Dan Horațiu Buzatu
Dan Horațiu Buzatu
Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.23/14-03-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 04-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.22 Dan Horațiu Buzatu - declarație politică remember: "Au trecut mai bine de 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"Au trecut mai bine de 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977"

De la cutremurul din 1977, au trecut mai bine de 30 de ani. Ziua de 4 martie a însemnat pentru România un moment greu, de care ne vom aduce întotdeauna aminte cu spaimă, cu tristețe și cu frică de Dumnezeu: peste 1.500 de morți, mai bine de 11.000 de răniți, aproximativ 35.000 locuințe distruse în întreaga țară.

Distrugerile nu s-au limitat aici. Mai grave decât pierderile materiale au fost pierderile oamenilor de cultură, precum actorul Toma Caragiu, interpreta de muzică ușoară (născută și formată în Craiova!) Doina Badea, poetul și eseistul Anatol E. Baconski, romancierul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafița, regizorul Alexandru Bocăneț, criticul și istoricul literar Savin Bratu, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu.

Poate că s-a vorbit prea puțin despre asta, dar în zilele care au urmat cutremurului, Crucea Roșie, Armata Română, efective ale pompierilor, dar și cascadorii de la Sahia-Film au făcut adevărate minuni în operațiunile de salvare desfășurate printre dărâmăturile din București și celelalte orașe ale României.

În momentul producerii cutremurului, conducătorul de atunci al României se afla în afara țării. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că acesta a revenit neîntârziat și a dispus, din ziua imediat următoare, instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României.

Din păcate însă, nenorocirea abătută asupra românilor, a fost folosită ca pretext pentru a se ordona demolarea unor monumente istorice. Această atitudine iresponsabilă a produs efecte atât în București, cât și în multe alte localități din țară. Clădiri de patrimoniu, de la biserici de inestimabilă valoare precum Biserica Enei din București, până la vile - adevărate monumente de arhitectură - construite în perioada interbelică, au dispărut pentru totdeauna.

Și în Craiova, Calea Unirii a fost rasă de buldozere aproape în întregime, chiar dacă în acest fel am fost obligați să renunțăm la cea mai pitorească zonă din acea vreme a orașului, și asta doar pentru a face loc unui ansamblu de calitate arhitecturală mai mult decât îndoielnică. Ca și în București sau în alte orașe, biserici și construcții adiacente, clădiri cu valoare istorică au căzut pradă dorinței comuniștilor din acele vremuri de a șterge legăturile craiovenilor cu trecutul lor.

Din fericire, alte edificii craiovene au scăpat ca prin minune. Palatul Jean Mihail, construit de către arhitectul Paul Gottereau și devenit mai târziu Muzeul de Artă, clădirea din centrul Craiovei, proiectată de Petre Antonescu în 1912 și în care astăzi își desfășoară activitatea Consiliul Județean și Prefectura Județului, fostul liceu Nicolae Bălcescu, astăzi Colegiul Carol, a cărui construcție a început în 1835, clădirea Universității din Craiova, proiectată de arhitectul Ion Socolescu, deși puternic avariate de cutremur, au beneficiat în perioada ulterioară de atenția autorităților, intrând în programe de reabilitare.

Cu toate acestea, chiar dacă de la 4 martie 1977 au trecut mai bine de 30 de ani, în România nu există o preocupare instituționalizată pentru a preveni efectele dezastruoase pe care le-ar putea produce un eventual cutremur. În toate orașele țării există nenumărate construcții degradate, care riscă să se prăbușească peste cei care le utilizează. Numărul acestora crește dramatic dacă avem în vedere și clădiri din zona rurală sau a orașelor mici. În niciuna din aceste situații Guvernul României sau autoritățile locale nu are o imagine a situației existente. De asemenea, nu există nicio preocupare legată de consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat sau pentru recuperarea și restaurarea clădirilor cu statut de monument istoric afectate atât de cutremure cât și de trecerea timpului.

Cu puțin timp în urmă, Guvernul a decis să finanțeze consolidarea clădirilor în dificultate seismică din București. Este incorect și nedemn, pentru că mii de alte edificii se găsesc în situații la fel de grave peste tot în țară.

În Craiova, autoritățile locale nu au evidențe cu privire la numărul clădirilor cu risc seismic. Problema este plimbată de la Consiliul Județean la Primărie și de la Prefectură la Guvern. Evident, fiecare din aceste instituții este de părere că ceilalți sunt cei care poartă responsabilitatea.

Iată de ce acum, în pragul unei noi etape electorale, îndrăznesc să solicit celor care vor intra în această luptă să aibă în vedere și patrimoniul arhitectural vechi al Craiovei. Generații întregi, începând cu autoritățile comuniste care au permis demolările și terminând cu cei care administrează astăzi orașul și județul, nu au dovedit o preocupare în acest sens.

Știm foarte bine cu toții că centrul Craiovei este în continuare în paragină și, mai grav decât orice, este lipsit de grija edililor. Poate că este momentul ca grija și respectul pentru creația bunicilor și părinților noștri să depășească stadiul subiectelor de dezbatere pentru a deveni proiecte și programe ale autorităților locale.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 17 aprilie 2021, 10:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro