Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.27/21-03-2008
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media16-10-2017
Video in format Real Media11-10-2017 (comună)
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 11-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Ioan Munteanu și Gelil Eserghep, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, domnilor deputați! Este ora 8,30.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice de astăzi, 11 martie 2008.

Amintesc celor prezenți că durata maximă a unei intervenții este de 3 minute.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Creșterea capacității administrative și a performanțelor instituțiilor publice;

Astăzi începem cu Puterea. Avem prezent un reprezentant de marcă al Puterii, domnul deputat Ioan Ghișe, care este invitat să vină la microfon.

Îl rog pe domnul deputat Dumitru Bentu să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a interveni.

Aveți microfonul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate doamne și stimați domni colegi deputați,

Titlul declarației politice este "Creșterea capacității administrative și a performanțelor instituțiilor publice".

Vă rog, domnule președinte, cu acceptul dumneavoastră, să citesc doar o parte din declarația politică, dar în stenograma ședinței să fie inclus tot textul.

Capacitatea administrativă redusă a autorităților publice și a instituțiilor publice constituie unul din handicapurile importante în privința absorbției fondurilor externe și, în special, europene destinate dezvoltării accelerate a țării noastre.

Experiențele din țările central și est-europene, care au devenit membre ale Uniunii înainte de anul 2005, demonstrează importanța deosebită a creșterii capacității administrative pentru progresul accelerat al respectivelor țări.

Componenta importantă a capacității administrative o constituie performanțele autorităților publice, ale instituțiilor publice și, în mod special, ale serviciilor publice de sub autoritate publică, centrală, județeană sau locală.

Este demonstrat de ultimele două decenii că la noi se risipește multe, se lucrează cu performanță redusă, cetățenii sunt prea puțin mulțumiți de calitatea serviciilor publice, iar funcționarii publici sunt prea puțin motivați.

În mediul instituțional al autorităților publice se manifestă multă improvizație, instabilitate, de multe ori haos, iar perspectivele aplicării cu succes a politicilor publice sunt rareori predictibile cu un mare grad de precizie.

Metodele și tehnicile moderne de management organizațional, management al proiectelor și management de proiect sunt necunoscute celor mai mulți dintre cei care lucrează în mediul public.

Specialiștii în domeniul managementului de proiect spun: "participarea la proiecte în cadrul programelor internaționale este condiție de existență a unei națiuni în cadrul sistemului economic concurențial globalizat.

Această participare trebuie să fie făcută prin dezvoltarea, adaptarea și implementarea proiectelor naționale în cadrul programelor internaționale cu încadrarea în tematicile corespunzătore internaționale și rezolvarea unor probleme naționale.

singura activitate constantă este schimbarea adaptabilă într-un mediu economic globalizat și concurențial caracterizat prin incertitudini. Schimbarea adaptabilă generează nevoia de proiecte", am încheiat citatul din Cursul de managementul proiectelor, de la SNSPA, 2005, autori C. Opran și S. Stan.

În mediul concurențial global al societății bazate pe cunoaștere și al societății informaționale, apare - ca și condiție minimală - adaptarea la metodele moderne de management organizațional pentru creșterea capacității concurențiale a României într-o lume globalizată.

Suntem într-o competiție globală și, în particular, europeană, pentru accesul la resurse, iar în această competiție, performanța înaltă este condiție de supraviețuire instituțională.

Creșterea accelerată a capacității administrative și a performanțelor autorităților publice, ale instituțiilor publice și ale serviciilor publice constituie importante obiective de interes național.

Azi, suntem rezultatul alegerilor de ieri, iar mâine vom fi rezultatul performanțelor de azi. La noi, de multe ori, bazat pe sloganul "lasă că merge și așa", lipsește viziune, lipsesc opțiunile noastre clare și atunci riscăm să rămânem doar executanții politicilor impuse din mediul extern.

De multe ori, acționăm în mod inconștient, bazat pe interese străine, în primul rând, și mai puțin bazat pe principalele noastre nevoi. Mai mult, în mod preponderent, reacționăm la mediul extern țării noastre, în loc să acționăm pentru a ne impune opțiunile și voința. Această situație evidențiază slăbiciunea noastră românească în relația cu mediul extern. Ne place calitatea și confortul, dar de multe ori ajungem la ele doar prin import și mimetism.

Spiritul nostru proactiv este redus și atunci, constrânși de împrejurări și obligații externe, ajungem să executăm ceea ce alții ne impun. Și asta doar pentru că performanțele noastre sunt modeste și relaționăm cu mediul extern doar în condiții de handicap privind capacitatea noastră administrativă inferioară și cu slabe performanțe instituționale.

Toate aceste argumente justifică pe deplin necesitatea promovării unei legi pentru creșterea capacității administrative și a performanțelor instituțiilor publice. Astfel, s-ar impulsiona abordarea vizionară și fundamentată managerial pentru a crește performanțele instituționale și gradul de eficacitate al politicilor publice. S-ar crea premisele unei mai mari predictibilități a aplicării politicilor publice și ar crește motivația personalului care activează în sectorul public, datorită creșterii performanțelor.

Printr-o astfel de abordare ne-am îndrepta spre o mai atentă și ritmică măsurare a activităților, o mai bună raportare a rezultatelor și o mai mare responsabilizare a decidenților, pentru creșterea performanțelor în sectorul public. În fapt, s-ar crea un cadru nou și modern în mediul public și nu ar crește formal birocrația, așa cum s-ar putea să pară la o primă vedere, printr-o apreciere superficială. S-ar putea dobândi noi atitudini și comportamente manageriale, care vor face munca mai motivantă, prin creșterea predictibilității și evidențierea mai precisă a progreselor.

Decidenții, autorități publice sau conduceri de instituții și servicii publice, ar fi nevoiți să devină proactivi prin căutarea unor noi modalități de a crește performanțele. Dezbaterile pro și contra pentru noi soluții vor crește gradul de inventivitate și, în final, va crește competitivitatea în sectorul public.

Pentru toate argumentele prezentate mai sus, apare necesitatea și oportunitatea de a promova o lege pentru creșterea capacității administrative și a performanțelor instituțiilor publice.

O astfel de lege ar servi, cu adevărat, interesul național pentru dezvoltarea accelerată a României.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Au fost consemnate și paragrafele necitite, incluse în materialul prezentat la președintele de ședință.)

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Revenire;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu.

Se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat Bentu, microfonul este al dumneavoastră pentru trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Revenire".

După un sejur petrecuta în curbura internă a Carpaților și un pact pentru educație, la care i-a cooptat "mărinimos" și "conciliant" pe toți semnatarii prezenți la Cotroceni, președintele țării și-a revenit.

La început de primăvară, după ce a scormonit - vorba poetului - prin "nepătrunsul ascuns în adâncimi de întuneric", a dat la iveală inconfundabilul său stil, bazat pe conflict și "vorbe grele".

Dacă bilanțul Consiliului Superior al Magistraturii nu l-a interesat în mod deosebit, cel al Parchetului General i-a permis, la fața locului, să emită aprecieri, cum altfel, decât "originale".

Domnia sa a criticat faptul că mulți magistrați sunt numiți în funcții de "șefi de agenții" sau "secretari de stat" în diverse direcții ale Ministerului de Interne. Ba, unii dintre ei ocupă poziții prezente în nomenclatorul de funcții valabil până în Decembrie 1989, așa cum ar fi funcția de "milițian-șef". A cerut imperios, demonstrând că este patronul moral al Parchetului, ca detașarea magistraților în Executiv să înceteze, aceștia urmând să fie "chemați acasă".

S-a referit și la "bâlciurile mediatice", atât de prezente în cercetarea cazurilor, indiferent cine sunt cei vizați, adică toți adversarii politici ai domniei sale.

Aflat în criză de idei, repetă practic același tip de discurs, scoțând de fiecare dată în relief un vinovat. Au avut această "onoare": parlamentari, miniștri, șefi ai serviciilor secrete, iar acum, generic, jurnaliști și trusturi de presă.

Practic, se amestecă în justiție, fiind parțial cu procurorii, neștiind că în societățile democratice există diferite categorii de presiuni, inclusiv cele venite dinspre mass-media.

A dat și un exemplu concret de "presiune politică", sugerând că Partidul Social Democrat s-ar afla în spatele distorsionării informațiilor despre fuga lui Omar Hayssam.

Chiar așa, domn'profesor, să fi uitat atât de repede de transferul averii lui Omar în proprietatea "prea-cinstitului Iassin", apropiatul dumneavoastră?!

Toate sugestiile ce duc spre P.S.D. sunt încercări palide de a-și ascunde propria implicare în evenimente pe care dorește să le ascundă în colbul arhivelor.

De fapt, obiectivele-țintă ale atacurilor lui Traian Băsescu sunt acele partide care s-ar putea coaliza împotriva P.D-L.-ului și, implicit, a domniei sale, după alegerile din acest an.

În acest mod, proiectează trasee politice cu efecte pe care nu le poate anticipa, oricât de accesibil îi este paranormalul.

Premeditat sau nu, președintele nu vorbește nimic despre problemele complexe care macină Parchetul General:

  • dosare instrumentate "au ralanti";
  • volum mare de dosare;
  • întocmirea superficială a rechizitoriilor;
  • lipsa banilor și a personalului înalt calificat;
  • atitudinea discreționară a unor procurori etc.

Cât privește obsesia domniei sale numită "imixtiunea politicului", îi sugerăm să analizeze întreaga activitate a distinsului șef al DNA, domnul Daniel Morar, fan al președintelui și executant fidel al sugestiilor venite "din Deal".

Într-adevăr, președintele și-a revenit. Întregul său discurs este al unui șef de partid, și nu al unui șef de stat, șef de stat care se pare că nu va înțelege niciodată că justiția nu trebuie influențată decât constituțional.

Restul este stil, iar stilul e omul.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - declarație politică intitulată Boala învățământului românesc;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Baban.

Se pregătește domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "Boala învățământului românesc".

Învățământul românesc a devenit periculos pentru elevi. Sute de copii, sub 14 ani, au fost diagnosticați, anul trecut, cu gastrite și ulcere, medicii și psihologii considerând că vina principală o au stresul provocat de școala românească, începând de la haotica reformă, ce durează de 18 ani, și terminând cu neliniștile părinților față de ce se întâmplă în acest moment în școli.

Sistemul de examinare a fost schimbat de atâtea ori, de pe un an pe altul, încât nu e de mirare că elevii se îmbolnăvesc. De mirare este că nu clachează. Dar, au fost destule cazuri mediatizate de mass-media, în care copiii până în 14 ani au decis să-și pună capăt zilelor, nemaisuportând stresul și tensiunea până la examenul de capacitate sau maturitate.

Pactul pentru Educație, semnat zilele trecute, aprinde o slabă speranță, dar reprezintă primul pas în elaborarea strategiei pentru reformarea învățământului. Se urmărește, astfel, modernizarea educației până în 2013, asigurarea unui minim de 6% din P.I.B. pentru educație, transformarea educației timpurii într-un bun public, garantarea educației școlare obligatorii de 10 ani, descentralizarea curriculară, adoptarea unei Carte a drepturilor și libertăților educației etc.

Însă, de la principii la practică este o cale lungă, cel mai adesea pavată doar cu bune intenții. Oricine are cât de cât tangențe cu învățământul românesc înțelege de ce se îmbolnăvesc copiii de ulcer, iar părinții de depresie.

Școlile sunt, pe an ce trece, din ce în ce mai prost dotate și nesigure, diferențele curriculare dintre mediul urban și rural sunt imense, profesorii, prost plătiți și plini de frustrări justificate, nu au nicio motivație să-și facă bine treaba, umilințele pe care trebuie să le îndure și din partea elevilor, și din partea societății românești făcându-i, de multe ori, să renunțe la slujbă și să plece în străinătate, pentru a presta o muncă inferioară celei pentru care s-au pregătit, dar mult mai bine plătită.

Generațiile noi de dascăli sunt foarte slab pregătite profesional, dovadă stând notele mizerabile de la examenele de titularizare. Și de ce ar fi altfel, având în vedere că cei mai buni absolvenți nu au nicio motivație să vină în acest domeniu, care este considerat - pe nedrept - un refugiu pentru cei ce nu au alte șanse. De aici, numărul mare de profesori indolenți și nepregătiți, de aici numărul mare de profesori suplinitori, unii dintre ei având doar liceul, și acela terminat destul de greu.

Programele școlare și metodele pedagogice sunt și ele catastrofale. Încărcate de informații total inutile, nu-i stimulează pe elevi să gândească și să fie creativi, ci să tocească. Mințile copiilor ajung după câțiva ani de școală ca niște camere supraaglomerate, cu lucruri claie peste grămadă.

La cele cu adevărat utile se ajunge foarte greu, iar conexiunile sunt imposibil de făcut, deoarece elevii nu mai pot face selecție și ordine pentru a reuși accesarea cunoștințelor esențiale.

Nu e de mirare că boala a cuprins și "actorii" din acest domeniu. Nu era chiar așa de greu, având în vedere că învățământul românesc este un experiment în fiecare zi și pentru fiecare guvern, care ajunge să administreze această țară.

Și așa, încetul cu încetul, ajungem să avem și o populație tânără, bolnavă, incultă, plictisită și dezinteresată de ce se mai întâmplă în țara asta.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu tema Ziua europeană a victimelor terorismului, prilej de reflecție asupra amenințărilor asimetrice la adresa securității României și a regiunii mării Negre;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrian Mihei.

Se pregătește domnul deputat Liviu Miroșeanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Andrian Sirojea-Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Ziua europeană a victimelor terorismului, prilej de reflecție asupra amenințărilor asimetrice la adresa securității României și a regiunii Mării Negre".

În 2004, Parlamentul European a decis ca ziua de 11 martie să fie declarată Ziua Europeană a Victimelor Terorismului, după ce, în dimineața zilei de 11 martie 2004, zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri în Madrid, în patru stații diferite. Exploziile au avut loc simultan și au produs aproximativ 200 de morți și 1500 de răniți, număr cu care devine al doilea cel mai puternic atac suferit de Europa în timpuri de pace, după atacul aerian asupra unui avion Pan Am, deasupra orașului scoțian Lockerbie, în decembrie 1988, atentat soldat cu moartea a 270 de persoane.

La scurt timp după atentatele de la Madrid, Consiliul de Securitate a subliniat amenințarea globală pe care o reprezintă terorismul, nevoia de cooperare și unitate în lupta antiteroristă, consolidarea contribuției statelor și organizațiilor internaționale interguvernamentale în lupta împotriva terorismului din întreaga lume, prin adoptarea Rezoluției 1530 din 11 martie 2004, prin care sunt condamnate cu vehemență atentatele cu bombe din Madrid, subliniindu-se faptul că acest gen de acte de terorism sunt considerate amenințări la adresa păcii și securității internaționale, precum și necesitatea ca responsabilii de comiterea acestora sau de sprijinirea terorismului să fie aduși în fața justiției.

Aderarea României la Uniunea Europeană a condus la o situație nouă pentru statele membre, aducând pentru prima oară Uniunea Europeană la granița cu Marea Neagră.

Securitatea și stabilitatea din bazinul Mării Negre au fost și ele afectate de instabilitatea politică din regiune, de declinele economice și de fragilitatea noilor democrații, care au generat în anumite țări crize, tendințe separatiste și au condus la creșterea crimei organizate.

Marea Neagră a devenit o importantă rută de tranzit pentru resurse energetice, petrol, dar și pentru transportul de pasageri și de marfă, și apare posibilitatea ca traficul maritim să poată fi folosit pentru destabilizarea securității regionale, pentru proliferarea traficului de persoane, prin intermediul căilor de comunicații maritime, pentru transferul imigrației ilegale de pe rutele terestre pe cele maritime.

Terorismul maritim, deși multă vreme nu a fost tratat pe măsura importanței sale, a apărut ca o amenințare gravă în lume, țintind atât nave civile, cât și militare, porturi și facilități portuare, provocând pagube materiale, pierderi de vieți omenești și blocaje economice prin sabotarea sau distrugerea facilităților portuare.

Calitatea României de membru NATO determină implicarea noastră în misiuni alături de aliați, ceea ce, în ochii unor organizații teroriste poate constitui un motiv de a ne privi ostil și ne expune acțiunilor teroriste, motiv pentru care România și Marea Neagră se constituie într-o zonă de securitate extrem de importantă, atât pentru statele membre NATO, cât și pentru statele membre ale Uniunii Europene.

Pentru prevenirea acțiunilor teroriste în bazinul Mării Negre, guvernele trebuie să dezvolte o rețea de inteligență care să monitorizeze la nivel global canalele principale de navigație, conferind acces rapid și eficient la informații.

Întărirea rolului și responsabilităților autorităților portuare, controlul accesului, îmbunătățirea securității informațiilor și a personalului, îmbunătățirea securității navelor, mărfurilor și a facilităților portuare constituie deziderate care pot fi obținute prin cooperarea dintre actorii implicați, de la companiile de navigație, asociațiile maritime, operatorii portuari, până la guvernele și organismele internaționale.

Vizita vicepreședintelui Comisiei Europene, comisarul european pentru transporturi, Jacques Barrot, la sfârșitul săptămânii trecute, în portul Constanța, dovedește interesul Uniunii Europene pentru cea mai importantă poartă maritimă pe care Europa o are la Marea Neagră.

România, ca factor direct interesat, dar și prin prisma responsabilităților asumate în fața Uniunii Europene și a NATO, trebuie să se transforme într-un pol de promovare a valorilor libertății și democrației în regiunea Mării Negre, să inițieze și să implementeze măsuri și acțiuni de prevenire și combatere a terorismului maritim, de luptă împotriva criminalității organizate în regiune, atrăgând spre România organismele implicate, cât și fondurile pe care Uniunea Europeană le alocă pentru aceste acțiuni în regiunea Mării Negre.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Liviu Alexandru Miroșeanu - declarație politică cu subiectul CNSAS - o necesitate națională;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Liviu Miroșeanu.

Rog să se pregătească domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "CNSAS - o necesitate națională".

Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității a apărut ca o necesitate pentru stabilirea implicării unor persoane publice în activitatea mult hulitei Securități a lui Nicolae Ceaușescu, cu scopul asanării morale a clasei politice românești.

În cei 8 ani de activitate, C.N.S.A.S. s-a aflat, în permanență, în atenția opiniei publice, prin dezvăluirea unor cazuri spectaculoase de colaborare cu securitatea, toți cei implicați fiind obligați să se retragă din viața politică.

Privind lucrurile din această perspectivă, putem spune fără îndoială că acest organism este absolut necesar și dacă, inițial, s-a plecat de la o arhivă de 7.000 de dosare, în acest moment aceasta numără aproximativ 2 milioane, ceea ce ne face o idee față de complexitatea acestui fenomen.

Hotărârea Curții Constituționale este de neatacat și, din acest motiv, este necesar ca Parlamentul României să clarifice toate elementele declarate ca fiind neconstituționale, în așa fel încât activitatea C.N.S.A.S. să fie reluată.

Întrucât Legea nr.187/1999 stabilește doar tipurile de activități și categoriile de persoane implicate, neavând o implicare juridică, deciziile C.N.S.A.S neavând caracter de sentință, și dacă luăm în considerare faptul că elementele atacate la Curtea Constituțională nu se referă la fondul legii, ci doar la forma ei, putem concluziona că după o dezbatere imediată în Parlament se poate găsi o formulă unanim acceptată a legii.

În ceea ce privește momentul în care s-a produs această decizie a Curții Constituționale, este interesant faptul că ne aflăm în an electoral, iar pe masa C.N.S.A.S. se află un număr mare de dosare, ale unor membri marcanți ai P.S.D. și P.N.L., fapt ce ne îndreptățește să credem că acest lucru are implicații puternice politice.

De asemenea, se cunoaște faptul că urma să se analizeze dosare ale unor membri ai C.S.M. și C.N.S.A.S., ai Curții Constituționale, fapt ce-i pune pe aceștia, practic, cel puțin teoretic, în incompatibilitate.

Putem admite faptul că anumite elemente ale legii și a regulamentului de aplicare trebuie modificate, pentru a elimina orice fel de interpretare, și că acestea trebuie puse în acord cu deciziile Curții Constituționale, însă necesitatea funcționării acestei instituții este incontestabilă, și este datoria noastră să găsim cât mai repede soluții pentru deblocarea acestei situații.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc frumos, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Cine vrea răul liceelor agricole?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Rog să se pregătească domnul deputat Becsek Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: "Cine vrea răul liceelor agricole?".

Nu traversăm - din păcate - o perioadă prea fastă a școlii românești. Improvizațiile, lipsa de experiență, măsurile neavenite ale guvernanților, pe scurt, lipsa unei viziuni au adus școala românească în pragul unei crize de proporții.

Și, pentru că, parcă toate cele de mai sus nu erau de ajuns, Guvernul a mai reușit o "performanță": a făcut din liceele agricole motiv de gâlceavă între ministerele educației și agriculturii.

Recentul proiect avizat de premierul Tăriceanu, prin care se prevede un posibil transfer al acestor unități de învățământ de la educație la agricultură a încins spiritele și la Iași. În acest caz, măsura preconizată afectează câteva zeci de profesori și peste 3.000 de elevi.

Ca deputat de Iași, mă văd obligat să aduc la cunoștința autorităților centrale punctul de vedere susținut de liceele agricole din Iași. În majoritate, acestea sunt de acord cu o dublă subordonare, în mod egal, atât față de Ministerul Educației și Cercetării, cât și față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind preferabil un parteneriat în care cele două ministere să-și traseze clar limitele și competențele. Mi se pare o soluție de bun simț, atâta vreme cât aceste licee au menirea de a produce atât specialiști pentru agricultură, cât și cadre didactice care să școlească acești specialiști.

Dar, dincolo de această subordonare, problema majoră este însă alta: de mai bine de 10 ani, aceste licee nu au mai primit niciun ban pentru dotări de specialitate. Absolventul, odată ieșit de pe băncile școlii, știe să utilizeze utilajele vechi de 30 de ani, în timp ce în fermele de astăzi aparatura este automatizată și robotizată. Nu mai spun că elevii învață după poze și planșe care teoretizează excesiv.

Iată de ce, în loc să ne certăm în legătură cu ce minister trebuie să ia în subordine liceele agricole, ar trebui să trecem degrabă la modernizarea acestor unități de învățământ.

Acesta trebuie să fie primul pas, fără de care agricultura românească va rămâne încă mulți ani de acum încolo pe ultimul loc în Europa.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezső-Kálmán - marcarea sărbătorii maghiarilor de pretutindeni: 15 martie, Ziua Revoluției Maghiare;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Garda Dezideriu.

Se pregătește domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sâmbătă, în ziua de 15 martie, vom sărbători Ziua Revoluției Maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni.

Evenimentele din Transilvania, în luna martie, prefațau o revoluție pașnică, atât prin manifestațiile și programele formulate la Cluj și Târgu-Mureș, cât și prin obiectivele revoluției, care vizau desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea libertăților civice, atât pentru populația românească, cât și pentru comunitatea maghiară, însă, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două comunități.

Istoricul clujean Liviu Maior, în cartea sa "1848 - 1849 Români și Unguri" afirma următoarele: "Revoluția de la 1848 - 1849, după cum am constatat, a pus o serie de probleme fundamentale pentru evoluția societății transilvănene, cu toate că a avut o existență efemeră.

O bogată experiență se datorează revoluției, deschizând calea spre modernitate și în acest domeniu. Cauza a reprezentat-o, fără îndoială, implicarea fără precedent a mulțimilor în actul revoluționar".

Despre relațiile româno-maghiare, în lucrarea amintită, fostul senator al României scria următoarele: "În planul relațiilor interetnice, Revoluția de la 1848 a deschis o rană greu vindecabilă, un clivaj al societății ardelene caracterizat de lipsa comunicării dintre unguri și români, a cunoașterii reciproce.

Din păcate, nici după 160 de ani, nu există comunicare între cele două comunități în privința drepturilor minorității maghiare, nici în privința autonomiei culturale și teritoriale.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică cu titlul Copilul în banca apărării;

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Se pregătește domnul deputat al Partidului România Mare, Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O declarație politică legată de Autostrada Transilvania o voi depune în scris, iar acum am să prezint declarația politică având ca titlu "Copilul, în banca apărării".

Copilul, mesager al bucuriei și poartă spre viitor, proiectează și reflectă terenul fertil al unei societăți dezvoltate. Mâine, noi vom fi istorie, iar ei vor fi prezentul. Deci, prețuirea valorilor înseamnă prețuirea unei componente sociale vitale, și anume copilul. De aici și importanța promovării unui sistem stabil pentru protecția acestuia. Ceea ce formăm acum va avea roade peste câțiva ani, când aici, în locul nostru, se vor afla ei.

Progresul unei societăți sănătoase rezultă din nivelul de implicare a educației în cotidian. Legislația țării noastre privind protecția și drepturile copilului a fost armonizată cu prevederile Convenției Națiunilor Unite și ale Uniunii Europene, însă necesită o continuă adaptare și consolidare din partea noastră. UNICEF își arată preocuparea și totodată îngrijorarea față de vulnerabilitata integrării și discriminării copiilor instituționalizați.

Un alt aspect evidențiat de UNICEF: România este rata abandonului. Potrivit datelor centralizate de această instituție, anual, în țara noastră, 9.000 de copii sunt abandonați în maternități sau în alte instituții, situație similară cu cea de acum 20 de ani, în condițiile în care, din 2005, România dispune de un sistem legislativ bine conturat în acest domeniu. Mamele, din diferite motive, își părăsesc copilașii în centre de plasament, sperând că le va fi mai bine, însă studiile recente ne demonstrează aspectul negativ dat de viața de orfelinate: IQ-ul copiilor abandonați este mult mai slab dezvoltat decât al copiilor care beneficiază de un cadru familial. Drept urmare, un scop primordial al societății românești ar trebui să urmărească diminuarea abandonului. Promovarea unui sistem legislativ complex și eficient testează capacitatea unei națiuni de a se implica într-o campanie pentru sprijinirea și protejarea copilului.

Întâlnim copii triști, abandonați sau abuzați, fețe șterse și maturizate mult prea devreme. Abandonul școlar, exploatarea prin muncă și violența sunt doar câteva cazuri reprezentative ale unei vieți premature. În acest sens, am inițiat un proiect de lege pentru înființarea Instituției Avocatul Copilului, astfel încât, fiecare cetățean al României, fie el mic sau mare, să poată beneficia de un organ specializat pentru apărarea sa.

Un alt drept esențial al copilului, este ca, încă de la naștere, să i se asigure bunăstarea fizică, însă această bunăstare este strâns legată de cea materială, concretizată prin bani. Mamele studente au nevoie de susținere financiară din partea statului, la fel ca orice mamă angajat. Dacă anii studenției sunt considerați ani de vechime în câmpul muncii, atunci, de ce să nu se aplice reglementările din domeniul muncii și asupra perioadei postnatale a studentelor?

Fenomen universal, atenția pentru promovarea drepturilor copiilor a născut diferite instituții și legi în vederea consolidării sprijinului acestor ființe inocente dependente de deciziile noastre. Integrarea și socializarea copiilor cu handicap, abandonați sau delicvenți reprezintă o altă promovare și provocare în contextul societății românești.

Rândurile lui Creangă creionează cel mai bine drepturile nescrise ale unei copilării sănătoase. Menirea colectivității a fost de-a lungul istoriei de a proteja copilul, la fel cum legile naturii acționează când animalul își apără puii.

Importanța unui cadru legislativ poate fi comparată cu un colac de salvare pentru tinerii noștri, care se pot îneca în valurile unei mări ispititoare și învolburate. Pericolul este pretutindeni: drogurile au o circulație cu sens unic spre școlari, abuzurile și exploatarea pândește la fiecare pas, iar îngrădirea dreptului la educație este efectul cel mai nociv și patologic asupra unui copil.

"Minte sănătoasă în corp sănătos" - acesta este motoul pentru formarea și valorificarea factorului uman, căruia îi lăsăm moștenire eforturile noastre spre o societate civilizată. O abordare optimistă și o activare a resurselor pentru buna funcționalitate și gestionare a sistemului de protejare și apărare a drepturilor copilului ne va ajuta să milităm pentru a da culoare vieții acelora care au nevoie de sprijinul nostru.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică: Neliniști de 15 martie;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, și-l rog să se pregătească domnul deputat Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, trei minute, microfonul vă aparține.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc. Trei minute și jumătate, chiar.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Trei minute, domnule deputat.

 
Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

"Neliniști de 15 martie".

Sâmbătă, 8 martie, am găsit în cutia poștală o invitație de a participa la sărbătoarea libertății maghiare și la aniversarea a 160 de ani de la Revoluția din 1848, care va avea loc la Monumentul secuilor martiri din Târgu Mureș, în 15 martie.

Ca un român bine educat, am hotărât să răspund acestei invitații într-un cadru deosebit și, ca atare, prezint această declarație politică.

În primul rând, am încercat să aflu despre care libertate este vorba - motiv pentru care am făcut apel la cărțile de istorie, am rememorat evenimentele din 19-20 martie 1990, m-am gândit la recenta declarare a autonomiei Kosovo și poziția asumată de U.D.M.R. și, având încă îndoieli, am făcut chiar o vizită la locul viitoarei manifestări, unde am găsit ... o adevărată activitate de șantier.

Spre deosebire de domnul prim-ministru Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, care a declarat că are deplină încredere în maturitatea concetățenilor de naționalitate maghiară și că ziua de 15 martie va fi una obișnuită, "ca orice altă zi din an", personal, am altă opinie, care va rezulta din cele ce urmează.

Momentan, principalul obiectiv al maghiarilor este declararea autonomiei, și nu a oricăreia, ci a aceleia teritoriale, iar, pentru că, deocamdată, cea care se referă la toată Transilvania este mai îndepărtată, atunci se dorește măcar pentru o părticică: județele Mureș, Harghita și Covasna: "Nu ne-am redobândit drepturile decât parțial, mai avem de străbătut un drum foarte lung. Trebuie să înfăptuim însă cel mai important obiectiv al comunității maghiare din Transilvania: diferite forme de autonomie", se arată în apelul Consiliului Operativ al U.D.M.R.

Deși U.D.M.R pretinde că nu au fost invitați politicieni din Ungaria, am aflat că Markó Béla va fi la Târgu Secuiesc, împreună cu ambasadorul Ungariei.

În același timp, presa ne informează că seria manifestărilor dedicate zilei maghiarimii, s-a deschis la Cluj-Napoca cu proiectarea filmului "Horthy Miklos - guvernatorul", în care acesta intră triumfător după Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în Cluj, călare pe un cal alb. Documentarul ne prezintă o înregistrare a discursului ținut de acesta în piața centrală a orașului; iar Horthy este prezentat ca un binefăcător al evreilor, care s-a opus deportării acestora și a salvat de la cuptoarele morții peste 800.000 de evrei! În realitate, din cei 825.000 de evrei trăitori în Ungaria, datorită modului în care regimul horthyst a aplicat "soluția finală" au supraviețuit Holocaustului doar 260.000!

Pot eu să fiu liniștit, când europarlamentarul Tökés László vorbește într-un interviu acordat ziarului "Ziua" despre autonomia Ținutului Secuiesc și chiar a întregii Transilvanii, declarând senin: "România ar trebui să recunoască că pierderea Transilvaniei, anexarea Transilvaniei, reprezintă o pierdere pentru națiunea maghiară. Ca o recompensă, ar trebui să ne fie acordate drepturi în schimbul acestei pierderi, ... altfel spus drepturi contra teritorii".

Cum poate fi definită obrăznicia celor de la ziarul "Háromszék" care apare la Sfântu Gheorghe atunci când propun: "Dacă ne gândim că la 15 martie omagiem un erou care a luptat pentru libertatea maghiarilor, nu putem găsi un alt loc mai potrivit decât Alba Iulia pentru acest 15 martie."

Kossuth a refuzat să transmită românilor deviza revoluției maghiare: "Libertate, egalitate, fraternitate" și, ca urmare circularei adresate de baronul Kemeny, "Iancului și gloatei sale valahe", în care, cu aroganță nobiliară, acesta clama: "Valahilor! Zilele voastre sunt numărate! În fruntea formidabilei mele oștiri, fortificată în sute de lupte, vom stârpi, până la ultimul vlăstar, pe toți rebelii aflători sub arme". Populația civilă românească a fost supusă unui genocid etnic soldat cu 40.000 de victime și cu sute de sate și biserici distruse din temelii.

Vorbele transmise de Nicolae Bălcescu lui Kossuth Lajos: "Libertatea voastră este spânzurătoare, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritorii cu ungurii vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar"reprezintă un adevăr pe care nu avem voie să-l uităm.

A sărbători 15 martie pe teritoriul României este o provocare fățișă a poporului român și, personal, nu pot înțelege cum poate Guvernul României, ca de altfel toate guvernele de după 1989, să accepte o asemenea sfidare, un asemenea amestec, chiar mascat prin peripluri turistice, în treburile interne ale țării noastre.

Cuvintele "demnitate" și "mândrie" sunt cunoscute în țara asta, domnilor Băsescu și Tăriceanu?

Vin alegerile, cu ce îi mai îmbrobodiți pe românii ardeleni?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Să nu mai cădem în capcana aceleiași greșeli!,

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și-l rog să se pregătească domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

Video in format Real Media  

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Să nu mai cădem în capcana aceleiași greșeli!"

După mai bine de un deceniu și jumătate de discuții și proiecte ratate, iată că Parlamentul României a izbutit să adopte, în sfârșit, o Lege a votului uninominal, răspunzând astfel dorinței exprimate pe toate căile de societate, de populație, de electorat.

Ca membru al Partidului Național Liberal, partid care de timpuriu a îmbrățișat ideea scrutinului uninominal pentru alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, promovând proiecte de lege și desfășurând o intensă activitate de convingere a celorlalte grupuri parlamentare, nu pot decât să salut cu bucurie adoptarea actualului act normativ.

Firește că legea nu este perfectă, ci perfectibilă. Însăși trecerea ei prin comisii și, apoi, prin plenul Camerei Deputaților a dus la modificarea proiectului inițial, fiind eliminate sau, dimpotrivă, adăugate anumite prevederi, unele dintre ele într-adevăr discutabile din punct de vedere al acurateții legislative.

Ar fi fost de dorit ca, într-o lege ce reglementează alegerea parlamentarilor, să nu fie introduse prevederi care nu își au aici sediul materiei — de exemplu, capitolul consacrat alegerii președinților de consilii județene. Această chestiune putea fi rezolvată fie într-o lege distinctă, fie prin amendarea actualei Legi a alegerilor locale, pornind chiar de la textul amendamentului propus acum în plen.

Prin modul în care s-a procedat, s-a creat un precedent cel puțin confuz, dacă nu cumva periculos, anume acela de a amesteca lucrurile în interiorul unei legi. Mergând pe "aceeași logică", în viitor ne-am putea trezi că vorbim despre câine la "Legea Copacului", sau despre tractor la "Legea Calului".

Confuzia este doar unul din rezultatele acestui mod de lucru. Un alt rezultat este, precum aminteam, pericolul de a ne trezi cu actul normativ atacat imediat la Curtea Constituțională, așa cum se și întâmplă, iată, cu această lege.

Nu vreau să par pesimist și să afirm că cineva a pus la cale un mod diabolic de a împiedica introducerea votului uninominal la alegerile de anul acesta, cu toate că prevederile incriminate, respinse fiind la comisie, au trecut, totuși, la votul în plen chiar prin grija unor colegi care, în ciuda aparențelor afișate de ei și de mai-marele lor, nu doresc uninominalul.

Cu toate că, până la alegerile locale din iunie, s-ar părea că nu mai e timp ca legea să fie modificată, nutresc speranța că vom avea suficient răgaz pentru asta până la alegerile parlamentare, în așa fel încât măcar acel scrutin să se desfășoare în sistem uninominal.

În același timp, trebuie să tragem concluziile care se impun, iar, pe viitor, să avem grijă să nu mai cădem în aceeași eroare, în aceeași capcană, era să spun și poate că nu greșeam!

Până la urmă, este vorba de calitatea muncii noastre.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică cu subiectul Drama lui Costel Busuioc și a sistemului de educație din România;

Domnul Mihai Dumitriu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule Dumitriu, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Drama lui Costel Busuioc și a sistemului de educație din România".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Lumea post modernă, deși se confruntă cu tot mai multe fenomene negative care decurg din deficitul de educație, este din ce în ce mai puțin preocupată de soluționarea problemelor complexe specifice lumii școlii.

În cuvântul meu, vă aduc în atenție drama românului Costel Busuioc, la care și-a adus contribuția și sistemul de educație din țara noastră. Costel, deși are talent cât sute de absolvenți de Conservator, a trecut neremarcat prin școala generală. Nici învățătoarea, nici profesorul de muzică, dacă a avut parte de așa ceva, nu au observat acest talent care se naște o dată pe secol. De modul în care a fost ținut în umbră, este în primul rând responsabil felul strâmb în care se gândește în România.

Ca în evul mediu, intelectualii și orășenii cred că țăranii ar fi profund diferiți de restul țării, datorită faptului că s-au născut la țară. Capacitatea satului de a produce talente, valori, idei este respinsă ca ridicolă și arată un mod primitiv de a judeca oamenii. Condițiile sociale cu adevărat mizere din multe sate sunt atribuite localnicilor, nu circumstanțelor vieții lor. Oamenii de la sat sunt considerați incapabili de a savura muzica sau lectura.

Dacă în marea lor majoritate, țăranii români nu ascultă Bach și încă nu au wc-uri cu apă curentă, se datorează faptului că, de două sute de ani, se investește în România în instituții, construind palate, catedrale, case ale poporului la oraș și în persoane de prestigiu, luând de la gura celor sărmani.

Nimic nu a fost și nu este mai nedrept și mai dezastruos pentru România decât modul în care s-a finanțat învățământul, de la Al.I.Cuza până în zilele noastre. În trecut, finanțarea s-a concentrat pe liceele de la oraș. Puterea comunistă de după 1944 a pus accent pe alfabetizare și pe liceele industriale. Administrația educației de stat de azi, impusă de Băsescu prin guvernarea Alianței D.A., P.N.L.-P.D., este la fel de elitistă ca înainte de război și mult mai coruptă ca cea comunistă.

Resursele, atât umane cât și materiale pentru grădinițe, școli primare, școli gimnaziale și liceele din România, se distribuie pe sprinceană, inclusiv pe criterii politice, cu accentul pe instituțiile-model din marile orașe și în detrimentul școlilor din mediul rural. În timp ce câteva școli și licee din marile orașe sunt aduse la nivelul Europei de vest, sute de școli și licee de la sat sunt lăsate în paragină. Ele nu numai că nu au wc-uri în curte, dar nu au cadre didactice calificate, bine instruite, competente și responsabile, materiale didactice, biblioteci și calculatoare. Anumite școli privilegiate de la oraș au devenit monopolul celor cu bani sau influenți în asigurarea unei educații superioare pentru odraslele lor.

În fine, după ce absolvenții termină școlile, promovarea lor se face prin nepotism. Promovarea pe merit este înlocuită, mai ales în administrație și învățământul superior, cu criterii bazate pe rudenie, prietenie, contra servicii, șpagă și criterii politice.

Stimați colegi,

Se pot măsura aceste dezavantaje pentru copiii din mediul rural? Președintele Traian Băsescu are cunoștință de starea dezastruoasă a învățământului din rural? De ce a refuzat dreptul la o educație de calitate unor copii din rural, nepromulgând Legea "burse-Guvernul României?" Prin această lege, se asigura școlarizarea a câte 25 de elevi, la o unitate școlară de elită, anual, în fiecare județ, absolvenți ai clasei a IV-a din mediul sătesc, care posedă un grad de inteligență superior și care provin din familii sărace. Acești copii sunt ca niște grăuncioare de aur ascunse în noroaiele satelor românești. Este foarte clar că această lege nu elimină carențele din școala rurală, dar dă o șansă României și unor copii fără resurse materiale dotați și talentați să ajungă intelectuali de marcă.

Acum înțelegem cum un mare talent, cum este Costel Busuioc, nu a fost băgat în seamă, ilustrând cum sistemul de educație din România aruncă la gunoi talente, an de an. Și, atunci, se pune întrebarea: care elite ne reprezintă cu adevărat în lume? Ce înseamnă să faci parte dintr-un popor să atingi excelența, rămânând recunoscător pentru darul vieții și al morții?

Alocarea de fonduri financiare insuficiente și preferențial, "promovarea" de persoane incompetente în funcții de conducere, a clientelei politice, adâncesc și mai mult decalajul între școala rurală și cea urbană.

Lipsa locurilor în grădinițe, nealocarea de norme didactice, lipsa cadrelor didactice calificate, comasarea școlilor, desființarea școlilor de arte și meserii în anumite comune nu vor elimina carențele din învățământul sătesc. Din contră, va conduce la creșterea numărului de analfabeți în România, a numărului persoanelor cu studii incomplete și fără nicio calificare.

În concluzie, sistemul de educație din România nu este gândit să servească jumătatea din populația țării care locuiește la sat.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Stimați colegi,

Vă reamintesc că durata maximă a unei intervenții este de trei minute. V-aș ruga să o respectați, pentru că avem o listă lungă de vorbitori.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - intervenție cu tema Numan Celebi Cihan, un erou al națiunii tătare;

Îl rog acum să poftească la microfon pe domnul deputat Aledin Amet și se pregătește domnul deputat Tamás Sándor, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, am intitulat declarația mea politică de astăzi "Numan Celebi Cihan, un erou al națiunii tătare."

La 23 februarie 1918 a fost ucis Numan Celebi Cihan, primul președinte al Republicii Crimeea.

De-a lungul istoriei, tătarii au avut perioade de glorie, dar, din păcate, și perioade de decădere, făcând ca, în momentul de față, să nu se poată raporta la o entitate statală independentă. Năzuința de a păstra intacte hotarele a constituit, firesc, o realitate dureroasă pentru sute de ani. Iar, când acestea au dispărut, a fost nevoie de abnegație și sacrificiu pentru a fi refăcute.

După Revoluția bolșevică din octombrie 1917, tătarii au avut posibilitatea de a-și constitui, în Peninsula Crimeea, propriul stat, după ce, în anul 1783, acest teritoriu fusese anexat de Rusia țaristă.

În urma Congresului desfășurat la Akmescit - Simferopol, la data de 13 decembrie 1917, a fost ales, ca președinte, Numan Celebi Cihan. De asemenea, au fost aleși și reprezentanții în Parlament, astfel încât noul stat a căpătat legitimitate. Președintele deținea, în același timp, și calitatea de muftiu, adică lider religios.

Prima etapă, după constituire, a însemnat și un proces dorit de reformare a vieții economice, politice și sociale. Din nefericire, această realizare nu a durat decât câteva luni. Peninsula Crimeea a fost ocupată de trupele lui Denikin. Activitatea Parlamentului a fost interzisă, iar guvernul, desființat.

În acest fel, s-a încheiat tragic existența unui stat, Numan Celebi Cihan devenind, pentru multe generații, personalitatea emblematică a luptei pentru libertatea națiunii tătare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat pentru operativitate.

 
Video in format Real Media Antal Árpad-András și Tamás Sándor - declarație politică: Prezentarea tipurilor de autonomie care funcționează în țările din Uniunea Europeană (prezentată de domnul Tamás Sándor);

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tamás Sándor și se pregătește domnul deputat Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulțumesc Domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea politică, mai bine zis intervenția noastră politică, pentru că suntem autori, împreună cu colegul meu domnul deputat Antal Árpád, se intitulează "Prezentarea tipurilor de autonomie care funcționează în țările din Uniunea Europeană."

Având în vedere că mulți politicieni români, atât din partidele extremiste, cât și din partidele democratice, nu au înțeles sau nu au vrut să înțeleagă ce înseamnă autonomie culturală sau autonomie teritorială, am decis ca, în fiecare marți, să vă prezentăm un model concret de autonomie din țările europene. Facem acest lucru pentru că 11 din 27 de state ale Uniunii Europene asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanță etnică. 11 din 27 de state asigură autonomie culturală sau autonomie teritorială pentru minorități etnice din statul respectiv.

Din punct de vedere politic și administrativ, autonomia înseamnă că, în cadrul unui stat, anumite structuri administrative sau grupuri de persoane au libertatea de decizie și acțiune în unele probleme bine definite și care le privesc în mod exclusiv.

Esența autonomiei constă în faptul că anumite comunități regionale sau comunități naționale și etnice pot găsi ele însele rezolvarea cea mai convenabilă pentru problemele care le privesc. Astfel, locuitorii regiunilor neafectate sau grupurile care aparțin altor etnii nu vor putea influența evoluția destinului comunității învestite cu prerogativul autonomiei. Bineînțeles, în probleme care privesc statul în ansamblu, în virtutea solidarității dintre cetățeni, comunitățile autonome vor conlucra cu restul țării și a cetățenilor acesteia.

Până acum, pe rând, împreună cu colegul meu Antál Árpad, v-am prezentat competențele autonomiei teritoriale ale comunității germane din statul federal Belgia, autonomia teritorială din Țara Bascilor, competențele autonomiei teritoriale din insula Corsica, din Franța și autonomia culturală laponă din Finlanda.

Azi vă prezint autonomia teritorială a provinciei Catalunia din Spania.

Constituția Spaniei în articolul 1, prevede că Spania este un stat național, unitar. Totuși, prin articolele care urmează, asigură o largă autonomie pentru diferitele regiuni.

Catalunia este una dintre cele 17 comunități autonome care formează, în prezent, Regatul Spaniei, dispunând de gradul cel mai ridicat de autonomie, alături de Țara Bascilor. Aflată în nord-estul Spaniei, Catalunia ocupă 6% din teritoriul Spaniei, având 7 milioane de locuitori - aproximativ 15% din totalul populației.

Prin Constituția din 1978, Catalunia și-a recuperat dreptul la autonomie culturală și la autonomie politică. Catalanii sunt recunoscuți drept națiune. Limba catalană face parte din familia limbilor latino-iberice, alături de spaniolă, însă este apropiată și de limba franceză. Cele trei limbi oficiale ale comunității sunt catalana, spaniola și occitana. Instituțiile politice ale Cataluniei sunt: Parlamentul, Președintele și Consiliul Executiv. Acestea au competențe exclusive pe probleme ce țin de: crearea de subunități administrative, administrații publice, funcționari publici, drept civil, simboluri, cultură, patrimoniu cultural, arhive, biblioteci, muzee, edituri, învățământ primar și gimnazial, înființarea de universități și coordonarea rețelei regionale de învățământ superior, centre de cercetare regionale, biserici, serviciu de statistică; statutul și utilizarea limbilor, imigrarea și integrarea cetățenilor străini, politica de identitate, politica de tineret, posturi regionale de radio și tv, sănătate, programe de bunăstare, norme vizând organizațiile civile care activează în regiune, comerț, case de economii, sisteme de asigurări sociale, cooperative, camere de comerț și industrie, protecția consumatorului, transport public regional, spațiu locativ, notari publici, protecția civilă, drepturi de autor, publicitate, rezervații naturale, agricultură, zootehnie, rezerve de apă, vânătoare, pescuit marin și fluvial, sport, industrie, aeroporturi regionale, drumuri regionale, jocuri de noroc, munca în folosul comunității, urbanism, turism.

Pe probleme de educație, sănătate și justiție, competențele sunt împărțite cu guvernul de la Madrid. Catalunia are propria forță de Poliție, care este în plin proces de a prelua atribuțiile Poliției naționale și a Gărzilor Civile, aflate sub autoritatea Guvernului central. Madridul va mai păstra doar forțe care se vor ocupa de terorism și imigrație.

Deci, doamnelor și domnilor deputați, în Spania, pe lângă multiple modele de autonomie culturală, există și tipuri de autonomie teritorială, cu atribuții legislative și executive.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Vasile Filip Soporan - prezentarea declarației politice cu titlul Înflorirea supermarketurilor și buruienile din agricultura României;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Soporan și rog să se pregătească domnul deputat Mircea Costache, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să fac prezentarea declarației politice "Înflorirea supermarketurilor și buruienile din agricultura României".

Mai mult ca niciodată, în prag de campanie electorală, se discută despre configurarea sau reconfigurarea scenei politice, se analizează aprins scenariile tuturora, în care obiectivul principal este acela de a câștiga puterea cu orice eforturi și cu orice compromisuri.

În același timp, constatăm, cu părere de rău, cel puțin așa cred, că piața românească se închide produselor și serviciilor autohtone. În mai multe rânduri, am prezentat acest aspect, considerându-l ca fiind unul dramatic pentru România, atât pentru producători, cât și pentru consumatori. Iată că, după ce ne-am dorit prezența investitorilor străini, considerând că activitatea acestora este benefică pentru economia românească, astăzi constatăm, urmărind activitatea rețelelor de hipermarketuri, că România a devenit, în primul rând și din păcate, raiul profiturilor din hipercumpărături. Am putea spune că acest lucru nu este rău. România a reușit, în acest domeniu, creșteri nemaivăzute în Europa, iar, conform datelor publicate în "Eurostat", s-a ajuns ca 55% din români să-și facă cumpărăturile într-un magazin tip supermarket. Profitul a crescut pe măsură. Dacă datele înscrise în registrul comerțului sunt corecte, avem situația ca la o cifră de afaceri de 1,5 miliarde de euro, profitul brut să ajungă la peste 800 milioane de euro pentru una dintre firmele care acționează în acest domeniu.

Totul ar putea să fie normal pentru o economie de piață, în care profitul acționează ca motor al dezvoltării. Cu o condiție: ca această construcție să se facă corect.

Din prezentările celor implicați în această activitate, se constată că la nivelul furnizorilor de servicii au apărut unele practici ilegale, conform cărora intrarea pe această piață a producătorilor români a devenit o adevărată luptă pentru supraviețuire. Acest lucru l-am constatat și din faptul că produsele românești lipsesc de pe rafturi și din prezentările făcute de reprezentanții Asociației Patronatelor din Industria Vinului din România, ROMPAN, Asociației Producătorilor din Industria Laptelui, Patronatului Național al Viei și Vinului, Federației Sindicale din Industria Alimentară și ai Federației Sindicatelor din Agricultură, AGROSTAR.

Ce se susține și ce ar trebui verificat de instituțiile abilitate ale statului? Aș enumera câteva dintre ele: impunerea furnizorilor prin contract, să nu comercializeze altor magazine produse la prețuri mai mici decât ale lor; impunerea de către magazine a unor taxe și cheltuieli impuse, cum ar fi taxa pentru a putea fi înscriși pe lista de furnizori, acordarea de discounturi anticipate, plăți pentru acoperirea produselor pierdute, contribuții pentru amenajarea și deschiderea de noi magazine, organizarea de promoții. Prin aceste proceduri, produsele nu dispar numai de pe raft, ci și de la consumatori.

În același timp, asistăm și la o repartizare inegală a profitului, în care producătorul rămâne în medie cu un profit de aproximativ 5-7%, în vreme ce 47-48% rămâne la hipermarket. În acest sens, rămâne, din păcate, emblematic traseul laptelui, acesta plecând de la producător cu aproximativ 0,8 lei, de la procesator - cu 1,7-1,8 lei, iar din supermarket se poate cumpăra de către consumatorul final cu 3,5 - 4 lei, conform celor prezentate de Nicolae Ștefan, președintele AGROSTAR.

Putem să spunem că este justificată nemulțumirea producătorilor din industria alimentară, care au declarat război hipermarketurilor pentru majorarea nejustificată și artificială a prețurilor de vânzare prin introducerea unor taxe ascunse. Ce să înțeleagă producătorul și consumatorul român? Că așa este economia de piață, că așa este capitalismul, că înflorirea și înverzirea marketurilor aduce terenurile agricole în starea de părăsire, unde buruienile devin o emblemă a victoriei capitalismului românesc.

Ce ar mai putea să înțeleagă producătorul român? Că este numai forță de muncă, că aprecierea se poate face numai în altă parte, că inițiativa noastră este bună, dar să nu intre în contradicție cu inițiativele și produsele altora.

Consider că interesul național se poate afirma inteligent și în acest domeniu. Iar construcțiile politice responsabile ar trebui să vizeze acest lucru.

În acest context susțin punctele de vedere exprimate de patronate și sindicatele din industria alimentară, prin care s-a propus elaborarea unui cod de bune practici comerciale în vederea eliminării abuzurilor de putere, exercitate de supermarketurile din România asupra producătorilor naționali, prin impunerea unor condiții contractuale excesive.

Având în vedere situația creată și lipsa de reacție a instituțiilor abilitate ale statului, solicit primului-ministru să prezinte Parlamentului un punct de vedere față de această problemă și măsurile preconizate, pentru ca piața românească să fie și a producătorului român.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Costache Mircea - declarație politică: Până unde se mai poate merge?;

La microfon îl invit pe domnul deputat Mircea Costache și se pregătește domnul deputat Emil Strungă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Nu cred că se mai îndoiește cineva de faptul că trăim într-o societate bolnavă.

Bolnavă de mafie, bolnavă de corupție, sufocată de hoție, distrusă de șmecherie, de lăcomie, de golănie, de cleptomanie, de cleptocrație, de anarhie. Bolnavă grav de mitomanie, de șarlatanie, dar și de hipoacuzie, de surditate cronică.

Poți striga oricât, poți spune orice, poți țipa adevăruri dureros de exacte, poți urla la bolta sălii de plen a Parlamentului cât poftești, poți prezenta realități, cifre și date incontestabile despre dezastrul economic, despre falimentul moral, despre omul venal ori despre raptul teritorial, despre marasmul declinului național.

Poți să-ți spargi plămânii strigând lucruri îngrozitoare despre jaful fenomenal în banii publici, despre calvarul sărăciei, umilințelor și bolilor, al dansului pe jăratic, al dresurii cu ajutoare de încălzire în loc de bucățele de zahăr și cu dosare de venit minim garantat ori cu alte ajutoare sociale în locul biciului de foc.

Poți răcni cât te țin baierele inimii, fiindcă în surzenia generală nu te aude nimeni.

S-au spus, de la această tribună, și multe neadevăruri și penibile gargarisme s-au turuit de aici fraze demagogice și abjecții populiste.

De aici s-a motivat vânzarea economiei, pulverizarea avuției naționale, sub infamele denumiri de privatizare și economie de piață.

Tot ce s-a spus rău, ca prin farmec, s-a auzit și s-a prins; tot ce s-a spus, de la acest microfon, bun, corect și adevărat în interesul nostru național, nu a fost auzit de nimeni.

Cei ce au cutezat să rostească adevărul despre nimicirea economică, morală și statală a României au fost trecuți cu vederea. Vocilor lor li s-a pus mereu surdină. Dintr-o dată, pereții au devenit de pâslă, iar urechile auditoriului au fost parcă umplute cu betonul rece al antiromânismului.

Zadarnic am strigat, zadarnic ne-am zbătut. Nimeni nu pare să ne fi auzit. Nimeni nu ne-a luat în seamă.

În același timp, trompetele minciunii, ale diversiunii și manipulării, ale pieirii, ne-au acoperit, ne-au anihilat, atunci când patrioții autentici au tras legitime semnale de alarmă.

Am fost condamnați la moarte civilă. Dacă ne-am fi înhăitat și noi cu tagma jefuitorilor, dacă am fi trădat și noi cauza națională, am fi fost, cu siguranță astăzi lăudați de societatea civilă, ascultați, popularizați, am fi fost băgați în seamă și curtați, așa cum sunt toți marii corifei ai dezastrului național și de marii rechini și chiar de hamsiile ori plevușca economiei de junglă. Numai că, opunându-ne cu viețile noastre valului distrugător al multimilenarei noastre civilizații, am avut parte de cel mai crud tratament din partea tuturor. Surzi la marile noastre dureri, satrapii începutului de mileniu au reușit să neantizeze șansa revenirii noastre la normalitate.

Am spus de la acest microfon că nimic nu mai funcționează normal în această țară, am spus că țara este sufocată de mafia antiromânească, aceea care paralizează și neantizează orice demers normal.

Au început să se plângă, mai nou, românii că nici în justiție nimeni nu vrea să le mai asigure apărare. Sunt avocați, părți componente ale caracatiței mafiei, care nici dacă plătește cinstit taxa de barou nu vor să mai asigure dreptul la apărare al omului de rând. Nici executorii judecătorești nu vor să pună în aplicare sentințe care deranjează caracatița mafiei.

Până unde se mai poate merge așa? Toți mafioții se ascund în spatele votului popular. Nu ne mai atacați, nu ne mai jigniți, fiincă nu aveți dreptate voi cei de la PRM, ni se spune adesea. Dacă cetățenilor nu le plăcea cum s-a făcut privatizarea și cum s-au făcut averile nu ne mai votau. Când vă vor vota pe voi, atunci să conduceți și să faceți ce spuneți voi dar, atâta vreme cât pe noi ne votează poporul, înseamnă că e mulțumit de felul în care merg lucrurile în țară, iar voi naționaliștii și justițiarii strigați în zadar. Se apropie din nou alegerile. Vor mai alege cetățenii tot caracatița mafiei?

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Emil Strungă - declarație politică privitoare la Legea votului uninominal;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emil Strungă și se pregătește domnul deputat Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

Video in format Real Media  

Domnul Emil Strungă:

"Legea votului uninominal"

Legea votului uninominal a trecut marți, 4 martie, cu o mare majoritate în Camera Deputaților. A fost votată de majoritatea partidelor parlamentare (PNL, PSD, PD-L, PC și minorități), UDMR s-a abținut, iar PRM a votat împotrivă.

Partidul Național Liberal rămâne unicul promotor sincer al uninominalului. Acest lucru s-a văzut clar din dezbaterea parlamentară și acest motiv se regăsește în programul nostru politic încă din anul 2000. Practic, s-a consumat ultima etapă din parcursul parlamentar pentru adoptarea acestui sistem. Sunt îndeplinite condițiile ca următoarele alegeri parlamentare să se desfășoare conform acestei noi legi.

Legea votului uninominal în varianta votată în Parlament are câteva avantaje clare:

  • pentru prima dată după 1989, românii vor avea posibilitatea să voteze în primul rând oameni și nu liste de partid;
  • plasarea de candidați necunoscuți, de la centru, nu mai este o metodă recomandată;
  • pentru prima dată, românii din diasporă își vor putea alege patru deputați și doi senatori.

Guvernul liberal este primul guvern postdecembrist care și-a asumat răspunderea pentru un sistem de vot uninominal. Tocmai de aceea, Partidul Național Liberal a avut o abordare pragmatică. Le-am promis românilor legea votului uninominal și ne-am ținut de cuvânt. Proiectul de lege asumat de Guvern putea fi adoptat încă din noiembrie 2007. Președintele Traian Băsescu este cel care a blocat această lege și s-au pierdut încă 3 luni în discuții și dezbateri sterile.

Este semnificativ că, la nivelul clasei politice, s-a ajuns aproape de consens în ce privește adoptarea legii votului uninominal. Putem considera acest fapt ca un succes al Parlamentului, care a pus dorințele și interesele cetățenilor în fața propriilor interese.

Actul normativ nu poate, din păcate, să fie trimis președintelui spre promulgare, deoarece PRM și PC au contestat, joi, 6 martie, la Curtea Constituțională, mai multe prevederi ale acestei legi și au ridicat excepții de neconstituționalitate legate de douăsprezece articole. Ceea ce pare bizar este faptul că, deși Partidul Conservator, în Camera Deputaților, a fost de acord cu acest sistem de vot, susține în același timp și sesizarea de neconstituționalitate către Curte. Astfel, PC mai face, dacă mai era nevoie, încă o demonstrație de dualism și duplicitate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Laurențiu Mironescu - declarație politică cu tema Calitatea actului universitar;

Domnul deputat Mironescu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Grigore Crăciunescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Real Media  

Domnul Laurențiu Mironescu:

"Calitatea actului universitar"

Învățământul în România este, fără îndoială, un domeniu care a trezit controverse de-a lungul timpului și a necesitat numeroase reglementări legislative.

S-au căutat cele mai bune soluții, care să aproprie funcționare acestui domeniu de practică europeană. Legea învățământului a suferit numeroase modificări în ultimii ani, însă, cu toate acestea, situația este departe de standardul de eficiență la care se dorește să se ajungă.

În învățământul superior, se aplică ideea de autonomie universitară, în sensul că instituțiile de învățământ superior au dreptul să își gestioneze funcționarea internă, garantată de Legea învățământului. Această autonomie funcționează pe baza modelului european, însă aplicarea ei în țara noastră suferă de unele disfuncționalități.

Studentul român trebuie să respecte regulile impuse de universitatea în cadrul căreia este înmatriculat. Practica regulamentelor universitare îi impune un anumit program, care se traduce prin prezența facultativă la cursuri și prin obligativitatea prezenței la seminarii sau laboratoare. Se ajunge, de multe ori, la situația în care profesorii țin cursurile în fața unui număr restrâns de studenți, fapt care nu este îmbucurător. Cursurile universitare sunt extrem de importante pentru un student. Ascultând conceptele și informațiile expuse de profesor, tânărul student primește informații prețioase, care îi creează cadrul general de înțelegere a tainelor materiei respective.

Doar prezența la seminarii, adeseori nu este suficientă, deoarece tandemul curs-laborator/seminar, este conceput să realizeze un maxim de eficiență în transmiterea informațiilor de la profesor la student. Adeseori, apelul de a veni la cursuri nu este suficient pentru ca studenții să umple sălile și amfiteatrele universităților. Atâta vreme cât nu există o obligativitate în acest sens, există riscul ca eficiența, managementul calității și cantității actului universitar să fie afectat.

Din păcate, autonomia universitară este prost înțeleasă în țara noastră. Este nevoie, fără îndoială, de conștientizarea faptului că o bună pregătire nu se poate face decât prin participarea constantă la curs și la seminar.

Am asistat la semnarea Pactului Politic pentru Educație, prin care partidele sunt de acord cu privire la importanța și prioritatea învățământului din România, însă, acest act nu poate să devină eficient fără o înțelegere constructivă a ideii de autonomie universitară.

Atrag atenția asupra necesității ca tânăra generație să înțeleagă faptul că, în profesiile alese, nimic nu poate înlocui baza teoretică dobândită în timpul facultății și studiilor masterale. Venind doar la seminarii sau laboratoare, se creează riscul unei insuficiente pregătiri pentru viitor. Intră în obligația autorităților competente să regândească conceptul de autonomie universitară, fără a atinge esența lui. Ce se poate face este să se nuanțeze acest concept înspre creșterea calității actului universitar, cu consecințe dintre cele mai pozitive asupra generației de mâine.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată O promisiune onorată;

Domnul Crăciunescu este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Sorin Marian Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi parlamentari,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "O promisiune onorată."

Cu mai bine de 10 ani în urmă, trei senatori liberali înregistrau prima inițiativă legislativă referitoare la introducerea votului uninominal pentru alegerea parlamentarilor. Din păcate, proiectul Partidului Național Liberal nu a suscitat niciun fel de interes din partea celorlalte partide politice.

În 2003, din nou, Partidul Național Liberal aduce în discuție necesitatea introducerii votului uninominal pentru alegerile din 2004. Iarăși, aceleași partide blochează proiectul, astfel anumiți politicieni - astăzi cu funcții foarte înalte în stat - taxează disprețuitor ideea uninominalului drept o prostie.

Iată doar două dovezi care subliniază preocuparea liberalilor pentru reformarea clasei politice românești. Din fericire, până la urmă, cu toată opoziția unor politicieni importanți, proiectul uninominalului a devenit lege. Nota bene: în timpul mandatului Cabinetului Călin Popescu Tăriceanu, PNL-ul a mai bifat o promisiune de care s-a ținut.

Ceea ce mă intrigă însă acum este valul de antipatie cu care a fost întâmpinat acest proiect, mai ales de către o parte a presei. E adevărat, poate că nu avem în față cea mai bună variantă de vot uninominal, dar asistăm, cu siguranță, la un pas apăsat înainte în viața politică românească.

Pe cale de consecință, încă din 2008, vom asista la o responsabilizare crescândă atât a politicienilor, cât și a electoratului. Haideți să nu-i mai considerăm pe alegători o turnă de imbecili, așa cum le-ar plăcea unora. Eu sunt convins că electoratul din România este suficient de matur pentru a înțelege avantajele acestui tip de vot și va acționa în consecință.

Atunci cui ajută această veritabilă "canonadă" mediatică împotriva actualului proiect de vot uninominal? Cu siguranță, nici electoratului și nici clasei politice. Atunci? Nu cumva cei care sunt foarte siguri că nu mai au nicio șansă de a ajunge în Parlamentul României agățați pe o listă, se află în spatele acestor atacuri? Haideți să dăm o șansă acestui proiect și ce va fi bine să rămână, iar ce va fi rău să fie modificat. Totul este perfectibil.

Dar, poate pentru prima dată, am făcut un mare pas înainte și clasa politică trebuie să fie mândră de această reușită.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Constantin Tudor - declarație politică cu titlul Dacă ei pot, noi de ce nu putem?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Paveliu... O.K.! Se pregătește domnul deputat Tudor Constantin din partea Grupului parlamentar...

Vă cer scuze, facem o inversare de luări de cuvânt. Ofer întâi cuvântul domnului deputat Tudor Constantin din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal și se pregătește domnul deputat amintit mai înainte, Sorin Paveliu.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Constantin Tudor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează "Dacă ei pot, noi de ce nu putem?"

Am efectuat, recent, o vizită în Ungaria. Era prima mea întâlnire cu spațiul și poporul maghiar după intrarea Ungariei în Uniunea Europeană, fapt petrecut în urmă cu aproape patru ani. Mă așteptam să găsesc anumite schimbări în bine, atât în ceea ce privește aspectul general al localităților urbane și rurale, cât și al comportamentului autorităților maghiare față de cetățenii străini, în general, și față de români, în special. Constatările mele au depășit însă cu mult nivelul așteptărilor și o spun aici cu toată responsabilitatea: Ungaria este cu adevărat o țară europeană!

Încă de la trecerea frontierei de stat a României încep surprizele plăcute. Oficialii maghiari își fac datoria cu decență și politețe, fără ca noi, românii, să mai simțim resentimentele de altădată. Starea drumurilor, pe rute considerate strategice pentru vecinii maghiari, era foarte bună. Mai mult, am constatat că, în aproape 18 ani, Ungaria a construit peste 1000 de km de autostrăzi moderne, care sunt întreținute impecabil, iar parcările laterale dispun de toate utilitățile necesare celor aflați în trafic.

Dar cel mai spectaculos salt consider că s-a realizat în ceea ce privește spațiul rural al Ungariei. Câmpurile lor arată splendid, fără buruieni și plasticăraia care a invadat terenurile agricole din țara noastră. Multă grijă au maghiarii pentru zonele împădurite și, deși Ungaria este o țară prin excelență de câmpie, te surprinde plăcut multitudinea de perdele forestiere de protecție. Cât despre aspectul edilitar-urbanistic al satelor din Pusta maghiară, nici nu poate exista termen de comparație cu cele din Bărăgan, de unde sunt eu, spre exemplu. Multă curățenie, flori la tot pasul, străzi asfaltate sau pietruite și pancarte în limbile engleză și germană, în care turiștii erau înștiințați că pot găsi camere curate și confortabile.

Și mai mare ne-a fost surpriza la Budapesta, acolo unde am văzut și noi cum se pot obține mulți bani din turism. La hoteluri de trei-patru stele prețuri în euro mai mici decât cele din capitala României, firme de turism care se bat pentru a oferi doritorilor servicii cât mai bune, iar tururile Budapeste cu cabrioleta (un fel de autocar descoperit), cu ghidaj electronic în 27 de limbi, îți lasă amintiri din cele mai plăcute.

În tot acest timp, m-am gândit la stadiul în care ne aflăm noi acum, după ce a trecut un an de la aderarea noastră la Uniunea Europeană și constatările mele nu sunt deloc îmbucurătoare. Și parcă mă încearcă un sentiment de invidie atunci când mă întreb, mai mult sau mai puțin retoric: Dacă ei pot, noi de ce nu putem?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Marian Sorin Paveliu - referire la alterarea gravă a concurenței în domeniul furnizării de medicamente, de materiale parafarmaceutice și de servicii paraclinice;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Marian Paveliu și îl rog să se pregătească, am văzut că intră în sală, domnul deputat Alecsandru Știucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Video in format Real Media  

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ultimele trei săptămâni, Consiliul Concurenței a emis o serie de trei decizii, prin care a constatat alterarea gravă a concurenței în domeniul furnizării de medicamente, de materiale parafarmaceutice și de servicii paraclinice.

În toate cele trei decizii, Consiliul a constatat că, în situațiile analizate, au survenit încălcări grave ale legii, săvârșite de către Ministerul Sănătății, alături de operatorii privați implicați.

S-au aplicat amenzi, unele de-a dreptul spectaculoase. Este vorba de amenzi de milioane de euro - vă imaginați despre ce sume este vorba în joc, dacă amenzile au fost de milioane de euro - și s-a trecut cu vederea, pentru că așa prevede legea, sancționarea, în vreun fel a Ministerului Sănătății.

Vreau să vă spun că, prin cele trei cazuri, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și al Ministerului Sănătății a fost prejudiciat, în cei patru ani care au fost analizați, cu mai mult de 100 de milioane de euro. Și pentru această prejudiciere gravă a intereselor noastre, ale tuturor, Ministerul Sănătății nu poate fi sancționat pentru simplul motiv că legea nu prevede.

Nu cred că există măcar o singură persoană care are cunoștință despre ceea ce s-a întâmplat la Ministerul Sănătății și despre aceste trei situații analizate, care să nu suspicioneze, în mod justificat, că deciziile autorităților au fost stimulate - ca să folosesc un eufemism - de șpagă. Niciun demnitar întreg la minte nu ar fi făcut ceea ce au făcut ultimii trei miniștri ai sănătății, fără să fi fost o motivație extrem de puternică de natură materială.

Vreau să vă spun că, până când nu ne vom da mâna cu toții pentru a preveni - nu neapărat să-i sancționăm pe cei care au făcut așa ceva până acum -, ci pentru a preveni repetarea unor astfel de situații, sănătatea românilor nu va putea fi, sub nicio formă, îmbunătățită.

Fac o subliniere: numărul de trei decizii ale Consiliului Concurenței în acest domeniu al sănătății este îngrozitor de mare, raportat la toate celelalte domenii ale vieții sociale. Altfel spus, sunt prea multe și sumele prea mari și numai în domeniul sănătății.

De aceea, cred că, după ce contestația, pe care în mod natural firmele implicate o vor face la adresa acestor decizii, va fi judecată și vom avea o certitudine asupra încălcării legii de către firme furnizoare de servicii, de medicamente parafarmaceutice și servicii paraclinice, deci după ce această sentință se va fi dat și vom avea o certitudine, cred că este timpul să găsim o soluție, poate chiar acum, în an electoral, privind înainte și nu înapoi, să sancționăm în mod dur atunci când administrația centrală sau locală înțelege să altereze mediul concurențial și să schimbăm această lege a Consiliului Concurenței într-un mod care să nu mai lase portițe deschise pe viitor, pentru ca directori, secretari de stat sau miniștri să îndrăznească să facă ceea ce au făcut acești miniștri sub acoperirea legii.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Alecsandru Știucă - declarație politică cu titlul Inconsecvența - marca esențială a dreptei!;

Îl invit la microfon pe domnul Alecsandru Știucă și îl rog să se pregătească pe ultimul vorbitor pentru ședința de astăzi, domnul deputat Dan Grigore din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule Alecsandru Știucă, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Alecsandru Știucă:

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

"Inconsecvența - marca esențială a dreptei!"

De-a lungul ultimilor patru ani, guvernările de dreapta din România au avut drept note dominante ale activității de administrare a țării: inconsecvența, inconstanța, disputele interne între cele două palate, dezechilibrul și graba în adoptarea unor măsuri care mai apoi s-au dovedit a fi nepotrivite, contraproductive, contestate și revocate.

În susținerea afirmațiilor anterioare, putem aduce câteva exemple concrete de măsuri care s-au dovedit lipsite de consecvență, fie din cauza fricțiunilor existente între partidele care au compus coaliția guvernamentală, fie cauzate de lipsa de popularitate a acestor măsuri. În acest sens, putem menționa: tentativa premierului de declanșare a alegerilor anticipate; introducerea, în anul 2006, a taxei de primă înmatriculare de către Ministrul Mediului de la acea vreme, Sulfina Barbu, apreciată de guvernanții Alianței D.A. ca un mare succes, fiind îndelung contestată de către Comisia Europeană.

Însă, cel mai elocvent și recent exemplu de inconstanță și inconsecvență politică a guvernării de dreapta este reprezentat de cazul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, domnul Paul Păcuraru, și al faimosului său ordin.

Acesta a extrapolat, prin Ordinul ministrului nr. 92/2008, definiția "venitului brut realizat lunar", pentru care se plătește contribuția de asigurări sociale, incluzând în categoria aceasta atât veniturile în bani, cât și pe cele în natură. De asemenea, potrivit actului normativ anterior menționat, salariatul care folosește mașina de serviciu și în interes personal, iar angajatorul îi acoperă acest cost, va trebui să plătească contribuții sociale pentru pensii. Emiterea acestui Ordin a generat puternice reacții adverse din partea salariaților, a sindicatelor, patronatelor, societății civile și a mass-media.

Realizând impactul social puternic pe care îl avea acest ordin și analizând reacțiile total negative ale majorității populației, câteva zile mai târziu, domnul Păcuraru revine, adoptând un nou Ordin ministerial cu nr. 122/2008, pentru a modifica ordinul anterior și restrânge categoriile de venituri pentru care se plătesc contribuții la CAS.

Cum explică "Guvernul Răzgândeanu" această subită revenire? Prin faptul că este dispus la orice pentru a se menține în scaun? Prin faptul că nu are o politică coerentă, ci una alcătuită din măsuri adoptate de azi pe mâine, între două drumuri la Parchet?

Aceeași nehotărâre am sesizat-o și în cazul "taxei auto de primă înmatriculare", care azi este taxă fiscală, mâine este măsură ecologică.

Din păcate, aceste gafe fără sfârșit dovedesc din nou că maniera de guvernare a forțelor din partea dreaptă a eșichierului politic este una lipsită de viziune și coerență, care determină ca sloganul "Să trăiți bine!" să fie unul stric electoral, dovedindu-se în practică un eșec penibil.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dan Grigore - referire la Schimbările produse în acordarea alocației de stat pentru copii generează nemulțumiri în rândul părinților!;

Ultimul vorbitor, domnul deputat Dan Grigore.

Vă rog, domnule deputat, încercați să sintetizați intervenția dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Dan Grigore:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi mă voi referi la schimbările produse în acordarea alocației de stat pentru copii, care generează nemulțumire în rândul părinților.

Modul defectuos în care actualul Guvern gestionează treburile publice nu mai este de mult timp un secret pentru cetățeanul de rând, asupra căruia se răsfrâng consecințele acestui mod de a guverna. Faptul că problema alocațiilor de stat pentru copii este pe cale să producă un blocaj de proporții ilustrează pe deplin cele menționate anterior.

În momentul de față, Guvernul nu deține o bază de date actualizată cu toți copiii din România, astfel încât să poată stabili exact câți dintre aceștia beneficiază de alocație.

Acesta este motivul pentru care, în următoarea perioadă, două milioane de oameni vor fi obligați să-și reînscrie copiii la primăriile de care aparțin, în caz contrar existând riscul de a nu beneficia de drepturile care li se cuvin. Soluția, identificată de Guvern în forma unei ordonanțe de urgență, prin care trece plata alocațiilor din sarcina Ministerului Educației în sarcina Ministerului Muncii, nu pare să fi rezolvat problema, ci, dimpotrivă, este mai mult decât clar că reînscrierea copiilor la primării va însemna timp pierdut pentru părinți și o vizibilă perturbare a activităților curente pentru administrațiile locale, obligate să facă față unui volum de cereri într-un interval de timp foarte scurt. Este inadmisibil ca această reactualizare a bazei de date să se face într-un an electoral.

De asemenea, faptul că numeroase familii, pentru care alocația de stat pentru copii constituie o importantă sursă de venit, nu vor putea beneficia de acești bani, va avea serioase repercusiuni asupra situației lor financiare și familiale, chiar dacă se vor face plăți retroactiv.

Încă o dată, actualul Guvern identifică soluții ineficiente pentru probleme de importanță majoră, cum este problema alocațiilor de stat pentru copii. Rămâne de văzut în ce măsură această problemă va fi soluționată de Guvern într-o manieră convenabilă pentru oamenii de rând.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media  

Stimați colegi, 22 de deputați și-au exprimat, de la microfonul Camerei, gândurile la adresa Guvernului. 43 de deputați au depus în scris aceleași gânduri, de la toate grupurile parlamentare și am să vă rog să-mi permiteți să dau citire acestora.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat au depus în scris declarațiile politice următorii deputați: Ion Stan, Ioan Stan, Mihai Apostolache, Costică Macaleți, Iuliu Nosa, Gheorghe Chiper, Vasile Pușcaș, Viorel Pupeză, Emil Radu Moldovan, Doina Drețcanu, Adriana Rusu, Aurel Vlădoiu și Valeriu Zgonea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal (avem și un ultim coleg, să-l notăm) au depus în scris domnii deputați: Gheorghe Dragomir, Horea Uioreanu, Ion Luchian, Ioan Hoban, Rareș Mănescu, Marin Almăjanu și Nicolae Popa.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, domnii deputați: Ioan Oltean, Aurel Olărean, Ioan Puchianu, Marius Rogin, Radu Lambrino, Mircea Man, Cezar Preda, Ionela Bruchental, Iulian Bîrsan, Daniel Buda, Constantin Igaș, Gheorghe Sârb și Bogdan Cantaragiu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: doamna Anca Petrescu și domnii Paul Magheru și Ioan Aurel Rus.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Constantin Faina, Vlad Hogea, Bogdan Ciucă, Eduard Hellvig și doamnele deputat Lia Ardelean și Ionica Popescu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: Miron Ignat.

din partea Grupului de deputați fără apartenență politică, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Cu acestea, declar închise lucrările ședinței consacrate special declarațiilor politice.

Vă doresc o zi bună!

Lucrările vor continua cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc, domnilor colegi.

O zi bună tuturor!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică: PNL - disperarea atinge cote maxime;

Domnul Daniel Buda:

"PNL: disperarea atinge cote maxime"

Anul 2008, luna martie. Trei luni de la începutul anului. Nici mult, nici puțin. Mai puțin de trei luni până la alegerile locale. România se confruntă în aceste zile cu începuturile neoficiale ale uneia dintre cele mai intense campanii electorale din toate timpurile.

Pentru PNL, anul 2007 a fost marcat de decizii politice populiste. După promisiuni cu lapte și miere, Tăriceanu s-a trezit înconjurat de replica "ia de unde nu-i", așa că, în stilu-i caracteristic, s-a răzgândit. După ce au luat cât au putut de la popor, acum...dau înapoi mai ceva ca racul.

Disperați de căderea liberă în care se află de ceva vreme, chiar cu prețul încălcării legilor, dar și a bunului simț, PNL recurge la cele mai josnice metode de a-și face campanie, metode prin care doresc să își preamărească realizările și să estompeze greșelile și nerealizările propriei guvernări, sperând astfel că la viitoarele alegeri vor obține simpatia și voturile electoratului.

Partidele politice au început încă de anul trecut să își nominalizeze sau să își caute candidații. PNL alege calea cea mai simplă, în opinia lor. De ce să nu treacă și ei prin acest procedeu? Cu ajutorul șantajului politicși amenințărilor pot obține mai ușor rezultatele așteptate, pot face cu "adevărat" politică.

Fiind deputat de Cluj, voi exemplifica astăzi una din "activitățile de campanie" derulate în aceste zile de PNL.

Astfel, invocând "grija față de cetățeni și chiar și față de primari" membrii PNL Cluj, în frunte cu președintele acestei formațiuni, recurg la șantajul politic, chiar dacă politica pe care trebuie să o promovăm este una constructivă și nu distructivă, amenințând primarii PD-L Cluj cu anularea unor investiții în zonele pe care le reprezintă, dacă nu aderă la PNL și asta pentru că Președintele Consiliului Județean Cluj este nimeni altul decât Președintele PNL Cluj.

De unde un exemplu mai bun în teritorii când la nivel central e haos? Guvernul Tăriceanu, în loc să facă o reformă reală, pentru că, da, încă se mai află la guvernare, folosește acest privilegiu pentru a introduce disputa politică și acolo unde nu este cazul, arătându-și cu brio dezinteresul pentru orice altă problemă decât aceea a propriului interes.

Călin Popescu Tăriceanu, alături de ceilalți apărători înfocați ai așa-zisei doctrine liberale, reușind să treacă peste orice limită a decenței și bunului simț, pune în aplicare cu zâmbetul pe buze aceeași tactică pe care, în campania din 2004, o înfiera în gura mare: șantajul și mita electorală deșănțată. Însă, veroasa camarilă petro-liberală uită, la fel cum a uitat și PSD-ul, că electoratul român e un electorat mult mai inteligent și mai responsabil decât politicienii care îi cer votul.

De fapt ce să mai vorbim de politica pe care o făcea P.N.L.-ul, câtă vreme P.N.L. și P.S.D. recunosc public că s-au întâlnit la ceas de taină în timp de seară pentru a discuta strategia pre și post electorală. În rest, de P.N.L. numai de bine ... că de rău se ocupă ei.

  Petru Călian - declarație politică cu tema Autostrada Transilvania - autostrada electorală;

Domnul Petru Călian:

"Autostrada Transilvania - autostrada electorală"

Povestea legată de autostrada Transilvania a început la data de 19 decembrie 2003, în momentul în care guvernul condus de Adrian Năstase a încheiat un contract, fără licitație, cu compania americană Bechtel. Astfel, Bechtel și-a asumat construcția celei mai mari lucrări de infrastructură din România.

Proiectul de construcție s-a ridicat la suma de 2,215 miliarde de euro, finalizarea sa fiind estimată pentru anul 2012. Deși acest contract obținut de firma americană a atras numeroase critici din partea forurilor europene datorită faptului că nu a existat o licitație internațională, autoritățile române au tăcut mâlc. De ce ar mai fi fost nevoie de o licitație internațională, atunci când în România se găsesc "băieții deștepți" puși pe fapte mari.

Încă de la început, compania americană a aruncat praf în ochii lumii. Începând cu luna iulie 2005, lucrările la autostradă au fost încetinite, iar în septembrie 2005, acestea au fost sistate din cauza întârzierilor la plată. Pe toată această perioadă, Sindicatul lucrătorilor de pe Autostrada Transilvania a intrat în grevă. La sfârșitul anului 2005, ministerul condus de Gheorghe Dobre a anunțat finalizarea renegocierii contractului și realizarea unor economii în valoare de 126 milioane de euro, de care beneficiază partea română. Conform reprezentanților Bechtel, primul tronson de autostradă va fi gata până în anul 2008. Dorind să vadă stadiul lucrărilor în care se află celebra autostradă, prim ministrul Tăriceanu a venit personal pe șantier. La ce concluzie a ajuns? Păi la niciuna, dar a știut să critice guvernul precedent pentru modul în care a fost încheiat vechiul contract cu Bechtel.

De dragul popularității sau poate de dragul lui Mihai Grecu, directorul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri, premierul Tăriceanu a alocat toți banii primiți de la minister acestei autostrăzi. Astfel, de la Anul Nou și până la Mărțișor, autostrada Transilvania a înghițit nici mai mult, nici mai puțin de 140 milioane de euro. Această sumă reprezintă întreaga sumă care s-a cheltuit pe tot parcursul anului trecut. Un lucru incredibil, se pare că în cazul firmei americane Bechtel nu s-a mai ținut cont de condițiile meteo nefavorabile sau de lipsa de personal. Un simplu calcul matematic ne indică faptul că în anul 2009 vom putea circula cu mașinile pe faimoasa autostradă. Dacă în două luni de zile s-au cheltuit zece milioane de euro, în 12 luni de zile Bechtel va obține 840 milioane de euro, aproximativ 40% din valoarea totală a lucrărilor. Deci, conform graficului, din 2009 ne bucurăm de această autostradă. Cu toate acestea, nu pot să-mi explic cum au putut americanii să cheltuiască atâția bani în doar două luni de zile, deoarece până acum s-a mers pe sistemul "kilometrul și cincinalul".

Dacă e să aruncăm un ochi în curtea vecinului vom observa că în Croația, aceeași companie Bechtel a construit un km de autostradă cu un cost mediu de 5 milioane de euro, însă la noi un km ne costa între 7-8 milioane de euro. Bine și așa! Numai că, după schimbarea politică, aceste prețuri au sărit brusc la 20-30 milioane de euro/km. Poate mulți cred că Ardealul e într-o altă țară, nici extratereștrii nu au fost pe acolo, nici relieful nu diferă, până și aerul e același.

Potrivit specialiștilor în drumuri, un km de autostradă nu ar trebui să depășească 12 milioane de euro. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, de ce niciun reprezentant al companiei Bechtel nu prezintă o justificare clară a acestor costuri? Mai mult, firma franceză însărcinată cu rolul de a superviza lucrările și plătită cu bani grei de statul român a întocmit în anul 2007 un raport prin care se arată că firma Bechtel a modificat în mod repetat planul de execuție a tronsoanelor, fiecare modificare atrăgând după sine sume colosale de bani. Și astfel, au fost cheltuite sute de milioane de euro pentru nimic. De unde acești bani? Din buzunarul contribuabililor.

În urma excesului de sinceritate a ministrului transporturilor, Ludovic Orban, am aflat și noi că de fapt nu a existat niciun studiu de fezabilitate, iar estimările costurilor s-au facut din burtă. Si astfel, de la 2,3 miliarde de euro plus TVA, cât costa inițial construcția acestei faimoase autostrăzi, s-a ajuns la 7 miliarde de euro.

Aceste 7 miliarde de euro vor fi plătiți de contribuabilii care își vor omorî mult timp de acum încolo mașinile pe drumurile publice pline de gropi, deoarece bugetul alocat pentru acest an va acoperi costurile a câtorva zeci de km de autostradă, așa că, adio reabilitări la drumuri naționale sau construirea altora noi.

În final, aș avea o întrebare pentru domnul ministru Varujan Vosganian: "Domnule ministru, unde este fondul de dezvoltare realizat din banii proveniți din privatizări și, de asemenea, vă rog să-mi spuneți unde se pierd sumele alocate din rectificările bugetare la care cu drag și spor munciți săptămânal?"

  Bogdan Cantaragiu - declarație politică referitoare la starea turismului românesc;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Cu trei luni înainte de începerea sezonului turistic, pe litoral, ca de altfel în întreg turismul românesc, nu se întrevăd prea multe speranțe de dezvoltare. Hotelierii se plâng de angajații mult prea slab pregătiți, turiștii de plâng de calitatea serviciilor, autoritățile din turism se plâng că străinii ne ocolesc. Este un cor general de lamentări care ne arată destul de limpede starea turismului românesc, dar și incompetența autorităților responsabile de a gestiona un sector care ar trebui să aducă anual sume importante la bugetul național.

În ultimii ani, în ciuda unor investiții apreciabile pentru transformarea fostelor hoteluri comuniste în puncte de atracție, hotelierii s-au confruntat cu o adevărată criză de personal calificat. De ce?! Pentru că nu există specialiști nici măcar în acest domeniu, iar de pe băncile liceelor economice și a facultăților de profil nu ies oameni bine pregătiți. Cine este de vină?! Cu siguranță, nu hotelierii.

Tot în ultimii ani, s-au înmulțit reclamațiile turiștilor nemulțumiți de serviciile primite și de banii dați pe aceste servicii de multe ori la limita ori chiar în afara cadrului legal. De ce?! Pentru că nu au fost suficiente acțiuni de control, iar cele care au avut loc au fost mai degrabă pentru presă. Cine este de vină?! Cu siguranță, nu turiștii.

Peste toate aceste nemulțumiri mai apare, surprinzător, încă una. Aceea a unor autorități care se miră că turiștii, în special cei din afara țării, nu prea mai au chef de ofertele din România. De ce? Pentru că potențialii turiști sunt bombardați de știri și informații din care reiese partea neagră. Cine este de vină?! Cu siguranță, nu media care prezintă aceste informații.

Nu prea mai avem turism, nu avem o strategie clară, nu avem direcție, ofertele sunt slabe ori prea scumpe, nu avem un brand de țară, iar marii tour-operatori ne scot din cataloage și dintre destinațiile turiștilor europeni. Ar trebui să ne punem serios întrebarea cine este de vină.

De vină este neimplicarea autorităților din domeniul turistic, care nu au făcut mai nimic în ultimii ani pentru a îmbunătăți imaginea României.

Ce bine sunau intențiile Guvernului stabilite în programul de guvernare: "Turismul național va fi orientat și integrat în tendințele regionale și mondiale, din punct de vedere al dinamicii și orientării în structurarea ofertei." Într-adevăr, foarte frumos text! Pompos, dă bine și în urechile celor avizați și în urechile celorlalți. Numai că Guvernul a uitat demult de ceea ce și-a stabilit, iar obiectivele au fost fără îndoială ratate.

Ce spunea Guvernul?! Că obiectivele fixate sunt creșterea circulației turistice pe teritoriul României, diversificarea ofertei și creșterea calității serviciilor turistice. Ce este acum? Un mare zero. Circulația turistică se reduce de la an la an, sunt tot mai puțini turiști străini care ne vizitează, iar românii preferă Bulgaria, Grecia, Turcia și Cipru în locul Mării Negre de la noi.

Lecturând programul de guvernare pe domeniul turistic, am constatat că prim-ministrul Tăriceanu și specialiștii săi au uitat, probabil încă de la învestire, de principalele măsuri promise pentru valorificarea potențialului național.

Spun acest lucru pentru că încă nu avem un brand turistic național, nu există o strategie fermă și clară, nu au fost stabilite prioritățile în dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului, organismele guvernamentale nu cooperează cu sectorul privat pentru promovarea investițiilor, procesul de instruire lasă de dorit, protecția mediului natural a fost abandonată, nu există colaborare și consultare cu industria turistică, activitățile de marketing și promovare sunt doar povești (sau fabulouspirit), nu există specialiști suficienți... iar lista ar putea continua cu alte și alte bile negre.

În aceste condiții, sub nepăsarea Guvernului este limpede că România nu va avea în 2008 sub nici o formă mai mulți turiști ca în anii precedenți și, cu siguranță, nu va avea mai mulți decât au, spre exemplu, vecinii noștri bulgari.

  Bogdan Cantaragiu - declarație politică cu privire la politica guvernamentală din 2008 în domeniul privatizărilor;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Politica guvernamentală din 2008 în domeniul privatizărilor începe să semene tot mai clar cu cea a guvernului din perioada 2000 - 2004. Adică este ineficientă, păguboasă pentru stat și angajați și, mai mult decât atât, este în afara reglementărilor și practicilor Uniunii Europene. Numai în ultimii ani, România a fost atenționată de Uniunea Europeană pentru 3 mari privatizări în care ar fi acordat ajutoare de stat ilegale firmelor pe care le-a scos la vânzare sau celor care le-au cumpărat. Este vorba de Daewoo Craivo - Ford, de Tractorul - Mahindra & Mahindra și de Petrotub - Mittal Steel. Dacă acestora mai adăugăm mai recenta privatizare ratată a SC Antibiotice Iași, dar și atâtea alte privatizări din trecut din care statul român nu s-a ales cu mare lucru, realizăm cât de prost reușește statul să își gestioneze firmele și proprietățile pe care le mai are.

Guvernul știa sau trebuia să știe că poate fi penalizat pentru ajutoarele de stat acordate și că Uniunea Europeană este sensibilă când vine vorba de astfel de practici. Cu toate acestea, în urmă cu 4 ani, a trecut peste ștergerea unor datorii de 26 de milioane de euro de la Petrotub Roman. Deși societatea a fost privatizată de atâția ani și e trecută deja în proprietatea unui nou investitor, respectiv Mittal Steel, Comisia Europeană vrea să verifice dacă ștergerile și reeșalonările de datorii în valoare de 26 de milioane de euro, acordate cu ocazia privatizării Petrotub, au fost justificate. Sau, cu alte cuvinte, dacă privatizarea a fost mai avantajoasă pentru stat decât lichidarea companiei.

O situație identică este și în cazul Tractorul, iar Comisia Europeană vrea acum să analizeze facilitățile luate în calcul de statul român pentru privatizarea societății de la Brașov.

Venind mai aproape în timp, constat că actualul Guvern imită practicile vechilor guverne. Aceleași metehne, aceleași ajutoare, aceleași reacții din partea Comisiei Europene. Forul european a solicitat recent Guvernului României să recupereze 27 de milioane de dolari de la Ford, suma reprezentând, potrivit oficialilor europeni, ajutor de stat acordat ilegal la privatizarea Automobile Craiova. În urma anchetei Comisiei s-a constatat că Româniaa impus o serie de condiții pentru asigurarea unui anumit nivel de producție și ocupare a forței de muncă, în schimb acceptând un preț de vânzare mai redus. Potrivit Comisiei Europene, fabrica de automobile din Craiova a fost cumpărată de către Ford sub prețul pieței.

Dacă vă întrebați ce au în comun aceste privatizări, răspunsul este simplu: AVAS. Adică Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, o instituție care dovedește pe zi ce trece că nu își merită acest nume. În activitatea AVAS nu se poate vorbi de "valorificare", ci de "irosire".

În tot acest timp ce face AVAS?! AVAS se pregătește să mai facă o privatizare cu cântec: scoate la vânzare Antibiotice Iași, ultimul producător de medicamente românesc. Deși profitabilă, pe societate se cere un preț de nimic. Prețul de pornire a fost de 136 de milioane de euro. Asta în timp ce profitul pe 2007 a fost de aproape 230 de milioane de euro. Dar nici măcar așa nu a reușit AVAS să vândă. A oprit privatizarea iar acțiunile Antibiotice Iași au scăzut cu 5% deoarece s-a suspendat pentru jumătate de oră tranzacționarea lor la bursă.

Este șocant să vezi cum AVAS se face că plouă în timp ce Comisia Europeană arată cu degetul spre noi. Mi se pare că Uniunea Europeană a ajuns să aibă o mai mare grijă de banii noștri decât o au instituțiile abilitate ale statului. De ce spun asta? Pentru că nu Uniunea Europeană a menținut atâta timp conduceri ineficiente la societăți ce au devenit profitabile abia după privatizare. Nu Uniunea Europeană a oferit ajutoare de stat și ștergeri de datorii la o valoare atât de imensă încât aș putea spune că bugetul învățământului nu a fost niciodată așa mare. Nu Uniunea este cea care nu respectă legile privind concurența și nu Uniunea a căpușat societăți odinioară bune care au devenit mormane de fier vechi.

În aceste condiții, poate că ar fi necesară o anchetă parlamentară. Îi invit așadar pe colegii deputați din Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, precum și pe cei din Comisia pentru industrii și servicii să încerce să facă lumină în aceste privatizări, să clarifice dacă interesele statului și ale românilor sunt reprezentate cu adevărat sau numai de formă.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: Stop haosului din construcții în Cluj!;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Stop haosului din construcții în Cluj!"

Prin această declarație politică doresc să trag un semnal de alarmă în privința haosului creat prin modalitatea în care se construiește în Cluj-Napoca. Haosul este "politică" instaurată de administrația Boc în acest domeniu. Întrucât la sediul liberalilor clujeni se înregistrează tot mai multe plângeri și sesizări referitoare la construcții care sfidează normele minime de urbanism, am concluzionat, împreună cu colegii mei, că avem de-a face cu o tendință generalizată, aceea că în Cluj-Napoca se construiește oricum și oriunde.

O simplă deplasare în cartierele nou-construite, precum și în vechile cartiere, conduce la constatarea evidentă că administrația Boc nu este capabilă să gestioneze problema urbanismului din Cluj-Napoca. Monstruozitățile realizate în ultimii patru ani demonstrează această afirmație cu prisosință. Clujul este, încetul cu încetul, acaparat de clădiri care nu fac parte din respectivul peisaj, de blocuri construite în zone neasfaltate, de case care nu au rețele utilitare. În același timp, lipsiți de alternative, cetățenii sunt nevoiți să cumpere astfel de locuințe, la prețuri exorbitante, făcând mari compromisuri legate de confort.

În următoarele săptămâni, împreună cu colegii mei, vom colecta toate problemele de urbanism pe care ni le sesizează clujenii. Vom întinde o mână de ajutor tuturor celor lezați de indiferența și incompetența executivului Primăriei portocalii, instituție care trebuia, înainte de a da mână liberă constructorilor de blocuri, să vină cu o viziune de ansamblu și cu reguli clare de urbanism.

În calitatea mea de vicepreședinte al Comisiei de abuzuri din Camera Deputaților, voi aduce în discuția acestui for al Parlamentului cazurile cele mai importante. Este prea evident faptul că municipiul Cluj-Napoca a devenit, prin ignoranța anumitor angajați din Primărie, un rai al construcțiilor ilegale. Vom face sesizări către organele abilitate pentru a afla cum se poate, cu atâtea norme bine stabilite de Consiliul Local, să se instaureze o debandadă generalizată în domeniul constucțiilor. Este cazul ca cei care au gestionat în acești patru ani domeniul urbanismului să răspundă. Este cazul, de asemenea, ca măcar pe ultima sută de metri, Emil Boc să lase deoparte plimbările dese la București și să observe ce a devenit orașul Cluj-Napoca, din punct de vedere arhitectonic, în absența lui.

  Nicolae Popa - despre Întreprinderile mici și mijlocii - șansa dezvoltării clasei de mijloc în România;

Domnul Nicolae Popa:

"Întreprinderile mici si mijlocii - șansa dezvoltării clasei de mijloc din România"

După declanșarea Planului Național de Dezvoltare Rurală, în urma căruia România va beneficia de circa 10 miliarde Euro, iată că și sectorul IMM beneficiază de un program național pentru susținerea investițiilor, sprijinirea exportului și servicii de consultanță, în valoare totală de peste 4 miliarde Euro. Toate aceste sume urmează să fie alocate în perioada 2007-2013. Programul va putea fi accesat și implementat începand cu 10 martie a.c. și este postat pe site-ul IMM, iar doritorii au la dispoziție și ghidul pentru întocmirea proiectelor, ghid ce a fost aprobat, existând deja un numar de exemplare suficient de mare astfel încat să ajungă tuturor solicitanților.

Programul de guvernare al Guvernului PNL Tăriceanu are în vedere sprijinirea și dezvoltarea celui mai important sector, cel al IMM, care are în același timp și cea mai mare contribuție în PIB. Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii este coloana vertebrală a oricărei economii și acest lucru s-a demonstrat în celelalte state europene. Iată de ce, în configurația actualului Guvern, liberalii au insistat să se înființeze un minister specializat în activitatea IMM - Ministerul IMM și profesiile liberale.

Este un program laborios și de anvergură, cu sume extraordinar de mari destinate sectorului IMM-urilor, fiind din acest punct de vedere fără precedent în acest domeniu, din 1989 și până astăzi.

Nivelul maxim acordat pentru o investiție este de cca un milion Euro. Aceste fonduri trebuie urgent accesate, în vederea modernizării sectorului productiv prin investiții în instalații, echipamente, mașini, aparatură, achiziționarea de tehnologii, brevete, mărci, licențe, precum și certificarea sistemului de management al calității și a mediului. Partea nerambursabilă a creditelor va atinge un maxim de 70% din valoarea totală a proiectului, urmând ca diferența să fie acoperită de solicitant apelând la Fondul de Garantare a IMM-urilor, iar drept gaj pentru creditele angajate va fi luată în calcul investiția rezultată din proiect. Este un moment extrem de important pentru mediul de afaceri, pentru viața Înterprinderilor Mici și Mijlocii și credem că, prin implementarea acestor sume, vom putea deveni competitivi și performanți față de partenerii noștri europeni, dar mai ales competitivi și performanți în cadrul pieței interne, contribuind astfel la dezvoltarea unei veritabile clase de mijloc în România.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică pe tema Reducerea birocrației - un pas înainte spre normalitate;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Reducerea birocrației - un pas înainte spre normalitate"

Încă de la început, guvernul Tăriceanu a promovat o serie de măsuri de relaxare fiscală concepute pentru a pune la dispoziția micilor întreprinzători, oamenilor de afaceri, persoanelor fizice autorizate un pachet informatic performant menit să ajute la depunerea declarațiilor online, plata obligațiilor către stat prin card bancar etc.

Unele din aceste măsuri au fost prevăzute încă de la început în programul de guvernare cum sunt:

  • introducerea cotei unice de 16% pentru impozitul pe venitul persoanelor;
  • reducerea impozitului pe profit de la 25% la 16%;
  • înlăturarea practicilor de scutire sau de reeșalonare a datoriilor la buget;
  • fiscalizarea economiei subterane;
  • pedepsirea evaziunii fiscale ca infracțiune economico-financiară;
  • modificarea Codului Muncii;
  • mărirea birurilor pe avere și consumul de lux;
  • recalcularea tuturor pensiilor aflate în plată.

Începând cu aprilie 2007, guvernul a introdus posibilitatea declarării on-line a impozitelor, taxelor și contribuțiilor pe site-ul propriu al agenției, inițial pentru contribuabilii din Municipiul București și județul Ilfov. În luna septembrie 2007, posibilitatea depunerii on-line a declarațiilor fiscale a fost extinsă la încă 10 județe (Bacău, Bihor, Brașov, Brăila, Cluj, Iași, Olt, Sibiu, Timiș și Vâlcea). Depunerea on-line a declarațiilor fiscale este posibilă începând cu luna februarie 2008 și în alte 10 județe urmând ca, până la data de 31 martie a.c., această metodă să fie extinsă la nivelul întregii țări.

Pentru utilizarea sistemului de declarare on-line pe site-ul ANAF, contribuabilii se înregistrează în acest scop, primind un certificat digital de semnatură digitală în formă restrânsă, care poate fi utilizat numai în scopul identificării și semnării electronice a declarațiilor care se depun pe site-ul agenției.

La acestea se adaugă proiectul referitor la aprobarea tacită. În prezent, autoritățile statului eliberează peste 500 de feluri de avize, certificate și autorizații. Pentru multe dintre acestea, legislația nu prevede un termen de eliberare. Proiectul prevede ca în cazul în care legislația în uz nu stipulează un termen de eliberare, acesta să fie de 30 de zile de la data la care cetățeanul a depus dosarul complet.

În situația în care solicitantul nu a primit documentul în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, ordonanța prevede declanșarea procedurii aprobării tacite.

Procedura aprobării tacite va consta în obligația autorității emitente care nu a soluționat cererea în termenul prevăzut de 30 de zile de a elibera în termen de 5 zile, un înscris constatator care va ține loc de aviz, certificat sau autorizație, după caz.

Prin aceste măsuri se dorește creșterea gradului de responsabilitate al administrației publice cu privire la respectarea termenelor de eliberare a autorizațiilor, combaterea corupției prin diminuarea arbitrarului în decizia administrației, promovarea calității serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative și creșterea predictibilității și îmbunătățirea climatului afacerilor.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu subiectul Dreptul la educație;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Dreptul la educație"

După aproape 20 de ani de reforme începute și neterminate în educație, de experimente cel mai adesea surprinzătoare, al căror unic rezultat a fost o bulversare generală a învățământului românesc, a fost semnat un Pact pentru educație. Un Pact care ar trebui să pună bazele unei strategii de reformă reală în sistemul educațional românesc. Semnarea acestui document de către liderii politici înseamnă asumarea ideii de coerență în educație, pornind de la obiective clare, corecte și pertinente. Așadar, o nouă reformă a învățământului, care atestă falimentul actualului pachet legislativ. Întreaga procedură a negocierilor și dezbaterii naționale organizate de Ministerul Educației se dovedește a fi o pierdere de timp!

Culmea ipocriziei Guvernului de dreapta este gestul de a reduce cu 200 milioane de lei bugetul educației la scurt timp după semnarea Pactului!

Vorbim despre modernizarea educației, despre sincronizarea cu realitățile școlilor europene, despre asigurarea unui minim de 6 % din PIB pentru educație în perioada 2008 - 2013 și apoi, fără nici o reținere, tăiem din bugetul educației! Măsurile adoptate de actualul Guvern stârnesc indignare în rândul tuturor cetățenilor, pentru că bilanțul este negativ pe toate liniile. În orice stat democratic și modern, educația și cercetarea reprezintă principala investiție pe termen mediu și lung.

PSD a susținut ideea încheierii unui Pact pentru educație încă din anul 2005. Acest document nu trebuie considerat - sau transformat - într-un simplu gest de imagine.

Măsurile haotice de reformă, impuse de Guvernul de dreapta, au afectat grav sistemul de învățământ. Rata abandonului școlar în România este de două ori mai mare decât media din Uniunea Europeană. Perspectiva atingerii țintei stabilite de Uniunea Europeană - reducerea ratei abandonului școlar la 10% până în 2010 - este problematică, dacă luăm în considerare tendințele ascendente ale fenomenului. Învățământul românesc este inechitabil pentru că nu asigură elevilor aceleași șanse de a beneficia de educație. În mediul rural, puțin peste 24% dintre copii ajung să urmeze liceul și doar 2 - 5% încep studii universitare. Învățământul românesc nu produce oportunități și șanse, ci creează dezavantaje și discriminări.

Nu avem nici o universitate între primele 500 din lume, iar pentru a intra în acest clasament trebuie să îndeplinim criterii riguroase. Doar 20% dintre absolvenții cu diplomă universitară își găsesc de lucru după ce termină studiile, ceea ce demonstrează că programele universitare nu sunt în concordanță cu ceea ce se cere pe piața muncii, dar și slaba calitate a învățământului superior.

România are multe de făcut pentru a ajunge la un sistem de educație de nivel european. Așteptăm de la Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior - care are misiunea de a efectua evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ superior - rapoartele cu aceste evaluări și un clasament al universităților românești. Există un program-pilot în 9 universități, dar rezultatele încă nu s-au prezentat.

Într-un centru universitar de talia Craiovei, speranța unui loc de muncă pentru mii de studenți, absolvenți mai târziu, este aproape inexistentă. Lipsa de comunicare între elita universitară și elita politică locală împiedică implementarea proiectelor conturate în mediul academic. Un raport constant de colaborare și consultare între universitățile craiovene și administrația municipiului Craiova ar contribui, neîndoielnic, la susținerea și aplicarea programelor de dezvoltare economico-socială.

România trebuie să investească masiv, în următorii 10 ani, în pregătirea tinerilor. Fondurile alocate educației și cercetării trebuie privite ca o investiție și nu ca o cheltuială.

România trebuie să-și dezvolte un sistem educațional bazat pe valori, competență și responsabilitate. Tocmai aceste lucruri îi lipsesc cu desăvârșire actualului Guvern!

Lipsa unei strategii coerente în domeniul educației îndepărtează România de standardele europene și încalcă dreptul la învățătură consfințit de Constituția României.

  Șerban Rareș Mănescu - comentariu pe marginea legislației privind parteneriatul între autorități publice și firme private vizând domeniul locuințelor;

Domnul Șerban Rareș Mănescu:

Parteneriatul între autorități publice și firme private vizând domeniul locuințelor va fi reglementat prin intermediul unei legi "cu totul inedită". Proiectul de act normative este inclus în pachetul de patru legi prezentate în premieră de MDLPL.

Legislația privind parteneriatele public-privat are mari lacune în România. Așadar, ca o noutate absolută, MDLPL propune cadrul de derulare a acestor parteneriate, prin care firmele vor putea realiza inclusiv administrarea imobilelor.

Pe de altă parte, clădirile în care locuiesc mai mulți proprietari de locuințe vor putea fi administrate de firme specializate, atestate de 3 ministere. De asemenea, lucrările de reabilitare ale imobilelor cu mai multe scări se vor face unitar, pe întreaga cladire.

Principalele propuneri din proiectul de lege sunt:

  • se propune instituirea "regulamentului coproprietății" în scopul îmbunătățirii administrării imobilelor în care se află mai mulți proprietari;
  • stabilește obligativitatea coproprietarilor de a constitui fonduri de rezervă și de a realiza lucrări în vederea conservării valorii imobilului;
  • se creeaza cadrul legal pentru constituirea firmelor de administrare a coproprietății. Asociația de proprietari va avea posibilitatea să încheie un contract cu o companie specializată, care să se ocupe de administrarea imobilului. Aceste contracte nu vor fi obligatorii. Licențele pentru firmele de administrare vor fi emise, cel mai probabil, prin ordin comun de către MDLPL, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse;
  • se modifică modul de aprobare în adunarea generală privind realizarea lucrărilor de reabilitare a imobilului: decizia va fi aprobată cu 2/3 dintre membrii asociației.

Pachetul de "legi ale locuirii" va fi publicat pentru consultare pe website-ul MDLPL, acesta putând fi prezentat în Guvern peste aproximativ o luna.

  Ion Luchian - câteva observații pe marginea reacțiilor în presă și în mediile politice după adoptarea Legii votului uninominal;

Domnul Ion Luchian:

După mulți ani de tărăgăneală, de vorbărie goală, de folosire ca temă principală în campaniile electorale, în sfârșit, Parlamentul României a reușit să adopte legea votului uninominal, facând astfel un prim pas spre atât de mult dorita de către toți (cel puțin la nivel declarativ) reformare a clasei politice.

Însă a fost foarte interesant de observat faptul că după adoptarea legii în parlament, anumite ziare și televiziuni (susținătoare ale anumitor politicieni și partide politice) care până mai ieri duceau adevărate campanii media în sprijinul votului uninominal au avut reacții mai degrabă negative referitor la ce s-a întâmplat în parlament - o asemenea televiziune, de exemplu, a avut ca unic invitat în seara respectivă un adversar declarat al votului uninominal. Se pare că votul din Camera Deputaților a stricat planurile de campanie electorală ale unora.

În același timp însă, și la fel de surprinzător (sau poate nu) au fost mulți politicieni, chiar parlamentari care au votat pentru această lege, care după adoptarea ei au început să vorbească despre părțile negative ale unui sistem de vot uninominal în general, și anume că ar favoriza oamenii cu bani sau că va duce la intrarea maneliștilor în parlament etc.

Nu că aș considera că așa ceva se va întâmpla odată cu introducerea votului uninominal, dar și dacă s-ar întâmpla ar reprezenta exprimarea voinței legitime a cetățenilor acestei țări de a alege pe cine cred ei că sunt cei mai capabili să le reprezinte interesele.

Revenind la adoptarea legii votului uninominal, eu cred că prin acest fapt s-a făcut un pas înainte spre reformarea clasei politice, însă doar un pas. Ar fi naiv, din partea noastră să credem că o întreagă clasă politică poate fi reformată total doar prin schimbarea sistemului de vot. În realitate, este nevoie de mult mai mult de atât.

Este nevoie să înțelegem că această clasă politică, și oricare ar înlocui-o, nu provine din afara societății românești, ci este parte integrantă a acesteia, cu bunele și relele sale, și prin urmare o reformare profundă a clasei politice nu se poate face decât și printr-o reformare a întregii societăți.

Pentru ca democrația să funcționeze bine este nevoie ca cetățenii să se implice în jocul politic, responsabilizându-și astfel aleșii în funcțiile publice. Or, această participare cetățenească este greu de obținut printr-o lege, mai ales când participarea cetățenească ca idee în sine a fost practic anihilată în această țară vreme de 50 de ani.

Astfel încât este clar că va mai trece mult timp până vom avea clasa politică pe care ne-o dorim cu toții, însă este clar faptul că votul de săptămâna trecută din parlament ajută mult în acest sens întrucât permite tocmai o apropiere între cetățean și politician, esențială pentru responsabilizarea acestuia.

  Paul Magheru - declarație politică: Transilvania, obiectivul politic al lui László Tőkes;

Domnul Paul Magheru:

"Transilvania, obiectivul politic al lui László Tökes"

Recentele declarații instigatoare ale episcopului Laszlo Tokes, date într-un interviu acordat cotidianului Ziua, reprezintă o nouă provocare ticăloasă la adresa neamului românesc. Ajuns deputat europarlamentar independent, Laszlo Tokes n-a prididit prea mult și a înființat la Bruxelles un birou de lobby maghiar, cu scopul de a milita și în plan extern pentru drepturile la autonomie teritorială, la care aspiră pastorul revoluționar.

Episcopul maghiar se dezice de politica UDMR-ului, pe care o consideră una oportunistă, în cârdășie cu guvernanții români. UDMR-ul, în opinia lui Tokes, a trădat idealul istoric al maghiarimii, anume acela de a lupta pentru teritoriile pierdute. Acesta declară, fără nici cea mai mică urmă de diplomație, care este poziția sa față de Transilvania: "România ar trebui să recunoască faptul că pierderea Transilvaniei, anexarea Transilvaniei, reprezintă o pierdere pentru națiunea maghiară. După părerea mea, acesta este un fapt de necontestat: noi am pierdut Transilvania! Ca recompensă pentru această pierdere, ar trebui sa ne fie acordate drepturi în schimbul acestei pierderi."

Atunci când vine vorba de soarta bătăliei pentru obținerea autonomiei, Laszlo Tokes nu pare a fi descurajat de lunga cale istorică pe care ar putea să o parcurgă maghiarii în lupta lor pentru Transilvania: "Noi suntem acum la începutul unei lupte îndelungate, cauzele nobile au necesitat întotdeauna timp și, în această privință, putem lua exemplu chiar de la români care au luptat pentru cauza lor națională timp de decenii și secole întregi. Noi trebuie să convingem și comunitatea țărilor europene că avem și noi locul nostru sub soare și avem dreptul la un statut special pentru comunitatea noastră."

De ani de zile, clasa politică acuză PRM-ul de extremism sau în cel mai fericit caz de exagerare a pericolului iredentismului maghiar. Iată însă că toate semnalele și previziunile sumbre făcute de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, cu privire la acțiunile radicalilor maghiari și la politica struțului dusă de guvernele României de după 1990, se adeveresc. Precedentul recent creat al proclamării independenței Kosovo a dat apă la moară organizațiilor horthyste: Consiliul Național Maghiar din Transilvania, Consiliul Național Secuiesc și proaspătul înființat Partidul Civic Maghiar, care se dorește a fi o alternativă radicală la UDMR.

Tot în contextul recunoașterii independenței Kosovo, Laszlo Tokes atrage atenția românilor că ar fi cazul să se trezească și să acorde autonomie Ținutului Secuiesc, pentru a nu ajunge în situația Serbiei, care dacă ar fi acordat la timp autonomia, ar fi prevenit independența provinciei Kosovo: "Serbia a omis să acorde albanezilor din Kosovo acele drepturi prin care ar fi putut preveni separarea regiunii Kosovo. Dacă Serbia s-ar fi trezit la timp și ar fi acordat kosovarilor autonomie deplină, poate că nu am fi ajuns la această situație."

Este revoltător faptul că România nu are un lobby la Bruxelles, mai exact cei 32 de europarlamentari români, exceptându-i aici pe cei doi de la UDMR și pe independentul Laszlo Tokes, nu reușesc să strângă rândurile pentru a exprima un punct de vedere unitar în problema românească. Din păcate, europarlamentarii români au dus cu ei în afara țării dezbinarea internă. În țară, UDMR-ul duce aceeași politică șantajistă față de statul român, încurajată bineînțeles de politica antinațională a Partidului Național Liberal, care contribuie din plin la întreținerea acestei stări ticăloșite. Guvernul Tăriceanu s-a arătat mai mereu concesiv la adresa pretențiilor UDMR, una dintre concesii, și anume cea legată de moștenirea Gojdu, a fost reparată prin votul patriotic din cele două Camere, care astfel blochează ordonanța rușinoasă ce consfințea acordul româno-maghiar prin care moștenirea fundației Gojdu era abandonată.

Deși sunt într-o permanentă divergență politică, premierul și președintele țării sunt la unison atunci când vine vorba de amenințările extremiștilor maghiari, ambii având o atitudine lipsită de orice scrupul patriotic. Ba, chiar mai mult decât atât, Traian Băsescu s-a arătat în dese rânduri o gazdă prietenoasă pentru Laszlo Tokes, pe care a ținut să-l felicite în mod deosebit pentru alegerea sa în Parlamentul European.

În concluzie, PRM trage un puternic semnal de alarmă clasei politice și solicită președintelui și premierului să condamne și să blameze public declarațiile europarlamentarului Laszlo Tokes, care reprezintă o insultă la adresa poporului român.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu tema O modificare mult așteptată: votul uninominal;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"O modificare mult asteptata: votul uninominal"

A trecut deja foarte mult timp de când se vorbește de atât de mult așteptatul vot uninominal, acest vot despre care foarte mulți oameni politici au vorbit, spunând în fel și chip cât de mult îl doreau și cât de multe eforturi depun pentru ca el să fie promovat. Timpul ne-a dovedit că declarațiile făcute de ei n-au fost decât vorbe și meschinărie. Nu puține au fost vocile care ne vorbeau de reformarea clasei politice odată cu introducerea acestui vot uninominal. Într-adevăr, clasa noastră politică, mai mult decât oricare alta, are nevoie de o reformare. Ne punem însă întrebarea acum, la câteva zile de la adoptarea acestui vot uninominal, dacă ea va fi cu adevărat reformată. Dacă prin acest vot vom reuși să redăm acestei instituții, în slujba căreia ne aflăm cu toții, încrederea pe care ar trebui să o aibe toți cetățenii acestei țări.

Nu am absolut niciun fel de reținere în ceea ce privește această modalitate de alegere a parlamentarilor. Din contră. Consider însă că varianta propusă de președintele Traian Băsescu era mult mai potrivită pentru o reală reformare a clasei noastre politice. S-a spus despre ea că era o variantă mai dură. Se prea poate. Dar, există momente și au mai existat și în trecut, istoria ne-a dovedit-o, că România are nevoie uneori și de măsuri mai dure. Uniunea Europeană, de exemplu, pe care cu toții afirmam că ne-o dorim, se va dovedi, în timp, că va avea și măsuri mai dure. Că nu vom fi tratați preferențial și că va trebui să respectăm aceleași reguli, chiar dacă pentru noi vor fi mai dure, la fel cu ceilalți membri cu care ne-am aliniat.

Varianta propusă de președintele Traian Băsescu ar fi permis intrarea în Parlament a cel mult trei partide. Oare e nevoie de mai mult? Imediat au apărut voci care strigau în gura mare că vor exista categorii de populație ce nu vor avea reprezentanți și deci nu vor fi reprezentate în Parlament. Oare acei reprezentanți care ar fi intrat în această instituție nu slujeau interesele tuturor cetățenilor? Oare un parlamentar poate spune că pe "x" l-a reprezentat, iar pe "y" nu, cu el n-are nicio treabă, sau că acesta este exclus de la masă?

România n-a făcut niciodată diferențieri între cetățenii ei, indiferent că ei s-au numit maghiari, nemți sau rromi. O afirmație categorică, ce nu poate fi contestată. N-a avut acest gen de probleme niciodată, lucru care mă îndreptățește să cred, încă o dată, că varianta votului uninominal propusă de domnul președinte a fost exclusă din cu totul alte motive. Orice parlamentar care ar fi candidat, confor acestui proiect, ar fi fost declarat câștigător dacă obținea o majoritate absolută în primul tur de scrutin. Dacă nu o obținea, se organiza un al doilea tur, între primii doi clasați. Iar cel care aduna cele mai multe voturi în urma celui de-al doilea tur, urma a fi declarat câștigător.

Ce poate fi mai corect decât atât? Ce n-ar fi înțeles omul de rând din acest model? Acum, alta va fi situația. Altfel se vor numi unii parlamentari, care nu vor fi aleși cu 50%+1 din voturi. Se va aplica varianta domnului Tăriceanu, din care omul simplu nu va mai înțelege nimic. Vom avea parlamentari care vor intra în Parlament, cu toate că au pierdut în colegiile uninominale. Ce va înțelege cetățeanul de rând din acest model? Nimic altceva decât că e păcălit din nou. Nimic altceva decât că Măriei i-a fost schimbată, din nou, doar pălăria.

Contestarea legii privind votul uninominal a confirmat bănuielile privind un nou pact politic. Nu este întâmplătoare asocierea PC cu PRM pentru a contesta la Curtea Constituțională legea privind votul uninominal. Consider că această asociere este un prim pas pentru o înțelegere politică de lungă durată. Eșecul de la alegerile europarlamentare, cât și anumite «afinități» comune ale celor două partide, mai ales cele legate de comunism și de vechea Securitate, au dus la această apropiere. Nu m-ar mira ca în scurt timp apropierea celor două partide să se intensifice și să ducă chiar la o fuziune.

Partidul Democrat-Liberal susține, așa cum a declarat de fiecare dată, necesitatea introducerii votului uninominal. Chiar dacă varianta actuală nu este perfectă, trebuie să ne conformăm dorinței cetățenilor, care și-au exprimat clar dorința introducerii votului uninominal.

  Radu Lambrino - declarație politică cu titlul Problemele cauzate de inadvertențele legislației secundare;

Domnul Radu Lambrino: "Problemele cauzate de inadvertențele legislației secundare"

Discuțiile despre necesitatea reformării instituțiilor fundamentale ale statului de drept, precum și apelul repetat din ultimul timp la soluția sesizării Curții Constituționale au adus în atenția opiniei publice multe din problemele pe care Constituția României, chiar în varianta revizuită, nu le-a rezolvat. Deși pare, la prima vedere, o chestiune asupra căreia nu există nici un fel de dubii sau de opinii diferite, principiul separației puterilor în stat nu este nici pe departe perfect asimilat de instituțiile României de astăzi.

Conform principiului separației puterilor în stat, unicul organ legiuitor în România este Parlamentul. Așa se și întâmplă în aparență, chiar dacă uneori practica guvernării prin ordonanțe de urgență transformă Guvernul într-o veritabilă instituție legislativă. Dar nu despre această practică a Parlamentului aș dori să atrag atenția astăzi, ci despre o practică mai puțin vizibilă, dar foarte des practicată la un nivel inferior Guvernului ca ansamblu, anume la nivelul ministerelor și al miniștrilor de resort, așadar la acel nivel de elaborare și implementare a așa numitei legislații secundare. După cum se știe, multe din legile votate de Parlament au, așa cum e și firesc, un anumit nivel de generalitate care le asigură stabilitatea necesară o anumită perioadă de timp. Pentru a da concretețea necesară legilor, ministerele de resort elaborează "norme metodologice" de aplicare a legii, acte normative promovate prin hotărâre de guvern sau prin ordin al ministrului. În mod normal, acestea nu ar trebui decât să indice cum se aplică cutare sau cutare lege; în fapt însă, sunt numeroase cazurile în care ministerele elaborează norme metodologice care interpretează legea până la denaturare, ajungându-se astfel în situația ca un minister să se substituie practic Parlamentului ca organ legiuitor. Căci dacă o ordonanță de urgență ajunge până la urmă în Parlament pentru a fi transformată în lege sau respinsă, actele legislative inferioare nu sunt de competența legislativului și nu pot fi votate de acesta.

Am primit în acest sens mai multe sesizări la cabinetul parlamentar și a trebuit de fiecare dată să explic acest lucru care este cu adevărat greu de înțeles: Parlamentul nu se poate pronunța asupra unor chestiuni din legislația secundară, acestea nefiind de competența forului legislativ! Am adresat în acest sens, și voi continua acest demers în perioada următoare, întrebări miniștrilor de resort în speranța că la nivelul ministerelor pe care le conduc se va înțelege necesitatea corelării legislației secundare cu legile elaborate în Parlament.

La fel de gravă este situația unor reglementări din legislația secundară care pur și simplu nu se corelează între ele, schimbările de garnitură de la nivelul ministerelor odată cu schimbarea miniștrilor provocând probabil dereglări în transmiterea de expertiză de la un mandat la altul. Am primit în acest sens mai multe sesizări care reclamă existența unor inadvertențe în legislația secundară din domeniul mediului, inadvertențe care blochează practic activitatea unor producători din domeniu. Vă voi da în continuare un exemplu cât se poate de concludent, exemplu pe care l-am înaintat într-o întrebare și domnului Ministru al Mediului și Dezvoltării Durabile:

Lista Proiectelor supuse evaluării impactului asupra mediului, din Anexa nr. 1 a H.G. 1213 din 6.09.2006 diferă de Anexa nr. 1 a Ordinului 860 din 2002 care se referă Lista activităților cu impact semnificativ asupra mediului care se supun evaluării impactului asupra mediului. Mai concret, același proiect al unui ipotetic investitor într-un combinat agro-alimentar, poate primi de la aceeași autoritate din subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile două răspunsuri diametral opuse: un răspuns, conform unui act normativ, prin care proiectul depus este apreciat a avea un impact posibil asupra mediului fără însă a avea nevoie de o evaluare de mediu, în timp ce un alt răspuns, conform celuilalt act normativ invocat mai sus, încadrează proiectul în categoria celor cu impact semnificativ asupra mediului obligând solicitantul să urmeze procedura obținerii acordului de mediu.

Închei având convingerea că nu mai este nevoie să insist asupra faptului că un cadru legislativ clar și coerent este o condiție obligatorie pentru un mediu de afaceri sănătos, o condiție fără de care nu este posibilă demararea și dezvoltarea unei afaceri.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Lipsurile unui vot mult așteptat;

Domnul Marius Rogin:

"Lipsurile unui vot mult așteptat"

România și-a schimbat, de câteva zile, modalitatea de alegere a parlamentarilor în cele două camere ale parlamentului: Senat și Camera Deputaților. Schimbarea era un lucru dorit de foarte mult timp. Dacă această dorință începe să fie pusă la îndoială în ce privește unii reprezentanți ai actualei clase politice din România, un lucru este cert și nu poate fi contestat de nimeni: cetățenii simpli, alegătorii doresc cu adevărat această modificare, această schimbare. Ne convingem de acest lucru din încrederea ce rezultă în prezent din sondaje și care este acordată parlamentului, una dintre cele mai importante instituții ale țării: cea mai scăzută pe care a avut-o de la Revoluție și până în prezent.

Deși datorăm doar unora dintre reprezentanții actualei clase politice această majoră "realizare", cu toții suportăm consecințele acestei realități. De aici și nevoia imperioasă de a schimba actuala situație. Cu toții sperăm ca această modificare a sistemului de vot să aducă acea curățare din sfera politică românească, care să ne scape de indivizi ce vin în Parlamentul României să doarmă în văzul tuturor, să-și repare ceasurile cu tot felul de arme albe, să citească presa sau să ia masa pe ascuns. Nu cred că pot exista lucruri mai umilitoare din partea unor așa ziși parlamentari care mai au apoi tupeul de a se prezenta în fața unui alegător și de a-i spune că-i apără interesele și drepturile.

Deși este un model de vot care prezintă numeroase lacune, nu putem să trecem peste voința poporului. Vom constata însă, după primele alegeri în care ne vom exprima votul în acest fel, că cetățenii nu mai înțeleg nimic din acest sistem de alegere a reprezentanților. Deși se afirmă sus și tare că fiecare colegiu uninominal va avea un parlamentar ales de cetățeni, care-i va reprezenta, este foarte posibil ca primii doi competitori din colegiile electorale să intre ambii în Parlament, iar cetățenii să nu mai înțeleagă nimic din această formulă propusă. Această probabilitate va fi foarte mare având în vedere că aproximativ jumătate din mandate vor fi împărțite la nivel de circumscripții electorale pe baza rezultatelor naționale obținute de partide la alegeri.

Acest sistem se vrea unul cu compensare pe liste, cu un singur tur de scrutin. Ceea ce dezavantajează acest sistem este faptul că o parte din mandate se vor distribui în mod direct la nivelul circumscripțiilor uninominale, iar ceva mă determină să cred că acestea vor fi foarte puține, iar o altă parte, din păcate ceva mai mare, vor fi repartizare la nivelul circumscripției electorale. Fapt care va da posibilitatea ca acest sistem să permită intrării în parlament poate tocmai a acelora pe care nu mai dorim să-i vedem aici. Iar aceștia vor acționa în continuare, mai departe, fără teama sancționării directe din partea alegătorilor.

A numi uninominal un sistem în care doar jumătate din candidați sunt aleși astfel, are la fel de multă noimă ca a numi bicameral un parlament cu o singură cameră. Dar, în noul sistem, după cum bine observa cineva în urmă cu câteva zile, e foarte posibil să nu mai fie nici jumătate, sau mai rău, să nu fie ales uninominal niciun parlamentar, iar miracolul despre care exalta domnul Geoană să se dovedească a fi doar praf în ochii alegătorului.

Dar, trecând peste toate, votul uninominal este bun pentru că oferă legitimitate omului politic și-l va responsabiliza în fața cetățeanului, este bun cu condiția ca cetățeanul să aibă de unde să aleagă. Și e bun pentru că ne va arăta așa cum suntem. E timpul ca această țară cu alegători atât de curați, să nu mai aibă tot conducători murdari.

Vă mulțumesc.

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu tema Jocul și rolul României în promovarea dialogului intercultural în Europa;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declarație politică: "Locul și rolul României în promovarea dialogului intercultural în Europa"

Anul 2008 a fost numit, potrivit deciziei 1983/2006/EC a Parlamentului European și a Consiliului, Anul European al Dialogului Intercultural. Diversitatea este o realitate a Europei, ea face parte din zestrea genetică a continentului nostru - fie că vorbim despre popoarele și culturile sale, sau despre evoluția sa istorică. În Europa, întotdeauna am fost în contact unii cu ceilalți, indiferent dacă interesele noastre au fost comune sau divergente.

Această diversitate a fost unul dintre elementele esențiale care au contribuit la ceea ce a devenit Uniunea Europeană azi, după 50 de ani: un organism geopolitic unic, un organism construit pe principiul respectului pentru diversitate culturală, o organizație ce poate fi caracterizată drept un "exercițiu al dialogului". Și dacă privim în interiorul fiecărui stat membru, dar și înspre relațiile pe care Uniunea Europeană le dezvoltă cu statele aflate la granițele sale, putem afirma că Uniunea Europeană este, de fapt, un exercițiu permanent al dialogului intercultural.

Obiectivele pe care și le propune Uniunea Europeană pentru acest an, în perspectiva formulării unei strategii viitoare privind dialogul intercultural, sunt extrem de importante, fie că vorbim despre promovarea dialogului în domeniul artei și culturii, în cel religios, în multilingvism, în mediul profesional, în educație, sau în media. Într-o Europă a secolului XXI, trebuie să fim conștienți că avem nevoie atât de instrumentele, cât și de competențele potrivite pentru a ne înțelege unii pe alții. Avem nevoie de acest dialog intercultural prin care cetățenii europeni să își poată dobândi cunoștințele, calificările și aptitudinile care să îi ajute să interacționeze într-un mediu deschis și complex și prin care să dezvolte o cetățenie activă deschisă către lume.

Este un an în care Europa dorește să audă poziția locuitorilor din statele membre în perspectiva formulării strategiei privind dialogul intercultural. Este un an în care România poate și trebuie să își facă auzită vocea. Însă, așa cum arată rezultatele sondajului efectuat de Comisia Europeană cu privire la "Dialogul intercultural în Europa", punctul de plecare este unul deficitar; și mă refer aici la percepția opiniei publice vizavi de diversitatea europeană. Abia 40% dintre români (procent care ne situează pe locul 20 între statele membre) consideră că persoanele cu un background diferit (etnic, religios sau național) pot îmbogăți viața culturală a României, și doar 44% dintre români (ceea ce ne poziționează pe penultimul loc) afirmă că contactul zilnic cu persoane aparținând altor culturi este o realitate în Europa. Prin urmare, poate mai mult ca cetățenii altor state membre trebuie să conștientizăm că dialogul intercultural este un instrument vital al spațiului din care facem parte și că trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de a acționa în acest mediu din ce în ce mai complex pentru a putea beneficia în mod real de avantajele pe care acesta le oferă.

România este o țară caracterizată de diversitate etnică, lingvistică și religioasă, este o țară care din anul 2007 a devenit și graniță externă a Uniunii Europene - fapt care presupune noi provocări în ceea ce privește fenomenul migrației. În condițiile prezenței acestor elemente, România are, astfel, datoria și responsabilitatea de a-și îndrepta atenția nu doar spre culturile din interiorul Uniunii Europene, ci și spre cele din afara sa. Prin conștientizarea și întelegerea interculturalității, prin implicare activă - a tuturor actorilor și la toate nivelurile - în promovarea dialogului intercultural.

  Constantin Faina - declarație politică: De ce facem compromisuri?!;

Domnul Constantin Faina:

"De ce facem compromisuri?!"

Guvernul și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au stabilit în ultima perioadă de timp o strategie extrem de controversată privind lichidarea voluntară, urmată de insolvența a două mari societăți din Brașov, "SC Tractorul UTB SA" și "SC Rulmentul SA". Controversată, pentru că în cazul "SC Tractorul UTB SA" în prezent s-a deschis acțiune în instanță împotriva AVAS și a cumpărătorului "SC Flavus Investiții SRL" pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, dar și în ceea ce privește activitatea lichidatorului "Info Dip Insolvency SPRL" de la deschiderea procedurii falimentului și până în prezent.

Lichidatorul a anulat ordinele de plată prin care se restituiau pentru "SC Flavus Investiții SRL" aproximativ 3,4 milioane lei de către lichidatorul voluntar și acțiunea în constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare, din cauza prețului, cu mult sub cel al pieței, cu care s-a vândut "SC Tractorul UTB SA". "SC Rulmentul SA" se află în procedura de insolvență. În mod normal, conform prevederilor Legii 85/2006, procedura de lichidare ar fi trebuit să fie foarte avansată, însă, acest lucru nu s-a întâmplat. Datorită ezitărilor în adoptarea hotărârilor în respectarea prevederilor Legii 85/2006, atât ale reprezentanților AVAS cât și Agenției Naționale Fiscale, procedura stagnează, pe rolul instanțelor de judecată găsindu-se contestații ale unor creditori, cereri pentru emiterea ordonanței președințiale, prin care se solicită de către alți creditori suspendarea tuturor procedurilor prezente de valorificare a bunurilor.

De ce se fac compromisuri? De ce reprezentanții statului nu au un mandat clar în legătură cu problemele înscrise pe ordinea de zi? De ce nu se respectă Ordinele MEF privind desemnarea în urma selecției de oferte, a practicienilor în insolvență agreați de ANAF?

La Adunarea Creditorilor, desfășurată în data de 18.12.2007, reprezentantul AVAS a avut pe ordinea de zi "prezentarea și aprobarea strategiei de valorificare a activelor, a regulamentelor de valorificare și a prețurilor de pornire" și a aprobat, conform procesului-verbal al adunării "raportul de valorificare în bloc și strategia de valorificare". Confuzia este evidentă atâta timp cât, între regulamentul de vânzare care se întocmește de lichidator, conform art. 116 alin.2, teza finală și raportul de vânzare în bloc, care trebuie întocmit și aprobat conform art.117 din Legea 85/2006, este o mare diferență. ANAF-ul a trimis în scris la aceeași Adunare Generală, cu adresa nr. 561829 un aviz de principiu la măsurile propuse de lichidatorii desemnați provizoriu fără să respecte prevederile Ordinului MEF 1009/2007, în care se precizează expres că această instituție nu poate susține decât practicienii agreați conform propriilor norme, or în cazul de față actualul lichidator nu este agreat nici măcar să desfășoare activități de lichidare în Brașov.

În anul care a trecut, am adresat o serie de interpelări Guvernului, AVAS-ului, MEF-ului privind strategiile de privatizare care vizau activitatea celor 2 societăți mari din județul Brașov. La un moment dat, se părea că s-a intrat în normalitate, dar recentele evoluții prin care aceste societăți vor fi lichidate la un preț cu mult sub prețul pieței ne conduc la concluzia că, în continuare, se fac compromisuri, se urmăresc beneficii pentru grupuri de interese, în detrimentul acționarilor, în care statul este cel mai mare păgubit.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Casele o iau la vale;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Casele o iau la vale"

Locuitorii din satul Cheia, județul Cluj, sunt afectați de alunecări de teren. Autoritățile locale au stabilit un amplasament pentru locuințele tip container în care vor fi mutate în viitorul cât mai apropiat cel puțin șapte familii din satul Cheia. Terenul pe care vor fi amplasate va avea toate utilitățile necesare.

Satul Cheia are aproximativ 300 de case, din care 7 sunt foarte grav afectate și familiile vor fi evacuate de urgență. Problema nu este reacția autorităților în acest caz, ci faptul că oamenii au fost lăsați să construiască într-o zonă cu risc ridicat de alunecări de teren.

Mereu este trist când oamenii se găsesc cu agoniseala de o viață dusă pe "apa sâmbetei". Și mai trist este că sunt oameni care au venituri foarte mici și nici o altă sursă prin care ar putea să-și mai ridice o locuință, nu o cutie în care să-și ducă bătrânețile.

Ce putem face pentru acești oameni? Și nu mă refer numai la cei de la Cheia, ci la toți oamenii afectați de inundații cărora autoritățile centrale le-au promis ajutor și au uitat de ei de ani buni. Un exemplu în acest sens este cel de la Huedin, unde câteva zeci de gospodării au fost afectate de intemperii în cursul anului 2007 și nici până azi nu au primit fondurile necesare reconstruirii locuințelor.

Dar, evident, că toți ne amintim de inudațiile care au avut loc în anii 2005 și 2006 și de sinistrații care au rămas numai cu hainele de pe ei. Cum vom evita pe viitor astfel de catastrofe și cum îi vom ajuta pe cei care se găsesc încă în fața apelor?

  Grațiela Denisa Iordache și Cezar Florin Preda - declarație politică: Salariul de bugetar- pentru cei mai mulți mizerie, pentru directori un lux de peste 10.000 Ron;

Doamna Grațiela Denisa Iordache și domnul Cezar Preda:

"Salariul de bugetar: pentru cei mai mulți mizerie, pentru directori un lux de peste 10.000 RON"

Începând cu luna noiembrie anul trecut, când guvernul a hotărât majorarea pensiilor fără să se specifice sursele de finanțare, bugetul național este supus unor mari presiuni financiare. Datorită situației nefavorabile a piețelor financiare internaționale, aceste fluctuații se fac simțite și la noi, provocând greutăți bugetului de stat, dar ce este de neînțeles este politica guvernului Tăriceanu care, pentru scăderea cheltuielior bugetare nu numai că a înghețat angajările în sistemul bugetar, dar a și impus o serie de restricții bugetelor administrațiilor publice.

Dar surpriză! Se pare că, în județe, aceste impuneri de la centru nu au nici un succes. De exemplu, în municipiul Buzău, consiliul local votează pe bandă rulantă salarii de peste 10.000 lei RON pentru directorii de societăți comerciale aflate în subordinea Consiliului Local. Trebuie să menționez că salariul primarului municipiului Buzău este de aproximativ 5000 lei RON.

Cum este posibil așa ceva? Cu ce proiecte și programe au venit acești directori astfel încât în situația austerității bugetului național și a interdicțiilor aprobate de Guvern să-și justifice asemenea niveluri de salarizere? Partidele acestor consilieri locali care au acuzat Partidul Democrat - Liberal de demagogie și pupulism nu se uită și în propria ogradă? Sau este în interesul lor ca liderii partidului să afirme lucruri neadevărate în timp ce, la nivel local, chiar ele fac lucrurile cu care acuză PD-L?

Domnilor guvernanți, chiar cât credeți că aceste lucruri vor mai fi tolerate, ținând cont că salariile angajaților de rând sunt foarte mici, iar lefurile directorilor generali sunt atât de mari?

  Ioan Hoban - despre modul cum sunt cunoscute Fondurile pentru Dezvoltare Rurală;

Domnul Ioan Hoban:

În deplasările din teren și la întâlnirile cu cetățenii am observat un lucru care mă determină să fac această declarație politică. În lumea satelor se vorbește despre fonduri europene pentru dezvoltarea localităților rurale, dar foarte puțini sunt cei care știu cu adevărat ce înseamnă Fondurile pentru Dezvoltare Rurală, de care România, ca țară membră a UE, trebuie să beneficieze, dacă știe să facă proiecte viabile și eligibile.

Câți bani vor ajunge în România, depinde de proiectele care vor fi lansate și de oportunitatea acestora pentru a fi eligibile.

Puțini locuitori ai satelor, care ar putea să beneficieze de bani europeni, știu că Fondurile pentru Dezvoltare Rurală se adresează, deopotrivă, micilor fermieri, asociațiilor de fermieri, tinerilor, întreprinderilor mici și mijlocii din sectorul agricol și silvic (dar și din servicii și mică industrie), unităților de procesare, proprietarilor de păduri, agricultorilor din zona de munte, consiliilor locale.

Și mai puțini știu că un capitol al acestor fonduri îl constituie îmbunătățirea calității vieții în mediul rural, care implică diversificarea activităților neagricole (meșteșuguri, artizanat, produse tradiționale, turism rural); investiții în mici întreprinderi la țară - frizerii, reparații de utilaje agricole etc.

Renovarea satelor este mai mult decât necesară pentru a putea dezvolta turismul ecologic și a pune în valoare tradițiile culturale ale zonei. Aici mă refer cu preponderență la Maramureș, care are un potențial deosebit pentru dezvoltarea turismului.

Știu că, în această perioadă, fermierii pot aplica proiecte pentru trei dintre măsurile stabilite pentru anul acesta de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: modernizarea fermelor, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere și dezvoltarea satelor.

Dacă proiectele vor fi bine făcute, în anul 2008 pot fi accesate aproximativ 1,4 miliarde euro. Dar numărul proiectelor este destul de mic comparative cu banii care pot fi obținuți. De aceea, adresez rugămintea ca pentru următoarele sesiuni de depunere a proiectelor să se facă mai mult pentru ca informația să ajungă la fermieri, ca aceștia să învețe să devină cetățeni europeni.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică cu titlul Uninominalul și nechezolul;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

«Uninominalul și "nechezolul"»

Legea votului uninominal a fost adoptată (inclusiv cu votul meu și al celorlalți colegi conservatori), marți, 4 martie, sub titlul "Lege pentru alegerea Camerei Deputaților, Senatului și autorităților administrației publice locale". De ce trebuiau amestecați parlamentarii cu președinții de consilii județene n-am înțeles nici acum. Dar la un alt aspect doresc să mă refer aici (de altfel, am făcut-o și în ziua respectivă, tot de la tribuna Legislativului): cel al pragului electoral la votarea pe sistem uninominal a senatorilor și deputaților. De data asta, chiar că s-a reinventat roata: ca la noi, la nimeni! La articolul 47 punctul 2 din lege, se prevede obligativitatea atingerii unui prag electoral de 5% pentru Senat, respectiv Cameră. Dacă această condiție nu este întrunită, atunci, pentru a intra în Parlament, o formațiune trebuie să se situeze pe primul loc în cel puțin 9 colegii uninominale (3 pentru senatori plus 6 pentru deputați). Cu acest prag, se anulează, practic, opțiunea alegătorilor pentru un anumit candidat care a performat într-un colegiu uninominal, dar partidul al cărui membru este nu a realizat pragul pe țară.

Prin ridicarea unor asemenea bariere în calea accederii în Parlament a candidaților puternici, este afectată însăși esența scrutinului uninominal, adică votul personalizat și legătura strânsă dintre alegători și cel ales. În acest sens, am propus ca respectiva condiție să se refere la obținerea a numai 4 colegii uninominale pentru Cameră sau 2 pentru Senat. De ce era mai potrivită particula "sau" decât particula "și"? Pentru simplul motiv că, în sistemul constituțional românesc, cele două Camere ale Parlamentului sunt separate, au atribuții deosebite și roluri distinct, consființite atât prin Legea Fundamentală din 1991, cât și prin revizuirile aduse acesteia în 2003.

A fost absurdă, așadar, votarea unui prag cumulativ Senat plus Cameră la litera c) a articolului 47 punctul 2, în paralel cu statuarea de praguri separate (5% pentru Senat sau Cameră) la litera a), respectiv litera b)! De altfel, viața politică postdecembristă ne arată că au existat partide care au îndeplinit pragul pentru o Cameră a Parlamentului, dar nu au reușit să-l obțină pentru cealaltă Cameră și, totuși, pe bună dreptate, au avut reprezentare în Legislativ. De exemplu: PDAR, în 1992, a acces în Senat, nu și în Camera Deputaților.

Evident că argumentele expuse au fost ignorate de "mașina de vot" care a adus o umbră în plus peste lumina votului uninominal și a voinței de reformare a clasei politice. Avem, prin urmare, vot uninominal cu prag. Dar existența pragului desființează însăși ideea de scrutin uninominal. Poți să candidezi, să câștigi detașat într-un colegiu, dar nu vei ajunge în Parlament decât dacă mai câștigă încă 8 candidați ai partidului tău. Sper că această prevedere aberantă și altele asemenea vor fi sancționate ca atare de Curtea Constituțională. Iar dacă nu - atunci vom avea un surogat de vot uninominal. Un "nechezol" în loc de cafea braziliană veritabilă...

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu subiectul Învățământul românesc la răspântie,

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Învățământul românesc la răspântie"

Art. 2 din Legea învățământului preuniversitar îi conferă acestuia statutul de prioritate națională. Importanța învățământului este cvasirecunoscută dar, din păcate, doar oficial în plan declarativ. În realitate, învățământul românesc a trecut demult într-un plan secundar al preocupărilor statului. Succesele obținute la olimpiade de câteva "vârfuri" reprezintă mai degrabă rezultate ale " industriei meditațiilor" la care au acces procente infime de privilegiați. Oricum, foarte puțini dintre acești olimpici vor ajunge să lucreze în propria lor țară. Chiar și ei vor întâmpina, în continuare, dificultăți în afirmare generate de învățământul nostru care amplifică nejustificat valențele teoretice ale actului de învățământ în detrimentul celor practice.

Rezultatele oricărei zone de activitate a societății sunt direct proporționale cu seriozitatea cu care a fost elaborată legea care reglementează acea zonă. Iată de ce m-am decis să vă prezint tehnic câteva considerații asupra Proiectului Legii învățământului nostru.

Titlul I Dispoziții generale:

Art. 4 (2): Lipsește ca finalitate a Învățământului preuniversitar: formarea adolescentului care să poată răspunde la cerințele societății moderne românești, adaptabil la transformările și necesitățile actuale ale pieței muncii.

Titlul II Structura învățământului preșcolar:

Art. 15 (2) 1 Trebuie precizat expres faptul că educația timpurie (0-3 ani) este facultativă, copilul în această perioadă a vieții având evident nevoie de mama sa și nu de "formarea unor competențe". Corelarea nivelurilor sistemului de învățământ cu drepturile și obligațiile părinților, legate de creșterea noului născut este imperios necesara. Sunt situații în care copilul, datorită unor probleme, nu poate urma în întregime întreg învățământul preșcolar, fiind necesară o îngrijire speciala a acestuia. Deci Art 15 (3) care precizează ca învățământul preșcolar constituie învățământ obligatoriu trebuie modificat.

La cap II secțiunea 2 art.22, în legătură cu clasa pregătitoare, trebuie specificat în ce constă aceasta și ce personal didactic se va ocupa de desfășurarea activității (educator sau învățător).

În cadrul secțiunii 3 - învățământul secundar inferior, gimnaziu la art. 15 (2) 3 legea prevede ca acesta să cuprindă 5 clase, respectiv V - IX, lucru care este foarte greu de realizat datorită a două motive: supraaglomerarea școlilor generale existente prin suplimentarea cu clasa a IX-a și prin imposibilitatea predării programei de clasa a IX-a de către profesorii de gimnaziu.

Daca s-au gândit soluții la aceste probleme, ar trebui exprimate în lege pentru a putea fi comentate și găsită varianta cea mai bună. Consider că actuala împărțire a învățământului preuniversitar este funcțională și n-ar trebui, momentan, făcute alte experiențe, cu urmări grave pentru elevi si profesori. De asemenea, învățământul secundar superior - liceul ar trebui să rămână sub forma actuală, rămânând obligatorii 10 clase, lucru corelat și cu codul muncii în legătură cu vârsta minimă la care un adolescent poate desfășura o activitate remunerată.

Este necesară precizarea unor normative care să reglementeze deficiența majoră cu care se confruntă învățământul din România: programa excesiv de încărcată și numărul mare de ore pe săptămână pe care le petrece în scoală un elev, îndeosebi la anumite profile ale învățământului liceal, cum ar fi cel de bilingv, franceza, număr care ajunge si la 35 ore/ săptămâna, făcând ca secția respectivă sa fie ocolită de elev la înscrierea în clasa a IX-a.

De asemenea, este necesară o corelare rapidă a programei școlare cu necesarul de cunoștințe pe care trebuie să-1 acumuleze un elev în această etapă de pregătire.

Se impune introducerea unui bacalaureat ( ca finalitate a învățământului liceal) pe grade de dificultate, care să permită absolventului de liceu continuarea studiilor în învățământul superior sau intrarea în câmpul muncii.

De asemenea, se impune creșterea importanței filierei SAM (scoală de arta si meserii) prin implicarea societăților comerciale în sprijinirea elevilor aflați în această formă de învățământ pentru finalizarea pregătirii, iar apoi angajarea acestora în aceste societăți. Exemplul Poloniei în acest sens este edificator.

Proiectul de lege a învățământului preuniversitar este prezentat intr-o forma stufoasă, greoaie, cu multă "literatură" și care nu reușește sa dea soluții problemelor reale cu care se confruntă în acest moment învățământul.

În titlul III art. 79 (3) legat de elaborarea programelor școlare este neapărat necesară instituirea unei comisii de specialiști avizați să realizeze acest lucru: profesori cu experiență la catedră și care în marea lor majoritate au exprimat continuu nevoia rapidă a descongestionării acestor programe.

La capitolul II: în legătură cu direcțiile județene pentru învățământul preuniversitar, la art. 89, în spiritul descentralizării care se dorește, ar trebui enumerate competențele acestora fără a se sublinia subordonarea directă față de ministerul educației. Astfel, direcțiile județene devin simpli executanți și nu instituții de decizie.

La capitolul III: conducerea unităților de învățământ la art 90 (3), ar trebui precizat că președintele consiliului de administrație poate fi și directorul școlii (care cunoaște cel mai bine problemele unității respective), dar oricum unul dintre reprezentanții scolii, astfel existând posibilitatea ca prin vot secret sa fie ales un părinte sau o persoană care să nu fie implicată direct în activitatea școlii respective și care nu ar putea fi eficientă în luarea unor decizii.

La capitolul V: evaluarea învățământului preuniversitar, ar trebui enumerate criterii corecte de evaluare a calității actului de învățământ, cum ar fi rezultate la concursuri școlare, admiterea în învățământul superior, încadrarea în diverse domenii de activitate, care vizează realizarea unor finalități, și nu notarea din timpul anilor de studii.

O problemă foarte importantă este reintroducerea în admiterea în liceu a testării în fiecare școală a elevilor care doresc să-și continue studiile în instituția respectivă. Ar fi în interesul fiecărei unități de învățământ să atragă elevi cât mai buni, ar fi în spiritul descentralizării și nu în ultimul rând ar fi și un indice real de performanță.

In altă ordine de idei, ar trebui specificat expres faptul că orice modificare în metodologia oricărui examen să fie făcută la începutul ciclului respectiv de învățământ și nu în ultimul moment, ca până acum.

Într-un consens general, datorită majorei importanțe a acestui domeniu de activitate pentru viitorul României, toate partidele politice, factorii de decizie, ar trebui sa definitiveze acest proiect de lege în forma cea mai bună, care să rămână neschimbată cel puțin 12 ani.

Având în vedere rolul hotărâtor al învățământului în plasarea societății pe linia progresului sau, dimpotrivă, a regresului este de o necesitate stringentă implicarea tuturor forțelor politice în elaborarea unei legi a învățământului preuniversitar într-o formă prin care să se acopere întreaga problematică și care să-i permită funcționarea, fără modificări de substanță, pentru cel puțin un ciclu complet de învățământ.

Cu deosebită considerație.

  Ionela Bruchental Pop - exemplificarea unor derapaje care exced prevederilor Constituției;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Exponentul democrației este reprezentat de către statul de drept în care, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Astfel, conform articolului 1 din Constituție, România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al carui teritoriu este inalienabil, frontierele sale fiind consfințite prin lege organică.

Aceste precizări se impun a fi făcute în contextul apariției unor manifestări și declarații demagogice în spatiul public, care contravin celor mai sus enunțate și care contribuie în mod nefericit la crearea unei stări tensionate, în mod vădit artificial create, între cetățenii români și cei de naționalitate maghiară, cu scopuri eminamente electorale în strictul beneficiu al unui grup restrâns de politicieni care au tot interesul de a se menține la putere prin exploatarea sentimentului naționalist.

Recentul moment al declarării independenței provinciei Kosovo a iscat controverse nu doar la nivelul cancelariilor occidentale, ci și în plan național, stimuland unele voci înfierbantate, care ar fi dorit o transpunere a situației din provincia Kosovo în interiorul României.

Violentele conflicte între populația majoritar albaneză și cea minoritar sârbă, existente de-a lungul anilor în provincia Kosovo, nu pot fi negate, ele constituindu-se într-o etapă sangeroasă și nedorită în spațiul balcanic, care a devenit un veritabil butoi cu pulbere prin acest gen de conflicte, mereu actuale și susceptibile de a exploda.

Transpunerea, însă, a realităților kosovare în Romania constituie o utopie, pe care anumiți politicieni cointeresați au încercat s-o uziteze ca pe o modalitate de atragere de capital electoral, în lipsa unor proiecte fezabile pe care sa le înglobeze într-o ofertă electorală viabilă și conferitoare de voturi.

Pe plan intern însă, realitatea cotidiană demonstrează că în privința relațiilor româno-maghiare se poate vorbi de echilibru, egalitate de șanse, conferirea de drepturi egale, rațiune, conviețuire pașnică și toleranță, atribute care fac din acest spațiu, un model subliniat și de catre reprezentanții unor democrații consolidate, care au analizat de-a lungul timpului istoria relațiilor româno-maghiare.

Din păcate, atributele enumerate nu sunt percepute de către toți etnicii maghiari intr-o manieră justă si reală, unii dorind cu orice preț să reînvie niște file ale istoriei de mult apuse și neînțelegând faptul că anumite realitați privind delimitarile teritoriale au fost trasate și cimentate cu mult timp în urmă, în mod definitiv și irevocabil.

Un exemplu elocvent, care reflectă încăpățânarea unora de a se raporta la niște aberații și refuzul de a accepta realitățile secolului XXI, s-au regăsit în municipiul Oradea, unde un grup de etnici maghiari au expus în locuri publice și chiar pe avizierul unor instituții afișe cu sloganeiredentiste de genul: "Ardealul a fost și va fi pământ unguresc''.

Asemenea derapaje publice, cu un conținut abject și care exced de departe prevederile Constituției României, nu pot fi tolerate sau încurajate, chiar dacă se constitue în cazuri izolate, ci suscită într-o manieră rațională atitudini colective ferme și dezaprobatoare, fiindcă asemenea clivaje comportamentale sunt, lăsând la o parte latura penală, niște focare care generează și amplifică tensiuni inutile, într-un spațiu multicultural stabil și tolerant, în care România în mod indiscutabil în relația cu minoritățile conlocuitoare a respectat și conferit drepturi, indiferent de naționalitate, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, sau apartenență politică cu o singură condiție: respectarea legilor fundamentale ale statului român.

  Lia Ardelean - declarație politică cu titlul implicarea preoților în politică, un pas important pentru revitalizarea satului românesc;

Doamna Lia Ardelean:

"Implicarea preoților în politică, un pas important pentru revitalizarea satului românesc"

"Nihil Sine Deo" (Nimic fără Dumnezeu) spune un antic proverb latinesc, al cărui mesaj a rămas din fericire intact, inclusiv în politica autohtonă. Nu numai din acest punct de vedere, decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a aproba ca preoții să poată candida ca independenți pentru posturile de consilieri locali este salutară și extrem de binevenită.

În numeroasele mele deplasări în teritoriu, dar și din discuțiile purtate pe această temă cu Prea Sfințitul Dr. Timotei Seviciu, Episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, am constatat că implicarea fețelor bisericești de la nivel local în procesul decizional administrativ este dorită de marea majoritate a electoratului, cu atât mai mult în zona rurală. De-a lungul celor mai străvechi perioade ale istoriei românilor, Biserica și Școala au fost pilonii dezvoltării satelor și orașelor noastre, iar la țară preotul și învățătorul s-au aflat permanent între cărturarii și factorii umani decizionali ai comunităților.

Revenirea Bisericii Ortodoxe Române asupra hotărârii 410/2004, care prevedea interdicția preoților și ierarhilor să facă politică, este de bun augur, întrucât participarea preoților la deciziile și hotărârile consiliilor locale va sprijini comunitatea, ei urmând nu numai să fie la curent cu problemele locale, dar și să exprime părerile cetățenilor în forurile decizionale locale.

Participarea directă a preoților în alegerile locale îi va responsabiliza și pe ei, în cele din urmă, pentru a-și pune în valoare principiile și ideile sociale și administrative. Nu în ultimul rând, alegerea preoților în consiliile locale va conduce la intensificarea acțiunilor administrațiilor de a întocmi proiecte și a atrage fondurile europene destinate revitalizării satelor: modernizarea infrastructurii, restaurări de biserici și monumente vechi etc., dar și pentru derularea misiunilor sociale de întrajutorare specifice bisericii.

Astfel, recenta decizie a Sfântului Sinod al BOR rezolvă excluderea preoților din viața politică și deschide noi orizonturi de dezvoltare zonei rurale, având în vedere și influența sporită a unora din fețele bisericiești în diverse domenii și medii ale vieții cotidiene.

  Mircea Man - declarație politică cu titlul Ne pleacă românii din țară și nu facem nimic!;

Domnul Mircea Man:

"Ne pleacă românii din țară și nu facem nimic!"

Salariile foarte mici, slaba pregătire profesională, mirajul de peste graniță care îi atrage pe români, saracia sunt doar câteva din motivele pentru care există o mare lipsă de forță de muncă în România. Această lipsă acută de forță de muncă reprezintă o mare problemă pentru statul român, deoarece mulți români pleacă la muncă în străinătate unde primesc de zece ori mai mulți bani.

Trebuie să recunoaștem cinstit că românii pleacă pentru o viață mai bună, iar România are mari dificultăți în a găsi lucrători calificați pentru a ocupa locuri de muncă în multe sectoare de activitate. De asemenea, migrația masivă face ca rata șomajului să fie scăzută în România, existând orașe unde șomajul este aproape zero, iar angajatorii nu își pot găsi lucrători.

Cele mai afectate domenii de activitate sunt în construcții unde este nevoie disperată de muncitori atât calificați cât și necalificați, în industria textilă, transporturi, patronii întreprinderilor mici și mijlocii sunt disperați de penuria de forta de muncă din țara noastră și cer urgent Guvernului să simplifice legislatia uceniciei la locul de muncă, dar nu în ultimul rând, ne pleacă specialiștii în IT, medicii, tinerii cu pregătire.

Planul de măsuri pentru revenirea în țară a românilor, pe care Guvernul l-a aprobat, nu cred că va avea un impact deosebit, de exemplu, în Italia, românii nu s-au prea înghesuit la bursa locurilor de muncă, iar ofertele nu i-au încântat deloc.

Domnilor guvernanți, ce facem în acest sens, cum înlăturăm sau măcar diminuăm acest fenomen existent, cum aducem înapoi milioanele de români plecați din țară pentru o viața mai bună, cum îi stimulăm? Dacă nu luăm măsuri cât mai urgente, efectele acestui fenomen vor fi catastrofale pentru noi toți.

Trebuie, domnilor, să găsiți soluții cât mai urgente și programe atractive care să motiveze întoarcerea acasă a românilor plecați, deoarece revenirea acestora va rezolva nu numai forța de muncă, dar și alte probleme sociale și aici mă refer la creșterea și educarea copiilor, care acum sunt crescuți de bunici și care abandonează școala.

Cum prevenim această criză acută și cum ne aducem cetățenii români acasă, acolo unde le este locul?

  Miron Ignat - declarație politică cu titlul Seara culturală a minorităților naționale din România;

Domnul Miron Ignat:

"Seara culturală a minorităților naționale din România"

În data de 5 martie 2008, la Palatul Parlamentului a avut loc "Seara culturală a minorităților naționale din România", în cadrul căreia au participat Comunitatea Rușilor lipoveni, Uniunea Sârbilor și Uniunea Ucrainenilor.

Spectacolul a avut ca participanți ansamblul artistic al Comunității Rușilor lipoveni "Ciubcik" din București și "Molodțî" din Tulcea, ansamblul artistic al Uniunii Sârbilor "Lale sa Morișa" din Cenad, județul Timiș, și ansamblul artistic al Uniunii Ucrainenilor "Zorea".

Această seară culturală a avut ca scop reunirea minorităților naționale, pentru a prezenta ce au mai bun și pentru a împărtăși pasiunea pentru muzică și dans, specifice fiecărei minorități. Ideea acestui eveniment a fost benefică pentru a aduna laolaltă oameni care aparțin diverselor culturi, pentru a consolida relațiile interetnice.

Ne-am bucurat de prezența a numeroaselor persoane din sală, care au avut plăcerea de a fi alături de noi într-o seară atât de specială, dând dovadă de admirație și respect pentru minoritățile din România.

Este de datoria noastră să susținem promovarea obiceiurilor și tradițiilor culturale, să încurajăm tinerele generații să descopere și să simtă o afecțiune față de cultură, obiceiuri și tradiții.

Tradițiile, cultura și identitatea minorităților naționale au adus un plus de valoare României, contribuind la dezvoltarea României ca țară multiculturală și la consolidarea relațiilor cu celelalte minorități. Dansul și cântecul reprezintă un mijloc de a accede la tradițiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare și dezvoltare a diversității.

Prin intermediul acestui eveniment, am arătat buna cunoaștere și înțelegere a minorităților naționale, am încercat să răspândim muzica și dansul specifice fiecărei etnii, de la muzică folclorică la muzică contemporană.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Monopolul supermarketurilor;

Domnul Viorel Pupeză:

"Monopolul supermarketurilor"

Românii plătesc cele mai mari prețuri din Uniunea Europeană pentru alimente, astfel că jumătate din veniturile cetățenilor sunt cheltuite pentru pâinea cea de toate zilele. Și asta pentru că hipermarketurile fac prețurile în România, dar și din cauza practicilor pe care le impun în relația cu producătorii, care duc la scumpiri exagerate ale produselor alimentare, la eliminarea de pe piață a anumitor produse.

Patronatele din industria alimentară românească au denunțat zilele trecute monopolul hipermarketurilor, dar și relațiile abuzive, discriminatorii și neconcurențiale și au cerut ca autoritățile statului să intervină. Scandalul nu este specific doar României, mai ales că oficialii de la Bruxelles încearcă să pună capăt politicii de forță a marilor magazine din toată Europa.

Politica marilor magazine, de a-și muta costurile pe spinarea producătorilor, scumpește produsele și le scade calitatea. Românii sunt obligați să suporte taxele impuse de marile magazine furnizorilor, pentru a fi lăsați să-și vândă marfa, de la "taxa de intrare în magazine" (care ajunge și la 10.000 de euro), taxa de raft, taxa de marketing până la cea de apariție în catalog. Pe lângă aceste condiții impuse producătorilor, apare și interdicția de a vinde mai ieftin produsele unor magazine de cartier. Toate aceste taxe și comisioane se regăsesc la final în prețul produselor alimentare și nealimentare din marile magazine și nu reflectă sub nicio formă calitatea, ci doar rotunjesc profiturile marilor magazine.

În aceste condiții, prin politica de forță în achiziții, hipermarketurile nu doar scumpesc artificial mărfurile, ci își și privează cumpărătorii de o parte din mărfurile favorite, deoarece nu toți își permit să plătească taxele cerute de marile magazine.

Așa dispar de pe piață producătorii autohtoni, în condițiile în care mai bine de două treimi din populația țării se aprovizionează din aceste hipermarketuri.

Poziția de forță câștigată de marile hipermarketuri pe o piață slab concurențială, cum este cea românească, este deocamdată mai puțin investigată de autorități. Consiliul Concurenței trebuie să inițieze o serie de verificări pe piața de retail, care să stopeze abuzul de putere. De asemenea, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dar și Ministerul Economiei și Finanțelor, sunt obligate să găsească o modalitatea de a trasa niște reguli care să protejeze producătorii autohtoni, dar și consumatorii români. Este aproape o minune să găsești în hipermarketuri fructe sau legume ale producătorilor români. Fără explicație, produsele românești au embargo. În aceste condiții, nici nu are cum să se dezvolte o mentalitate de protejare a producției interne.

Relația dintre interesele consumatorilor și pozițiile de forță ale hipermarketurilor poate fi echilibrată prin măsuri administrative, dar și prin impunerea unor condiții hipermarketurilor de către autoritățile locale.

Un monopol privat este la fel de periculos ca unul de stat, din rațiuni sociale.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată 8 Martie la Rădăuți - motiv de propagandă ieftină pe bani publici;

Domnul Aurel Olărean:

"8 Martie la Rădăuți - motiv de propagandă ieftină pe bani publici"

"Ce poate fi mai frumos decât să oferi doamnelor și domnișoarelor un cântec și o floare de ziua lor?" - așa titra retoric presa locală, citându-l, bineînțeles, pe cine altul decât pe primarul Rădăuțiului, pesedistul Mihai Frunză. "Manifestarea va fi celebrată în Piața Centrală, fiind urmată de un concert susținut de cele mai în vogă trupe românești." Această declarație, luată ca atare, avea rolul de a ne dezvălui (oare pentru a câta oară în ultimii ani?) "sensibilitatea", la frumos a "veșnicului" tânăr septuagenar primar Frunză, dar ascundea un adevăr nerostit: totul a fost plătit din bani publici. Și asta în timp ce urbea păstorită de primarul Frunză duce o lipsă acută de fonduri pentru refacerea infrastructurii sau a rețelelor de utilități publice.

Înțeleg grija electorală a primarului în prag de alegeri locale, înțeleg și grija bărbatului Frunză față de femeile din orașul pe care îl păstorește, înțeleg și dorința sa de a-și atrage tinerii, dar nu înțeleg de ce trebuie să facă toate astea pe banii publici. Mai ales că rezultatul s-a dovedit a fi un fiasco total, o participare de 20-30 de spectatori aflați întâmplător în zonă, neputând să justifice nici măcar cheltuielile de organizare. Ca să nu mai vorbesc de sumele exorbitante cu care au fost plătite toate acele formații cu nume exotice chemate să facă deliciul junilor rădăuțeni.

Cunoaștem cu toții manifestările populiste cu mici și bere de 1 mai și cu fasole și cârnați de 1 decembrie, pe care PSD-ul se încăpățâneză cu obstinație să le ofere electoratului, dar, în spiritul respectului față de banul contribuabilului și al cavalerismului primului bărbat din Rădăuți, ar fi fost mult mai elegant și de bun simț ca, cel puțin de astă dată, domnul primar să se limiteze la o floare. Ar fi fost și mult mai ieftin.

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Cerșind bani pentru sănătate;

Domnul Ioan Oltean:

"Cerșind bani pentru sănătate"

Sistemul sanitar din România se confruntă cu una dintre cele mai grave crize din ultimii 18 ani, criză pe care ministrul sănătății încearcă din răsputeri să o ascundă, ignorându-i cauzele.

În timp ce domnul Eugen Nicolăescu ne vorbește despre creșterea performanței sistemului de sănătate și despre deschiderea de noi etape în procesul de reformă, în România anului 2008, există persoane care sunt supuse unor intervenții chirurgicale fără a fi anesteziate în prealabil.

O asemenea situație deosebit de gravă a fost descoperită, zilele trecute, în orașul Lehliu-Gară. la spitalul din localitate, pacienții care urmează să fie operați nu beneficiază de anestezie sau sunt anesteziați superficial. Situația este cu atât mai sinistră cu cât mulți dintre cei supuși unui astfel tratament sunt copii. Explicația dată de conducerea spitalului pentru această practică barbară, specifică Evului Mediu, a fost aceea că aparatul utilizat la efectuarea anesteziei nu funcționează, lipsindu-i chiar cel mai important element și anume oxigenul. Drept urmare, medicii anesteziști au refuzat chiar să intre în sala de operație, considerând că riscul unui rezultat nefericit este prea mare.

În timp ce spitalele din România se confruntă cu lipsa aparaturii necesare prevenirii bolilor și tratării acestora, Ministerul Sănătății Publice care a beneficiat, în ultimii trei ani, de un buget de patru ori mai mare decât în guvernările anterioare, a preferat să arunce bani pe fereastră ca să afle ceea ce știam și înainte, că românii sunt bătrâni și bolnavi. Nu mai era necesar să se cheltuie peste 300 de milioane de euro ca să ni se și confirme.

Un alt exemplu concludent de proastă gestionare a Ministerului Sănătății și de incompetență a domnului Eugen Nicolăescu îl reprezintă diversele campanii publicitare difuzate pe un cunoscut post de televiziune care a devenit, pentru mulți liberali, locul unde dorm și iau masa.

Un astfel de spot publicitar sună cam așa: "În România, unul din doi copii bolnavi de cancer moare. Știți de ce? Pentru că nu sunt diagnosticați suficient de devreme. Și știți de ce nu sunt diagnosticați suficient de devreme? Pentru că nu există aparatura necesară. Dar știți de ce nu există? Costă 3 milioane de euro. Și știți de ce nu se poate strânge această sumă? Pentru că poate nu v-a rugat nimeni să o donați."

Aici a ajuns sistemul sanitar românesc: în situația ca diferite fundații să cerșească bani de la populație pentru că Ministerul Sănătății Publice a ales să-și bată joc de 300 de milioane de euro, în loc să achiziționeze, cu a suta parte din această sumă, aparatura necesară diagnosticării cancerului. Acesta este rezultatul lipsei de viziune, a gestionării dezastruoase și a eludării legilor statului român.

Criza profundă din sănătate poartă un singur nume: Eugen Nicolăescu, cel care a inventat o nouă metodă de a-și acoperi deciziile manageriale păguboase: cerșind bani de la contribuabili.

  Ionica Constanța Popescu - declarație politică cu titlul Pactul pentru imagine sau noua formulă a lui Să trăiți bine!;

Doamna Ionica Constanța Popescu:

«Pactul pentru imagine sau noua formulă a lui "Să trăiți bine!"»

Am mai vorbit despre anul electoral și efectele sale. Pozitive, până la un punct; fiindcă anul electoral vine nu doar cu promisiuni; pentru stimularea electoratului, anul electoral mai vine și cu bani pentru o școală, pentru un drum, pentru un cămin cultural...asta dacă edilul urbei are "spate" la guvern, să-i aloce sumele necesare stimulării localnicilor în favoarea lu' dom' primar.

Tot un fel de stimulent îmi pare a fi și recent încheiatul Pact pentru educație, semnat de partidele politice la chemarea președintelui. Un președinte, care nu s-a sfiit să le spună elevilor la un început de an școlar că și fără rezultate bune la învățătură poți ajunge președinte de țară, dându-se, evident, exemplu pe sine, convoacă zilele trecute partidele la semnarea Pactului pentru educație.

Numiți-mă răuvoitoare, dar eu vă spun că sunt sceptică, pesimistă. Iar un pesimist este un optimist trecut prin viață. Sunt, așadar, sceptică în privința vreunui rezultat palpabil al semnării documentului, cel puțin în viitorul apropiat. Document care, în sine, pare plin de intenții bune. Dar..drumul spre iad e pavat cu intenții bune.

Dacă aș fi avut convingerea că negreșit, după semnarea pactului, s-ar fi trecut la punerea în practică a documentului, n-aș fi ridicat subiectul azi în fața dumneavoastră.

P.C. a elaborat un proiect pentru stimularea și susținerea elevilor talentați, cu performanțe excelente la învățătură. Documentul a devenit lege de un an. El creează un cadru general optim pentru educarea tinerilor supradotați intelectual. Prevede chiar instruirea lor în centre speciale. Lucru deloc de neglijat, dacă ne gândim că azi, un astfel de elev, care nu a avut norocul să se nască într-o familie cu stare, care să-l dea la o școală privată, așadar, un astfel de elev învață în clase de câte 30 de elevi și bate pasul pe loc fie din pricina unui număr de colegi mai puțin silitori, fie din pricina unui profesor fără studii de specialitate.

Nu negați existența acestora, că vă trimit la 20 de km de București, într-o școală unde matematica și limba română sunt predate de persoane care, în afara utilizării limbii române și a matematicii în viața de zi cu zi, nu au avut altă relație cu cele două materii înainte de a începe să le predea elevilor. Nu e vina profesorilor, nu e vina elevilor, e vina unui sistem care s-a perpetuat timp de 18 ani, sistem care nu a încurajat nici profesorii, nu a stimulat nici performanța elevilor.

Și atunci, ce încredere să am în Pactul pentru educație? Singura certitudine legată de acest pact este aceea că el a fost semnat de partide... Și de societatea civilă. În rest, aplicarea Pactului.....va lua probabil calea legii pentru stimularea elevilor cu potențial intelectual ridicat despre care v-am vorbit.

Semnarea unui pact într-un an electoral este la fel de îmbucurătoare și dătătoare de perspective pentru sistemul educațional. Cu principiile enunțate în Pact n-am nimic. Sunt de-a dreptul realiste, bine venite și emoționante: modernizarea sistemului și a instituțiilor de educație (sper ca prin asta să se înțeleagă și introducerea canalizării în toate școlile românești, pentru că în cele mai multe nu există un robinet la care copiii să-și spele mâinile înainte de a mânca celebrul corn cu lapte). Apoi: 7% din p.i.b. pentru educație și cercetare, educație școlară gratuită și obligatorie de 10 ani. Sunt principii care plac auzului, dar oare, ele vor fi practicate vreodată? La puțin timp după semnarea Pactului, ministrul finanțelor pare-mi-se că anunța o rectificare bugetară de unde Ministerului Educației îi rezulta cu minus. Minus 200 de milioane de lei. Asta da aplicare a pactului.

Așadar, ce să-mi dea, oare, încrederea că acest pact va fi pus în aplicare de urgență? Mă uit în trecut. Am văzut documente semnate între partide; he, he vă amintiți de pactul de neagresiune dintre PNL și PSD de pe vremea când social-democrații au câștigat alegerile în 2000? Pactul a fost rupt ca spectacol de imagine în fața presei de către liderul liberal de atunci.

Am văzut pact între guvern și sindicate, care n-a împiedicat mișcări sindicale de protest. Am văzut pactul, suprem până azi, al lui "Să trăiți bine!". Pact între două partide, terminat în chinuri, în cel mai grozav război politic în care am fost antrenați cu toții, clasă politică, societate civilă, DNA, părinți, neamuri, Monica Macovei, CNSAS și alții.

Iată de ce eu cred că pactul pentru educație nu a fost decât un bun prilej de imagine pentu președinte. Și pentru partide, desigur, dar acestea din urmă erau, însă, între ciocan și nicovală. Chiar dacă au înțeles jocul de imagine al președintelui, chiar dacă au crezut sau nu în semnificația și aplicarea documentului, partidele au fost forțate, de aceeași imagine, să semneze. În caz contrar, ca la uninominal, ar fi fost acuzate că nu le interesează educația nației, educarea tinerilor și viața profesorilor. Așa că, într-o complicitate deplină, s-a bifat și pactul ăsta.

Nu cred că în perioada imediat următoare pactul pentru educație va însemna mai mulți bani pentru profesori, burse mai mari și mai multe pentru elevi, eliminarea unor probleme pentru părinții care nu se mai descurcă în atâtea cheltuieli pe care le au cu copiii de școală. Nu cred că va însemna introducerea canalizării în toate școlile și refacerea unităților de învățământ, astfel încât micuții să nu mai meargă zeci de km pe jos până la cea mai apropiată școală, ca să învețe alfabetul și să voteze DA la alegeri când fac 18 ani.

Pardon, DA-ul e perimat acum. Dar poate îi vine cuiva ideea să-i țină pe copii acasă și să-i învețe numai câteva litere. P de la partid, musai, și pe urmă..depinde de primar. Îi mai învață și un D de la democrat și un C de la conservatori și un L de la liberali și un S de la social. Destul cât să se descurce cu buletinul de vot. În rest, numai de bine.

Până la proba contrarie, Pactul pentru educație nu pare a fi acum, cu câteva luni înaintea primelor alegeri din anul electoral 2008, decât o ediție revizuită și adăugită a lui "Să trăiți bine!". Adică o idee frumoasă de câștigat mințile și voturile electoratului.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul Personalitățile locale au șansa de a-și sluji direct alegătorii;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Personalitățile locale au șansa de a-și sluji direct alegătorii"

Doresc din nou ca, de la această tribună, să-i felicit pe toți acei colegi parlamentari care, înțelegând importanța reînnoirii clasei politice românești, au votat pentru un sistem electoral cu vot uninominal. Poate că nu este o lege perfectă, poate că ar mai fi fost nevoie de unele precizări și modificări, dar esența rămâne aceeași: România a intrat într-o nouă etapă politică. Începutul va fi greu (dar oare nu orice început este greu?), perioada de acomodare a electoratului va fi lungă, dar rezultatele nu vor întârzia să apară.

Cetățeanul de rând va alege omul, nu lista. Votul lui va conta cu adevărat, iar cel ales va răspunde în fața alegătorului nu în fața partidului. Va fi, atât pentru alegători cât și pentru aleși, un test de maturitate politică și responsabilitate civică. Știu că sunt voci, chiar și în această sală, care susțin că nu suntem încă pregătiți. Este fals și a gândi așa, după 18 ani, înseamnă a acuza un întreg popor de imaturitate. În prezent electoratul României este matur, dar și, fapt extrem de grav, scârbit. Scârbit tocmai de ceea ce această lege vrea să schimbe: lipsa de respect față de votul cetățeanului, lipsa unei punți de legătură între alegător și ales și, nu în ultimul rând, disprețul politic cu care este tratat cetățeanul odată ce votul lui a fost căștigat. Electoratul a înțeles de mult că el este important, pentru o anumită parte a clasei politice, doar în perioada premergătoare alegerilor și se simte jignit și înșelat pentru asta.

Politicienilor cu vechi state de serviciu și notorietate media nu le pică bine această lege. La fel și celor care, pe liste de partid, au ocupat funcții călduțe în administrația centrală sau locală. Știu că va urma un val de "necunoscuți" care nu au apărut în viața lor la TV, a căror părere nu a fost niciodată solicitată de vreun cotidian central, dar a căror opinie contează pentru cei în mijlocul cărora trăiesc. Nu vor fi niște nume sonore și nici niște somități științifice sau politice, dar vor fi oameni legați sufletește de comunitatea lor. Și dacă această comunitate îi va aprecia, îi va alege fără nici o propunere sau imbold venit de la "centru". Stimați colegi, să fim onești până la capăt: în toate legislaturile anterioare câte personaje mediocre și necunoscute local, dar bine mediatizate central, și-au făcut loc pe listele de partid ? Nu întreb cum au făcut asta, ci întreb de ce au făcut asta. Pentru un titlu? Pentru satisfacerea unei vanității personale? Greu de răspuns acum.

Ideea votului uninominal va genera, sunt convins de asta, multe controverse în viitor. Dar cum orice lege este perfectibilă, ele vor fi remediate pe parcurs. Important este acum ca toți acei viitori candidați locali să spargă bariera conservatoristă cu care clasa politică românească s-a autoizolat față de cetățean. Nu vor avea decât de câștigat moral și politic. Electoratul iartă, dar nu uită.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privitoare la necesitatea unei evaluări a capacității de accesare a fondurilor europene în România;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privitoare la necesitatea unei evaluări a capacității de accesare a fondurilor europene în România

La începutul săptămânii trecute a fost lansat oficial Programul Național de Dezvoltare Rurală, document care stă la baza finanțării proiectelor dedicate mediului rural și agriculturii. Un moment important și foarte așteptat de potențialii beneficiari ai fondurilor pentru dezvoltare rurală. Din păcate, însă, această lansare este târzie și va trebui însoțită de demersuri complementare din partea autorităților responsabile în ceea ce privește informarea și consultanța oferită celor interesați de accesarea acestor fonduri. Pornind de la acest eveniment, considerăm că este necesar să se realizeze o analiză a cauzelor care au făcut ca România să fie pe un loc codaș între statele nou aderate la UE, în privința gradului de absorbție a fondurilor europene.

Un recent raport al publicației britanice Financial Times conchidea că în România post-2007 "simțul direcției încă lipsește". O afirmație care se referă la situația generală a căilor și politicilor aplicate de și în România, inspirată și de situația absorbției fondurilor europene destinate primilor ani postaderare.

Deși România a obținut cel mai consistent pachet de asistență financiară din partea Uniunii Europene, la nivelul țărilor din ultimul val de extindere, în primul an după aderare nu s-a simțit dorința internă de a investi aceste fonduri pentru dezvoltare.

Comisia Europeană a evaluat corect situația noastră în 2004, a luat în calcul dificultățile cu care ne confruntăm în plan socio-economic și a conectat cauza României cu procesul general de dezvoltare a Uniunii Europene. Nici partenerii comunitari, nici potențialii beneficiari români nu au prevăzut (și nu puteau să prevadă) la finele anului 2004, dimensiunile dezinteresului și incompetenței cu care actualul guvern urma să gestioneze relația cu Uniunea Europeană, în general, și problema accesării fondurilor structurale, în special.

Suportul financiar comunitar a fost unul din catalizatoarele entuziasmului cu care cetățenii români au susținut aderarea la Uniunea Europeană. Acesta urma să asigure aportul de capital necesar realizării unor proiecte de dezvoltare în diverse domenii, iar probabilitatea accesării unor resurse financiare semnificative a determinat, în primă instanță, îmbunătățirea perspectivelor de rating din partea agențiilor internaționale de profil, dar și îndemnul investitorilor străini de a veni în România.

Anul 2007 s-a remarcat aproape exclusiv printr-o succesiune de crize în relația cu instituțiile europene. Partidele politice care au alcătuit arcul guvernamental au politizat, dincolo de limitele rezonabile, agenda postaderare și și-au justificat conduita prin invocarea "directivelor" europene sau a "rapoartelor" elaborate la Bruxelles. Actele de privatizare și unele măsuri fiscale au alimentat controverse cu forurile europene, datorită manierei în care autoritățile noastre au găsit de cuviință să implementeze legislația privitoare la concurență și servicii. Piața internă, sectorul economic în care finanțările europene aveau o importanță capitală, agricultura, s-au aflat la periferia preocupărilor administrației.Mesajele Comisiei Europene și ale Opoziției cu privire la întârzierile în operaționalizarea Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, în domeniul sanitar-veterinar, au fost ignorate de Guvern. La finele anului trecut, în mod penibil, Guvernul a ajuns să sărbătorească faptul că s-a evitat in extremis activarea clauzei de salvgardare pe agricultură și, implicit, pierderea unor sume din finanțarea globală, din cauza inadvertențelor în activitatea de inventariere și raportare a suprafețelor cultivate.

În 2007, România nu a atras niciun euro din fondurile pentru promovarea produselor agricole, deși oferta de produse ecologice, extrem de căutate pe piața europeană, este una din puținele nișe de piață pentru agricultura românească. Mai mult, autoritățile române sunt responsabile pentru autoexcluderea produselor românești de carne de pe piața europeană.

În privința fondurilor structurale, nu am avut capacitatea de a atrage aproape niciun fel de finanțări pe parcursul anului 2007. Cele câteva milioane de euro intrate în țară ca fonduri europene, în anul 2007, provin numai din fondurile de preaderare și nu răspund nici pe departe necesităților interne, nici așteptărilor posibililor beneficiari.

Deși se cunoștea faptul că birocrația europeană presupune o serie de dificultăți obiective în accesarea finanțărilor, măsurile necesare pregătirii administrative pentru atragerea acestor fonduri s-au aflat pe ultimele locuri pe agenda guvernanților actuali ai României. Dacă în cazul statelor care au aderat în anul 2004 la UE s-a reușit depunerea de proiecte pentru sume cuprinse între 12% și 30% din fonduri, în cazul României, Guvernul a avut nevoie de primul an de după aderare, pentru a finaliza infrastructura administrativă. Programul Național de Dezvoltare Rurală a fost aprobat de Comisia Europeană abia la sfârșitul lui februarie 2008. Agențiile de Dezvoltare Regională nu dovedesc, din păcate, nici în prezent, eficiență și interes în a-i instrui pe reprezentanții autorităților locale în sensul îndeplinirii unor proceduri puțin familiare acestora, iar Programul Operațional pentru Competitivitate a fost prezentat doar în urmă cu câteva zile.

Deși avem nevoie vitală de resurse financiare,ne aflăm pe ultimul loc între statele recent integrate în Uniunea Europeană în privința accesării de fonduri, în primul an după aderare. În ultimele luni, s-au putut depune o serie de proiecte pentru programul de Mediu și pentru cel de Dezvoltare Regională, aflate în faza de operare. În privința Transportului, ne aflăm într-o fază incipientă și este firesc să estimăm, cu scepticism, suprafețele de autostradă în centimetri pe cap de locuitor. Același management dezastruos este utilizat și în privința familiarizării potențialilor beneficiari cu procedurile necesare obținerii finanțărilor de la bugetul comunitar.

Efectele unei astfel de politici se fac deja simțite la nivelul societății românești. Entuziasmul pentru aderare a scăzut considerabil, iar un studiu publicat recent subliniază faptul că majoritatea agricultorilor nu mai sunt așa de interesați de fondurile europene, din cauza neîncrederii și dificultăților de ordin administrativ cu care se confruntă. Dezamăgirea opiniei publice este firească, dat fiind faptul că, în 2007, România a fost practic contributor net la bugetul european, cu o prestație de peste 1 miliard de euro. O situație de altfel paradoxală, de care administrația românească se ferește să pomenească. Dar costurile acesteia au apărut, iar cei care le plătesc sunt cetățenii României. Fenomenul se reflectă, de altfel și în statisticile europene, care arată că în țara noastră trăiesc cei mai săraci europeni (Eurostat). În loc să învățăm din practicile bune și greșite ale foștilor "patru săraci", am creat noi înșine o altă specificitate europeană, anume menținerea societății românești în sărăcie.

Responsabilitatea pentru erorile manageriale în procesul de integrare europeană revine în primul rând guvernului, iar alegătorii l-ar fi sancționat de câte ori ar fi avut prilejul. Ea aparține însă și legislativului, care a dat votul de încredere unei puteri prea puțin interesate în modernizarea țării, care este pe cale de a rata unul din proiectele naționale cele mai importante ale acestui început de mileniu.

De aceea, solicităm Guvernului să prezinte în Parlament un raport asupra stadiului în care se află operarea programelor de dezvoltare convenite cu Comisia Europeană și care este estimarea factuală privind utilizarea celor peste 30 miliarde de euro, alocați României prin cadrul financiar european pentru anii 2007-2013.

  Ion Stan - declarație politică cu titlul Opriți pregătirile de fraudare a alegerilor, domnule Traian Băsescu!;

Domnul Ion Stan:

"Opriți pregătirile de fraudare a alegerilor, domnule Traian Băsescu!"

Dorim să atragem atenția, pe această cale și înainte de a ne adresa organelor responsabile de aplicarea legii, asupra unor practici tipic mafiote pe care Partidul Democrat-Liberal, puternic sprijinit de Traian Băsescu și Comandamentul Electoral Prezidențial, le implementează în realitatea vieții politice, cu scopul de a submina pluripartidismul, ca valoare democratică supremă, și a deschide cale liberă dictaturii monopartide a "Partidului Prezidențial".

Comandamentul Electoral Prezidențial coordonează o strictă monitorizare politică a tuturor celorlalte partide adversare, pentru a le spiona planurile și contracara deciziile și acțiunile în perspectiva campaniei electorale.

Directorul Oficiului Informațiilor Integrate ale Comunității Informațiilor Integrate al Comunității Naționale de Informații, sub exigenta și vigilenta îndrumare a Departamentului Securității Naționale, asigură o strictă coordonare a eforturilor informative secrete, inclusiv pentru realizarea unor presiuni, șantaje și racolări menite a determina dezertări ale primarilor și consilierilor partidelor adverse.

Acțiunile secrete ale staffului electoral prezidențial sunt puse în operă de cca. 15 grupe operative, o grupă având repartizate, în medie, 2-3 județe. În conducerea și componența grupelor predomină ofițeri de informații în rezervă din toate serviciile și structurile de informații, inclusiv specialiști în operațiuni de interceptare, piratare și alterare a bazelor de date.

Reține atenția faptul cu totul special că în grupele operative se regăsesc și ofițeri de informații care s-au ocupat de evaziuni fiscale și spălare de bani, care cunosc foarte în amănunt întinsele rețele de captare a resurselor financiare negre necesare atingerii scopurilor politice. Nu putem să nu observăm că, pentru dezertarea unui primar, se avansează între 50.000 și 100.000 lei RON, în funcție de mărimea și importanța mizei localității.

Grupelor teritoriale ale Comandamentului Electoral Prezidențial li s-au stabilit și unele "conexiuni de încredere" la nivelul structurilor locale ale M.I.R.A., fidele P.D.L., prin care se acționează pentru hăituirea și timorarea adversarilor politici.

Ministrul Internelor și Reformei Administrative este departe de a ști cât de mult este dependent ministerul său de comandamentul electoral personal al lui Traian Băsescu și, în același timp, cât de neagreată și sabotată este conducerea liberală din administrația publică.

Clientela politică a P.D.L., respectiv clanurile mafiote care prosperă exclusiv de pe urma afacerilor cu bani publici, a fost cadorisită cu contracte a căror valoare economică a fost mult supraestimată, iar banii asigurați în avans pentru a se putea acoperi găurile negre electorale. Dovadă sunt și deconturile alegerilor europarlamentare, care, în cazul P.D.L., dar și a P.N.L., au depășit cu până la 400% resursele celui mai mare partid din opoziția parlamentară.

Vigilenta noastră societate civilă pare a nu mai exista atunci când cei care se revendică din dreapta eșichierului politic recurg la fuziuni cu grupuri de interese criminale pentru finanțarea campaniilor electorale.

Oare să nu știe "campionul luptei anticorupție", Traian Băsescu, că tocmai această formă de corupție este cea care prezintă cel mai înalt grad de pericol pentru democrație, drepturile cetățeanului și stabilitatea politică?

Facem apel la clasa politică responsabilă să dezavueze practicile de natura celor pe care le-am observat și să susțină o competiție electorală onestă, bazată pe respectul față de alegători și pe capacitatea politică a partidelor, exprimată prin strategii de dezvoltare economico-socială și programe de rezolvare a necesităților stringente ale comunităților.

Opriți pregătirile pentru fraudarea alegerilor, domnule Traian Băsescu!

  Ioan Aurel Rus - declarație politică cu titlul Isteria votului uninominal;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"isteria votului uninominal"

Săptămâna trecută, într-o cârdășie de nedescris și cu o viteză ce concura cu supersonicele de ultimă clasă, în plenul Camerei Deputaților s-a dezbătut legea privind votul uninominal. Luările de cuvânt ce au urmat după prezentarea raportului de către comisia formată în acest scop, au reliefat caracterul de haită, când e vorba să distrugi ceva ce merge în România.

Partidul România Mare a reliefat încă o dată că nu se opune reformării clasei politice, ci modalității mârșave în care cei ce au prăduit țara încearcă să scoată din Parlament partidele politice ce nu s-au raliat cu ei.

Sub pretextul că poporul dorește votul uninominal a fost prezentată situația de la referendumul din 25 noiembrie 2007, dar care nu a fost validat de către Curtea Constituțională, pentru că la urne s-au prezentat doar 26,51% din alegătorii cu drept de vot. Cu alte cuvinte, dintre cei 18.296.459 de alegători au votat pentru vot uninominal numai 3.947.212 alegători. Ca urmare, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr.8 din 29.11.2007, a decis că la referendum au participat 4.851.470 persoane, număr insuficient pentru ca referendumul să fie declarat valabil, în conformitate cu prevederile art.5 alin.2 din legea nr.3/2000. De aici rezultă limpede că poporul român s-a declarat împotriva votului uninominal, iar Parlamentul a adoptat o lege contrara voinței acestuia.

Se știe, de altfel, că orice lege privind votul uninominal, indiferent de numărul tururilor de scrutin, este neconstituțională. Actualul text al Constituției, revizuită în 2003, nu permite alegerea membrilor Parlamentului prin vot uninominal, fiind încălcate articole din Constituție referitoare la structura organelor puterii de stat, respectiv la formarea Parlamentului și a Guvernului.

Prin votul uninominal se încalcă prevederile art. 16 din Constituția României, respectiv: alin. 1: «Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări»; alin. 2: «Nimeni nu este mai presus de lege ». exemplu: pentru etnicii maghiari din România există Partidul Civic Maghiar ( înregistrat la Tribunalul Mun. București), Partidul România Mare, Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, Partidul Democrat Liberal, Partidul Conservator și alte partide politice, iar în plus mai au dreptul prin această lege să se înscrie în competiția electorală și cu candidați înregistrați pe lista organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale cum ar fi UDMR. De ce această discriminare?

Cât privește așa-zisa garanție egală cu 5 salarii medii brute pe economie, candidaților care nu au bani le este încălcat art.35 din Constituția României, referitor la dreptul de a alege și a fi ales.

Privitor la decuparea colegiilor uninominale se prevede ca acestea să fie realizate prin hotărârea unei comisii parlamentare și nu în baza unei legi organice. Se știe că, în baza regulamentului ședințelor comune ale Senatului și Camerei Deputaților, hotărârea o da plenul Parlamentului și nu o comisie specială.

În final voi spune că această lege încalcă Constituția României, art.121 și 122 prin forțarea alegerii prin vot uninominal a președintelui consiliului județean. Practic, prin această încălcare a Constituției votată în Parlament, se modifică și se completează Constituția României, apărând o nouă autoritate publică locală - președintele consiliului județean.

Iată motivele ce au stat la baza strângerii de semnături pentru contestarea acestei legi la Curtea Constituțională.

  Marin Almăjanu - sublinierea importanței efortului de reformare a clasei politice;

Domnul Marin Almăjanu:

Săptămâna care a trecut a marcat un punct de cotitură pentru viața politică românească. Camera Deputaților a aprobat proiectul Legii pentru alegerea prin vot uninominal a membrilor viitorului Parlament al României.

Guvernul liberal este primul guvern postdecembrist care și-a asumat răspunderea pentru un proiect atât de îndrăzneț de reformare a clasei politice. Deși alți lideri politici au pledat pentru reformarea clasei politice, aceștia nu au trecut de nivelul discursurilor despre reformă.

PNL a susținut încă din anii '90 reformarea clasei politice, un proces extrem de complex, cu multe aspecte delicate, votul uninominal nefiind decât o componentă a acestui proces. PNL a fost primul partid politic care a propus un proiect legislativ de vot uninominal, revăzut și ameliorat în anul 2005, proiect care ulterior s-a materializat într-o propunere legislativă privind Codul electoral.

Este important de remarcat faptul că politicienii români au răspuns practic unei dorințe a cetățenilor României, care, în marea lor majoritate, susțin noul sistem electoral, în contextul în care încrederea alegătorilor în politicienii români devenise tot mai mică.

Indiferent dacă noua lege va fi sau nu atacată la Curtea Constituțională, așa cum se preconizează, rămâne efortul clasei politice din România de a se reforma și bineînțeles o lege, chiar modificată în urma unei eventuale decizii a Curții.

  Mihai Cristian Apostolache - atenționare legată de starea drumului național Ploiești-Târgoviște;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Abordez astăzi în această declarație politică un subiect care a făcut obiectul și al unei întrebări adresată Ministerului Transporturilor. Este vorba de starea deplorabilă în care se află drumul național care face legătura între Ploiești și Târgoviște și care, pe zi ce trece, devine un obstacol în calea circulației libere a persoanelor și a mărfurilor, punând în pericol totodată viața celor care călătoresc pe acest drum.

Fac un apel cu acest prilej către Ministerul Transporturilor să găsească de urgență o soluție de finanțare a respectivului drum național, măcar pentru plombarea lui în prima fază, urmată de reabilitarea corespunzătoare a acestuia. Nu este posibil ca autoritățile abilitate ale statului să încalce în mod flagrant principii ale Uniunii Europene precum libera circulație a persoanelor și libera circulație a mărfurilor. De asemenea, nu este permis ca un ministru liberal ca cel de la transporturi să nu fie preocupat de susținerea activității antreprenoriale din Parcul Industrial Ploiești, obiectiv economic situat pe acest drum. Totodată, s-a constatat că numărul accidentelor rutiere produse pe acest drum a crescut și cred că o intervenție imediată a Ministerului Transporturilor ar diminua considerabil riscul producerii unor astfel de accidente rutiere.

De aceea, vă îndemn, domnule ministru, să vă alocați o parte din timpul dumneavoastră și pentru rezolvarea acestei probleme, nu doar să fiți preocupat de o eventuală candidatură la Primăria Municipiului București.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul O situație de o gravitate extremă;

Doamna Gheorghe Chiper:

"O situație de o gravitate extremă"

Știrea de presă conform căreia Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și-a epuizat în două luni fondurile prevăzute pe întregul an pentru finanțrea lucrărilor la construcția Autostrăzii Transilvania, reprezintă o situație de o gravitate extremă, un fapt alarmant care nu poate fi, în niciun fel, ignorat. Dimpotrivă, asupra acestui caz ar trebui să se mobilizeze toată suflarea românească, începând de la noi - cei din Parlament -, care avem destulă putere de a corecta prostiile Guvernului, de a-i îndrepta abuzurile și de a înlătura, măcar în parte, nepăsarea de care dă deseori dovadă.

Pentru că nepăsare se cheamă ceea ce (n)-a făcut, alocând pentru un astfel de obiectiv de interes - nu numai național, dar și cu implicații pe plan european - sume insuficiente pentru continuarea lucrărilor.

De fapt, disprețul pentru finanțarea construcției de autostrăzi nu este la actualii guvernanți un fapt neobișnuit. Încă de la instalarea lor la putere în 2005, sprijiniți atunci de noul președinte al țării, care a susținut anterior teribila idee a inutilității autostrăzilor pentru români, Guvernul a pornit o campanie de presă violentă, campanie facilitată și chiar promovată de un larg evantai de argați din mass-media, conform căreia trebuie sistate lucrările abia începute la Autostrada Transilvania, deoarece devizul este prea costisitor. Aflăm că după trei ani, în care nu s-a lucrat deloc, valoarea acestui deviz a crescut exponențial, la care se adaugă și unele penalizări pentru stagnarea lucrărilor.

Au stagnat lucrările și la celelalte autostrăzi, iar pregătirile pentru cele care urmau să înceapă ulterior - mai ales pe traseul de pe Coridorul IV - se constată că nu au avansat nici ele. Deși pe tronsonul Arad-Timișoara, de exemplu, există soluție de finanțare din anul 2003, dar și-n acest caz nu s-a putut asigura partea, puțină, de contribuție a Guvernului român.

Trebuie spus însă că, pe lângă ignorarea totală timp de trei ani a necesității de finanțare a autostrăzilor românești, există în această cauză și o premeditare menită să deturneze banii bugetului spre alte acțiuni care "dau bine" la imagine. Am putut afla, astfel, cu o frecvență supărătoare, despre marile investiții preconizate în Învățământ și Sănătate, despre modernizări și reabilități de școli și spitale, despre finanțări suplimentare și "incomparabil" mai mari decât înainte ... Doar că și la aceste investiții sunt finanțate mai mult documentațiile și lucrările pregătitoare, toate acestea făcându-se cu banii luați de la infrastructura rutieră, privând țara de drumuri și de autostrăzi. Așa am ajuns la acest capitol pe locul 111 din 124, țări luate într-un studiu internațional, aproape de Ciad, care este ultima.

Iată de ce consider că situația existentă acum, despre care am făcut actuala declarație, este gravă, disperantă, generând un adevărat pericol național.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Gradul de fiscalitate în România;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Gradul de fiscalitate în România"

Românii plătesc cele mai multe taxe și impozite din Europa, 420. În urmă cu trei ani, pe vremea guvernării P.S.D., România număra 224 de impozite, taxe și tarife. În 2006, erau 330. La îndemnul miniștrilor liberali, s-a impus un număr de 420. Chiar și în aceste condiții, deficitul bugetar a crescut de la 1,5% p.i.b. la 2,6% p.i.b., ponderea în p.i.b. a veniturilor crescând doar cu 2%, de la 30% în 2004 la 32% în 2007. Totuși, care ar fi explicația?!

Cota unică a redistribuit veniturile în societate, de ea bucurându-se în primul rând cei cu venituri mari realizate din mai multe surse de proveniență. Golul de venituri creat prin taxarea uniformă a fost acoperit prin creșterea altor impozite și apariția altora noi. S-a mărit impozitul pe proprietăți și, invocând principiul echității fiscale, s-a majorat impozitul pe dividente la 16%; la fel și cel pe tranzacțiile cu bunuri de capital, ignorând efectul acestor majorări de impozite asupra creșterii economice.

La nivelul întreprinderii, gradul de fiscalitate se învârte în jurul a 30%. Comparând situația cu cea de pe vremea guvernării P.S.D., liberalii au adus următoarele modificări: de la 25% impozit pe profit, 5% impozit pe dividente, 1% impozit pe dobânzi, 32,5% CAS s-a ajuns la 16% impozit pe profit, 16% impozit pe dividente, 16% impozit pe veniturile din dobânzi, 30,5% CAS. Nivelul din 2004 al impozitului pe profit este egal cu cel din 2007 și reprezintă 2,7% din p.i.b.

La 31.12.2007, veniturile fiscale ale bugetului de stat au totalizat 44.916 milioane RON, din care: impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice 11.888 milioane RON, iar contribuțiile de asigurări ale angajatorilor 256 milioane RON. Povara fiscală suportată de persoanele juridice fiind de 27%, suma celor două tipuri de impozite raportată la totalul veniturilor fiscale, ea fiind considerată una neatractivă pentru investitori.

Folosind aceeași metodă de calcul pentru bugetul general consolidat, în condițiile în care contribuțiile angajatorilor la asigurările sociale reprezintă 16.866 milioane RON, gradul de fiscalitate pentru persoane juridice este și mare, 37%.

Gradul de fiscalitate calculat ca venituri fiscale raportate la p.i.b. a avut în ultimii 4 ani următoarea evoluție: în 2004 18%, în 2005 17%, în 2006 18,5%, iar în 2007 19,5%.

Anul acesta, România va trebui să cofinanțeze fondurile structurale europene, pentru acest lucru fiind nevoie de peste 800 milioane euro. O mai mare fiscalizare a economiei poate avea efecte dezastruoase asupra creșterii economice. Din păcate, Guvernul liberal a fost falimentar, nefolosind eficient banii publici, aceștia fiind risipiți, iar deficitele ascunse ale României sunt uriașe, în special cele legate de infrastructură. Din păcate, nici la nivel local nu stăm prea bine, capitala fiind un exemplu trist. Principala problemă a edilului a fost schimbarea bordurilor, de aceea acesta a fost numit primarul "Bordura", în condițiile în care mii de străzi, practic, nu au intrat în Uniunea Europeană, ele neavând canalizări, apă potabilă.

După alegeri, politica fiscal-bugetară trebuie schimbată radical, Guvernul viitor trebuie să sprijine consolidarea stabilității macroeconomice, prin asigurarea unui rol stimulativ al impozitelor și taxelor, menit să contribuie la dezvoltarea și întărirea activității din economie, care să conducă la o creștere economică durabilă. Trebuie găsite soluții viabile în ceea ce privește asigurarea și consolidarea surselor de finanțare necesare pentru a face față angajamentelor de cheltuieli la care România s-a angajat ca urmare a devenirii membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Reducerea t.v.a.-ului la pâine și la alte produse de bază este o măsură socială binevenită, una social-democrată, dar, totodată, sunt necesare modalități de compensare.

Numărul impozitelor trebuie redus și analizat serios, dacă nivelul de 16% nu ar trebui să fie ceva mai mare, mulți specialiști considerând că un nivel de 18%-19% ar putea să crească veniturile până la un prag considerat solid de 35% din p.i.b., apropiat în mărime relativă de cele din Uniunea Europeană.

  Ioan Stan - comentariu legat de fiscalitatea din România;

Domnul Ioan Stan:

Sunt unul dintre cei care, ancorați în realitatea economiei românești, am fost și rămân cu spaimă, preocupat de fiscalitatea din România.

Nu o dată am vorbit despre acest subiect în luările mele de poziție ca parlamentar. Nu am fost singurul care, în ultimii patru ani, am atenționat factorii responsabili asupra avalanșei de biruri obligatorii pentru oricine s-ar aventura în jungla economiei românești. Am tot sperat să mă fac auzit și chiar am încercat un sentiment de satisfacție când, în urmă cu vreo șase luni, ministerul de resort anunța că problema parafiscalității a fost trecută pe lista de priorități a instituției. Unde a și rămas, bănuiesc, deși ministrul Vosganian, aplaudând "bărbăția cu care, vezi Doamne, s-ar fi trecut la lupta cu parafiscalitatea, vorbea săptămâna trecută de eliminarea a 107 taxe și impozite din cele 385 presupuse ca existente de onorabilul vorbitor.

Frumos și documentat, am spune, dacă domnul ministru n-ar fi pus numărarea celor 385 de belele pe seama unui raport al Băncii Mondiale, raport care nu există!

Există, în schimb, în realitate, un cumul de 306 taxe și impozite aplicabile în prezent în România și acest lucru, vajnicul luptător antiparafiscalitate ar fi trebuit să-l știe cu exactitate pentru a fi credibil în declarații.

Luând în calcul faptul că doar cinci categorii de taxe și impozite aduc la vistieria statului peste 80% din venituri (contribuțiile sociale, impozitele pe venit și profit, TVA, accize, taxe vamale), restul de 301 găselnițe par a fi fost născocite numai pentru înflorirea birocrației și întru disperarea agenților economici.

O metodă infailibilă pentru inventarea de taxe este, cu siguranță, următoarea: statul înființează o autoritate, o agenție, o comisie, ceva acolo să supravegheze un anumit domeniu. Din acest motiv, firmele care activează pe piața respectivă trebuie să plătească autorizații, taxe, tarife.

"Trăiesc bine", pe baza acestui sistem, 22 de agenții și autorități aflate în directa subordonare a guvernului, la care se adaugă, bineînțeles, agențiile subordonate ministerelor.

Să exemplificăm: Agenția Națională Sanitar-Veterinară precizează într-unul din ordinele emise tarife pentru 294, "servicii" obligatorii; Autoritatea Navală Română acționează pe baza unei liste cu 395 taxe pentru inspecțiile tehnice; Biroul Român de Metrologie Legală percepe aproape 200 de tarife pentru verificarea aparatelor de măsură; Comisia pentru controlul activităților nucleare are în nomenclatorul de taxe și tarife aproape 500 de poziții (nu "de flori de cuc" un cabinet de radiologie dentară trebuie să obțină autorizație de funcționare de la această instituție la fel ca și lucrătorii de la Cernavodă).

Și n-ar fi drept să trecem cu vederea un alt izvor de taxe și impozite, fondurile: Fondul de mediu, Fondul cinematografic, Fondul cultural național, Fondul special petrolier și lista poate continua.

Așa se face că n-ar trebui să ne mai mire existența unor taxe de genul: timbrul pe cal, taxa pe calitatea nutrețului, taxa pe apa de ploaie, taxa pe paharul de cristal și altele asemenea.

Ar trebui să ne mire că mai există agenți economici "în viață".

  Emil Radu Moldovan - declarație cu titlul Timpul scumpirilor;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Timpul scumpirilor".

În ultima perioadă, avalanșa scumpirilor îi lovește pe români din toate părțile fără milă, în timp ce autoritățile privesc impasibile acest spectacol dramatic de parcă ar fi la o piesă de teatru. Astfel, scumpirile în România au atins cote record, în timp ce salariile cresc în cel mai bun caz în pas de melc.

Produsele sunt la același nivel cu cele din Uniunea Europeană sau chiar mai scumpe, cum este cazul uleiului care a crescut în ultima perioadă cu peste 44%, iar legumele, fructele au crescut vertiginos cu peste 30%, devenind pentru mulți români un lux.

Astfel, în timp ce avem prețuri la același nivel cu țările din jurul nostru, cum ar fi Ungaria și Cehia, salariile sunt de două ori mai mici decât în aceste țări încât românii au ajuns să fie cei mai oropsiți din Uniunea Europeană.

Această situație este urmarea unor politici dezastruoase ale puterii de dreapta care s-a instaurat în România din 2004 și care mai are puțin și duce la sapă de lemn o țară întreagă datorită incompetenței crase de care dă dovadă în toate sectoarele.

În perioada următoare se pare că situația va deveni din ce în ce mai rea, deoarece inflația pentru luna martie se prognozează că va depăși 8%, situație care se menține și la sfârșitul anului, iar salariile vor crește într-un procent cel mult egal dacă nu mai mic, astfel că puterea de cumpărare a românilor în anul 2008 se va degrada continuu.

  Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică cu titlul SOS București. Opriți mutilarea capitalei!;

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Declarație politică: "SOS București. Opriți mutilarea capitalei!"

Declarația mea politică reia problema acută a agresiunii asupra unor spații verzi, terenuri de sport și valori de arhitectură ale capitalei, care sunt distruse de mafia intereselor imobiliare cu ramificații în întreaga țară.

Corupția în domeniul construcțiilor, căreia îi cad victime și valori de arhitectură civilă și industrială, trebuie stopată, iar fărădelegea drastic sancționată. Aminteam de peisajul dezolant al unor străzi centrale din capitală unde au fost demolate abuziv clădiri cu valoare de arhitectură, unele incluse pe lista monumentelor istorice.

Ravagiile distrugerilor ilegale de case și acapararea terenurilor publice, cu complicitatea primăriilor, trebuie urgent stopate. Se impune o monitorizare atentă a acestui câmp de bătălie, unde se confruntă interesele veroase ale afaceriștilor și protejarea capitalei de lăcomia fără frâu a rechinilor din construcții.

Pentru casele cu valoare de arhitectură, unele pe lista monumentelor istorice, distruse peste noapte, toți cei responsabili de aceste acte infracționale ar trebui să dea socoteală, nu doar în fața cetățenilor, agresați în propriul ambient urban, dar și în fața instanțelor penale. Tolerarea acestor incredibile fărădelegi, alimentate de corupție, va schimba lamentabil aspectul capitalei, văduvită de spații și valori de arhitectură unice, unele emblematice pentru identitatea orașului.

Aminteam de indignarea opiniei publice și a presei față de aceste distrugeri, nestopate la timp și manifestate îndeosebi, în sectoarele I și IV ale Capitalei. La aceste abuzuri, pe care le-am pomenit într-o declarație precedentă, se adaugă unele abuzuri de ultimă oră, consemnate de presă.

Este vorba în primul rând de acapararea terenului de la Ștrandul Tineretului, proprietate publică privată a statului, luat de firma "Trigranit" a omului de afaceri Arpad Paszkany, și cedat firmei ce își spune pretențios, "Kiseleff Business Plaza". Deci, un nume simbolic pentru o zonă rezidențială și de recreere a capitalei, Kiseleff, devine titulatură de Business al unor afaceriști, care sacrifică un spațiu tradițional de sport, pentru a-l transforma într-un complex de zgârie-nori.

Deși acest act veros încalcă Legea Sportului, construcția pe cei 11.000 de metri pătrați ai Ștrandului Tineretului, a obținut un certificat de urbanism care plasează pe spațiul de sport două blocuri, P+7 și P+29. acest abuz care facilitează afacerile imobiliare, în detrimentul legii și al dreptului cetățenilor la spațiul verde și de agrement, trebuie stopat, prin verdictul Comisiei Municipiului București de a nu acorda PUZ-ul cu ușurința păguboasă cu care ne-a obișnuit până acum.

Se știe că în țările civilizate ale Europei, dreptul la spațiile vitale dedicate nevoii de aer liber și sport a cetățenilor este foarte respectat. În Germania, de exemplu, construcția clădirilor de locuit este însoțită de proiectarea unor spații verzi și terenuri de sport. În mod paradoxal, la noi, statul nu apără aceste drepturi elementare ale cetățenilor, favorizând, dimpotrivă, acapararea unor terenuri publice protejate de lege, de către afaceriștii puși pe căpătuială și profitorii din domeniul contrucțiilor imobiliare. Sunt preferați zgârie-nori cu birouri inutile, dar aducători de profit, proiectați pe spații publice pe care statul ar trebui să le protejeze.

Așadar, o urgență pentru salvarea acestor spații râvnite, din nordul capitalei, redarea lor folosinței publice și oprirea actului samavolnic de rapt al spațiilor verzi cu terenuri de sport, se impune cu necesitate, având drept argument suprem respectarea legilor statului.

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Criza de medici și asistenți în sistemul de sănătate românesc;

Domnul Costică Macaleți:

"Criza de medici și asistenți în sistemul de sănătate românesc"

Declarația mea politică de azi se referă la criza de medici și asistenți în sistemul de asistență medicală de urgență românesc.

Serviciile de urgență se confruntă cu un mare deficit de medici, fiind angajați, în momentul de față, doar 53% din numărul total necesar. Se estimează că este nevoie să fie angajați aproximativ 4000 de medici și asistenți la camerele de gardă și serviciile de ambulanță.

Anual, în România, dintr-o sută de oameni, opt au nevoie de îngrijiri la camerele de gardă ale spitalelor. Și oare câți dintre noi am avut măcar o singură dată nevoie stringentă de îngrijiri medicale de urgență la camerele de gardă? Aici numărul cadrelor medicale este în continuă scădere. Din cauza salariilor mici, tot mai mulți angajați pleacă să lucreze în străinătate. Și nimeni nu se grăbește să se angajeze în locul lor. Și nici nu se întrevăd speranțe că cineva s-ar înghesui să lucreze în condiții grele și pe salarii de nimic.

Îngrijorător este că dintre cei care rămân în camerele de gardă, numai un sfert sunt pregătiți în medicina de urgență. Cel mai grav lucru este ca numărul scăzut de medici, în general, și de medici specialiști în medicina de urgență sau cu atestat în medicina de urgență duce la imposibilitatea constituirii echipajelor medicale de urgență cu medic, în număr corespunzător, în vederea asigurării asistenței mediale de urgență la standarde înalte. Altfel spus, nu trebuie să ne mai mire când se constată că la urgență se prezintă o ambulanță cu întârziere foarte mare și fără medic sau nedotată corespunzător sau că la camerele de gardă cozile sunt înspăimântătoare. Și consecințele se văd uneori, viața pacienților fiind pusă în mare pericol.

În total, există un deficit de 3 556 de cadre medicale, dintre care 53% medici. În același timp, potrivit unui raport realizat de Comisia de Medicină de Urgență a CMR, serviciile de urgență nu au nici suficienți asistenți medicali, (deficit de 30%) și conducători auto (deficit 26%).

Criza poate fi depășită doar prin creșterea salariilor în funcție de performanță și alocarea unui buget mai consistent pentru sănătate. Și aici intervine un lucru de-a dreptul revoltător. După ce să sunt puțin medici și personal auxiliar de urgență, aceștia sunt plătiți execrabil sau chiar sunt nevoiți să presteze servicii medicale fără a fi retribuiți. Spre exemplu, în prezent, nu există normă de decontare a consultanței de urgență la domiciliu de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, altfel spus, medicii care prestează această activitate nu pot fi plătiți. Și, atunci, de unde să-i iei și cum să-i motivezi să lucreze într-un domeniu atât de greu, pe un salariu de nimic? Mulți specialiști au migrat la spitalele din Uniunea Europeană, unde priceperea lor este respectată și plătită cum trebuie. În tot acest timp, ministrul sănătății, domnul Eugen Nicolăescu, declara cu nonșalanță că de la venirea sa la minister situația sistemului de sănătate s-a îmbunătățit progresiv.

Cer pe această cale Guvernului să analizeze cu atenție situația și să ia de urgență măsurile ce se impun pentru ca serviciile medicale de urgență să poată asigura măcar minimul de protecție a vieții bolnavilor, în condiții decente și pentru aceștia, dar și pentru medici și personalul auxiliar.

  Gheorghe Sârb - despre Pregătirea documentațiilor cadastrale de proprietate privind domeniul public din România, în vederea accesării fondurilor europene nerambursabile;

Domnul Gheorghe Sârb:

"Pregătirea documentațiilor cadastrale de proprietate privind domeniul public din România, în vederea accesării fondurilor europene nerambursabile"

Mă văd nevoit să intervin pentru a vă supune atenției problema deosebită privind documentele de proprietate a domeniului public din România și modul în care acest lucru nu numai că provoacă incapacitatea gestionării acestora, dar amenință și asupra posibilității de a aplica proiecte cu finanțare europeană nerambursabilă pentru obiective de investiții specifice.

În plină campanie de lansare a fondurilor nerambursabile ale Uniunii Europene în România, ne confruntăm cu o problemă gravă care afectează procesul de elaborare și depunere a proiectelor cu finanțare nerambursabilă de către administrația centrală și locală din România. Și asta în condițiile în care absorbția fondurilor europene a fost recunoscută ca fiind o prioritate națională. Nu doresc să revin asupra acestui subiect încă delicat pentru situația economică a României, dar subliniez apariția unei situații în care România riscă să rămână și pentru 2008 doar un stat contribuabil în această construcție instituțională europeană.

Ce anume a provocat această situație? Faptul că o mare parte din domeniul public în România nu este înregistrat cu documente care să ateste dreptul de proprietate/administrare asupra infrastructurii și terenului pe care se vor realiza investițiile propuse prin proiectele inițiate de administrația locală și centrală. În acest caz, este vorba în principal de lipsa documentelor cadastrale și înregistrarea clădirilor-terenurilor în registrele, respectiv extrasele de cărți funciare. Și, în acest caz, aplicațiile de proiect depuse nu pot primi finanțare în cadrul diferitelor programe operaționale sau în cadrul fondului european pentru dezvoltarea rurală în România.

Din păcate, ne confruntăm cu situația în care administrația publică deține drumuri, clădiri și terenuri care nu au o situație clară din punct de vedere al proprietății. Sau datele cuprinse în nomenclatorul privind străzile sau drumurile locale, județene sau naționale, adoptat prin HG, nu corespund cu datele reale de pe teren (diferențe privind lățimea, lungimea sau chiar poziționarea cadastrală a acestora). Iar în momentul în care realizează aplicații de finanțare pentru aceste obiective de investiții publice, chiar dacă au realizate documentațiile tehnice necesare, din păcate, se confruntă cu lipsa unor documente cadastrale care să ateste într-un mod clar dreptul de proprietate asupra acestora. Și, astfel, ajungem la cazuri în care obiective de interes major pentru comunitate nu pot participa la competiția pentru fondurile nerambursabile europene.

Bineînțeles că în România situația proprietății domeniului public trebuia să fie deja reglementată într-un mod clar, atât la nivel central, cît și la nivel local, dar nu intenționez ca prin această intervenție să desemnez "vinovații" pentru această problemă. Doresc să inițiem identificarea unor soluții rapide și constructive pentru rezolvarea acestei situații.

Suntem nevoiți să găsim soluția și modalitățile legale prin care să putem ajuta autoritățile locale și centrale să rezolve într-un timp cât mai scurt această problemă. Trebuie să apărăm posibilitatea acestora de a participa la competiția privind accesarea fondurilor europene pentru autoritățile locale din România.

Consider că e momentul să se renunțe la "vremurile tulburi" care de cele mai multe ori erau paravanul unor interese obscure privind domeniul public, și să ne pregătim pentru un nivel cât mai mare de absorbție a acestor fonduri europene. Iar pentru aceasta, avem nevoie de documente care să ateste dreptul de proprietate, administrare asupra infrastructurii și terenului pe care se vor realiza investițiile propuse prin respectivele proiecte. Și, în principal, este vorba de documente cadastrale și înregistrarea terenurilor în registre, extrase de carte funciară.

În acest sens, vă propun atât dumneavoastră, cât și colegilor din guvern să acordăm atenția cuvenită acestei situații, să lansăm o campanie națională pe care să ne-o asumăm ca și prioritate și astfel să demarăm identificarea unei proceduri legale cât mai rapide pentru reglementarea acestor probleme.

Numai așa vom reuși să oferim oportunitatea unei mai bune exploatări a domeniului public în folosul comunităților, dar și șansa acordată majorității autorităților publice locale și centrale de a participa la competiția fondurilor europene.

  Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Hipermarketurile, taxele ascunse și neimplicarea guvernanților;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarația mea politică poartă titlul "Hipermarketurile, taxele ascunse și neimplicarea guvernanților"

Pentru a păstra trendul impus încă din 2005 de politicienii ajunși atunci la putere, disputele trec din sfera politicului în cea socio-economică. De mai multe săptămâni asistăm la disputele nesfârșite dintre hipermarketuri și producătorii autohtoni. Majoritatea acuzațiilor sunt îndreptate împotriva marilor lanțuri de magazine și sunt legate de prețurile exorbitante practicate în hipermarketuri. Apropo de prețuri, recent au fost elaborate numeroase studii comparative, care au demonstrat că românii cumpără produsele alimentare la prețuri mai mari decât cele practicate în țările Uniunii Europene. Situația este îngrijorătoare dacă luăm în considerare faptul că veniturile românilor sunt de câteva ori mai mici decât media Uniunii Europene. Producătorii autohtoni aduc acuzații grave hipermaketurilor, legate de perceperea unor taxe ascunse, de comportament abuziv și de impunerea prețului de producător pe care îl practică.

Faptul pe care îl putem constata fiecare dintre noi este că, în momentul de față, în România, magazinele mici, tradiționale, din care românii pot să-și cumpere produse alimentare la prețuri de producător, sunt pe cale de dispariție. Situația în sine se datorează atât politicilor agresive ale marilor lanțuri de magazine, cât și Guvernului, care, sub paravanul aplicării defectuoase, am spune noi, a diferitelor directive europene, au îngropat activitatea producătorilor români.

Lipsa de reacție pe care a dovedit-o Guvernul în aceste zile, când toate canalele media au evidențiat comportamentul abuziv al hipermarketurilor, devine, am putea spune, compromițătoare. Ca și în cazul celebrei taxe de primă înmatriculare, care a fost percepută ca un mijloc de apărare a afacerilor personale, lipsa de implicare a Guvernului Tăriceanu în politica prețurilor induce ideea implicării grupurilor de interese în politica socială și economică. Nu este admisibil ca, în situația precară la care a fost adus nivelul de trai al populației României, guvernanții să nu fie în stare să verifice acuzațiile proferate de producători la adresa hipermaketurilor și să nu ia măsuri de protecție a producătorilor și consumatorilor.

Sunt convins că toată nepăsarea de care a dat dovadă guvernarea liberală, nepăsare care a împins cetățenii acestei țări spre o sărăcie lucie, va fi contabilizată de alegători, care vor ști cum să procedeze la viitoarele alegeri.

  Iulian-Gabriel Bîrsan - declarație politică cu titlul Dom' ministru sau dom' primar?;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

Dom' ministru sau dom' primar?

5, 4, 3, 2... Clopoțelul nu a început încă să sune. Ministrul educației, Cristian Adomniței, s-a trezit repede, și-a fixat ceasul și a luat la citit cartea de religie. Unul dintre acele manuale-abecedar, care vor intra obligatoriu pe băncile micuților creștini de la 1 septembrie. Să vedem... Pedepse? Nu prea i-a mers niciodată. Porunci? Prea târziu! Da... A găsit rugăciunile. Ce se întâmplă dacă te rogi înaintea unui examen? Păi, conform manualelor de religie, dacă te rogi înaintea unui examen, îl treci. Dacă nu, îl pici. Bine. Atunci dorința lui ar trebui să i se îndeplinească.

Dar care este examenul pe care vrea liberalul să îl treacă? Este același pe care trebuie să îl promoveze, peste câteva săptămâni, toți colegii din Guvern ai ministrului. Unii se pregătesc de mult timp și speră să ajungă din nou pe val. Alții s-au resemnat. Adomniței se încăpățânează și vrea să scoată o notă mare. Așa că și-a propus să își mute examenul la Iași, crezând că, în provincie, poate evolua mai ușor. Crede că "examinatorii" închid din nou ochii, la o pungă de zahăr și câteva sticle de ulei.

S-a orientat bine ministrul spre Primăria din Iași, numai că ieșenii sunt oameni deștepți. În plus, ce poate să facă Adomniței, ca primar al Iașiului? Crede, probabil, că ar putea să facă ceea ce nu a reușit, atâta timp, la minister - acolo unde a transformat învățământul într-un simulacru, ce promovează mediocritatea. A fost coleg atâta timp cu mica corupție și nepotismul din universități, iar singura lui atitudine a fost aceea de a se împrieteni cu ei. A refuzat orice negociere cu sindicatele și nu a făcut nimic să evite sutele de procese, pe care le-au deschis profesorii, nemulțumiți de modul în care sunt ciupiți la salarii. Toată activitatea ministrului Adomniței se poate rezuma prin câteva vizite, făcute în diverse școli de bulevard, unde nu a fost niciodată nevoit să-și rezolve micile urgențe, în gheretele din lemn, din spatele școlilor.

Dar acum îmi dau seama de ce a greșit atât de mult ministrul nostru. El a confundat învățământul, domeniu ce trebuia să fie unul al elitelor, cu șantierele în care se dădea șef, înainte să fie chemat la Guvern. Pentru el, fiecare eșec și fiecare proiect de lege aberant din sistem a fost echivalent cu un braț de cărămizi, căzute de undeva, de pe un șantier. Puteau să lovească pe cineva direct în cap, dar se puteau sfărâma și fără să facă victime. Depinde doar unde te prindeau cărămizile, scăpate de sub manevrele șefului de șantier Adomniței. Pardon, a ministrului Adomniței.

Notele mici, pe care liberalul le are trecute într-un catalog al tuturor românilor, vor avea însă urmări asupra situației școlare a ministrului. Va pica examenul în orice primărie de cătun, unde l-ar susține. Îl vor trimite ieșenii direct la clasa I, să învețe să numere, măcar până la 12. Nu cu numărătoarea, ci cu stelele de pe stegulețele Uniunii Europene. Abia apoi va putea Cristian Adomniței să aibă pretenția să i se spună după "dom' ministru" și "dom' primar".

  Doina Micșunica Drețcanu - declarație politică dedicată celei de a 52-a sesiune a Comisiei ONU pentru Statutul femeii;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

Declarație politică: "A 52-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeii".

Aș dori să vă informez astăzi despre cea de-a 52-a sesiune a Comisiei ONU pentru statutul femeii, care a avut loc la New York, în februarie 2008, și la care am participat și eu, în calitate de membră a Comisiei pentru egalitate de șanse.

Secțiunea interparlamentară, organizată împreună cu UIP, a avut ca tematică generală "Rolul Parlamentelor în finanțarea egalității de gen", cu două teme: maximizarea bunăstării naționale în beneficiul femeilor și finanțarea egalității de gen în politică.

Prima parte a pus accentul pe elaborarea bugetelor, ținând cont de aspecte legate de gen și pe mecanisme naționale de sprijinire a participării femeilor în economie. Cea de-a doua a adus în dezbatere finanțarea egalității de gen în politică și construcția instituțională care să țină cont de acest deziderat.

În ceea ce privește exemplele de bune practici din România, pe care a trebuit să le exemplificăm, au fost foarte puține; dacă putem vorbi despre un cadru legislativ care are implementat principiul egalității de gen, și mă refer aici la Legea privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, la Codul muncii, la Codul familiei, nu același lucru regăsim și în domeniul instituțional.

Deși înființate, aceste instituții nu au finanțarea asigurată prin buget, pentru a implementa egalitatea de gen, ele nefiind decât vagi instrumente de informare. Singurul exemplu concret pe care am putut să-l amintesc, a fost "Programul multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale pentru femeile manager din domeniul întreprinderilor mici și mijlocii".

Referitor la finanțarea femeilor în politică, exemplul nostru de "bune practici" a fost mai mult decât "relevant": 10% pondere feminină în Parlament, procent care ne situează pe ultimul loc, din acest punct de vedere, în Uniunea Europeană.

În fiecare an, Ziua Internațională a Femeii pune accentul pe una dintre cele mai flagrante inegalități din vremurile noastre: prea puține femei se află la putere, fie că este vorba despre politică sau despre mediul de afaceri.

Într-adevăr, în ciuda progreselor recente, femeile rămân minoritare în sferele înalte ale puterii. În Europa, ele reprezintă mai puțin de un sfert din numărul parlamentarilor și ocupă sub o treime din posturile de conducere din întreprinderi.

Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană promovează, în mod activ, egalitatea dintre femei și bărbați, prin acțiuni menite să asigure egalitatea de șanse și să combată orice discriminare bazată pe sex.

Poate că, pentru unii dintre dumneavoastră, accesul femeilor în politică nu este o prioritate; mult mai importantă este absorbția fondurilor structurale sau accederea la un nivel de trai decent, dar aș vrea să vă amintesc că participarea lor la viața politică, și nu numai, ar duce la crearea unui parteneriat corect cu mult mai multe șanse de realizare a tuturor dezideratelor naționale și europene pe care ni le propunem.

Să nu uitați, stimați colegi, în acest an electoral, că peste 51% din electorat poate și vrea să se implice activ, prin cât mai multe reprezentante, în crearea unui spațiu de prosperitate și de justiție socială de nivel european.

  Florin Iordache - declarație politică cu titlul Deciziile Curții Constituționale;

Domnul Florin Iordache:

Declarație politică: "Deciziile Curții Constituționale"

Am asistat, în ultima perioadă, la o situație: o serie de legi deja promulgate sau altele înainte de promulgare au fost contestate fie integral, fie numai anumite articole. De fiecare dată, deciziile Curții Constituționale au mulțumit pe unii și au nemulțumit pe alții.

Rolul Parlamentului, de fiecare dată, a fost acela de a elimina acele articole neconstituționale, în concordanță cu deciziile Curții.

Și acum, ultima decizie a Curții Constituționale, în legătură cu Legea nr.115/99 a creat multe discuții în interiorul clasei politice.

Eu cred că soluția este una singură: ne convine sau nu, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nu fac decât să elimine acele prevederi neconstituționale.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică intitulată Abandonul școlar.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Abandonul școlar"

Cu toate modificările de ultimă oră sau, mai bine zis, cu alte modificări la modificări, învățământul românesc se află într-o bizară degringoladă.

Calitatea din educație, reabilitarea unităților de învățământ, informatizarea școlilor, programele de perfecționare continuă a dascălilor, restructurarea procesului de predare și instruire a elevilor rămân doar simple notițe pe hârtie, cu pretenții de "valori legislative". Această situație se confirmă pe zi ce trece, deoarece, de la o lună la alta, crește vertiginos abandonul școlar, neexistând, cel puțin pentru moment, nicio situație de scăpare.

La finele anului 2007, Comisia Europeană a dat publicității un raport privind abandonul școlar. Știam că în România rata acestui fenomen este mare, dar acum avem dovada oficială: țara noastră se situează pe primele locuri ale raportului.

Reforma în învățământ nu a reușit să stopeze sau măcar să diminueze rata abandonului școlar, care a ajuns la cote alarmante. Calitatea vieții, gradul de cultură al părinților, nivelul de trai și alte aspecte participă și ele la încurajarea elevului de a renunța la școală încă din ciclul primar.

Este foarte adevărat că în ultima perioadă s-au depus eforturi pentru sporirea calității în învățământ, însă se pare că programele educaționale, pentru a fi eficiente, trebuie să depășească granițele unităților de învățământ și să pătrundă în universul de acasă al copilului, în cadrul familial și în mediul în care acesta se formează ca structură umană.

Personalul didactic s-a văzut ineficient, în condițiile în care întreaga lor activitate s-a axat pe elevul din bancă, și nu pe copilul pe care îl așteaptă acasă munca și alte responsabilități. În unele zone preponderent rurale, accesul la educație este îngrădit de însăși mentalitatea părinților care încă mai consideră școala o formă ineficientă și fără perspectivă pentru viitor.

Prin adoptarea Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeană și-a propus ca până în anul 2010 să reducă considerabil numărul de elevi care abandonează școala.

Ca să ne alăturăm efortului Comisiei Europene, trebuie să facem și noi sacrificii și să investim în viitorul tinerilor noștri: un prim pas este înlăturarea lipsei de perspectivă privind angajarea după terminarea studiilor, în special în zonele unde acest concept a determinat copiii să trudească alături de părinți.

Inspectorii școlari, aflați în controale prin diversele unități de învățământ, au fost asaltați de părinți și au înregistrat nemulțumirile acestora. În primul rând, nemulțumirile sunt legate de: lipsa unor spații suficiente pentru a oferi spații de semiinternat, de programele școlare foarte încărcate, de numărul mare de ore pe săptămână, de cantitatea mare de teme, de mobilierul vechi și degradat, de iluminatul public în zona școlii, de lipsa de deschidere a unor profesori în relațiile cu elevii, de lipsa cabinetului medical și stomatologic.

Trebuie intervenit prin măsuri și programe care să preîntâmpine și să genereze soluții rapide pentru ca acest fenomen al abandonului școlar să fie redus și ținut sub control. Este de datoria noastră să avem copii educați, pentru că ei sunt viitorul societății noastre.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 17 octombrie 2017, 10:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro