Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.23/14-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
23-05-2018
22-05-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 04-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Ioan Munteanu, secretari.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor deputați!

Deschid ședința consacrată declarațiilor politice astăzi, 4 martie 2008.

Ședința de astăzi o să înceapă cu opoziția, amintind tuturor celor înscriși pentru declarații politice că timpul maxim pentru o declarație politică este de 3 minute.

 
Gheorghe Barbu - declarație politică referitoare la Guvernarea PNL a transformat școala într-un loc de propagandă politică;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gheorghe Barbu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal și îl rog pe domnul Grigore Crăciunescu, din partea Grupului Partidului Național Liberal să se pregătească.

Domnule deputat, aveți trei minute.

 

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică se referă la "Guvernarea PNL a transformat școala într-un loc de propagandă politică".

Disperat de situația în cădere liberă a PNL, partid pe care îl conduce, domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu își trimite reprezentanții guvernamentali în teritoriu pentru a-și preamări realizările și a estompa greșelile și nerealizări ale acestei guvernări, lipsită de oameni competenți, în speranța obținerii simpatiei electoratului pentru viitoarele alegeri.

Chiar cu prețul încălcării legii, dar și a bunului simț, reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, și mă refer aici la doamna secretar de stat Zvetlana Preoteasa și la reprezentantul în teritoriu al Guvernului, domnul Aurel Pricăjean, prefectul județului Hunedoara, au participat împreună cu unii dintre conducătorii PNL din județul Hunedoara la o serie de întâlniri cu elevi, profesori și părinți în câteva școli hunedorene.

În data de 25.02.2008, aceste persoane și-au făcut simțită prezența în Colegiul "Avram Iancu" din municipiul Hunedoara, Colegiul "Aurel Vlaicu" și Școala generală "Dr. Aurel Vlad" din municipiul Orăștie, precum și la Școala generală din comuna Beriu. La toate întâlnirile au fost convocați și părinți ai elevilor, sub pretextul discuțiilor referitoare la pachetul de legi privind învățământul.

De fapt, la întâlniri au participat, pe lângă cei enumerați mai sus, și viitori candidați la funcția de primar în localitățile respective. Pe lângă laudele aduse în discursuri, atât PNL-ului, cât și Guvernului, s-au făcut trimiteri directe la viitorii candidați, cărora cei doi oficiali le-au atribuit și rolul de persoane de legătură între școală și Inspectoratul școlar, respectiv Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, deși aceste persoane nu au nicio calitate care să le confere acest drept.

În municipiul Orăștie, numitul Popa Gabi (posibil candidat la funcția de primar) a și preluat documente oficiale de la Școala "Dr. Aurel Vlad" pentru a le transmite Inspectoratului școlar în data de 26.02.2008.

Acest mod mascat de a face propagandă electorală încalcă grav prevederile art.11 alin.(1) și (2) din Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și transformă școala, prin exces de putere al autorității, într-o instituție politizată, loc de propagandă politică.

Am să vă citez acum ce spune acest articol: "Învățământul nu se subordonează scopurilor și doctrinelor promovate de partide sau alte formațiuni politice. În unitățile și în spațiile de învățământ se interzic crearea și funcționarea partidelor sau altor formațiuni politice, precum și desfășurarea activităților de organizare și propagandă politică".

În loc să facă o reformă reală a învățământului românesc, utilă elevilor și societății în ansamblul ei, liberalii introduc disputa politică și în școli, în fața elevilor, arătându-și astfel preocuparea numai pentru interesul partidului și dezinteresul pentru școală.

Solicit primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să o destituie din funcție pe doamna Zvetlana Preoteasa, secretar de stat în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, pentru încălcarea Legii învățământului, să îi sancționeze pe toți cei vinovați și să-și tempereze subalternii politici din județul Hunedoara, aceia care conduc filiala județeană a PNL, pentru a nu mai organiza astfel de întâlniri în școlile județului.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată 2000 de oameni izolați în propriul oraș;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu și se pregătește domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat Crăciunescu, microfonul este al dumneavoastră.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de azi se intitulează "2000 de oameni izolați în propriul oraș".

Doamnelor și domnilor deputați,

De câteva luni de zile, 2000 de locuitori ai municipiului Pașcani sunt izolați în propriul lor oraș, iar administrația locală nu face nimic pentru a-i ajuta.

Totul a început cu câțiva ani în urmă, când s-a proiectat șoseaua de centură a municipiului peste magistrala de cale ferată Iași-Pașcani, care separa municipiul Pașcani de una dintre cele mai importante suburbii ale sale, Blăgeștiul, bariera care lega suburbia de oraș fiind închisă o dată cu darea în folosință a șoselei de centură. Din acel moment, locuitorii zonei, care nu aveau de străbătut cu mașina decât 2 km până în centrul orașului, au fost obligați să facă un ocol de 14 km pentru a-și rezolva problemele cotidiene.

Oamenii din Blăgești au sesizat autoritățile locale, dar nu au fost ascultați de niciun reprezentant al acestora. Culmea este faptul că administrația locală știa din anul 2003 de această problemă. Atunci, în urma începerii proiectării la șoseaua de centură a municipiului Pașcani, primăria a fost înștiințată de Regionala de Căi Ferate Iași că bariera va fi închisă.

Au trecut cinci ani de atunci, iar primăria nu a inițiat niciun demers pentru ca locuitorii din Blăgești să nu ajungă în această situație.

Evident, există soluții. Au existat întotdeauna. Cea mai bună dintre ele este construirea treceri pe calea ferată la 80-100 m față de vechea locație, în partea dinspre pasarela nou construită. Există și posibilitatea unei treceri pe sub calea ferată, dar este mai costisitor și durează mai mult.

Cum poți însă iniția un astfel de proiect, când primăria nu face niciun demers în sensul acesta? De fapt, această barieră tinde să devină un simbol al actualei administrații locale din Pașcani. Ea arată cel mai bine ruptura, lipsa de comunicare dintre autoritățile locale - aceleași de vreo 25 de ani, incompetente și depășite de vremi - și cetățenii din Pașcani.

Eu cred că a venit timpul să se facă legătura dintre autorități și comunitate. Pe 25 mai, vom desființa toate barierele dintre noi!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - tratarea unor subiecte din învățământul românesc sub titlul Olimpiada;

Domnul Dumitru Bentu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu, din partea UDMR.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, două aspecte halucinante din învățământul românesc, sub titlul "Olimpiada".

Nu, nu vom vorbi în cele ce urmează despre jocurile sportive din această vară, ce se vor desfășura în îndepărtata Chină, sub tutela celor 5 cercuri simbolice. Ne vom referi la unul din concursurile școlare, concursuri care și-au plasat elementul competitiv sub egida întrecerilor din vechea Eladă.

Concret. La Bacău, elevii de clasa a V-a, care s-au prezentat la Olimpiada de limbă și literatură română, faza pe municipiu, au avut surpriza unui subiect formulat îndrăzneț și sugestiv. Dorind să le testeze creativitatea, autorii, de fapt profesorii propunători, le-au cerut copiilor să imagineze continuarea unui basm, care începea fără echivoc: "A fost o dată ca niciodată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși. Și, voind să aibă copii (observați virgula după "și"), au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta." Reacțiile învățăceilor - rețineți din nou - de clasa a V-a a fost dintre cele mai diverse și adecvate subiectului elaborat de domnii profesori. Unul a încropit câteva rânduri, altul și-a imaginat că poate salva performanța cuplului, imaginându-și că îi oferă celebra pastilă albastră, un al treilea creditează în continuare binomul relațional cu binecunoscutul "repetitio est mater..."

Profesorii, la rândul lor, au avut diferite atitudini și comentarii, unele chiar incriminatorii: "Dacă s-au gândit la prostii, e treaba lor". Iar domnul inspector general, vorba baladei, "chiar îi și întrece": "Întrebați-mă de matematică că asta e specialitatea mea, nu româna." Vă rog să treceți, stimați colegi, peste cacofonia domnului general.

Să fim bine înțeleși. Vârsta la care copiii iau contact cu diversele componente ale lumii reale coboară tot mai mult. Celebrul "Homo sum, humanum nihil a me alienum puto" devine tot mai accesibil, fără ca cei mai mulți să-i cunoască pe deplin profunzimea și valoarea de adevăr. Dar a supralicita și acest canal al cunoașterii venirii și devenirii de sine este parcă prea mult.

Ce mai rămâne din "corola de minuni a lumii"? Probabil că domnii profesori s-ar fi mulțumit și cu un răspuns evaziv, de tipul "barza"!

Am fost tentați să ne oprim aici, dar o altă mostră de "concept educativ" ne-a atras și atenția și consternarea. La Oradea, copiii de grădiniță, cu vârste între 4 și 6 ani, au participat la o demonstrație a grupei antitero din componența Inspectoratului Județean de Jandarmi Bihor. Copiii au cunoscut la o vârstă atât de fragedă armamentul din dotare, au fost "vrăjiți" de focurile de arme trase asupra suspecților, au aplaudat atunci când "hoții au murit".

Să punctăm și o impresie din public: "Cel mai mult îmi place arma cu spray, pentru că îi orbește pe oameni", spune un băiețel de 6 ani. Iar comentariul doamnei institutoare este de-a dreptul stupefiant: "Azi s-au simțit și ei oameni mari printre armele folosite de jandarmi". Este limpede că zona cunoștințelor psihopedagogice ale doamnei respective este una nedefrișată.

Una din marile greșeli ale pedagogilor neaveniți în învățământ este aceea de a nu respecta particularitățile de vârstă ale copiilor, de a le cere acestora să gândească și să se comporte ca oameni maturi.

Sunt doar două aspecte dintr-un sistem aflat în plină degringoladă și care este gestionat de un constructor de mall-uri.

"Cum am venit eu pe lume" este titlul unui capitol din disciplina "Educația pentru sănătate", clasa a IV-a. "Ce caut eu în această lume?" ar trebui să se întrebe domnul ministru al educației.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - comentariu pe marginea calculelor pentru acoperirea reală a măririi pensiilor;

Îl invit la microfon pe domnul Garda Dezideriu și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul președinte Traian Băsescu de mai multe ori a afirmat că Guvernul n-a făcut calculele pentru acoperirea reală a măririi pensiilor.

Recent, președintele Blocului Național Sindical, Dumitru Costin, într-un raport arată că, în ceea ce privește coeficientul pentru stabilirea valorii punctului de pensie, angajamentul guvernamental va fi respectat doar în anul 2008 întrucât, începând cu anul 2009, baza de raportare utilizată la calculul valorii punctului de pensie se va modifica.

Astfel, coeficientul pentru calculul valorii punctului de pensie este de 37,5% aplicat la valoarea câștigului mediu brut pentru anul 2008, adică 1.550 de lei, iar din anul 2009, deși Guvernul a prevăzut un coeficient de calcul al valorii punctului de pensii de 45%, va fi în realitate doar 41%. Explicația derivă din faptul că această valoare nu se va mai calcula din 2009 din câștigul mediu brut, ci din salariul mediu brut, care reprezintă doar 91% din câștig.

"Schimbarea indicatorului utilizat la calculul valorii punctului de pensie nu este decât un truc al Guvernului, astfel încât să-și respecte angajamentele electorale în condițiile impuse de resursele limitate ale bugetului de asigurări sociale. În fapt, valoarea reală a punctului de pensie va crește în anul 2009 de la 37,5% la 41%, urmând ca în anii ulteriori aceasta să se reducă până în anul 2013 la 39,6%, rămânând la acest nivel până în anul 2020" susțin reprezentanții Blocului Național Sindical.

Stimați colegi,

Eu sper că guvernele constituite după alegerile din 2008 vor acoperi deficitul bugetelor asigurărilor sociale, pentru ca generația de sacrificiu a pensionarilor să beneficieze de o pensie care să-i asigure un trai acceptabil.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Ștefan Baban - declarație politică: PD-L - jucăria politică a lui Băsescu;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Baban și se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"PD-L - jucăria politică a lui Băsescu"

PD și PLD au fuzionat, de ceva timp, sub numele de "PD liniuță L". Că nimeni nu s-a așteptat la asemenea "încuscrire" îl reprezintă faptul că totul s-a produs la fapt de seară și după o serie de declarații în sens contradictoriu, care au făcut rating la posturile de televiziune.

Reacția pe scena politică a fost diferită, în funcție de interesele fiecărui partid, precum și de situația în care se afla la acel moment. În schimb, nu de aceeași frenezie, ca a președintelui Băsescu, au dat dovadă liderii celor două partide precum și membrii lor, mai mult sau mai puțin importanți. Iar filialele, indiferent de zona țării în care se află, au fost cele mai lovite, pentru că fricțiunile locale dintre PD și dizidenții PNL erau arhicunoscute.

Mass-media, în special televiziunile au prezentat un Boc copleșit de gânduri și un Stolojan cu look-ul special pentru astfel de evenimente, ambii fiind depășiți de momentul nașterii noului partid, creat și dirijat din umbra scenei politice de domnul Băsescu, președintele apolitic al României.

Ce a determinat această dorință bruscă de ducere la capăt a proiectului inițiat de Băsescu și Stolojan, această grabă de fuzionare, ambele încălcând până și cele mai elementare reguli ale jocului democratic? Pentru că, niciun partid, oricât de mic sau de uriaș ar fi, nu își permite să ia astfel de decizii pompieristice, fără măcar a-și consulta, de formă, organizațiile din teritoriu. Și niciun lider serios, sau mai exact care-și dorește să fie luat în serios pe scena politică a țării, nu-și poate schimba opțiunile de la o oră la alta.

Că această fuziune și noul partid este supus tensiunilor și presiunilor din interior, o dovedesc cele trei luni de scandaluri, dezertări, demisii care au măcinat baza acestuia, deși peste tot liderii se laudă că sunt agreați de cetățeni și că vor fi următorii câștigători ai alegerilor. Dacă și sondajele de opinie solicitate de PD-L și domnul Băsescu sunt la fel de exacte și curate ca și dorințele membrilor PD și PL-D de a se constitui într-un partid, atunci au șansele pe care le merită.

Și, totuși, de ce s-a încercat această mutare pe scena politică românească? Simplu, pentru că împreună ambele partide dețin 30% (mergem tot pe mâna sondajelor) din opțiunile electorale exprimate pentru fiecare partid în parte, dar nu se știe cât va acapara noul partid, pentru că inclusiv opțiunile membrilor sau simpatizanților se pot schimba. Apoi, cele două partide de bază nu aveau același tip de conducător: în timp ce domnul Stolojan era perceput ca o persoană carismatică și independentă, domnul Boc era și încă este considerat ca fiind porta-vocea de la Cotroceni, astfel că încet, încet există posibilitatea ca noul și micuțul partid desprins dintr-unul mare și dintr-o alianță moartă din fașă, să acapareze interesul oamenilor și mai ales al votanților, indiferent de simpatiile politice ale acestora, luându-i fața Partidului Democrat, care după 2004 s-a considerat singurul învingător al alegerilor.

Ce a adus nou fuziunea PD și PL-D? Un alt partid, PD liniuță L, care este considerat jucăria preferată a președintelui Băsescu, cu care se va propulsa iar (în concepția sa!) în fruntea unei țări care "trăiește bine" doar pentru cunoștințele și relațiile din jurul său și al partidului, un partid în care vor fi numiți aleși în posturile cheie oamenii săi de încredere (și a început deja cu familia sa!), un partid pe care-l va sacrifica iar, dacă va fi nevoie, să creeze dezbinare și haos și să demonstreze, atât românilor cât și străinilor, că este cel mai puternic din această țară!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Mihai Dumitriu - declarație-întrebare: De ce nu se mai găsesc produsele farmaceutice românești pe piață?;

Domnul deputat Mihai Dumitriu este invitat la microfon.

Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule coleg, trei minute.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "De ce nu se mai găsesc produsele farmaceutice românești pe piață?"

Stimați colegi,

Vă aduc în atenția politica Guvernului Alianței D.A. impus la conducerea României de către președintele Băsescu prin sloganul "Să trăiți bine!" care, prin AVAS și actele normative emise, hotărâri de Guvern și ordonanțe de Guvern, pun în pericol sănătatea populației.

De asemenea, cum se fac privatizările de dragul privatizărilor și cum așa-zisul monopol de stat este înlocuit cu cel privat în dauna consumatorilor. Vă rog să reflectați cum se iau decizii cu multă ușurință prin vânzarea ultimei unități care produce antibiotice, periclitând producția de medicamente din România și sănătatea cetățenilor.

În timp ce unele produse nu mai pot fi fabricate ieftin, pentru altele nu mai există capacități de producție în România.

De ce? Specialiștii afirmă că medicamentele de inimă nu ar trebui să lipsească din farmacii, cu atât mai mult cu cât se produceau în România, iar motivele din care a fost stopată fabricarea lor sunt pur și simplu financiare. Am în vedere nitroglicerina, digoxinul, și altele, precum imunostimulatoarele, Cantastin, Vitamina C fiole, antiinflamatoarele și medicamentele care întăresc oasele și dinții copiilor (Fluorvigantolette-ul).

Firmele din străinătate, după preluarea companiilor românești, nu-și permit să le mai fabrice la prețul scăzut cu care au fost învățați românii. De aceea erau și ineficiente unitățile românești producătoare de medicamente pentru că guvernații portocalii și galbeni, autoritățile din domeniu, le impuneau prețurile și nu le permiteau să aplice prețul pieței, pentru că trebuiau falimentate și vândute pe nimic.

Așa se dorește și cu Societatea Comercială Antibiotice SA, ultimul producător de medicamente românești, a cărei vânzare nu răspunde nici intereselor companiei, nici intereselor românilor și nici cerințelor europene.

Bruxelles-ul este foarte controversat de insistențele Guvernului Băsescu-Tăriceanu de a vinde ultimul activ valoros, unicul fabricant român de substanțe bioactive fabricate prin sinteză, avizat de organismul american Food and Drug Administration și singurul producător român de antiinfecțioase, pulberi sterile injectabile și întreaga gamă de tuberculostatice.

Cel mai mult au de suferit bolnavii. Spre exemplu: bolnavii de inimă sunt nevoiți să cumpere produse foarte scumpe, de exemplu medicamentul Nitromint în loc de Nitroglicerină, care este mult mai ieftin. Fabrica Zentiva, care a cumpărat Sicomed-ul cu 122 milioane de euro și care producea Nitroglicerina, a transferat procesul de fabricație către Fabrica din Slovacia, eludând necesitățile bolnavilor din România. Un alt medicament pentru inimă, Digoxinul injectabil, care era produs tot de Sicomed și a cărui lipsă de piață poate pune în pericol viața pacienților. "Dacă fără Distonocalm se poate trăi, fără Digoxin, nu. Dacă îl întrerupi e ca și cum i-ai întrerupe bolnavului tubul de oxigen" spun farmaciștii. Reprezentanții Zentiva nu precizează când pacienții vor găsi în farmacii acest produs.

Produsul "fiole -vitamina C" a dispărut de pe piață, deoarece prețurile din farmacii nu acoperă cheltuielile de producție, fabrica Zentiva din Slovacia refuzând să-l mai producă.

Medicamentul pentru copii, Fluorvigantolette-ul, se găsește în cantități limitate, deoarece importatorul și-a realizat target-ul pentru anul acesta. Cantastinul - un medicament solicitat în perioada de toamnă - lipsește din farmacii.

Stimați colegi,

De ce nu se mai găsesc medicamente pe piață? Pentru că privatizările unităților farmaceutice românești, falimentate voit de statul român, adică de Guvernul României, prin politica de prețuri impusă, vândute mai pe nimic, dar cu comisioane mari diferitelor firme străine, au fost făcute fără nicio strategie. Ele s-au dovedit a fi ținte atractive prin procesele de fabricație, prin piața de desfacere și prin calitatea produselor.

În motivația procesului de distrugere a unităților de producție a medicamentelor românești a fost adusă așa zisa cerință a Consiliului Europei. Să fim serioși! S-a dorit ca România să devină o piață de desfacere pentru companiile străine, iar sănătatea și existența poporului român să depindă de ele.

Stimați parlamentari și guvernanți de dreapta,

Apărați interesele cetățenilor români, luați atitudine și faceți demersuri în a stopa privatizarea - vânzarea pe nimic - a ultimei și singurei unități producătoare de medicamente si antibiotice din România, unitate profitabilă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică Pentru înființarea unui centru de studii turcice;

Domnul Aledin Amet este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea politică de astăzi se intitulează "Pentru înființarea unui centru de studii turcice".

În România, conform datelor statistice, trăiesc 80 de mii de etnici tătari și turci, populații înrudite, având capacitatea deosebită de a-și păstra tradițiile, în multe privințe, comune. Datoria mea, ca reprezentant al uneia dintre aceste etnii, este de a face cunoscute istoria, religia islamică, limbă maternă.

În acest sens, în primul rând, datorită felului corect, din partea colegilor parlamentari, de abordare a problematicii, au fost aprobate legi dedicate minorității tătare, primite cu multă mulțumire. Este vorba de legea privind consacrarea datei de 13 decembrie ca sărbătoare a tătarilor din România, precum și de legea de instituire a premiului "Mehmet Niyazi", pentru promovarea literaturii, artei și culturii tătarilor din țara noastră.

Se dorește, însă, ca și pe plan local, în mod deosebit, în județele Constanța și Tulcea, să existe înțelegere în ceea ce privește inițiativele vizând latura culturală. În afara faptului că ar fi important pentru cele două comunități etnice, astfel de realizări ar duce chiar la îmbogățirea întregii vieți spirituale a zonei.

Înființarea unui centru de studii, care să constituie o modalitate eficientă de aprofundare a cunoștințelor despre lumea turcică, poate însemna un punct de referință pentru cadrele de specialitate.

Faptul că, în cadrul unor universități, există secții de filologie având ca obiect studiul limbii turce, reprezintă o motivație în plus.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Ministrul trombonist;

Îl invit pe domnul deputat Petru Călian să își expună declarația politică și rog să se pregătească doamna deputat Leonida Lari-Iorga, din partea Grupului fără apartenență politică.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Deoarece am două subiecte, unul îl voi depune în scris, cel legat de abandonul școlar.

Declarația politică de astăzi este intitulată "Ministrul trombonist".

La sfârșitul lunii decembrie, ministrul economiei și finanțelor, Varujan Vosganian, prognoza pentru anul 2007 un deficit bugetar de doar 1,4% din produsul intern brut.

În limbaj uzual, cuvântul "deficit" se traduce prin datorie. Adică, dacă cheltuim mai mult decât primim înseamnă că suntem datori. În termeni bugetari, acest lucru s-ar traduce prin absorbția pe piață a cât mai mulți lei. Într-o singură ședință bancară, la finele anului 2007, leul s-a depreciat cu 2,5% din valoare, euro ridicându-se la 3,62 lei, în luna ianuarie sărind la pragul de 3,7 lei.

Ca soluție, Banca Națională a majorat rata de dobândă de la 7,5% la 8%. Degeaba. Ministrul Vosganian iese la atac. Acesta vine să dea lecții la Camera Deputaților despre cum deficitul bugetar trebuie modificat, astfel încât de la 2,8% el să ajungă la 2,3%.

Odată cu ridicarea acestei probleme, Vosganian și Isărescu se pierd în cuvinte. Prim-ministrul Tăriceanu vine și-l scuză pe ministrul-trombonist, afirmând că acesta și-a luat o "precauție suplimentară în ceea ce privește politicile bugetare".

Să vedem ce înseamnă "precauție" în gândirea domnului Vosganian: blocarea fondurilor instituțiilor care se autofinanțează (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Agenția Domeniilor Statului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat). Să nu uităm faptul că aceste instituții virează lunar importante sume de bani la bugetul de stat. De exemplu, în cazul ANCPI, sumele virate la bugetul de stat numai pe luna ianuarie au fost de 2,4 milioane de euro.

Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, ministrul-trombonist a anunțat "înghețarea" posturilor vacante din administrația publică și blocarea angajărilor.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu i-a atras atenția domnului Vosganian cu privire la politica economică a României, oferind ca exemplu inflația mare, care ar putea împiedica adoptarea monedei euro în anul 2014.

În urma celor afirmate de Isărescu, ministrul economiei susține că el nu are nevoie de sfaturi despre cum să conducă ministerul. Ei bine, domnule ministru care sunteți adeptul teoriei că economia țării noastre nu este dependentă de nivelul dolarului, se pare că vă înșelați. Să luăm un exemplu: carburanții care s-au scumpit cu 4% în numai câteva zile, odată cu saltul de peste 100 de dolari la barilul de petrol.

Domnule ministru, importurile de gaze naturale și petrol se plătesc în dolari și nu în euro, așa cum vă place să credeți. Iar odată cu deprecierea dolarului față de euro și produsele europene își pierd din atractivitate.

O altă măsură "inteligentă" a fost cea prin care ministrul economiei le-a "sugerat" membrilor Comisiei pentru buget, finanțe și bănci respingerea oricărui proiect de lege care vizează bugetul național. Această măsură drastică ce îi vizează pe cei care doresc prosperitate economică pentru oamenii de rând a venit numai după ce a fost aprobat proiectul "buclucaș", și anume cel care face referire la scutirea de datorii a societăților care au contracte cu Ministerul Apărării.

Ingenios de felul său, ministrul Vosganian mai face o declarație de domeniul SF: "Un român (spune dânsul) poate să trăiască cu 280 RON pe zi". Poate domnul Vosganian ne învață secretul acestei reușite, nu de alta, dar mulți au încercat, însă nimeni nu a reușit.

Alunecos, ministrul-trombonist, prin declarațiile sale nu face altceva decât să încurajeze corupția, deloc mică, și economia subterană. Anul acesta, cele mai importante sume de la bugetul de stat s-au îndreptat vertiginos spre baronii locali, ministrul finanțelor împărțind banii după cum îi cântă alții.

În concluzie, domnilor deputați, nu mai faceți legi, pentru că bani nu mai sunt. Românilor, învățați să trăiți cu 280 RON pe zi și, dragi aspiranți la posturile bugetare, luați-vă gândul, s-au blocat!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Leonida Lari-Iorga - remember: 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara Mamă;

O invit la microfon pe doamna deputat Leoninda Lari-Iorga și rog să se pregătească doamna deputat Mirela Adomnicăi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În acest an, 2008, se împlinesc 90 de ani de la Marea Unire din 1918 a Basarabiei cu Patria Mamă. Evenimentele istorice care s-au perindat de atunci și până astăzi sunt atât de multe, grele și pline de vânzări și trădări, încât am să-mi permit să le evoc în cel mai scurt timp cu putință. Însă, înainte de aceasta, trebuie neapărat să spun că acei 22 de ani de suflu în suflu cu Țara Mamă i-au ajutat pe chinuiții români basarabeni să ridice de sub jugul colonial rusesc, generații întregi de români adevărați, printre care și părinții noștri.

Știm cu toții că minunea conviețuirii Basarabiei cu Țara Mamă a durat până la 28 iunie 1940, dată fatidică pentru România, când Rusia, (cu sprijinul Ucrainei și al Germaniei), a năvălit mișelește peste România și a rupt-o în bucăți, smulgându-i din teritoriile strămoșești Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Astfel, într-un mod absolut tâlhăresc, a fost creată de urgență Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pe 2 august 1940, apoi a urmat fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească și actuala Republică Moldova.

Tot așa, Ungaria și Bulgaria, având precedentul Rusiei și al Ucrainei, au pretins la nordul Transilvaniei, prima, și la sudul Dobrogei Cadrilaterul, a doua.

Dar, să vedem cine i-a ajutat pe vecinii noștri hrăpăreți în poftele lor nesăbuite de pământ românesc. Germania și Italia, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Ei bine, mai înțelegem, Germania și Rusia au legat acel Pact Molotov-Ribbentrop cu Actul adițional încă în 1939. Și aveau ceva de făcut. Și ne erau dușmani înrăiți, dar Italia, de aceeași sorginte latină, ce a avut cu noi, românii?

Să mergem, însă, mai departe. În urma Ultimatumului URSS, în urma Dictatului germano-italian, românilor le-a fost substituit orice drept la autodeterminare și la crearea unor frontiere firești, viabile între agresați și agresori. Așa a început calvarul românilor basarabeni cu valuri de deportări, dar și cu valuri de rezistență. Abia în 1989 s-au adunat mari energii spirituale, aș putea spune demiurgice, și s-a produs Marea Mișcare de Eliberare și de Reîntregire națională. Victoriile obținute le cunoaștem cu toții, și anume: limba română, limbă de stat, grafie latină, istoria românilor, însemnele naționale. O întreagă falangă de patrioți basarabeni a pătruns și în Parlamentul URSS. Nu se mai vorbise vreodată pe față, direct în chiar sânul Imperiului Sovietic de rapturile teritoriale săvârșite de URSS contra României. Mi-am asumat această răspundere, am spus clar și răspicat, nici Constituția URSS, cea mai reacționară, din 1936, nu admitea rupturile teritoriale, darămite fondarea unor state pe teritoriile cotropite precum a procedat URSS vizavi de România.

Dar am avut vreo susținere, ne întrebăm, vreo luare de atitudine din Țara Mamă? A piuit vreun politician sau vreun ziarist de necesitatea condamnării Pactului Molotov-Ribbentrop și a consecințelor sale? Nu se cunosc asemenea lucruri care ar ține de vremea aceea grea, de neîndurat aproape.

Cunosc, însă, eu, cum am fost "răsplătită frumos" cu cele mai urâte cuvinte la venirea mea în Țara Mamă după înăbușirea Mișcării de Eliberare Națională. Da, groaznică lovitură a primit Basarabia atunci, în 1991, când România a recunoscut un stat în stat, Republica Moldova. Și eu am s-o repet, ori de câte ori va fi nevoie, adică avem de-a face cu aceeași RSS Moldovenească, atât că fără doi de S. Și întrebarea mea sună așa: ale cui interese le-a servit România în 1991? Ale sale sau ale Rusiei? Bineînțeles, ale Rusiei.

Ne aflăm în anul 2008, au trecut zeci de ani de luptă și suferință și la ce rezultate am ajuns? Că trebuie s-o luăm de la început în privința limbii române, a istoriei românilor, a însemnelor naționale, a simplului drept la existență, ca români basarabeni?! Și, toate acestea, din mila fraților noștri care ne-au dat, fără vreun război, pe mâna rușilor, recunoscând în Parlamentul României independența Republicii Moldova, astfel dezintegrând o parte a țării de întregul său. Dar, ia să vedem cum disociem noi treburile actuale?

Tot România, în 2008, și tot în Parlamentul său, a votat pentru integritatea Serbiei. Nu am nimic împotrivă. Dar de ce n-a procedat la fel și în privința Basarabiei? E clar ca bună ziua că uneori niște creiere străine conduc brațul votului în Parlamentul României. Uitați-vă măcar și la atitudinea neglijentă a Guvernului actual în legătură cu o dată marcantă în istoria tuturor românilor, nu numai a celor basarabeni - 90 de ani de la Marea Unire din 1918. La toate demersurile Asociației Pro Basarabia, Pro Bucovina, nici o atenție, nici un sprijin cât de mic pentru omagierile cuvenite acestei sărbători naționale. Și acum, când noi românii basarabeni nu ne mai facem iluzii în ce privește ajutorul din partea Țării Mamă, o singură speranță mai avem... Dat fiind faptul că, sub Dumnezeu, fiecare popor are Demiurgul său, care ne vede și ne apără de sus, se va închega o mână de patrioți români cu spirit de sacrificiu pentru țară și vor dispare o dată și o dată hotarele strâmbe. Doar nu e cazul să așteptăm să se împlinească o sută de ani de la Marea Unire!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamnă deputat.

Grupul dumneavoastră parlamentar și-a consumat integral timpul alocat pentru declarații politice astăzi.

 
Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică cu titlul Punct și de la capăt;

O rog acum să poftească... doamna deputat Mirela Adomnicăi și urmează domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna colegă, aveți microfonul.

 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Punct și de la capăt".

După 3 luni de interimat la Ministerul Justiției, timp în care am întors capetele de-am amețit urmărind schimbul de replici războinice între cele două palate, avem un ministru desemnat și acceptat într-o aparent suspectă armonie politică.

Dincolo de urgenta necesitate a nominalizării unui ministru la un minister atât de important și cu atâtea probleme aflate în vizorul Uniunii Europene, dincolo de apropiata expirare a unui interimat, despre care unii spun că este deja expirat, ceea ce am văzut de fapt a fost un joc de imagine cât se poate de electoral.

Președintele Băsescu a zâmbit telegenic și îngăduitor, ca și cum decizia i-ar fi aparținut, în exclusivitate, și a cedat cu înțelepciune. În realitate, era a doua nominalizare pe care o făcea pentru funcția de ministru și Curtea Constituțională a spus clar că președintele României nu mai are dreptul să refuze.

Premierul Tăriceanu, ocolind consultarea partidului său, a nominalizat pe propria răspundere un ministru pe care l-a însoțit patern la Cotroceni, afișându-se cu el, ca și cum ar fi găsit soluția miraculoasă a crizei din minister.

În realitate, atât președintele, cât și premierul au acționat strategic și pe baza unui calcul electoral cât se poate de exact al celor doi protagoniști. Amândoi au înțeles că electoratul e sătul de scandaluri și se blazează tot mai mult acum, când alegerile bat la ușă.

Nu știu ce o să poată face în câteva luni domnul Cătălin Predoiu din funcția de ministru al justiției. Deocamdată, la numai două zile de la numire, citim în presă că are un socru urmărit penal și este un apropiat al lui Patriciu. Și, atunci, se naște firesc întrebarea. Am pus punct scandalului din justiție sau o luăm de la capăt?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Adrian Moisoiu - prezentarea unei declarații aniversare: Radio Târgu-Mureș la 50 de ani;

Domnul deputat Adrian Moisoiu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, trei minute.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Radio Târgu-Mureș la 50 de ani"

Astăzi, am să fac o "declarație aniversară", fiindcă Radio Tg.Mureș, radioul de suflet al mureșenilor a sărbătorit sâmbătă, 1 martie a.c., 50 de ani.

Radio Târgu-Mureș, "Un radio de cuvânt", a început să emită la 2 martie 1958, cu prilejul alegerilor de deputați în Marea Adunare Națională și Sfaturile Populare.

A fost borna zero a unei istorii care s-a scris zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, sub ochii noștri, a istoriei unei comunități din centrul Transilvaniei, care a intrat în casele acesteia în fiecare zi pe calea undelor: "Aici Târgu-Mureș, pe 261 și 330 m lungime de undă. Dragi ascultători, bună dimineața!". Care a consemnat transmisii în direct de anvergură, emisiuni cu public, emisiuni culturale de calibru, emisiuni interactive cu ascultătorii, emisiuni variate, de substanță și de o calitate ireproșabilă, care să ajungă în cele mai izolate locuri. Emisiuni care, pentru a fi realizate, au avut nevoie de oameni care să se dăruiască, să se autodepășească permanent, să fie mai aproape de ascultători, chiar și în acele timpuri când tehnica de care dispuneau era una rudimentară.

Astăzi, la 50 de ani, Radio Târgu-Mureș arată altfel. Are o dotare de invidiat, iar colectivul său, format din adevărați profesioniști de elită, care caută permanent să se întreacă pe sine, reprezintă o familie unită, pe care și i-ar dori oricare post de radio. 50 de ani este vârsta unei maturizări depline, o vârstă de bilanț, la care Radio Târgu-Mureș raportează: este cea mai cunoscută instituție media pe piața audiovizualului mureșean, cu o audiență potențială de un milion de ascultători, care este recepționat și prezintă realitatea din patru județe: Mureș, Brașov, Harghita și Covasna, în 36 de orașe și 1.100 de localități. Este un radio regional de elită, modern, dinamic, adaptat la problematica europeană, care emite în 4 limbi: română, maghiară, germană și rromă, mereu prezent și implicat în problemele comunității, care încearcă să fie total echidistant politic, ceea ce astăzi este și rar, și deosebit de greu.

Pentru toate acestea, pentru respectul avut pentru noi, Măria Sa Ascultătorul, pentru talentul, pasiunea, consecvența, și efortul depus, astăzi îi mulțumim.

Bunul Dumnezeu să îl binecuvânteze, să fie un mesager al iubirii și al bunei conviețuiri, iar colectivului care îl formează să îi dea sănătate, putere de muncă, ambiția de a fi permanent în frunte, de a realiza programe de substanță.

La mulți ani, Radio Târgu-Mureș!

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Cristea - declarație politică intitulată Schimbare concretă în România sau argumentarea nevoii unei republici parlamentare;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Cristea și se pregătește domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul trei minute.

 

Domnul Ioan Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Schimbare concretă în România sau argumentarea nevoii unei republici parlamentare".

Sistemul actual pare conceput pentru a favoriza birocrația, jocurile de culise și loviturile de palat, nu pentru a crea un cadru simplu și eficient de guvernare în interesul alegătorilor. În acest context, o schimbare de sistem care ar clarifica mult viața politică românească ar fi transformarea României în republică parlamentară.

Ideea nu este nouă, a mai fost menționată ocazional în cei 17 ani ai tranziției, însă nu suficient de incisiv. De asemenea, simultan cu această transformare, este necesară implementarea unor măsuri colaterale de reformă a sistemului electoral și politic românesc, contribuind astfel la o schimbare profundă a clasei politice și așezarea fragilei democrații de la noi pe temelii sănătoase. Vă propun spre dezbatere și reflecție 10 argumente în favoarea acestei idei.

  1. Legitimitatea cea mai mare este dată de votul direct al electoratului. Este firesc ca această persoană aleasă direct să aibă cele mai multe prerogative de conducere în stat. Puterea primului ministru este mult mai mare decât a președintelui, astfel că este normal ca primul să fie ales prin vot popular.
  2. În România e necesară o schimbare de mentalitate; poporul trebuie să înțeleagă că puterea administrativă este mult mai importantă și afectează mai mult viața omului simplu decât atribuțiile diplomatice sau militare. De asemenea, trebuie să dispară imaginea liderului ca un conducător autocratic, voievod și să fie înlocuită cu cea a unui lider modern, profesionist, competent și stilat, carismatic, dar tehnocrat.
  3. Președintele trebuie să fie o persoană abilă în relațiile externe, o personalitate stilată, cu o cultură bogată, cu bun gust și prestanță. Votul popular aduce adeseori în prim plan persoane populiste, demagogi și vedete apărute peste noapte. Alegerea președintelui de către Parlament ar mări șansele evitării ascensiunii unor extremiști sau persoane nepotrivite în această poziție de reprezentant al națiunii române. Iar alegerea primului ministru ar putea crește discernământul electorilor, confruntarea fiind axată mai mult pe soluții administrative și mai puțin pe impresie artistică. Astfel este favorizată ascensiunea profesioniștilor în cea mai importantă funcție de stat, o condiție esențială pentru instaurarea meritocrației pe plaiurile noastre.
  4. Sistemul propus scade șansele unui conflict între Președinție, Guvern și Parlament, delimitează clar atribuțiile fiecărei instituții în parte, iar împreună cu măsuri simultane de reformă constituțională oferă condițiile administrării mai eficiente și mai puțin birocratice a țării.
  5. Rolul Parlamentului, cea mai democratică instituție, crește ca importanță, iar imaginea acestuia se îmbunătățește; legislativul va avea astfel ocazia să-și ocupe și în România locul firesc de for decizional al națiunii, iar controlul popular asupra reprezentanților se va putea exercita mult mai eficient. De asemenea, statisticele ONU au dovedit că gradul de corupție la nivel înalt este mai mic în acest sistem.
  6. Republica parlamentară este sistemul cel mai uzual în Europa, dovedindu-și eficiența în nenumărate țări; monarhia constituțională este foarte asemănătoare cu acest sistem. Practic, singurele state dezvoltate care nu au unul din aceste două sisteme sunt Statele Unite și Franța.
  7. Sistemul parlamentarist oferă o mai bună reprezentativitate grupurilor minoritate, puterea fiind răspândită pe o plajă mai largă decât într-o republică prezidențială. În condițiile adversităților puternice dintre diversele grupări din țara noastră, un asemenea sistem ar încuraja reconcilierea româno-română și ar favoriza dialogul și deciziile consensuale.
  8. Într-o republică parlamentară, dezbaterile din legislativ sunt mult mai serioase, implicarea societății civile crește, astfel că nivelul de democrație participativă a țării este mai ridicat.
  9. Eliminarea cheltuielilor necesare unui scrutin prezidențial cu unul sau două tururi, ținând cont că președintele este ales de către Parlament.
  10. Șansele apariției unor tendințe autocritice din partea președintelui dispar în cadrul unei republici parlamentare, unde acesta poate fi revocat oricând de către legislativ.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Dezastru în sănătatea ieșeană;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Gheorghe Firczak din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Dezastru în sănătatea ieșeană".

De câțiva ani, în România se derulează o reformă în domeniul sănătății atât de "eficientă", încât mai avem puțin și rămânem fără cadre medicale. Da, ați auzit bine: nu fără bolnavi, ci fără medici și fără asistenți medicali.

În județul Iași, situația este de-a dreptul catastrofală. În ultimii trei ani, peste 1000 de asistenți medicali au ales să plece la muncă în străinătate. Experiența ne arată că imensa majoritate a acestora nu se vor mai întoarce niciodată în România.

La fel de gravă este situația și în rândul medicilor din Iași. Dintre cei peste 4000 de medici din România, care au solicitat doar anul trecut documentele de la Ministerul Sănătății pentru a lucra în țările Uniunii Europene, aproximativ 10% provin numai din județul Iași.

Ca situația să fie și mai îngrijorătoare, deficitul de cadre mediale a ajuns la cota de avarie și în cazul serviciilor de urgență. Numai la Iași, în acest sector atât de important, deficitul de medici este de peste 40%, iar cel de asistenți medicali de peste 30%.

Nu știu cum privesc oficialii de la Ministerul Sănătății și Familiei acest veritabil exod al cadrelor medicale din România, dar fenomenul ar trebui să-i sperie. Cel mai mult are de pierdut pacientul și actul medical în sine, pentru că aproape toți medicii și asistenții medicali care pleacă din țară au experiență și înaltă calificare. În pofida eforturilor guvernanților, școala medicală românească este încă performantă.

Eu credeam că reforma în sănătate ar fi trebuit să însemne un statut superior acordat cadrelor medicale, adică salarii mai mari, condiții de muncă mai bune, dar și un cadru profesional care să le permită să se împlinească în propria profesie. Cu alte cuvinte, o schimbare de atitudine față de corpul medical, mai mult respect din parte autorităților pentru această meserie nobilă.

Din păcate, Guvernul liberal a înțeles reforma taman pe dos. În acest ritm, în doar câțiva ani, România se va confrunta cu o criză de personal de proporții în domeniul sănătății. În scurt timp, vom asista la un colaps al sistemului de sănătate. Și o rată programul național de sănătate al populației. Suntem departe de a fi un popor sănătos. Vai de bolnavii din România de peste câțiva ani.

Oare cine-i vinovat de această situație? Când vor fi luate măsurile necesare de oficialii din fruntea Ministerului Sănătății și Familiei?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Firczak - declarație politică cu tema Din nou, salvați monumentele noastre!;

Domnule deputat Dan Motreanu, vă rog să nu interveniți fără să vi se dea cuvântul.

Da, îl rog să poftească la microfon pe domnul Gheorghe Firczak și se pregătește domnul deputat Constantin Tudor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule deputat, aveți microfonul.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Din nou, salvați monumentele noastre!".

Revin asupra acestei chestiuni, poate cu o insistență care unora le poate părea desuetă, dar dacă ținem cont că din anul 1992 se tot încearcă protejarea monumentelor istorice și nu s-a ajuns la nici un rezultat, cred că intervenția mea este absolut necesară.

De altfel, noi, deputații minorităților naționale, avem, sigur, datoria de a ne promova identitatea noastră prin cultură, prin limbă, prin tradiție, dar, în același timp, avem și datoria de a lua parte la acele evenimente generale care reprezintă identitatea noastră românească, a tuturor. Și ce poate fi mai semnificativ decât faptul că trebuie să ne protejăm monumentele istorice.

Pentru că ne apropiem cu pași repezi de serbările pascale, de Paște ca un element semnificativ, cel mai important al creștinismului, vreau să aduc aminte că, la intrarea în Ierusalim, Iisus a fost întrebat dacă trebuie plătite dările la romani. Și, imediat a răspuns "să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Sigur că dacă, legat de monumentele istorice, vin doar eu să precizez că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu, autoritatea mea poate părea mai puțin semnificativă. De aceea, am apelat la o serie de somități ale științei istorice din România, legate de istorie, de protejarea monumentelor istorice. Și astfel, proiectul de lege pe care vreau să-l promovez pentru protejarea cetăților dacice din Munții Orăștiei, a Ulpiei Traiana Sarmizegetusa și a Miciei, toate în județul Hunedoara, vreau să menționez că este susținut de o serie de importante personalități științifice ale României. Mă refer la academicianul Camil Mureșanu, directorul Institutului de Istorie "Gheorghe Barițiu" din Cluj-Napoca, președintele Filialei Cluj-Napoca al Academiei Române. Mă refer la academicianul Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca, mă refer la profesorul universitar Ioan Glodariu, șeful Șantierului Arheologic de la Sarmizegetusa Regia, la profesorul universitar Ioan Pisu, șeful șantierului arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa și, evident, nu în ultimul rând, la distinsul coleg parlamentar, profesorul universitar Vasile Pușcaș.

Sper din toată inima, vă rog să mă credeți că atât ziua cât și noaptea doar la acest proiect de lege mă gândesc, deoarece pentru mine și din punct de vedere sufletește are o importanță deosebită, din două motive: sunt născu în județul Hunedoara și, în același timp, sunt istoric și muzeograf.

Să dea Dumnezeu să putem să ne protejăm monumentele istorice!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Constantin Tudor - declarație politică cu titlul S.O.S., drumurile județene!;

Domnul deputat Constantin Tudor este invitat la microfon și se pregătește doamna deputat Angela Buciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat, aveți microfonul.

 

Domnul Constantin Tudor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "S.O.S., drumurile județene!".

Dacă în ultimii ani s-au făcut eforturi importante pentru reabilitarea drumurilor naționale care traversează județul nostru, în ceea ce privește drumurile județene, aflate în administrarea Consiliului județean Călărași, situația stă cu totul altfel. Din cei aproape 500 de km clasificați în categoria drumurilor județene, peste 400 de km necesită intervenții urgente. Sunt multe porțiuni aproape impracticabile. Pentru conducătorii auto, traversarea unor asemenea zone reprezintă adevărate acte de curaj, ca să nu mai vorbim despre efectul nefavorabil asupra autovehiculelor. Aceasta este situația la zi, și a fost reflectată deseori și în paginile presei locale, dar conducerea administrativă a județului, în persoana președintelui liberal Răducu Filipescu, este ocupată cu racolarea de candidați de primari, că doar s-a angajat în fața lui Tăriceanu, prezent recent la Călărași, că va ocupa locul întâi la alegerile locale între toți liberalii din România.

Dar, să vedem care sunt cauzele care generează această adevărată stare de obsesie privind situația dezastruoasă a drumurilor județene. În primul rând, trebuie să subliniem faptul că la nivelul Consiliului județean nu a existat o politică cu adevărat coerentă în ceea ce privește starea drumurilor județene. Aici, de multe ori prioritățile conjuncturale sau cele generate de anii electorali, au determinat alocarea de fonduri doar în anumite zone, acolo unde erau și primari liberali.

În al doilea rând, constatăm că nu a existat și nu există practic un program concret privind reabilitarea unor drumuri întregi, cu toate că pe hârtie la nivelul Consiliului județean există un asemenea document, dar nu se aplică. În schimb, luați totdeauna prin surprindere, cei de la drumuri județene sunt obligați să pună plombe, pe ici pe colo, care după câteva zile devin neobservabile.

Acum, pe ultima sută de metri, actuala conducere executivă a Consiliului județean trebuie să abordeze problema drumurilor cu maximum de seriozitate. Mi se va răspunde că preocupări există, dar nu sunt fonduri, cu toate că la finele anului trecut au fost repartizate, prin hotărâre de Guvern, sume importante cu această destinație. Sume care, și de această dată, au mers acolo unde sunt primari liberali, și sunt destui, pentru că cei mai mulți foști primari PSD au fost racolați de conducerea județeană liberală. Și, totuși, sunt județe, chiar în zona noastră, ale căror drumuri arată cu totul altfel decât cele din Călărași. Dacă ei pot, noi de ce nu putem, mai ales că la conducerea județului sunt aceeași ca și la Guvern, adică liberali?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Angela Buciu - referire la un comunicat oficial emis de Academia Română prin Institutul de Sociologie și Centrul de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române;

Doamna deputat Angela Buciu este invitată la microfon și se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Ioan Țundrea.

 

Doamna Angela Buciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorată asistență,

Declarația mea politică se referă la un comunicat oficial emis de Academia Română prin Institutul său de Sociologie și Centrul de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.

Filiala Județeană a PRM Maramureș își exprimă îngrijorarea și temerile generate de precedentele periculoase privind declararea independenței unilaterale a provinciei Kosovo.

Apreciem că, în aceste momente, de o mare gravitate internațională, Președinția și Guvernul României au adoptat o poziție corectă și fermă, la care și partidul nostru subscrie fără rezerve.

Într-o luare de poziție, fără precedent, Academia Română a emis zilele trecute un comunicat oficial, prin Institutul său de Sociologie și Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.

Academia trăgea un semnal de alarmă în legătură cu "situația de o gravitate excepțională a comunității românilor din județele Harghita și Covasna, în contextul politic intern și internațional actual".

Cercetătorii Academiei Române au avut în vedere "în special utilizarea forțată a situației din Kosovo, ca și precedent pentru România, de către înalți oficiali străini și lideri ai minorității maghiare din România".

De ce s-a ajuns la acest aspect? Deoarece, nu de multă vreme, parlamentari ai Ungariei au anunțat că vor urmări "cu cea mai mare atenție" evoluția situației din Kosovo, pentru a o putea folosi ca precedent pentru "membrii națiunii maghiare din jurul granițelor".

De asemenea, Academia Română afirmă că opinia publică nu cunoaște faptul că, în prezent, județele Harghita și Covasna sunt supuse unui proces constant de epurare etnică. Ne mai aduce la cunoștință că limba română, ca limbă oficială a statului român, a fost eliminată din spațiul public. Că agravarea situației și recrudescența demersurilor separatiste sunt încurajate de complicități politico-economice transpartinice și de lipsa de reacție a instituțiilor statului, prizoniere ale complicităților respective sau ale incapacității de gestionare a unor situații care vizează siguranța națională.

Jocul extrem de periculos la care se pretează UDMR, în frunte cu liderii săi, a demonstrat încă o dată duplicitatea și consecvența pe care această formațiune culturală o erijează în partid politic etnic, pentru a-și atinge scopurile sale mascate, spre obținerea autonomiei teritoriale a așa-zisului "Ținut Secuiesc" și apoi a întregului Ardeal.

Ieșirea la suprafață a adevăratelor sentimente revizioniste a organizației UDMR au fost demonstrate, mai mult ca oricând, prin poziția lor total opusă față de partenerii de coaliție și față de Guvernul României, din care și ei fac parte, însă din nou, guvernanții noștri n-au luat nicio atitudine.

La ce să ne mai așteptăm? Integritatea teritorială nu se negociază, nu se joacă la ruletă și nu este subiect de dispută. De aceea, orice discuție pe această temă nu-și găsește fundamentul.

Credem și avem convingerea că vocea națiunii va triumfa și că nu vor fi escaladate unele momente ce pot deveni distrugătoare pentru ambele comunități.

Istoria comună, durerile trecutului, vicisitudinile istorice parcurse împreună ne obligă să nu lăsăm generațiilor viitoare o țară devastată de conflicte interetnice, cu distrugeri ireparabile sau pierderi de vieți omenești.

Singura opțiune care există acum este aceea de a ne da mâinile ca niște adevărați europeni, spre un consens acceptat de toți, până când mai putem face acest lucru pe cale pașnică. Credem că în aceste momente consensul, toleranța reciprocă și respectul de ambele părți vor avea de câștigat.

Aceasta este oferta noastră pașnică spre o soluționare comună a disensiunilor și divergențelor existente. Sub nicio formă, integritatea, independența și suveranitatea României nu sunt de negociat!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Întoarcerea la dinastie;

Reamintesc, stimați colegi, că timpul alocat pentru o declarație politică este de maximum trei minute. Vă rog să vă integrați în acest timp.

Domnul deputat Ioan Țundrea care a fost anunțat să se pregătească, a depus în scris declarația politică.

Așa că îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Și se pregătește domnul deputat Sorin Marian Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, microfonul vă aparține trei minute.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

De mai bine de un an, am fost primiți în lumea învingătorilor, o lume la care aspirăm, oficial, de șapte secole. Ne-a încântat și ne-am dorit și ne dorim în continuare nivelul de trai al occidentalilor. Nu am înțeles însă esențialul: modul nostru de viață, unele dintre mentalitățile noastre ne împiedică să trăim la standardele râvnite.

Printre toate aceste mentalități nocive, slugărnicia prea-multora dintre noi nu-i va face niciodată pe cei pe care i-am numit "învingători" să ne considere egalii lor și nici pe noi nu ne va face să trăim ca ei.

În principal, la baza acestor judecăți de valoare stă evenimentul petrecut în urmă cu 11 zile, în mijlocul tinerilor partidului ce se consideră singura forță politică democratică și progresistă din România de astăzi. Singurul partid care, potrivit președintelui țării și unic mentor al său, nu are niciunul dintre defectele clasei politice din care probabil că nici nu face parte.

Fiica cea mică a marelui conducător începuse, de o vreme, să se simtă atrasă și de politică, precum o altă Elenă din preajma aceluiași mare conducător. Ele ar putea fi numite Elena mare și Elena mică și, la fel de bine, Elena blondă și Elena brunetă, deși, cine le-a auzit fără să le vadă, ar putea crede că amândouă sunt la fel de blonde.

Nu o să vă răpesc timpul, stimați colegi, cu proiecția mascaradei care a propulsat-o pe Elena mică pe postul de la tineret corespunzător celui ocupat de Elena mare la adulți. Important este că distribuția, recuzita și scenariul acestei triste ecranizări fac trimitere, în cel mai explicit mod, la cele mai perfide dictaturi.

În niciun alt context nu poate fi explicată atitudinea cvasiunanimă a schimbului de mâine al incoruptibililor galbeni față de cel ce a cutezat să o concureze pe mezina marelui conducător. Reușita tânărului vlăstar nu face decât să le încununeze pe toate celelalte obținute prin forțe proprii, de când "tati" este președintele suprem al tuturor românilor.

Și pentru că, deși mică, a ajuns atât de mare fără ajutorul nimănui, satisfacțiile îi sunt superioare celor generate de zecile de mii de euro produse cu sudoarea palmelor și a frunții în istovitoarele ședințe foto sau la firma care a pus becuri prin București, când "tati" nu era decât un simplu primar de capitală.

Este evident că țelul garantului respectării Constituției nu este "întoarcerea la popor", ci întoarcerea la dinastie.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Sorin Paveliu - declarație politică cu titlul O pilă pentru fiecare;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Și se pregătește domnul Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Scurta alocuțiune de astăzi am intitulat-o "O pilă pentru fiecare".

Un fapt divers: ultimul sondaj privind sănătatea arată că 35% din români se internează în spital numai după ce și-au făcut rost de o recomandare pentru unul din medicii din spitalul respectiv. O pilă. Își fac rost de o pilă, ca să vorbim pe înțelesul tuturor.

Un alt fapt divers: în anul 2006, au intrat în vigoare, culmea, în aceeași zi, două legi organice promovate amândouă de către Guvernul României, dar care aveau puncte de vedere absolut contradictorii, care se băteau cap în cap, respectiv ambele legi importante se refereau la subiectul descentralizării, numai că legea reformei sanitare prevedea centralizarea absolută a conducerii spitalelor din întreaga țară în mâna ministrului sănătății, iar legea-cadru a descentralizării prevedea, din contră, ca toate conducerile spitalelor să treacă în subordinea autorităților locale.

În prezent, spitalele mici din orașe mai importante sau mai puțin importante din această țară se află într-o mizerie cruntă. Nu sunt vorbe mari, este o realitate și ea se datorează nu atât conducerii actuale sau a Guvernului actual, ci datorită faptului că România nu are capacitatea financiară de a susține un sistem sanitar comparativ sau la nivel comparativ cu cele din țările dezvoltate.

Totuși, aceste spitale sunt finanțate sută la sută din fondul asigurărilor sociale de sănătate, altfel spus, prestațiile sunt plătite de noi, pacienții, din banii pe care-i dăm la fondul de asigurări sociale.

Cred că acum, în prag de alegeri locale, ar fi timpul să facem un pas hotărât către descentralizarea acestor spitale. Nu știu dacă autoritățile locale vor putea să contribuie cu vreun ban în plus la aceste spitale. Probabil că nu, sau cu greutate.

În schimb, ceea ce vor putea face este să furnizeze o pilă fiecărui pacient care se internează în aceste spitale, pentru că să fie clar, în comunitățile locale, fiecare pacient își va găsi o rudă care să fie la rândul ei cunoștință sau rudă cu un consilier, cu primarul, cu un director din primărie, cu președintele consiliului județean sau te mai miri cu cine și în acest fel, în momentul în care se duce în spital, să beneficieze măcar de o oarecare protecție din partea unui factor politic.

Or, acest lucru consider că este extraordinar de important. Nu va duce la o îmbunătățire radicală și imediată a funcționării spitalului respectiv, dar situația sanitară, situația spitalului va intra pe agenda clasei politice locale. Aceasta este singura posibilitate prin care putem contribui la reformarea sistemului sanitar, de jos în sus și nu invers.

Invers, s-a dovedit în 20 de ani că toate eforturile au fost sortite eșecului. Timp de trei ani, domnul Nicolăescu ne-a zăpăcit cu tot felul de afirmații, conferințe de presă care n-au avut decât o singură finalitate, propria imagine și, eventual, a Partidului Național Liberal.

Îi atrag atenția domnului ministru că, prin descentralizarea spitalelor mici, acum, înaintea declanșării campaniei pentru alegerile locale, are șansa să se comporte ca un adevărat om politic serios. Cred că această măsură ar aduce pe agenda campaniei electorale subiecte care au fost ocolite timp de 20 de ani în toate alegerile locale, respectiv, situația sanitară.

Dă șansa unei pile, domnule ministru, pentru fiecare pacient din localitățile mici și probabil că vei înfăptui singurul act adevărat de reformă în sistemul sanitar în acești trei ani de mandat!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor deputați Ponta și domnule profesor, bine ați venit, mă bucur că întregiți rândurile noastre. (Se referă la domnii deputați Victor-Viorel Ponta și Anghel Stanciu, care tocmai au intrat în sală.)

 
   

Domnul Victor-Viorel Ponta (din sală):

Bine v-am găsit, domnule președinte de consiliu județean.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da, tot ce e posibil, domnule Ponta.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Noul ministru trebuie să continue reforma justiției și lupta împotriva corupției;

Îngăduiți-mi acum să-i ofer microfonul domnului deputat Emilian Frâncu și să-l rog să se pregătească pe domnul deputat și coleg cu domnul Ponta, domnul Vasile Soporan.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Noul ministru trebuie să continue reforma justiției și lupta împotriva corupției."

Încheierea crizei datorate neînțelegerilor dintre Guvern și Președinție în ceea ce privește numirea unui titular la Ministerul Justiției nu poate decât să ne bucure.

În fața poziției permanent obstrucționiste, manifestată în ultimele luni de președintele Traian Băsescu, înțelepciunea premierului Tăriceanu și-a spus cuvântul, iar soluția găsită de el reprezintă cea mai bună variantă posibilă în condițiile în care încăpățânarea negativistă a lui Băsescu risca să aducă grave prejudicii reformei și, mai ales, să impieteze asupra soluționării anumitor avertismente transmise României din partea Uniunii Europene.

Încă de luna trecută, atât dinspre Bruxelles, cât și dinspre alte capitale europene au început să ne vină semnale de îngrijorare în ceea ce privește capacitatea țării noastre de a ține pasul cu foaia de parcurs pe care ne-am asumat-o în domeniul justiției, încă dinainte de momentul aderării la Uniunea Europeană. Aceste temeri nu sunt de natură să creeze panică, dar nici nu trebuie ignorate, cu atât mai mult cu cât au apărut și anumite poziții dure, mergând spre o interpretare excesivă a realității, exprimate mai ales din partea unor oficialități de la Berlin.

În niciun caz nu putem vorbi despre faptul că "nu se constată progrese în domeniul justiției din România", sau că "există posibilitatea activării clauzei de salvgardare, prin care sentințele românești nu ar mai fi recunoscute în Uniunea Europeană", după cum s-a exprimat parlamentarul german Gunther Krichbaum. Însă, tind să fiu de acord cu el atunci când spune că "România nu ar trebui să-și diminueze prestigiul de stat membru", înțelegând prin aceasta că, într-adevăr, există o listă de probleme și că fiecărei întrebări din această listă trebuie să i se dea un răspuns concret, acceptabil partenerilor noștri europeni.

Iată de ce, odată încheiată perioada interimatului la Ministerul Justiției, în fața noului ministru stau două sarcini fundamentale: continuarea reformelor instituționale (cu sprijinul specialiștilor în domeniu pe care domnia sa deja îi are la dispoziție) și lupta împotriva corupției.

Acest ultim aspect este în mare suferință, cu toate că el ar fi cel mai în măsură să demonstreze că justiția din România se află pe drumul cel bun.

Mai multe dosare finalizate așa cum trebuie de procurori, mai puține dosare returnate Parchetului pe motiv de nerespectare a procedurilor, iată cum ar putea crește numărul condamnărilor definitive în acele dosare grele de corupție, ai căror protagoniști nu doar că scapă basma curată, dar ne mai și creează o percepție negativă la Bruxelles și în alte capitale ale Europei.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Legea salarizării unice și indicele de scumpete;

Domnul deputat Vasile Soporan este invitat la microfon și se pregătește doamna deputat Anca Mărculeț Petrescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule Soporan, aveți microfonul.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să prezint în fața dumneavoastră declarația politică "Legea salarizării unice și indicele de scumpete".

La întâlnirile din teritoriu cu cetățenii pe care-i reprezint și, mai nou, în urma unor manifestări de mare amploare care se desfășoară în aceste zile, am constatat că există o mare nemulțumire cu privire la modul în care se realizează salarizarea, existând dorința ca aceasta să țină seama corect de importanța muncii depuse și de evoluția prețurilor de pe piață.

Cauza acestor nemulțumiri este dată de faptul că nu avem o singură lege a salarizării celor care lucrează în sistemul bugetar, de la Președinte până la ultima categorie a acestuia, și faptul că nu există un mecanism legiferat, prin care evoluțiile prețurilor de pe piață să influențeze nivelul salariilor pentru toate categoriile de salariați, inclusiv ale celor care lucrează în domeniul privat.

Nemulțumirile celor care lucrează în transporturile feroviare, în administrația publică și în învățământ sunt emblematice pentru situația din România de astăzi care se degradează de la o zi la alta.

Obișnuiți să ne raportăm la situația din Uniunea Europeană, vă propun, stimați guvernanți, să parcurgeți și legislația perioadei interbelice când funcționa o lege a salarizării celor din sistemul bugetar, cu salarii medii transparente, pe fiecare minister, pe fiecare instituție și pe fiecare categorie de personal sau salariat de la buget.

În același timp, funcționa un mecanism de corelare a salariilor cu evoluția prețurilor de pe piață prin intermediul indicelui de scumpete care era calculat de o comisie regională, formată din reprezentanții instituțiilor statului, patronat și sindicate.

Modificarea indicelui de scumpete ținea cont de evoluția prețurilor la produsele alimentare, la chirii și la principalele servicii și utilități. Practic, această schemă este mult mai acoperitoare decât actualul sistem al coșului zilnic și prin faptul că metodologia de calcul era una mai apropiată de situația reală, ținând cont de evoluțiile la nivel regional și chiar la nivelul localităților.

Contractele de muncă colectivă stabileau faptul că modificarea într-o anumită proporție a indicelui de scumpete determină în mod automat, fără nici o altă negociere, modificarea corespunzătoare a salariilor. Această procedură era valabilă atât pentru salariații din sistemul bugetar, cât și pentru salariații din sistemul privat.

Propun actualilor guvernanți și reprezentanților partidelor politice din Parlament o dezbatere și măsuri concrete pentru rezolvarea acestor probleme și realizarea unei stabilități sociale de lungă durată. Diferențele de salarizare pentru diversele categorii plătite de la buget creează nemulțumire, unele reprezintă dezacorduri de apreciere a muncii cu efecte nocive asupra calității unor servicii publice. Prin mărirea polarizării societății românești, care începe să semene din ce în ce mai mult cu modelele sud-americane, ca reprezentant al unui partid social-democrat european, propun și colegilor din Parlament și chiar celor din Partidul Social Democrat, o dezbatere care să vizeze modalitățile de reabilitare economico-socială a României în context european. Aceasta ar trebui să vizeze în primul rând o reformă fiscală, stabilind o reală progresivitate a impozitului pe venit și o taxă efectivă pe plusvaloare și avere.

În acest cadru, ar trebui definit pe criterii științifice traiul decent, ar trebui făcută o diferențiere fiscală între sfera productivă directă și cea care valorifică produsele altora. Într-un program mai amplu, ar trebui stimulată producția internă și desfacerea acesteia pe piața europeană. De asemenea, nu ar trebui neglijate măsurile de naționalizarea serviciilor publice, care după privatizare nu se ridică la standardele care funcționează în cadrul Uniunii Europene.

Din păcate pentru România, există alte priorități care încarcă inutil voit sau nevoit agendele tuturor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică referitoare la agresiunea tot mai evidentă asupra unor spații și clădiri vechi ale capitalei;

O invit la microfon pe doamna deputat Anca Mărculeț Petrescu. Și acesta este ultimul vorbitor de astăzi.

Vă rog, doamna deputat.

 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă la agresiunea tot mai evidentă asupra unor spații și clădiri vechi ale Capitalei care dispar, fiind sacrificate pentru interesele veroase ale unor indivizi puși pe căpătuială.

Speculând lacunele unei legislații care le permite să se strecoare, acești samsari abili acționează cu duplicitatea autorităților din primării acaparând terenuri publice sau cumpărând case vechi valoroase pe care le distrug pentru a folosi terenul în scop imobiliar.

Aceste distrugeri provocate de lăcomia și setea de înavuțire au schimbat peste noapte peisajul unor locuri din București care ar fi trebuit să fie protejate din punct de vedere al urbanisticii.

Riposta vehementă a opiniei publice și a presei nu a descurajat mafia rechinilor care vânează terenuri și pe autoritățile care-i sprijină, îndeosebi în sectorul 1 și 4. În plin centrul Capitalei, au fost sacrificate și continuă să fie distruse case cu valoare de arhitectură, multe din ele incluse pe lista de patrimoniu.

Scopul este clar: câștigarea unor terenuri imobiliare la prețuri înalt cotate. În acest sens, rămâi șocat văzând locurile devenite pustii ca după bombardament, după ce au fost rase de pe suprafața pământului case socotite repere pentru arhitectura tradițională a Capitalei. Astfel de peisaje deprimante se întâlnesc în sectorul 4, pe Bulevardul Regina Maria, George Coșbuc și, recent, pe strada Klamasov, este vorba de fostul sediu al Partidului România Mare.

De altfel, și centrul istoric propriu-zis al Capitalei, unde au fost demarate cu greu lucrările, nu a avut parte de eficiență și profesionalism. Decopertarea străzilor pentru intervenții subterane nu s-a soldat cu refacerea lor identică. Prețiosul paviment din piatră cubică a ajuns la Viena. Clădirile vechi cu valoare de arhitectură din centrul istoric sunt în continuare neglijate și în stare de conservare tot mai precară, unele periclitând chiar viața pietonilor prin desprinderea tencuielii și a cărămizilor la nivelul cornișelor și balcoanelor.

Vreau să subliniez în mod special situația unei clădiri istorice ajunse în stare de ruină, situate pe strada Smârdan nr.39 și este vorba despre fostul hotel "Concordia", unde, după cum menționează placa memorială, în seara de 23 ianuarie 1859, s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza de către fruntașii Partidei Naționale, ca domn al Țării Românești.

Dacă nu se acționează rapid, clădirea de pe strada Smârdan care dacă nu va fi urgent salvată, nu va mai dăinui nici măcar până la anul, când se împlinesc 150 de ani de la Unirea înfăptuită de domnitorul Cuza.

Bucureștiul este agresat. Este agresat nu doar prin pierderea sau neglijarea unor clădiri de valoare de arhitectură, ci și prin acapararea unor spații publice devenite spații publice private, iar apoi valorificate de persoane dubioase la prețuri și profituri colosale. Așa este cazul spațiului Bordei, al terenurilor ce au aparținut unor instituții de cercetare sau, mai recent, al stadionului "Lia Manoliu".

La fel ca și în cazul sălii de sport a Clubului "Steaua" de pe Calea Plevnei, unde cu ani în urmă a izbucnit un incendiu ciudat, urmat de demolarea clădirii și recentele explozii ale unor conducte de gaze care au afectat sălile de atletism de la stadionul "Lia Manoliu", ne dau un semnal de alarmă.

Pentru a limita consecințele unor demolări și ale unor construcții abuzive având un impact dezastruos asupra spațiului vital sau valorilor de arhitectură ale Capitalei, cabinetul meu de deputat a conceput amendamente și o nouă lege pentru protejarea monumentelor de arhitectură, prin care să se stopeze fărădelegea și hemoragia de valori istorice și de arhitectură ale Capitalei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
 

Pe lângă cei 21 de deputați care și-au susținut declarațiile politice de la microfonul Camerei, un număr de 43 le-au depus în scris. Aceștia sunt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ion Stan, Viorel Pupeză, Vasile Pușcaș, Florin Iordache, Costică Macaleți, Gheorghe Chiper, Minodora Cliveti. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Emil Strungă, Sandu Capră, Dan Motreanu, Ioan Hoban, Horea Uioreanu, Relu Fenechiu, Rareș Mănescu, Andrian Mihei Sirojea, Leocadia Grațiela Gavrilescu, Ion Luchian, Mircea Pușcă, Gheorghe Dragomir.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- Liberal: Anca Boagiu, Radu Lambrino, Laurențiu Mironescu, Mircea Man, Iulian Bîrsan, Ioan Oltean, Daniel Buda, Constantin Igaș, Marius Rogin, Petre Străchinaru, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu și Alexandru Liviu Miroșeanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Constantin Faina, Liviu Bogdan Ciucă, Ioan Țundrea, Vlad Hogea, Lia Ardelean și Eduard Raul Hellvig.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Paul Magheru, Dumitru Avram și Mircea Costache.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: Miron Ignat și Mircia Giurgiu.

Din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență politică, domnul deputat Horațiu Dan Buzatu.

Sunt informat acum că și domnul deputat Emil Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a depus declarația politică acum la secretariatul Camerei.

Domnilor colegi,

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Cu aceasta se încheie ședința consacrată declarațiilor politice. Urmează dezbateri, conform ordinii înscrise și aprobate de Biroul permanent.

Vă doresc tuturor o zi bună și un vot uninominal așa cum îl dorim cu toții.

Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Dan Horațiu Buzatu - declarație politică remember: Au trecut mai bine de 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"Au trecut mai bine de 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977"

De la cutremurul din 1977, au trecut mai bine de 30 de ani. Ziua de 4 martie a însemnat pentru România un moment greu, de care ne vom aduce întotdeauna aminte cu spaimă, cu tristețe și cu frică de Dumnezeu: peste 1.500 de morți, mai bine de 11.000 de răniți, aproximativ 35.000 locuințe distruse în întreaga țară.

Distrugerile nu s-au limitat aici. Mai grave decât pierderile materiale au fost pierderile oamenilor de cultură, precum actorul Toma Caragiu, interpreta de muzică ușoară (născută și formată în Craiova!) Doina Badea, poetul și eseistul Anatol E. Baconski, romancierul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafița, regizorul Alexandru Bocăneț, criticul și istoricul literar Savin Bratu, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu.

Poate că s-a vorbit prea puțin despre asta, dar în zilele care au urmat cutremurului, Crucea Roșie, Armata Română, efective ale pompierilor, dar și cascadorii de la Sahia-Film au făcut adevărate minuni în operațiunile de salvare desfășurate printre dărâmăturile din București și celelalte orașe ale României.

În momentul producerii cutremurului, conducătorul de atunci al României se afla în afara țării. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că acesta a revenit neîntârziat și a dispus, din ziua imediat următoare, instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României.

Din păcate însă, nenorocirea abătută asupra românilor, a fost folosită ca pretext pentru a se ordona demolarea unor monumente istorice. Această atitudine iresponsabilă a produs efecte atât în București, cât și în multe alte localități din țară. Clădiri de patrimoniu, de la biserici de inestimabilă valoare precum Biserica Enei din București, până la vile - adevărate monumente de arhitectură - construite în perioada interbelică, au dispărut pentru totdeauna.

Și în Craiova, Calea Unirii a fost rasă de buldozere aproape în întregime, chiar dacă în acest fel am fost obligați să renunțăm la cea mai pitorească zonă din acea vreme a orașului, și asta doar pentru a face loc unui ansamblu de calitate arhitecturală mai mult decât îndoielnică. Ca și în București sau în alte orașe, biserici și construcții adiacente, clădiri cu valoare istorică au căzut pradă dorinței comuniștilor din acele vremuri de a șterge legăturile craiovenilor cu trecutul lor.

Din fericire, alte edificii craiovene au scăpat ca prin minune. Palatul Jean Mihail, construit de către arhitectul Paul Gottereau și devenit mai târziu Muzeul de Artă, clădirea din centrul Craiovei, proiectată de Petre Antonescu în 1912 și în care astăzi își desfășoară activitatea Consiliul Județean și Prefectura Județului, fostul liceu Nicolae Bălcescu, astăzi Colegiul Carol, a cărui construcție a început în 1835, clădirea Universității din Craiova, proiectată de arhitectul Ion Socolescu, deși puternic avariate de cutremur, au beneficiat în perioada ulterioară de atenția autorităților, intrând în programe de reabilitare.

Cu toate acestea, chiar dacă de la 4 martie 1977 au trecut mai bine de 30 de ani, în România nu există o preocupare instituționalizată pentru a preveni efectele dezastruoase pe care le-ar putea produce un eventual cutremur. În toate orașele țării există nenumărate construcții degradate, care riscă să se prăbușească peste cei care le utilizează. Numărul acestora crește dramatic dacă avem în vedere și clădiri din zona rurală sau a orașelor mici. În niciuna din aceste situații Guvernul României sau autoritățile locale nu are o imagine a situației existente. De asemenea, nu există nicio preocupare legată de consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat sau pentru recuperarea și restaurarea clădirilor cu statut de monument istoric afectate atât de cutremure cât și de trecerea timpului.

Cu puțin timp în urmă, Guvernul a decis să finanțeze consolidarea clădirilor în dificultate seismică din București. Este incorect și nedemn, pentru că mii de alte edificii se găsesc în situații la fel de grave peste tot în țară.

În Craiova, autoritățile locale nu au evidențe cu privire la numărul clădirilor cu risc seismic. Problema este plimbată de la Consiliul Județean la Primărie și de la Prefectură la Guvern. Evident, fiecare din aceste instituții este de părere că ceilalți sunt cei care poartă responsabilitatea.

Iată de ce acum, în pragul unei noi etape electorale, îndrăznesc să solicit celor care vor intra în această luptă să aibă în vedere și patrimoniul arhitectural vechi al Craiovei. Generații întregi, începând cu autoritățile comuniste care au permis demolările și terminând cu cei care administrează astăzi orașul și județul, nu au dovedit o preocupare în acest sens.

Știm foarte bine cu toții că centrul Craiovei este în continuare în paragină și, mai grav decât orice, este lipsit de grija edililor. Poate că este momentul ca grija și respectul pentru creația bunicilor și părinților noștri să depășească stadiul subiectelor de dezbatere pentru a deveni proiecte și programe ale autorităților locale.

  Costache Mircea - declarație politică intitulată Pace noului venit!;

Domnul Costache Mircea:

"Pace noului venit!"

Domnule ministru Predoiu, bine ați venit în iad, v-aș putea spune, spre surprinderea unora, dacă nu ați proveni din sistem și nu ați cunoaște cangrena care a cuprins, până la paralizie totală, instituția răspunzătoare în cel mai înalt grad de starea economică, de distrugerea morală și disoluția statală la care a ajuns România, după opt ani de jaf și anarhie. Eu, unul, oricât de bogat, de tânăr și de fercheș ați fi, ca avocat specializat, nu-i așa, în drept comercial, lăudat de însuși exigentul adept al mapelor profesionale, și tot nu vă pot ferici pentru lunile ce le aveți de "petrecut" la cârma putredului nostru sistem judiciar.

Dintre numeroasele tentacule ale caracatiței mafiei care sufocă România, veți încerca, oare, să tăiați vreuna? Veți dori cu adevărat? Veți cuteza? Vă vor lăsa? Sau le veți evita sub acoperirea acelorași suspecte scuze ale neamestecului ministrului justiției în problemele ... justiției? E normal să ne punem astfel de întrebări din moment ce mult regretata luptătoare anticorupție, Monica Macovei, care atâta s-a bătut, era să zic băut, cu balaurul hoției până când i-a dat sângele pe nas și a fost chemată de stăpânii ei externi spre alte limanuri ale binelui universal, lăsându-ne orfani de augusta sa persoană iubitoare de aventuri bahico-erotice...

Cât despre interimarul Meleșcanu, ce să mai zic, la el cel mai mult mi-a plăcut dizertația logoreico-diplomatică pe tema: corupția din România e numai o problemă de imagine, de percepție externă și nu una de fond! Auzindu-i răspunsul acesta, nu vă mai spun ce i-am zis și eu (în gând). Dar, în fine, veniși matale, cu urale triumfale, că veniși într-un moment greu și delicat de electoral. Întrucât Norica Nicolai nu îndeplinea criteriile de înaltă moralitate și profesionalism impuse de președintele României celor chemați să dea piept cu dolofana corupție autohtonă, iar tălică, stimate conbuzoian, s-ar subînțelege că aveți aceste calități, nu știu dacă vă imaginați ce vă așteaptă.

Cei mai mulți dintre noi, însă, știu și vă compătimesc încă înainte de a vi se usca cerneala pe mandatul încredințat, cu suspectă generozitate, pe fundalul sonor al rânjetului prezidențial despre victoriile avocatului de comercial, fostă aripă tânără a patricienilor petroliberali, pe frontul trecerii avuției naționale în proprietatea rechinilor economiei de junglă, români și străini. De aceea, eu, umilul luptător anticorupție pe cont propriu, mă pot împăuna cu gloria tristă de a fi reușit să rezolv măcar un singur caz, de demnitar al statului român, ferit de boala averilor ilicite, pe al meu personal. În vreme ce justiția cea oarbă și abjectă n-am auzit să fi rezolvat vreunul. Să dea Domnul să aibă sub ministeriatul lu` matale vreo izbândă mai acătării, dacă nu, decât să fie ca și până acum, m-aș mulțumi și cu un autosucces minor ca al meu, bineînțeles dacă vei încerca și dumneata lupta pentru propria curățenie, dacă cea cu alții va fi prea grea ori fără aviz de la stăpâni.

În cazul în care chiar ați vrea să încercați ceva, folosind și consultanța din familie, v-aș sugera ca înainte să abordați mafia lemnului, mafia privatizărilor, mafia asfaltului și bordurilor etc., etc., să purcedeți la eradicarea mafiei lichidatorilor de bănci. Și ca să nu vă supuneți unui efort prea mare, dintr-o dată, vă propun să începeți, pentru încălzire, cu o "hamsie" precum Cooperativa de Credit Banca Populară "Dunărea", care a escrocat mulți conbuzoieni de-ai noștri, în numele cărora ni se adresează cetățenii Bârea Nicolae și Pascu Cornel. Cazul lor e o mostră grăitoare de cooperare Poliție, Parchet, Judecătorie, Administrație Locală, Escroci, care i-au jefuit fără milă pe credulii ramași acum fără bani de înmormântare.

Vă doresc, sincer, succes!

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Nu-l mai înjurați pe Ceaușescu!;

Domnul Dumitru Avram:

"Nu-l mai înjurați pe Ceaușescu!"

Zilele trecute, un mic derbedeu de presă îl ataca mizerabil pe un important poet și om al cetății. A fost pus drastic la punct, dar câteva întrebări nu pot fi ocolite. Până unde a ajuns degradarea societății românești, de nu mai avem nimic sfânt pe această lume? Cine încurajează astfel de manifestări golănești împotriva unor oameni care lasă în urma lor o operă ce va rezista, cu siguranță, timpului? Cunosc ei, acești mucoși inculți, cât de cât trecutul recent al României, încât să-și permită să nege o întreagă epocă istorică, fără ale cărei realizări ar fi fost imposibilă supraviețuirea în aceste vremuri cumplite de tranziție?

Dacă Nicolae Ceaușescu a avut ambiția să construiască o puternică flotă comercială, plasând România între primele 10-12 puteri navale ale lumii, cei care au venit după el n-au avut altă grijă decât să lichideze rapid Armada de mineraliere și petroliere de mare tonaj, precum și vasele de pescuit, o asemenea lucrătură mafiotă aducând statului român un prejudiciu de câteva sute de milioane de euro.

De fapt, întreaga politică legată de Marea Neagră pe care a promovat-o Nicolae Ceaușescu se deosebește radical de ceea ce se întâmplă astăzi. În timp ce liderul socialist se străduia să facă din zona noastră maritimă o fereastră românească larg deschisă către lume, construind mari șantiere navale, porturi dotate cu instalații moderne, precum și canalul navigabil Cernavodă-Agigea, președintele portocaliu și-a asumat scandaloasa misiune de a internaționaliza Marea Neagră, pentru a facilita, împotriva tratatelor internaționale existente, accesul flotei militare americane cât mai aproape de Crimeea.

Nu numai în privința Mării Negre viziunile politice ale conducătorilor de ieri și de azi diferă fundamental, ci întreg ansamblul relațiilor noastre externe din cele două perioade stă sub semnul unor viziuni diametral opuse. Nicolae Ceaușescu s-a împotrivit, alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Bîrlădeanu, Paul Niculescu-Mizil și de alți lideri ai vremii, staționării trupelor sovietice pe teritoriul României, precum și înrobitorului Plan Valev, care ne-ar fi condamnat să rămânem un furnizor de cereale și produse animaliere pentru celelalte țări socialiste cărora li se permitea industrializarea.

Mobilul marilor disensiuni româno-sovietice l-a constituit refuzul lui Nicolae Ceaușescu de a participa cu unități militare românești la invadarea Cehoslovaciei, precum și respingerea fermă a insistențelor Moscovei de a organiza manevre ale trupelor Tratatului de la Varșovia pe teritoriul țării noastre. Informat, de la Moscova, de către generalul Constantin Olteanu, fostul ministru al apărării, Nicolae Ceaușescu a dejucat intenția celorlalți membri ai pactul militar socialist de a ataca, în 1981, Polonia ridicată la luptă de către sindicaliștii lui Lech Walesa.

Jucând pe o singură carte în relațiile noastre internaționale, cea a obedienței totale față de Casa Albă, România promovează astăzi o politică externă contrară celei adoptate de autoritățile statului socialist, instalând o bază militară americană în Dobrogea, decizie care a inflamat și mai puternic raporturile țării noastre cu Rusia. Reversul unei asemenea orientări se reflectă cât se poate de clar în politica energetică pe care Moscova o promovează față de România. Țara noastră este privită astăzi cu destulă suspiciune, chiar și în interiorul Uniunii Europene și al NATO, al căror membru este de ceva vreme. Ca să nu mai vorbim de scandalul provocat de "închisorile zburătoare" ale CIA bănuite de a fi staționat și pe teritoriul României.

Practic, în privința politicii externe, liderul comunist de ieri i-a depășit net pe cei care l-au urmat, fapt ilustrat pe diverse planuri ale relațiilor noastre internaționale. Dacă România socialistă, avându-l la cârmă pe Nicolae Ceaușescu, era vizitată de președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford, de foștii lideri sovietici, de la Leonid Brejnev la Mihail Gorbaciov, de Ciu En-lai, premierul Consiliului de Stat al R.P. Chineze, de președintele Franței, generalul Charles de Gaulle, de premierul Marii Britanii, Harold Wilson, și de nenumărați alți șefi de state și de guverne de pe toate continentele, ea este ocolită astăzi din toate direcțiile. George W. Bush și Vladimir Putin au fost la Sofia, dar n-au găsit de cuviință să facă măcar o escală și la București. La noi vin doar portocaliii Iușcenko și Saakașvili. Noroc cu voiajul fulger al președintelui Franței, Nicolas Sarkozy, ajuns la București ca să facă rost de "carne de tun" pentru a potoli măcelul declanșat în Ciad de două triburi isterice.

Deși era încorsetată în canoanele politico-ideologice impuse de Kremlin țărilor socialiste, precum și în chingile războiului rece, România din "era" Ceaușescu, o țară medie ca suprafață, populație și potențial economic, se afirma ca un factor dinamic pe arena internațională, implicându-se activ în toate marile probleme aflate pe agenda ONU, cu inițiative vizând stoparea cursei înarmărilor, întărirea păcii și dezvoltarea colaborării reciproc avantajoase între statele mari și mici ale lumii, inițiative care s-au bucurat de o largă apreciere.

Datorită prestigiului său internațional, România anilor '70 se impunea ca un factor de mediere în multe dintre problemele litigioase ale lumii. Nicolae Ceaușescu și alți lideri politici români au jucat un rol important în restabilirea relațiilor politice și ideologice dintre URSS și RP Chineză, în mijlocirea unui prim dialog între China și SUA și în declanșarea convorbirilor dintre Israel și unele țări arabe.

Acum 20-30 de ani, România se implica în soluționarea marilor probleme ale lumii cu diplomația sa, și nu cu trupe. Astăzi, deși vorbește de la microfoanele NATO și ale UE, țara noastră parcă nici nu mai există pa harta lumii.

  Emil Strungă - declarație politică cu tema Moțiunea simplă privind taxa auto și urmările ei;

Domnul Emil Strungă:

"Moțiunea simplă privind taxa auto și urmările ei"

Dezbătută în Camera Deputaților luni, 18.02.2008, și marți, 19.02.2008, moțiunea "Anulați taxa de primă înmatriculare" s-a bucurat de susținerea majorității și a reprezentat prima moțiune simplă care a trecut prin vot, în plenul Camerei, în acest mandat.

Despre contradicțiile și paradoxurile acestei moțiuni s-a vorbit pe larg în cele două zile de dezbatere. Cu sinceritate cred că timpul alocat ar fi putut fi utilizat cu mai mult succes în procesul legislativ. Grav este că moțiunea PD-L a fost punctul final al unor încercări amenințătoare, demagogice și populiste, amplificate prin media fidelă, în special "Evenimentul Zilei" și Realitatea, care au dat semnalul unei instigări la nesupunere civică. În această combinație politico-mediatică este greu de spus ce a contat mai mult: greutatea dosarelor aflate la dispoziția președinției sau faptul că PD-L demonstrează încă o dată maniera dezintegratoare în care ar putea conduce România în situația în care ar accede la guvernare.

Inițiatorii de facto ai acestei taxe, care sunt și groparii acesteia, demonstrează încă o dată că Goebells, din păcate, încă mai are putere de convingere: "Mințiți, mințiți, mințiți, că poate rămâne ceva". Concluzia care rezultă din această încercare este că inconsecvența este principiul călăuzitor al partidului prezidențial. Cu sau fără această moțiune simplă, consecințele sunt aceleași: taxa auto va fi calculată diferențiat în funcție de emisiile de dioxid de carbon pentru mașinile euro 4 (singurele mașini care au înscrise în mod explicit în documentele de identificare emisiile de noxe), iar pentru celelalte categorii de autovehicule va fi aplicată formula de calcul în funcție de capacitatea cilindrică și tipul de catalizator.

Guvernul a decis, în ședința de miercuri 20.02.2008, să remită Comisiei Europene o nouă scrisoare privind taxa de poluare auto în care este prezentată noua formulă de calcul care introduce și un coeficient de reducere al taxei proporțional cu uzura reală a autovehiculului, precum și un sistem de rambursare a taxei reziduale în cazul revânzării mașinii în alt stat membru UE. Sumele încasate vor constitui venituri la Fondul de mediu și vor fi utilizate pentru finanțarea unor programe și proiecte privind protecția mediului. În această fază, subiectul taxei auto era epuizat.

Recent, PD-L a declarat declanșarea demersurilor pentru depunerea unei moțiuni de cenzură referitoare la această taxă. Moțiunea de cenzură este un act politic de înaltă responsabilitate. Un asemenea demers împotriva Guvernului trebuie să aibă la bază un motiv extrem de serios. În acest scop, Opoziția trebuie să se pună de comun acord și să susțină o temă de interes național. La noi, Opoziția depune în fiecare săptămână câte o moțiune de cenzură.

Moțiunea PD-L are un scop precis, acela de a destabiliza scena politică internă. Cei care au clamat pentru stabilitate politică în scandalul justiției sunt inițiatorii crizei politice, prin depunerea moțiunii de cenzură pe taxa auto. Politica unor standarde duble, asta propune electoratului formațiunea lui Emil Boc: pe de o parte, ei cer Guvernului stabilitate în preajma summit-ului NATO, pe de altă parte lucrează de zor pentru dărâmarea Cabinetului liberal; pe de o parte, susțin o taxă atunci când fac parte la guvernare și o repudiază cu vehemență proletară imediat după ce nu mai fac parte din acea guvernare; pe de o parte acuză PNL de înțelegeri cu PSD, pe de altă parte pun la cale o înțelegere cu social-democrații pentru a dărmâna guvernul liberal.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Succesul - un cuvânt ce nu mai este la genul masculin;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Succesul - un cuvânt ce nu mai este la genul masculin"

"Succesul este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără pierdere de entuziasm" (Winston Churchill)

Din păcate, ne amintim de femeile care au reușit în domeniul de activitate doar de câteva ori pe an, fie în luna martie fie cu ocazia unor premii sau diverse topuri anuale.

Într-o lume dominată de bărbați, cum e cea a afacerilor, vocea femeilor se face foarte greu auzită. În România, primele povesti de succes care au în spate munca unor femei au început să iasă la lumină încă de la sfârșitul anilor '90. Nu au strălucirea poveștilor ai căror artizani sunt bărbații - cum ar fi cele din lumea informaticii și telecomunicațiilor. Și nici nu le-au permis întreprinzătoarelor să strângă averi la fel de mari ca acelea ale primilor clasați în top 300.

Exemple ale unor doamne care au dovedit reale capacități manageriale sunt acum la tot pasul în lumea afacerilor din România. Nume precum Liliana Solomon, Maria Grapini, Camelia Sucu, Cristina Bâtlan, Ana Diculescu-Șovasunt numai câteva dintre persoanele ce nu mai au de mult nevoie de prezentare.

Domeniile în care femeile au avut și au succes au fost în trecut cele feminine: cosmetică, îmbrăcăminte etc. dar acest fapt aparține trecutului. Acum, femeile manageri sau chiar patroni și-au diversificat domeniul de activitate acaparând domenii până nu de mult exclusiv masculine.

În Europa, 30% dintre managerii celor mai mari companii sunt femei. În România, din primele 200 de organizații, doar 11 au femei drept CEO, iar numărul femeilor care au un cuvânt important în domeniul afacerilor este în continuă creștere și se poate vorbi deja de o elită feminină.

Succesul este o stare de spirit!

La mulți ani, doamnelor din România!

  Paul Magheru - declarație politică cu subiectul Televiziune maghiară pe banii românilor;

Domnul Paul Magheru:

"Televiziune maghiară pe banii românilor"

Ofensiva dusă de UDMR împotriva elementului românesc din Transilvania se va manifesta în curând și pe cale media. Cea mai recentă acțiune subversivă a liderilor maghiari o reprezintă ideea de a lansa o televiziune maghiară în Transilvania. Fundația "Janovics Jenö", constituită de liderii UDMR, este proprietarul Televiziunii maghiare din Transilvania, care a și început campania de recrutări pentru alcătuirea echipei de producție. Postul TV intenționează să emită la începutul verii, conform RADOR.

Televiziunea maghiară din Transilvania a fost înființată în scopuri publice, dar, din cauza legislației românești, nu poate funcționa decât sub forma unui post comercial. Rolul de proprietar este îndeplinit de Fundația "Janovics Jenö", constituită de liderii UDMR. Ministerul ungar al informaticii a alocat 300 de milioane de forinți (aproximativ 1,2 milioane euro) în vederea înființării unui studio media digital. Înființarea acestui post media se bucură și de sprijinul Fundației "Communitas", aparținând UDMR, fundație care gestionează resursele financiare obținute de la bugetul de stat al României, destinate maghiarilor din Transilvania.

Mai pe șleau spus, statul român finanțează nașterea unei televiziuni maghiare cu emitere în zona Transilvaniei, iar românii contribuabili vor plăti din munca lor o televiziune maghiară în inima României. Nu cred că poate cineva sa fie atât de naiv încât să creadă că acest canal media patronat de UDMR va fi neutru din punct de vedere cultural și politic, vizavi de relațiile româno-maghiare din Ardeal. Politica pașilor mărunți pe care UDMR o practică din 1990 încoace, iată că începe să dea roade sub privirea pasivă și complice a guvernanților români. Speculând dezbinarea noastră mioritică, precum și faptul că mai presus de interesul nostru comun stă bucuria de a vedea moartă capra vecinului, dar nu a vecinului maghiar, cum poate ar mai fi de înțeles, ci a vecinului frate român, promotorii iredentismului maghiar bine susținuți și de statul maghiar, dar iată că nici statul român nu se lasă mai prejos, recurg la cea mai eficientă armă a momentului prin care ei își pot atinge scopurile, și anume manipularea mediatică.

Guvernul antiromânesc Tăriceanu se dovedește a fi în stare de orice concesie făcută extremiștilor maghiari, doar cu scopul de a se agăța cu disperare de o guvernare din ce în ce mai șubredă. Este suficient să amintim aici poziția cabinetului Tăriceanu vizavi de moștenirea Fundației Gojdu, unde, cu lașitatea-i caracteristică, statul român a cedat în fața statului maghiar. Prin acordul făcut cu guvernul de la Budapesta se încălca flagrant testamentul marelui mecena, care lăsase cu limbă de moarte ca bursele fundației să meargă doar către românii de credință ortodoxă. Ca să nu mai vorbim de faptul că retrocedarea clădirilor din centrul Budapestei, aparținând fundației cu pricina, reprezintă un demers total abandonat de statul român.

În prelungirea acestei poziții din ce în ce mai agresive vizavi de spiritul românesc vin și ultimele declarații ale Președintelui UDMR, Marko Bela, care afirmă că organizația al cărei lider este a avut o opinie tranșantă în ceea ce privește Kosovo, care a fost aceeași cu cea formulată de SUA, Marea Britanie sau Franța, spre deosebire de organizațiile civice maghiare, considerate radicale, care "s-au bâlbâit în această problemă". Siguranța de sine a liderilor UDMR, întemeiată pe o poziție comună cu cea a marilor puteri, în privința recunoașterii independenței Kosovo, se mai sprijină și pe biroul de lobby maghiar înființat de Laszlo Tokes la Bruxelles, iar nu peste mult timp și pe Televiziunea maghiară ce se pregătește să emită în Transilvania.

Dincolo de toate acestea, am putea spune că încrederea în propriile forțe, ale iredentismului maghiar, se bazează în primul rând pe slăbiciunea de caracter a guvernanților români. PRM condamnă atitudinea capitulardă atât a premierului, cât și a președintelui jucător și speră că românii se vor trezi în al doisprezecelea ceas și-l vor vota pe cel care ține steagul patriotismului sus, de optsprezece ani încoace.

  Constantin Faina - declarație politică cu tema Ambiguitate în aplicarea codurilor CAEN;

Domnul Constantin Faina:

"Ambiguitate in aplicarea codurilor CAEN"

Recenta măsura a Guvernului de a actualiza codurile CAEN, fără a stabili o procedură unitară, un termen de realizare, a creat panică în rândul agenților economici. Aceștia își pun tot felul de întrebări cum ar fi: este necesară și schimbarea certificatului de înmatriculare, ce documente sunt necesare, dacă se modifică și contribuțiile stabilite în funcție de codul CAEN, la care nu găsesc răspuns deoarece "informația oficială" este insuficientă.

Conform informațiilor oferite de Registrul Comerțului, diferențele între vechea și noua versiune CAEN sunt de substanță. CAEN Rev. 2 cuprinde 272 grupe, cu 48 mai multe decât CAEN Rev.1 și 615 clase, cu 101 mai multe decât CAEN Rev. 1.

Modificările sunt de mai multe tipuri:

  • la două sau mai multe clase CAEN Rev.1 îi corespunde o singură clasă CAEN 2;
  • o singură clasă CAEN Rev.1 are în corespondență două sau mai multe clase CAEN Rev.2;
  • la două sau mai multe clase CAEN Rev.1 corespund două sau mai multe clase CAEN Rev.2.

Rezultă că o activitate exprimată printr-o clasă CAEN Rev.1 poate fi exprimată prin mai multe clase CAEN Rev.2, sau mai multe clase CAEN Rev.2 pot fi exprimate printr-o singură clasă CAEN Rev.1. De aici și probleme pentru angajator, pentru că, contribuția la fondul de risc și accidente se determină ca un procentaj din fondul de salarii, procentaj ce variază in funcție de Codul CAEN, motiv pentru care firmele vor putea merge cu 2(doua) clasificări în paralel, creând ambiguitate și haos în evidență și în activitatea practică.

  Rareș Șerban Mănescu - referire la campania Stop birocrației. De acum, e mai simplu!;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Partidul Național Liberal a lansat o campanie intitulată "Stop birocrației. De acum, e mai simplu!", având ca scop implementarea unor servicii care să reducă birocrația la nivelul unităților fiscale.

Această campanie se adresează tuturor celor care încep o afacere sau care au profesii liberale, ideea fiind ca întreprinzătorii să piardă cât mai puțin timp la ghișeele unităților fiscale.

Campania se află în demersurile pe care PNL le-a inițiat de la venirea la guvernare și care au debutat cu introducerea cotei unice de impozitare, anul acesta continuându-se cu introducerea măsurilor de reducere a fiscalității, prin diminuarea contribuțiilor de asigurări sociale cu încă 6 puncte procentuale.

Guvernul Tăriceanu a introdus mai multe măsuri pentru reducerea birocratizării, printre care se numără depunerea online a declarațiilor fiscale și metoda plății în contul unic, urmând ca în cursul anului 2008 să se producă și implementarea plății online a unor categorii de impozite și taxe.

Începând cu 1 ianuarie 2008, toți contribuabilii efectuează plata obligațiilor bugetare în contul unic, aflându-se în curs pregătirea procedurilor și a infrastructurii necesare pentru acceptarea, începând cu 31 martie 2008, a declarațiilor fiscale depuse online, semnate electronic cu certificate calificate emise de către ceilalți furnizori de semnătură digitală din România.

O altă măsură pe care Executivul o are în vedere este plata online a impozitului pe venit, care, începând cu al doilea trimestru din 2008, să se poată efectua de persoanele fizice autorizate, profesiile liberale și alte persoane care desfășoară activități independente, precum și persoanele fizice care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor.

Până la sfârșitul anului 2008, ANAF va extinde plata online și pentru alte categorii de impozite și taxe datorate de contribuabilii persoane fizice și juridice.

  Ion Luchian - declarație politică: Moțiunea PD-L, între demagogie și ipocrizie;

Domnul Ion Luchian:

"Moțiunea PD-L - între demagogie și ipocrizie"

Partidul prezidențial al domnului Traian Băsescu, partidul care în ultima perioadă pare că a pus monopol pe demagogie, partidul altfel cunoscut ca PD-L (numele partidului, democrat minus liberal, mi se pare perfect ales întrucât îi trădează atât originea din FSN, doar știm cu toții cât liberalism se regăsea în FSN, cât și lipsa valorilor democrației liberale ca fundament al acțiunilor sale politice), a anunțat depunerea în Parlament a unei moțiuni de cenzură cu tema taxei auto.

Nimic ieșit din comun, la prima vedere, deoarece este dreptul oricărui partid de opoziție, într-o democrație, să încerce să răstoarne guvernul.

Ceea ce surprinde la inițiativa PD-L este nivelul de demagogie și ipocrizie ieșit din comun (ca să mă exprim elegant) de care dă dovadă acest partid propunând o moțiune de cenzură tocmai pe subiectul taxei auto. Și asta pentru că PD-L face o moțiune tocmai împotriva taxei care a fost inițiată de un ministru PD-L (PD la acea vreme) și sprijinită și votată în Parlament de PD pe vremea când făcea parte din guvern. Se pare că această taxă era bună numai atât timp cât PD-ul era la putere.

De asemenea, este pură demagogie să te pliezi pe o campanie media (ale media președintelui, aș adăuga) îndreptată împotriva acestei taxe ca să te erijezi în cel mai "vajnic" critic al acesteia și în apărătorul binelui românilor, neluând în seamă răul pe care l-ar produce introducerea în țară a foarte multe mașini vechi atât pentru industria auto românească cât și pentru sănătatea românilor.

Nu în ultimul rând aș remarca faptul că, în nelimitata sa demagogie, PD-L-ul pare să se poziționeze, prin introducerea acum a acestei moțiuni, în contra opiniei președintelui, care sublinia necesitatea stabilității politice și guvernamentale înaintea summit-ului NATO.

Pentru PD-L este însă mult mai important să puncteze la public, chiar în detrimentul imaginii internaționale a României. Și toate astea în spiritul declarat al apărării drepturilor românilor.

Curat demagogie!

  Ioan Țundrea - declarație politică: Româncelor, cu drag, un mărțișor conservator;

Domnul Ioan Țundrea:

"Româncelor, cu drag, un mărțisor conservator"

Dacă anul trecut aminteam în pragul primăverii, de nefasta implicare în politică a celor 3 E-uri devenite 4 în acest an (Elena Lupescu, Elena Ceaușescu, Elena Udrea si Elena Basescu), în acest an doresc să aduc omagiul meu milioanelor de românce, care, de zeci de ani, duc greul în propriile familii și conservă respectul pentru valorile tradiționale ale familiei.

Din fericire pentru român, apartenența la familia europeană șterge tot mai mult granițele mentale artificiale pe care sistemul comunist ni le-a trasat printr-o împărțire rigidă și conflictuală a sexelor, oferindu-ne șansa să aplicăm principiul egalității de șansă.

Și pentru că imobilismul mental în politică este extrem de distructiv, conservatorii români, continuatori ai menținerii unui echilibru permanent între valorile tradiționale și înnoirea benefică, sunt primii care și-au ales să fie conduși de o doamnă.

Aduc un plus de prețuire doamnelor conservatoare și tuturor româncelor care sunt majoritare în manifestarea unei atitudini lipsite de ostentație, care nu abuzează de apariții pe ecranele TV și care nu epatează prin accesorii de fițe.

Tuturor doamnelor și camaradelor noastre românce care trăiesc și muncesc în țară sau în statele europene le transmit, în numele conservatorilor, un mărțișor care să le aducă prețuire, sănătate, iubire și împlinire.

  Ioan Țundrea - declarație politică: 4 martie, remember București!;

Domnul Ioan Țundrea:

"4 martie, remember București!"

Barbarismul arhitectural la care a fost supus Bucureștiul în perioada comunismului are o istorie nefastă, care a debutat cu construcțiile cazarmă de tip stalinist, apoi a continuat cu demolarea bijuteriilor arhitecturale brâncovenești și interbelice, a culminat cu devastatorul cutremur din 1977 și cu distrugerea sistematică a bisericilor.

Am sperat cu ardoare ca postdecembrismul să restabilească armonia arhitecturală a Bucureștiului, construită splendid și durabil de înaintașii noștri conservatori. Dar din păcate agresiunea asupra fostului "Mic Paris" a fost continuată de neobarbarii care s-au instalat la Primăria Capitalei.

Regretatul Octavian Paler spunea că vechiul barbarism în istorie se manifesta printr-o agresiune venită din exteriorul cetății, în timp ce astăzi asistăm la forme de distrugere care vin din interiorul acesteia.

În ultimii ani, reprezentanții partidelor fără istorie, descendenți ai sistemului comunist în mentalitate și atitudini, sunt incapabili atât să zidească, cât și să prețuiască și să reliefeze prețioasa moștenire arhitecturală lăsată de conservatori.

Atât Băsescu, cât și nefastul său continuator la Primăria Bucureștiului, Videanu, sunt însă foarte pricepuți la transformarea capitalei într-un kitch arhitectural, cenușiu, murdar și cu spații verzi tot mai puține pe care cresc mastodonți din sticlă.

În absența copacilor care întârzie să mai înflorească în acest oraș barbarizat, înfloresc în schimb afacerile imobiliare de miliarde, în spatele cărora se ascund drame umane care nu mai sensibilizează pe nimeni.

Tranzacțiile ciobănești ale lui Becali, parcările cuplului Cocoș - Udrea, alungarea descendenților reputatului regizor Jean Negulescu din casa Mihăileanu sau înstrăinarea Parcului Bordei unor apropiați ai fostului și actualului primar, sunt doar câteva din neobarbarismele acestor edili care au efect de 4 Martie asupra bucureștenilor.

  Anca Daniela Boagiu - referire la prevederile dezastruosului Raport pe justiție emis de Comisia Europeană la sfârșitul lunii ianuarie;

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Activitatea noastră parlamentară trebuie să fie în slujba cetățeanului, a celor care ne-au învestit cu încredere pentru a le reprezenta interesele. Constat cu dezamăgire că apropierea alegerilor, nesfârșitele discuții politice din culise, sforile pe care unii le trag pentru a-și asigura în continuare pozițiile de putere, fie că e vorba la guvernare, fie într-o opoziție mascată, toate aceste activități zilnice, ne abat pe unii dintre noi de la adevărata noastră misiune în Parlament.

Eu nu cred că munca noastră în Parlament trebuie să înceteze în anul electoral. Eu nu cred că Parlamentul trebuie să joace doar un rol decorativ în peisajul politic. Eu nu cred că acest Guvern trebuie lăsat să își facă în continuare de cap fără un minim de cenzură din partea noastră. Eu nu cred că românii chiar nu mai pot fi corect reprezentați în Parlament numai pentru că unii colegi preferă să își facă jocurile personale în loc să-și facă treaba pentru care sunt plătiți din bani publici.

Vreau să vă readuc în discuție o situație extrem de îngrijorătoare pentru România, o situație a cărei rezolvare trebuie grăbită prin implicarea noastră, atât timp cât Guvernul nu dă niciun semn că s-ar preocupa. Ba dimpotrivă! Este vorba de abordarea Guvernului față de prevederile dezastruosului Raport pe justiție emis de Comisia Europeană la sfârșitul lunii ianuarie. Am luat poziție și atunci și i-am cerut premierului nominalizarea urgentă a unui ministru de justiție decent, precum și demiterea unui alt responsabil care tot stă ascuns sub un clopot de sticlă, secretarul de stat responsabil de Departamentul pentru Afaceri Europene, Adrian Ciocănea. Vă reamintesc că Raportul din ianuarie este practic un ultim semnal de alarmă tras de Comisie până la activarea clauzei de salvgardare pe justiție în luna iunie.

Luna iunie ne va găsi probabil în plină emulație electorală, iar un astfel de deznodământ implacabil pentru justiția românească ar atârna greu de umerii României. PNL și PSD care tolerează această batjocură efectivă a intereselor imediate ale României vor trebui să dea socoteală românilor dacă situația nu se rezolvă urgent. Nu uitați că, în luna noiembrie, România s-a mai aflat odată cu sabia lui Damocles deasupra capului, când reducerea fondurilor pentru agricultorii români părea iminentă. A fost nevoie de sacrificarea intereselor de partid, de renunțarea la palincă și caltaboși, pentru ca premierul să ia o decizie decentă pentru Românie, numind un ministru independent, fost consilier al domnului Flutur, pentru a rezolva urgent problema.

Având în vedere cele spuse mai devreme, mă folosesc de acest prilej pentru a-i cere primului-ministru, și pe această cale, demiterea domnului Ciocănea din fruntea Departamentului pentru Afaceri Europene pentru că prin incompetența arătată în conducerea acestei instituții pune în pericol interesele României în Uniunea Europeană.

Noul ministru al justiției trebuie să aibă următoarele răspunsuri imediate: în ce stadiu se află elaborarea unui nou Plan de acțiune privind soluționarea benchmarkurilor prevăzute în Mecanismul de Cooperare și Verificare, precum și în ultimul Raport al Comisiei Europene pe aceeași temă; care sunt principalele direcții de acțiune în următoarele două luni având în vedere iminența redactării unui raport dezastruos pentru România de către Comisie în luna iunie a acestui an.

Nu pot decât să deplâng starea jalnică în care a ajuns guvernarea României. Până la a cere anticipate, până la a rezolva problema votului uninominal, până la a oferi pomeni electorale diferitelor categorii sociale, haideți să ne aplecăm și asupra acestei categorii de probleme care ar trebui să ne intereseze pe toți, indiferent de culoarea politică.

Sper ca domnul Tăriceanu să aibă totuși și preocupări serioase după lunga așteptare în încheierea interimatului la justiție și să se concentreze pe rezolvarea urgentă a celor 4 benchmarkuri vitale pentru locul României în Uniunea Europeană.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Omagiu;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Omagiu"

Pentru că se apropie o zi specială, nu putem uita de cele mai speciale persoane din viața noastră. Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a cuprinde tot ceea ce datorăm femeilor care fac parte din viața noastră: mame, soții, surori, fiice, prietene sau colege. Ne dorim să fie mereu alături de noi, la fel de înțelegătoare, răbdătoare și înțelepte. Cât mai multă sănătate, fericire, bucurii alături de cei dragi și multe succese în plan personal și profesional.

Sunt doar o parte din gândurile pe care aș dori să le transmit acestor persoane deosebite de lângă noi, acum când se apropie ziua de 8 martie. Organizația Națiunilor Unite a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii, 8 Martie, în anul 1975 - Anul Internațional al Femeii. La 16 decembrie 1977, Adunarea Generală a invitat statele membre să proclame, în conformitate cu tradițiile și obiceiurile istorice naționale, o zi din an, ca Zi ONU pentru drepturile femeii și pacea internațională. Statele au fost invitate să contribuie la crearea de condiții pentru eliminarea discriminărilor și pentru participarea, deplină și egală, a femeilor la dezvoltarea socială (Rezoluția 32/142) și Deceniul ONU pentru femei (1976-1986), ambele proclamate de către Adunare.

Trecând însă peste toate aceste date, ziua de 8 Martie rămâne însă pe plan internațional și Ziua Femeilor Militante. Trebuie să recunoaștem că nu a trecut foarte mult timp de când femeile se bucură de drepturile pe care le au în prezent. 8 Martie rămâne o zi de omagiere a femeilor datorită cărora, în prezent, femeile au drept de vot, drept la educație, la asistență medicală sau la contracepție. A celor care au luptat pentru ca toate femeile să aibă dreptul la proprietate sau la divorț. Dreptul de a alege și de a spune nu atunci când singure decid că așa trebuie. Drepturi care, nu cu mult timp în urmă, nu prea existau. Multe dintre ele. Acum, acestea sunt prevăzute în legi scrise.

Am să mă întorc puțin în timp și să amintesc un an: 1848, o locație: Seneca Falls, un stat: New York și două nume: Elisabeth Cady Stanton și Lucretia Mott, două adevărate militante pentru drepturile femeilor. În acel an, în cadrul unei conferințe, pentru prima dată, subiectul principal a fost legat de discriminarea femeilor. Multe dintre femeile ce au participat la acea întrunire erau deja, de mai mult timp, implicate în mișcarea pentru drepturile negrilor. Această mișcare antisclavagistă a determinat femeile să conștientizeze o altă realitate crudă: ele însele erau, la rândul lor, discriminate.

Printre drepturile așternute pe hârtie care au fost ulterior solicitate, putem regăsi: dreptul de a dispune de proprietate și veniturile proprii, dreptul de a primi custodia copiilor în cazul unui divorț, posibilități mai extinse de a li se aproba divorțul, drepturi legale și economice mai bune pentru femeile divorțate, acces sporit la educație și la activități profesionale precum și, nu în ultimul rând, dreptul de vot.

Am să mă opresc aici, deoarece, studiind această derulare a evenimentelor legate de drepturile femeilor, aceasta nu s-a dovedit atât de roză și liniștită precum aș fi crezut la început de drum. Dar aș vrea ca această zi ce urmează, să rămână una mult mai plăcută și frumoasă, așa cum merită a fie ea.

Am să le mai transmit însă doamnelor și domnișoarelor un gând care mie mi-a plăcut foarte mult: toate drepturile voastre sunt prevăzute în legi scrise, singurele care trebuie aplicate în mod obligatoriu. Nicio lege scrisă nu vă spune însă să închideți ochii. Așa că, deschideți ochii, analizați, vorbiți și mai ales, luați atitudine. Și nu vă temeți că veți fi singure. Este contagios. Se transmite. Mai ales într-o zi de 8 martie. E ziua femeilor care luptă pentru drepturile lor. Și ale voastre.

La mulți ani!

  Radu Lambrino - despre Poziția României în cazul Kosovo și relațiile României cu Serbia;

Domnul Radu Lambrino:

"Poziția României în cazul crizei Kosovo și relațiile României cu Serbia"

Dat fiind subiectul abordat în prezenta declarație politică, dați-mi voie să încep prin a vă spune că mă voi adresa dumneavoastră, în primul rând, în calitate de deputat de Timiș. Spun aceasta deoarece voi aborda în prezenta intervenție unul dintre cele mai disputate subiecte ale acestei perioade, și anume situația din Kosovo, dintr-o perspectivă care unora dintre dumneavoastră poate să li se pară subiectivă, dar care, vă asigur, este o perspectivă împărtășită de majoritatea locuitorilor județului Timiș.

Relația României cu Serbia, de la apariția celor două entități statale, a fost una specială, devenind de-a lungul timpului subiect de "folclor": se spune că, dintre vecinii istorici ai țării noastre, doar cu Serbia și cu Marea Neagră nu am avut niciodată conflicte de nici un fel! Într-adevăr, relațiile dintre cele două state nu au cunoscut niciodată tensiuni majore, ba, mai mult, în momentele cheie ale istoriei cele două țări și-au acordat reciproc ajutor.

Și dacă acesta este sentimentul general la nivelul întregii țări, cu atât mai solide și mai prietenești sunt relațiile cu poporul sârb ale celor care locuim în apropierea graniței cu Serbia și care, de-a lungul anilor am avut ocazia să vizităm această țară sau să ne facem prieteni din rândul comunității sârbe din România. Ca să nu mai vorbesc de perioada neagră comunistă când pentru locuitorii Sud-Vestului țării programele Televiziunii publice de la Belgrad erau adevărate surse de informație sau de divertisment.

În acest context, cu atât mai delicată a fost pentru locuitorii Timișoarei acea aprobare de către România în 1999 a accesului în spațiul aerian național a avioanelor de luptă care au bombardat Serbia și chiar a folosirii aeroporturilor din țară pentru astfel de operațiuni. Indiferent de justificarea politică a poziției României de la acea vreme, pentru timișoreni a însemnat o decizie greu de înțeles și de acceptat iar solidaritatea cu poporul sârb s-a manifestat la acea vreme prin mai multe acțiuni și manifestații locale.

Am amintit toate aceste lucruri doar pentru a se înțelege mai bine faptul că în calitate de deputat de Timiș resimt o dublă satisfacție în raport cu poziția lipsită de echivoc a insituțiilor simbolice ale statului român în chestiunea independenței auto-proclamatului stat Kosovo. Mai întâi e vorba de satisfacția firească în fața unei poziții demne și principiale a României în această dispută. Dar, în al doilea rând, este vorba de o satisfacție afectivă față de poporul sârb și de comunitatea sârbilor din România, din acest punct de vedere decizia actuală de a nu recunoaște independența provinciei Kosovo fiind una de natură a repara măcar o parte din regretele legate de poziția României în cazul bombardării Serbiei din 1999.

Dincolo însă de aceste considerații oarecum subiective, am speranța că actuala criză din Serbia va fi rezolvată în cel mai scurt timp și pe cale pașnică și îmi exprim sprijinul pentru efortul Serbiei de integrare în Uniunea Europeană. Relațiile economice și culturale dintre județele limitrofe Serbiei și o Serbie membră a Uniunii Europene ar fi cu siguranța mai bune decât cele din momentul de față. În acest sens, în măsura în care expertiza românească poate ajuta în anumite domenii, cred că România ar trebui să întreprindă toate demersurile instituțioanale de natură să ajute statul vecin și prieten să parcurgă cât mai repede etapele aderării la Uniunea Europeană.

  Laurențiu Mironescu - declarație politică cu titlul România - săraca țară bogată;

Domnul Laurențiu Mironescu:

"România - săraca țară bogată"

România este, de peste un an, membră a Uniunii Europene. Acest fapt implică, fără îndoială, atât responsabilități, cât, mai ales, obligații. Într-o societate globală, dominată de concurență, statele trebuie să găsească cele mai bune mijloace să își promoveze imaginea.

Adeseori, putem vedea cum unele dintre statele lumii reușesc să își creioneze o bună imagine pe plan extern, fapt care se traduce printr-o promovare a valorilor specifice. Toți suntem de acord într-o privință: România ar trebui să știe să își creeze o identitate externă, bine conturată, care să atragă privirile investitorilor străini, care să vadă în țara noastră o oportunitate spre a investi.

Alt fapt în privința căruia, iarăși, putem fi de acord, privește valorile pe care țara noastră le are, fără îndoială, iar un domeniu în privința căruia se pot opera modificări este turismul. Publicațiile și televiziunile, atât românești, cât și străine, trec în revistă frumusețile naturale, și nu numai, ale țării noastre. Ne mândrim că avem o țară frumoasă dar, paradoxal este că nu reușim să o promovăm așa cum ar trebui.

De ani de zile se vorbește de faptul că România nu exploatează cum ar trebui potențialul său turistic. Guvernele care s-au succedat la conducerea acestei țări nu au făcut decât pași insuficienți în a încuraja turismul. Avem o țară frumoasă, dar nu știm ce să facem cu ea. Este mai mult decât grăitor exemplul altor țări, care, deși lipsite de atuuri geografice ca ale României, au reușit să creeze adevărate paradisuri turistice, care au adus milioane de turiști, alături de uriașe sume de bani. Sprijinind turismul, obținem bani cu care se pot finanța multe politici sociale sau investiționale în țara noastră. Din cauza politicilor greșit gestionate, de la an la an, populația este nevoită să suporte impozite în plus, fapt care ne-a adus în situația de a fi în topul țărilor cu cele mai numeroase impozite din Europa.

Domeniile, care altădată erau de maximă importanță în țara noastră, cum ar fi agricultura, din cauza lipsei de inspirație economică și a intereselor obscure, au căzut în desuet, iar acum se zbat în crize pronunțate, deși potențialul agricol al României este unul dintre cele mai ridicate. Așadar, multe domenii, altădată performante, acum nu mai funcționează corect și nu mai aduc o contribuție importantă la creșterea produsului intern brut al României. Turismul ar trebui să devină unul din domeniile care să contribuie extrem de mult la bugetul României și al investitorilor locali. De mulți ani se vorbește despre ce ar trebui sa facem în acest domeniu, dar, din păcate, s-a făcut prea puțin. La nivel guvernamental s-au dat anumite legi, însă, ca în multe alte domenii, Guvernul nu a reușit să traducă în termeni de eficiență aceste programe.

Luptele la nivel central și local între diversele interese, au împiedicat multe proiecte să se realizeze.

Apoi, o altă problemă este lipsa unui brand de țară, care să promoveze imaginea României în lume și să schimbe percepția, adeseori greșită, despre România.

Constatăm cu amărăciune cum turiști occidentali preferă alte destinații în locul zonelor turistice ale României, îndepărtați fiind fie de publicitatea negativă care se face de către concurența externă, fie de, uneori, slaba calitate a serviciilor de la noi sau de preturile mari.

Potențialul turistic al țării noastre este unul extrem de ridicat, însă, dacă vom persista în aceeași lipsă de acțiune, care să mărească atractivitatea și calitatea serviciilor, vom vorbi despre veniturile consistente care ar trebui sa fie obținute din turism ca despre un deziderat care nu va putea fi atins curând. Este evident ca cine știe să își vândă eficient imaginea și atuurile, acela va performa economic și va putea să urce în topul țărilor care au o economie puternică, cu rezultate pozitive asupra nivelului de trai al propriei populații. Un turism bine gândit atrage capital extern, investiții importante, locuri de muncă, venituri importante pentru investitori și bani la buget. Așadar, beneficiile pot fi însemnate.

Țara noastră are tot ce îi trebuie pentru a realiza performanțe notabile în acest domeniu, însă, ca întotdeauna, implicarea guvernanților a fost una destul de redusă, ținând cont de problemele cu care încă se confrunta turismul românesc. Este timpul să facem ceva în acest sens și să nu ne mai mulțumim să constatăm că avem potențial dar nu știm ce să facem cu el.

  Marius Rogin - declarație politică pe tema 8 Martie - o zi specială în fiecare an!;

Domnul Marius Rogin:

"8 Martie - o zi specială în fiecare an!"

Pentru că se apropie o zi specială în care sărbătorim niște ființe la fel de speciale pentru fiecare dintre dumneavoastră, se cuvine să acordăm acestora câteva cuvinte de omagiere.

Oficial, ziua de 8 martie, ca Zi Internațională a Femeii, a fost aleasă de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 16 decembrie 1977, atunci când Adunarea a invitat statele membre să proclame această zi ca una internațională pentru drepturile femeilor. Din punct de vedere istoric, această zi a fost una care a adus împreună femeile pentru demonstrații și acțiune politică globală.

De-a lungul timpului, această zi dedicată femeilor a luat mai multe forme, vechimea ei întinzându-se până în urmă cu mai bine de 90 de ani. Ideea declarării unei zile internaționale a femeilor a apărut la începutul secolului al XX-lea, în mijlocul industrializării rapide a lumii și a expansiunii economice, procese care de multe ori au condus la proteste legate de condițiile de muncă. Încă din anul 1857 au apărut proteste din partea femeilor care munceau în fabrici de textile sau de confecții, protestând în acest fel împotriva condițiilor proaste în care munceau și a salariilor mici de care beneficiau. Ca urmare a acestor îndrăzneli, femeile au fost nevoite să suporte atacurile venite din partea poliției, neobișnuită la acea vreme cu astfel de proteste și protestatari. Atunci a luat naștere, practic, primul sindicat muncitoresc înființat de femei.

Curentul produs în America s-a propagat ulterior și pe teritorii europene, ajungând astfel în țări ca Germania, Austria sau Danemarca, unde au fost organizate în anul 1911 o serie de greve de protest împotriva condițiilor de muncă de care beneficiau femeile din aceste state.

Prin dezvoltarea activității capitaliste de producție, locul de muncă și cel de domiciliu au devenit entități din ce în ce mai diferite. Iar acest lucru a condus la o redefinire a diviziunii muncii între sexe. Femeia se definea în mod primar ca soție și mamă, a cărei muncă în cadrul familiei făcea posibil și consolida succesele extra-domestice ale bărbatului. Familia a devenit astfel un spațiu de comunicare socială și de reproducere aflat în afara sferei profesionale, rezervată exclusiv soților și copiilor acestora. Femeile au fost "scutite" de munci, sarcina lor fiind în schimb să transforme familia într-un loc de refugiu privat și intim, care să completeze în mod armonios lumea exterioară a activității lucrative, concurențiale și centrate în jurul puterii și a banilor. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic și chiar privat. Aveau posibilități limitate de educație, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte și nici nu puteau să lucreze fără consimțământul soțului. În divorțuri și în hotărârile judecătorești cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate în mod clar.

Sunt multe lucrurile pe care le datorăm femeilor, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu ne place să recunoaștem acest lucru. Pentru a încheia, am să vă cer voie să redau câteva cuvinte din Declarația Drepturilor Femeii și ale Cetățencei, de Olimpe de Gouges:

"Bărbate, ești capabil să fii drept? O femeie îți pune această întrebare. Măcar acest drept nu i-l poți răpi. Spune-mi cine ți-a dat puterea să-mi supui surateale? Forța ta fizică? Calitățile tale? Privește Creatorul în toată înțelepciunea Lui. Uită-te la natură, în toată măreția ei: ea este natura de care tu vrei să ți-o apropii și găsește în ea, dacă poți, un exemplu pentru această tiranie. Du-te la animale, consultă elementele, studiază plantele, aruncă-ți o privire peste circuitul naturii și găsește o dovadă, dacă-ți dă mâna s-o faci. Caută, cercetează și diferențiază, dacă poți, sexele din natură. Le vei găsi pretutindeni laolaltă, fără diferențe, pentru că ele lucrează într-o comuniune armonică la această capodoperă nemuritoare. Numai bărbatul și-a croit din excepție un principiu".

Cât adevăr în aceste cuvinte....

La mulți ani, stimate doamne!

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Încurajarea migrației - politică de bază la PD-L;

Domnul Relu Fenechiu:

"Încurajarea migrației - politică de bază la PD-L"

Colegii din PD-L declară pe toate posturile TV și în media scrisă că promovează reformarea clasei politice. Declară că acesta este unul dintre principalele obiective politice ale acestui partid. Tot colegii din PD-L au afirmat, în numeroase situații, că se opun migrației politice, iar în anii 2001 și 2002 au atacat la baionetă PSD pentru că le racola primarii și consilierii locali. Din păcate, aceste două teme - generoase în sine - nu reprezintă nimic altceva decât recuzită electorală pentru PD-L. În realitate, aceste declarații nu au nici o corespondență.

La sfârșitul săptămânii trecute, lideri locali ai PD-L au anunțat triumfalist că în municipiul Făgăraș și în orașul Filiași, primarii în funcție, aleși în 2004 sub culorile PNL, vor candida pentru PD-L. Anterior, PD-L a racolat și primarii PNL din Suceava, Botoșani și din alte localități mai mici. Racolările nu au vizat doar primarii și consilierii PNL. Încă de la începutul actualei legislaturi, PD-L, pe atunci sub numele de PD, a racolat primari și consilieri locali ai PSD, PC și chiar PRM. Nu contest situațiile în care, din cauza unor probleme și condiții obiective, o serie de aleși locali preferă să treacă la alt partid politic. Nu contest că și la PNL au existat câteva astfel de situații. Dar, în cazul PD-L este vorba deja de un fenomen, de o încurajare pe față a atât de detestabilului proces de migrație politică. Și la nivel parlamentar, tot PD-L este campion la racolări. La ora actuală, partidul condus de domnul Emil Boc are în grupurile sale parlamentare 23 de senatori și deputați care au candidat pe listele altor partide, mai mult decât au PSD, PC și PNL la un loc. Nu am inclus aici parlamentarii care au accedat în grupurile PD-L în urma absorbirii PLD.

Cred că toate aceste date sunt mai mult decât elocvente și demonstrează modalitatea practică prin care înțeleg liderii PD-L să facă politică. Migrația politică, dezavuată teoretic prin declarații, devine politică de partid, în realitate.

În ceea ce privește reformarea clasei politice, nici aici nu există vreo legătură între ceea ce se declară și ceea ce vedem în ultimele zile. La Râmnicu Vîlcea este lansată candidatura aceluiași primar care are probleme cu justiția. Nu este un caz singular. La Craiova este lansat primarul municipiului, care în 2004, când reprezenta PSD, era ținta atacurilor deontologilor luptători împotriva corupției. În Parlament, PD-L are garnitura de veterani cea mai numeroasă, cu senatori și deputați aflați în funcție încă din 1990, când tăiau și spânzurau sub culorile FSN. Nu am auzit pe "reformatorii" partidului că ar intenționa să-i retragă pe cei cu cinci sau patru mandate. Dar pe micile ecrane și în paginile ziarelor liderii PD-L susțin în continuare primenirea clasei politice.

Toate acestea demonstrează că partidul cel mai bine cotat în sondaje nu are o "generație de schimb", nu are personalități politice de anvergură, în afara nucleului cu care defilează de peste 10 ani. Alegerile în baza votului uninominal vor demonstra însă că politica de încurajare a migrației și a prezentării de veterani pe post de politicieni reformați nu reprezintă o soluție. Până atunci, solicit colegilor din PD-L ca măcar la nivel declarativ să manifeste decență.

  Grațiela-Leocadia Gavrilescu - declarație politică intitulată Măsuri privind siguranța publică,

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Măsuri privind siguranța publică"

Încep prin a-l felicita pe noul ministru al justiției pentru învestire și prin a-l ruga pe această cale să ia în calcul, în perioada următoare, rediscutarea pedepselor pentru infracțiunile cu violență.

Sunt deputat de Prahova și, așa cum știți, săptămâna trecută în Ploiești un taximetrist a fost atacat și agresat cu cruzime pentru că a refuzat o cursă.

Consider că trebuie dat un semnal că România nu tolerează asemenea comportamente.

Consider că este momentul să arătăm că siguranța cetățeanului este o prioritate pentru instituțiile statului.

Cer, de asemenea, colegilor care avizează legislația privind activitatea de taximetrie să ia în calcul obligarea companiilor de profil de a garanta securitatea angajaților, fie prin măsuri de siguranță, fie prin încheierea unor asigurări de viață.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Amenzi nu prea legale;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Amenzi nu prea legale"

Un proverb popular românesc spune că "Legea e făcută pentru a fi încălcată". Evidentă că acesta nu trebuie aplicat întocmai, mai ales că facem parte din corpul legislativ al țării. Problema e că proverbul mai sus amintit este aplicat, și nu de oamenii de rând, ci de cei care ar trebui să aplice legea, respectiv forțele de poliție.

Pe tronsonul Cluj-Napoca - Turda a fost lansat recent un sistem de supraveghere video a traficului rutier, pentru depistarea șoferilor care depășesc limita de viteză admisă. Din păcate, între Cluj-Napoca și Turda au avut loc cele mai multe și mai grave accidente din județul Cluj.

Numai că, în ciuda faptului că ideea este lăudabilă și șoferii se dovedesc a fi un pic mai atenți, amenzile aplicate nu respectă condițiile legii circulației pe drumurile publice.

În prezent, cele cinci camere de luat vederi folosite de poliția rutieră pe DN 1, pe sectorul Cluj-Napoca - Turda, funcționează în baza unei norme de metrologie, NML 021-05, privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre radar). Însă nu sunt respectate nici prevederile acestor norme metodologice, respectiv două paragrafe: 3.2.6. și 3.5.1.

Discutabilă este și alocarea tronsonului Cluj-Napoca - Turda către firma care a instalat sistemul de supraveghere video a traficului. Din informațiile pe care le deținem, firma a fost amendată de autoritățile competente în domeniu.

Prin urmare, avem cel puțin două soluții: fie modificăm legea pentru a putea fi respectată, fie abrogăm actul normativ în vigoare și adoptăm un altul, conform cerințelor și legislației europene în domeniu.

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică intitulată Atitudinea locuitorilor județului Bihor față de problemele de mediu;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declarație politică: "Atitudinea locuitorilor județului Bihor față de problemele de mediu"

În urmă cu aproximativ o lună am dat publicității rezultatele unui proiect intitulat "Atitudinea locuitorilor județului Bihor față de problemele de mediu". Este un studiu - sondaj pe care l-am derulat în luna noiembrie 2007, pe durata mandatului meu la Parlamentul European, și care a fost finanțat de către Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa. Motivele pentru care am inițiat realizarea acestui proiect au fost, pe de o parte, de a determina atitudinea bihorenilor față de aspectele de mediu înconjurător, iar pe de altă parte, de a genera, prin intermediul său, o schimbare a comportamentului individual al cetățeanului, precum și de a susține nevoia comună de acțiune în domeniul mediului înconjurător, a mediilor public și privat din județul Bihor.

Aspectele asupra cărora aș dori să vă rețin atenția, așa cum au reieșit din rezultatele sondajului, sunt următoarele: nivelul de informare al bihorenilor cu privire la problemele de mediu; problemele de mediu identificate de către cetățeni, precum și soluțiile posibile la acestea; gradul de implicare al cetățenilor în scopul protejării mediului înconjurător.

În ceea ce privește primul aspect - cel al nivelului de informare al cetățenilor cu privire la chestiunile de mediu, mai mult de jumătate dintre bihoreni (51%) se consideră a fi "slab" informați. Este un procent important, care ne trage un semnal de alarmă asupra modului în care se realizează comunicarea politică între autoritățile cu atribuții în problematica de mediu și cetățeni. Și aceasta în condițiile în care nevoia de informare a acestora din urmă este una ridicată; adică în condițiile în care 71% dintre bihoreni afirmă că ar dori să primească mai multe informații atât cu privire la problemele de mediu, cât și cu privire la soluțiile la acestea; și, în condițiile în care, la nivel național (potrivit Eurobarometrului 67), românii consideră că Uniunea Europeană ar trebui să pună accent în viitor pe chestiunile privind protecția mediului. Mai mult, teoria politică spune că cetățenii au nevoie de informații pentru a pune în legătură interesele lor cu lumea politică. În consecință, cum credem că cetățenii pot influența politica publică în domeniul mediului dacă nu se consideră informați cu privire la chestiunile esențiale privind mediul înconjurător?

Referitor la al doilea aspect, cel al problemelor de mediu identificate pe agenda cetățeanului, principalele trei probleme semnalate sunt: poluarea aerului - 55%, schimbările climatice - 51% și poluarea apei - 49%. Sunt probleme care se regăsesc atât pe masa Comisiei Europene, a Președinției slovene a Uniunii Europene, cât și a Guvernului României sau a județului Bihor. Pe lângă identificarea problemelor cu privire la mediul înconjurător, bihorenii au propus și măsurile pe care le-ar considera cele mai eficiente în vederea rezolvării problemelor de mediu: o mai bună implementare a legislației privind mediului (53%); reglementări la nivel național/european mai stricte, cu amenzi mai mari pentru cei care le încalcă (52%); sau creșterea nivelului de cunoaștere privind mediul înconjurător (36%). Reflectând în percepțiile lor principiile Strategiei de la Lisabona, și anume interdependența dintre reformele economice, sociale și de mediu, bihorenii consideră că calitatea vieții este influențată în foarte mare măsură atât de starea mediului (57%), cât și de factorii economici (50%) și sociali (39%).

Cât privește ultimul aspect, cel al gradului de implicare al cetățenilor în scopul protejării mediului înconjurător, rezultatele au arătat că, la nivelul județului Bihor, procentul celor care au declarat că fac "deseori" eforturi în vederea protejării mediului înconjurător este de 43%. În acest sens, principalele acțiuni pe care bihorenii sunt dispuși să le întreprindă în vederea protejării mediului sunt: sortarea gunoiului pentru a putea fi reciclat (68%); cumpărarea de produse ecologice pentru nevoile zilnice (42%); sau utilizarea transportului în comun cât mai mult posibil, în locul propriului autoturism (32%). Există, însă și un procent de 13% al celor care au declarat că nu fac decât rar sau niciodată eforturi pentru a proteja mediul; din acest procent, 37% consideră că mediul nu este în pericol. Eronat! Mediul este în pericol, și acesta este motivul pentru care a devenit o prioritate europeană și românească. Și pentru că protecția mediului este o urgență, este nevoie de participare civică, de implicarea fiecăruia dintre noi în acest proces.

În final, aș dori să afirm că concluziile sondajului au scos în evidență nu doar mesajul pe care opinia publică bihoreană l-a pus la dispoziția guvernanților, ci și importanța vitală a unui astfel de mijloc de comunicare în funcționarea unei societăți democratice. Dar, ca orice mesaj, el devine eficient doar dacă reușește să contribuie la influențarea agendei guvernamentale. Și aici, responsabilitatea devine doar a noastră, a decidenților politici, să îl preluăm.

  Ioan Hoban - atenționare cu privire la apariția inundațiilor în județul Maramureș;

Domnul Ioan Hoban:

Declarația mea politică vrea să atragă atenția Guvernului și Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor asupra fenomenului inundațiilor, care se repetă în fiecare primăvară și care produc pagube însemnate.

De câțiva ani buni, și Maramureșul este afectat de inundațiile care se produc în fiecare primăvară. Așa s-a întâmplat și de această dată. Debitele mari ale râurilor au transportat aluviuni care au avariat șase poduri (3 la Șieu și Budești) și 120 de podețe (70 la Cavnic și 50 la Budești), au distrus îndiguiri și drumuri comunale și au inundat terenurile pe 126 de hectare.

Conform datelor prezentate de Prefectura Maramureș, în comuna Budești au fost inundate 50 de gospodării și anexe gospodărești, iar în comuna Și eu două gospodării și anexe gospodărești. În Botiza, torenții au umflat văile, care au ieșit din matcă, la Giulești, râul Mara a inundat o gospodărie și 70 de hectare de teren agricol.

Revărsarea apelor a produs avarii la rețelele electrice, a afectat apărările de maluri, a afectat drumurile județene și comunale pe mai mulți kilometri.

În seara zilei de sâmbătă și în cursul nopții, 54 de gospodării din șase localități maramureșene au fost inundate.

Potrivit acestui ultim bilanț, Maramureșul a fost județul cel mai afectat de inundațiile înregistrate la 1 martie.

Sunt câteva date care atestă nevoia lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă, de curățire a pâraielor, care în ultimii ani fac dezastre. În timp ce Apele Române dau vina pe administrațiile locale și invers. Tocmai de aceea, cred că Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor trebuie să întreprindă măsuri mai eficiente pentru preîntâmpinarea acestor fenomene care se repetă ciclic.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică intitulată Viața la țară;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Viața la țară"

Luni, 25 februarie, am participat ca reprezentant al Partidului Conservator la Adunarea Generală a Asociației Comunelor din România (structură înființată încă din 1997, dar insuficient mediatizată).

Am avut bucuria de a constata că în mediul rural, în ciuda indiferenței autorităților, este o oarecare efervescență în legătură cu necesitatea reformării satului românesc. Să nu uităm că, din cele 3.219 unități administrativ-teritoriale din România, nu mai puțin de 2.858 sunt comune. Totodată, populația comunelor reprezintă circa 9,6 milioane, adică 45% din totalul locuitorilor țării. Ce-i drept, sporul natural este negativ, cifrându-se la -3,7 la mie. În sală se aflau peste 450 de primari din toate județele (mobilizare foarte bună), iar în prezidiu, pe lângă președintele Asociației, domnul. Emil Drăghici, edilul din Vulcana-Băi (jud. Dâmbovița), au fost prezenți lideri ai tuturor partidelor parlamentare. De altfel, aceștia din urmă au semnat și și-au asumat, chiar atunci, o Declarație privind sprijinirea "Agendei comunelor din România".

Partidul Conservator apreciază că este vorba despre un document realizat într-o manieră profesionistă, care urmărește două ținte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România, din punct de vedere al acțiunii administrației publice și al furnizării serviciilor publice locale; această sinteză va constitui și baza pentru analizarea comparată a performanțelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluții factorilor de decizie și specialiștilor, pentru rezolvarea problemelor identificate, și face recomandări pentru membrii Asociației, în vederea îmbunătățirii performanțelor în activitatea proprie.

Pe lângă rolul de mesager și negociator în numele comunelor, Asociația și-l asumă și pe cel de furnizor de servicii de consultanță pentru propriii membri și de inițiator/facilitator de politici publice specifice, iar "Agenda comunelor din România" se vrea a fi un prim pas în aceste direcții. Desigur, rămâne de văzut dacă toate formațiunile politice care și-au exprimat susținerea privind revigorarea satului românesc își vor ține cuvântul dat. Instinctul îmi spune că nu.

De prea multe ori, în ultimii ani, am asistat la scene în care, cu un patetism caragialesc, unii și alții se băteau cu cărămida în piept cât de mult iubesc România, iar când venea vorba de un vot concret sau de o atitudine fermă, dădeau bir cu fugiții. Compatrioții noștri de la țară încă mai speră că viitorul va sta sub semnul echității și al reducerii decalajului sat-oraș, care se resimte dureros în viața lor de fiecare zi...

  Miron Ignat - intervenție cu titlul: Ziua protecției civile;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua protecției civile"

Pe data de 1 martie 2008 a fost sărbătorită Ziua Mondială a Protecției Civile. Protecția civilă se adresează tuturor oamenilor și teritoriului țării, în caz de dezastru sau de război.

În România, protecția civilă a fost organizată la data de 28 februarie 1933, sub denumirea de Apărare Pasivă Contra Atacurilor Aeriene, având ca scop limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populației și resurselor teritoriului, prin protecție directă sau micșorând eficacitatea atacurilor aeriene. Organizarea apărării pasive a fost realizată pe plan superior în anul 1939, când a fost promulgată "Legea pentru apărarea antiaeriană activă și pasivă a teritoriului".

Astfel, la data de 17 ianuarie 1952 a fost înființată "Apărarea Locală Antiaeriană", devenind în anul 1978 "Apărare Civilă".

În această perioadă au fost emise Decretul nr.96/1975 privind asigurarea intervenției în caz de accident nuclear și Decretul nr. 140/1978 privind organizarea activității pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea urmărilor calamităților naturale, incendiilor sau catastrofelor de mari proporții.

Protecția civilă cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populației, a bunurilor materiale, în caz de calamități sau catastrofe, asigurând condiții de supraviețuire a acestora.

Protecția civilă este o componentă importantă de forțe de protecție care, alături de celelalte forțe, are datoria de a acționa pentru apărarea țării, de prevenire a populației în caz de pericol și de ocrotire a acesteia.

Amintim doar câteva dintre misiunile importante ale Protecției civile: intervenția pentru limitarea și înlăturarea urmărilor bombardamentelor aeriene pe timpul celui de-al doilea război mondial, a consecințelor inundațiilor catastrofale din luna mai a anului 1970 și luna iulie a anului 1975, a devastatorului cutremur de pământ din martie 1977.

Ca cetățeni români avem obligația de a participa la realizarea și întreținerea adăposturilor de interes colectiv, la localizarea și înlăturarea urmele calamităților, de a asigura mijloace individuale de protecție.

La împlinirea celor 70 de ani de la înființarea Protecției Civile în România doresc să le urez numeroase succese în îndeplinirea misiunilor și să îmi exprim aprecierea față de dăruirea și profesionalismul cu care au apărat patria.

  Ioan Oltean - informare privind începerea procesului de subvenționare a producătorilor agricoli din fonduri UE;

Domnul Ioan Oltean:

Reprezentanții sucursalelor locale ale APIA au început zilele trecute să trimită invitații producătorilor agricoli români pentru îndeplinirea formalităților necesare pentru primirea subvențiilor acordate de Uniunea Europeană pe terenul agricol.

Din păcate, mulți dintre aceștia nu vor beneficia de cei 50 de euro pe hectar din partea Uniunii Europene, datorită faptului că nu se pot încadra în regulile comunitare în materie de subvenționare a agriculturii.

Pentru a putea obține subvenția comunitară, agricultorii trebuie să lucreze în proprietate cel puțin un hectar de teren, iar parcela să fie de minim 0,3 hectare.

În unele regiuni ale țării, cum este Transilvania, țăranii nu pot îndeplini aceste condiții. Ca rezultat al conjuncturilor istorice, agricultorii transilvăneni, spre deosebire de cei din alte zone din România, sunt proprietarii unor suprafețe mici de teren. Pământul este puțin și fărâmițat. În trecut, unitatea standard de măsurare a terenului agricol era iugărul, reprezentând echivalentul a 0,57 hectare.

În aceste condiții, dacă un iugăr de teren lăsat moștenire se împărțea, de exemplu, la doi succesori, rezultau două parcele sub limita de 0,3 hectare supusă subvenționării. Există nenumărate cazuri de astfel de parcele, de jumătate de iugăr, deci de un sfert de hectar. Proprietarii acestora sunt nedreptățiți, ei putând obține subvenția numai dacă se asociază cu proprietarul parcelei alăturate.

Evident, asocierea micilor proprietari este singura soluție iar această asociere trebuie să fie cât mai simplă, și nicidecum reglementată prin reguli birocratice.

De aceea, legiuitorul trebuie să se aplece asupra prevederilor Legii nr.36/2001 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu completările ulterioare.

Această lege impune norme dificil de respectat pentru producătorii agricoli, respectiv obligația de a se prezenta în fața unui notar pentru încheierea actului de asociere.

Onorariul perceput de notar depășește, în mod evident, posibilitățile de plată ale românilor de la țară iar în unele cazuri depășește chiar valoarea subvenției acordate.

În aceste condiții, sunt de părere că sarcina de a atesta prin ștampilă încheierea unei asocieri ar trebui încredințată și secretarului localității în aria căreia se află terenurile în cauză.

În acest sens, voi depune o propunere legislativă de completare a Legii nr.36/2001 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Din nefericire, această completare nu va putea să compenseze în nici un fel sumele pe care micii proprietari le-au pierdut până în prezent.

Dacă Guvernul ar acorda mai multă atenție problemelor reale ale cetățenilor și ar apleca urechea la sesizările acestora, astfel de situații - mărunte pentru domnii miniștri, dar importante pentru oameni - ar putea fi evitate.

  Iulian-Gabriel Bîrsan - declarație politică intitulată Inchiziția constituțională;

Domnul Iulian Gabriel Bîrsan:

Declarație politică intitulată "Inchiziția constituțională"

Amputarea CNSAS, la ordinele unui turnător al Securității, arată cât de mult avem nevoie de o lege a lustrației în România. Dacă ar fi existat așa ceva, cu siguranță că actuala Curte Constituțională nu ar mai fi fost privită drept un cuib de securiști, promovați pe criterii politice. Probabil că nici decizia imorală cu privire la CNSAS nu ar fi transmis cetățenilor acel sentiment de mânie și instabilitate.

Mulți colegi îmi spun că e bine și așa... Că e suficientă consultarea dosarelor proprii de către toată lumea și că verdictele de poliție politică oricum nu curățau clasa politică. Ne-am putea da seama și singuri de moralitatea unor persoane publice și am putea să acționăm în cunoștință de cauză și fără o lege a lustrației. Problema este că simpla deconspirare a torționarilor securității, reciclați de partide, instanțe de judecată, Parlament și administrație, nu îi va face pe aceștia incompatibili cu funcțiile pe care le dețin. Nu îi va lua nimeni de guler să le spună, pe românește, "Afară cu turnătorii, care aduc înapoi comunismul!"

Așadar, cu toate verdictele primite de la CNSAS, nimeni nu va putea interzice unor personaje precum Dan Voiculescu și Rodica Stănoiu să mai candideze pentru vreo funcție publică. Și niciun judecător turnător nu va primi piedici în accederea la un post, mai sus, poate chiar la Curtea Constituțională.

De acum, orice comentariu și orice contestație pot fi privite ca un act de invidie, din moment ce toți "strigoii" comunismului se bucură că toate sentințele de condamnare la anonimat sunt nule...

Așa cum am mai spus, e adevărat că putem judeca și singuri dacă aceste persoane trebuie susținute și aprobate. Dar dacă nu toată lumea se va opri doar aici? Ce se va întâmpla dacă unii justițiabili, nemulțumiți de o decizie primită, o să-i arunce judecătorului sub nas sentința și o să îi spună, într-o bună zi, că este imposibil să fie judecați, de un magistrat turnător la securitate? Ar mai avea oare sistemul aceeași credibilitate?

Nu ar fi o curiozitate ca într-o zi chiar și unele decizii ale Curții Constituționale să declanșeze revolte, din moment ce credibilitatea celor care emit astfel de sentințe este îndoielnică.

Fără lustrație va fi imposibil ca o instituție precum Curtea Constituțională să funcționeze corect și moral cu: Ioan Vida, lector la "Ștefan Gheorghiu"; Petre Ninosu, absolvent al Școlii de la Băneasa; Aspasia Cojocaru, colaborator al Securității, și Acsinte Gaspar, șeful sectorului juridic al Consiliului de Stat care pregătea decretele lui Ceaușescu.

Acești stimați judecători nu și-au uitat rădăcinile și au acționat în unele cazuri ca o frână în aplicarea unor măsuri de reformă, adecvate societății. Cel mai relevant exemplu este chiar blocarea judecării dosarului de corupție al domnului Adrian Năstase, pentru că fostul premier nu are același statut cu orice muritor de rând. Și aceasta a fost, de altfel, o sentință tot atât de constituțională precum distrugerea CNSAS.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată: Trebuie să păstrăm și în 2008 drepturile acordate familiilor sărace în 2004;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată "Trebuie să păstrăm și în 2008 drepturile acordate familiilor sărace în 2004!"

Parlamentarii Partidului Conservator au obținut o victorie importantă zilele trecute în plenul Senatului. Propunerea noastră legislativă conform căreia familiile cu venituri sub salariul minim net pe economie care au unul sau mai mulți copii vor primi alocații suplimentare mărite a fost adoptată de senatori, cu toate că avea raport de respingere din partea comisiei de fond, iar reprezentanții PNL și PD-L s-au opus cu vehemență.

Potrivit inițiativei, alocația complementară ar putea ajunge până la 70 lei pentru familiile sărace, care au patru sau mai mulți copii. În cazul ajutoarele pentru familiile monoparentale, familiile ar putea primi până la 90 lei. Cu toate că reprezentantul Guvernului a susținut că propunerea Partidului Conservator încurajează nemunca, în cadrul dezbaterilor din Senat am subliniat că demersul legislativ ține cont tocmai de scăderea puterii de cumpărare a părinților săraci.

De fapt, am atras atenția asupra faptului că în acest moment legea nu poate fi aplicată și nici unul dintre părinții care lucrează aflați în această situație, nu beneficiază de prevederile OUG nr.105/2003, spre deosebire de anul 2004. Articolul 2 prevede că "Alocația familială complementară se acordă lunar familiei prevăzute la art. 1, dacă aceasta realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane lei". Prin Hotărârea Guvernului nr.1515/18.12. 2003, la art. 1 "Începând cu data de 1 ianuarie 2004, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 2.800.000 lei lunar". Din 2.800.000 lei, venitul net era de 2.324.000 lei, iar pentru o familie compusă din două persoane venitul net era de 2.324.000/2, respectiv 1.162.000 lei pentru un membru de familie. În aceste condiții, în anul 2004, o mamă care avea în îngrijire un copil putea să aibă un salariu mai mare decât cel minim pe economie pentru a beneficia de prevederile Ordonanței nr.105/2003.

Începând cu 1 ianuarie 2008 însă, salariul minim pe economie negociat sindicate-patronate-guvern este de 500 RON, iar prin HG nr.8/09.01.2008, limita de venituri este de 184 RON. Din 500 RON, o mamă care are în îngrijire un copil are venit net 405 RON, iar dacă suma este împărțită la doi membrii de familie rezultă 202,5 RON pe membru de familie, deci depășește plafonul de 184 RON, prevăzut. În consecință, în anul 2008 legea nu poate fi aplicată, și niciunul dintre părinții care lucrează, aflați în această situație, nu beneficiază de prevederile OUG nr.105/2003, spre deosebire de anul 2004.

Cel mai important lucru pe care l-am realizat este faptul că de această lege pot beneficia într-adevăr părinții cărora le este adresată, prin creșterea limitei de venituri. Camera Deputaților este cameră decizională și sunt convinsă că vom avea sprijinul necesar pentru a promova această lege.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată: Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, o șansă unică pentru salvarea satului românesc;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată "Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, o șansă unică pentru salvarea satului românesc."

Cu aproape un an în urmă, atrăgeam atenția oficialilor Ministerului Agriculturii, dar și opiniei publice, asupra continuării fenomenului scăderii accentuate a populației și din cauza neaplicării unor măsuri care să ne țină acasă tinerii. Lansarea oficială de ieri a Programului Național pentru Dezvoltare Rurală mai dă totuși o șansă tinerilor din mediul rural pentru a-și dezvolta o afacere și a renunța la plecarea spre culesul exotic de căpșuni sau struguri. La capitolul "Instalarea tinerilor fermieri - COD 112", PNDR prevede acordarea de beneficii speciale tinerilor agricultori, care pot facilita nu numai instalarea lor, ci și adaptarea structurală a exploatației acestora după ce s-au instalat. Pentru înființarea de ferme de către fermieri sub 40 de ani se acordă până la 40.000 euro/fermă, iar cei care se instalează pentru prima dată ca și conducători ai unei exploatații agricole beneficiază de finanțare de 100% din fonduri publice nerambursabile. Indiferent de țară, cum poate un tânăr român să câștige acești bani din cules de căpșuni? Este o întrebare evident retorică, prin care doresc să salut lansarea Programului Național pentru Dezvoltare Rurală, conform zicalei "Mai bine mai târziu decât niciodată". Chiar dacă tinerii care au împlinit până acum vârsta de 40 de ani au pierdut șansa de a-și dezvolta o afacere la țară, consider că fondurile care se vor derula de acum înainte prin PNDR vor conduce la motivarea tinerilor pentru a se stabili în mediul rural, la crearea de exploatații viabile, și nu în ultimul rând, la prevenirea fenomenului de îmbătrânire a populației.

Lansarea oficială a PNDR a fost dublată și de anunțul conform căruia Ministerul Agriculturii va acorda unele înlesniri de ordin financiar pentru cofinanțarea proiectelor, precum și posibilitatea garantării creditelor luate de fermieri, ceea ce îi scutește pe aceștia să mai depună terenul sau locuința drept gaj. Mai mult, suma de 200 de milioane de euro poate fi folosită nu numai pentru înființarea de ferme și modernizarea celor existente, pentru îmbunătățirea calității produselor agricole sau pentru refacerea și modernizarea infrastructurii de la sate, ci și pentru construirea de poduri, reamenajări de cursuri de apă sau restaurări de biserici și monumente vechi. De asemenea, beneficiarii proiectelor care urmăresc modernizarea satelor, prin renovarea sau conservarea obiectivelor de patrimoniu din zona rurală, pot primi chiar o finanțare de 100%.

Pe lângă aprecierea lansării PNDR, singurul meu regret este că Programul nu a fost pus mai repede în aplicare, iar anul trecut s-au pierdut sume importante pentru dezvoltarea agriculturii și a satului românesc. Lansarea acestui program vital pentru dezvoltarea rurală a României trebuie însă dublat[ de o campanie de informare punctuală și consultanță a beneficiarilor, chiar dacă autoritățile vor trebui să se deplaseze din sat în sat și din casă-n casă pentru a reuși acest demers. Nu este de ajuns că am lansat PNDR, ci cred că greul abia acum începe, deoarece implementarea corectă a Programului constituie un proces deloc ușor, fiind vorba de un volum extrem de mare de muncă din partea autorităților, dar și de convingerea locuitorilor satelor asupra beneficiile accesării acestor fonduri.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată: Viața de după deciziile polițisto-politice ale CNSAS;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată «Viața de după deciziile "polițisto-politice" ale CNSAS».

Vânătoarea de vrăjitoare desfășurată în ultimii ani de către CNSAS sub motivația unei așa-numite curățiri morale a societății românești, și în special a clasei politice, s-a dovedit până la urmă o acțiune absolut inutilă. Toată această mascaradă, cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pe post de călău inchizitor, a semănat izbitor cu o tentativă eșuată de sinucidere. Dacă circul dosarelor cu colaboratori, informatori, urmăriți și urmăritori, cu persoane care au făcut poliție politică și cu propriile lor neveste nu s-ar fi încheiat odată cu decizia Curții Constituționale, riscam să transformăm întreaga țară într-un iarmaroc ieftin, un bâlci de tarabă, păgubos pentru toată lumea. Românii au ajuns să nu mai meargă în pelerinaje la vestitele noastre mănăstiri, ci la CNSAS, să-și vadă "spovedaniile" dintr-un regim pe care ne lăudăm că vrem să-l uităm cât mai repede.

Cu siguranță însă că nimic nu este întâmplător, iar cei care au orchestrat din umbră această operațiune au mizat tocmai pe bulversarea totală a populației și distragerea atenției de la neajunsurile cotidiene. Practic, s-a indus deliberat ideea că fiecare dintre noi a făcut poliție politică sau a avut colaborări cu Securitatea înainte de 1989, adică exact ceea ce a spus președintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, nu cu mult timp în urmă. Iată că a venit momentul ca denigratorii care l-au contestat să-i dea dreptate. Indiscutabil este faptul că liderul conservator s-a referit la persoanele care aveau anumite meserii, funcții și locuri de muncă în virtutea cărora nu puteau să spună "nu" unor presiuni, și nu la omul de rând, așa cum eronat s-a încercat să se inducă în ochii opiniei publice afirmația lui Voiculescu.

Îmi revine mereu în minte o discuție purtată cu un așa-zis "securist", care răspundea de contractele economice externe încheiate de o mare întreprindere din țară. "Urmăream ca aceste contracte să fie încheiate în avantajul întreprinderii și, în final, în avantajul României, și mai apoi clauzele contractelor să fie respectate. Nu înțeleg cu ce sau unde am greșit...", mi-a spus omul, neașteptând de fapt un răspuns. Dintr-o pură curiozitate, am încercat să aflu părerea foștilor muncitori din întreprindere despre așa-zisul "securist". De-acum oamenii știau cine este și cu ce se ocupa, și, așa cum mă așteptam, "securistul" se bucura de un respect deosebit din partea lor. Cred că nici într-o țară nu s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat la noi, unde oameni responsabili să protejeze interesele statului român, care aveau o pregătire avansată, o muncă deloc ușoară și o mare responsabilitate, sunt puși la zid și în aceeași oală cu turnătorii de rând, care-și pârau vecinii sau colegii de muncă...

Consider că orice operațiune de curățire morală a vieții politice și publice trebuie să pornească de la realitate, și nu de la diverse interese politice meschine de moment...

  Mircea Man - declarație politică intitulată Pădurile, la un pas de moarte;

Domnul Mircea Man:

Declarație politică intitulată "Pădurile la un pas de moarte"

Pădurile românești sunt în mare pericol, iar cea mai mare amenințare pentru acestea o reprezintă chiar omul. Știm foarte bine că pădurile reprezintă aurul verde al pământului și ele ar trebui să se bucure de un interes deosebit în politica de dezvoltare durabilă a oricărei țari de pe planetă.

Fondul forestier al României cuprinde 6,37 milioane ha (adică cam un sfert din suprafața țării), din care 6,23 mil.ha sunt acoperite cu păduri, 336 mii ha sunt în proprietate privată, iar restul sunt în proprietatea statului. Pădurile au un rol ecologic, de protecție a mediului, iar modul în care sunt gestionate aceste păduri poate afecta în mod dramatic calitatea mediului. Pădurile se confruntă cu un mare pericol, acela de distrugere necontrolată, prin tăieri masive, iar dacă nu se iau măsuri urgente, fenomenul va lua o mare amploare.

Pădurile României dispar, sunt tăiate fără nici o regulă și fără nici un control, iar ceea ce se întâmplă pare să nu deranjeze pe nimeni, chir dacă consecințele acestui "măcel" deja încep să se vadă, și aici vorbim de gravitatea inundațiilor, de alunecările de teren și nu în ultimul rând de modificările climatice extreme.

Trebuie găsite măsuri urgente pentru ameliorarea acestui fenomen, statul ar trebui să gestioneze pădurile private pe baza unui contract, prin ocoalele silvice ale statului sau prin ocoale private, dar strict controlate de stat.

Oamenii nu își dau seama de gravitatea situației, nu înțeleg că această problemă ne privește pe toți în mod direct, că aceste păduri reprezintă aerul pe care îl respirăm și apa pe care o bem, că suntem pe ultimul loc în Europa la împăduriri si în ultimul timp, în jurul marilor orașe, pădurile seculare sunt defrișate pentru a face loc marilor cartiere rezidențiale.

Ajută la salvarea pădurilor; pădurea este aurul verde al planetei, copacii rețin dioxidul de carbon pe care îl are pădurea, tăierea și arderea pădurilor produc mai multe emisii de carbon decât mașinile și industria la un loc.

Urgent trebuie să găsim acțiuni strategice pentru a gestiona pădurile, și aici mă refer la: împăduriri de terenuri degradate, crearea de perdele forestiere de protecție a câmpului, a solului și împotriva eroziunii, ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului și nu ultima, diminuarea drastică a tăierilor.

  Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică intitulată De la limbajul de cartier, la spălatul rufelor în Parlamentul European;

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"De la limbajul de cartier, la spălatul rufelor în Parlamentul European"

Cu profundă mândrie proletară, Partidul Democrat-Liberal a anunțat zilele trecute că reprezentanții săi de seamă în Parlamentul European vor demara o inițiativă, pompos numită "campanie de comunicare și lobby", cu scopul de a-i convinge pe membrii legislativului european să semneze o declarație ce ar avea ca finalitate restituirea de către Guvernul român a taxei de primă înmatriculare.

Sebastian Bodu, împreună cu un coleg de-al său a decis să își dea jos "țoalele de cartier" - dar nu și limbajul cu care a prezentat tinerilor elevi de liceu campania "S-o facem legal!" - și a țintit mai sus, către europarlamentari, cu o campanie de aceeași factură. Astfel, în calitatea sa de europarlamentar preocupat de problemele României, dar mai ales de cele ale Comunității Europene, și-a propus să împânzească interiorul Parlamentului European cu postere și materiale informative având mesajul "Bad tax!" - "Made in Romania. Illegal in Europe!", dorind să atragă atenția tuturor europarlamentarilor "asupra faptului că perceperea unei taxe fiscale la, subliniez, înmatricularea in România a unui autoturism fabricat în Europa reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar și un precedent de neacceptat."

Nici Comisia Europeană nu a fost atât de vehementă în a apăra dreptul comunitar în detrimentul interesului României, obiecțiile venite de la Bruxelles fiind că această taxă trebuie să fie nediscriminatorie între mașinile care sunt deja înmatriculate în România și care se tranzacționează, și celelalte mașini care se aduc în România, și eventual legate de cuantumul taxei.

Manifestarea celor doi membri PD-L vine în continuarea atitudinii de spălare pe mâini pe care acest partid o are atunci când vine vorba de asumarea responsabilității. Sulfina Barbu, practic inițiatoarea acestei taxe, procedează la fel ca în cazul bulversării litoralului românesc și a proiectelor de dezvoltare locală timp de 2 ani, și își neagă acum implicarea în susținerea și stabilirea acestei taxe, deși în primăvara anului 2006 susținea că "Dacă nu luăm o măsură împotriva invaziei de mașini vechi aduse din țările UE după anularea restricțiilor, am putea ajunge un cimitir de mașini vechi, o țară plină de gunoaie".

Vă întreb, stimați colegi, vi se pare că această atitudine face vreun serviciu imaginii României? Șterge domnul Bodu cu această manifestare "zoaiele de pe geamul acestei case care este România", sau se constituie într-o nouă găleată aruncată în plin? Toate eforturile Guvernului de a negocia cu Comisia Europeană găsirea unei soluții optime atât pentru a nu ne transforma în cimitirul mașinilor second-hand, cât și pentru a proteja mediul de emisiile mașinilor uzate, de a îmbunătăți imaginea României, și eforturile pe care le depunem pentru a genera schimbări benefice, sunt, iată, îngropate de campanii populiste, demarate cu inconștiență, aș spune, de cei care vor doar să dea bine în campania electorală.

Este regretabil, consider că interesele meschine ale câtorva oameni sunt mai presus de bun-simț, mai presus de respectul față de țară și față de imaginea acesteia. Asocierea sintagmei "Made in Romania" cu termenul ilegal, indiferent de rezultatele acestei campanii sau de finalitatea demersurilor Guvernului legate de taxa de înmatriculare, dovedește inconștiență și imaturitate, provocând pierderi nu doar de imagine, dar posibil și economice, și nu doar Guvernului - în care această campanie evident lovește, ci României și cetățenilor ei.

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică privind Pactul Național pentru Educație;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică de astăzi, pe care am onoarea să v-o prezint de la înalta tribună a Camerei Deputaților, este textul pe care-l propun eu, în vederea unei înțelegeri naționale prealabile, privind viitorul sistemului de educație națională.

Așadar, iată textul:

Pactul Național pentru Educație

Conștienți de necesitatea unui efort permanent, real, susținut și coerent din partea tuturor actorilor din societatea românească, în vederea edificării unui sistem de educație competitiv, care să asigure învățarea pe tot parcursul vieții;

Convinși că, într-o lume caracterizată de globalizare, putem progresa din punct de vedere economico-social doar cu cetățeni bine instruiți, înalt calificați și competitivi pe piața muncii ;

În acord cu responsabilitățile României care decurg din „Agenda Lisabona” și „Procesul Bologna”, privind creșterea competitivității economiei Uniunii Europene;

Luând act de schimbările produse în paradigma dezvoltării, urmare a noilor realități mondiale și avansului societăților bazate pe cunoaștere;

Considerând că inovația devine principalul argument al eficienței și competitivității într-o lume din ce în ce mai tehnologizată;

Asumând responsabilitatea de a asigura un sistem de educație național, pus la dispoziția cetățenilor, capabil să asigure dobândirea de competențe utile, în așa fel încât aspirațiile personale și colective să poată deveni realitate;

Cu încrederea că Pachetul de Legi ale Educației, creat și dezbătut în parteneriat cu toți factorii interesați, poate asigura sporirea nivelului de competitivitate, având în vedere că statuează principiile de bază ale unui sistem de educație modern, racordat la cerințele societății și integrat în sistemul de valori european,

Noi, reprezentanții partidelor politice parlamentare, ai instituțiilor și organizațiilor semnatare, ne angajăm ca, prin toate acțiunile noastre viitoare referitoare la educația națională, să urmărim atingerea următoarelor obiective:

  1. Modernizarea sistemului de educație național și compatibilizarea sa continuă cu obiectivele comune ale Uniunii Europene, ca premiză a constituirii Spațiului de Educație European.
  2. Alocarea a cel puțin 6% din PIB, anual, prin bugetul de stat, pentru a asigura o bază solidă de funcționare și optimizarea sistemului de educație național prin descentralizarea resurselor și deciziei.
  3. Edificarea sistemului de educație național, prin adoptarea principiului „învățare pe tot parcursul vieții”, în acord cu tendințele mondiale în domeniu.
  4. Garantarea egalității de șanse, pentru toți cetățenii, în ceea ce privește accesul la educația de calitate, pe tot teritoriul național și pentru orice nivel educațional.
  5. Adoptarea principiului „finanțarea urmează elevul” pentru învățământul primar, gimnazial și liceal și „finanțare pe student pe ciclul de studii și programe de studiu” pentru învățământul superior.
  6. Creșterea calității sistemului de educație național, astfel încât la finele fiecărui ciclu, preșcolarului, elevului, studentului și adultului să-i fie certificate competențele dobândite.
  7. Asigurarea constantă în traseul preuniversitar a educației conforme cu tradițiile religioase din spațiul cultural românesc.

Deputat PNL de Cluj,
Mircea Pușcă"

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Nu sabotați uninominalul!;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "Nu sabotați uninominalul!"

PNL s-a pronunțat încă din 1991 în favoarea introducerii votului uninominal. La vremea respectivă nu am găsit receptivitate și nu am avut parteneri de discuție pentru acest subiect. În 1997 și 2001 parlamentarii liberali au înregistrat la Camera Deputaților inițiative legislative privind votul uninominal. Nu a existat în Parlament voința politică necesară de a fi transformate aceste inițiative în legi. Tot PNL a fost formațiunea politică din plin interesată în introducerea uninominalului și la începutul acestei legislaturi. Astăzi suntem la un pas de adoptarea Legii privind introducerea uninominalului. Există semnale pozitive din partea majorității forțelor politice parlamentare privind adoptarea legii. Și totuși, nu pot fi 100% sigur că vom avea legea.

Pe parcursul săptămânii trecute au existat mai multe voci din zona PD-L care au lăsat de înțeles că ar putea contesta la Curtea Constituțională un articol din lege. Este vorba de un amendament al PSD care prevede alegerea prin vot uninominal a președinților consiliilor județene. Nu comentez acum dacă o astfel de prevedere dă sau nu consistență legii, dacă va contribui sau nu la o îmbunătățire a activității șefilor de județe, în urma alegerii lor directe de către electorat. Alta este problema. O eventuală contestație la Curte ar putea bloca definitiv proiectul. Ieri, liderii PD-L au dat asigurări că vor vota legea, chiar dacă aceasta va conține și amendamentul pe care nu îl agreează. Dacă această decizie de ultimă oră a conducerii PD-L se va materializa, nu rămâne decât să salut demersul. Chiar dacă el vine în ceasul al 12-lea.

Până când nu voi vedea însă decretul de promulgare a Legii "uninominalului" nu pot fi însă liniștit. Precedentul creat cu legea pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament încă îmi este viu în minte. Și atunci au existat declarații favorabile ferme, asumarea răspunderii nu a fost atacată, dar legea s-a blocat prin contestarea ei la Curtea Constituțională de către șeful statului. Sper să nu se repete scenariul de atunci. Și la vremea respectivă au existat inițial obiecții din partea PD-L referitoare la alegerea uninominală a președinților de colegii, dar atacarea legii nu a fost făcută de parlamentarii acestei formațiuni politice, ci de șeful ei spiritual, Traian Băsescu. Și atacul nu a vizat obiecțiile PD-L, ci alte articole. Sper ca amendamentul privind alegerea președinților consiliilor județene să nu fi fost intenționat neatacat, pentru a exista "muniție" pentru un atac ulterior.

Temerile mele se bazează pe faptul că în zona PD-L nu există un entuziasm prea mare vizavi de introducerea sistemului de vot uninominal. Și nu există, pentru că reprezentanții partidului despre care se susține că ar fi la ora actuală cel mai bine cotat în sondaje știu că nu sunt avantajați dacă senatorii și deputații ar urma să fie aleși prin vot uninominal. Pentru simplul motiv că nu dispun în teritoriu de suficiente personalități care să facă față concurenței directe în colegii uninominale. Și nu trebuie uitat că dacă la nivel declarativ cei din PD-L susțin că sunt partizanii introducerii votului uninominal și al reformării clasei politice, în realitate au obstrucționat proiectul, și nu trebuie uitată nici poziția fără echivoc de acum câțiva ani a președintelui de atunci al partidului, Traian Băsescu, care a fost aceea de respingere a sistemul uninominal. De aceea, cu puține ore înaintea votului final, fac un apel către toate forțele politice: nu sabotați votul uninominal!

PS: Nu sunt de acord nici cu presiunile pe care le face PSD privind introducerea amendamentului referitor la alegerea prin vot uninominal a președinților consiliilor județene. Nu mi se pare un mod elegant de a face politică și ridică o serie de semne de întrebare privind intențiile acestui partid.

  Aurel Olarean - declarație politică cu titlul Ne-am obișnuit să ne vindem ieftin. Europa nu ne mai lasă;

Domnul Aurel Olărean:

"Ne-am obișnuit să ne vindem ieftin. Acum Europa nu ne mai lasă."

Mă bucur să observ că, dacă vocile noastre nu prea sunt luate în seamă de Guvernul Tăriceanu II, totuși există o voce care nu poate fi ignorată : cea a Comisiei Europene. Am sesizat, și nu o singură dată, modul total aberant în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului înțelege să facă privatizarea marilor întreprinderi românești. Nu știu dacă există situații în care încercările de privatizare dirijate de AVAS să nu fi stârnit comentarii negative și reacții violente din partea celor interesați. Au fost, pe rând, falimentate și apoi decapitate, întreprinderi emblematice ale industriei românești, totul fiind făcut sub masca unor licitații interminabile repetate și răs-repetate, plecând de la evaluări mult sub valoarea reală a patrimoniului și ajungând, apoi, la vânzarea fragmentată pe un preț de nimic.

Acestea au fost, în marea lor majoritate, probleme interne ale României și semnalele noastre au fost ignorate. Dar iată că acum, cu tupeul hoțului neprins, AVAS-ul a încălcat legislația europeană cu privire la acordarea ajutoarelor de stat în cazul privatizării uzinei Automobile Craiova. Asta nu am mai spus-o noi ci Comisia Europeană, care acuză oficial Guvernul României că a acordat un ajutor ilegal de 27 milioane euro firmei Ford, firmă care, imediat și fără să clipească, s-a declarat de acord cu această decizie și urmează să plătească această sumă. De aici, lucrurile încep să se complice și obrazul guvernului (ar trebui...dar nu este cazul) să roșească.

O logică elementară ne arată că, firma Ford, fiind de acord cu plata suplimentară a 27 milioane de euro pentru preluarea acestei uzine, știa care este valoarea reală. Oare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu știa? Știa, așa cum a știut și în cazul Semănătoarea, Autobuzul, Roman sau Tractorul...ca să nu mai înșir aici și alte întreprinderi falimentate voluntar de AVAS.

Stimați colegi, am fost învățați să ne vindem ieftin. Sau, mai exact, am fost obligați să ne vindem ieftin. De cei care aveau interes. Dar am ajuns în situația în care Uniunea Europeană nu ne mai permite asta. Există legi și reguli care trebuiesc respectate, indiferent că ne place sau nu, indiferent că este vorba de Franța, Germania sau România. A proteja forța de muncă locală este una și a subevalua un bun național este alta. Sunt curios care va fi reacția Parchetului General în acest caz. Pentru că acum DNA-ul se ocupă de cazul unor impresari care au declarat alte sume decât cele reale pentru transferul unor fotbaliști. Subevaluarea cu 27 milioane euro a unei uzine naționale va fi oare un motiv de autosezizare ? Mă îndoiesc.

Dar pata de rușine pe obrazul Guvernului Tăriceanu va rămâne.

  Ioan Dumitru Puchianu - declarație politică cu titlul Stabilitatea sistemului educațional nu înseamnă și calitate;

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

"Stabilitatea sistemului educațional nu înseamnă și calitate."

Învățământul românesc pare a se fi stabilizat. Cel puțin pentru o perioadă de timp, părinții și elevii pot răsufla ușurați și își pot face planuri de viitor. Un viitor mai îndepărtat, care să includă și o planificare educațională stabilă pentru generațiile viitoare. Pentru că, cel puțin în ultimii ani, învățământul românesc putea fi caracterizat ca fiind de tipul "ministrul și reforma". Fiecare, dar absolut fiecare ministru care a ocupat pentru o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, acest fotoliu a ținut parcă cu tot dinadinsul să-și lase amprenta reformistă asupra destinului bieților elevi.

Nu sunt un conservator care să se opună inovațiilor într-un domeniu, dar aici este vorba de destinul și viitorul a mii de elevi care, odată supuși unor reguli impuse, își modifică ireversibil traiectoria de viață. S-au schimbat succesiv de la un an la altul, nici măcar de la o generație la alta, regulile de admitere, sistemul de notare, tezele, examenele de promovare într-o treaptă educațională superioară etc... totul cu o asemenea repeziciune, încât bietul copil se trezea că după ce trei ani a învățat pentru o anumită aplicație de admitere, în câteva luni trebuia să reia totul.

Fiecare ministru, și au fost destui, indiferent de coloratura politică, a dorit să schimbe ceva. Poate unele schimbări au fost bune, altele catastrofale, dar toți au uitat să ia în calcul factorul continuității " De aceea ideea politică a unui pact de stabilizare educațională pentru o perioadă mai lungă de timp nu poate fi decât apreciată ca pozitivă. Dovadă este și acordul politic unanim manifestat de principalele partide. Acesta ar putea fi primul pas ferm și hotărât pe care învățământul românesc îl face spre sistemul educațional european.

Dar pentru integrarea deplină în marea "școală" europeană mai avem multe de făcut. Restructurarea și reînnoirea programei școlare, indiferent de nivel, este o prioritate. S-a plecat de la manualele din 1989 și prea puțin a fost schimbat, eventual o mică "cosmetizare", dar materia a rămas extrem de stufoasă și greu de înmagazinat. Învățământul românesc nu merge pe ideea unei testări prealabile a elevului, pentru ca apoi acesta să fie îndrumat spre un domeniu compatibil cu aptitudinile sale. Și de aici situații în care mii de copii își ratează, practic, viitorul numai pentru că sunt obligați să asimileze în exces, dacă pot, mii de pagini cu informații care nu le vor fi folositoare în viitoarea carieră.

Pactul educației este un lucru bun. Salvează situația de moment. Dar urmează să lucrăm și la calitate. Viitorul de aici va putea să înceapă, dar dacă plecăm pe aceleași baze, fundația va fi tot șubredă.

  Vasile Pușcaș - declarație politică intitulată Polarizarea socială extremă în România;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Polarizarea socială extremă în România"

După mai bine de trei ani de existență a actualului Executiv, un bilanț al efectelor pe care acțiunile sale le-au generat la nivelul societății românești, în ansamblul ei, este într-adevăr necesar. În zona politicilor sociale, promovate în ultimii 3 ani, vom găsi sectorul cel mai greu afectat de contraperformanțele Executivului, cu efecte incalculabile pe termen mediu și lung.

În momentul învestirii, la sfârșitul lui decembrie 2004, noua putere proclama cu emfază sfârșitul tranziției și intrarea țării pe direcția dezvoltării capitaliste. De această direcție ar fi urmat să beneficieze toți cetățenii, prin creșterea în termeni reali a veniturilor, a puterii de cumpărare și prin politici de relaxare fiscală. Chiar și acum, susținătorii guvernului afirmă că angajamentul a fost respectat, că măsurile inspirate de liberalismul de secol XIX generează un val de prosperitate generală, exprimată prin creșterea fără precedent a consumului.

Simpla mențiune a unor date statistice invalidează o astfel de abordare. Conform studiilor realizate de Grupul pentru Economie Aplicată, procentul care a beneficiat de cota unică se cifrează la circa 8% din populație. Imensa majoritate a salariaților ar fi fost în situația de a pierde din venituri, în absența unor deductibilități care protejau salariul minim de o impozitare excesivă. Studii sociologice recente constată că doar 2% din locuitori se declară lipsiți de griji cu privire la viitorul lor economic.

Evaluările Institutului European de Statistică menționează faptul că în România și Bulgaria trăiesc cei mai săraci europeni, iar regiunea europeană cu cel mai redus nivel de trai este nord-estul României. Bugetele locale sunt grevate de necesitatea acordării de subvenții celor care nu-și pot achita facturile la utilități, iar plafoanele acestora sunt reactualizate anual, datorită ratelor înalte ale creșterilor de prețuri. Peste 2.000.000 de români, circa 10% din populație, sunt nevoiți să își câștige existența în afara țării, acolo unde potențialul lor productiv este mai apreciat decât acasă. Continuăm să fim o zonă de migrațiune economică, unde rețelele de trafic de persoane și toate tipurile de crimă organizată asociate cu acesta își găsesc terenul propice de activitate.

Simpla enumerare a acestor fapte cunoscute de toți conturează tabloul unei Românii care scapă observatorului aflat în automobile luxoase de ultimă generație sau locuitorilor zonelor rezidențiale exclusiviste. Este, în fapt, cea de-a doua Românie, pe care actualul regim nu încetează să o pedepsească pentru că nu i-a dat votul în 2004. Această Românie adevărată și profundă nu poate beneficia nici de efectele integrării europene, nici de creșterea economică pe care tot cetățenii ei au generat-o. Învingătorul a luat totul și de data aceasta.

Minoritatea guvernamentală a lucrat exclusiv pentru minoritatea economică aflată în vârful piramidei sociale, tot mai depărtată de restul populației. Marile averi au crescut în progresie mult superioară chiar ritmurilor de creștere economică. Un număr limitat de persoane se află în cursa pentru a ajunge la un miliard de euro, iar câțiva au lăsat demult în urmă acest prag.

Merită să evaluăm și premisele îmbogățirii rapide, care tinde să devină un model pentru tânăra generație. Foarte puține din aceste averi au ca sursă economia reală, domenii ale producției de bunuri și servicii, care să genereze dezvoltare pe orizontală și verticală. Zdrobitoarea lor majoritate s-a născut în virtutea unor afaceri cu statul și a intermedierilor de tot felul, în zonele devenite "turnuri de fildeș" pentru clienții politici ai palatelor. Între cele două extreme sociale nu există acele categorii intermediare care asigură stabilitatea statelor Uniunii Europene. Clasa de mijloc din România a avut o dinamică suferindă în ultimii ani. Jumătate din proprietarii de întreprinderi mici și mijlocii abia își pot întreține familiile din produsul muncii lor.

În mod onest, nu putem face actuala putere responsabilă de generarea dezechilibrelor majore din cadrul societății românești. Multe s-au născut pe parcursul tranziției noastre confuze dinspre un socialism în faliment spre un capitalism prea original ca să fie funcțional. Răspunderea celor învestiți cu exercițiul funcției publice constă în aceea că au acționat în direcția accentuării inegalităților din societate. Politica fiscală actuală a avut darul să inhibe începuturile de stabilizare inițiate înainte de 2004. Stimularea fără precedent a consumului a generat un deficit major de resurse, implicit diminuarea capacității de susținere a unor categorii defavorizate. Chiar discutata indexare a pensiilor, amendată drastic de devalorizarea leului, este pusă în cauză de superficialitatea cu care sunt gestionate bunurile publice. Nici actuala conjunctură economică nu generează prea mult optimism. Tinerii aflați la începutul carierei sunt obligați să facă apel la credite pe zeci de ani pentru a-și achiziționa bunuri de strictă necesitate.

Suntem obligați să ne întrebăm ce fel de Românie am integrat în Uniunea Europeană și cine sunt beneficiarii guvernării. Structura societății românești are similitudini frapante cu echivalentele deja istorice latino-americane, chiar dacă până acum nu a înregistrat manifestări ale potențialului de violență pe care astfel de discrepanțe le generează. Responsabilitatea unui stat democratic este aceea de a acorda atenție în primul rând celor mai puțin favorizați și nu doar celor pe care averea îi plasează oricum în avantaj în competiția socială. Politicile guvernamentale au urmat la noi un sens invers: au creat o minoritate de potentați recognoscibili prin mediocritate moralo-intelectuală și aroganță, pe care i-au transformat în proprietari abuzivi ai fostelor bunuri ale statului.

Ca cetățeni raționali și responsabili, nu avem dreptul să asistăm pasivi la aceste inechități sociale alarmante. Până acum, timpul a avut răbdare, dar nemulțumirile majorității spoliate și disprețuite vor pune în discuție chiar legitimitatea instituțiilor unui stat care și-a abandonat cetățenii.

De aceea, atenționăm asupra pericolelor care pot fi generate în România de o polarizare socială fără precedent, de o prelungită politică de inechitate și injustiție. A da șansă unei Românii sociale nu înseamnă a privilegia un grup social, ci a crea posibilități și standarde sociale ridicate tuturor cetățenilor României.

  Mihai Sandu-Capră - referiri la promovarea Pactului pentru Educație;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Partidul Național Liberal este de acord cu semnarea Pactului pentru Educație și a formulat deja propuneri de îmbunătățire a textului respectiv, considerând că este nevoie de mai multă claritate în ceea ce privește anumite idei. Acest important act trebuie asumat cu maximă responsabilitate, fără a face abuz de politicianism sau demagogie.

Ideile superficiale sau discursul politic fără conținut real nu au ce căuta la punerea în practică a unui document care necesită doar angajarea în mod pragmatic a tuturor forțelor politice și a societății civile.

Partidul Național Liberal a făcut un prim pas concret în acest sens, prin asumarea de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și a partenerilor săi sociali, a unui nou proiect: Pachetul de Legi ale Educației. Prin acest pachet de legi se statuează principiile de bază ale unui sistem de educație modern, competitiv, care ține cont de cerințele societății actuale, precum și de noua calitate a României, aceea de stat european.

Având în vedere că principiile Pactului pentru Educație sunt identice cu cele din Proiectul Pachetului de Legi ale Educației, avem convingerea că semnatarii pactului vor susține și aceste legi importante atât pentru viitorul tinerilor noștri cât și pentru cadrele didactice.

  Ion Stan - declarație politică cu titlul Municipiul Oradea - teatru al războiului propagandistic neorevizionist și al acțiunilor împotriva ordinii constituționale și a ființei național-statale a României;

Domnul Ion Stan:

"Municipiul Oradea - teatru al războiului propagandistic neo-revizionist și al acțiunilor împotriva ordinii constituționale și a ființei național-statale a României"

În dimineața zilei de 25 februarie curent, locuitorii municipiului Oradea, ca și bihorenii aflați cu treburi în capitala județului au crezut, pentru un moment, ca ceasul istoriei a fost dat înapoi la fatidica dată a Diktat-ului de la Viena.

Avizierul Prefecturii, zidurile clădirilor de pe pietonala centrală a orașului, edificii publice și monumente erau pavoazate cu manifeste în culorile, cu harta, însemnele și simbolistica "Ungariei Mari", peste care erau suprapuse sloganuri revizioniste instigatoare la acțiuni împotriva ordinii constituționale și a ființei național-statale ale României.

Toată zona centrală a municipiului Oradea era împânzită de aserțiunile revizioniste naționalist-șovine: ""Erdely Magyr fold" (Ardealul pământ unguresc), o replică la excelenta cercetare științifică a publicistului american Milton Lehrer, "Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american" și, respectiv, "Erdely Magyar fiold es az is marad!" (Ardealul pământ unguresc și așa va rămâne).

Imaginea orașului invadat de războiul propagandistic horthysto-fascist a surprins și panicat populația, deja sensibilizată și îngrijorată de paralela pe care liderii extremiști ai organizațiilor revizioniste ungare le-au făcut cu recentele evenimente din Kosovo.

Mai mult, sentimentele de firească îngrijorare ale populației au fost accentuate de coincidența evenimentului cu momentul primirii, în propria-i mână de către Președintele României a memoriului așa zisului Consiliu Național Secuiesc și a convorbirilor pe care Traian Băsescu le-a avut cu liderii autonomiști din "Harcov", cum denumesc anumite servicii de informații occidentale aliate "Kosovo din România".

După cum ne informează presa din Oradea și cea internațională, nu și cea națională centrală, autoritățile, recte organele domnului ministru al internelor și reformei administrative, au fost surprinse de evenimente în stare flască, deoarece o operațiune subversivă clandestină de asemenea amploare s-a putut desfășura pe o întindere apreciabilă a orașului, de presupus și cu făptuitori numeroși, nu a fost reperată, stopată și nici un făptaș prins.

Evenimentul, probabil cu rarisime precedente de la perioada interbelică încoace, a surprins și prin reacția de-a dreptul năucitoare a comandantului poliției județene în legătură cu o altă întâmplare anterioară pregătitoare, când denumirile din perioada ocupației horthyste ale străzilor municipiului au fost inscripționate cu șabloane direct pe zidurile clădirilor, acțiune față de care oficialul M.I.R.A., comisarul șef Liviu Popa, a declarat cu o seninătate iresponsabilă: "Nu ne ocupăm de zugrăveli!" (cf. Cristina Pușcaș - "Afișe ungurești care îndeamnă la separatism teritorial" în "Crișana", 26 februarie 2008)

Mai aflăm din presa locală că, de mai multe luni, autoritățile locale au fost sesizate în legătură cu inscripționarea unor noi denumiri ale străzilor din Oradea, dar nimeni nu a reacționat altfel decât șeriful județului.

Ce pot semnifica toate aceste întâmplări și coincidențe? Că sub o tăcere care ascunde cel puțin o complicitate a autorităților locale, neorevizioniștii unguri, exploatând "precedentul Kosovo", escaladează acțiunile împotriva ordinii și se dedau la provocări diversioniste. Cine "caută cu lumânarea" conflictul interetnic, care să fie invocat pentru a determina punerea pe ordinea de zi a Parlamentului Uniunii Europene a autonomiei teritoriale și - de ce nu? - a statalității etnicilor unguri din România.

Serviciile de informații pentru securitatea națională credem că știu lecțiile istoriei, respectiv cât de fulgerător, în astfel de chestiuni cu mare încărcătură emoțională, care privesc demnitatea națională, se trece din terenul ideatic al propagandei, vexațiunilor și umilințelor naționalist-șovine în cel al confruntărilor violente.

Față de situația creată, solicităm de urgență:

1. Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Public și Serviciul Român de Informații să prezinte, fiecare conform competențelor ce le revin potrivit legii, evaluarea stărilor de fapt consumate în municipiul Oradea și raportarea lor la sistemul referințelor juridice care le stabilesc atribuțiile, în funcție de care să fie evidențiate răspunderile pentru necunoașterea pregătirii și neprevenirea acțiunilor ilegale.

2. Ministerul Internelor și Reformei Administrative să informeze asupra rezultatului și măsurilor dispuse în urma cercetării împrejurărilor de gravă omisiune și neglijență în exercitarea îndatoririlor de serviciu ale organelor din subordine care nu au fost prezente în stradă pentru apărarea ordinii legale.

Dorim să cunoaștem dacă domnul ministru este conștient ce alte evenimente grave se pot consuma pe teritoriul României, dacă în zona centrală a unei capitale de județ a fost posibilă o astfel de operațiune, fără ca nici o componentă a sistemului ordinii publice să se afle la datorie.

3. Ministrul Internelor și Reformei Administrative să se informeze cine și când va șterge noile denumiri atribuite străzilor din Oradea și ce măsuri va dispune pentru menținerea ordinii publice în municipiu, inclusiv pentru prevenirea unor astfel de evenimente în alte localități.

4. Directorul Serviciului Român de Informații să remită de îndată comisiilor de specialitate ale Parlamentului un documentar privind organizațiile naționalist-revizioniste maghiare care acționează împotriva unității și integrității teritoriale a României.

De asemenea, în cazul în care respectivele organizații au dobândit statut legal, să se anexeze și un exemplar al documentării necesare declanșării procedurilor legale de dizolvare a acestora, cu menționarea autorității sesizate.

5. Ministerul Public să se sesizeze in rem sub aspectul săvârșirii unor fapte susceptibile a întruni elemente constitutive ale unor infracțiuni contra siguranței statului, cum ar fi acțiunile împotriva ordinii constituționale și complotul - art. 166 indice 1 și art. 167 Cod penal.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Moțiuni împotriva cui?;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Moțiuni împotriva cui?"

Cum campania electorală din acest an coincide cu apariția primilor ghiocei, partidele politice din România au prins un elan mai ceva ca zmeul din poveștile din copilărie. Avem, prin urmare, parte de moțiuni simple pe bandă rulantă, care mai de care mai demne de neluat în seamă. Săptămâna și moțiunea, cam acesta a devenit sloganul cu care atât PD-L cât și PSD au demarat începutul competiției electorale.

De la începutul sesiunii parlamentare, adică de o lună de zile, practic activitatea Parlamentului este blocată într-un punct extrem de important pentru momentul politic al alegerilor parlamentare din acest an. Teoretic, începând din acest an, ar trebui să alegem parlamentarii prin votarea acestora în colegii uninominale. Suntem opriți din cauză că moțiunile extrem de simple ale PD "minus L" și ale PSD au prioritate în fața oricărui act normativ. Ne învârtim astfel într-un cerc vicios, întreținut de conferințele de presă pompieristice ale domnilor Boc și Geoană. Dacă o să vorbesc despre responsabilitate în actul politic, am să par desuet. Tot ce îmi doresc în acest moment este să avem câteva săptămâni de discuții serioase în Parlament.

Se știe de către toată lumea că efectele juridice ale unei moțiuni simple sunt aproape inexistente. Nimic nu se schimbă, nimic nu se transformă. Oricum nimeni nu crede în demersul respectiv, iar singura pierdere este cea a timpului. În cazul în care așa-zisa opoziție și-ar dori să schimbe ceva, ar putea foarte bine să depună o moțiune de cenzură la adresa actualului Guvern. Dar nu o face. Un argument destul de pertinent la ceea ce afirmam la început: toate aceste demersuri sunt jocuri de imagine în ochii electoratului.

Mai este puțin timp până la alegerile locale. Nu-i greu de observat, se simte în aer. Eu îmi exprim de pe acum opțiunea, în calitate de reprezentant al Partidului Național Liberal, către toate partidele, de a folosi mijloace curate pentru campanie. Propun o competiție și nu o luptă, competiție în care să se compare proiecte de guvernare locală. Voi dezaproba public orice metode de manipulare care nu au de-a face cu aceste principii.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Spectacol marca P.S.D.;

Domnul Daniel Buda:

"Spectacol marca PSD..."

Faptul că de ceva vreme PSD-ul se află într-o situație dificilă, nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. Faptul că nu vedem altceva decât chinul mersului pe sârmă al circarilor PSD și figurația de pe scena politică a liderului Mircea Geoană, nu ne poate provoca decât ilaritate și nicidecum suspans.

După astfel de tentative eșuate de reformă, pe fondul nemulțumirilor existente în partid, cauzate de slabele rezultate obținute la ultimele alegeri sau de scăderea continuă reflectată în sondaje, PSD-ul a înțeles că a sosit vremea restaurației. Cum a ales să facă asta? Simplu: celebra zicală românească, cu scoaterea hainelor de la naftalină, se aplică cu brio și în cazul PSD-ului. Revenirea unor foști lideri în linia I sugerează, în ciuda sensului de bază al cuvântului, că o reformă poate fi făcută și cu ajutorul vechiturilor.

Cele 418 voturi, cu care a fost înscăunat Adrian Năstase, l-au făcut pe acesta să mulțumească tuturor pentru dovada de încredere acordată, uitând parcă de faptul că aceia care acum i-au acordat un vot de încredere, i-au acordat și unul de neîncredere în urmă cu 4 ani.

Victoria moșierului din Zambaccian se dovedește a fi o veritabilă înfrângere a lui Geoană. De acum încolo acesta va trebui să împartă supremația nu doar cu mult stimabilul «păpușar» Iliescu, ci și cu Miron Mitrea și ai lui baroni locali, și mai ales cu Adrian Nastase. Ba, mai mult, intrarea acestuia din urmă ar putea fi semnul de debarcare a lui Geoană.

Marea problemă în ceea ce privește reîntoarcerea lui Năstase, în afară de cea de ordin moral, este cea de ordin practic. PSD-ul și-a terminat rezerva de cadre. Pepiniera cu politicieni a partidului a secat. Se spune că reîntoarcerea acestuia în staff-ul de conducere al PSD ar avea o menire precisă: aceea de a ridica partidul în sondaje și de a spori încrederea electoratului în partid. Cum se poate realiza asta? Numai în felul în care a și reușit să ajungă pe culmi. Mai pot oare miza românii pe o carte deja jucată? Oare ne mai confruntăm cu același tip de electorat ca acum 5-7 ani? Nu! trist este că PSD-ul nu își dă seama de asta.

Într-o țară normală, întoarcerea lui Adrian Năstase ar fi fost de neconceput. Într-o democrație care se respectă, fostul lider al PSD ar fi rămas în rezervă până la sentința finală, abia apoi s-ar fi putut întoarce în linia I. Însă, vorbim despre România, în care această reîntoarcere este de fapt o afacere de partid și nu una de interes național. Dacă soluția de compromis a PSD-ului este să îl aducă înapoi la conducere pe Năstase, înseamnă că România se află într-o situație dramatică.

Dacă actualul și în curând foarte probabil fostul lider, Mircea Geoană, ar fi avut cu adevărat stofă de lider, Adrian Năstase nu ar mai fi avut nicio șansă de a reveni. Și, deși i s-au pus tot felul de bețe în roate, acesta se încăpățânează să revină în politică, susținut de altfel, de aproape, de maestrul păpușar și reușind să formeze o echipă "invincibilă" în ale umorului de circ ... însă, din păcate, asistăm la un spectacol tragic, în care spectatorii, în speță, electoratul român, devin bătaia de joc a circarilor!

  Petru Călian - declarație politică intitulată Abandonul școlar, între cauză și efect;

Domnul Petru Călian:

"Abandonul școlar, între cauză și efect"

La finele anului 2007, oficialii europeni au dat publicității un raport privind abandonul școlar. Dacă știam că în România rata acestui fenomen este mare, din păcate, acum avem dovada oficială: țara noastră se situează pe primele locuri ale clasamentului. Părăsirea prematură a sistemului educațional vine în contradicție cu principiile secolului XXI. Reforma în învățământ nu a reușit să stopeze sau măcar să diminueze rata abandonului școlar, care a ajuns la cote îngrijorătoare. Calitatea vieții, gradul de cultură al părinților, nivelul de trai și alte aspecte participă și ele la încurajarea elevului de a renunța la școală încă din ciclul primar.

Perioada postdecembristă a venit cu noi soluții pentru sporirea calității în învățământ, însă se pare că programele educaționale, pentru a fi eficiente, trebuie să depășească granițele unităților de învățământ și să pătrundă în universul de acasă al copilului, în cadrul familial și în mediul în care acesta se formează ca structură umană. personalul didactic calificat s-a văzut ineficient, în condițiile în care întreaga lor activitate s-a axat pe elevul din bancă și nu pe copilul pe care îl așteaptă acasă munca și alte responsabilități. În zonele defavorizate și în mediul rural întâlnești "copii-adulți", zâmbete triste ale unor ființe care s-au maturizat prea devreme. Accesul la educație le este îngrădit acestor copii care muncesc pământul cot la cot cu cei mari sau se lovesc de mentalitatea părinților care consideră școala o formă ineficientă și fără perspectivă pentru viitor. Indiferent de mediu, cauzele și motivațiile sunt aceleași: dezorganizarea familiei, sărăcia, tulburări de comportament, vagabondajul și alți asemenea factori.

Potrivit Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeană și-a propus ca până în anul 2010 să reducă considerabil numărul de elevi care abandonează devreme școala. Educația și instruirea sunt două concepte vitale pentru atingerea scopurilor stabilite. Ca să ne alăturăm efortului Uniunii, trebuie să facem și noi sacrificii și să investim în viitor. Un prim pas este înlăturarea lipsei de perspectivă privind angajarea după terminarea studiilor, în special în zonele unde acest concept a impulsionat copiii să trudească alături de părinți la muncile grele ale câmpului.

Dacă facem o incursiune în trecut, când accesul la educație era "rezervat" unei anumite categorii sociale, vedem că și în prezent, o parte a societății noastre se confruntă cu idei similare. Altădată, copiii își potoleau setea de cunoaștere citind cu ardoare fiecare cărticică care le trecea prin mână, însă copiii zilelor noastre nu sunt stimulați spre informare, în condițiile în care sistemul educațional este gratuit. Abandonul școlar este asemenea unei bombe cu efect întârziat pentru societatea românească, nivelul de cultură al poporului se reflectă în istoria națiunii.

Importanța educației nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece lipsa interesului pentru formarea celor mici poate produce adevărate crize economice. Mâna de lucru calificată va dispărea treptat și ne vom confrunta cu efecte grave și pe termen lung ale lipsei de formare profesională.

Atitudinea colectivă în raport cu educarea copiilor noștri trebuie să genereze soluții rapide și prompte pentru a preîntâmpina un fapt care ulterior va fi greu de redresat.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Guvernul repetent;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul repetent"

în aceste zile, în cinci județe din nordul țării au fost inundații cu efecte grave pentru gospodăriile oamenilor și care se datorează în mare parte incompetenței și indiferenței autorităților de gospodărire a apei de la nivel local, cât și Ministerului Mediului.

Un exemplu concret în acest caz îl reprezintă comuna Coșbuc din județul Bistrița-Năsăud, unde în ultimii ani, inundațiile s-au repetat cu regularitate cam în aceeași perioadă de timp.

Și, cu toate că atât autoritățile județene competente în soluționarea cauzei în speță, Autoritatea de Gospodărire a Apei cât și Ministerul Mediului au fost informate, ba, mai mult, s-a depus și un proiect pentru realizarea unor lucrări de îndiguire pentru ca apa să nu mai inunde gospodăriile oamenilor, nimeni nu a luat nicio măsură, uitând cu totul de problemă și lăsându-i pe acei oameni de izbeliște.

Astfel, autoritățile competente în soluționarea situației create, în loc să ia măsuri concrete care să ducă la rezolvarea problemei, s-au erijat în rolul de analiști pe toate posturile de televiziune, explicând care de care mai cu patos despre cauzele acestei situații, dar despre soluții au uitat cu desăvârșire.

Situații similare de pasivitate a autorităților se regăsesc în toate județele afectate, astfel că inacțiunea a fost ridicată la rang de politică națională. Deși știau foarte bine în urma informărilor realizate de autoritățile locale cât și a proiectelor depuse că datorită creșterii debitului unor râuri datorat dezghețului din zonele de munte, în această perioadă, inundațiile se vor repeta an de an, dar nu au luat nici o măsură, încât se poate afirma cu toată convingerea că adevărata cauză a inundațiilor din aceste zone o reprezintă indiferența autorităților.

În concluzie, întrebarea care se pune este: dacă acest guvern nu se ocupă cu rezolvarea problemelor concrete cu care se confruntă populația, atunci cu ce se ocupă?

  Petre Străchinaru - declarație politică intitulată Automodel de autonomie: modelul economic UDMR (speță județul Covasna);

Domnul Petre Străchinaru:

"Automodel de autonomie: modelul economic UDMR (speță județul Covasna)"

În modelele lor de autonomie prezentate în serial de la tribuna Camerei Deputaților, colegii noștri din UDMR, deputați în circumscripția electorală Covasna, ne propăvăduiesc cu exaltare boom-urile economice și paradisul investitorilor de pe alte meleaguri. Este, cred, important să cunoașteți și cum au transpus în practică aceste deziderate în zona pe care o domină monoetnic din punct de vedere administrativ.

Județul Covasna a ajuns la tristul record de a deține ultima poziție în aproape toate clasamentele care vizează activitatea economică. Luând, de exemplu, ca reper nivelul investițiilor străine directe în județ din ultimii trei ani, avem următoarea imagine: investițiile per cap de locuitor în județul Covasna au fost, comparativ cu media națională de 200, 600, respectiv, 1.000 de ori mai mici! O curbă descendentă care nu mai are nevoie de niciun comentariu.

Oare de ce nu au deputații UDMR inspirația să vorbească despre modelul de autonomie economică implementat în județul Covasna de către formațiunea pe care ei o reprezintă în Parlamentul României?

Având în vedere lipsa totală programatică a dorinței acestora de ridicare economică a zonei, de ce nu aduc în discuție politica falimentară și de descurajare a investițiilor dusă de către autoritățile locale, care au înțeles democrația doar ca pe un instrument de manipulare politică și etnică a cetățenilor județului.

Este o politică izolaționistă, dusă cu bună știință, în vederea "îndoctrinării" și fidelizării unui electorat ce cade victimă intereselor materiale și ideologice ale celor din grupul ce se erijează în singurii reprezentanți ai acestei zone, pe care și-o doresc subordonată etnocratic.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată În timp ce 96,5% dintre țărani nu au obținut niciodată fonduri europene, venitul unui țăran din România este de un leu pe zi;

Domnul Costică Macaleți:

"În timp ce 96,5% dintre țărani nu au obținut niciodată fonduri europene, venitul unui țăran din România este de un leu pe zi"

Declarația mea politică de azi se referă la situația gravă în care se găsesc acum locuitorii mediului rural.

Conform Barometrului rural pentru 2007, realizat la cererea Agenției pentru Strategii Guvernamentale, în condițiile în care România are procentul cel mai mare de populație din Europa angrenat în agricultură - 35%, trei sferturi dintre românii care locuiesc în mediul rural nu au toaletă în casă, în jumătate din sate nu există rețea de apă potabilă, în vreme ce producția obținută de gospodării este folosită covârșitor pentru propriul consum. În același timp, marea majoritate a agricultorilor se mulțumesc cu subvențiile de stat și nu au niciun fel de proiecte de viitor. În medie, fiecare agricultor a investit anul trecut 2.000 de lei și a câștigat 2.400 de lei, adică 33 de lei pe lună sau un leu pe zi.

Aproape jumătate dintre țăranii români sunt preocupați de cerințele U.E. Cu toate acestea, o majoritate covârșitoare dintre repondenți, 96,5%, nu au obținut niciodată fonduri europene, iar 61% nici nu cred că le-ar putea obține. Peste trei sferturi dintre locuitorii satelor (78%) nu sunt interesați de accesarea fondurilor europene, iar din cei 14%, care ar vrea să folosească bani comunitari, destui nu știu cum să procedeze sau nu au încredere că ar putea avea șanse.

Valorificarea fondurilor de dezvoltare a mediului rural este pentru următorii trei ani de 8 miliarde de euro, dar deocamdată nu s-a găsit o cale de comunicare cu oamenii de la țară prin care aceștia să fie încurajați și ajutați să facă proiecte.

În același timp, fermierii români susțin că nu au banii necesari pentru a începe campaniile agricole de primăvară și acuză Guvernul că nu le pune la dispoziție subvențiile de la Uniunea Europeană, motiv pentru care, de luna viitoare, vor declanșa proteste, atât la București, cât și la Bruxelles.

Fermierii se plâng că accizele pe motorină sunt prea mari, iar subvenția de un leu pe litru, dată de stat, e prea mică. Fermierii se mai plâng și de faptul că nu au primit încă subvențiile de 80 de euro pe hectar de la Uniunea Europeană.

Ministrul agriculturii, Dacian Cioloș, a anunțat că plata subvențiilor ar putea începe luna viitoare, deși inițial se stabilise ca fermierii să intre în posesia banilor încă de acum câteva luni. Cioloș susține că principala cauză a acestei întârzieri este ineficiența administrativă a Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură.

Iată numai câteva din aspectele îngrijorătoare care fac din viitorul agriculturii unul de coșmar pentru țăranii români! Iată de asemenea de ce facem un apel la Guvernul României ca măcar în al 12-lea ceas să ia în considerare gravele probleme cu care se confruntă țăranii români și să gestioneze cu mai multă responsabilitate aceste probleme ale unei largi categorii de populație, al cărui standard de viață este sub orice critică!

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Chibzuință bugetară sau pomeni electorale?;

Domnul Viorel Pupeză:

"Chibzuință bugetară sau pomeni electorale?"

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu anunța de ceva vreme că 2008 nu va reprezenta anul "pomenilor electorale", dimpotrivă Guvernul și-a propus adoptarea unor politici extrem de prudente, sub deviza "chibzuinței bugetare". Totuși, pare greu de crezut că președintele Partidului Național Liberal nu va încerca să-i mulțumească pe tot mai mulți români. În lupta electorală ce se anunță, Guvernul liberal va folosi tot arsenalul din dotare și asta cu un preț major, pe care România îl va resimți în perioada post 2008.

Starea de euforie legată de cheltuielile pe care Guvernul intenționează să le facă în perspectiva anului electoral 2008 trebuie stopată. Executivul este în pericol să încalce, în acest an, prevederile Uniunii Europene referitoare la deficitul bugetar, care ar putea depăși 3%.

Reducerea cheltuielilor bugetare cu 1,1 miliarde euro a fost deja anunțată de ministrul economiei și finanțelor pentru rectificarea din martie. Chiar dacă s-a declarat că nu se intenționează reducerea cheltuielilor de investiții, deja apar primele semnale ale cheltuirii iraționale a fondurilor. Nici nu am trecut de primul trimestru și deja Compania națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale anunță că fondurile prevăzute în 2008 pentru Autostrada Transilvania au fost epuizate.

Toate aceste efecte sunt o dovadă clară că Guvernul Tăriceanu a promovat o utilizare frauduloasă a resurselor publice pe criterii politice subiective. Fondul de rezervă bugetară, aflat la dispoziția Guvernului, a fost transformat, în acest mandat, într-un veritabil fond de premiere, devenind o adevărată mană cerească pentru primarii portocalii.

Alocările financiare directe prin intermediul bugetelor unor ministere sau modalitățile subtile, dar nu mai puțin eficiente de direcționare centralizată - fonduri pentru școli, unități de asistență socială, biserici, drumuri comunale, poduri și podețe - determină Guvernul, în cel de-al doisprezecelea ceas, să închidă robinetul cu prețul stopării sau "temperării" elanului unor investiții majore pentru România. După ce au recurs, timp de trei ani, la astfel de procedee, mai nou, Ministerul Economiei și Finanțelor obligă ordonatorii principali de credite și autoritățile locale să aibă o execuție bugetară ritmică, fiind acceptate abateri limitate ale sumelor cheltuite de la lună la lună.

Și am putea crede că guvernanții chiar vor fi chibzuiți cu fondurile bugetare și nu vor marșa, în 2008, pe pomenile electorale, dacă săptămâna trecută nu ar fi fost aprobată și acordarea unui ajutor suplimentar pentru populația care folosește, pentru încălzirea locuinței, gaze naturale. Dovadă că acest ajutor nu este altceva decât o măsură de atragere a capitalului electoral este faptul că aceste stimulente vor fi împărțite prin pixul directorilor de la direcțiile județene de muncă, iar plata se va face în conturi sau prin mandat poștal, iar nu prin compensarea facturilor de gaz. Altfel spus, Guvernul ia cu o mână și dă cu două pentru a-și majora procentele, măcar în sondajele preliminare.

  Florin Iordache - declarație politică cu titlul Introducerea votului uninominal - o necesitate a politicii din România;

Domnul Florin Iordache:

Declarație politică: "Introducerea votului uninominal - o necesitate a politicii din România".

În această perioadă, opinia publică este tot mai interesată de reforma clasei politice românești.

Una dintre modalitățile pentru realizarea acestui deziderat este adoptarea Legii pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului prin vot uninominal.

P.S.D.-ul a fost primul partid care, în 2005, a inițiat un astfel de proiect de lege care prevedea alegerea în colegii uninominale în două tururi de scrutin.

Actualul proiect aflat în dezbaterea Camerei Deputaților rezolvă problema în discuție și, mai mult, propune ca și alegerea președinților consiliilor județene să fie realizată prin vot uninominal.

Numai așa, începând cu primarul, președintele consiliului județean, dar și cu deputatul sau senatorul dintr-o circumscripție electorală, cetățenii vor fi mai bine reprezentați, iar cei vizați vor fi mai implicați în problemele locale, reforma clasei politice realizându-se astfel pe deplin.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - declarație politică intitulată Taxa de primă înmatriculare - o încăpățânare a Guvernului Tăriceanu;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Declarație politică: "Taxa de primă înmatriculare - o încăpățânare a Guvernului Tăriceanu".

Imediat după intrarea României în Uniunea Europeană, unul din obiectivele principale ar fi trebuit să fie armonizarea legislației românești cu legislația comunitară.

Ne aflăm, însă, în situația în care Guvernul Tăriceanu se încăpățânează să mențină în funcțiune o taxă considerată de Comisia Europeană ca fiind injustă față de cetățean.

Poziția PD-L privind această chestiune a fost de la început una fermă, considerând că o politică pentru cetățean presupune ca acesta să se poată bucura de avantajele conferite de piața Uniunii Europene, prin crearea cadrului legal necesar, în vederea asigurării condițiilor legale, în raport cu cetățenii celorlalte țări membre ale Uniunii Europene.

Impunerea acestei taxe, având în vedere posibilitățile și așa reduse, îi poziționează pe cetățenii români într-o situație discriminatorie, reducându-le șansele de achiziționare a unui autoturism.

Modificarea titulaturii, din taxă de primă înmatriculare în taxă de mediu, este doar o diversiune care nu poate păcăli pe nimeni, cunoscut fiind faptul că una din metodele cele mai eficiente de protecție a mediului prin reducerea noxelor o reprezintă înnoirea parcului auto, menținerea acestei taxe fiind o frână în ceea ce privește îndeplinirea acestui obiectiv.

Având în vedere toate aceste considerente, cerem Guvernului Tăriceanu, în termenul cel mai scurt:

  1. eliminarea acestei taxe nerelevante;
  2. returnarea imediată a banilor colectați ilegal.
  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Problemele fiscale și sociale ale României;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declarație politică: "Problemele fiscale și sociale ale României".

Cota unică a fost o momeală prin care liberalii și democrații au intrat în posesia multor voturi. Relaxarea fiscală părea o măsură care va aduce multiple avantaje tuturor păturilor sociale. Totuși, după mai bine de 3 ani, România are cel mai mare număr de impozite din Uniunea Europeană. Insuficiența veniturilor colectate prin cota unică a dus la crearea unor taxe aberante, precum cele pe cadouri și pe înmormântări. Cetățenii cu venituri mici și medii au pierdut prin acest sistem de percepere a dărilor către stat.

Impozitare progresivă sau impozitare uniformă, aceasta este noua dilemă care frământă pe specialiști, iar clasa politică și oamenii de stat au învățat rapid cum stă treaba cu democrația. Ei promit că această schimbare va aduce relansarea economică și prosperitatea la care românii n-au încetat să viseze.

Ca orice produs al interacțiuni lor umane, și impozitarea trebuie apreciată, în primul rând, din punct de vedere social, numai prin subordonarea criteriului eficienței (cum e mai bine) și criteriului social (cum e drept). Este adevărat că în sfera proprietății private poate exista interes pentru economisirea costurilor, deoarece numai în condiții de piață risipa este penalizată prin pierderi și, eventual, prin faliment. Totuși, statul trebuie să aibă mijloacele de a-i ajuta și pe cei nevoiași, pe defavorizații sociali, el trebuind să fie un participant activ în cadrul economiei din România.

În realitate, economia desemnează un sistem de interacțiuni voluntare între deținătorii drepturilor legitime de proprietate, iar în arhitectura acestui sistem, politicile guvernamentale nu fac decât să împartă avantaje pentru unii și dezavantaje pentru alții, de unde și natura inerent conflictuală a tuturor aranjamentelor bazate pe coerciție.

Guvernanții au maximizat avantajele rezultate din creșterea cheltuielilor publice pentru grupurile lor de interese, chiar cu prețul sacrificării dezvoltării economice, prin crearea sistematică de deficite și mari datorii publice. Mărimea și implicarea sectorului public trebuie să se bazeze pe "calcule de rentabilitate", deci economic, nu numai în funcție de interesele și programele politice câștigătoare, deci, electoral.

Distribuția echitabilă a veniturilor în societate se poate realiza prin alternanța guvernărilor liberale cu cele social-democrate, altfel pacea socială se poate transforma în revoltă.

  Minodora Cliveti - declarație politică intitulată Cât de bolnavi sunt copiii noștri? Și de ce?;

Doamna Minodora Cliveti:

"Cât de bolnavi sunt copiii noștri? Și de ce?"

O recentă audiere pe care am organizat-o cu autorități responsabile în domeniul sănătății mi-a dat prilejul să aflu o serie de date despre felul în care se face prevenție în sănătate la nivelul unităților școlare și care este stare de sănătate, în general, a copiilor noștri.

Datele sunt șocante: la vârste fragede, copiii noștri suferă de obezitate, de lipsa alarmantă de calciu, de cefalee, dismenoree, scolioză. Copiii noștri nu fac sport, un mare număr cerând să fie scutiți de orele de educație fizică sau aceste ore sunt folosite pentru a recupera alte materii... Există clase în care jumătate din elevi poartă ochelari sau ar trebui să poarte.

În școli funcționează automate de la care copiii noștri își procură băuturi dulci carbogazoase, atunci când diabetul, boala cu cea mai mare incidență în România, este o prioritate și printre copii. Aproape toate băncile pe care le găsim în sălile de școală românești sunt identice pentru elevii de la clasele primare la cele gimnaziale sau liceale, ignorându-se dimensiunile fizice ale elevilor din clase diferite. Elevii, mai ales cei mici, cară zilnic ghiozdane de câteva kilograme, în care își duc manualele și numeroasele caiete cerute de programă.

Din cele peste 1000 școli ale județului Bacău, în numai 20 funcționează cabinete stomatologice, și acestea având o marjă extrem de redusă de servicii gratuite pentru minori. "Omul este un animal care își sapă groapa cu dinții", spuneau anticii. Cei mai culți dintre noi sau elevii noștri știu dictonul, dar cariile dentare sunt un flagel școlar împotriva căruia nu știm să luptăm în mod gratuit, așa cum ar trebui să se întâmple într-o țară care are grijă de copiii ei.

Recent, mi s-a cerut să completez un chestionar al unei organizații de "hospital teachers" inițiată în Suedia și răspândită în numeroase țări ale lumii: profesorii aceștia au decis să se ocupe de elevii care sunt ținuți departe de școală pe perioada spitalizării. Sunt întrebată dacă avem un astfel de sistem, prin care copiii bolnavi sunt ajutați de profesori să țină pasul cu colegii lor în timp ce sunt sub tratament și, mai ales, să țină legătura cu procesul educațional.

În Franța s-a interzis desfacerea de produse care conțin zahăr în incinta școlilor și se experimentează meniuri echilibrate nutrițional și naturale în cantinele școlare.

Ce se întâmplă în România? Afirmăm interesul nostru major pentru binele copiilor noștri. Interesul superior al copilului este, nu-i așa, supremul nostru interes. Și ce facem pentru a ne educa copiii în spiritul unei vieți curate și sănătoase? Cum îi ajutăm pe copii să învețe să decidă în favoarea lor în materie de alimentație și sănătate? Cum îi ajutăm să decidă în legătură cu alimentația lor, când marea majoritate a mesajelor publicitare se referă la mâncare și se adresează mai ales copiilor? În SUA, s-a dat publicității rezultatul unei anchete care spune că un copil american este ținta a cel puțin 10 000 mesaje de acest tip pe an. În România, nimeni nu este interesat să facă o astfel de investigație.

Avem nevoie de copii sănătoși. Copiii noștri au nevoie de sănătate și de educație în respectul sănătății. Avem obligația să-i ajutăm să aleagă viața sănătoasă într-o perioadă extrem de complicată pentru noi toți și pentru planeta noastră. În acest domeniu, copiii noștri nu au decât drepturi, iar noi, adulții, nu avem decât obligații.

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică cu titlul Justiția română sub lupa Comisiei Europene;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Justiția română sub lupa Comisiei Europene"

Una dintre problemele care a fost în mod constant pe agenda opiniei publice din țară și în atenția Comisiei Europene, într-un mod și într-o manieră neplăcută, este situația din justiție. Conflictele de natură instituțională în acest domeniu reprezintă o demonstrație a caracterului superficial în care autoritățile au reușit să compatibilizeze practicile juridice și relațiile instituționale din domeniu, cu exigențele minime presupuse de postura unui stat de drept european. Din nefericire, nu este nevoie de foarte multe cunoștințe aplicate pentru a constata eșecul autorităților în managementul instituțiilor juridice, iar acest eșec pune în cauză însăși maniera în care am reușit să implementăm practicile și normele statului de drept.

Pentru statele europene, justiția este o componentă de bază a patrimoniului național și un mijloc de afirmare și exercitare a drepturilor și libertăților individuale, ca și o cale de promovare a intereselor comune. Urmărind dezbaterile asupra noului tratat european și insistența unor state de a-și păstra particularismul sistemului juridic vom înțelege cât de departe ne aflăm de aceste realități.

România a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept și a separației puterilor în stat. Dincolo de introducerea sa în Constituție, principiul a fost socotit inaplicabil de către cetățeni, ca și ideea egalității în fața legii. Independența justiției s-a aflat și pe agenda negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar capitolul referitor la Justiție și Afaceri Interne a reprezentat una din cele mai dificile faze ale negocierilor.

Comisia Europeană a avut în vedere vulnerabilitățile României în domeniul justiției, chiar și după semnarea Tratatului de aderare și a menținut, în consecință, o anume presiune asupra autorităților, prin intermediul clauzei de salvgardare și a rapoartelor periodice de monitorizare. Aprecierea forurilor comunitare coincide în mare măsură cu aceea a cetățenilor români care, în ultimi ani, și-au pus speranțele mai mult în hotărârile instanțelor comunitare, decât în deciziile instanțelor naționale.

Raportul intermediar pe Justiție al Comisiei Europene din februarie artă că "situația din teren dă naștere la preocupări" și semnalează ca "în domenii-cheie cum ar fi lupta împotriva corupției la nivel înalt nu s-a făcut încă dovada unor rezultate convingătoare". În același timp, comisia subliniază ca planul de acțiune al Guvernului român este lipsit de consecvență și are o serie de lacune.

Răspunsul găsit de România la aceste duble exigențe nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor niciuneia dintre părți. Ultimii trei ani au plasat justiția în centrul episoadelor conflictuale dintre diverse instituții ale statului. Dacă ne obișnuisem cu faptul că primitivismul oamenilor politici a transferat lupta împotriva corupției dintr-o atribuție a justiției într-un instrument al lupte politice, nimeni nu îndreptățește utilizarea instituțiilor specializate ale puterii judecătorești în anexe ale intereselor și revanșelor de partid. Legislația elaborată în contextul finalizării negocierilor din 2004, care limita drastic amestecul factorului politic în domeniul rezervat corpului de magistrați și parchetului, a fost modificată din inițiativa Guvernului, prin asumarea răspunderii.

Invocarea anticorupției și orgoliile personale au făcut ca întreg efortul de eficientizare a funcționării justiției să cadă în derizoriu. Spre deosebire de echivalentele europene, puterea a preferat să accentueze atribuțiile Parchetelor, acordându-le puteri susceptibile să genereze abuzuri. Acțiunile acestora din urmă au determinat suspiciuni de partizanat politic, iar finalitatea în cazul marilor dosare de corupție este incertă.

Impresia este că România a făcut imenși pași înapoi, independent de chestiunile tehnice și procedurale, care trebuie să rămână la îndemâna cunoscătorilor, factorii politici și sociali vor trebui să facă față deficitului de credibilitate cu care se confruntă justiția românească. Acesta se adaugă mai vechilor carențe legate de eficiență, semnalate în rapoartele de specialitate. Sper să nu ne confruntăm cu o nouă clauză de salvgardare, deși aceasta poate fi oricând avută în vedere de către cei care monitorizează România. Statul se află însă implicat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde România înregistrează un nefast loc fruntaș la procese pierdute. Cu cât justiția română va fi mai decredibilizată, cu atât instanțele străine vor avea temeiuri mai serioase să recepteze punctele de vedere ale contestatarilor hotărârilor sale.

  Gheorghe Chiper - declarație politică în domeniul cercetării agricole cu titlul Stațiunile - ignorate și nefinanțate, terenurile tot mai restrânse.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică în domeniul cercetării agricole "Stațiunile - ignorate și nefinanțate; terenurile tot mai restrânse"

În legătură cu domeniul cercetării agricole, două categorii de probleme tind să devină cronice: a) stațiunile - altădată mândria cercetării românești, cu un inestimabil patrimoniu material și intelectual - se constată că sunt tot mai neajutorate, slab finanțate și oarecum abandonate de specialiști și guvernanți: b) proiectul de lege care asigură cadrul activității de cercetare se prezintă spre dezbatere în Parlament în mod periodic, în momentele electorale, dar aprobarea lui se amână nejustificat, în timp ce legile retrocedării terenurilor se aplică cu patos și în mod frecvent de pe suprafețele acestor stațiuni, văduvindu-le de principala lor bază de cercetare.

Trebuie arătat de la început că terenurile în cauză n-au aparținut, de regulă, celor care le revendică. Ele sunt însă amplasamente ideale pentru traficanții de terenuri, care, folosindu-se de permisivitatea actului normativ, de posibilitatea oferită de lege în baza căreia se pot acorda restituiri în natură și pentru alte localități, primesc titluri pe pământurile unităților de cercetare, indiferent unde au avut terenurile (sau dacă le-au avut vreodată ...)

Regretabil este faptul că aceste terenuri nu sunt protejate de astfel de practici, că nu se reușește interzicerea prin lege a diminuării suprafețelor agricole a unităților de cercetare, că - fapt și mai grav - aplicarea frenetică a legii retrocedărilor le aduce în situația de a nu mai avea obiect de activitate și fondul funciar necesar.

Sunt sugestive în acest sens situațiile create în partea de nord a Capitalei, unde deja s-a pierdut un mare patrimoniu pomicol, dar și în teritoriu, în toate județele, de fapt, pierderile materiale de terenuri, clădiri și alte dotări afectează zestrea tehnico-științifică a cercetării agricole, lăsând stațiunile de profil în voia sorții.

Soarta lor însă este tot mai grea, iar efectele asupra sectorului agricol tot mai evidente: nu mai avem soiuri și hibrizi autohtoni, nu mai avem toată baza genetică creată în țară în decursul timpului, nu mai putem experimenta creațiile noastre proprii. Produsele alimentare, în stare naturală sau procesate, sunt în proporție nejustificat de mare aduse din import. În consecință - nu mai sunt necesare nici unitățile de cercetare agricolă, s-ar putea spune.

Și, totuși, nu trebuie abandonat acest sector. Degradarea activității de cercetare agricolă este o nesăbuință care trebuie oprită. Iată de ce măsurile preconizate de P.S.D. pentru stoparea declinului și revitalizarea unităților de profil - pe centre de cercetare și stațiuni de cercetare-dezvoltare - constituie o măsură salutară și absolut necesară. Actele normative pregătite în acest sens, care prevăd reorganizarea unităților pe domenii, specialități și în teritoriu, precum și sprijinul financiar preconizat - toate sunt demersuri la care se impune a subscrie și celelalte grupuri parlamentare, precum și Guvernul României.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 24 mai 2018, 6:49
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro