Plen
Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.31/28-03-2008
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media26-09-2017
Video in format Real Media25-09-2017
Video in format Real Media20-09-2017 (comună)
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 18-03-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 martie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Munteanu și Dan Radu Rușanu, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, stimați prieteni! Ne revedem.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice, astăzi, 18 martie 2008.

Vă reamintesc că timpul maxim alocat unei intervenții este de 3 minute.

 
Video in format Real Media Valeriu Tabără - declarație politică cu titlul Atenție la agricultura românească!;

Începem astăzi cu reprezentanții Opoziției. Am să-l rog să poftească la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului Partidului Democrat-Liberal. Opoziția.

Și Puterea, prin domnul deputat Garda Dezideriu, să se pregătească pentru a urma la microfon.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Valeriu Tabără:

Mi-aș permite o completare, domnule președinte: Opoziție absolută și Opoziție relativă, așa cum sunt și adevărurile.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Atenție la agricultura românească!". Ea cuprinde într-o extensie de patru pagini, nu am s-o citesc în totalitate, am să depun restul, doar câteva din problemele care le-am scris în această declarație.

De multe ori, în ultimii 18 ani, au fost momente în care s-a crezut că agricultura românească și-a găsit calea. Legile proprietății elaborate și aprobate în anii 1991-2000 și 2005 au reglementat, cât au făcut-o, problema restituirii și reconstituirii proprietății asupra pământului. Restituirea proprietății nu a rezolvat însă și capacitatea de a produce a noilor proprietari. Aceasta pentru că numai proprietatea singură nu poate face mare lucru fără a fi însoțită de măsuri care să pună în valoare astfel ca cel care o deține să-i culeagă și uzufructul.

Lipsa de curaj în deciziile politice luate în domeniul agriculturii a făcut ca astăzi, la nivelul anului 2008, România deși are un potențial agroalimentar recunoscut, să fie nu numai o importatoare de produse agroalimentare, dar să aibă și una dintre cele mai scumpe piețe în domeniu, dacă o raportăm la puterea de cumpărare a majorității cetățenilor.

Luna februarie 2008 înseamnă o altă speranță pentru agricultori și locuitorii spațiului rural românesc. Această speranță se numește, de data aceasta, programul național de dezvoltare rurală a României, 2007-2013, care la 20 februarie 2008, aproape după un an de la depunerea la Comisia Europeană, a fost aprobat de către reprezentanții celor 27 de state membre în cadrul Comitetului de dezvoltare rurală.

Aprobarea acestui program este rezultatul negocierilor intense cu Uniunea Europeană pentru ca acesta să fie adoptat la nevoile mediului rural românesc, unul dintre cele mai complexe din Europa.

Dacă prevederile planului național de dezvoltare rurală sunt corespunzătoare pentru dezvoltarea rurală românească rămâne de văzut. Este important că avem un program cadru pe care se poate construi o politică rurală coerentă. Semănător acestui program a fost cadrul creat de Legea nr.83/1993, prin care s-a putut lua măsuri de relansare a producției agroalimentare a României. Din păcate, această lege a fost abrogată într-un moment nepotrivit.

În urma aprobării planului național de dezvoltare rurală din luna martie 2008, urmează să se lanseze proiecte în cadrul a trei măsuri: 121, modernizarea exploatațiilor agricole, 123, creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere și 322, renovarea și dezvoltarea satelor.

Toate cele trei măsuri ar trebui să constituie prioritate absolută pentru România și care sunt susținute în perioada 2007-2013 cu fonduri europene în valoare de peste 8 miliarde de euro. Este bine să știe însă de la ce se pornește în acest moment. România este al doilea nou stat membru al Uniunii Europene după Polonia ca mărime, are la nivelul anului 2005, 34% din media p.i.b.-ului euro 25, care reprezintă aproape 1% din p.i.b.-ul total al Uniunii Europene, extrem de puțin în comparație cu celelalte țări membre ale Uniunii Europene.

2. Zona rurală românească reprezintă 87,1% din teritoriu, și 45,1% din populație. Din acest punct de vedere, România apare față de celelalte țări membre ale Uniunii Europene, cu o populație rurală semnificativ numeroasă, față de media europeană.

Sectorul agricol românesc ar trebui să fie mai important decât în marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene, acest lucru este susținut și de alți doi indicatori: populația ocupată în agricultură și silvicultură, 32%; ponderea mare a agriculturii în produsul intern brut, 12,1% sau dacă o raportăm la valoarea brută adăugată, 13,6%.

În același timp, în agricultura românească continuă să fie o productivitate dintre cele mai scăzute din Europa, iar deficitul balanței comerciale a produselor agroalimentare este extrem de mare pentru o țară cu potențialul agrar al României: 1,3 miliarde euro la nivelul anului 2005 și tinde către 2,5 până la 3 miliarde de euro la nivelul anului 2007.

Agricultura României mai are câteva particularități de care ar trebui să țină seama dacă nu vrem să dăm greș și de astă dată. Iată câteva dintre ele: o structură duală reprezentată de un număr mic de persoane juridice cu ferme de tip comercial, circa 18.263 de ferme, cu o suprafață medie de 269 de hectare, ar fi ideal pentru exploatația agricolă românească în acest moment, ceea ce reprezintă circa 34,5% din suprafața arabilă a României.

Aceasta înseamnă că 0,5% din exploatațiile agricole românești cuprind peste o treime din suprafața arabilă. Restul exploatațiilor agricole mai puțin performante ocupă două treimi din suprafața arabilă a țării. Dintre aceste exploatații, 3 milioane care acoperă 30% din teritoriul agricol sunt considerate ferme de subzistență care în orice tip de politici agricole nu pot și nu trebuie neglijate.

A considera pe acești 3 milioane de locuitori, așa cum fac unii pseudospecialiști ai spațiului rural românesc, ca simpli rentieri sociali, ar fi o mare eroare cu grave consecințe pentru agricultura României. Problema fermelor de subzistență și cea a reconsiderărilor este la fel de importantă precum și cea a fermierilor din exploatațiile agricole mari și medii care, de bine, de rău, sub o formă sau alta, s-au încadrat în economia de piață.

Trebuie avut în vedere că în fermele mici se găsesc majoritatea animalelor crescute în gospodărie, spre exemplu vacile pentru lapte, cele care de fapt asigură aproape 60% din cota de lapte a României. Trebuie să mai aibă în vedere faptul că spațiul rural românesc se caracterizează printr-o populație dispersată în arii mari, cu spațiu de habitat rural nesistematizat și cu o infrastructură slab dezvoltată și de slabă calitate. Numai 33% din rezidenții satelor sunt conectați la rețeaua cu alimentare cu apă, 10% din locuitorii satelor conectați la sistemul de canalizare, 10% din drumurile de țară au o calitate adecvată, nemaivorbind de rețelele școlare, sanitare, financiare și, mai ales, a unităților de creditare, extrem de slab dezvoltate în comparație cu rețelele urbane.

Trebuie spus că la această dată nici o bancă nu este în relații normale de creditare cu economia rurală. O astfel de bancă ar putea să fie în viitor CEC-ul.

Toți acești factori afectează grav calitatea vieții în zonele rurale. Totodată, acestea împiedică dezvoltarea economică, ceea ce duce la amplificarea nu numai a migrației de la sat la oraș, dar și a migrației spre exteriorul țării. Peste 90% din emigranții români din Spania și Italia provin din spațiul rural românesc.

Aceste probleme ne obligă pe toți cei care, într-un fel sau altul, participăm la luarea deciziilor politice ale momentului prezent și viitor, să nu ocolim aceste probleme și să le găsim răspunsuri. Nu trebuie uitat un lucru esențial: țăranul român, oriunde s-ar afla, este purtătorul de identitate și valori naționale care constituie structuri de mare importanță în cadrul sistemului de valori europene și universale. Țăranul român, unde s-ar afla, la câmpie sau munte, este cel care gestionează și conservă cea mai mare bogăție a acestei țări, pământul, care, din nefericire, în ultimii ani, este mai mult un obiect de speculă decât de producție.

De multe ori, pământul României produce mai multe buruieni decât grâu și mai multe necazuri decât bunăstare.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi, vă reamintesc, timpul alocat este de trei minute.

 
Video in format Real Media Becsek-Garda Dezsö-Kálman - referire la unele infracțiuni extrem de grave în domeniul forestier;

Următorul coleg poftit la microfon este domnul Garda Dezderiu și se pregătește un reprezentant al Opoziției tolerante, domnul deputat Vasile Mocanu, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La data de 11 martie 2008, în ziarul "Azi", a fost publicat un interviu cu vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii, doamna Grațiana Isac. Domnia sa a recunoscut că este nevoie de mai multă fermitate în sancționarea conduitei culpabile a unor procurori. Vicepreședintele Consiliului Superior al Magistraturii s-a ocupat și cu soluțiile în care procurorii nu iau în considerare nici probele existente, nici legislația în vigoare.

"Se așteaptă constant din partea noastră...", putem citi din declarația domniei sale, "... mai multă fermitate în sancționarea conduitei culpabile a unor procurori, însă în momentul în care aplicăm o sancțiune disciplinară, există întotdeauna o percepție diferită, în sensul că unii o consideră prea ușoară, alții exagerată, dar toți invariabil consideră rezultatul influențelor externe sau a spiritului de castă manifestat de membrii secției."

Stimată doamnă vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, ce putem face când unii procurori nu numai că nu respectă legislația în vigoare, susțin, prin soluțiile lor, mafia lemnului? Cum se explică că procurorii din județele Harghita și Mureș nu au luat în considerare probele prezentate de către instituțiile de specialitate ale Departamentului de Control al Guvernului, condus de domnul Ovidiu Grecea, și a Comisiei parlamentare care s-a ocupat cu situația economiei forestiere din România?

Cum se explică că Procuratura a mușamalizat expertizele judiciare ale Poliției privind unele infracțiuni extrem de grave și nu a tras la răspundere pe cei care nu au declarat doborâtura de patru milioane de metri cubi în județele Harghita și Covasna?

În răspunsul trimis la data de 22 decembrie 2006, Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori a constatat nelegalitate și netemeinicia soluțiilor de netrimitere în judecată din partea procurorilor, însă, tot în acest răspuns se afirmă că Consiliul Suprem al Magistraturii nu este abilitat să verifice soluțiile adoptate de procurori, încât ele ar încălca principiile independenței procurorilor.

În consecință, în România lupta împotriva corupției este formală. Cu toate acestea, sunt bucuros că există și magistrați cinstiți în Consiliul Superior al Magistraturii, care recunosc racilele acestui sistem.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Lauda de sine a liberalilor;

Domnul Vasile Mocanu e invitat la microfon. Se pregătește domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi am intitulat-o "Lauda de sine a liberalilor".

Anul electoral le dă febră liberalilor. Recent, la Iași, un distins reprezentant al Guvernului a împărțit cu dărnicie presei un document ce cuprindea o evaluare a modului de punere în practică a programului de guvernare după trei ani de mandat.

Concluziile raportului sunt uluitoare. Liberalii consideră că dintre cele 930 de angajamente asumate prin programul de guvernare, circa 70% au fost deja realizate, în timp ce restul de 30% sunt în grafic, ele urmând să fie realizate pe parcursul acestui an.

Sunt curios dacă printre aceste angajamente îndeplinite ori în curs de îndeplinire se află și promisiunile făcute ieșenilor de Guvernul P.N.L., printre care Spitalul de urgență, șoseaua de centură, autostrada Est-Vest etc. care au rămas încă în stadiul de discuții în vânt. Probabil că da.

De-a dreptul excepționale sunt și proiecțiile principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial până în anul 2010. Potrivit liberalilor, economia românească va dudui în continuare, iar regiunea de nord-est, din care face parte și județul Iași, cea mai săracă din Europa, va cunoaște o perioadă de imense prefaceri economico-sociale.

Ca deputat de Iași, m-aș bucura nespus să fie așa, dar, din păcate, nu pot să nu observ că, în ultimii ani, nivelul de trai mai ales al populației din mediul rural s-a prăbușit. Lipsa investițiilor din agricultură, dar și a unei strategii naționale pentru mediul rural au făcut ca țăranii abia să-și mai ducă traiul de azi pe mâine. Probabil, ei n-au citit încă raportul Cabinetului Tăriceanu de vreme ce sunt așa de necăjiți.

Din aceste motive nu știu ce relevanță mai are un document care ia în calcul doar modul în care s-a schimbat în bine doar viața reprezentanților P.N.L., în ultimii trei ani.

Domnilor guvernanți, nu-i mai păcăliți pe oameni!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Traian Băsescu visează că sparge tonomate;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Emilian Frâncu. Se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Traian Băsescu visează că sparge tonomate".

De data asta chiar a făcut-o lată. A plecat la Bruxelles ca Președinte al României și s-a întors de acolo în calitate de cap de familie, transformând conferința de presă de la aeroport într-un fel de "apărare siciliană".

Nu mă refer aici la teoria jocului de șah, cu care Traian Băsescu nu are nimic în comun, ci la conotațiile oarecum aparte ale cuvintelor italienești capo, famiglia și siciliano. Și mai sunt cuvinte și expresii pe care domnia sa le-a presărat cu aceeași ocazie, la fel de puternic conotative în sfera dată: "onoare", "defunct" și "datoriile nu rămân neplătite".

Nu am fost atent să observ, dar din această înșiruire ai putea crede că președintelui Băsescu i-a crescut un inel pe deget, la fel ca unui celebru personaj de roman și de film al secolului XX, un mare șef care stăpânea peste o structură dominată de legea tăcerii, unde el era învestit cu drepturi supreme și unde voința lui devenise, asupra tuturor celorlalți, literă de evanghelie.

Nu cred că președintele României ar trebui (fie cu premeditare, fie doar din nebăgare de seamă) să creeze posibilitatea unei asemenea interpretări. Ar fi cu totul nedrept, în primul rând pentru România și pentru acest popor pe care nimeni nu îl obligă să asculte "muzică" la "tonomate" împotriva voinței sale. Și bine măcar că președintele nu a zis "tonomaturi", ca rimă pentru "succesuri"!

După ce pe un ziarist l-a făcut "găozar", după ce pe o ziaristă a etichetat-o "țigancă împuțită", după ce pe o altă ziaristă a invitat-o să se întindă pe masă ca să-i demonstreze virtuțile sale de paramedic, iar pe o alta a poftit-o, într-un anume scop, într-un anumit birou, chiar mă întrebam ce cuvinte de jignire și ce tactică de intimidare ar mai putea născoci domnul Traian Băsescu în conflictul său, veșnic nerezolvat, cu libertatea de expresie a celorlalți.

Se pare că, de această dată, imaginația domnului președinte a mers către birturile marinărești, acolo unde, înainte și după legendare încăierări iscate dintr-o sticlă cu rom și una cu whisky de contrabandă, cântă tonomatul. Bagi fisa, alegi melodia și iese muzica.

Știți care este singurul obiect din birturi pe care bătăușii au grijă să nu-l lovească nici cu tăblia mesei, nici cu piciorul scaunului transformat în ghioagă? Ați ghicit: tonomatul!

Vine însă o vreme când marinarii ieșiți la pensie ațipesc pe prispa casei și visează că distrug tonomatele pe care le-au iertat de-a lungul glorioșilor ani ai tinereții lor risipite prin birturile din porturi.

Din câte știu, domnul președinte abia și-a reînnoit brevetul de căpitan de cursă lungă, ceea ce înseamnă că dumnealui încă nu a ieșit la pensie. Prin urmare, ar fi păcat să îl judecăm după simptomele celor retrași din activitatea marinărească.

Și-atunci, de ce se leagă de tonomate?

Nu mai există matrozi în preajmă? S-a golit birtul? Nu-l mai bagă nimeni în seamă și suferă din acest motiv? I-au scăzut acțiunile la fabrica de înghețată și procentele în sondaje? Are nevoie de resuscitare în atenția opiniei publice? Poate că ar trebui să se întindă un pic pe masă.

Cine știe, poate că "reputatul" comentator Cătălin Avramescu, consilier la Cotroceni și foarte obraznic sâmbătă, în direct, pe un post de televiziune, o fi absolvit vreun curs intensiv de acordare a primului ajutor.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Pactul Național pentru Educație - Pact Politic, stil Băsescu;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu. Se pregătește domnul deputat Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule Dumitriu, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Pactul Național pentru Educație - Pact Politic, stil Basescu".

După 3 ani și jumătate de guvernare portocalie-galbenă a Coaliției PNL-PD, adusă la Putere de președintele Traian Basescu după nenumărate tergiversări și scandaluri determinate de orgoliile si interesele politice în împărțirea "ciolanului ", în contul promisiunilor făcute si garantate de Traian Băsescu si Coaliția de Dreapta PNL-PD în campania electorala din 2004 și a perspectivei viitoarelor alegeri, s-a reușit a se crea iluzia unui consens național politic în jurul reformei educației si viitorului acesteia și o falsă responsabilizare a factorilor politici si decizionali: președinte, guvern, partide politice, ministrul educației, a organizațiilor sindicale, studențești și a părinților.

Pactul Național pentru Educație, inițiat și generat de Președintele Băsescu, are o puternică conotație politică în perspectiva campaniilor electorale de anul acesta " A dorit să arate că promisiunile mincinoase referitoare la învățământ, la dascăli, la părinți, la elevi și studenți "garantate" de Băsescu în campania electorală din 2004, stipulate în Programele de Guvernare Portocalie 2005-2008, le-a dus la îndeplinire. Amintiți-vă scrisorile semnate de Traian Băsescu în toamna lui 2004 puse în cutiile poștale ale cadrelor didactice și părinților, prin care le promitea că în timpul viitoarei Guvernări Portocalii de Dreapta va curge lapte si miere, întărite prin salutul "Să trăiți bine"

Astfel, Guvernul Tăriceanu, prin MECT, a promovat un Pachet legislativ pentru învățământ (actuala Putere de Dreapta a guvernat numai prin pachete de legi, a proprietății, a sănătății, a justiției cu efectele dezastruoase pe care le vedeți), criticat de Președinte și abandonat, iar Traian Băsescu, în contra partidă, a promovat convenția "Pactul Național pentru Educație" prin care a dorit să arate că EL este salvatorul școlii românești, Spiru Haret al sec. al XXI-lea pentru învățământul românesc, asumându-și rolul de ambasador al părinților și pledând demagogic pentru drepturile elevilor."

Speculând tema educației, sensibilă și extrem de importantă pentru toți cetățenii României, Pactul politic - stil Băsescu oferă un bun prilej pentru a-și crea imagine și capital electoral, pe seama așteptărilor și speranțelor, de atâtea ori mințite și înșelate ale comunităților educaționale (părinți, dascăli, studenți, elevi ).

Șansa istorică a reconcilierii politice în jurul școlii românești, la care a aderat cu bună credință PSD, nu a fost fructificată.

Pactul va rămâne o promisiune vagă, teoretică, de solidarizare a actorilor menționați în realizarea unei strategii naționale și a unor legi reformiste pentru învățământ dacă nu se renunță pe termen lung (minim 8-10 ani), la politizarea administrării învățământului; schimbarea miniștrilor educației, la câteva luni de la instalare, care propun măsuri fără a le "gusta" și efectul pe care îl produc. Exemplu: publicarea subiectelor pentru bac, tezele cu subiect unic, admiterea în liceu și SAM, manualele alternative etc.; structura actuală a ciclurilor de învățământ și la structura anului școlar, corelând vacanțele elevilor cu ale părinților.

Structura Pactului este pur declarativă, care nu impune nici o obligație pentru autoritățile centrale și locale, fiind enumerate doar câteva principii care nu au darul de a asigura coerența unor măsuri pentru îmbunătățirea calității învățământului.

De asemenea, așa-numitul "Pact Național pentru Educație" ignoră cadrele didactice, elementul fundamental în implementarea acelei strategii care se va elabora, fiind factorul de bază privind înnoirea sistemului de învățământ; nu are în vedere politicile de susținere și de dezvoltare a carierei cadrului didactic; nu stipulează perspectivele salariale care să motiveze un nou și considerabil efort de însușire și punerii în aplicare a cerințelor și răspunderilor ce le revin prin promovarea noii strategii și noului pachet legislativ; nu clarifică descentralizarea finanțării pe principiul finanțarea urmează elevul, care dacă s-ar aplica chiar în anul școlar 2008-2009, ar rezolva lipsa locurilor în grădinițe și ar permite școlarizarea tuturor copiilor de 3-6 ani.

Stimați colegi,

Forma actuală a Pactului Național pentru Educație - stil Băsescu este sceptică față de modul în care acest pact va fi respectat și implementat de guvernările ulterioare. Deja actuala Guvernare de Dreapta, care l-a semnat, nu-l respectă, fapt demonstrat prin reducerea finanțării învățământului cu 200 mil. ron, prin promovarea directorilor în scoli pe criterii politice, prin întocmirea proiectului planului de școlarizare care alocă 2/3 din locuri liceului și 1/3 locuri învățământului profesional, când cererea pe piața muncii este invers.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

Vă reamintesc că avem o listă foarte lungă de deputați înscriși la cuvânt și, de aceea, vă rog să respectați termenul de trei minute.

 
Video in format Real Media Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Între realitate și propagandă politică;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Ghișe și-l rog să se pregătească pe domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule Ghișe, aveți cuvântul.

Video in format Real Media  

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă rog pe dumneavoastră, ca președinte de ședință, și pe colegi să acceptați să citesc doar o parte din declarație și restul s-o depun la secretariat, cu rugămintea ca ea să fie reținută în mod integral. Sper că sunteți de acord.

Titlul declarației politice este "Între realitate și propagandă politică".

Prezenta declarație politică se fundamentează pe datele oficiale ale Eurostat (Divizia de statistică a U.E.) și I.N.S. (Institutul Național de Statistică).

Datele publicate în ultimele luni de către aceste două instituții de maximă onorabilitate relevă următoarele fenomene privind evoluția economică a României și a nivelului de trai în perioada anilor 2000 - 2008.

Precizam că între decembrie 2000 și decembrie 2004 țara a fost guvernată de PSD ca unic partid de guvernământ, iar începând din decembrie 2004 până în prezent, guvernarea este asigurată de către PNL ca principal partid de guvernământ în coaliții de patru, trei și, acum, două partide.

Prin abuz de limbaj, se poate afirmă că PSD a guvernat singur patru ani, iar PNL guvernează de trei ani, deși are o reprezentare parlamentară de doar 16 %.

Datele statistice arată următoarele:

În perioada 2000 - decembrie 2004, media anuală a creșterii indicelui prețurilor de consum (I.P.C.) are valoarea de 21 %. Aceeași medie a creșterii IPC în perioada guvernării PNL (dec.2004-dec. 2007) are valoarea medie de 6,8 %.

În patru ani de guvernare PSD, salariul mediu net a crescut cu 38 de Euro, de la 109 Euro, în decembrie 2000, la 147 Euro, în decembrie 2004, adică o creștere medie anuală de 9 euro.

În trei ani de guvernare PNL, salariul mediu net a crescut cu 166 de euro, de la 147 de euro în decembrie 2004, la 313 euro în decembrie 2007, adică o creștere medie anuală de 55 de euro, de peste 6 (șase) ori mai mare față de perioada guvernării PSD.

În decembrie 2004, valoarea punctului de pensie era de 252 RON, adică 62,3 euro, pentru ca în februarie 2008, valoarea punctului de pensie să ajungă la 581 RON, adică 156 de euro.

Parlamentul a aprobat, în decembrie 2004, în Programul de guvernare, creșterea punctului de pensie cu 30% pe perioada de patru ani 2004-2008. În fapt, valoarea punctului de pensie a crescut în trei ani (perioada decembrie 2004 - ianuarie 2008, de 2,5 ori, adică de 8 ori mai mult decât prevederea din Programul de guvernare.

Ponderea valorii punctului de pensie din salariul mediu brut era în decembrie 2004 de 33%, iar în ianuarie 2008 a ajuns la 37,5%. Ponderea valorii punctului de pensie în salariul mediu net era în decembrie 2004 de 46%, iar în ianuarie 2008 a ajuns la 50%.

Pentru agricultori, de la 79 RON, aproximativ 20 de euro, în decembrie 2004, valoarea pensiei medii a crescut la 240 RON, aproximativ 65 de euro în ianuarie 2008, adică o creștere de 3,25 de ori.

Cheltuielile pentru asigurări și asistență socială, de la 24,3 miliarde lei, reprezentând 9,9 % din p.i.b., în decembrie 2004, au crescut la 52,5 miliarde lei, reprezentând 11,9 % din p.i.b., în decembrie 2007.

P.i.b.-ul a evoluat de la 40,3 miliarde euro din decembrie 2000 la 60,8 miliarde euro în decembrie 2004, pentru a ajunge la 121,3 miliarde euro, în decembrie 2007, și se estimează oficial că va ajunge la 138 miliarde euro, la finele anului 2008.

Altfel spus, în patru ani de guvernare PSD, p.i.b.-ul României a crescut cu 50%, în timp ce în trei ani de guvernare PNL, creșterea p.i.b. a fost de 100 %.

P.i.b.-ul nominal a crescut de la 246,2 miliarde lei, în decembrie 2004, la 389,8 miliarde lei în decembrie 2007 și este oficial estimat la 440 miliarde lei la finele anului 2008. P.i.b.-ul pe locuitor a evoluat de la 1800 euro, în decembrie 2000, la 2800 euro în decembrie 2004 și a crescut la 5720 euro, în decembrie 2007. Adică, p.i.b.-ul pe locuitor a crescut cu 55% în patru ani de guvernare PSD, pentru ca, în trei ani de guvernare PNL, să crească cu 104%, adică mai mult decât dublu.

Dacă în perioada de patru ani a guvernării PSD, creșterea economică medie anuală a fost de 6,1%, în cei trei ani de guvernare PNL această creștere economică medie anuală de 6,1% s-a menținut în ciuda dificultăților cauzate în agricultură de inundațiile din anii 2005 și 2007.

Veniturile la bugetul de stat au evoluat de la 74 miliarde lei, în anul 2004, adică ~ 30% din PIB la 178,2 miliarde lei, adică 39,3% din PIB.

Pentru sănătate, dacă în anul 2004 s-au alocat 8,5 miliarde lei, adică 3,5% din p.i.b., în anul 2008 alocările bugetare au crescut la 20 miliarde lei, adică 4,5% din p.i.b., pentru prima dată și cea mai mare sumă alocată sănătății, după 1989.

Pentru educație, alocările bugetare au crescut de la 7,9 miliarde lei, în anul 2004, adică 3,2% din p.i.b. la 26,4 miliarde lei, adică 6 % din p.i.b., pentru prima dată și cea mai mare sumă alocată după 1989.

Cheltuielile pe elev/student au crescut de la 28 lei/zi/elev/student, în anul 2004 la 329 lei/zi/elev/student în anul 2008, adică de 11,7 ori mai mult.

Dacă, în decembrie 2000, stocul investițiilor străine directe era de 5,99 miliarde euro, în patru ani de guvernare PSD a evoluat la 15,24 miliarde euro, în dec. 2004, iar în doar trei ani de guvernare PNL acest stoc a crescut la 36,59 miliarde euro, adică s-a dublat, în doar ultimii trei ani.

Construcția de locuințe a crescut, în patru ani de guvernare PSD, cu o medie anuală de 937 de noi locuințe, iar în trei ani de guvernare PNL a crescut cu o medie anuală de 5.246, adică de 5,6 ori mai multe noi locuințe construite pe an.

În privința cumpărării de mașini noi, media anuală de creștere a fost de 25% în perioada de patru ani a guvernării PSD și de 27 % în cei trei ani de guvernare PNL.

În concluzie, cifrele și datele de mai sus demonstrează că țara evoluează spre bine, în mod accelerat, în timpul celor trei ani ai guvernării liberale de dreapta, față de cei patru ani ai guvernării PSD de stânga.

În toate discursurile oficiale și declarațiilor PSD și PD-L se afirmă că țara merge spre dezastru și de aceea trebuie dat jos guvernul Tăriceanu al PNL, fiind foarte slab și incompetent. După cum se vede din datele de mai sus, afirmațiile PSD și PD-L sunt deformări ale realității.

În timpul comunismului, era o glumă în legătura cu minciuna propagandei oficiale pe care o făcea PCR= partidul stat, și anume se spunea: "Dacă ei (PCR și propaganda lui) spun că o ducem așa de bine și noi o ducem așa de rău, de ce noi o ducem așa de rău și ei ne spun că o ducem așa de bine?"

Nu întâmplător, PSD și PD-L sunt urmașii ca aripa bătrână, PSD și PD-L ca aripa tânără ai fostului FSN, adică ai fostului PCR.

Se poate trage concluzia că, deși au trecut 18 ani de la căderea comunismului, metehnele de a minți, dezinforma și răstălmăci realitatea au rămas aceleași pentru cele două partide desprinse din fostul PCR.

Mergând pe metoda stalinistă a denigrării, potrivit căreia: "minte, minte, minte că oricum rămâne ceva", cele două partide, PSD și PD-L, mint permanent despre rezultatele guvernării de dreapta a PNL.

Mințind permanent, prin propaganda lor, PSD și PD-L disprețuiesc cetățenii țării și îți bat joc de aceștia prin deformarea realității. Pentru că din două una: ori datele Eurostat și ale Institutului de Statistică sunt minciuni și atunci realitatea din țară sunt vorbele lipsite de probe ale PSD și PD-L, ori realitatea privind evoluția României este ceea ce prezintă Eurostat și Institutul de Statistică, iar PSD și PD-L mint fără nerușinare cetățenii României. Cum spunea un personaj din piesele lui Caragiale: "Din dilema asta nu putem ieși. Am zis!"

Am prezentat această declarație politică pentru ca să poată demonstra cu probe, PSD și PD-L, în tot acest an electoral 2008, că Eurostat și Institutul de Statistică mint, iar PNL a guvernat țara după decembrie 2004 în mod slab, fără competență, și că a dus România pe un drum greșit.

Problema foștilor FSN-iști, mulți dintre ei foști comuniști, este că ei mint în continuare prin propaganda lor politică. Atâta doar că, acum, noi ceilalți ne prindem mai ușor. Poporul spune că: "Lupul își schimbă părul, dar năravul ba !".

După această declarație politică, fiecare cetățean român poate să constate singur cine este lupul în politica anului 2008 și de ce minte el atât de mult!

Mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Petru Călian - declarație politică intitulată Sărăcia, boală grea;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Se pregătește domnul deputat Kelemen Hunor, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O declarație o voi depune doar în scris, iar pe cealaltă o voi prezenta verbal.

Cu această ocazie, deja pot să prezint și eu în fața opiniei publice prima dovadă a unei guvernări dezastruoase: guvernarea Tăriceanu.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Sărăcia, "boală" grea".

În concepția unora, "sărăcia este ereditară". Altfel, nu îmi explic cum un aviz semnat de Executiv spune că "majorarea alocației poate avea și efect nedorit asupra creșterii numărului de copii în familiile sărace".

De unde a ajuns Guvernul Tăriceanu la această concluzie? Ei, bine, în urmă cu câteva săptămâni, 8 parlamentari au inițiat un proiect legislativ prin care se dorește majorarea alocației de stat pentru copii, până la 200 de lei.

Nimic rău în asta, numai că susținătorul înflăcărat al creșterii natalității - Guvernul Tăriceanu - nu se arată prea entuziast de această majorare.

Punctul de vedere semnat de însuși prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu arată că suma "fabuloasă", în ghilimele, evident, spun acest lucru, de 200 de lei, va încuraja familiile sărace să aibă cât mai mulți copii.

Dar oare copiii proveniți din familiile sărace nu sunt tot oameni? Oare ei, la rândul lor, nu constituie populația activă a acestei țări, populație care, de altfel, se află într-o continuă scădere. Sau poate că premierul Tăriceanu crede că sărăcia este ereditară.

Ei, bine, domnule ministru, vă înșelați: sărăcia nu este nici boală cronică, nici boală ereditară. Ea există peste tot în lume. Întocmai acești copii, pe care dumneavoastră îi discriminați, constituie pătura majoritară a societății românești.

Acești copii, cărora dumneavoastră nu vreți să le dați 200 de lei, vor pleca mai târziu în străinătate, pentru ca mai apoi să investească zeci de milioane de euro în țară. Ei sunt, domnule ministru, cei care străbat zilnic, încă, din păcate, zeci de kilometri pentru a ajunge la școală, deoarece nu au un mijloc de transport, care să le asigure deplasarea. Ei sunt cei care învață la lumina lumânării și tot ei sunt cei care vin cu cornul și laptele acasă, pentru a le împărți cu frații mai mici.

Domnule prim-ministru, dacă considerați că cei 200 de lei vor face minuni în familiile nevoiașe, vă înșelați. Acești bani vor ajunge cel mult pentru rechizite școlare și asigurarea unei mese calde pe zi.

Cum este posibil ca Executivul să expună o asemenea părere discriminatorie într-un document oficial? Tocmai acum, când tendința ultimilor ani arată că natalitatea s-a situat sub nivelul mortalității și a avut ca drept consecință un spor negativ asupra populației. Rata natalității a scăzut la 9,9 născuți vii la mia de locuitori, pe când rata mortalității a crescut cu 11,7 decedați la mia de locuitori.

Inițiativa, de altfel, oarecum populistă a celor de la P.S.D., nu este, evident, una pe placul premierului, care și-a dat seama că vistieria este goală, și atunci a hotărât să-și îndrepte neputința spre cei mai amărâți dintre semenii noștri.

De altfel, se pare că discriminarea este boală grea în actualul guvern și nici nu mă mai miră faptul că un ministru vrea să-i trimită pe rromi în deșert, atât timp cât șeful lui dorește ca cei săraci să nu mai aibă copii, că vorba aia, "consumă mult și fac puțin".

Până când actualul guvern nu își va "trata" erorile, și cel mai probabil că asta nu se va întâmpla niciodată, închei această declarație politică în speranța că cei săraci vor deveni bogați, iar cei bogați, săraci cu duhul, se vor trata.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Kelemen Hunor - declarație politică: De ce este încurajat fascismul în România?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kelemen Hunor.

Se pregătește domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Video in format Real Media  

Domnul Kelemen Hunor:

Declarația mea politică se intitulează "De ce este încurajat fascismul în România?"

Este o declarație mai lungă. Voi citi câteva fraze, iar restul o să-l depun la secretariat.

Cu două zile înainte de 15 Martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, la un post de radio din București, am insistat îndelung asupra climatului de normalitate, în care, de la o vreme încoace, comunitatea maghiară din România poate sărbători acest eveniment important pentru toți maghiarii de pe glob.

Respectul reciproc față de valorile, limba, cultura și tradițiile celuilalt părea un lucru firesc, un bun dobândit de toată societatea românească multiculturală în ultimii 18 ani.

În zilele care au precedat această sărbătoare chiar am avut convingerea că trăim într-o țară democratică, tolerantă, în care nu i se poate întâmpla nimic unui individ pașnic care dorește să-și păstreze identitatea, să-și manifeste apartenența la o comunitate fără a-i deranja pe semenii săi.

Se pare că optimismul și buna credință din acele zile de dinaintea sărbătorii nu-și mai au locul, nu-și mai au rostul acum. Sincer, nu îmi produce niciun fel de plăcere că trebuie să revin asupra acelei declarații pe care am exprimat-o, convins fiind de profundul adevăr pe care se bazează acest enunț.

Pe 15 martie 2008, într-un oraș universitar dintr-o țară a Uniunii Europene, un elev de 17 ani a fost bătut cu bestialitate de câțiva adepți ai mișcării neonaziste, Noua Dreaptă.

Întâmplarea nu a avut loc pe timp de noapte într-un colț retras de la marginea orașului, ferit de ochii trecătorilor și ai forțelor de ordine. S-a întâmplat în plină zi, chiar în fața secției nr. 2 de Poliție din Cluj.

Tânărul de 17 ani a fost agresat, a fost bătut bestial pentru simplul fapt că este maghiar și pentru că purta pe piept cocardă și avea un drapel maghiar înfășurat sub braț. Băiatul se grăbea la o manifestare pașnică a comunității maghiare, organizată în centrul orașului. Între timp, a aflat că faptul de a se naște maghiar poate fi un risc destul de mare. O experiență cât se poate de cumplită, pe care nu ar trebui s-o aibă niciun tânăr în Europa secolului XXI, indiferent de naționalitate și indiferent de țară.

Cum de am ajuns la această situație-limită, care tinde să anuleze toate năzuințele noastre de până acum, năzuințele comune spre normalitate ale minorității maghiare și ale majorității românești? Ce urmează după acest incident, care trebuie considerat un semnal de alarmă pentru toată societatea românească?

Nu am învățat nimic din ceea ce s-a petrecut cu 18 ani în urmă, în martie 1990 la Târgu-Mureș? Dacă mergem pe mâna edilului-șef al orașului european Cluj, am putea spune că această stare va deveni permanentă, va deveni o stare de normalitate, intoleranța va fi tolerată și chiar încurajată de-acum încolo, siguranța cetățenilor de etnie maghiară din Cluj va fi permanent pusă în pericol de domnul primar Emil Boc.

Până când tolerează - sau, chiar mai mult, încurajează reprezentanți cu funcții responsabile ai statului român manifestări extremiste, care ar putea costa vieți omenești?

La numeroasele solicitări ale Uniunii Democrate Maghiare din România de a interzice aceste manifestări extremiste care s-au soldat și cu victime, domnul primar Emil Boc declară inconștient că nu a avut niciun temei legal de a interzice manifestarea, că riscurile ar fi fost "de zece ori mai mari" dacă nu ar fi autorizat manifestația și că "lucrurile ar fi scăpat de sub control" dacă Noua Dreaptă nu ar fi ieșit pe stradă chiar de 15 martie.

Domnul primar a mai menționat și faptul că mitingurile se autorizează în conformitate cu legea, nu după cum dorește un partid politic.

Domnule Emil Boc, țin să vă atrag atenția că Noua Dreaptă este o mișcare de extremă dreaptă, care instigă public la ură etnică, rasială, homofobă. Nu cred că ați putea trece cu vederea peste acest detaliu.

Vă recomand ca de acum încolo să vă documentați mai bine înainte să autorizați astfel de manifestații care nu au cum să nu degenereze în agresiuni, mai ales atunci când adepții unei mișcări extremiste se află în același loc cu obiectul urii lor, o comunitate de altă naționalitate.

Domnule primar, nu ați făcut nimic să preîntâmpinați aceste incidente! Autorizând manifestația chiar v-ați asigurat că acestea vor avea loc și ați devenit cofăptaș la această agresiune.

Dacă tot citați din legislația țării pentru a explica deciziile dumneavoastră nesăbuite, țin să vă reîmprospătez memoria și să vă atrag atenția asupra Legii nr.51/1991 a siguranței naționale, care în articolul 3 spune: "Constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României următoarele:

h) Inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice alta natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept se constituie în amenințare la adresa siguranței naționale."

Dacă această lege nu este pe placul dumneavoastră, vă pot recomanda Ordonanța de urgență nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care prevede extrem de clar:

Art. 3 - (1) Constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și aderarea la o organizație cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum și sprijinirea sub orice formă a unei organizații având acest caracter.

Art. 2 - În sensul prezentei ordonanțe de urgență:
a) prin organizație cu caracter fascist, rasist sau xenofob se înțelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ură și violență pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase și inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violență pentru schimbarea ordinii constituționale sau a instituțiilor democratice, naționalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele și mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile comerciale, precum și orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerințele prevăzute la prezenta literă".

Și dacă doriți să vă convingeți dacă Noua Dreaptă intră sub incidența acestor legi și dacă nu i-ați auzit scandând în orașul condus de dumneavoastră, vă recomand să vedeți pagina de web a organizației. Acolo veți putea citi articole de instigare la ură etnică (maghiari), rasială (rromi), incitare la xenofobie, la ură religioasă (împotriva necreștinilor sau a neortodocșilor). De asemenea, această organizație promovează deschis doctrine și concepte fasciste (legionare), xenofobe, naționalist extremiste, aceste manifestări fiind sancționate și de Codul penal al României.

După toate aceste dovezi concludente, aș dori să-i adresez, de la microfonul Parlamentului și o întrebare primarului Clujului. Domnule Emil Boc, sunteți de acord cu mesajul acestei manifestații extremiste, consimțiți și dumneavoastră la năzuințele acestui grup fascist?

În cazul unui răspuns afirmativ sau în cazul tăcerii, riscați să fiți continuatorul politicii naționalist-extremiste, moștenitorul de drept al tezaurului lăsat în urmă de către fostul primar, Gheorghe Funar.

Nu este o moștenire cu care vă puteți mândri, domnule Boc.

Dar mai aveți timpul și posibilitatea de a vă delimita de aceste principii care nu vă aduc niciun fel de beneficiu. Pentru a face acest gest onorabil aveți nevoie de puțin curaj, aveți nevoie de valori democratice solide și va trebui să-i aveți în minte pe toți cetățenii urbei și nu trebuie să vă gândiți doar voturile extremiștilor, pentru alegerile care vor urma în anul 2008.

Vă mulțumesc.

(Au fost consemnate și paragrafele necitite, incluse în materialul prezentat la președintele de ședință.)

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Fără educație, nimic nu e;

Îl invit pe domnul deputat Adrian Moisoiu la microfonul Camerei.

Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Lucian Băluț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian Moisoiu:

Da, mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, colegului care a vorbit adineauri, aș dori să-i spun că de fapt tânărul în discuție, la Cluj, nu a fost altceva decât un provocator. Și doi la mână: pun și eu, așa, o întrebare retorică: cam ce s-ar fi întâmplat dacă primar al Clujului ar fi fost domnul Gheorghe Funar, și nu domnul Boc.

Și, la urma urmei, o întrebare: domnul Boc nu este în campanie electorală? Și dânsul este. Atunci, este clară chestia și dintr-o latură, și din cealaltă. Roșu, alb, verde, doar din cauza asta s-a purtat și la cocardă, și peste tot a fost fluturată în România. Nu avea ce să caute.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Fără educație, nimic nu e".

Școala este cea mai importantă instituție, educația avându-și începuturile odată cu originea vieții. Trăind în colectivitate, omul și-a învățat din cele mai vechi timpuri puii cum să se comporte, să se hrănească și cum să se apere de dușmani.

De aceea, se poate aprecia că educația este un drept și un bun al tuturor, care îl face OM pe om. Ea nu poate fi nici mai bună și nici mai rea decât societatea care o tutelează. Societatea este cea care plătește educația, care beneficiază de serviciile școlii. Ca urmare, școala este mereu adaptată la comanda socială.

A fi dascăl nu este o meserie ca oricare alta. A fi dascăl, înseamnă asumarea conștientă a unei responsabilități nobile: aceea de a forma oameni. Iar aceasta presupune profesionalism, pasiune, dăruire și mai ales dragoste, fiindcă "unde dragoste nu e, nimic nu e!"

A educa un copil este echivalent cu a sculpta cu grijă o marmură delicată, fiecare greșeală putând fi catastrofală, distrugătoare. În timp ce un bloc de marmură, oricât de scump ar fi, poate fi înlocuit, educația unui copil este un proces ireversibil, o greșeală având uneori consecințe imposibil de îndreptat.

Chiar și cu legi, programe sau mijloace mediocre, un profesor - profesor poate avea rezultate excelente. Un profesor mediocru însă, nu va putea avea aceleași rezultate, indiferent cât de moderne ar fi mijloacele avute la dispoziție.

Dascălul trebuie să constituie un model pentru elev. El trebuie să fie acela care să lanseze și să conducă lupta împotriva concepției: "De ce să mai învăț dacă se poate și invers?", chiar dacă oferta de piață este practic "nulă" în dezastrul social în care trăim.

"A reforma educația înseamnă a aduce calitate și nu cantitate", a declarat Jonathan Scheele, fostul șef al Delegației Comisiei Europene în România. Noi am avut un învățământ calitativ bun și de aceea este greșit să se aprecieze că tot ceea ce era înainte era prost, și că acum trebuie schimbat.

Una din cauzele care au dus la deteriorarea în timp a produselor școlii, este și lipsa de motivație. Învățământul românesc va scăpa de haos, degradare, semianalfabetism, vulgaritate, violență și va da roade multe și bogate, doar atunci când va avea semănători de calitate.

Degeaba spunem că vrem reformă dacă nu vom crea și acorda condițiile cerute în Europa. Faptul că doar 5% dintre absolvenți, și nici aceea șefi de promoție, doresc să urmeze o carieră didactică, trebuie să constituie un motiv de reflecție. Reforma școlară trebuie să vină de la reforma omului, și nu neapărat de la legi noi, programe, manuale, mijloace, metode sau regulamente.

Cât privește copierea fără discernământ critic a școlii occidentale, este o prostie monumentală, atâta timp cât se uită specificul spiritului național.

Educația școlară trebuie să pună drept prioritate formarea caracterului, cultivarea conștiinței, dragostei de muncă, cinstei, demnității și mai ales să-l formeze pe copil în primul rând ca român și abia apoi ca european.

Originea socială, ideile filosofice, credințele religioase, orientarea politică, dacă nu sunt puse în slujba Națiunii, sunt împotriva ei. Excluderea ritului religios din școală reprezintă o atitudine anticulturală, anticomunitară și antieducațională.

În procesul reabilitării educației ca prioritate a societății, trei instituții joacă un rol fundamental: Familia, Școala și Biserica. În condițiile în care familia are de luptat cu pauperizarea, școala are de realizat atât o activitate educativă cât și una formativă; la rândul ei, biserica trebuie să se implice mai mult în problemele școlii și ale societății, să răspundă mai ferm atacurilor anticreștine, să aibă un cuvânt mai hotărât în lumea spirituală. Numai printr-o activitate comună se pot atinge dezideratele dorite.

În evoluția sa postdecembristă, educația se află într-un moment când vrajba înverșunată și dezbinarea, macină energiile unui popor, care luptă din greu pentru a supraviețui și, ca atare, din ce în ce mai înstrăinat de viitorul propriilor sale vlăstare.

Aserțiunea "Învățământul constituie prioritate națională" nu a fost susținută de societatea românească dezorientată și derutată postdecembristă. Tot ceea ce vedem este efectul în oglindă al societății noastre, al celor care ne conduc.

Pentru guvernanți, educația constituie prioritate națională numai în campania electorală?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Lucian Băluț, Alexandru Mazăre, Eduard-Stelian Martin - declarație politică: Implicarea comunităților locale în administrarea plajelor și falezelor Mării Negre, deziderat major al managementului integrat al zonei costiere (prezentată de domnul Lucian Băluț);

Îl invit la microfon pe domnul deputat Lucian Băluț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregătește domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule coleg, microfonul vă aparține trei minute.

Video in format Real Media  

Domnul Lucian Băluț:

Mulțumesc, mult, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prezenta declarație politică poartă numele de "Implicarea comunităților locale în administrarea plajelor și falezelor Mării Negre - deziderat major al managementului integrat al zonei costiere".

Vreau să menționez că această declarație politică are trei autori. Evident, eu sunt unul dintre cei care au semnat această declarație politică, dar există și domnul Alexandru Mazăre și domnul Eduard Martin.

Permiteți-mi să încep declarația politică cu câteva considerații generale.

Conceptul de "Management integrat al zonei costiere" (Integrated Coastal Zone Management) a fost pentru prima oară formulat la summit-ul din 1992 de la Rio de Janeiro. Preluat de Comisia Europeană, aceasta a dezvoltat conceptul, identificând, în perioada 1996-1999, măsuri pentru a remedia deteriorarea continuă a mediului, precum și a resurselor socio-economice și culturale.

În principiu, acest concept nu reprezintă o politică, ci o strategie. Ea implică toate segmentele sociale, toate sectoarele economice și toate nivelurile administrative.

Rolul administrațiilor locale este acela de a furniza informații referitore la condițiile locale, dar și de a reprezenta interesele entităților locale.

Rolul administrațiilor regionale constă în coordonarea inițiativelor locale în timp ce administrațiile naționale trebuie să dezvolte cadrul legal, pentru ca, în final, să se ajungă la un proces coerent de management integrat al zonei de coastă.

Prezenta declarație politică își propune să prezinte modul defectuos în care colaborează și de fapt cooperează administrațiile locale, cele regionale, precum și cea națională, în problema managementului plajelor Mării Negre din România - componentă a cadrului general al "Managementul integrat al zonei costiere".

Să-mi permiteți, vă rog, să fac câteva precizări istorice, un scurt istoric.

Până în 1996, plajele au fost administrate de către autoritățile publice din consiliile locale, neexistând niciun act normativ care să reglementeze administrarea plajelor. În anul 1997 și anul 1998, plajele au fost administrate de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, prin Regia Autonomă "Apele Române". În prima parte a anului 1999, plajele turistice din județul Constanța au fost administrate de către Consiliul Județean Constanța, în baza H.G. nr.514 din 21 august 1998. Din septembrie 1999, plajele se află în administrarea Companiei Naționale "Apele Române" S.A., în baza H.G. nr.711 din 2 septembrie 1999.

În anul 2002 (și asta este partea interesantă) se înființează "Administrația Națională Apele Române", prin reorganizarea Companiei Naționale "Apele Române" S.A. Cu acest prilej, plajele trec în administrarea Direcției Apelor - Dobrogea Litoral.

Stadiul actual.

În conformitate cu art.136 alin.(3) din Constituția României, plajele și falezele mării teritoriale fac obiectul exclusiv al proprietății publice, iar potrivit alin.(4) al aceluiași articol, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, dar pot fi date în administrare sau concesiune, în condițiile legii.

Prevederi similare se pot găsi și în constituțiile altor state. Concluzionând, se poate afirma că prevederile constituționale respectă standardele europene în discuție.

Deosebirea esențială apare în modul efectiv de aplicare a acestor dispoziții constituționale. Astfel, analizând formele și modalitățile de administrare a plajelor și falezelor în România, comparativ cu situația existentă în această materie în Europa și în lume, se poate constata faptul că, în cvasitotalitatea cazurilor, plajele și falezele sunt administrate de către autoritățile publice locale, pe raza cărora sunt situate.

În România, administrațiile locale sau cele județene sunt practic excluse din acest proces. Interesant de observat: deși plajele se află în administrarea "Administrației Naționale Apele Române" - Direcția Apelor Dobrogea Litoral, furnizarea serviciilor publice de interes general, cum ar fi salvamar, posturi de prim ajutor, dezinsecție etc., sunt furnizate de autoritățile publice locale, conform art.3 alin.(6), pct.18 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată.

Situația prezentată a dus la deteriorarea imaginii turismului litoral românesc datorită:

  1. polemicilor și suspiciunilor legate de modul în care sunt administrate și gestionate plajele turistice din România;
  2. nemulțumirilor manifestate de turiști și de principalii tur-operatori internaționali cu privire la modul în care se realizează gospodărirea plajelor;
  3. nenumăratelor proteste și criticilor virulente venite din partea hotelierilor și ai celorlalți agenți economici care activează în zona litoralului Mării Negre.

Soluții posibile

Pornind de la actuala situație de fapt, din domeniul turismului litoral din România, și având experiența ultimilor ani în ceea ce privește administrarea deficitară a plajelor de către "Administrația Națională Apele Române" - Direcția Apelor Dobrogea Litoral, dar și menționând că:

  1. activitatea turistică constituie una dintre cele mai importante surse de venituri pentru locuitorii orașului Constanța;
  2. activitatea turistică reprezintă principala resursă economică pentru restul localităților riverane Mării Negre;
  3. există suportul legal pentru desfășurarea procesului de descentralizare, statuat la art.3 și art.4 din Legea nr.195/2006 a descentralizării,

Considerăm că adoptarea unui proiect de lege privind administrarea plajelor și falezelor Mării Negre de către administrațiile locale sau județene poate constitui soluția așteptată.

Menționăm că, în conformitate cu prevederile Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și cu H.G. nr.521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative, prezenta declarație politică ține cont de:

  • opiniile reprezentanților structurilor asociative din turism;
  • opiniile reprezentanților administrațiilor publice locale din localitățile riverane Mării Negre, precum și de
  • opiniile exprimate de reprezentanții societății civile.

Mulțumesc foarte mult.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Aledin Amet - declarație politică intitulată Prioritățile Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet.

Rog să se pregătească domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Video in format Real Media  

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Prioritățile Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România".

De-a lungul anilor, numeroși etnici tătari s-au făcut remarcați datorită valorii lor, astfel încât se poate afirma că acești membri ai comunității reprezintă modele de conduită profesională, dar și de conduită morală.

Începând cu anul 1990, anul înființării Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, o prioritate a fost și, firesc, este, omagierea personalităților tătare. În acest sens, dacă ar fi să ne raportăm numai la ultimii ani, pot fi oferite exemple edificatoare. Anul trecut, printr-o hotărâre comună a instituțiilor decizionale, școala din localitatea Tătaru (județul Constanța) a primit numele "Negip Hagi Fazîl". O inițiativă similară există și pentru o altă școală a județului, cea din localitatea Movilița, astfel încât să poarte numele "Altay Kerim".

Sâmbătă, 15 martie a.c., la sediul U.D.T.T.M.R. - Valu lui Traian, s-a desfășurat un eveniment foarte important, comemorându-se un an de la trecerea în neființă a scriitorului Yașar Memedemin. Vorbitorii au reliefat aspecte din opera literară a regretatului om de cultură. De asemenea, sediul filialei va purta numele "Yașar Memedemin".

La data de 27 martie a.c., i se va acorda domnului Ali Becmambet "Diploma de onoare" a localității Murfatlar, pentru activitatea desfășurată în folosul comunității musulmane. Ajuns la o vârstă respectabilă, domnul Ali Becmambet este, indiscutabil, personalitatea cea mai apreciată a etniei noastre.

Sunt fapte, în primul rând, de onoare, iar ele trebuie menționate.

Vă mulțumesc frumos.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul Andrian Mihei.

 
Video in format Real Media Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică: Pădurea, între interese și dezinteres;

Se pregătește domnul Cornel Știrbeț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveți microfonul.

Video in format Real Media  

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Pădurea între interese și dezinteres".

Stimați colegi,

Pe 15 martie a debutat tradiționala manifestare dedicată pădurii și silvicultorilor "Luna Pădurii". Din păcate, această manifestare pare a fi mai mult teoretică, doar câteva ziare menționând-o, câteva o.n.g.-uri din domeniu implicându-se, fiind prea puțin mediatizată, prea puțin adusă la cunoștința cetățenilor cu scopul de a-i implica, de a face cunoscute extraordinara importanță a pădurilor, a împăduririlor, a protejării fondului silvic pentru societatea noastră și pentru a putea asigura o dezvoltare durabilă.

Nu în ultimul rând, această manifestare se face auzită din patru în patru ani, în anii electorali, când toți edilii și toți candidații pun în prim plan necesitatea împăduririlor și promit perdele forestiere, plantări masive de arbori, acțiuni de curățire și igienizare a pădurilor etc., după alegeri, însă, uitând de aceste promisiuni.

Deși importanța pădurii pentru dezvoltarea durabilă a spațiului românesc, în special a celui rural, este recunoscută la toate nivelurile, componenta silvică nu s-a bucurat de toată atenția cuvenită.

România suferă actualmente de o gravă dezechilibrare ecologică ca urmare a distrugerii pădurilor, care au fost reduse la o treime din întinderea lor inițială - de la 75-80%, la 26% - acest procentaj fiind cu mult sub pragul optim de împădurire, de 40-42%.

Din acest procent nu toate terenurile îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate păduri autentice, capabile să exercite funcții multiple ecologice, economice și sociale, o mare parte din ele fiind puternic destructurate, degradate, nefuncționale, necesitând ample și costisitoare lucrări de reconstrucție ecologică.

Considerabilul decalaj dintre actualul procent de împădurire efectivă a țării explică dezechilibrul ecologic în care se află acum țara noastră, dezechilibru favorabil producerii fenomenelor climatice extreme - secete, inundații, alunecări de teren, eroziuni etc. - gradul redus de împădurire a țării și gestionarea defectuoasă a fondului forestier fiind la originea inundațiilor catastrofale din ultimele decenii și a alunecărilor de teren din diferite zone ale țării.

Ținuturile de câmpie ale țării sunt tot mai frecvent afectate de secete, o altă cauză fiind și consecințele modificărilor globale climaterice, în special în câmpiile din sud, sud-est, sudul Moldovei și Dobrogea, unde se manifestă un intens proces de aridizare și, pe alocuri, chiar de deșertificare.

Stimați colegi,

Vreau să reiterez faptul că programele pentru dezvoltare durabilă, chiar dacă includ sau vor include masive lucrări de irigații, nu vor avea succes dacă nu există o acțiune susținută de împădurire a zonelor rurale, a câmpiilor - cu perdele forestiere de protecție - chiar dacă acest lucru presupune fonduri importante și în pofida actualei fărâmițări a proprietății funciare.

Fondurile europene pentru aceste investiții trebuie utilizate la maximum și toate autoritățile implicate trebuie să facă toate eforturile pentru a realiza și implementa proiecte în acest domeniu.

Proiectul de Lege "Codul silvic", adoptat în februarie în Camera Deputaților, după ce a trecut în unanimitate de Senat, se află acum la promulgare pe masa președintelui.

Fac un apel către domnul Băsescu, să își facă puțin timp pentru a promulga această lege cât mai curând, în această lună în care sărbătorim pădurile, pentru a permite noului cadru legal să intre în vigoare, iar România să demareze procedurile necesare pentru conservarea, îmbunătățirea și sporirea fondului silvic, prioritate majoră la nivel național și internațional.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Cornel Știrbeț - declarație politică intitulată Cârdășii politice care nu mai surprind pe nimeni;

La microfon îl invit pe domnul deputat Cornel Știrbeț și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveți microfonul, domnule coleg.

Video in format Real Media  

Domnul Cornel Știrbeț:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Cârdășii politice care nu mai surprind pe nimeni" este titlul declarației politice de astăzi.

Stimați colegi,

Apropierea campaniei electorale și a alegerilor locale scoate la lumină toată promiscuitatea vieții politice din interiorul unor partide, toate cârdășiile care se pun la cale.

Stupefiant este faptul că sunt consumate zilnic cantități enorme de energie, că sunt puse la bătaie mijloace materiale impresionante și că se fac derogări incredibile de la orice norme morale, toate pentru atingerea unui obiectiv politic pe cât de nefast, pe atât de jalnic, izolarea și, apoi, anihilarea din punct de vedere politic a șefului statului.

Calculele acelorași păpușari care infestează de aproape două decenii viața politică românească sunt direcționate într-un singur sens și converg către o singură idee - anihilarea politică a președintelui, care echivalează, după mintea lor, cu scoaterea din competiție sau cel puțin cu marginalizarea Partidului Democrat-Liberal.

Faptul că toate partidele aflate în competiția electorală se tem de Partidul Democrat-Liberal este și firesc și de înțeles. De neînțeles sunt doar mijloacele cu care se poartă lupta politică și mai ales finalitatea pe care păpușarii despre care vorbeam speră să o aibă lupta lor.

Ce propun, în schimbul anihilării politice a șefului statului și a P.D.-L., celelalte formațiuni politice?

În primul rând, revenirea sau rămânerea la putere a celor care sunt direct răspunzători de situația precară în care se află astăzi România și de scăderea continuă a nivelului de trai al poporului român.

În al doilea rând, protejarea marilor infractori care au dosare la D.N.A., prin blocarea acestora și, implicit, continuarea jafului național, fără teama că vor răspunde cândva în fața justiției.

Pentru atingerea acestor deziderate, P.S.D. i-a reactivat pe dinozaurii de tristă amintire: Iliescu, Năstase, Mitrea, Șerban Mihăilescu și alții.

Alianța P.S.D.-P.N.L. este demult funcțională, deși netransparentă și ambiguă, așa încât, legiferarea ei la tribunal nu ar mai surprinde pe nimeni.

Cei doi miri politici aduc fiecare câte ceva la zestrea familiei. P.S.D. vine cu mireasa, bătrâna P.C., fostă P.U.R., pe care o prezintă drept fată mare, deși este doar o băbăciune care a trădat, cândva, partidul lui Iliescu. Trustul de presă al lui Felix atârnă, însă, greu și poate face uitată orice trădare. Așa că protocolului de colaborare parlamentară, aflat în vigoare, îi va urma cu siguranță o alianță electorală. Din Călin, file de poveste, aflăm că nici șeful P.N.L. nu se lasă, și i-a adus în partidul său, călare pe scuter, pe Emil Constantinescu și pe Zoe Petre, adică Partidul "Acțiunea Populară" în întregul său, care a încetat, astfel, să mai existe, deși mulți se întreabă dacă a existat cu adevărat vreodată.

Singurul nostru regret este că Emil Constantinescu a anunțat încă o dată că se retrage din politică. Dacă ar fi candidat la președinție, avea asigurat un scor electoral de 1-2% care, de ce să nu recunoaștem, ne-ar fi creat o anumită stare de confort.

Din zestrea P.N.L. va face parte, așa cum se vorbește prin târg, și P.N.Ț.-C.D., care se lasă, însă, mai greu și nu acceptă decât o alianță electorală, de fapt un acord politic încheiat cu P.N.L., dar și cu P.S.D. până în anul 2009.

În acest fel, fără să sesizeze comicul de situație, Petre Mihai Miluț, liderul P.N.Ț.-C.D., speră ca partidul său să ajungă la guvernare, iar el să candideze din nou la președinție. Deocamdată, liderii politici ai partidelor declarate adversare ale Partidului Democrat-Liberal se concentrează, așa cum este și firesc, asupra alegerilor locale, hotărând susținerea reciprocă a lui Orban la București și a lui Ciuhandru la Timișoara. De alegerile parlamentare și de soarta viitoarei guvernări se ocupă asiduu cabinetul din umbră al P.S.D., condus - nici nu se putea altfel - de Adrian Năstase. Nu știm dacă inițiativa lui Mircea Geoană, planul "a 13-a pensie - jumătate de Paști, jumătate de Crăciun" va fi pus în aplicare de Guvernul Tăriceanu sau de Guvernul din umbră Năstase, dar suntem tare curioși să aflăm și care sunt sursele de finanțare ale marelui plan electoral. Personal, am identificat o singură sursă: averile celor care au propus și care susțin acest proiect generos.

Sunt sigur că există suficienți bani pentru ca, pe lângă câte o jumătate de pensie, fiecare pensionar să primească de Paști câte un miel, iar de Crăciun - câte un porc.

Salutând această inițiativă, pe care aș dori-o cât mai curând pusă în aplicare, închei, parafrazându-l pe Marian Vanghelie, un clasic în viață al genului epistolar: "Vă salut cu devotațiune și cu respect mutual."

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Ștefan Baban - declarație politică intitulată Uite taxa, nu e taxa...;

Domnul deputat Ștefan Baban este invitat la microfon și-l rog pe domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-și pregătească intervenția.

Video in format Real Media  

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Uite, taxa, nu e taxa ..."

Domnul Băsescu, ca președinte al României, crede că în țara asta au rămas doar oameni proști sau neinformați. Și când fac aceste afirmații grave prin natura epitetelor folosite mă gândesc la fariseismul, dar și duplicitatea politică a domnului președinte.

Mai zilele trecute a trimis o mică scrisoare - pentru că biletele au dispărut odată cu Elena Udrea de la Cotroceni - domnului prim-ministru, prin care îi solicita anularea/retragerea taxei auto, pe care, culmea ironiei, chiar el a promulgat-o la începutul anului 2007. Motivația acestui demers a arătat de fapt populismul cu care se înconjoară domnul Băsescu, mai ales acum, când s-au stabilit deja datele alegerilor locale. E normal ca din scaunul în care se află să dirijeze toate acțiunile politice, legale sau ilegale, pentru a asigura P.D.-L.-ului un culoar favorabil în obținerea voturilor alegătorilor. Păi nu este acesta partidul creat de domnia sa? Nu este el un mic Dumnezeu și poate face ce dorește, pentru că și poate, având în vedere prerogativele pe care le deține! De ceea ce nu a ținut cont domnul Băsescu a fost că acești cetățeni ai României, care o duc fie mai bine, fie mai rău, dar tot nu trăiesc bine, vor pune o întrebare simplă: dacă nu a fost corectă stabilirea acestei taxe, de ce președintele țării a promulgat-o printr-o lege? Și de ce, tocmai peste un an și ceva, a ajuns la concluzia că trebuie desființată? Și mai ales de ce în anul electoral 2008?

Domnul președinte Băsescu a jignit pe oricine i-a stat în cale: pe parlamentari - 322 la număr -, pentru că au avut curajul să-i arate că nu deține singur puterea; clasa politică, pe care a descris-o ca "o zoaie", uitând probabil că din acea zoaie face parte și domnia sa, dar și membrii partidului conceput pentru triumful personal; pe primul-ministru al României și Guvernul acestei țări, pe care i-a sabotat cum a putut, după ce P.D.-ul și alții s-au retras de la guvernare, iar acum, ultima dată, pe cetățenii României, oameni simpli și cu bun-simț, indiferent de preocupările lor, prin manipularea acestei taxe auto.

Ceea ce a uitat însă domnul Băsescu este faptul că românii totuși mai dispun de inteligență, și, după aproape 4 ani de când le-a promis că vor trăi mai bine, n-au înghițit gogorița cu scrisoarea adresată premierului, care, fie vorba între noi, are și el partea lui de vină, tot promovând variante și variante de taxe auto, de primă înmatriculare, de poluare etc. și au început să-și pună întrebări vis-a-vis de acțiunile președintelui. Care, în ultimul timp, nu încearcă decât să mușamalizeze o imagine a unui om politic care a profitat și profită împreună cu familia sa, de pe urma acestui stat: ștergerea unei datorii la bancă de 200.000 de dolari cu dobânzile aferente, fixarea pe funcții-cheie în partidul creat a unor membri de familie, acordarea de facilități celor din anturajul său etc.

"Să trăiți bine", domnule președinte Băsescu!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Washington;

Domnul deputat Bentu urmează să ia cuvântul. Se pregătește domnul deputat Laurențiu Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule Bentu, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Washington".

Chiar dacă subiectul central al acestor zile a fost - și este - atacul virulent al președintelui asupra presei autohtone, atac declanșat în numele tatălui Băsescu, în declarația politică de astăzi ne vom referi la imaginea României văzută de pe malurile Potomacului.

Raportul Departamentului de Stat pentru anul 2007, având ca temă respectarea drepturilor omului în țara noastră, reliefează adevărata percepție a oficialilor americani asupra societății mioritice în ansamblul său. Aflăm impresii pe care, în naivitatea noastră, credeam că le deținem numai noi, impresii pe care le apreciam fie că nu pot depăși arcul Carpatic, fie că se înneacă în Marea Neagră și rămân strict în spațiul autohton.

Se arată, fără menajamente, că, sub tandemul Băsescu-Tăriceanu, justiția a atins cele mai înalte cote de ineficiență. Ingerința politicului în actul de justiție nu mai este demult o excepție, ci o regulă pe care actualii guvernanți o aplică fără ezitare și consecvent.

Corupția, la toate nivelurile, a devenit demult un brand de țară. Abuzurile poliției și ale aparatului de siguranță civică se conjugă armonios cu "predispoziția pentru mituire". Sunt enumerate și alte "performanțe" de tip dâmbovițean: lipsa de protecție a femeilor și copiilor, discriminarea femeilor, oligarhizarea mijloacelor de informare în masă, discursul rasist față de minoritățile etnice, practicat de cuplul de gafeuri Băsescu-Cioroianu.

S.I.E. și S.R.I. sunt criticate pentru interceptările telefonice și nu este ocolită nici Biserica Ortodoxă Română, deși relațiile interconfesionale sunt mult ameliorate.

Stimați colegi,

În urmă cu aproximativ un an, "experți" în promovarea României, oriunde în lume, căutau cu febrilitate un vector de imagine care să atingă stadii înalte de reprezentativitate și de identitate. S-a născut un termen straniu, printr-o asociere semantică prețioasă și inadecvată - fabulospiritul. Iată-l renăscut din propria-i cenușă și convocat să tuteleze viața economică și socială a unei țări care nu reușește să depășească nivelul geografic al apartenenței la Europa. Ne confirmă această tristă realitate și colegii noștri de la capătul axei de noi inventate, cei de Wsashington.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Laurențiu Mironescu - comentariu privind numărul mare de taxe pe care trebuie să le plătească cetățenii României;

Îl invit la microfon pe domnul Laurențiu Mironescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, și rog să se pregătească domnul deputat Adrian Merka, din partea minorităților naționale.

Video in format Real Media  

Domnul Laurențiu Mironescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

A fi cetățean al României a devenit în ultimii ani o adevărată cursă a supraviețuirii sociale. Românii sunt acum membri ai familiei europene, situație care constituie o speranță în plus că pot trăi mai bine. Realitatea este însă una destul de tristă și mai ales neplăcută. Asta deoarece ei trebuie să plătească o mulțime de taxe, multe dintre ele - forțate.

Incapacitatea guvernanților de a ști să administreze eficient banul public se reflectă asupra populației. Nevoia acută de bani la buget a determinat guvernele de până acum să împovăreze pe cetățenii României cu peste 300 de taxe, așa cum arată unele statistici. Titlul unora dintre aceste taxe sună adeseori ridicol, fapt care stârnește indignarea multor contribuabili, sătui de cantitatea de bani pe care trebuie să o dea anual către organele fiscale. Ceea ce este cel mai trist este faptul că, din păcate, nivelul de salarizare a rămas încă scăzut, raportat la nivelul de trai actual. Salariile au rămas scăzute, însă prețurile și taxele au crescut de la an la an.

Ca deputat în Parlamentul României, mi se aduc des la cunoștință nemulțumirile cetățenilor, exasperați de ineficiența actului de guvernare. Aceste taxe, exagerate ca număr și ca valoare pecuniară, aduc prejudicii atât cetățenilor, cât mai ales mediului de afaceri, baza oricărui stat cu economie de piață. Cum putem vorbi de creștere economică, în condițiile existenței atâtor taxe? În loc de atâtea obligații financiare, poate că ar trebui să crească eficiența strângerii banilor la buget. Sau mai bine, de ce Guvernul nu se implică în încurajarea mediului de afaceri? O economie de piață funcțională va fi capabilă să susțină bugetul, iar aceste taxe, aflate într-un număr exagerat de mare, ar dispărea în mod natural.

Țările din Uniunea Europeană sunt mai degrabă preocupate să încurajeze creșterea și stabilitatea economică. Ne întrebăm firesc: cum și cât vor mai putea românii să plătească aceste obligații financiare? Rezultatul previzibil al acestei politici financiare greșite va fi acela că, în niciun caz, cetățenii noștri nu vor trăi mai bine. De altfel, statisticile arată clar că românii emigrează în continuare în țările Europei Occidentale, în căutarea unui trai mai bun, mai ales că statul român nu pare a fi interesat de păstrarea acestora în țară, prin politici de încurajare a activității economice private. Guvernul preferă să împovăreze financiar pe cei rămași aici, din lipsa soluțiilor. Încet, dar sigur, vor apărea alte probleme legate de lipsa forței de muncă calificate. Politica financiară a guvernanților seamănă de multe ori cu practicile medievale, când, ca să strângă bani la visterie, domnitorii inventau taxe, care mai de care mai ridicole ca denumire și domeniu de aplicare. Tot istoria a demonstrat că aceste practici nu au dus la nimic bun, ci au creat mari tensiuni sociale. Este cel mai simplu să se impună noi taxe, atunci când actul administrativ și guvernamental suferă de pe urma slabei pregătiri a corpului de funcționari publici, incapabili să gestioneze politicile publice.

Se pare că a trăi în România este un lux, dacă calculăm câți bani trebuie să plătească cetățenii și mediul de afaceri. Mă întreb: ce oferă pentru cetățenii săi acest Guvern? Respect, în niciun caz. Cel mult o mare de indiferență. Poate că nu ar trebui să se uite că, în definitiv, misiunea unui Guvern este să creeze condițiile pentru ca cetățenii săi să trăiască mai bine. Din păcate, ei, ca întotdeauna, trebuie să plătească cel mai mare preț pentru greșelile care se tot fac de 18 ani încoace.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Adrian-Miroslav Merka - evocarea omului de cultură Ondrej Stefanko (1949-2008);

Domnul deputat Adrian Merka este următorul vorbitor și se pregătește domnul deputat Nicolae Popa, de la Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează "Ondrej Stefanko (1949-2008)".

Pe această cale, doresc să aduc la cunoștință și să exprim regretele comunității slovace și cehe din România, privind trecerea în neființă, în luna februarie 2008, arenumitului om de cultură, scriitorului de etnie slovacă, domnul Ondrej Stefanko.

Ondrej Stefanko a fost cea mai cunoscută personalitate a slovacilor din România în zilele noastre.

S-a născut la 18 martie 1949 la Timișoara. A absolvit Facultatea de fizică-chimie.

A fost activ în mai multe sfere ale vieții slovacilor din acest mediu geografic, fapt vizibil mai ales după anul 1989. A fost membru fondator al Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România, a cărei președinte și prim-vicepreședinte a fost de-a lungul mai multor mandate.

În perioada 1990-1996 a lucrat ca redactor-șef al revistei "Naše snahy" (pe care a înființat-o), până în anul 2008 ca redactor-șef al revistei bilingve "Oglinzi paralele"-"Rovnobežné zrkadlá", a revistei slovacilor din Serbia, Ungaria și România "Dolnozemskę Slovák" și directorul Editurii "Ivan Krasko".

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1981, membru de onoare al Societății Scriitorilor din Slovacia și al Comunității Scriitorilor din Slovacia. În perioada 1976-1990 a fost președintele Cenaclului literar "Ivan Krasko", iar din 1994 a fost președintele Societății Culturale și Științifice "Ivan Krasko".

A debut cu poezie în revista "Familia" în anul 1971.

A publicat următoarele volume:

  1. De poezie: Dva hlasy (Două voci, împreună cu Ivan Miroslav Ambruš, Bratislava 1977), Stojím pred domom (Stau în fața casei, 1980), Rozpaky (Îndoieli, 1983 - premiul Uniunii Scriitorilor), Dva hlasy II. alebo dvojhra pre styri oèi a dve perá (Două voci II sau joc în doi pentru patru ochi și două condeie, împreună cu Ivan Miroslav Ambrus, 1987), Rostul întrebărilor (traducerea Ivan Miroslav Ambrus, Corneliu Barborică și autorul, 1987), Reptajúca pokora (Smerenia cârtind, 1993), Zjavenie Jána. Zavádzajúce podobenstvá (Apocalipsa lui Ioan. Amăgitoare parabole, 1995 - premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor), Doma (Acasă, 1996 - premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor), V kruhu (În cerc, 1997), Nepokorenę aj v slove (Nesupus și în cuvânt, 1999), Nesupus nici în cuvânt (versuri alese în versiunea românească a autorului, 1999), Poïmeze sa pohrat s versom (Hai să ne jucăm cu versul, 2000), Putovanie hrdzavou krajinou (Călătorind prin peisajul ruginit, Bratislava 2000).
  2. De proză: Desat strelenęch rozprávok (Zece povești trăsnite, 1986).
  3. Eseuri și publicistică: sŸachetnę erb bláznov (Blazonul nobil al nebunilor, 1996), Zo zápisníka kacíra nadlackého. Oklebetené koláze a verse (Din însemnările unui eretic nădlăcan. Colaje clevetite și versuri, 1997).
  4. Studii, bibliografii: Slovník slovenskęch spisovateŸov z Dolnej zeme (Dicționarul scriitorilor slovaci din Iugoslavia, Ungaria și România, Bratislava 1994), Pokus o bibliografiu kniznęch vydaní slovenskęch autorov zijúcich a pôsobiacich na území súèasného Rumunska (O bibliografie a edițiilor de carte ale autorilor slovaci care az trăit și activat pe teritoriul actual al României, 1995), Bibliografia písomnęch zdrojov o Slovákoch a Èechoch v Rumunsku (Bibliografia surselor scrise despre slovacii și cehii din România, în colaborare cu Pavel Hlásnik, 1995), Jean Grosu: Bibliografie personală. 1971-1995. (în colaborare cu Dagmar Mária Anoca, 1995), Osobná bibliografia. 1971-1995 (Bibliografie oersonală, 1996), Sprievodca o Slovákoch v Rumunsku (Ghid despre slovacii din România, 1998), Ghid despre slovacii din România (1998), Atlas Ÿudovej kultúry Slovákov v Rumunsku - Atlasul culturii populare a slovacilor din România (în colaborare, 1998), PohŸadaj korene svoje. Opovázlivé pokusy jedného diletanta (Caută-ți rădăcinile. Încercările trufașe ale unui diletant, 1998), O bibliografie adnotată (1999).
  5. Îngrijiri de ediții: Variácie 2-14 (Variațiuni, vol. 2-13, București 1980-1994, vol. 14, București-Nădlac 1996), Mihai Eminescu: Poezii alese - Vęber z poézie. Prelozil - Traducerea: Karol Strmeò (1994), Dve kroniky (Două cronici, 1995), Pamätnica. 50 rokov slovenského stredného skolstva v Rumunsku - Memorial. 50 de ani de învățământ liceal cu limba de predare slovacă din România (1995), Andrej Severíni: Cintorín slonov a paralelné zrkadlá (Cimitirul elefanților și oglinzi paralele, 1995), Corneliu Barborică: PohŸady, rozhŸady a solilokviá (Priveliști, orizonturi și solilocvii, 1995), Silvia Niță-Armaș: Slovenské náreèie v rumunskom Banáte (Dialectul slovac în Banatul românesc, 1996), Jozef Gregor Tajovskę: Nadlacké dielo (Opere nădlăcane, 1996), Ondrej Seberíni: Dielo. Zv. I.-II. (Opere, vol. I-II, 1996-1997), Gustav Augustíny: Malę Paríz (Micul Paris, 1997), Ján Kapusniak: Bodonos po stopách svojich predkov (Budoiul pe urmele strămoșilor săi, 1997), Michal zilinskę: Dejiny mesteèka Sarvas a opis jeho pomerov (Istoria orășelului Sarvas și a celor de acolo, 1997), Mária stefanková: Odev nadlackęch Slovákov (Portul slovacilor din Nădlac, 1997), Rozhovory s bátom Slaninkom a bátom Kostokom (De vorbă cu unchieșul Slaninka și unchieșul Kostok, 2000).
  6. Traduceri în limba slovacă: Ioan Flora: Telesnę svet (Lume fizică, Novi Sad 1983), Dumitru Radu Popescu: Modrę lev (Leul albastru, în colaborare cu Milan Resutík, Bratislava 1988), Slavco Almăjan: Otáèavę labyrint (Labirintul rotativ, Novi Sad 1990), Œudovít Haan, Daniel Zajac: Dejepis starého i nového Nadlaku (Istoria Nădlacului vechi și nou, 1994), Florin Bănescu: Œudia a vlci, kostoly i lipy (Oameni și lupi, biserici și tei, 1996), Paul Dancu: Kolonizovanie Slovákov do satmárskej, ugoèskej a marmarosskej zupy v 18. a zaèiatkom 19. storoèia (Colonizarea slovacilor în comitatele Satu Mare, Ugocea și Maramureș în secolul XVIII și începutul secolului XX, 1997), Nichita Stănescu: Sunt pata de sînge - Som krvavá skvrna (1998), A. E. Baconsky: Màtvoly vo vzduchoprázdne a Sebastianov koráb (Cadavre în vid și Corabia lui Sebastian, Nădlac-Bratislava 2000), Ion Mircea: Zalesnená pyramída a iné básne (Piramida împădurită și alte poezii, 2000), Petre Stoica: Krotká archeológia (Arheologie blândă, Nădlac-Bratislava 2001), Zelené mlieko roviny. 5 rumunskęch básnikov z Vojvodiny (Laptele verde al câmpiei. 5 poeți români din Voivodina, Nădlac-Bratislava 2001).
  7. Traduceri în limba română: Vincent sikula: Maistorii (în colaborare cu Florin Bănescu, 1983), PaŸo Bohus: Trași prin inelul vieții (Panciova, 1984), Vítazoslav Hronec: Oțelul public (1988), Anton Hykisch: Adorați regina (în colaborare cu Florin Bănescu, 1991), Călătorind în țara făgăduinței (antologie de poezie slovacă contemporană, 1997), Ivan Miroslav Ambrus: În liniște ninge cu cuvânt (1997), Dagmar Mária Anoca: Devin mută precum ceilalți (1997), Adam Suchanskę: În plină criză de creație (1998), Taina lui Pavel Hron. Antologie de proză slovacă modernă și contemporană. Vol. I-II. (autorul antologiei și cotraducător, 1999), Miroslav Válek: Mi-ar plăcea să fiu un faraon cu ochiul de acat (2000), Pavel Vilikovskę: Calul la etaj, orbul în Vráble (în colaborare cu Florin Bănescu, 2000), Ivan strpka: Rovinsko, sud-vestul. Moartea mamei (2000), Bohumil Hrabal: Ore de dans pentru vârstnici și avansați (2000), Ján Lenèo: Cronica didactică a dinastiei de Hohenzollern (2000), Bohumil Hrabal: Barbarul tandru (în colaborare cu Florin Bănescu, 2000), Bohumil Hrabal: Prea zgomotoasa singurătate (în colaborare cu Florin Bănescu, 2000), Herbarium pannoniensis. 5 poeți slovaci din Voivodina (2000), Ján Ondrus: Înghițind firul de păr (2001), Bohumil Hrabal: Acest oraș este în grija comună a locuitorilor săi (în colaborare cu Florin Bănescu, 2001).

Pentru activitatea sa atât de vastă, Ondrej Stefanko a primit mai multe premii. În anul 2000 i-a fost înmânat gradul de ofițer de către însuși președintele României.

Cineva cândva a spus: "Ceea ce facem pentru propria noastră persoană moare împreună cu noi, dar ceea ce facem pentru alții rămâne veșnic".

Astfel, pentru tot ce a făcut, Ondrej Stefanko a rămas veșnic în memoria minorității slovace și cehe din România.

Dumnezeu să-l odihnească!

Vă mulțumesc.

(Au fost consemnate și paragrafele necitite, incluse în materialul prezentat la președintele de ședință.)

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Nicolae Popa - declarație politică referitoare la protestele agricultorilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Popa și se pregătește doamna Adriana Mihaela Rusu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Video in format Real Media  

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se referă la ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, protestele agricultorilor care se simt jecmăniți de comercianți.

Este foarte greu să explici unui țăran sau fermier care muncește de dimineață până seara, că litrul de lapte pe care-l obține cu atâta trudă nu-l poate vinde cu mai mult de 6.000-7.000 lei vechi pe litru, în condițiile în care pe rafturi, în alimentare și în marketuri, litrul de lapte, se vinde între 20.000 și 45.000 lei vechi pe litru. Cine câștigă din treaba acesta? Răspunsul este simplu: procesatorii, adică fabricile de lapte și intermediarii, adică supermarketurile. Tot acest sistem nu se răsfrânge, însă, doar asupra producătorilor, care primesc un preț mai mic decât cel meritat probabil, dar și asupra populației, care este nevoită să scoată mai mult din buzunar pentru a cumpăra aceste alimente. Cu ce or fi greșit oamenii aceștia, ca să fie tratați într-o asemenea manieră? La această întrebare trebuie să dea răspuns cei care beneficiază de acest produs și-l prelucrează. Avem situații de acest gen mai în toate fabricile de lapte, care achiziționează laptele, vă spuneam, la un preț derizoriu, deși acesta este în conformitate cu standardele de calitate prevăzute de lege. Decât să se cumpere lapte din Ungaria, Polonia și de prin alte țări, eu cred că ar fi mult mai bine să-i ajutăm pe producătorii de lapte de la noi, să-i încurajăm să producă atât lapte cât avem nevoie și în condiții de plăți convenabile pentru ambele părți. Dacă lucrurile vor merge în același ritm și atitudinea marilor consorții monopoliste de prelucrare a laptelui și a intermediarilor va rămâne la fel, atunci vom fi martorii pasivi ai falimentului zootehniei românești. Este clar că aceste practici monopoliste trebuie să înceteze și să se creeze niște relații contractuale ferme și parteneriate bazate pe respect și pe fundamentul real al economiei de piață, în care ambii parteneri trebuie să câștige.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice a luat în discuție această gravă situație și, începând din această săptămână, vom avea întâlniri cu producătorii, procesatorii și reprezentanții supermarketurilor, pentru a ajunge la un acord între cei trei parteneri și, bineînțeles, pentru dezamorsarea situației conflictuale. De asemenea, vom cere Consiliului Concurenței să verifice modul în care se formează profitul atât la procesatori, cât și la intermediari, elementele de cost, pentru a stopa acest gen de comerț gangsteresc.

Noi nu putem stabili prețuri minime, acest lucru fiind împotriva regulilor unei piețe libere concurențiale. Acest lucru contravine și prevederilor constituționale unde, la art.44 se spune că "Proprietatea privată este garantată și ocrotită...". Putem, însă, interveni pentru a nu permite crearea unui monopol al procesatorilor și al supermarketurilor în acest sector foarte sensibil și vom încerca să asigurăm condiții egale pentru toți participanții la jocul economic.

De aceea, vom folosi toate pârghiile și instrumentele de control, pentru a pune la punct această situație care se pare că a cam scăpat de sub control.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Real Media Monalisa Găleteanu - declarație politică referitoare la subfinanțarea armatei române;

Doamna Adriana Rusu a depus în scris. O invit la microfon pe doamna Monalisa Găleteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul deputat Dan Grigore, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Doamna colegă, microfonul este al dumneavoastră.

Video in format Real Media  

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

În această dimineață, am să mă refer la subfinanțarea armatei române.

Armata română - simbolul stabilității țării și al neatârnării neamului, parcurge în prezent un proces de restructurare care vizează, în principal, reducerea personalului și eficientizarea activității. Toate cele trei forțe constitutive: navale, aeriene și terestre sunt supuse acestui proces de reformă în vederea dezvoltării unei capacități de apărare solidă, credibilă și compatibilă cu standardele NATO.

În contradicție cu angajamentele asumate de România, ca stat membru al N.A.T.O., în ceea ce privește modernizarea înzestrării tehnice și tactice a armatei, executivul a decis pentru anul 2008 diminuarea procentului din p.i.b. alocat Ministerului Apărării până la 1,91%.

Este evident faptul că, în aceste condiții, continuarea reformei organismului militar și îndeplinirea tuturor obiectivelor externe angajate de România pentru integrarea politico-militară în structurile de securitate și apărare europene și euro-atlantice devin deziderate greu de realizat.

Subfinanțarea legiferată prin bugetul alocat armatei în anul 2008 reprezintă dovada neglijenței actualului Guvern față de importanța rolului armatei române pe scena politică actuală internă și internațională, cu atât mai mult cu cât România trebuie să confirme standardele euro-atlantice ale competențelor sale în domeniul militar în cadrul summit-ului NATO pe care îl găzduiește în acest an.

Partidul Social Democrat consideră că rolul imperativ al micșorării constrângerii bugetare aplicate sectorului de apărare, constrângere survenită ca urmare a incapacității executivului de a realiza starea incalificabilă în care este astfel târâtă astăzi armata română, trebuie înțeles și respectat în contextul politic actual în care este ancorată România. Imaginea sumbră și crudă a realității românești, pe fondul unui blocaj politic generator de haos instituțional, este sesizată și analizată de către delegații care vor fi prezenți la summit-ul organizat în mai puțin de două săptămâni la București, fapt care poate genera oricând deservicii interesului național al României.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Real Media Dan Grigore - declarație politică care reliefează faptul că, sub pretextul unor concursuri legale, PNL Ialomița își plasează membrii marcanți la conducerea instituțiilor publice;

Domnul deputat Dan Grigore, și se pregătește ultimul vorbitor - domnul deputat Costache Mircea, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat, o să vă rog să vă sintetizați intervenția.

Video in format Real Media  

Domnul Dan Grigore:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Voi respecta solicitarea dumneavoastră.

Stimați colegi,

Sub pretextul unor concursuri legale, P.N.L. Ialomița își plasează membrii marcanți la conducerea instituțiilor publice.

Deși după integrarea României în Uniunea Europeană se vorbește din ce în ce mai mult despre modernizarea și, mai ales, despre depolitizarea administrației publice, dar și de necesitatea transformării serviciilor publice în servicii moderne și eficiente, în care accesul la funcțiile publice să se facă pe principiile transparenței, competenței și egalității de șanse, aceste deziderate sunt încă departe de a fi regăsite în realitate.

Un exemplu elocvent îl reprezintă situația creată la nivelul Gărzii de Mediu a județului Ialomița, unde, sub pretextul reorganizării instituției, a fost organizat un concurs pentru desemnarea conducerii acesteia, concurs care a permis actualei puteri să își plaseze oamenii în funcții importante. În mod absolut întâmplător, acest concurs a fost câștigat de directorul Cancelariei Prefectului Ialomița, membru marcant al P.N.L. Ialomița, care a reușit să învingă un comisar cu experiență în domeniu și cu rezultate remarcabile, dar care - din păcate pentru el - este membru P.D.-L. Se pare că experiența, competența și rezultatele bune obținute în activitatea desfășurată la conducerea unei instituții nu au contat în fața carnetului de membru P.N.L. Fostul comisar al Gărzii de Mediu, membru P.D.-L., a denunțat faptul că acest concurs a fost aranjat și s-a desfășurat pe criterii politice, și chiar a depus o contestație care va fi soluționată de o comisie din care face parte - culmea ironiei! - chiar un reprezentant al Prefecturii, instituție din care provine actualul comisar-șef al Gărzii de Mediu, ce va fi numit în urma concursului promovat. În mod cert, această contestație nu va schimba cu nimic datele problemei, urmând ca fostul director al Cancelariei Prefectului să fie numit oficial în funcția de comisar-șef al Gărzii de Mediu Ialomița.

Este inacceptabil că actuala guvernare încearcă, și din fericire reușește, să-și plaseze oameni mai mult sau mai puțin competenți în funcții importante, folosindu-se de pretexte așa-zis legale, cum ar fi reorganizarea unei instituții. Aceste practici aduc serioase deservicii calității actului administrativ în ansamblu și ar trebui înlăturate cât mai rapid din peisajul politico-administrativ românesc.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Costache Mircea - declarație politică intitulată Cine a îngenunchiat România?;

Îl rog pe domnul deputat Costache Mircea să încerce să-și sintetizeze într-un minut declarația politică. Aveți microfonul, domnule coleg.

Video in format Real Media  

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prin urmare: "Cine a îngenuncheat România?"

Cu excepția unor fârlifuși, cărora le lasă gura apă după chilipiruri fără muncă și cu ochii tot după furat, când îi întrebi pe români dacă le place cum merg lucrurile în țară, dacă sunt mulțumiți de viața pe care o duc, de salarii, de pensii, de bursele elevilor și studenților, de prețul medicamentelor, alimentelor, al căldurii, al gazului, al curentului electric, mai toți sunt revoltați. Nu numai nemulțumiți, ci de-a dreptul scandalizați de nesimțirea guvernanților care nu mai știu altceva, nu știu să producă un cui sau o roșie, știu doar să pună biruri, taxe, impozite și să mărească mereu prețurile la toate.

Dacă mergi mai departe și vrei să afli cine cred ei - cetățenii - că se face vinovat pentru aceste lipsuri, pentru că unele sate nu au nici acum lumină electrică, apă, drumuri, dispensar, îți spun cu toții că vinovați sunt, în mod normal, aceia care în loc să conducă, să administreze, să guverneze - ca demnitari responsabili de soarta a milioane de suflete, au știut doar să fure, să-și facă vile, palate, să strângă averi, să petreacă prin străinătate, să le cumpere odraslelor lor mașini scumpe, să huzurească, să se destrăbăleze. Într-un cuvânt: să-și bată joc în fel și chip de oamenii țării care le-au dat votul, de aceia care le-au dat țara pe mână ca s-o facă praf și pulbere.

Ei bine, dacă așa stau lucrurile, și ele chiar așa stau, atunci cum se poate explica faptul că de fiecare dacă când vin alegerile și când peste tot în lume se face bilanțul guvernării, oamenii noștri par să uite ca prin farmec totul și își dau mereu votul, încredințându-și viața tot în mâinile acelora care au jefuit, au prăduit, i-au disprețuit și i-au umilit până acum. Unii se scuză că nu știu ce au făcut concret aceia care au confundat intenționat verbul "a guverna" cu "a jefui" și "a trăda" interesul național. Cum să nu știe concret? Există un mod mai concret și mai real decât ceea ce simți pe propria piele?

Prin urmare, se întâmplă ceva grav, ceva rău cu poporul nostru. După aproape două decenii de jaf și anarhie, el pare să nu înțeleagă ce rol uriaș are pentru viața noastră, pentru viitorul copiilor și al națiunii votul dat o dată la patru ani.

Prăduitorii, învârtiții, marii îmbogățiți la umbra acestui vot popular au adus țara în pragul falimentului economic, al declinului moral și chiar al dezmembrării teritoriale. Că vrem să recunoaștem ori nu, suntem vinovați cu toții, de sus până jos și de jos până sus, de dezastrul național, de starea de înapoiere economică și de degradare morală în care am ajuns azi.

Nu exploziile sociale, nu mișcările de stradă, nu tulburările, ci votul democratic i-a adus pe alții la prosperitate și la o viață demnă.

Se vor trezi, în sfârșit, românii la alegerile care vor urma?

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Video in format Real Media Marian Sorin Paveliu - declarație politică intitulată Pactul pentru sănătate - o necesitate;

Domnule deputat Sorin Paveliu, aveți exact 30 de secunde; vă rog să vă încadrați în acestea.

Video in format Real Media  

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Vă mulțumesc mult de tot, domnule președinte de ședință.

În scurta mea intervenție de astăzi vreau să mă refer la: "Pactul pentru sănătate - o necesitate".

În ultimele două săptămâni, Partidul Social Democrat a mediatizat intens ideea unui pact național pentru sănătate.

În primul rând, aș vrea să subliniez că ideea a început cu stângul, pentru că s-a pornit o polemică indirectă cu președinția României, unde funcționează și în prezent o comisie care are ca obiectiv tocmai finalizarea unui asemenea pact.

În al doilea rând, se pune problema dacă avem nevoie de un pact pentru sănătate. Evident că da, însă nu trebuie să vizeze sub nicio formă elementele de guvernare, așa cum am văzut în materialul preliminar al Partidului Social Democrat. A intra în elemente de guvernare înseamnă să dai imediat și răspunsuri la întrebări incomode, cum ar fi: de ce nu ați susținut moțiuni pe sănătate?, care au avut tocmai astfel de obiective legate de guvernare.

A treia întrebare și ultima este dacă poate fi elaborat acest pact de oameni politici. Părerea mea este că nu. Oamenii politici poartă povara nerealizărilor lor individuale, dar și ale partidului pe care-l reprezintă, în planul politicii sanitare.

Totuși, ca om preocupat profund de schimbarea în bine a sistemului sanitar, salut intenția atât a Partidului Democrat, cât și a Partidului România Mare de a achiesa la întocmirea și semnarea unui asemenea pact pe sănătate și aștept cu interes ca mișcarea lor să se și concretizeze într-un dialog pe această temă.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Video in format Real Media  

Stimați colegi,

Am avut astăzi, în cele 91 de minute alocate declarațiilor politice, posibilitatea de a audia 22 de declarații politice de la microfonul Camerei și 57 de declarații politice depuse în scris, la Secretariatul Camerei.

Astfel, următorii colegi din partea Grupului Partidului Social Democrat au depus în scris declarația politică: Florin Iordache, Filip Georgescu, Gheorghe Chiper, Marian Săniuță, Iuliu Nosa, Mihai Apostolache, Viorel Pupeză, Mircea Dușa, Costică Macaleți, Victor Sanda, Ioan Munteanu, Vasile Pușcaș, Minodora Cliveti, Vasile Soporan, Adriana Mihaela Rusu, Mirela Adomnicăi și Alecsandru Știucă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Sandu Capră, Ovidiu Silaghi, Horea Uioreanu, Relu Fenechiu, Ion Luchian, Horia Toma, Dan Motreanu, Rareș Mănescu, Gheorghe Dragomir și Mircea Ciopraga.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal: Mircea Coșea, Dănuț Liga, Ioan Oltean, Cezar Preda, Grațiela Iordache, Ionela Bruchental, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Aurel Olarean, Ioan Dumitru Puchianu, Petre Străchinaru, Tudor Constantin, Daniel Buda, Viorel Oancea, Bogdan Cantaragiu, Constantin Igaș, Marius Rogin, Petru Movilă, Cosmin Popp.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare domnul deputat Paul Magheru.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR domnul Antal Árpád.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator domnii deputați: Eduard Raul Hellvig, Ionica Popescu, Lia Ardelean, Ioan Țundrea, Constantin Faina, Vlad Hogea, Bogdan Ciucă.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat, iar din partea Grupului de deputați fără apartenență la un partid politic, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Cu acestea îngăduiți-mi, stimați colegi, prin bunăvoința dumneavoastră să vă mulțumesc pentru cele 95 de minute scurse de la deschiderii ședinței, să vă doresc o zi bună tuturor și să ne revedem la partea a doua a ședinței, când vor intra în dezbatere celelalte puncte de pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

O zi bună, tuturor!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică cu titlul Războiul cu tonomatele;

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Declarație politică: "Războiul cu tonomatele".

Zilele trecute, președintele Traian Băsescu a atacat dur presa, declanșând un alt război al declarațiilor. Întrebarea care se impune este cu cine și pentru cine se poartă, de fapt, această luptă.

Mass-media, deși atacată în mod direct, este doar o victimă colaterală într-un război în care jurnaliștii nu sunt protagoniștii principali. Atrași în cursă, aceștia se așează în front, în timp ce bătălia se dă în altă parte. Căci, nu libertatea presei este subiectul, ci influența asupra publicului.

Sub aparența unei bătălii pentru libertatea de exprimare, asistăm la debutul tumultuos al campaniei pentru alegerile locale și parlamentare. Președintele Traian Băsescu folosește presa ca pe o armă redutabilă, pentru a reveni în atenția electoratului, pe care a început să-l piardă.

Pe de altă parte, între campaniile electorale, cetățeanul dispare, iese din decor. Traian Băsescu privește politica, jocul politic, ca pe unul de fotbal. Și, nici măcar unul care să se desfășoare după reguli de fair-play. Tot ce contează este cum să-i faulteze, cum să-i oprească pe ceilalți. Cetățeanul este ignorat în această perioadă, dar trezește interes în preajma alegerilor. Cu el și pentru el poartă președintele Traian Băsescu acest război, folosindu-se de presă, pentru a cuceri electoratul. Asta este tot ceea ce contează pentru președinte, procentele electorale, pentru câștigarea cărora acționează machiavelic, atacând instituțiile prin care se exercită puterea statului: Parlament, Guvern, Justiție.

Iată că a venit și rândul celei de-a patra puteri din stat - presa - căreia i s-a lipit aceeași etichetă băsesciană: corupția. După cei 322 de parlamentari, acum țintele președintelui sunt "mogulii" din presă și tonomatele.

Chiar dacă cele semnalate de președinte referitoare la presă ar constitui o problemă reală, rezolvarea ei nu se poate face decât instituționalizat. Când corupția va fi cât de cât sub controlul legii, când instituțiile statului vor fi puternice, democrate și respectate, atunci puterea "mogulilor" și dictatura tonomatelor va fi diminuată.

Este adevărat, așa nu se câștigă procente electorale pe termen scurt. Iar alegerile bat la ușă.

  Marian Florian Săniuță - declarație politică: Minciuna are picioare scurte;

Domnul Marian Florian Săniuță:

Declarație politică: "Minciuna are picioare scurte".

Cu litere de o șchioapă, ziarele "portocalii" titrau în toamna anului 2004 despre o așa-zisă megaescrocherie a Guvernului Năstase, respectiv încheierea unui contract cu concernul european E.A.D.S. privind securizarea frontierelor României, viitoare membră a U.E., aflată atunci în plin proces de încheiere a negocierilor de aderare pentru capitolul 24 J.A.I.

Aceleași ziare, partizane ale opoziției, aveau mai apoi să califice vizitele unor înalți demnitari, ai statelor francez și german, ca ocazii "de a-și lua tainul" de aici, de pe meleagurile unde nu cresc portocalii.

După doi ani, în decembrie 2006, aceleași ziare nu au scris, nici măcar un rând, despre închiderea de către Parchet a pomposului dosar E.A.D.S., dosar deschis la ordinul demnitarilor care au preluat puterea politică în România, făcând promisiuni despre "Dreptate și Adevăr".

Să fi fost un gest întâmplător, sau această "tăcere asurzitoare" ascundea de fapt altceva? Ei, bine, da, o cârdășie politico-jurnalistică a ieșit în evidență atunci când în 2007 un "distins" jurnalist a fost dovedit, de aceeași presă portocalie, de implicare în afaceri cu tehnică din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Or, chiar acest jurnalist a desfășurat direct sau prin interpuși, se pare, campanii de presă în care Guvernul României și Concernul European E.A.D.S. erau pur și simplu demonizate, exact în momentele de decizie ale negocierii sau renegocierii unui contract absolut legal și necesar atingerii scopului de a deveni țară membră a U.E. și a spațiului Shengen.

Din păcate, acest contract a fost folosit în campania electorală din 2004 și, după aceea, ca armă de luptă împotriva P.S.D., și pentru construirea unei imagini pozitive a unor lideri politici ce nu puteau conduce spre performanță structuri ale statului român. Ca și celelalte dosare anti P.S.D., și dosarul E.A.D.S. a fost unul "politic", instrumentat "la comandă".

Prin Rezoluția nr.119/P/2005/24 noiembrie 2006, a D.N.A., "s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei împotriva cărora M.A.I. a înaintat plângere penală, în 2005, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal, raportat la art.2481 Cod penal și art.181 din Legea nr.78/2000, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-menționate".

De ce oare, cei care și-au făcut imagine pe baza acestui contract al statului român nu au mai organizat conferințe de presă și adevărate execuții politice la televizor? Răspunsul este simplu: pentru că minciuna are picioare scurte.

Însuși șeful Corpului de Control al ministrului de interne nu și-a însușit rezultatele unui act de control făcut la ordin, în baza căruia s-a făcut plângerea penală împotriva unui grup de ofițeri superiori ai M.A.I., preferând să treacă în rezervă decât să fie părtaș la așa ceva.

Pentru onoarea acestor ofițeri ai statului român, unii dintre ei fiind chestori de diferite ranguri, doresc să lămuresc opinia publică asupra acestui contract, ce va aduce totuși cetățenilor români deplina libertate de mișcare în Europa, chiar dacă mai târziu, datorită incompetenței unor demnitari, de după 2004, și chiar dacă mai scump, datorită aceleiași incompetențe.

Contractul pentru securizarea frontierelor României a fost încheiat la data de 12 august 2004, în deplină concordanță cu prevederile legislației române, respectiv O.U.G. nr.60/2001 și H.G. nr.1186/2001, cadru legislativ aliniat acquis-ului comunitar și rămas nemodificat până la momentul aderării României la U.E., în baza căruia s-au efectuat toate achizițiile în domeniile speciale între anii 2001 - 2004.

Modul de atribuire a contractului a respectat "directivele" comunitare în domeniul achizițiilor publice (92/50/C.E. privind achizițiile publice în domeniul serviciilor, 93/36/CE privind achizițiile publice în domeniul produselor, 93/37/CE privind achizițiile publice în domeniul lucrărilor, 93/38/CE privind achizițiile publice în sectoarele speciale).

Potrivit acestora, atunci când contractul este declarat "secret", sau executarea acestuia trebuie însoțită de măsuri speciale de securitate, în conformitate cu prevederile legale ale statului-membru în cauză, sau în cazul în care protejarea intereselor esențiale ale statului o cere, autoritatea contractantă nu are obligația de a aplica prevederile directivelor U.E. Aceste clauze se aplică de toate țările membre.

Cu toate acestea, M.A.I. a respectat toate prevederile legale în materie, chiar dacă în 2004 România nu devenise, încă, membru U.E.

În ceea ce privește atribuirea caracterului "secret", Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de Stat (SISF) face parte din categoria sistemelor care implică apărarea națională, ordinea publică și siguranța națională, accesul la astfel de date trebuind să respecte Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și H.G. nr.585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate.

De altfel, și acum acest contract este clasificat "secret de serviciu", în conformitate cu legea română, în ciuda circului mediatic din anul 2005.

Mult timp s-a spus, pe diferite canale media, că soluția tehnică aleasă pentru sistemul de comunicații nu respectă standardul european și că astfel România ar intra în U.E. cu un sistem tehnic de comunicații incompatibil. Nimic mai fals.

Ziariștii "portocalii" nu au dorit să asculte argumentele specialiștilor în acest domeniu. Se apropia campania electorală și erau și "interese de breaslă", după cum am văzut, și bani, mulți bani investiți în campanii de presă.

În permanență, specialiștii ministerului au încercat să explice diferențele, avantajele și dezavantajele dintre un sistem de comunicații "comercial" și unul de "securitate", respectiv Tetra vs. Tetrapol. Un simplu click pe internet ar fi rezolvat problema. Însăși Comisia Europeană la Bruxelles utiliza o rețea de comunicații Tetrapol. Nu respectau oficialii europeni recomandările Comisiei Europene?

Pe de altă parte, din 1996, România dispunea de o rețea de comunicații Tetrapol, în valoare de peste 150 milioane de dolari, rețea ce putea fi upgradată și extinsă prin contractul încheiat în 2004. Dar, cine să asculte și acest "mic amănunt"? De altfel, rețeaua Phoenix și-a demonstrat capacitatea cu ocazia vizitelor Papei Ioan Paul al II-lea, în 1999, și G.W. Bush, în 2002, în țara noastră.

Ar fi utilizat serviciile secrete și, în special, cele americane, o rețea de comunicații aparținând României, dacă aceasta nu era sigură? Sau acesta era un argument că România avea nevoie de extinderea unui sistem de radiocomunicații de securitate, folosit și de trupele N.A.T.O. pe teatrele de operațiuni?

Interesant este și faptul că nimeni nu a dorit să ia în considerare și experiența unor țări din "primul val", cum ar fi Slovacia și Cehia, unde există rețele de radiocomunicații în domeniul siguranței naționale furnizate de același concern european, care astăzi intră pe piața americană cu tehnică de ultimă generație, așa cum nimeni nu a dorit să asculte experiența Germaniei sau a Franței în domeniul siguranței naționale.

Un alt subiect de dispută electorală și media, în 2004, l-a constituit valoarea acestui contract. Titluri și declarații-șoc vorbeau despre 1 miliard de euro. Însuși președintele țării într-un interviu, în cursul anului 2005, pomenea de 1,2 miliarde de euro. În realitate, prețul negociat cu partenerul european de partea română a fost de 650 milioane euro pornind de la o ofertă de 692 milioane euro, fapt aprobat printr-o hotărâre de Guvern, prin care se stabilea în condițiile contractării unui împrumut extern pentru finanțarea acestui contract, suma de 650 milioane de euro ca fiind plafonul aprobat de Guvern.

Actul normativ nu a fost nici măcar atacat în contencios. Deci, nu puteau fi decât probleme politice. De altfel, acest contract, în integralitatea clauzelor sale, a făcut obiectul avizării sale de Grupul Interministerial Român pentru Managementul Frontiere de Stat, din care făceau parte, pe lângă principalele ministere cu atribuții în domeniu, și serviciile secrete.

Niciun moment decizia nu a fost una luată în grup restrâns, ci dimpotrivă, specialiștii, și nu politicienii, au avut dreptul la opinii de specialitate. Este drept că, atunci când s-a trecut la renegocierea "la ordin" a acestui contract, valoarea sa a fost redusă la 524,5 milioane euro "preț estimat", conform clauzelor actului adițional, dar care a presupus înregistrarea unor întârzieri mari a termenelor prevăzute anterior, dar și renunțarea la anumite dotări presupuse de schimbarea soluției tehnice conform solicitării părții române.

Oricum, în forma sa actuală, conform declarațiilor oficialilor români, Concernul European va asigura părții române - în mod obligatoriu - furnizarea tuturor subansamblelor necesare reparării sistemului tehnic pentru 10 ani, după perioada de garanție.

Practic, această clauză nou introdusă în contract deschide ușa larg încheierii unor alte contracte cu "dedicație", ceea ce va conduce la înregistrarea unei valori a acestui contract cu mult mai mare decât cea anunțată.

În sfârșit, grupul de ofițeri care a condus echipele tehnice, juridice și de negociere a trebuit să dea explicații la D.N.A. și pentru că au negociat alegerea legii franceze ca lege ce va guverna acest contract.

Alegerea legii aplicabile s-a făcut potrivit prevederilor Legii nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, prin negociere cu specialiștii E.A.D.S., și în concordanță cu experiența dobândită cu ocazia negocierii și altor contracte speciale.

Ca o ultimă concluzie, viața a demonstrat că adevărul iese până la urmă la iveală, iar procesul câștigat de omul de afaceri român Ion Țiriac cu cotidianul Le Point, pe marginea aceluiași contract, este doar un exemplu, chiar dacă Ion Țiriac a cerut daune de 1 euro.

Ziariștii francezi au fost intoxicați de "surse române". A existat deci un interes de a arunca în derizoriu acest contract esențial pentru accesul României în Europa?! Probabil că da, atât timp cât minciunile "portocalii" continuă să guverneze prin viața noastră cea de toate zilele.

Și, ar mai fi o problemă: cine va plăti fondurile cheltuite de structurile statului român pentru anchetarea a zeci și zeci de ofițeri ai M.A.I., în mod nejustificat, în baza unei plângeri penale ce a avut doar rolul de "joc de imagine"?

Și, ceea ce este cel mai greu, cine va repara onoarea unor ofițeri a căror singură vină a fost că și-au servit țara în timpul unei guvernări de succes, ce a scos România din marasm și a dus-o în U.E. și N.A.T.O.?

  Minodora Cliveti - declarație politică cu tema Guvernarea de dreapta nu acordă șanse egale tuturor copiilor români;

Doamna Minodora Cliveti:

"Guvernarea de dreapta nu acordă șanse egale tuturor copiilor români".

M-am obișnuit de câțiva ani, de când tot formulez propuneri legislative, să citesc avize negative de la Guvern, care de cele mai multe ori sunt întemeiate pe premisa că noi, parlamentarii, ar trebui să indicăm sursa de finanțare a legii pe care o propunem, sursă care, în viziunea Guvernului, ar trebui să fie una marțiană, saturniană sau magică.

Cu alte cuvinte, ori de câte ori presupunem că este evident că bugetul statului ar trebui să finanțeze activități pentru oameni, Guvernul constată dintr-o dată că nu are bani pentru finanțare în buget.

Întrebarea firească este: de ce numai proiectele de lege ale Guvernului nu trebuie să se justifice în fața niciunei alte autorități (deși teoretic se poate; Parlamentul nu a respins, din câte știu eu, vreun proiect al Guvernului pe motiv că nu sunt bani în bugetul statului), iar propunerile legislative formulate de parlamentari, da?!

Deci, avizul negativ al Guvernului, în cazul unei propuneri care dorește majorarea alocației de stat pentru copii la 200 lei, se bazează pe lipsa de bani în bugetul statului pentru un efort așa de mare. În plus, și acesta este în principiu motivul declarației mele politice, Guvernul se depășește pe sine însuși spunând că o astfel de măsură ar încuraja nașterea de copii în familiile sărace!

Propunerea pleacă de la câteva adevăruri constituționale românești:

  • copiii sunt cetățeni;
  • copiii au dreptul la un trai decent, iar statul este obligat să îl asigure;
  • suma de 200 lei este aproape de venitul minim garantat, care se acordă oricărui cetățean care nu are venituri;
  • statul are o serie de obligații asumate vizavi de copii;
  • statul, inclusiv cel condus de actualul guvern, are printre prioritățile absolute și pe aceea a încurajării natalității. Se știe că Franța, statul cu cea mai mare natalitate din U.E., a ajuns la această performanță nu pentru că francezii iubesc mai mult copiii decât românii, ci pentru că sunt extrem de mult încurajați de stat să fie părinți, iar întreținerea copiilor este în sarcina statului într-o manieră covârșitoare;
  • suma de 200 lei nu acoperă în fond decât o infimă parte a nevoilor unui copil, de la vârsta cea mai fragedă - la 18 ani - definiția copilului în Convenția ONU privind drepturile copilului, pentru că în "coșul zilnic" al unui copil ar trebui să intre, pe lângă toate celelalte cheltuieli aferente unui cetățean care nu mai studiază și costurile cărților, ale rechizitelor, ale tuturor mijloacelor necesare educației, sportului etc.

Ce semnificație poate avea, așadar, refuzul Guvernului de a încuraja prea mult familiile sărace să aibă copii? Este o greșeală de exprimare?!

Este o teză clară de dreapta: fiecare se descurcă cum poate, fără sprijin de la stat. Statul dă, dar nu pune în traistă. Statul liberal creează condiții pentru ca societatea să funcționeze, dă startul cursei și fiecare e liber să participe. Sunt și copii în cursă, mai ales săraci? Cu atât mai rău pentru ei. Cursa nu va fi amânată. Să învingă cel mai bun!

Argumentul Guvernului este preluat și în raportul Comisiei de muncă, condusă de un membru al P.D.-L. Fostul P.D. a intrat în PES, în urmă cu ani, și s-a opus vehement ca P.S.D. să devină membru al acestui grup socialist sub pretextul că numai el, P.D., este un partid socialist autentic.

Când au mințit cei din P.D.? Atunci? Sau când au încheiat Alianța "DA" cu un partid liberal, formând acea asociație contra naturii și pretinzând că e normală? Sau, puțin mai târziu, după ce s-au dat de trei ori peste cap, ca în povești, și au devenit partid popular, lăsând baltă PES cu tot cu idealurile sale sociale? Sau acum, când reproșează P.S.D. faptul că susține unele proiecte punctuale ale Guvernului, în timp ce, iată, în raportul Comisiei de muncă, președintele acesteia, membru P.D.L., își însușește teza: "familiile sărace nu trebuie să fie ajutate să aibă copii"?! Alocația de stat este un drept al copilului și toți copiii trebuie să beneficieze de alocație egală. Iar suma pe care o reprezintă alocația de stat, în România de azi, chiar negociată de P.S.D., la 40 lei, este numai simbolică, într-o țară guvernată de dreapta. O guvernare care nu acordă șanse egale tuturor copiilor români, decât șansa la sărăcie.

  Petre Străchinaru - declarație politică: Antimodel de autonomie: modelul U.D.M.R. al simbolisticii (speță județul Covasna);

Domnul Petre Străchinaru:

"Antimodel de autonomie: modelul UDMR al simbolisticii" (speță județul Covasna)

Recent, comunitatea românească din județul Covasna a luat act cu îngrijorare de inițiativa Consiliului Județean Covasna de aprobare a drapelului și fanionului secuiesc ca însemne specifice ale județului Covasna, acțiune ce continuă să altereze dialogul și relațiile interetnice din județ. Luând act de această nouă inițiativă contraproductivă, adusă la cunoștință publică în conformitate cu prevederile Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică prin anunțul din ziarul Observatorul de Covasna de miercuri, 20 februarie 2008, Forumul Civic al Românilor din Covasna și Harghita, dând glas îngrijorării populației de naționalitate română din județul Covasna față de escaladarea continuă a acțiunilor extrem naționaliste ale liderilor administrației locale, au solicitat Consiliului județean Covasna să renunțe la promovarea unei hotărâri care să consfințească o nouă ilegalitate, aducând în acest sens o serie de argumente de ordin legal.

Legea Contenciosului administrativ nr.554/2004 definește actul administrativ ca "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";

Din această definiție rezultă că orice act administrativ, precum hotărârea ce se intenționează să se adopte, se adoptă pentru organizarea executării legii sau a executării în concret a legii.

În cazul acestei inițiative nu se organizează executarea legii și nici nu se execută în concret legea pentru că nici o lege din România nu reglementează și nu constituie temei de drept pentru aprobarea unui drapel al unei unității administrativ-teritoriale. Singurul însemn specific al unităților administrativ-teritoriale cu reglementare normativă este stema județului.

Drapelul și fanionul ce se intenționează a fi aprobate reprezintă de fapt drapelul secuiesc, drapel sub culorile căruia s-a organizat în municipiul Sfîntu Gheorghe, contrar poziției oficiale a statului român, manifestația de solidaritate a Consiliului Național Secuiesc cu declararea unilaterală a independenței provinciei Kosovo, eveniment considerat de către organizatori drept precedent. Este evident că adoptarea oficială a unui asemenea drapel ar consfinți un simbol etnic al unui teritoriu pentru care se dorește o autonomie teritorială pe criterii etnice.

Aprobarea unui drapel lipsit de temei normativ și alăturarea acestuia, ca simboluri de separare teritorială față de teritoriul național, unei steme revizioniste, unor panouri cu inscripția "Ținutul secuiesc" cu scopul marcării unor granițe imaginare sau unor manifestații publice monoetnice și costisitoare, precum întâlnirea mondială a maghiarilor covăsneni, organizată anul trecut și finanțată din fonduri publice, nu sunt de natură a crea o imagine pozitivă județului Covasna, care să conducă la o dezvoltare economică și socială normală, în folosul tuturor cetățenilor județului, indiferent de apartenența la majoritatea românească sau la diverse minorități naționale. Dimpotrivă, politicile publice cu caracter separatist, monoetnic și antiromânesc promovate de autoritățile administrației publice locale ne rup și ne izolează de viața economică și socială a României, exemplu grăitor fiind felul în care se dezvoltă municipiul Brașov la numai 30 de km de Sfântu Gheorghe. Poate pentru că autoritățile locale de acolo sunt interesate de proiecte de dezvoltare economică și nu de marcare etnocratică a teritoriului.

Toate măsurile de acest gen: aprobarea ca drapel al județului Covasna a drapelului secuiesc, aprobarea unor steme monoetnice secuiești pentru județul Covasna și pentru majoritatea localităților acestuia, inițierea de manifestări de amploare și subvenționarea acestora pe criterii etnice etc. sunt măsuri discriminatorii față de comunitatea românească a județului conform art. 2 alin. 1 - 4 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Ale căror urmări și "binefaceri" ar trebui (pre)văzute, dacă nu ar fi atât de orbiți politic, atât de către propăvăduitorii "Raiului" autonomist, cât și de membrii Consiliul Național al Discriminării !

  Ionela Bruchental Pop - denunțarea unor derapaje publice care exced de departe prevederile Constituției României;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Exponentul democrației este reprezentat de către statul de drept în care respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Astfel, conform articolului 1 din Constituție, România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil al cărui teritoriu este inalienabil, frontierele sale fiind consfințite prin lege organică.

Aceste precizări se impun a fi făcute în contextul apariției unor manifestări și declarații demagogice în spațiul public, care contravin celor mai sus enunțate și care contribuie în mod nefericit la crearea unei stări tensionate, în mod vădit artificial create, între cetățenii români și cei de naționalitate maghiară, cu scopuri eminamente electorale, în strictul beneficiu al unui grup restrâns de politicieni care au tot interesul de a se menține la putere prin exploatarea sentimentului naționalist.

Recentul moment al declarării independenței provinciei Kosovo a iscat controverse nu doar la nivelul cancelariilor occidentale, ci și în plan național, stimulând unele voci înfierbântate, care ar fi dorit o transpunere a situației din provincia Kosovo în interiorul României.

Violentele conflicte între populația majoritar albaneză și cea minoritar sârbă, existente de-a lungul anilor în provincia Kosovo, nu pot fi negate, ele constituindu-se într-o etapă sângeroasă și nedorită în spațiul balcanic, care a devenit un veritabil butoi cu pulbere prin acest gen de conflicte, mereu actuale și susceptibile de a exploda.

Transpunerea, însă, a realităților kosovare în România constituie o utopie, pe care anumiți politicieni cointeresați au încercat s-o uziteze ca pe o modalitate de atragere de capital electoral, în lipsa unor proiecte fezabile pe care să le înglobeze într-o ofertă electorală viabilă și conferitoare de voturi.

Pe plan intern, însă, realitatea cotidiană demonstrează că în privința relațiilor romano-maghiare, se poate vorbi de echilibru, egalitate de șanse, conferirea de drepturi egale, rațiune, conviețuire pașnică și toleranță, atribute care fac din acest spațiu un model subliniat și de către reprezentanții unor democrații consolidate, care au analizat de-a lungul timpului istoria relațiilor româno-maghiare.

Din păcate, atributele enumerate nu sunt percepute de către toți etnicii maghiari într-o manieră justă și reală, unii dorind cu orice preț să reînvie niște file ale istoriei de mult apuse și neînțelegând faptul că anumite realități privind delimitările teritoriale au fost trasate și cimentate cu mult timp în urmă, în mod definitiv și irevocabil.

Un exemplu elocvent, care reflectă încăpățânarea unora de a se raporta la niște aberații și refuzul de a accepta realitățile secolului XXI, s-au regăsit în municipiul Oradea, unde un grup de etnici maghiari au expus în locuri publice și chiar pe avizierul unor instituții afișe cu sloganeiredentiste de genul"Ardealul a fost și va fi pământ unguresc".

Asemenea derapaje publice, cu un conținut abject și care exced de departe prevederile Constituției României, nu pot fi tolerate sau încurajate, chiar dacă se constituie în cazuri izolate, ci suscită, într-o manieră rațională, atitudini colective ferme și dezaprobatoare, fiindcă asemenea clivaje comportamentale sunt, lăsând la o parte latura penală, niște focare care generează și amplifică tensiuni inutile, într-un spațiu multicultural stabil și tolerant, în care România, în mod indiscutabil în relația cu minoritățile conlocuitoare, a respectat și conferit drepturi, indiferent de naționalitate, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex sau apartenență politică, cu o singură condiție: respectarea legilor fundamentale ale statului român.

  Bogdan Cantaragiu - comentariu pe marginea descentralizării promise de Guvernul Tăriceanu;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Descentralizarea promisă de Guvernul Tăriceanu, susținută în Programul de Guvernare, tinde să devină o poveste. Pe parcursul ultimilor ani, au fost făcuți mai mulți pași din ceea ce trebuie să reprezinte această descentralizare, dar, din păcate, când este vorba de banii care să susțină procesul, Guvernul se face că plouă.

Potrivit Programului de guvernare, asumat în 2004, în domeniul administrației publice, Guvernul României trebuia să aplice o strategie națională cu 3 obiective: reforma serviciilor publice de bază și a utilităților publice de interes local, consolidarea procesului de descentralizare administrativă și fiscală și întărirea capacității instituționale a structurilor din administrația publică centrala și locală. Mai departe se spunea că procesul de descentralizare se va desfășura după principiul eficacității, economicității, eficienței și cuantificării rezultatelor pe 3 direcții: întărirea autonomiei locale, descentralizare administrativă și descentralizare fiscală, în baza unui plan de acțiune aplicat în mai multe etape, pentru a permite evaluarea eficienței măsurilor de descentralizare astfel introduse.

Am ajuns în 2008, la aproape patru ani de la lansarea Programului de guvernare. Și ce avem? Avem... descentralizare fără bani! Adică, autoritățile locale au primit rând pe rând tot felul de sarcini, dar, tot treptat, pierd surse de finanțare. Una din ele a fost pierdută recent. Este vorba de impozitul pe tranzacțiile imobiliare. În cifre și procente, acest impozit înseamnă aproximativ 15% din veniturile colectate la bugetele locale. Anul trecut, primăriile au obținut venituri de zeci de milioane de euro, sume din care au finanțat dezvoltarea locală. De anul acesta, banii vor merge la bugetul de stat.

Este impropriu să spui, în condițiile date, că aceasta este descentralizarea de care se vorbea în urmă cu 4 ani. Descentralizarea presupune scoaterea de sub competența puterii și autorității centrale a anumitor servicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate și transferate în sarcina unor autorități ale administrației publice locale.

Descentralizarea creează instituții și mecanisme locale. Descentralizarea presupune posibilitatea colectivităților locale de a adopta acte sau decizii fără o consultare prealabilă cu centrul sau fără a cere aprobare. Descentralizarea funcționează pe principiul potrivit căruia conducătorii locali cunosc mai bine interesele comunității din care fac parte și pe care o reprezintă și pot gestiona cu mai multă eficiență resursele. Un guvern liberal ar fi trebuit să știe că dezvoltarea locală nu este posibilă cu bani de la centru. Un funcționar de la București nu poate avea o reprezentare exactă a ceea ce este în teritoriu. Realitatea locală este cunoscută cel mai bine de edilii locali. Dacă vrem ca orașele și comunele noastre să se dezvolte, dacă vrem servicii mai bune pentru cetățeni, atunci trebuie să îi lăsăm pe primarii din țară să își gestioneze singuri veniturile și cheltuielile. Altfel, descentralizarea nu este decât o poveste.

  Bogdan Cantaragiu - declarație politică privind situația din teritoriu a instituțiilor din domeniul agricol;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Am privit cu încredere schimbarea din fruntea Ministerului Agriculturii din toamna anului trecut, când reprezentantul producătorilor de caltaboși și țuică a fost înlocuit cu o persoană despre care ni se spunea că este un adevărat profesionist. Trecut prin experiența instituțiilor de la Bruxelles, Dacian Cioloș era pentru agricultură un soi de erou salvator. Era persoana care trebuia să îi scape pe agricultorii, și așa greu încercați de tot soiul de experimente nefaste petrecute de-a lungul anilor, de efectele unei clauze de salvgardare ce atârna deasupra României.

România a trecut cu bine, a scăpat de activarea clauzei și totul părea că intră în normal. Până acum, însă, pentru că iată situația din agricultura românească tinde să explodeze. Producătorii de lapte protestează, fermierii protestează, producătorii de carne și preparate din carne ca și procesatorii din industria laptelui se simt sufocați de supermaketuri, iar românii văd cum li se duc banii pe pâine, carne, lapte.

Nici măcar activarea clauzei pentru România parcă nu este așa de departe cum speram. Reprezentanții Ministerului Agriculturii, APIA și ai altor instituții din domeniu nu sunt cu temele făcute. Una peste alta, încrederea cu care am privit numirea din fruntea Ministerului Agriculturii începe, încet - încet, să se năruie.

Ce face în acest timp ministrul? Ministrul a avut o revelație pe care și-a exprimat-o recent. Cică producătorii de lapte care dețin două sau trei vaci nu vor rezista pe piață, în condițiile în care termenul de conformare pentru producerea laptelui este sfârșitul anului 2009. Producătorii mici, spune ministrul, cei cu 2 - 3 vaci, nu trebuie să-și facă iluzii că singuri vor putea rezista, oricât efort ar face acum și oricâte mitinguri și manifestații ar face pentru a-și apăra prețul laptelui. Nu vor rezista dacă nu fac investiții, eventual în comun, în mod organizat, pentru a face lapte de calitate și pentru a face anumite cantități care să-i ducă la un cost de producție mai scăzut.

Da, domnule ministru. Aveți dreptate. Dar haideți să ne uităm cine sunt acei mici producători cu 2 - 3 vaci. Sunt acei oameni din mediul rural, aflați la limita sărăciei, ținuți dincolo de orice sursă de informare, pentru care agricultura se face doar cum au învățat ei s-o facă acum 40 - 50 - 60 de ani. Cum le spuneți acelor oameni neinstruiți să se asocieze în ferme? Cum credeți că oameni cu 3, 4 clase sau chiar fără școală vor merge să negocieze la bancă pentru un împrumut, pentru deschiderea unui cont și cum vor interpreta termenii bancari? Sau cum credeți că vor alege cea mai bună variantă de utilaj pentru procesarea laptelui? Credeți că, stând ascuns în spatele unor microfoane, transmițând mesaje prin radio, presă scrisă și televiziune veți educa oamenii de la țară? Dacă asta credeți, eu vă spun că vă înșelați amarnic și îi înșelați în același timp pe amărâții aceia de care vorbeați, cu 2 sau 3 vaci în bătătură.

Aveți o sumedenie de instituții în teritoriu care se leagă de domeniul agricol. Aveți direcții pentru agricultură și dezvoltare rurală, institute pentru certificarea semințelor, APIA, OJCA, ADS, agenții pentru ameliorare și reproducție în zootehnie, agenții SAPARD, plus alte câteva pe care nu le mai amintesc. Oferiți-le acestor instituții bugete pentru campanii de informare și trimiteți-i pe funcționarii de acolo din localitate în localitate, din poartă în poartă. Simpla reacție și constatare pe care ați avut-o nu îi va ajuta pe micii producători cu 2 - 3 vaci. Cel mult le va mai da o bătaie de cap. Dar, desigur, aceasta nu va rezolva problema.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică cu subiectul Temerile privind consecințele uninominalului sunt nejustificate;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

"Temerile privind consecințele uninominalului sunt nejustificate"

Avem, de câteva zile, lege electorală în baza votului uninominal. Ca liberal nu pot decât să salut această realizare și să reamintesc că au trecut exact 10 ani de când trei parlamentari PNL au depus la Senat o inițiativă legislativă în acest sens. Aș putea spune că respectivul text era chiar "un pic" mai bun decât cel votat acum, dar timp de un deceniu nu am găsit și alte forțe politice care să ni se ralieze în demersul nostru. Mai bine mai târziu decât niciodată! Și, totuși, la nici două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial, au început să curgă criticile. Unele justificate, dar cele mai multe, nu.

Se afirmă că una dintre primele consecințe ale votului uninominal ar fi revitalizarea "baronilor locali". Legat de acest aspect se mai "prezice" că va scădea complet dependența lor de partidul care i-a propus și se va produce fenomenul invers, conducerile centrale ale partidelor vor deveni dependente de "pretențiile acestora". Acest raționament este total eronat. În primul rând, pentru că atât la alegerile pentru președinția consiliilor județene cât și la cele parlamentare, candidații vor fi stabiliți tot de către partide. De exemplu, primarii au candidat din totdeauna în baza unui sistem uninominal. Candidații la primării au fost stabiliți de către partide și nu cunosc situații în care a scăzut dependența acestora - mă refer la cei care au obținut două sau trei mandate consecutive - sau să fi devenit ceea ce presa a denumit "baroni locali". Și nici invers, conducerile centrale nu au devenit dependente de aleșii locali cu repetate rezultate bune la ultimele alegeri. Teoria "baronului local" este valabilă și dacă avem vot uninominal sau vot pe listă. Altele sunt cauzele care "generează" "baroni locali" și nu este cazul să le dezvolt aici.

Că un cuvânt mai greu în desemnarea candidaților îl vor avea conducerile filialelor teritoriale, este o certitudine în condițiile votului uninominal, dar acest aspect este unul pozitiv, pentru că în teritoriu se cunosc mai bine problemele și necesitățile locale.

Elementul de noutate absolută - și mă refer stricto senso la alegerile pentru președințiile consiliilor județene prin vot uninominal - îl reprezintă faptul că într-o serie de județe este posibil ca unii dintre candidați să devină locomotive pentru partidul din care fac parte, dar acest lucru nu este deloc de criticat.

O altă temă cu care este atacat votul uninominal este pusă pe tapet încă de acum trei sau patru ani: "Parlamentul se va umple de maneliști, fotbaliști sau de oameni de afaceri superpotenți financiar și veroși". Și această temă este eronată. În primul rând, partidele nu vor risca să desemneze candidați în colegiile uninominale pentru Senat sau Camera Deputaților maneliști, fotbaliști etc. indiferent de oferta financiară a acestora. Din mai multe puncte de vedere. În primul rând, electoratul urban este suficient de bine informat și nu va vota astfel de candidați. De asemenea, gradul de maturizare a electoratului rural este în creștere și în nici un caz țăranul care trăiește din munca pământului nu va crede vreodată că un nu știu ce copil minune sau mare fotbalist îi va reprezenta interesele. Deci este greu de crezut că partidele vor miza pe astfel de candidați care vor genera pierderi de procente la calculul final al scorului electoral.

Pe de altă parte, categoriile "incriminate" că ar da năvală în Parlament nu se vor înghesui să candideze. În primul rând, pentru că activitățile în care sunt angrenați nu le permit să-și "irosească" timpul în Parlament. În al doilea rând, câștigurile acestora sunt de zeci de ori mai mari decât ale parlamentarilor, notorietate au, deci accederea în politică nu le aduce vreun avantaj. Mai repede sportivi sau oameni din show-biz pot intra în Parlament în urma votului pe listă de partid. Mă refer la situațiile de la PSD și PRM, fără să consider însă că un fost antrenor al echipei naționale de fotbal sau nu știu care cântăreț de muzică populară nu își fac datoria de parlamentari. Mai există și varianta unor candidaturi independente ale unor persoane foarte potente financiar, se speculează că ar putea fi cumpărate voturi. Teoretic, această posibilitate există, dar este greu de crezut că vor exista și șanse de reușită pentru astfel de candidați.

Altceva negativ se poate întâmpla în urma introducerii votului uninominal pentru Senat și Camera Deputaților: există posibilitatea - cred că doar la alegerile din această toamnă - ca o parte a electoratului să confunde atribuțiile viitorului parlamentar cu cele ale alesului local.

Trecând peste toate aceste aspecte, introducerea votului uninominal va juca un rol major în responsabilizarea actorului politic. Prima legislatură care va funcționa cu parlamentari aleși uninominal - chiar dacă în proporție de 80% vor fi aceleași nume pe care le regăsim și acum în cele două Camere - va arăta cu siguranță altfel decât cele precedente. Pentru că adevăratul examen în fața electoratului va avea loc în 2012. Cei care vor fi aleși acum, ori vor dovedi că a merită să fie pusă ștampila pe numele lor, ori vor ieși de pe scena politică.

  Daniel Buda - declarație politică cu titlul Tăriceanu și a lui gașcă de modele;

Domnul Daniel Buda:

"Tăriceanu și a lui gașcă de modele"

O știre în presă, un mesaj pe un blog, un topic într-un forum sau o simplă conversație despre taxa auto poate naște reacții de-a dreptul vulcanice din partea cetățenilor, care, în proporție de 90% blestemă conducerea țării, 9% încă nu înțeleg care este adevărata problemă, și 1% o apară. Da, doar 1 %. Și din acel 1% știm cu toții cine face parte: Tăriceanu cu a lui gașcă de caltaboșari și manechini în ale politicii.

Prin această declarație, nu îmi propun să fac o analiză a așa-ziselor detalii tehnice despre această taxă, deoarece, majoritatea a văzut cum se servește. Ceea ce doresc însă să scot în evidență este faptul că ospătarul, în speță Tăriceanu, își cere cu atâta vehemență bonusul (bacșișul), introducându-l practic pe nota de plată și nu recunoaște că, de fapt, este un bacșiș cu pretenții și nu unul meritat pe drept.

Deja, nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că prim-ministrul nostru este acționar majoritar (90% - coincidență sau nu cu cifra electoratului care îl blestemă zi de zi?) la firma Automotive Trading Services, importator și distribuitor al unei binecunoscute mărci de mașini. Probabil că acestea sunt motivele pentru care plătim, ca niște cetățeni naivi, taxa pentru apetitul față de bani a celor în cauză.

Bineînțeles că nu ne putem mulțumi cu puțin. Așa că, hoția pe care Guvernul României o numește taxă de poluare continuă. Călin Popescu-Tăriceanu se conformează astfel și înfige adânc taxa în buzunarele românilor sub tot felul de pretexte ecologiste răsuflate și asta pentru că "România nu trebuie să ajungă groapa de gunoi a Europei".

Cine vrea apărarea mediului nu o numește taxa auto, ci de poluare și o aplică tuturor autoturismelor care circulă pe șoselele României, bazându-se pe prezumția că circulă, deci poluează.

Introducem astfel taxa, sfidând atât justiția națională, și mai grav, pe cea europeană, pentru că, deși conștientizăm gravitatea intentării unui proces din partea Uniunii, noi rămânem pe poziții, ba, mai mult, întindem cota sfidării la parametrii maximi, introducând o taxă a cărei valoare depășește cu mult limita bunului simț.

Curiozitatea mea și a românului în general: cine va plăti oare cheltuielile de judecată și sancțiunile Uniunii Europene? Cine va spăla mai apoi putina rușinii?

Să nu ne mai mirăm astfel de rezultatele mai mult decât mediocre obținute de PNL în ultimele luni, atât la alegerile europarlamentare, cât și în sondaje, și asta fiindcă mita electorală nu ajută la câștigarea simpatiei românului.

Astfel, manechinul Tăriceanu continuă să conducă un guvern caltaboșar, un guvern de distrugere naționala belo-petro-liberală, penală, cum altfel decât prin minciună, jaf și escrocherii care mai de care, sprijinit mai nou și de circarii PSD-iști.

  Paul Magheru - declarație politică intitulată Jungla uninominalului;

Domnul Paul Magheru:

"Jungla Uninominalului"

Decizia judecătorilor Curții Constituționale a României de a respinge contestația senatorilor PRM și PC și de a consfinți astfel constituționalitatea legii privind votul uninominal, reprezintă pentru România sfârșitul pluripartitismului. Nu mai vorbim de gravele încălcări ale Constituției pe care noua lege electorală le statuează. Una dintre aceste grave încălcări ale Constituției impune candidaților să depună minim cinci salarii minime brute pe țară, violându-se astfel articolul 4 din Constituție, întrucât condiționează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere. De asemenea, articolul din lege care prevede un prag electoral alternativ este la rândul său neconstituțional, deoarece încalcă caracterul egal al votului, creându-se o discriminare.

Delimitarea colegiilor uninominale prin hotărâre de Guvern încalcă prevederile din Constituție potrivit cărora sistemul electoral poate fi reglementat doar prin lege, articolul 77 care se referă la modificări ale Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale este neconstituțional. Prin alegerea prin vot uninominal a președintelui Consiliului Județean, acesta capătă un caracter instituțional propriu, nemaifiind membru al CJ, instituția ca atare nefiind prevăzută în Constituție.

Această decizie a Curții Constituționale reprezintă voința președintelui jucător și sfidător totodată la adresa democrației. Curtea Constituțională a devenit instrumentul prin care își exercită dictatura Traian Băsescu, iar judecătorii acestei instituții nu fac altceva decât să dezonoreze roba judecătorească. Una dintre instituțiile fundamentale într-o democrație, Curtea Constituțională, a ajuns să fie adăpostul incompetenței și al obedienței față de arbitrariul regimului băsescian.

Votul uninominal reprezintă un atentat la ideea de democrație. Dacă ne aducem aminte, el a mai fost folosit în istorie cu scopul de a distruge partidele și de a concentra puterea în mâinile unui singur om, este vorba de măsura lui De Gaulle, în Franța anului 1958. Aceleași aspirații secrete le are și marinarul jucător, care aruncă zarurile măsluite ale uninominalului, în tradiția barbutului politic pe care-l joacă de la începutul mandatului său. Demagogia ordinară al lui Traian Băsescu constă în trâmbițarea nobilului scop al uninominalului, și anume promovarea persoanei în dauna listei de partid, pentru a-și camufla de fapt intențiile dictatoriale de suprimare a partidelor mici. România nu este nici pe departe la nivelul Americii sau al Marii Britanii, care au două partide ce alternează ciclic la putere, dar care au și o tradiție democratică de câteva sute de ani în spate.

O altă consecință dezastruoasă pentru viitorul politic al României o reprezintă promovarea manelismului la nivelul instituției primordiale a democrației, care este Parlamentul, prin votul acesta uninominal. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, tipul acesta manelist de prestație publică a fost inaugurat de Traian Băsescu, care este cel care a dat tonul la joc și la bătut podeaua în politica românească. Acest teren al manelismului politic va fi deschis de oameni cu bani și cu notorietate, din lumea divertismentului ieftin, care vor fi vânați de unele partide pentru a obține scoruri mari prin care să poată fi trasă și lista în sus. Consecința ar putea fi aceea de a avea în Sfatul Țării: fotbaliști, maneliști și alte asemenea categorii umane producătoare de poluare socială. Nu mai vorbim de faptul că "baronii locali" vor redeveni iarăși ce au fost și poate chiar mai mult decât atât, ca să facem o parafrază amară la zicerea lui Petru Rareș.

România și fără acest vot uninominal produce și scoate în față toți paraziții născuți în cutele acestei societăți de tranziție, darmite dacă aceste nevertebrate vor mai fi și ștampilate electoral. Dacă televiziunile au devenit closete publice, Parlamentul României ar putea deveni o adevărată junglă în urma votului uninominal.

  Eugen Bejinariu - declarație politică cu titlul Pactul pentru educație, moment politic prezidențial;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Pactul pentru educație, moment politic prezidențial"

Problemele școlii au fost și au rămas priorități în societatea românească. Dar statutul de "prioritate" al învățământului s-a exprimat doar în Legea învățământului, în toate declarațiile și evaluările demnitarilor, ba chiar și în unele scrieri despre educație.

În realitate, valoarea educației a fost mereu în scădere, adevăr consemnat și în documentele organismelor de specialitate ale Uniunii Europene. Abandonul școlar, bunăoară, a crescut continuu, fără ca autoritățile statului să intervină cu eficiență în această realitate fundamentală pentru educație.

Absența cadrelor didactice calificate în multe școli din mediul rural a condus la scăderea valorii procesului de educație. Semnalăm doar două realități, fără a vorbi despre cauze.

Iată că, în ultima vreme, cunoscându-se și recunoscându-se aceste grave adevăruri, s-a trecut la valorificarea lor politică. S-a ales și perioada cea mai bună pentru valorificare, acum în preajma campaniei electorale.

În acest Pact pentru educație sunt cuprinse deziderate și concepte de mult formulate: reforma curriculară, descentralizarea, decalajul sat-oraș, depolitizare, carta drepturilor, informatizare și altele.

Pactul pentru educație, cu o mediatizare excesivă, cuprinde multe cerințe incoerente, cu ocolirea dependențelor și adevăratelor corelații funcționale și cu încărcătură propagandistică. Cerințele nu sunt promovate de persoane cu autoritate morală: cer performanță persoane care nu au avut-o niciodată, dau lecții de morală cei care încalcă morala, pretind reformă cei care s-au opus acesteia până acum. Ni se spune insistent că pactul pentru educație nu este un demers politic. Atunci de ce l-au semnat liderii formațiunilor politice? De ce se discută despre fenomenul educației în organismele politice centrale ale partidelor?

De agricultură, firesc, este normal să se ocupe agronomii, veterinarii și agricultorii, de păduri și exploatarea lor să se ocupe silvicultorii și procesatorii materialului lemnos, de sănătate să se ocupe medicii și farmaciștii. Dar, de educație, de ce să se ocupe președintele României, care nu este profesor, și liderii formațiunilor politice? Dintre domeniile enunțate mai sus, oare numai educația este de interes național, încât a devenit argument pentru promovarea Pactului?

În continuare, ne putem întreba încă multe alte lucruri, dar răspunsul rămâne același, educația este un câmp social favorabil pentru a face politică partizană.

Există un minister de specialitate, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, există un Institut de Cercetări Pedagogice, există Inspectorate Școlare Județene cu specialiști pentru toate obiectivele de învățământ; există în fiecare județ Case ale corpului didactic și multe alte instituții. Și, atunci, Pactul pentru educație nu rămâne doar un document politic? Respectuos, vă propun analize, judecăți și concluzii.

Credem că nu veți putea ieși din silogismele exprimate de noi cu respectul pe care vi-l datorăm.

  Viorel Oancea - declarație politică: Cumetria, politică de stat liberală;

Domnul Viorel Oancea:

"Cumetria, politică de stat liberală"

Sătui de a funcționa în continuare, în "semiilegalitate", urmașii de vârf ai Brătienilor s-au hotărât să oficializeze concubinajul contra naturii dintre PNL și PSD. Și, cum se putea să faci un așa pas, dacă nu sub îndrumarea atentă a noilor ideologi liberali Adrian Năstase, Miron Mitrea, Marian Vanghelie?

După ce, în ultimii ani, au mimat liberalismul și au reușit să anuleze și ultimele moșteniri din istoria de 130 de ani, guvernanții conduși de domnul Călin Popescu-Tăriceanu au ajuns să ceară sfaturi despre guvernare domnilor de la PSD. Astfel că guvernarea liberală are ca trăsături principale măsuri economice și sociale pe care PSD-ul nici măcar nu și le-a imaginat pe perioada guvernării sale.

Lăsând la o parte orice interes economic național, domnul Călin Popescu-Tăriceanu este dispus să renunțe la a mai guverna țara. Și, dintr-o guvernare promițătoare la început, s-a ajuns la o activitate susținută, bazată doar pe dorința de a se păstra la guvernare cu orice preț. Și, prețul pare a fi acceptarea, în genunchi, a condițiilor dictate de foștii adversari politici.

Forțat de cei din jurul său, sau poate din proprie inițiativă, zilele acestea domnul Popescu-Tăriceanu înregistrează la "Starea civilă" a politicii căsătoria cu social democrații, nași fiind Bogdan Olteanu și Viorel Hrebenciuc. Darul de nuntă este un viitor guvern PNL-PSD.

Singurul scop al acestei alianțe a devenit "moartea caprei vecinului". Nu mai există măsuri de acomodare la piața comunitară, nu se mai iau hotărâri de recuperare a arieratelor, nu se mai votează pentru facilitarea absorbției fondurilor post-aderare. Buzunarul propriu, plin prin orice mijloace, a devenit țelul guvernării.

Nu mai contează că alegătorii nu te mai vor, că nu mai au încredere în tine? Ajunge să vrei tu? Narcisismul politic a luat mințile nuntașilor sociali, naționali și liberali.

Domnilor guvernanți, fiți măcar la sfârșit de mandat sinceri! Și, nu vă ascundeți, pentru că nimeni nu vă mai caută.

  Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Traian Băsescu și elevii săi luptă împotriva României;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarația mea politică este intitulată "Traian Băsescu și elevii săi luptă împotriva României".

Sunt consternat de declarațiile pe care le-a făcut, săptămâna trecută, fostul ministru al justiției, Monica Macovei, la adresa Curții Constituționale a României și implicit a clasei politice românești.

În calitatea sa de fost ministru al justiției, Monica Macovei proliferează în presă acuze deosebit de grave, susținând că judecătorii Curții Constituționale ar trebui să răspundă penal pentru decizia conform căreia membrii Guvernului care au statut de parlamentar nu pot fi cercetați decât cu acordul Camerei Deputaților sau al Senatului. Macovei, într-o poziție ridicolă de veșnică luptătoare împotriva corupției, afirmă că Parlamentul României "se transformă în cuibul hoților" și că judecătorii Curții Constituționale apără acest cuib. De asemenea, ea susține că Legea fundamentală trebuie neapărat schimbată pentru a nu fi conduși de Curtea Constituțională.

Lăsând la o parte afirmațiile belicoase la adresa clasei politice românești, a judecătorilor Curții Constituționale și a Constituției României, trebuie neapărat să facem câteva precizări cu privire la Monica Macovei și la activitatea sa de ministru al justiției. Nimeni nu poate uita aspecte din activitatea sa legate, de exemplu, de Codul Penal.

În timpul mandatului său ministerial, România a devenit singura țară din lume care are două coduri penale. Tot de mandatul său sunt legate scandalurile de numire pe criterii politice a procurorilor, care au devenit câinii de pază ai președinției, reușind să creeze dosare penale împotriva tuturor celor care nu erau de partea protectorului său Traian Băsescu.

Dar, cel mai mult cred că a greșit Monica Macovei, în momentul în care, aflată în Macedonia, în calitate de român aflat î n străinătate, a făcut declarațiile împotriva judecătorilor și parlamentarilor români. Scandalul pe care a dorit să îl creeze se înscrie în categoria celor provocate de Traian Băsescu, împotriva tuturor politicienilor care nu îi cântă în strună Monica Macovei, a reușit să mânjească, din nou, imaginea României și a dovedit că și-a însușit deosebit de repede lecțiile primite de la președinte în perioada când munceau împreună la adâncirea crizei instituționale din țara noastră.

La rândul său, Traian Băsescu ar trebui să fie mândru de eleva sa, mai ales că el a fost cel care a susținut-o în funcția de ministru. Președintele, eleva sa și alții ca ea, școliți de profesor în arta războiului cu toate instituțiile statului, au deteriorat imaginea României pe plan extern și a clasei politice românești pe plan intern. Mă întreb: oare când vor plăti pentru tot ceea ce au făcut din această țară, în care, datorită lor și a ambițiilor lor personale, domnește haosul de mai bine de trei ani?

  Costică Macaleți - declarație politică: Ape otrăvite;

Domnul Costică Macaleți:

"Ape otrăvite"

Declarația mea politică de azi se referă la o problemă deosebit de gravă, întâlnită în mediul rural botoșănean. Din cauza apei contaminate cu nitriți din fântâni se pierd câteva vieți de nou născuți în fiecare an.

Ultimul caz a avut loc, din nefericire, săptămâna trecută, când un copil de doar două luni a fost la un pas de a-și pierde viața din cauza apei cu care părinții i-au preparat ceaiul. Băiețelul a fost adus în Spitalul de pediatrie Botoșani în stare gravă, medicii stabilindu-i diagnosticul de intoxicație cu nitriți, intoxicație produsă de apa din fântână. Este al treilea caz de intoxicație cu nitriți înregistrat în județ, în cursul acestui an, în rândul sugarilor. Anul trecut însă, patru copii și-au pierdut viața din cauza apei din fântâni.

În ciuda faptului că reprezentanții Autorității de Sănătate Publică Botoșani au organizat anul trecut adunări publice pentru educarea populației în comunele în care s-au înregistrat cazuri de decese la copii, din cauza apei fântânilor, continuă să ajungă în spital sugari ale căror vieți sunt puse în pericol din cauza apei cu nitriți din unele fântâni din județ. Reprezentanții ASP susțin că sunt comune întregi de pe raza județului nostru unde oamenii nu prea au de unde să se aprovizioneze cu apă, deoarece, în pânza freatică, nitriții sunt în concentrație care îi poate omorî pe sugari.

Comune ca Albești și Dângeni, dar și altele, au astfel de probleme. Dar, în astfel de cazuri, legea prevede ca familiile cu sugari să primească, gratuit, apa plată din partea primăriilor. Cum însă consiliile locale sunt mai tot timpul în criză de fonduri, această prevedere legală este departe de a fi pusă în practică. Și, uite așa, ne mor copiii din cauza nepăsării criminale a autorităților Însă nu putem să dăm vina exclusivă pe primării. Este foarte cunoscut că nu sunt fonduri suficiente, că Botoșaniul este un județ sărac, cu foarte multe probleme financiare. Însă este prea de tot să se piardă vieți tinere din această cauză într-o țară membră a Uniunii Europene.

Iată de ce consider că este nevoie de mai mult decât acțiuni răzlețe ale Autorității de Sănătate Publică prin comunele cu probleme. Este nevoie de un program național de informare a populației din mediul rural asupra pericolelor pe care le prezintă pentru sugari apa contaminată cu nitriți. Mediatizarea programului să se facă intens pe canalele de televiziune și de ce nu s-ar putea face efortul de a se trimite familiilor tinere scrisori de informare, același tip de scrisori folosite și de minunatul ministrul Eugen Nicolăescu, prin care își făcea reclamă domniei sale în cadrul programului de evaluare a stării de sănătate a populației. Și mai cred că se impune ca, de urgență, Guvernul să redacteze și să pună în aplicare și un program național de evaluare și asigurare a calității apei potabile, alături de alocarea de fonduri, de urgență, pentru a asigura o rezervă de apă potabilă care să poată fi oferită familiilor sugarilor pentru prepararea hranei micuților, astfel încât să nu ne mai confruntăm cu astfel de probleme.

  Mircea Dușa - declarație politică cu tema Ajutați agricultura din zona de munte!;

Domnul Mircea Dușa:

"Ajutați agricultura din zona de munte!"

În urma studierii documentelor, Programul național de dezvoltare rurală, Ghidul solicitantului și anexele la acestea, am constatat că o serie de localități din județul Harghita cu potențial agricol cel puțin mediu pentru anumite culturi și specii de animale (Ghidul solicitantului pentru măsura 121 Cap. 2.2 și Anexa 10 la măsura respectivă) sunt trecute la categoria cu potențial scăzut, iar acest lucru limitează depunerea de proiecte cel puțin la Măsura 121. Determinarea zonelor cu potențial agricol de diferite nivele are la bază studiul efectuat de către Institutul de Cercetări Pedologice și Agrochimice și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru economie Agrară în anul 2004. Consider această determinare în cazul unor localități neelocventă și greșită atât din punct de vedere al producției vegetale, cît și al celei animaliere.

Concluzia mea este că se complică documentația pentru depunerea de proiecte (sau unele proiecte vor fi excluse în totalitate), deoarece vor fi necesare studii și analize din partea acestor organisme care necesită mult timp și un efort financiar mare din partea celor care doresc să acceseze fonduri în cadrul Măsurii 121.

În zona montană, terenurile sunt în pantă și sunt exploatate în marea lor majoritate ca pășuni și fânețe, deci n-ar trebui luate în calcul la stabilirea notelor medii de bonitate împreună cu terenul arabil, întrucât media pe localitate scade foarte mult.

În al doilea rând, din cele 8 culturi luate ca bază de calcul, unele sunt total nespecifice pentru zona montană, datorită cărora nota medie de bonitare pentru terenul arabil scade din nou foarte mult, și nu numai atât. Un exemplu elocvent este bazinul Gheorgheni care are condiții foarte favorabile pentru cultura cartofului și producerea de sămânță de cartof, dintr-o eroare credem noi două localități învecinate cu condiții climatice și de sol similare (Lăzarea-Zoseni) prima este încadrată la potențial ridicat pentru cartof, iar a doua la potențial scăzut. OSPA Harghita dispune de date recente în cazul cărora cartarea pedologică a fost executată mai recent (anii 1995-2007), mai ales la localități ale căror date nu figurează în anexă. Exemple: Căpâlnița, Cristuru Secuiesc.

În privința creșterii animalelor, menționăm că județul nostru oferă condiții favorabile creșterii speciilor rumegătoare (bovine, ovine), dată fiind ponderea de 76,82% a suprafețelor de pășuni și fânețe în structura terenului agricol, aceasta reprezentând o șansă pentru dezvoltarea zootehniei. În cadrul comunelor, propunem o evaluare individuală a potențialului agricol pentru cei care doresc să depună proiect de Măsura 121.

În acest context, raportat la totalul localităților din județ, 24% sunt cu potențial scăzut la pășuni și fânețe, 12% la taurine și 38% la ovine. Totuși, îmi exprim o nedumerire referitor la potențialul creșterii bovinelor, care în mai multe localități din județ este declarat "scăzut", pentru că avem producții medii de lapte, superioare mediei pe țară în cazul rasei Bălțata Românească.

Mi-am permis să vă aduc la cunoștință aceste aspecte pentru că în caravana de informare organizată de Departamentul de Dezvoltare Rurală în cursul anului 2007, noi nu cunoaștem aceste aspecte (de potențial agricol) și mesajul nostru a fost către toți fermierii interesați să se pregătească pentru depunerea de proiecte, mai ales la Măsura 121-Modernizearea fermelor. Momentan, cei cu potențial "scăzut" au restricții în a depune proiecte sau necesită costuri suplimentare de analiză din partea unor organisme de specialitate (OSPA, UARZ).

Având în vedere cele mai sus prezentate, trebuie să reanalizați Anexa 10, în cazul județului Harghita.

Domnule ministru, nu discriminați județul Harghita și, mai ales, partea de nord a acestuia.

  Petru Movilă - declarație politică având ca subiect Autonomia, iluzia unora!;

Domnul Petru Movilă:

"Autonomia, iluzia unora!"

Observ cu îngrijorare că unii membri ai UDMR încearcă în continuare să vehiculeze autonomia unor ținuturi românești. Aceștia au reluat declarațiile privitoare la autonomia teritorială și la introducerea limbii maghiare ca a doua limbă oficială a României. Am citit declarații de genul "Parlamentul român va trebui să voteze autonomia teritorială a ținutului secuiesc". Va trebui! Imperativ, fără discuții, soluția, spunând declaratorii, fiind una europeană. Care soluție europeană, domnilor? Ați dat exemplul Tirolului de Sud și al unor insule din Finlanda. Ce ați spune dacă locuitorii provinciei Alsacia și-ar cere autonomia? Ați fi mulțumiți, mai puțin francezii și germanii. Mărul discordiei dintre cele două națiuni ar reveni în actualitate.

"Și dacă ținutul secuiesc va dobândi autonomie teritorială asta va fi decisă în parlamentul național, nu prin lupte de stradă cum ar crede unii", este o altă declarație apărută în presă. Așa cum se întâmplă în Spania, cu ținutul basc, nu-i așa? Acolo nu sunt lupte de stradă, totul decurge civilizat.

Aceiași membri UDMR mai vor ca limba maghiară să fie declarată a doua limbă oficială a statului român. De ce nu cereți mai întâi Ungariei să declare a doua limbă oficială limba română, comunitatea română din țara vecină fiind destul de numeroasă? Sau de ce nu cereți Poloniei să oficieze a doua limbă a statului limba rusă, știut fiind faptul că, în perioada comunistă și chiar și în prezent, comunitatea rușilor este numeroasă? Iar în Regatul Unit să fie declarate a doua, a treia și a patra limbă oficială, irlandeza, celta și galeza?

Domnilor, poporul român are o vorbă: nu tot ce zboară se mănâncă. Nu tot ce este bun în altă parte, este bun și la noi. Autonomia teritorială, limba oficială limba maghiară sunt idei vehiculate de mulți ani de zile, fără a avea succesul scontat nici măcar printre conaționalii dumneavoastră. Iar contextul european la care faceți referire este acela că Uniunea Europeană a lăsat la latitudinea statelor membre de a decide dacă sunt în favoarea sau se opun independenței provinciei Kosovo, și s-a constatat că nici la nivelul Uniunii nu există unanimitate. Nici asta nu vă dă de gândit?

  Dumitru Gheorghe Mircea Coșea - declarație politică referitoare la necesitatea sesizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului și a Consiliului Concurenței în legătură cu încălcarea regulilor liberei concurențe și a drepturilor consumatorilor;

Domnul Mircea Coșea:

Prezenta declarație politică se referă la necesitatea sesizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și a Consiliului Concurenței în legătură cu încălcarea regulilor liberei concurențe si a drepturilor consumatorilor de către unitățile de super și hipermarket localizate pe teritoriul României.

După cum se cunoaște, recentul protest al producătorilor români de produse alimentare privind imposibilitatea pătrunderii libere pe piața marilor unități de comerț cu amănuntul și a practicării de către acestea a unor prețuri de monopol a rămas fără efect ca urmare a refuzului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor de a se implica în soluționarea situației.

Afirmându-mi protestul față de atitudinea ANPC semnalez necesitatea urgentă de a interveni împreună cu instituția Consiliului Concurenței și datorită unei alte încălcări a liberei concurențe practicate de aceleași unități de super și hipermarket. Este cazul foarte des întâlnit în care aceste unități funcționează pe principiul micgros sau chiar depozit engros deși nu au dreptul unei astfel de funcționări. Conform legislației în vigoare, doar unele unități au acest drept pe baza prezentării de către cumpărător a unei legitimații care atestă calitatea sa de agent economic (Metro, Selgros). In realitate, toate unitățile de super și hipermarket permit aprovizionarea engros către agenți economici, mai ales reprezentanți ai unor mici unități comerciale cu amănuntul care la rândul lor încalcă libera concurență și drepturile consumatorilor prin revânzarea acelor produse achiziționate nu de la producători sau unități engros, ci tot de la unități de vânzare cu amănuntul.

Rezultatul este profitabil pentru super și hipermarketuri care își măresc vânzările, dar este catastrofal pentru cumpărătorul final care este obligat să achiziționeze produsul la un preț exagerat rezultat din adăugarea beneficiului vânzătorului final la alt preț final de vânzare ( cel din super sau hiper market) nu la unul intermediar de mic sau engros așa după cum ar fi normal.

Pentru exemplificare voi da exemplul situației create în vara anului trecut pe timpul caniculei. Canicula de cod roșu a sporit dramatic consumul de apă îmbuteliată și alte băuturi ceea ce, în mod evident, a adus prejudicii bugetelor de familie. Nevoiți să consume, din cauza temperaturilor excesive, mai multe lichide, oamenii si-au văzut socotelile date peste cap. De unde credeau că lunile de vară le vor aduce economii, s-au trezit în situația neașteptată și nedorită de a cheltui chiar mai mult decât iarna. Deși la prima vedere par doar aspecte marginale ale economiei noastre de piață, super și hipermarketurile s-au dovedit elemente disturbatoare ale echilibrelor pieței cu efecte negative asupra balanței de venituri și cheltuieli a populației urbane.

Discuțiile pe care le-am avut cu responsabili de vânzări din supermarketuri m-au informat asupra faptului că s-a estimat că aproape 70% din oferta de apă îmbuteliată a fost cumpărată în acele zile de către micile unități de vânzare cu amănuntul, adică de către reprezentanți ai unei verigi intermediare de comerț între supermarket și cumpărători, pe care i-am putea numi, pe românește, buticari. O anchetă extrem de simplă pe care am facut-o personal mi-a arătat că o sticlă de apă îmbuteliată cumpărată de la supermarket s-a vândut, în medie, la buticari cu un beneficiu de 65 și chiar 100%.

Poate mi se va spune ca este un fenomen clasic de speculă generat de condiții speciale ale raportului dintre cerere și ofertă. De acord, dar nu aceasta este problema. Nu dorința legitimă de câștig pe care o are vânzătorul o condamn, ci lipsa de moralitate și de responsabilitate civică a acestuia. Mai mult, nu condamn pe micul buticar, ci pe marele comerț de super și hipermarket care permite cu bună știință dubla vânzare a mărfurilor lor, în detrimentul bugetului consumatorului. Ceea ce unele dintre rețelele străine de supermarketuri își permit să practice în România nu este permis în țările lor de origine. Oare nu se știe că aprovizionarea micului comerț nu este permisă decât din rețeaua de mic gros sau direct de la producător? Oare nu se știe că normele Uniunii Europene interzic revânzarea cu modificare de preț a mărfurilor de la detailist la detailist?

Chiar dacă nu toți știu, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului și Consiliul Concurenței ar trebui să știe.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică: Baronii locali - oglinda disprețului Tăriceanu reflectată la nivel local;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Baronii locali - oglinda disprețului premierului Tăriceanu reflectată la nivel local"

O vorbă veche și plină de tâlc spune că cine se aseamănă ... se adună. Nimic mai adevărat, fapt confirmat și de mișcările politice din România. Acum, în ultimele zile ale unei guvernări dezastruoase, frământările politice tind tot mai mult să coboare de la "centru," și să învolbureze apele la nivel județean. Președinții de consilii județene peneliști au fost, brusc și al unison, cuprinși de febra analizelor și bilanțurilor, retușând cifre și măsluind grafice, doar... doar vor putea să dea o urmă de strălucire unei activități cenușii și lipsite de rezultate concrete. Au "domnit" discreționar patru ani de zile județele României, uitând că însăși titulatura de președinte al CJ însemnă a coordona un consiliu, nu a-l subjuga. Au fost puternic sprijiniți politic și s-au crezut nemuritori, sfidând, după modelul președintelui PNL, cele mai elementare norme de civilizație politică în relația cu omul de rând.

Unul dintre exemplele pe care le cunosc bine, este cel al județului Brașov, județ pe care de altfel îl și reprezint. Aici, demagogia, falsitatea și orgoliul președintelui consiliului județean, domnul Aristotel Căncescu, au atins limitele absurdului, orice urmă de bun simț fiind călcată în picioare. Monumentele istorice ale orașului sunt flancate ostentativ cu inscripții care îi anunță (ca nu cumva să uite!) pe turiști că lucrările de conservare au fost executate de domnul Aristotel Căncescu, președintele Consiliului Județean. Și nu sunt una sau două... sunt cu zecile! Lipsă de modestie sau orgoliu liberal ieftin? Pentru că dacă fiecare edil din istoria acestui oraș ar fi avut ambiția nemăsurată să-și marcheze astfel realizările, Brașovul ar arăta ca o pădure de plăcuțe omagiale.

Modul discreționar și abuziv prin care președintele CJ a înțeles să aloce fondurile pentru dezvoltarea județului, nu i-au adus domnului Căncescu decât valuri de nemulțumire locală. Clientela politică a PNL-ului are de ce să fie mulțumită, dar asta în defavoarea a peste 80% din populația județului, vitregită ostentativ de domnul președinte al CJ. Sunt orașe din județ care antamaseră lucrări de interes public, finanțarea fiind făcută direct de la buget. Asta până când, în mod discreționar, domnul Căncescu a hotărât redirijarea clientelară a fondurilor către alte lucrări de importanță minoră.

În aceste zile, PNL-ul și-a lansat oficial candidatul pentru viitoarea șefie a Consiliului Județean. Cine altul decât Aristotel Căncescu! Totul făcut cu mare pompă, invitați de frunte, discursuri interminabile, pentru ca totul să culmineze cu vizionarea unui film. Da, ați auzit bine, vizionarea unui film denumit apoi ironic în presa locală "Lumini și umbre", probabil inspirați de filmul cu același nume din anii 1980. Un material prin de elogii și mulțumiri pentru "mărețele realizări" ale președintelui Consiliului Județean, dar, în același timp, un material care nu prezenta nimic din adevăratele probleme ale județului. Păcat că PNL-ul nu a învățat să nu repete din greșelile trecutului.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu subiectul Crescătorii de animale trebuie susținuți;

Domnul Ioan Munteanu:

"Crescătorii de animale trebuie susținuți"

Protestul crescătorilor de vite care au pichetat sediile a șase mari procesatori de lapte a dovedit că mecanismele economiei de piață nu funcționează în acest domeniu.

Concret, nemulțumirea fermierilor este legată de faptul că prețul oferit de către procesatori - 0,5 lei pentru laptele neconform și 0,8 lei pentru laptele conform - este departe de a acoperi cheltuielile curente de producție. Ei au reclamat diferența de costuri existentă care generează inechitate, respectiv preț UE - 0,42 euro/litru, preț România - 0,20 euro/litru sau preț la producător - 0,15-0,30 euro/litru, preț la cumpărător - 1-1,8 euro/litru. Fermierii au arătat că sunt în imposibilitate să facă investițiile impuse de către normele europene și că nu mai pot supraviețui în aceste condiții discriminatorii. În situația în care 6 litri de lapte reprezintă echivalentul unui litru de motorină, ei preferă să arunce laptele sau să-l folosească în hrana porcilor decât să-l mai livreze în pierdere. În opinia manifestanților, prețul corect pe care ar trebui să-l achite procesatorii ar fi de 1-1,5 lei/litru. Dacă negocierile nu vor da rezultate, fermierii sunt deciși să sisteze furnizarea laptelui, dând naștere astfel unei crize cu consecințe nedorite.

Această mișcare de protest se înregistrează în condițiile în care cota de lapte stabilită de către Uniunea Europeană pentru România - de cca. 3 milioane de tone — este prea mare, practic imposibil de realizat. Nu se poate să obții această cantitate de lapte atunci când aprox. 64% dintre producători dețin o singură vacă, iar peste 30% dintre ei au mai mult de 60 de ani, când crescătorii sunt afectați de lipsa furajelor și a fondurilor necesare pentru investiții legate de dezvoltarea fermelor și de creșterea calității laptelui.

Grav este faptul că fermierii care nu au comercializat în anul de cotă cel puțin 70 % din cantitatea care le-a fost alocată sunt penalizați cu o diminuare a cotei, iar crescătorii care nu au comercializat deloc lapte, deși aveau cotă, pierd dreptul de a mai livra produsul.

Singura soluție pentru reglarea situației este ca prețul să fie stabilit numai prin negocieri între procesatori și furnizori, prin confruntarea cererii cu oferta, pe baza calității și cantității laptelui- materie primă.

Este nevoie de sprijin real din partea statului pentru fermierii care înființează noi capacități de producție sau le dezvoltă pe cele deja existente, dar și pentru simplii crescători de animale. De asemenea, e nevoie de finalizarea programelor care să atragă fondurile europene destinate agriculturii, fonduri inexistente în 2007 din cauza nepriceperii celor direct răspunzători de acest sector.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Atac la presă - șah la președinte;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Atac la presă - șah la președinte"

Președintele Traian Băsescu a atacat principalele trusturi de presă, într-o declarație de presă făcută pe aeroportul Henri Coandă, la sosirea de la Bruxelles. Președintele s-a referit la trustul Intact, Realitatea Tv, Pro TV și TVR.

Șeful statului crede că "tonomatele cu euro" sunt dispuse să mintă populația întrucât "stăpânii lor au nevoie de administrație centrală și locală slabă ca să-și poată face interesele".

"Pentru unii dintre ei, președintele n-are drept la replică, ci trebuie să fie unul pe care băieții-tonomat îl jignesc, îi vorbesc urât. El nu trebuie nici măcar să vorbească".

Domnia sa a insistat asupra ideii că afirmațiile sale de vineri nu pot fi percepute ca un atac la libertatea presei, atât timp cât nu există o lege sau un decret prezidențial în acest sens. "Sunt liberi. Dar dictatura tonomatelor și a mogulilor de presă este inadmisibilă într-o democrație, iar practicile pe care le au trebuie criticate măcar și în baza dreptului la replică", a spus Băsescu.

Șeful statului a subliniat ca CNA nu a obligat instituțiile de presă să-i acorde drept la replică, deși au difuzat emisiuni în care i-au fost aduse jigniri. Și, totuși, în declarațiile sale, președintele Băsescu face unele erori, sau omisiuni:

  • atacul se referă doar la o " anumită parte a presei";
  • "tonomatele" pot fi găsite în toate mediile, mai ales în cele supuse domniei sale;
  • problema creditului și a fondurilor Phare - a fost dezbătută azi pe larg într-un cotidian central aparținând unui "mogul".

Presa nu este numită degeaba a patra putere în stat. Președintele și, de altfel, nici un politician nu are voie să atace în acest mod instituția ziaristului, chiar și dacă o face pentru a apăra onoarea familiei sale. Este un risc pe care ni-l asumăm toți cei din clasa politică încă din primul moment.

  Mihai Sandu-Capră - câteva precizări pe marginea Programului Național de Dezvoltare Rurală;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Guvernul a lansat zilele trecute Programul Național de Dezvoltare Rurală. În perioada 2007-2013, agricultura românească va beneficia de 10 miliarde de euro, care reprezintă fonduri europene, la care se adaugă cofinanțarea asigurată de Guvernul român. Prin acest program se vor lua o serie de măsuri care se vor concretiza în transformarea satului românesc într-un sat european, cu o agricultură modernă, europeană.

Una dintre aceste măsuri se referă la faptul că beneficiarul unui proiect nu mai trebuie să depună scrisoare de garanție bancară înainte de a depune proiectul respectiv, iar după semnarea contractului acesta se va putea prezenta la bancă pentru a-și negocia creditul.

De asemenea, beneficiarul va putea solicita un avans de până la 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului. Acest avans poate fi favorabil și în modul în care banca va calcula riscul de a acorda creditul și a condițiilor în care acesta va fi acordat.

Un lucru important, stabilit deja printr-un act normativ de către Guvern săptămâna trecută, îl reprezintă faptul că beneficiarul poate să utilizeze ca gaj, ca garanție, investiția și utilajele.

În urma unor întâlniri între reprezentanții mediului bancar, ministrul agriculturii, Dacian Cioloș, și premierul Călin Popescu- Tăriceanu pentru promovarea Programului Național de Dezvoltare Rurală, s-a convenit ca în perioada următoare băncile să vină în întâmpinarea fermierilor cu anumite produse bancare specifice adaptate programului.

Sunt doar câteva precizări ale măsurilor întreprinse de Guvern prin Ministerul Agriculturii pentru accelerarea ritmului de dezvoltare al agriculturii românești.

Avem convingerea că, din acest an, gradul de accesare al fondurilor europene va crește semnificativ și asta pentru că fermierii români doresc să trăiască mai bine din munca lor, continuând procesul de transformare al agriculturii românești după modelul liberal.

  Dănuț Liga - declarație politică cu subiectul Infrastructura României - o catastrofă națională;

Domnul Dănuț Liga:

"Infrastructura României - o catastrofă națională"

România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale de transport care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia, iar construcția și modernizarea infrastructurii de transport ar trebui să reprezinte o prioritate principală, deoarece țara noastră pierde sume mari de bani din cauza slabei rețele de drumuri.

Fie că aceste drumuri sunt europene, fie că sunt naționale sau județene, toate se află într-o stare deplorabilă, iar dumneavoastră, domnilor guvernanți, nu faceți nimic în acest sens. Cum vrem să integrăm infrastructura românească în rețelele de transport europene, când la noi drumurile sunt catastrofale!

În ceea ce privește județul Giurgiu, județ în care sunt ales deputat, pot spune că are cea mai săracă infrastructură din țară, iar starea drumurilor este deplorabilă, județul situându-se pe ultimul loc în top la acest capitol, iar acolo unde aceste drumuri sunt asfaltate lucrările sunt de cea mai proastă calitate, făcându-se reparații din 2 în 2 ani.

Pentru DN 5 Bucureșt-Giurgiu s-au cheltuit milioane de euro atât pentru reabilitare, dar și pentru semnalizarea acestui drum, bani proveniți din fondurile europene și din fonduri de la bugetul de stat, dar nu prea se vede nimic, sau dacă se vede, lucrările, și semnalizarea sunt prost făcute.

Turiștii care doresc să călătorească cu mașina spre Bulgaria, Grecia, Turcia se plâng de starea acestor drumuri, iar Municipiul Giurgiu nu reprezintă numai un port fluvial important, un oraș de frontieră, ci și un loc cu împrejurimi ce pot fi vizitate atât de turiști români, cât și străini. România are multe locuri frumoase, dar care nu pot fi valorificate de cele mai multe ori din cauza infrastructurii.

De câte ori se aduce în discuție lipsa infrastructurii, autoritățile române ridică din umeri și spun că nu au bani, dar ce este cel mai grav că nu vă dați seama cât ne costă absența ei, ce sume pierde statul român din această cauză.

Domnilor guvernanți, profitați din plin și treceți la treabă pentru că fondurile europene sunt o mană cerească pentru infrastructura din România, iar reabilitarea si modernizarea ei nu pot aduce decât profit pentru noi. La nivel declarativ, domnilor, se știe că sunteți cei mai buni, dar la nivelul faptelor vă situați sub nivelul zero, așa că lăsați vorbele și treceți la treabă.

  Ion Luchian - declarație politică având în atenție jocurile președintelui Traian Băsescu;

Domnul Ion Luchian:

"Jocurile președintelui Traian Băsescu"

Săptămâna trecută, președintele Traian Băsescu a fost la Bruxelles, la Consiliul European de primăvară. La conferința de presă de după activitățile oficiale a evitat o întrebare despre taxa auto - a cărei anulare i-a cerut-o premierului printr-o scrisoare, spunând că "jocurile de acasă" trebuie să rămână acasă. E bine că am aflat în acest fel faptul că problemele României și ale românilor sunt pentru Traian Băsescu doar niște jocuri.

La întoarcerea de la Bruxelles am fost martorii unui alt asemenea joc de imagine pus în scenă de președintele Băsescu, acum că ne apropiem de campania electorală. Astfel, chiar pe aeroport, pretinzând că vorbește în nume de tată nu de președinte (probabil că de aceea nu am aflat nimic despre ce s-a discutat la Consiliul European, dar probabil că nu era ceva foarte interesant pentru noi toți), Traian Băsescu a proferat niște acuze foarte grave la adresa unor jurnaliști, politicieni, patroni de televiziuni și chiar a unui actor. Or, președintele României nu poate vorbi niciodată, atât timp cât este în funcție, în nume de tată, ci numai în nume de președinte, neexistând un buton pornit/oprit al exercitării funcției prezidențiale.

Traian Băsescu s-a simțit jignit de atacurile unor ziare la adresa uneia dintre fiicele sale și acest lucru poate fi înțeles, chiar dacă respectiva fiică este om politic de acum, însă președintele României, Traian Băsescu, nu are voie să se folosească de funcția sa pentru a-și rezolva niște probleme de familie.

Și dacă domnul Băsescu s-a simțit ofensat, atacat de faptul că niște ziariști s-au legat de felul în care vorbește românește fiica sa, oare tatăl ziaristei pe care același domn Traian Băsescu a agresat-o și a făcut-o "țigancă împuțită" ce o fi simțit și ce ar fi trebuit să facă ca să apere onoarea fiicei sale?

Mai mult încă, în același discurs, Traian Băsescu a adus acuze foarte grave la adresa unor ziariști, pe care i-a catalogat drept "tonomate pe euro" insinuând faptul că aceștia primesc bani pentru a-l ataca pe el la comanda anumitor opozanți ai săi. Nu mă interesează calitatea profesională a respectivilor ziariști, însă un președinte, apărător al drepturilor cetățenilor acestei țări nu are dreptul să aducă asemenea acuze niciunui cetățean.

Acționând în acest fel, folosindu-se de un asemenea limbaj, Traian Băsescu s-a comportat tocmai ca ziariștii pe care el i-a acuzat, reușind, în acest fel, să coboare în derizoriu funcția prezidențială așa cum niciunul dintre predecesorii săi, de după 1989, nu au reușit să o facă (și să ne aducem aminte care au fost acești predecesori).

Trist este însă faptul că probabil în urma acestui "joc" foarte bine calculat al lui Traian Băsescu de manipulare publică - încercând să arate că acum "oligarhii" îi atacă și familia - cota sa de popularitate va crește.

Asta însă nu trebuie să ne oprească niciodată din a-i spune președintelui, și tuturor celor care vor să asculte, stop-joc atunci când încalcă regulile, pentru că altfel, cu siguranță, i-am face toți jocurile.

  Antal Árpád-András și Tamás Sándor - referire la stare de spirit din Transilvania, care îngrijorează;

Domnul Antal Árpad András:

În urmă cu 5 săptămâni, împreună cu colegul meu Tamás Sándor, am început prezentarea autonomiilor din țările Uniunii Europene. Azi doream să vă prezint autonomia Tirolului de Sud, o regiune prosperă unde cele 3 națiuni trăiesc în buna înțelegere. Nu voi prezenta Tirolul de Sud, ci o stare de spirit din Transilvania, care mă îngrijorează.

După cum se știe, la data de 15 martie, un tânăr maghiar a fost bătut pentru că avea la el un steag maghiar, după ce Primăria Cluj a autorizat o contramanifestație organizată de două asociații noționalisto-patriotice.

Din informațiile noastre Șeful de protocol al Primăriei a luat cuvântul la acest «miting». Iată două fapte pentru care putem spune că cel care a autorizat această contramanifestație este responsabil moral pentru violențele care au avut loc în Cluj!

Facem apel la toți politicienii responsabili din această țară să-și ridice vocea împotriva violenței. Trebuie să înțeleagă toată lumea: România nu este doar a românilor!

Cerem MIRA să analizeze acțiunile organizației Noua Dreaptă și să ia măsurile ce se cuvin. Tinerii extremiști trebuie să simtă că autoritățile nu tolerează acțiunile violente!

Cu două săptămâni înainte de începerea summit-ului NATO, ar trebui să dați dovadă de înțelepciune și să mulțumiți comunității maghiare și liderilor politici maghiari pentru ajutorul acordat României în vederea integrării în NATO și în UE. Trebuie să înțelegeți, dragi colegi, că nu dorința noastră de autonomie pentru Ținutul Secuiesc atentează la siguranța națională a României, ci tolerarea și încurajarea de către oamenii politici a manifestărilor antiminorități!

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică privind Veteranii de război și legea care ar trebui să le protejeze drepturile;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Veteranii de război și legea care ar trebui să le protejeze drepturile"

În conformitate cu Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, aceștia beneficiază de o serie de drepturi prevăzute care, din păcate, nu sunt respectate în totalitate sau sunt respectate parțial.

Cu toate prevederile legale, acestea, în bună parte, rămân pe hârtie, fără ca cei îndreptățiți, care s-au sacrificat în război pentru țară, și-au pierdut viața sau au fost mutilați, să poată beneficia de cele mai importante drepturi pe care noi, întreaga societate, le datorăm acestor oameni sau urmașilor lor.

Mai exact, există numeroase cazuri de veterani de război sau urmași ai acestora care sunt într-o situație materială precară, fără locuințe sau sunt dați afară din locuințe de foștii proprietari sau de pretinși proprietari care sunt puși în posesie prin decizii ale instanțelor, în baza unor acte uneori discutabile din punct de vedere al capacității probatorii.

De asemenea, legea mai prevede, printre altele, scutirea de plată a impozitelor și taxelor locale, scutirea de plată a abonamentului telefonului pentru un singur post, asistență medicală gratuită, medicamente gratuite în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării.

Unele dintre aceste prevederi rămân doar la nivel de normă neaplicabilă prin indiferența autorităților care sunt insensibile la cererile acestor oameni care își cer drepturile ce li se cuvin. Veteranii de război, adevărații eroi ai neamului românesc, merită cinstire și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite în primul și cel de al doilea război mondial, nu disprețul și ignoranța cu care sunt tratați de către autoritățile publice.

În urma unor discuții avute cu membrii unei asociații a veteranilor de război, aceștia mi-au semnalat o serie de deficiențe ale Legii nr.44/1994, privind veteranii de război. Astfel, o să amintesc doar una dintre nemulțumiri care vizează veteranii de război nedecorați care, deși au luptat pe front alături de camarazii lor, se simt discriminați prin neincluderea lor ca beneficiari ai unor drepturi în raport cu veteranii de război decorați și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989. Se impune îmbunătățirea legislației actuale, în sensul includerii și acestei categorii a veteranilor nedecorați în zona beneficiarilor drepturilor stipulate în cuprinsul Legii nr.44/1994 privind veteranii de război.

Consider că autoritățile statului trebuie să fie preocupate cu prioritate de soarta veteranilor și a urmașilor acestora prin punerea în aplicare, în cel mai scurt timp, a unor măsuri pentru protejarea acestei categorii de persoane, care merită toată recunoștința noastră, de a veghea la respectarea legilor în vigoare care le dau o serie de drepturi și de care nu se pot bucura datorită indiferenței unor reprezentanți ai autorităților publice locale și centrale.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu privire la Instabilitatea financiară a României;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Instabilitatea financiară a României"

Comisia Europeană așteaptă din partea României notificarea fiscală care prezintă scenariul macroeconomic pentru 2008 și realizările din 2007.

Într-un document recent, aceasta a atras atenția că România nu își va putea ține sub control deficitul bugetar până în 2011 în condițiile în care cheltuielile publice își vor fi continuat trendul ascendent, iar inflația va continua să crească.

Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte de legi și de a monitoriza aplicarea acestora, este totodată un organ al Comunităților Europene, independent de statele membre, având un caracter supranațional.

Creșterea dramatică a deficitelor externe a condus la explozia inflației, iar pe termen mediu și lung aceasta va afecta considerabil stabilitatea financiară a economiei românești.

Creșterea îndatorării, posibilele șocuri negative asupra ratei dobânzii, majorarea inflației și deprecierea leului vor periclita capacitatea populației de a plăti creditele contractate.

Rezultatul va fi o presiune imensă asupra sistemului financiar și va submina credibilitatea României pe plan internațional. Din păcate, în ultima vreme, se realizează doar scenariile pesimiste, în ultimii ani, deficitul de cont curent a crescut de la 8% din p.i.b., la 12% din p.i.b. și mai apoi la 16,5% din p.i.b.

În aceste condiții, dacă viziunea politicii guvernamentale și oamenii care o conduc nu se vor schimba, putem asista la încetinirea accentuată a creșterii economice sub 3%, revenirea la inflația de două cifre și corecția deficitului de cont curent ce se va face brutal prin jocul pieței, pe fondul deprecierii masive a monedei naționale.

Toate aceste efecte negative vor fi resimțite din plin de populație prin scăderea puterii de cumpărare și prin bulversarea bugetelor agenților economici, scăderea profiturilor.

  Mihai Cristian Apostolache - abordarea unui subiect sensibil: cel al pensionarilor;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Doresc astăzi să abordez un subiect extrem de sensibil, și anume cel al pensionarilor. Știm cu toții că datorită eforturilor Partidul Social Democrat, această categorie socială beneficiază de pensii mărite, pentru că este normal ca oamenii care prin efortul lor au contribuit la dezvoltarea României să beneficieze după retragerea din activitate de un trai decent.

Pensionarii să beneficieze după retragerea din activitate de un trai la fel ca cei din Germania, Italia, Spania etc. consider că se impune ca acest efort făcut în sprijinul pensionarilor să continue, iar Guvernul trebuie să ia inițiativa și să aloce sume și pentru grupele I și II de muncă, deci pentru acele persoane care și-au desfășurat activitatea în condiții grele și a căror sănătate a fost afectată de-a lungul timpului.

Nu putem să ignorăm această realitate și de aceea consider că se impune ca Executivul să intervină de urgență și să propună o rectificare bugetară în care să fie cuprins și un capitol referitor la această situație. Nu cred că va fi un efort bugetar atât de mare încât să creeze probleme de sistem, iar acest efort va demonstra că această categorie socială nu este ignorată, ci este apreciată corespunzător.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu tema Promovarea tinerilor în politică;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Promovarea tinerilor în politică"

Am ajuns să-mi pun astăzi această întrebare datorită reacțiilor destul de dure și puțin cam surprinzătoare pentru mine, pe care le-am putut observa cu toții în ultima perioadă, venind din diverse sfere sociale. Spun surprinzătoare, din mai multe motive. Unul ar fi faptul că, la rândul meu, sunt un tânăr politician care, în urmă cu patru ani de zile, nu aveam niciun fel de experiență în ceea ce înseamnă politica la nivel central, la nivelul unei camere parlamentare, iar acest lucru mă determină să recunosc că, în comparație cu o anumită tânără ce zilele trecute a făcut primii pași în politică și a și fost executată, eu unul am fost un norocos. N-am avut parte de o asemenea execuție. Ceea ce mă surprinde însă este o altă constatare, pe care o recunosc însă cu tristețe.

Dacă în ziua de azi suntem, pur și simplu, bombardați de sondaje de opinie, mai mult sau mai puțin reprezentative, mai mult sau mai puțin credibile, cu rezultate stabilite în funcție de dorințele celui care le comandă, un lucru este comun pentru toate și nu poate fi combătut: societatea civilă nu mai are încredere în actuala clasă politică, una îmbătrânită mult și orientată după canoane vechi, înnobilate într-o dictatură roșie și încă prezentă. Toată această societate civilă își dorește o schimbare. O preluare a ștafetei de către tânăra generație. Apar însă foarte multe piedici, mult mai multe decât aș fi crezut, ce se pun tinerilor atunci când fac primul pas către acest obiectiv.

Pentru orice tânăr, a intra în politică e un lucru dificil. Foarte mulți tineri din ziua de azi fug, pur și simplu, de politică datorită practicilor pe care le văd astăzi din partea unor politicieni maturi. A atrage tinerii, astăzi, în politică, e un lucru foarte dificil. Foarte trist, dar adevărat, e și faptul că mare parte din cei care astăzi nu se prezintă la vot, sunt tineri.

Dar, iată reacțiile când un tânăr se pregătește să facă primul pas spre acest domeniu, pentru a face aceea schimbare de generație. Dacă numele lui este ceva mai recunoscut, este pus la zid și pur și simplu executat. Dacă mai are ghinionul să fie o tânără și nu un tânăr, atunci este de-a dreptul grav.

Deși nu ne face cinste, trebuie să recunoaștem că, încă, este greu pentru o femeie să pătrundă în acest spațiu al politicii. Că pentru a răzbate, de multe ori trebuie să renunțe tocmai la acele calități care înnobilează: sensibilitate, răbdare, înțelegere sau feminitate. Elena, pentru că, așa cum probabil bănuiți, despre ea vreau să vă vorbesc, este o tânără care are încă aceste calități. Vă întreb însă, de ce vreți să i le distrugeți?

Este încă un tânăr cu mult elan, dar care, așa cum este și firesc, greșește. Cu toții o facem. Ea este însă mai presus de toți acei politicieni versați, ca să zic așa, pentru că nu-și ascunde greșelile, așa cum o fac aceștia, sub perdeaua unor minciuni copilărești, în spatele unor afirmații cât se poate de ordinare, care le ascund murdarele jocuri de culise, care nu-i mai înnobilează așa cum încă mai cred. Din contră, contribuie la creșterea neîncrederii și disprețului pe care oamenii le-o acordă.

Ceea ce s-a făcut împotriva acestei tinere, această mediatizare extraordinar de excesivă și murdară, nu poate fi comparată, iar singurul obiectiv pe care-l urmărea era umilirea unui președinte și, ceea ce este mai grav, a unui tată, când singurul lucru pe care toți acești cârcotași trebuiau să-l facă, era să o lase să crească.

Toți dintre noi am avut această șansă, cu toții cei ce vin să facă politică trebuie să o aibă, iar tânăra generație, indiferent că e portocalie, roșie, verde sau galbenă, ar trebui lăsată să crească.

Vor avea și ei, la rândul lor, momente când vor da socoteală, când vor veni în fața alegătorului. Acesta va trebui să-i judece. Nimeni altcineva.

  Cosmin Gabriel Popp - declarație politică cu subiectul Sfidarea legii de către demnitarii de rang înalt ai Cabinetului Tăriceanu II;

Domnul Cosmin-Gabriel Popp

"Sfidarea legii de către demnitarii de rang înalt ai Cabinetului Tăriceanu II"

Apropierea alegerilor locale din luna iunie constituie pentru toate partidele politice un prilej de a-și scoate în față candidați credibili și cu forță, personalități în adevăratul sens al cuvântului, care să poată capitaliza, pentru fiecare partid, cât mai multe voturi.

Legea de organizare a alegerilor locale prevede modalitățile și termenele în care fiecare candidat își poate face cunoscute proiectele, dar și cv-ul, astfel încât să convingă electoratul de valoarea și necesitatea alegerii acestuia.

Problema apare însă atunci când partide care guvernează țara, deși nu au nici capacitatea și nici susținerea populară necesară, se angajează "ca prin orice mijloace" să câștige.

Este cazul unui ilustru necunoscut, secretar de stat în ministerul transporturilor, care până mai ieri a fost, pentru scurt timp, consilierul personal al ministrului transporturilor, pentru ca astăzi, din poziția actuală, să aspire la funcția de primar al sectorului 6 al capitalei.

Dincolo de semnele de întrebare ce pot fi ridicate cu privire la capacitatea profesională și polivalență sau a domeniilor de expertiză ale acestui om politic, se evidențiază o dovadă clară a felului în care PNL înțelege să acționeze politic: cumetria împotriva legii.

Mai exact, în numărul de luni, 10 martie a.c., al revistei "Tribuna învațământului", Inspectoratul Școlar al municipiului București sector 6 a strecurat, cu încălcarea legii, cv-ul și cartea de vizită a candidatului la funcția de primar al sectorului 6, Antonel Tănase.

Dincolo de faptul că nici măcar în timpul campaniei electorale nu este permisă desfășurarea acțiunilor electorale în sfera educației, este de remarcat cum o structură administrativă ce ar trebui să se îngrijească de felul în care se desfășoară procesul educațional în interiorul instituțiilor de învățământ, pune umărul la o acțiune de propagandă politică.

Este inutil să vorbim de respectarea legii, dar nu putem rămâne indiferenți la astfel de demersuri care au la bază sfidarea opiniei publice. Sunt cadre didactice, elevi, studenți, părinți interesați de soarta învățământului românesc, care intră în posesia materialelor electorale fără voia lor, dar sub comanda politică a celor ce păstoresc instituțiile statului.

Nu știu la câte campanii electorale a participat distinsul secretar de stat, dar știm cu toții că este candidat la primărie din partea unuia dintre partidele aflate vremelnic la guvernare, partid al cărui președinte este însuși șeful guvernului.

Acesta din urmă anunța pe data de 13 martie, cam odată cu începerea campaniei domnului Tănase, că alegerile locale vor fi organizate pe 1 iunie, primul tur de scrutin, și pe 15 iunie, turul al doilea. Acestea fiind datele, campania electorală va începe în data de 2 mai și va dura 30 de zile.

Dar legea și hotărârile de guvern nu constituie acte normative emise de forul legislativ, respectiv executiv, valabile pentru toți cetățenii acestei țări, inclusiv pentru unii dintre cei care au dreptul de a fi aleși. Unii dintre aceștia au numai drepturi. Așa se explică și implicarea instituțiilor statului în campania electorală în timpul desfășurării ei și, de ce nu, înaintea termenului de începere a acesteia.

Sunt atât de evidente eforturile unora de a-și face campanie electorală înainte de termen, încât atacurile și sesizările au devenit instrumente inutile. Dar nu putem tolera promovarea reprezentanților guvernului prin intermediul revistelor de specialitate.

Se impun măsuri și sancțiuni, stimați colegi. Suntem cetățeni aleși ai acestei țări. Suntem egali în fața legii, campania electorală durează 30 de zile pentru toți. Dar, înainte de orice, trebuie să demonstrăm cetățenilor cu drept de vot că dreptul de a fi ales ne aparține, cu toate atributele sale.

Trebuie să stopăm astfel de metode, fiindcă nu putem întina însemnătatea unor publicații sau instituții publice, prin autoritatea unei funcții ocupate temporar.

Ziua de 2 mai vine, și odată cu această dată, domnul Antonel Tănase și toți ceilalți candidați pentru funcții alese în cadrul autorităților administrației publice locale pot să își demonstreze credibilitatea în fața alegătorilor.

Să aveți răbdare și succes!

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Împărțirea colegiilor uninominale;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "Împărțirea colegiilor uninominale"

Mult doritul vot uninominal a fost adoptat. Dacă discuțiile de dinaintea adoptării lui au fost foarte încinse, am putut observa din verva cu care mulți dintre politicienii noștri ne spuneau cât de mult și-l doresc. Exista un curent pro uninominal, pentru că nimeni n-ar fi îndrăznit să spună ceva împotriva lui. Ar fi fost calificat imediat în cuvinte extrem de dure și pus în categoria celor cărora le e frică de un vot direct din partea alegătorilor. Ar fi fost făcut imediat un oligarh, un aservit anumitor grupuri de interese. Deci era de preferat pentru mulți, mai degrabă să își arate sprijinul decât împotrivirea.

N-a trecut însă prea mult timp de la adoptarea uninominalului că au și apărut la fel de multe voci care l-au criticat. Lipsurile pe care le prezintă însă acest sistem ce a fost trecut prin Parlament sunt numeroase, iar cât de mult vor fi dezamăgiți alegătorii de acest sistem de vot, se va vedea după primele alegeri în care el va fi aplicat.

Mult mai incisivă va fi însă bătălia de acum încolo. Un subiect care deja încinge spiritele la fel de mult, este cel al împărțirii colegiilor uninominale. Subiectul încă dospește, dar până la finalizarea lui mulți vor fi cei care se vor arăta defavorizați. Dacă ne e ușor să bănuim cine va face jocurile în această împărțire, la fel de ușor ne va fi să bănuim cine vor fi cei favorizați. Cei aflați la guvernare vor sprijini la rândul lor pe cei care i-au ajutat să rămână la guvernare.

Se tot vorbește de înființarea unei comisii independente. Ne e foarte greu să credem că această dificilă sarcină, cu atâta miză în joc, va fi lăsată la latitudinea unor oameni independenți. Sunt prea multe în joc pentru a fi scăpate din mână. Se vor împărți feliile tortului astfel încât tot anumite partide și anumite fiefuri să aibă de câștigat.

Un lucru este clar. Vom avea un număr de colegii uninominale egal cu numărul actualilor parlamentari, pentru fiecare județ. Delimitarea acestora se face pe baza normei de reprezentare, un deputat pentru 70.000 de cetățeni și un senator pentru 160.000.

Un cuvânt foarte greu de spus vor avea în mod sigur rezultatele alegerilor locale ce vor avea loc la începutul lunii iunie. Granițele acestor colegii uninominale vor fi trasate și în funcție de rezultatele pe care le vor prezenta aceste alegeri, pentru fiecare județ în parte. Până atunci este foarte probabil să nu se ia niciun fel de decizie.

Alegerile locale vor separa însă grâul de secară, după cum bine spune o zicală românească, chiar dacă un alt proverb spune că: "cine-mparte, parte-și face!" Vom vedea cine și ce va mai avea de împărțit.

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică privind Starea proastă a infrastructurii și consecințele pe care aceasta le generează în dezvoltarea județului Bihor;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declarație politică privind "Starea proastă a infrastructurii și consecințele pe care aceasta le generează în dezvoltarea județului Bihor"

Declarația mea politică vizează o realitate care afectează nu numai comunitatea din județul Bihor, ci întreaga Românie, în ansamblul ei. Fie că este vorba despre drumuri comunale, județene, naționale sau chiar europene, infrastructura românească se remarcă prin aceeași stare dezolantă, care persistă. Știm că lipsa investitorilor și a turiștilor străini se datorează, în mare parte, proastei calități a infrastructurii pe care o deținem, iar unul dintre obiectivele majore ale politicii actuale a României este tocmai atragerea acestora.

La 1 ianuarie 2007, România s-a alăturat, de facto, celorlalte state din Comunitatea Europeană. Integrarea României nu înseamnă nicidecum o integrare formală, ci presupune, indubitabil, alinierea obiectivelor și a standardelor țării noastre la exigențele Uniunii Europene. Iar unul dintre aspectele principale, care problematizează dezvoltarea României ca obiectiv turistic sau ca punct de absorbție a investițiilor străine, este legat de însăși starea dezolantă a infrastructurii noastre.

Chiar dacă România, în general, și județul Bihor, în particular, dețin un potențial turistic foarte bine nuanțat, dublat și de o spectaculoasă diversitate peisagistică și a formelor de relief, exploatarea turistică se face la cote foarte scăzute de către turiștii străini. Dacă în această ecuație, efectul este foarte bine definit, putem la fel de simplu să identificăm și cauza. Miezul problemei îl constituie, așadar, calitatea infrastructurii. De această problemă se lovește comunitatea din județul Bihor, la fel ca întreaga Românie, zi de zi.

Proiectul amplu de construcție a autostrăzii Bechtel este un exemplu relevant de proastă gestiune a Guvernului român, în privința modernizării și diversificării rețelelor românești de drumuri. În contextul discuției mele, construcția autostrăzii Bechtel a devenit o problemă cu dublu efect. Întârzierea prelungită a construcției are implicații negative și la nivel național, dar și la nivelul județului Bihor, făcând referire la segmentul de autostradă Suplacu de Barcău - Borș. Bihorenii au avut de suferit datorită faptului că utilajele destinate transportului de materiale pentru construcția autostrăzii au distrus, aproape în totalitate, tronsonul Oradea-Marghita.

Acest segment de drum, lung de peste 50 de km, este o cale de legătură între importante comunități locale, prezentând importanță și la nivel național, dar și la nivel regional-european, prin poziția strategică pe care o ocupă în apropierea graniței cu Ungaria. Fiind suprasolicitat de către utilajele de mare tonaj cu destinația autostrada Bechtel, DN 191 s-a transformat într-un segment presărat cu denivelări și gropi uriașe, asfaltul lipsind cu desăvârșire de pe mai multe porțiuni. Consider că acest fapt reprezintă o inechitate și un prejudiciu imens aduse locuitorilor județului Bihor, dar și dezvoltării acestui județ. Drept urmare, doresc să trag un semnal de alarmă pentru autoritățile naționale competente, de a soluționa neîntârziat această problemă.

  Filip Georgescu - apel la stoparea privatizării companiei farmaceutice Antibiotice Iași;

Domnul Filip Georgescu:

După un deceniu și jumătate de bâjbâieli în demersul revenirii la relațiile capitaliste de producție, privatizarea societăților de stat, realizată sub semnul unei corupții generalizate, se apropie de sfârșit. Cele 600-700 de întreprinderi economice de importanță secundară care se mai află în proprietate publică vor face și ele în scurt timp obiectul unor tranzacții mai mult sau mai puțin benefice pentru români. Dacă ne gândim că SIDEX, ALRO, PETROM, PETROMIDIA, BCR și mulți alți piloni ai economiei naționale au fost vânduți la prețuri derizorii, uneori sub nivelul comisioanelor încasate de "negustorii guvernamentali", la fel de isteți ca legendarul nostru erou popular Tândală, cel ce vindea carul cu boi pe o gâscă, atunci putem spune că privatizarea a constituit cel mai mare jaf cunoscut vreodată, care a pricinuit țării prejudicii de zeci de miliarde de euro.

Am vândut gigantul SIDEX la un preț de 30 de ori mai mic decât cel pe care-l solicită autoritățile de la Kiev pentru Combinatul siderurgic de la Krivoirog, similar cu cel de la Galați. Am dat pe nimica toată ALRO, când aluminiul a devenit un material strategic, am făcut pomană fără lumânare cu PETROM-ul (înstrăinat la un preț de 20-30 de ori mai mic decât cel real), încât, pe bună dreptate, ziarul "Kronen Zeitung" scria după încheierea tranzacției: "Atunci când OMV a cumpărat PETROM-ul din România, a cumpărat, de fapt, o a doua Austrie".

Și încă o anomalie. Adepții înfocați ai privatizării nu sunt capabili să explice de ce statul român a fost obligat să renunțe la patrimoniul său, intrat în parte în proprietatea altor state (Austria, Grecia, Franța). Și iată, în aceste zile, pe tapet se află o nouă privatizare cu cântec - "Antibiotice Iași", capabilă să aducă noi și mari prejudicii țării, îndeosebi pe termen lung, pe care Cabinetul Tăriceanu refuză să le ia în calcul.

Principalul argument pentru accelerarea haotică a privatizării a fost acela că statul este un administrator prost, care decapitalizează societățile aflate în patrimoniul său.

Contrar unei asemenea gogorițe, "Antibiotice" Iași se dovedește o companie de stat rentabilă, cu o cotă de piață de 3,1% în 2007, cu o cifră de afaceri de 68,5 milioane de euro și un profit brut de 10 milioane de euro realizat anul trecut. Mai mult, societatea ieșeană se află în fața unor perspective optimiste. În 2012 profitul său va fi de trei ori mai mare decât anul trecut, iar investițiile de dezvoltare pentru perioada 2008-2012 vor fi de 20 milioane de euro. Atunci, de ce trebuie neapărat vândută o asemenea societate profitabilă? Cine are interesul să mătrășească și ultimul șurub românesc? Nu cumva cei care dau în strepezi după această privatizare au interesele lor meschine, pe care nu vor să le scape în puținul timp pe care îl mai au de stat la guvernare? Se știe că societatea ieșeană este una de importanță strategică. Ce ne facem în cazul unor epidemii, calamități sau confruntări armate? Cumpărăm antibiotice la prețuri exorbitante, fiindcă nu le mai avem pe ale noastre la costuri rezonabile? Dar dacă noul patron va renunța la profilul actual al societății, mai cu seamă că licitația cu strigare nu-l împiedică să recurgă la un asemenea gest, și se va apuca să fabrice cosmetice sau nasturi? Nu cumva cumpărătorul este interesat de cele 40 de hectare din jurul societății, pe care ar putea să le vândă extrem de benefic, cu 2000 de euro m.p.? Și, în ultimă instanță, nu cumva în spatele acestei privatizări grăbite sau mai ales suspecte stă vreo mare companie străină de medicamente, care vrea să scoată "Antibiotice Iași" nu numai de pe piața externă, dar și de pe piața internă, pentru a ni se impune un monopol și în această privință?

În fața unei hotărâri a Curții de Apel din Iași, Guvernul s-a văzut nevoit să sisteze privatizarea. Dar, așa cum afirmă funcționarii politici de la AVAS, doar temporar. Cerem Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților, Parlamentului să împiedice privatizarea ultimei companii farmaceutice românești, aflată în patrimoniu public, și să dejoace acest nou joc mafiot.

  Filip Georgescu - comentarii negative privind poluarea orașului București;

Domnul Filip Georgescu:

Românii, ca și străinii care se află în trecere prin București, spun că este un mare risc să trăiești astăzi în metropola noastră. Trist, dar adevărat, întrucât cei mai mulți bucureșteni au ajuns și ei la o asemenea concluzie. Dificultățile enorme survin nu doar din cauza sărăciei, a lipsei de locuințe, a stării extrem de precare în care se află sănătatea, învățământul și justiția dar mai ales ca urmare a infrastructurii, aflată într-o stare deplorabilă, a condițiilor de transport și a gradului infernal de poluare. Dacă ninge sau dacă plouă o zi-două, aproape că nu mai putem traversa strada. Dacă mergem pe jos, trebuie să faci slalom printre mașinile parcate de-a lungul și de-a latul trotuarului și să ocolești șanțurile săpate de luni de zile, de diferite societăți prestatoare de servicii. Dacă te afli la volan, e și mai greu, întrucât trebuie să stai cu ochi de vultur nu numai pe cei din traficul infernal, dar mai ales pe gropile care par semănate de oameni, și nicidecum de natura lucrărilor.

Este adevărat, Bucureștii au fost din totdeauna un oraș aglomerat, murdar și cu o infrastructură de Ev Mediu. Dar parcă niciodată nu s-a prezentat în halul în care arată astăzi. Multe dintre marile sale artere sunt dezafectate de mai bine de un an. Liniile de tramvai au fost și ele scoase de pe postament. Escavatoare, camioane, perforatoare, străvechile roabe se agită uneori vreme de câteva ceasuri într-un adevărat vacarm, ca mai apoi alte câteva ore să intre într-o liniște mormântală.

Și totuși, parcă nimic nu se schimbă. Doar bordurile reînnoite de două-trei ori pe an, pentru a mai ameliora imaginea trotuarului neasfaltat din alte vremuri, ne permit să întrevedem cât de cât fața orașului de mâine. Actualul edil-șef al Capitalei promite că va face din haotica noastră urbe un veritabil mic Paris. Este mesajul ultrademagogic, prin intermediul căruia primarii de până acum i-au amăgit pe alegători, fiindcă pe parcursul mandatului mai toți se vaită că nu au fonduri.

Pentru anul 2008, Primăria Capitalei are un buget de 1,3 miliarde de euro, din care urmează să finanțeze infrastructura, învățământul, transportul în comun, termoficarea și alte lucrări. Cei familiarizați cu modul de finanțare din bani publici cred că la un asemenea buget de investiții un comision mediu de numai 0,1% echivalează cu un milion de euro.

Nu mai încape îndoială că automobilul, atât de necesar în lumea civilizată, a devenit pentru bucureșteni inamicul public numărul unu. Aproape că nu este zi în care să nu se înregistreze în Capitală câteva accidente auto, din nenorocire unele soldate cu victime, datorită neatenției, imprudenței, excesului de viteză, alcoolului, dar și degradării arterelor de circulație.

Pe de altă parte, parcarea automobilelor a devenit o problemă mai mult decât nevralgică. Municipalitatea intenționează să construiască parcări subterane și supraterane pentru 9.000 de automobile. Practic, o nimica toată. Primele două parcări subterane, Piața Universității și Gara de Nord, pentru 2.700 de automobile, ar putea să fie amenajate în următorii doi ani.

Fără îndoială, riscul cel mai mare pentru bucureșteni îl constituie poluarea. Potrivit unui studiu realizat de Asociația EcoEuropa, Bucureștiul este cea mai poluată capitală europeană. Datele statistice arată că traficul din metropola noastră produce mai mult de două milioane de tone de substanțe dăunătoare pentru organism. Calitatea aerului se degradează din ce în ce mai mult și ca urmare a lipsei spațiilor verzi. Aici este cazul să amintim că, în ultimii 10 ani, suprafața spațiilor verzi s-a redus la jumătate. Un adevărat asalt imobiliar s-a abătut asupra zonei împădurite de la Băneasa, a parcului din Drumul Taberei și a altor spații verzi. Până și Parcul Bordei, o adevărată oază pentru bucureșteni, a fost amenințat de actualul primar general și de predecesorul său să se transforme într-o zonă rezidențială, în care urmau să se construiască blocuri cu patru etaje. Poluarea este atât de gravă încât ne amenință și în interiorul locuinței, și încă de două-cinci ori mai mult decât în afara ei.

Până să ajungă micul Paris, Capitala noastră a devenit marele infern. Edilii de până acum ai orașului n-au făcut altceva decât să transmită unul altuia ștafeta degradării. Ce va face viitorul primar general? Ca să răspundem la această întrebare, înainte de toate trebuie să ne gândim, cu mare responsabilitate, cui îi vom încredința acest mandat. Poate unui medic, unui arhitect, unui inginer constructor sau economist. În niciun caz unui afacerist. Ca să redresăm Capitala, va trebui să alegem în fruntea ei un om cu cap, dar și cu suflet curat. Sunt concluziile unui cetățean care "bate" aproape zilnic Capitala.

  Constantin Faina - declarație politică intitulată Campania agricolă de primăvară;

Domnul Constantin Faina:

"Campania agricolă de primăvară"

Recent, Comisia Europeană a aprobat Programul Național de Dezvoltare Rurală prin care țara noastră poate accesa până la sfârșitul anului 2013 fonduri în valoare de aproximativ 8 miliarde euro pentru proiecte de investiții în ferme, achiziționarea de utilaje de procesare pentru infrastructură rurală. Totodată, se va primi și un avans de 3,5% din valoarea totală alocată. Acest lucru ar trebui să constituie un motiv de bucurie pentru agricultori, dar... în pragul lucrărilor necesare campaniei agricole de primăvară, agricultura noastră are o bază tehnologică fragilă, cu o populație ocupată cu mult peste media europeană, dar care contribuie la formarea p.i.b.-ului cu mai puțin de 10%.

Au început însămânțările, însă sporul genetic al semințelor nu poate fi evidențiat dacă în tehnologia de cultură nu se folosesc semințe de calitate superioară, atestate atât din punct de vedere al autenticității, cât și al indicilor de calitate superioară specifici (germinație, puritate ș.a.). Sămânța poate fi procurată de la producător direct, care poate furniza semințele în funcție de zona de cultură, de condițiile de temperatură, umiditate și sol, cât și în funcție de metodele tehnologice aplicate. Aceste semințe fiind scumpe, agricultorul recurge la promovarea de semințe mai ieftine, dar cu indicatori calitativi foarte scăzuți. De la începutul anului s-au scumpit motorina, benzina (6%), gazele naturale, fapt ce a antrenat majorări semnificative de prețuri și tarife în toate domeniile, afectând serios bugetele agricultorilor.

Pe acest fond, Guvernul s-a hotărât să acorde o subvenție de 1leu/litru de motorină, apreciind că se va reduce cu 25% prețul motorinei. Foarte puțin, în comparație cu ceea ce ar avea nevoie agricultorul în vederea realizării lucrărilor de primăvară. Din această cauză, lucrările agricole vor fi executate pe jumătate, recolta fiind în funcție de cum va arăta buletinul meteorologic și nu va trebui să găsim alte explicații pentru faptul că înregistrăm cea mai mare scădere din ultimii 18 ani, atât din punct de vedere al volumului, cât și al valorii producției agricole. Producția agricolă a scăzut cu 16,9% în anul 2007 față de anul 2006, pe seama reducerii producției vegetale cu 24,7% și a celei animale cu 3,9%. Factorii care au determinat scăderea producției agricole au fost seceta, randamentul scăzut, diminuarea suprafețelor cultivate, dar și suprafețele rămase necultivate - peste 1 milion de hectare. Nici veniturile agricultorilor nu au înregistrat creșteri, din contră, scăzând cu 16,7%.

Cu plugul tras de cal, bunăstarea în agricultură este încă departe.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Politicienii în război cu presa;

Domnul Florin Iordache:

"Politicienii în război cu presa"

Acum câteva zile, la întoarcerea în țară a președintelui Traian Băsescu, am asistat la un atac fără precedent al acestuia la adresa "mogulilor" din presă. În mod normal, pe Aeroportul Henri Coandă, președintele trebuia să prezinte concluziile vizitei și rezultatele întâlnirilor din Belgia, dar, în loc de acest lucru, s-a lansat la o campanie de denigrare a ziariștilor și trusturilor de presă.

Teza potrivit căreia anumiți jurnaliști scriu la comandă, mituiți de grupuri de interese, a fost susținută de Traian Băsescu și când era primar general al Capitalei și, mai apoi, când era candidat la Președinție.

Traian Băsescu i-a comparat pe jurnaliști cu niște "tonomate", plătiți de patronii trusturilor pentru a-l ataca.

Ceea ce este foarte clar este că orice om politic trebuie să fie conștient că presa are rolul de a prezenta și pozițiile corecte, dar și greșelile pe care acesta le face.

Dacă îți este frică de reacția presei, nu ai ce căuta în politică și în viața publică, pentru că este clar că eventuale greșeli și inexactități din activitate vor fi imediat taxate și exploatate de cei care au rolul de a prezenta activitatea unui om, cu bune și cu rele.

  Victor Sanda - declarație politică intitulată: Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni;

Domnul Victor Sanda:

"Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni"

Vineri seara, o țară întreagă a asistat la cea mai bună ecranizare a celebrei cărți a lui Stevenson - "Doctor Jekyll & Mister Hyde", avându-l în rolul principal pe Traian Băsescu: acest personaj care, inspirându-se parcă din povestirea menționată, acum e Președintele României, acum e tată, soț sau capul familiei Băsescu. Ba, mai mult, domnia sa s-a transformat în chiar purtătorul de cuvânt al marii familii Băsescu, de vreme ce amenință cu bombardarea zilnică cu drepturi la replică, a celor care-i atacă familia și pe domnia sa pe la diverse televiziuni.

În consecință, se pare că timpul domnului Traian Băsescu va fi ocupat într-o mare măsură și cu atribuțiile și responsabilitățile de purtător de cuvânt al familiei Băsescu, nu doar cu cele de președinte al României, pe care nu o dată le-a încălcat sau le-a ignorat.

În condițiile date, credem că ministrul economiei a greșit tăindu-i fondurile destinate deplasărilor pentru că, dimpotrivă, trebuia să i le suplimenteze, având în vedere dubla necesitate dată de metamorfozarea manifestă a domnului Traian Băsescu din președintele țării în purtător de cuvânt al clanului Băsescu și viceversa.

Totuși, având în vedere dorința domniei sale de a îndeplini și această din urmă sarcină pe care și-a anunțat-o public, în paralel cu cea de președinte, cum vor putea românii lui Traian Băsescu să-și dea seama când acesta s-a dezbrăcat de haina statului și când a îmbrăcat-o pe cea de purtător de cuvânt?

Răspunsul la această întrebare, doar Curtea Constituțională îl poate da!

  Victor Sanda - declarație politică intitulată: Managerul Institutului Ana Aslan pregătește ciopârțirea institutului-emblemă, sub nasul unui Guvern ignorant și nepăsător!;

Domnul Victor Sanda:

"Managerul Institutului "Ana Aslan" pregătește ciopârțirea institutului-emblemă, sub nasul unui Guvern ignorant și nepăsător!"

Dacă înainte ni se livrau informații despre succesele înregistrate atât în țară, dar mai ales în străinătate, de către Institutul de Geriatrie "Ana Aslan", mai nou, citim despre cum poate fi distrus un institut de cercetare de prestigiu chiar de către cel care-l conduce!

Decizia managerului institutului, domnul Viorel Ochiana, de a transforma ambulatoriul, situat în buricul Bucureștiului, într-o clinică de lux cu 24 de paturi, constituie un prim pas pe un drum fără întoarcere. Demersul managerului Ochiana încalcă flagrant nu doar liniile trasate în domeniu de politica ministrului Nicolăescu, ci și reglementările Uniunii Europene, care susțin dezvoltarea ambulatoriilor și îngrijirilor la domiciliu și, implicit, reducerea numărului de paturi. Scopul nedeclarat trebuie căutat, ne atenționează reprezentanții breslei medicilor, în zestrea imobiliară a Institutului de Geriatrie, mai exact terenurile pe care se află ambulatoriul și cele două spitale, în special cel de la Otopeni, care beneficiază de câteva hectare.

Am așteptat, așa cum era cazul, o poziție din partea Ministerului Sănătății Publice, dar fiind că nu era vorba de un spital oarecare, ci de primul Institut de Geriatrie și Gerontologie înființat pe mapamond, în 1952, de Ana Aslan, recunoscut ca fiind de interes, nu doar național, dar și internațional. Merită să amintesc faptul că într-un raport al Băncii Mondiale realizat în 2002, la cererea Ministerului Sănătății, în care au fost evaluate 60 de spitale din România, Institutul "Ana Aslan" a fost catalogat drept "Perla Coroanei" spitalelor din țara noastră, cu cele mai spectaculoase perspective de dezvoltare, având contracte de cercetare cu cele mai prestigioase institute din lume.

De-a lungul existenței sale, cercetători, medici, finanțiști, guvernanți și-au dat interesul și au contribuit mai mult sau mai puțin la dezvoltarea și modernizarea acestei "bijuterii" a medicinii românești care a adus beneficii nu doar de imagine, dar și financiare la bugetul statului. Toate aceste eforturi au făcut ca Institutul "Ana Aslan" să se dezvolte rapid, ajungând la 600 de paturi în clinicile de la Otopeni și Căldărușani, la un ambulatoriu și la 190 de cabinete de profil în toată țara.

Astăzi, managerul institutului, domnul Ochiana, în loc să pună umărul la o nouă construcție care să se adauge la zestrea Institutului "Ana Aslan", domnia sa distruge ce au realizat alții! Acesta desființează ambulatoriul, în ciuda politicilor în domeniu, sub pretextul penibil de a mai crea un impresionant număr de 25 de paturi, chipurile, "de lux"!

Mă întreb: oare cum își permite managerul Ochiana acest "lux"? Sau poate i l-au permis superiorii săi pe scară ierarhică? Altfel cum este posibil ca nici ministrul Nicolăescu, nici alt reprezentant al Ministerului Sănătății Publice să nu emită nicio poziție vizavi de acest subiect important pentru medicina românească, dar și pentru imaginea țării noastre. Dacă managerul Ochiana are girul ministrului sănătății, nu ne rămâne decât să sperăm ca structurile asociative ale cercetătorilor, ale medicinii românești să facă front comun împotriva acestei decizii imorale! Mai ales că, în caz contrar, s-ar putea ajunge la pierderi de patrimoniu, în cazul unui conflict declanșat în instanță de persoanele care au donat imobilul în care funcționează Spitalul Otopeni, cu condiția realizării de acte sociale.

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Situație confuză și amânări nepermise de termene la autostrada de pe Coridorul IV european;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Situație confuză și amânări nepermise de termene la autostrada de pe Coridorul IV european"

În seria intervențiilor parlamentare pe tema autostrăzii de pe Coridorul IV european, mai ales cea privind tronsonul Arad-Timișoara, consider că trebuie să fie "demascată" încă o ipostază a nepăsării, a găsirii de motive cu orice preț pentru a mai prelungi stagnarea pregătirilor, pentru a justifica situația confuză și amânările nepermise de termene privind începerea efectivă a lucrărilor.

Este nevoie să spun că pentru această porțiune de autostradă, inclusiv pentru centura ocolitoare a Aradului, s-a găsit soluție de finanțare din anul 2003. S-a spus atunci că într-un an, maxim într-unul și jumătate, va demara lucrul la acest mare obiectiv național și european, deopotrivă.

A venit schimbarea de guvern din 2005, care a avut doar o singură preocupare pe linia construcției de autostrăzi în România: aceea de a nega realizările anterioare și de a stopa continuarea lucrărilor pe șantierele în lucru, dar mai ales de a opri acțiunile pregătitoare (documentații, eliberări de amplasamente), pentru cele care urmau să înceapă ulterior (chiar în 2005, dacă ar mai fi continuat guvernarea precedentă) sub pretextul revizuirii prețurilor din devizele elaborate la acea dată.

Ca o ironie, prețurile în următorii trei ani în care practic nu s-a mai făcut nimic au crescut exponențial, dar pentru tronsonul în cauză nici acest motiv, al reducerii costurilor, nu mai putea fi invocat, întrucât a fost oprită și efectuarea documentațiilor necesare.

De ce această situație? Oricine va încerca să afle de la cei responsabili acest mister nu va reuși, sunt sigur. Motivul poate fi însă ușor de dedus, printr-un raționament simplu: continuarea pregătirilor și începerea lucrărilor ar fi necesitat alocarea de fonduri pentru partea de contribuție a Guvernului, dar fondurile de la infrastructură trebuiau reorientate spre alte destinații, care erau mai bine cotate la capitolul imagine, cum sunt cheltuielile sociale sau reabilitările de școli și spitale, și acestea însă n-au reușit să treacă de faza incipientă, în acest timp.

Recent, la investiția atât de mult așteptată, și cea mai justificată în ce privește ordinea de prioritate a începerii, s-a înregistrat un nou episod al amânărilor de termene și al situațiilor confuze. Specialiști și factori de răspundere din ministerul de resort, de la compania de autostrăzi și de la autoritățile locale au adunat pe toți cei interesați, cu terenuri în zonă, să le prezinte - probabil - stadiul pregătirilor. Fapt care nu a fost deloc clarificat și concretizat, în afară de o promisiune că va urma în curând licitația lucrărilor, evitându-se să se spună esențialul: care este amplasamentul traseului, ce terenuri vor fi expropriate, care, firesc, trebuie eliberate rapid de orice sarcină.

Să fie aceasta încă o cale prin care se tergiversează neînceperea execuției?

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Strigătul unui președinte de stat: Pe ei, pe mama lor!;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată «Strigătul unui președinte de stat: "Pe ei, pe mama lor!"».

În anii 2003-2004, savuram cu nesaț articolele Evenimentului Zilei și ale Academiei Cațavencu referitoare la afacerile controversate ale baronilor PSD. Într-o perioadă în care obiectivitatea jurnalistică era influențată considerabil de datoriile organelor de presă către bugetul de stat, tirajele puținelor ziare care spuneau lucrurilor pe nume creșteau vizibil. Exista o vorbă printre tinerii care înțelegeau felul în care se încerca manipularea prin mass-media a unui întreg popor, în vremurile respective: "Sărac voi fi în ziua în care nu voi mai avea 10.000 de lei pentru a-mi cumpăra Academia Cațavencu".

În campania din 2004, domnul Băsescu a câștigat pe considerentul că el nu va fi ca Adrian Năstase. Tocmai dezinvoltura comportamentului său era o garanție că va promova libertatea de exprimare. Traian Băsescu părea un om capabil să accepte critici și incapabil să se înmoaie la cuvintele lingușitoare ale apropiaților. Din păcate, Traian Băsescu al anului 2008 este un om înconjurat de consilieri care au devenit cunoscuți prin odele închinate președintelui României în "oficioasele" românești. Prin urmare, Traian Băsescu a ajuns să nu mai suporte criticile și a devenit dependent de lingușelile angajaților de la Cotroceni.

Nu am de gând să iau apărarea jurnaliștilor jigniți de președintele României. Au făcut-o ei înșiși mai bine decât aș face-o eu. Ceea ce vreau să punctez este faptul că o anumită parte a presei a înțeles fățărnicia președintelui României. Cum să nu critici un șef de stat care își dă afară colaboratorii mai deștepți decât el? Cum să nu observi faptul că "apoliticul" Traian Băsescu instaurează în PD-L o dictatură dominată de cultul personalității sale? Cum poți să îl crezi pe cel care și-a atribuit o casă de protocol în București, deși averea sa îi permitea să își cumpere o locuință? Și exemplele ar putea continua.

În 2004, angajații instituțiilor de stat se ascundeau pe la colțuri să afle din presa încă independentă ce afaceri dubioase mai făceau șefii lor. Ziariștii sufereau de mania persecuției, fiind urmăriți și având telefoanele ascultate. În România anului 2008, o parte a presei îl critică pe Traian Băsescu. Traian Băsescu spune despre aceasta că este condusă de "moguli" serviți de "tonomate", "țigănci împuțite", "găozari" sau "păsărici".

Duminică, în Cluj-Napoca, la două zile după ce Traian Băsescu punea la zid presa românească, forțele de ordine au lovit, fără motiv, doi ziariști care își făceau datoria, la sfârșitul unui meci de fotbal. No comment!

  Ioan Oltean - declarație politică intitulată Liberalii, gafele și Lidia Bărbulescu;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică intitulată "Liberalii, gafele și Lidia Bărbulescu"

Dacă credeați că liberalii vor lăsa în urma lor numai dezastre, ei bine, nu v-ați înșelat.

Moda alergiei virulente la orice critică și reacțiile primitive față de Uniunea Europeană ale primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, continuate de președintele Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu, sunt acum preluate de o doamnă relativ anonimă, care se ocupă cu orice altceva, numai cu îndeplinirea atribuțiilor sale de președinte al CSM nu.

Doamna Lidia Bărbulescu, care de altfel este și o prietenă intimă a Rodicăi Stănoiu, s-a molipsit de proastele obiceiuri liberale și, fără să se consulte cu cineva mai avizat în domeniu, a cerut SUA să-și dovedească afirmația din Raportul Departamentului de Stat, potrivit căreia justiția din România nu este independentă.

Acest tip de reacție venit din partea conducerii CSM, ne surprinde, cu atât mai mult cu cât doamna Bărbulescu nu se arată atât de vehementă când vine vorba despre apărarea procurorilor și judecătorilor în fața eventualelor presiuni politice exercitate, preferând să-și dea cu părerea în chestiuni prea complexe pentru domnia sa și care, în mod cert, o depășesc.

Din păcate, astfel de comportamente tind să se extindă, punând România în situații extrem de delicate.

Atitudinea primului-ministru care striga Uniunii Europene să-și vadă de lungul nasului, pentru că știe el mai bine ce să facem, jignirile adresate de Bogdan Olteanu ambasadorului SUA în România, Nicholas Taubman, au creat un precedent periculos.

Se pare că, în acest moment, oricine a ajuns să-și permită să comenteze pe marginea mesajelor de îngrijorare venite de la oficialii americani sau europeni, având convingerea că prin atacuri verbale violente se pot acoperi lacunele reformelor pe care România trebuie să le ducă la bun sfârșit.

Reacțiile de acest gen nu fac altceva decât să sensibilizeze și mai mult relațiile statului român cu UE și SUA, iar consecințele pe termen lung nu le vor simți nici Călin Popescu-Tăriceanu, nici Bogdan Olteanu și nici Lidia Bărbulescu, ci cetățenii acestei țări.

Deși știm faptul că proastele obiceiuri se deprind mult mai ușor decât cele bune, îi sugerăm, pe această cale, doamnei de la CSM să se aplece mai mult asupra atribuțiilor ce-i revin din fișa postului și să se abțină atunci când este vorba de tratarea anumitor probleme care trebuie dezbătute la cu totul alt nivel.

Cât despre guvernanții liberali, consecințele reacțiilor lor necontrolate se vor vedea cu o mai mare claritate cu ocazia organizării alegerilor locale și generale din acest an, unde cel care va da cartonașul roșu este poporul român.

  Ioan Țundrea - comentarii privind atacul președintelui Traian Băsescu la adresa jurnaliștilor;

Domnul Ioan Țundrea:

Montesquieu exprimă în "Spiritul legilor" (operă monumentală, compusă din 31 de cărți), că cele trei puteri ale statului sunt puterea executivă, puterea legislativă și puterea judecătorească. Acestea trebuie să fie clar separate, să nu interfereze una în "treburile" celeilalte, fiecare având funcții bine definite: elaborarea legilor, aplicarea lor și judecarea corectă a conflictelor care apar în societate, în funcție de prevederile legii existente la un moment dat. În ultimii patru ani, președintele țării a discreditat continuu stâlpii puterii statului democratic, denumiți de Monesquieu: executiv, legislativ și judecătoresc. Mass-media este considerată în lumea democratică al patrulea stâlp al puterii statului și am avut convingerea că atacul permanent al președintelui se va opri la porțile ei și că doar va "zgâria cu gheruțele" câțiva ziariști. Dar paranoia prezidențială a incriminat in corpore în aceste zile și mass-media, care "în nemernicia ei" i-a atacat "onoarea familistului cocoș", atribuind invective veninoase reprezentanților presei care l-au adus la putere. Am analizat atacurile veninoase ale președintelui la adresa ziariștilor și consider că acestea au cel puțin trei cauze:

  1. Încercarea disperată a acestuia de a ascunde dezvăluirile despre legătura dintre cazul Hayssam și "profesorul" care aceștia presupun că este.
  2. Absența exercitării de către acesta a atribuției constituționale principale pe care o are, și anume politica externă, consecințele nefaste fiind izolarea țării și cel mai mare preț la gaze din UE, pe care românii îl plătesc.
  3. Căderea galopantă în sondaje a acestuia, datorită faptului că românii au început să simtă efectele minciunii lui "Să trăiți bine".

În consecință, vă adresez rugămintea, dragi colegi, să ne solidarizăm și să-i solicităm instituției prezidențiale, și nu președintelui, în numele garantului democrației care este Parlamentul României, să-și ceară scuze față de reprezentanții presei cărora le-a fost lezată demnitatea în cel mai odios mod cu putință, și anume etichetându-i pe toți cei care au curajul să-i demaște măștile ipocrite în alți "322 de ticăloși".

  Ioan Țundrea - declarație politică intitulată PD, demolatorul partidelor istorice;

Domnul Ioan Țundrea:

"P.D., demolatorul partidelor istorice"

Am trăit ani de zile cu certitudinea că diversiunile, infiltrările, discreditările la care sunt supuse partidele istorice ar fi opera unor absconse organizații comuniste, continuatoare a acestei intoxicări de 50 de ani.

După eșecul lamentabil al Convenției, cauzat de aceleași scandaluri, provocate aproape identic ca și astăzi de PD și Băsescu, prima țintă a fost atinsă și PNȚ-CD nu a mai reușit să intre în Parlament.

Același PD a furat brandul PSDR pentru a accede în Internaționala Socialistă, la scurt timp partidul condus de domnul Cunescu fiind absorbit.

După câteva zile de la acceptarea rugăminților lui Băsescu de a intra la guvernare, conservatorii au devenit o țintă permanentă a PD și a președintelui lor ajuns în această funcție după ridicola scenă cu "plânsu' la TV".

La câteva săptămâni, liberalii care l-au adus pe scaunul prezidențial pe Băsescu și care au acceptat în alianță PD-ul, care avea 4 % în sondaje, au devenit și ei ținta tirului necruțător al "sărmanilor miliardari" ai drumurilor, bordurilor, codrilor și mărilor.

QED(quod erat demonstrandum)

  Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată Pactul pentru Costel și pentru România;

Doamna Ionica Constanța Popescu:

"Pactul pentru Costel și pentru România"

Pact, Costel și România păreau să fie pentru români cuvintele cheie ale săptămânii trecute. Am savurat, laolaltă cu ceilalți români, succesul lui Costel Busuioc, un român care a reușit în Spania mai mult decât să fie căpșunar șef sau liderul vreunei bande de "ciorditori".

M-am enervat, laolaltă cu alți sau cu aceiași români, pe stilul inconfundabil al unora dintre politicieni de a "fura" imagine, de a se înfrupta din succese care nu le aparțin.

Sigur, a venit finalul de săptămână care mi-a oferit motive să-mi îndrept furia spre altceva, spre declarațiile președintelui la adresa presei și mai ales spre modul în care consimte domnia sa să trateze relația cu cei din jur.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc. M-am săturat să discut și să analizez ce face acest președinte.

Cert este că episodul cu domnia sa mi-a mai domolit furia legată de "cazul Costel" și m-a făcut să-l privesc nu doar critic, ci constructiv.

Am pornit de la faptul că, după ce Costel Busuioc a devenit celebru cel puțin în două țări din Europa, Spania și România, floarea cea vestită a clasei politice românești a sărit să se pozeze și să se alipească, fie și prin declarații, cu Pavarotti din Banat. Parcă intrați ei înșiși în concursul Hijos de Babel, variantă politică românească, președintele țării l-a sunat, un deputat a propus prin intermediul presei ca Guvernul să-l implice pe câștigătorul concursului din Spania într-un proiect de promovare a imaginii României, iar ministrul culturii i-a promis o bursă de studii în România.

Desigur, și la bine, și la rău, orice încurajare este binevenită. Doar că nu doar cu un telefon sprijinim talentele în România. Iar ca să putem da un telefon, ca să știm pe cine să felicităm, trebuie să și identificăm persoana.

De aici, întrebarea: cum, în mod concret, îl descoperim pe Costel?

Cum descoperim numeroșii Costei talentați și cum facem ca ei să nu se piardă în mulțime? Pentru că, evident, Costel Busuioc este un exemplu. Un om pe al cărui destin ursitoarele au insistat. Și care a avut norocul chior, cum se spune în limba română, de a fi nevoit să se facă zidar în Spania.

Parcă Dumnezeu a vrut ca cel supranumit Pavarotti din Banat să poarte un nume comun la români; așa, ca să ne arate că el e doar Costel care a ieșit din anonimat. Mai mulți Costel așteaptă să fie scoși la lumină.

Pact, Costel, România.

Săptămâna trecută s-a semnat pactul pentru educație. Acum se cere unul și pentru sănătate. Am scepticismul meu legat de acest gen de documente.

Dar dacă tot sunt în trend, de ce nu le-am lua în serios și de ce nu le-am face serioase, coerente și aplicabile?

De ce nu am face un pact pentru România? Un pact pentru România care să cuprindă și ideea de educație, și pe cea de sănătate, și pe cea de creștere economică, și pe cea de identificare, stimulare și susținere a oamenilor deosebiți, a românilor talentați? Să ne identificăm "ambasadorii", potențialii promotori ai imaginii țării noastre în lume, înainte să fie căpșunari sau zidari prin lume, să ne identificăm tinerii care merită să fie bursieri pe banii statului înainte să ni-i descopere emisiunile de divertisment din alte țări. Să nu ne lăsăm doar pe mâna fundațiilor și să luăm în seamă necesitatea unei strategii naționale pentru identificarea acestor români. Să nu vă mire includerea creșterii economice în strategia aceasta. Ideea nu este una originală; am extras-o din răspunsul primit de reporterul care-l intervieva pe Costel Busuioc la o zi după succesul său în Spania. Întrebat dacă se gândește să se întoarcă acasă acum, că este cunoscut și că statul îl va sprijini cu o bursă pentru a studia la Conservator, tânărul zidar a dat răspunsul de bun simț al românului care cunoaște greul; citez din memorie: "Să mă întorc acasă este un lucru la care trebuie să mă gândesc foarte serios. Pentru că bursa se referă numai la mine, nu include și familia mea". Omul are nevoie mai mult decât de studii la Conservator. El trebuie să-și întrețină familia. Și nu știe să facă asta decât prin muncă. Iar munca și plata din țară nu i-ar da posibilitatea asta.

O să vă par, poate, simplistă sau ducând lipsă de idei, dar voi repeta faptul că nu suntem serioși în atragerea și/sau scoaterea din anonimat a românilor cu potențial intelectual ridicat. Am să amintesc faptul că prin Parlamentul României noi, aici, am trecut, am votat legea inițiată de un grup de parlamentari conservatori privind stimularea tinerilor cu potențial intelectual deosebit. O lege care nu este aplicată. Dar care ar putea fi o formă, un început de identificare a "ambasadorilor", desigur, onorifici, României în lume.

Stimați politicieni care mai vreți încă și încă un mandat, ascultați-l pe Costel, bucurați-vă de vocea lui și țineți-i pumnii pentru mai departe. Dar nu încercați să-i furați imaginea și succesul. Mai bine căutați-l pe Costel în România și ajutați-l cât mai e în țară! Pe oricare Costel talentat. Pe oricare Costel care nu are posibilități materiale să-și facă talentul recunoscut sau care nu are șansa de a pleca din țară.

Unii dintre noi contribuie cum pot la un astfel de demers, fundațiile fac și ele acest lucru, dar o coordonare în toate n-ar strica.

Și atunci când am fi înconjurați de Costel talentat în muzică, pictură, arte, literatură, calculatoare etc. n-am mai face gafa să spunem că succesul lui Costel Busuioc este un pas mic pentru el și mare pentru România. Un moment care îți schimbă viața și îți înlocuiește salariul de zidar în Spania cu un contract cu SONY e un pas enorm pentru o persoană. Și mic pentru România. Inversarea situației e făcută, fals, de politicieni. Dacă ar fi identificați la timp și în țară toți, sau măcar o parte însemnată a Costeilor, atunci am putea vorbi de un pas mare pentru România. Până atunci, sintagma nu se aplică. E un pas foarte mic pentru România, e un pas înapoi pentru România, că nu a ieșit ea în lume cu Costel, ci a lăsat o emisiune de divertisment din Spania să ni-l aducă acasă pe Costel.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Locuințele sociale pentru persoanele evacuate din imobilele retrocedate, bătaia de joc a guvernelor din ultimii șapte ani!;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată "Locuințele sociale pentru persoanele evacuate din imobilele retrocedate, bătaia de joc a guvernelor din ultimii șapte ani!".

Comisia parlamentară de anchetă pentru investigarea și clarificarea modului în care au fost cheltuite sumele din fondul constituit în cotă de 2% din sumele obținute din privatizări, destinat construcției de locuințe sociale, prevăzut la art. 44 alin.(2) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și-a finalizat activitatea cu un raport sec: până în 2007 legea nu s-a respectat, iar banii au fost folosiți cu altă destinație.

Este evident că foștii proprietari trebuiau repuși în drepturi, iar Legea nr.10/2001 prevedea clar constituirea acestui fond destinat construirii de locuințe pentru chiriașii evacuați. Există cazuri absolut dureroase, de familii care au rămas a doua oară fără locuințe. Acestea au deținut case în proprietate, ele au fost demolate de comuniști din cauza planurilor urbanistice din acea perioadă, iar ulterior au primit o altă locuință, într-un imobil supus acum retrocedării. Acești oameni, marea lor majoritate având acum vârste înaintate, au trăit astfel de două ori în viață imensa tragedie a rămânerii pe drumuri.

Obiectivul anchetei comisiei de anchetă a fost aflarea adevărului în ceea ce privește utilizarea sumelor acumulate din privatizări, destinate construcției de locuințe. Din nefericire, în perioada 2001-2006, sumele prevăzute de Legea nr.10/2001 nu au fost constituite într-un fond special și nu au folosite pentru adevărata lor destinație, respectiv construcția de locuințe sociale destinate familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor și persoanelor cu handicap care au fost evacuate din casele naționalizate retrocedate. Acest fapt se poate verifica prin neincluderea fondului respectiv în legile bugetului din perioada 2001-2006. Începând cu anul 2007 însă, la sesizările repetate pe care le-am făcut la adresa Executivului, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor a solicitat Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru sprijinirea finanțării construcției de locuințe sociale, prin aplicarea prevederilor art. 44 alin.(2) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor O.U.G. nr.113/2006. Astfel, în anul 2007 au fost alocate fonduri în valoare de 25 milioane RON, aprobate prin H.G. nr.567/13.06.2007, pentru derularea Programului de finanțare a construcțiilor de locuințe sociale pentru chiriașii evacuați. În anul 2008, cu toate că au fost alocate de la bugetul de stat 20 milioane RON pentru derularea Programului de finanțare a construcțiilor de locuințe sociale pentru chiriașii evacuați, prevăzut de O.U.G. nr.74/2007, fondul de 2% din sumele obținute din privatizări, prevăzut de Legea nr.10/2001 din nou nu a fost constituit.

Consider că de nefolosirea banilor publici potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 sunt răspunzătoare instituțiile statului, respectiv Guvernele din perioada 2001-2004 și 2004-2008, și ministerele de resort din aceleași perioade care au avut în subordine alocarea și utilizarea respectivelor sume. De asemenea, răspunderea revine și consiliilor locale, care nu au solicitat sumele necesare și aplicarea actelor normative în vigoare. Din păcate, majoritatea covârșitoare a consiliilor locale din țară au dat dovadă de indiferență în abordarea acestei probleme, nesolicitând sumele necesare pentru construcția de locuințe sociale.

Situația ar putea fi dramatică și de acum înainte dacă autoritățile locale nu conștientizează că trebuie să se implice în construcția de locuințe sociale pentru familiile evacuate din locuințele retrocedate, în calitate de cofinanțator al acestor proiecte. Am întâlnit însă cazuri de oameni aflați în astfel de ipostaze tragice care nici măcar nu au fost primiți în audiență de către edili, și nicidecum să le fie rezolvate doleanțele locative. În aceste condiții, Comisia parlamentară de anchetă a recomandat Executivului să solicite consiliilor județene și consiliilor locale din țară un inventar riguros al necesarului de locuințe sociale destinate familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor și persoanelor cu handicap care au fost evacuate sau urmează să fie evacuate din casele naționalizate retrocedate, pentru a identifica în timp optim toate etapele necesare privind satisfacerea acestui proces investițional social. În acest fel, Guvernul va determina responsabilizarea consiliilor locale de a inventaria cazurile potențialilor beneficiari ai Legii nr.10/2001 din fiecare localitate, prevenind astfel eventuale convulsii sociale generate de nerespectarea drepturilor conferite oamenilor prin lege.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Copiii emigranților, orfanii de tip nou ai României;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică intitulată "Copiii emigranților, orfanii de tip nou ai României".

Presa internațională deplânge situația sutelor de mii de copii din România, rămași singuri după ce părinții i-au părăsit pentru a munci în Occident. Mass-media îi numește pe acești copii părăsiți "orfanii emigrației", sintagmă care reliefează situația din ce în ce mai dramatică în care se află odraslele post-decembriste ale românilor. Statisticile, mai mult sau mai puțin oficiale, arată că peste 2,5 milioane de români au plecat la lucru în statele europene, în special Italia și Spania, dar și în Marea Britanie și Irlanda. Faptul că emigranții români trimit familiilor din țară mai mult de cinci miliarde de euro pe an, respectiv 4% din venitul național al României, nu-i "încălzește" absolut deloc pe copiii rămași fără părinții plecați, practic lăsați de izbeliște, cu toată dragostea și afecțiunea bunicilor, mătușilor sau altor rude care-i au în grijă.

Studiile recente au scos la iveală că copiii cu părinți plecați în străinătate sunt mult mai nefericiți decât cei cu părinții aflați în țară. Majoritatea copiilor care au ambii părinți plecați în străinătate se simt singuri (36%), neiubiți (22 %), neglijați (16 %), diferiți de alți copii (34 %), sau pur și simplu nu știu ce se așteptă de la ei (22 %), în condițiile în care copiii provenind dintr-o familie normală au mult mai rar probleme de acest fel - cu până la 16 % mai puțini se plâng de aceleași neliniști. De asemenea, se constată o mare diferență în ceea ce privește rezultatele școlare ale copiilor supravegheați, față de cei care au părinții plecați la muncă în străinătate. Totodată, plecarea unuia dintre părinți, în special a mamei, nu duce doar la ruperea relației cu copilul, dar și la o deteriorare a relației dintre cei doi părinți, care poate culmina cu divorțul. Dramatic este faptul că plecarea temporară în străinătate a mamei poate să se transforme într-o abandonare definitivă a familiei și copiilor rămași în țară.

Mai mult, drama sutelor de mii de copii din România care au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate se sfârșește nu de puține ori fatal. Cu toate că oamenii pleacă din țară cu gândul la copii, aceștia devin, de fapt, primele victime ale fenomenului. Departe de familie, lipsiți de dragostea și îngrijirea părinților, ei suferă cumplit, mulți dintre ei nu suportă acest statut și aleg fatalmente să se sinucidă.

Această tristețe a copiilor cu părinți plecați în străinătate am constatat-o și pe viu, nu este vorba doar de statistică. În cadrul unei vizite la o școală din județul Arad, atunci când am întrebat elevii dacă au părinți plecați în străinătate, aproape jumătate dintre ei au răspuns afirmativ, s-au întristat, iar câțiva chiar au izbucnit în lacrimi. Consider că părinții care totuși doresc să plece din țară trebuie să se gândească mult mai atent la soarta copiilor rămași acasă, și, de asemenea, se impune ca statul român să găsească o strategie optimă pentru a alina suferințele acestor "orfani" fără voie.

  Mircea Man - declarație politică intitulată Ecuația valabilă în sistemul sanitar: Neglijență + Incompetență = Moarte;

Domnul Mircea Man:

"Ecuația valabilă în sistemul sanitar: Neglijență + Incompetență = Moarte"

În anul 1948, prima Adunare Mondială a Sănătății a simțit nevoia să creeze o zi mondială a sănătății, iar din 1950, pe data de 7 aprilie a fiecărui an se celebrează Ziua Mondială a Sănătății. În martie 1999, prin Hotărârea de Guvern nr.224 s-a decis ca această zi să fie sărbătorită și în România. Guvernul României trebuie să se implice în orice activitate în acest sens iar sănătatea trebuie să fi o prioritate a guvernului, ceea ce nu se întâmplă, din păcate, la noi, iar reformatorul Nicolăescu a dat peste cap tot sistemul sanitar românesc.

Da, este grav ce se întâmplă în sistemul sanitar românesc, viața nu mai are valoare, din lipsa banilor nu se mai pot rezolva cazurile grave ale pacienților, mortalitatea a crescut, în spitale nu găsim medicamente, lipsesc până și feșele sau banala aspirină, iar datoriile unor spitale sunt enorme, ca să nu mai vorbim de aparatura veche de peste zeci de ani cu care spitalele sunt dotate.

Domnul ministru Nicolăescu ignoră cu nonșalanță adevărul din sistemul sanitar, dar ce este cel mai grav este că ignoră chiar pacienții. La conducerea acestui minister nu avem nevoie de un contabil ci de un specialist, iar sănătatea românească a intrat deja în colaps.

Marea reformă sanitară pe care ați făcut-o, domnule ministru, nu a făcut altceva decât să adâncească criza din sistem, iar mai nou, din luna martie a acestui an vreți ca medicii să transmită rapoartele lunare către Casele de Asigurări de Sănătate printr-un sistem informatic unic, dar surpriză!, calculatoarele nu au fost primite de la Ministerul Sănătății.

Domnule ministru, ne pleacă medicii și specialiștii din țară, spitalele sunt la pământ, medicamentele lipsesc cu desăvârșire, mor oameni nevinovați din cauza incompetenței și a sictirului de care unii medici dau dovadă, trebuie să înceteze faptul că în România plătim toți asigurările de sănătate și nu beneficiem de aceste servicii, trebuie să găsiți soluții eficiente pentru a rezolva problemele din sănătate și pentru a salva ceea ce este cel mai de pret viața oamenilor.

Sănătatea, domnilor colegi, este capitalul cel mai de preț al omului, pentru că de ea depind toate activitățile sale vitale - organice și sociale. Noi trebuie să dăm sănătății importanța și interesul pe care aceasta le merită.

  Mircea Ciopraga - declarație politică intitulată PD-L și PSD au respins propunerea de interzicere a folosirii cianurii în minerit;

Domnul Mircea Ciopraga:

"PD-L și PSD au respins propunerea de interzicere a folosirii cianurii în minerit"

La dezbaterile care au avut loc în ședința Comisiei pentru industrii și servicii din Camera Deputaților din data de 12 martie 2008 pe marginea Proiectului de Lege privind folosirea cianurilor în minerit, PD-L și PSD au schimbat fundamental proiectul inițial de lege, într-o formă care să permită folosirea în continuare a cianurii în procesul de prelucrare a minereurilor auro-argentifere.

Această modificare finală a proiectului de lege a avut loc după o lungă perioadă în care grupurile PD-L și PSD au tergiversat luarea unei decizii în comisie.

În timpul ședinței, deputații PD-L și PSD membri ai comisiei au încercat prin mijloace meschine și fără asumarea responsabilității să modifice complet proiectul de lege. Aceștia au încercat să introducă unele amendamente neasumate conform regulamentului, cu scopul de a induce impresia greșită că acestea ar fi fost formulate de întreaga comisie. Ulterior, au respins prin vot titlul inițial al propunerii legislative, inclusiv unicul articol - practic întreagra propunere inițiativă.

La acest moment, deputații liberali din Comisia pentru industrii și servicii au părăsit sala, neacceptând ca în mod abuziv și neregulamentar să fie părtași la ceea ce considerăm "maltratarea" unui proiect de lege. Deputații PD-L și PSD au votat legea însă cu schimbări, care s-ar traduce sub forma "folosirea cianurii este permisă atâta vreme cât se respectă legea".

Este curios cum argumentele Guvernului și ale deputaților liberali privind gradul ridicat de pericol al acestei tehnologii și gravele accidente care au fost produse, inclusiv cel de la Baia Mare din anul 2000, nu au convins liberal-democrații.

La fel de curios este faptul că nici deputații social-democrați nu au susținut această inițiativă, deși prin vocea unor lideri marcanți ai partidului se pronunțaseră deja împotriva folosirii cianurii în minerit.

Mai multe organizații neguvernamentale, printre care Greenpeace, Alburnus Maior, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, Fundația pentru Parteneriat, dar și numeroși cetățeni au venit în sprijinul acestei propuneri.

În întreaga lume, între 1998 și 2006 au avut loc peste 25 de accidente cu cianuri, motiv pentru care, în ultimii ani, o serie de state au interzis folosirea cianurii în procesele de exploatare a metalelor prețioase.

La noi în țară, în ianuarie 2000 a avut loc cel mai grav accident ecologic la o mină având drept cauză cianurile, care, scurse accidental în Tisa și în Dunăre, au provocat moartea a mii de tone de pește.

În aceste condiții, atât Guvernul, cât și Partidul Național Liberal și-au manifestat în ultima perioadă preocuparea constantă pentru protecția mediului, impunându-se adoptarea și implementarea acestei măsuri legislative, ca o soluție pentru o Românie curată, în care toți vrem să trăim.

Grupul parlamentar al PNL va susține în ședința de plen finală interzicerea folosirii cianurii, cu atât mai mult cu cât metoda ar urma să fie aplicată în cadrul mai multor proiecte miniere din Munții Apuseni.

Considerăm că o decizie politică responsabilă asumată de Comisia pentru industrii și servicii ar obliga agenții economici din domeniu să-și perfecteze tehnologiile de exploatare minieră, mai ales că la momentul actual s-a pus la punct un procedeu de extracția aurului fără folosirea de cianuri.

Ca vicepreședinte al Comisiei pentru industrii și servicii vă solicit ca în ședința de plen în care se vota acest proiect de lege să dăm dovadă de maturitate și responsabilitate față de cetățenii României și să interzicem folosirea cianurii în minerit!

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Fermierii uitați de toți;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică cu titlul "Fermierii uitați de toți".

Fermierii din Ardeal au manifestat în stradă susținând că vor bloca importurile de lapte materie primă din Uniunea Europeană, după ce negocierile dintre reprezentanții crescătorilor de taurine și procesatorul clujean de lapte au eșuat. Condițiile fermierilor, care vor un preț de 1,50 lei pe litrul de lapte materie primă, față de un maxim de 1,20 lei oferit de procesator în acest moment, au fost refuzate de procesator.

Procesatorul clujean a refuzat, pentru a treia oară, să majoreze prețul la laptele cumpărat de la fermieri, motivând că plătește prețuri la nivelul Uniunii Europene pentru laptele conform cu normele în domeniu. Prețul de achiziție al laptelui de la fermieri a crescut cu 30% în ultimele 12 luni, susțin procesatorii. În schimb, prețul la raft al laptelui procesat și ambalat a crescut cu jumătate.

Cei mai afectați de suma mică oferită pentru lapte sunt fermierii mici, care nu au alte surse de venit. Din nefericire, fermierii clujeni nu au ajuns la nici un acord cu procesatorul de lapte local.

Alte câteva sute de fermieri din opt județe din Ardeal și Banat au protestat și ei împotriva prețurilor mici oferite de procesator. În aceste părți, fermierii și procesatorii au ajuns la un acord amiabil pentru ambele părți. Soluția ar fi, într-adevăr, ca micii fermieri să formeze ferme mai mari, cu mai multe capete de animale, astfel crescând și posibilitățile lor financiare, putând fi accesate mai ușor fonduri europene în domeniu.

Dar, până când se va ajunge aici, micii fermieri trebuie lichidați? De ce statul nu poate interveni cu subvenții, așa cum se întâmplă în alte țări ale Uniunii Europene? De ce în România micii fermieri sunt puși la zid de marii procesatori de lapte, iar statul nu îi poate ajuta cu nimici?

  Miron Ignat - intervenție având ca temă Ziua Internațională a Francofoniei;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Internațională a Francofoniei"

Pe data de 20 martie este celebrată Ziua internațională a Francofoniei. Din cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei fac parte 55 de state și guverne membre, printre care se află și România.

Totodată, această dată marchează crearea, la 20 martie 1970, a Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică, devenită în prezent Agenția Interguvernamentală a Francofoniei, aceasta fiind principalul operator din cadrul Francofoniei Instituționale.

Franceza este limba oficială a 32 de țări de pe 5 continente, este una din limbile oficiale folosite de numeroase organizații internaționale, cum ar fi: Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite.

Pentru țara noastră, anul 2006 a avut o semnificație deosebită, deoarece aceasta a preluat președinția francofoniei și a fost aleasă să organizeze Conferința la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern.

În țările francofone de pe toate cele cinci continente, cât și în statele care nu fac parte din familia francofonă, cum ar fi: Italia, Danemarca, Brazilia, Venezuela, sunt organizate acțiuni cu specific cultural, științific, educațional și de comunicare internațională.

Și în România se organizează o serie de evenimente în care sunt implicate ministere cu activitate în domeniul francofoniei, instituții ale administrației publice centrale, organizații neguvernamentale, ambasade ale statelor francofone la București, biblioteci.

Această sărbătoare a fost creată în anul 1998 pentru a celebra diversitatea țărilor francofone și a limbii franceze care ne leagă. Țara noastră a intrat în această mișcare francofonă în anul 1991, la început cu statutul de observator, iar doi ani mai târziu a devenit membru cu drepturi depline.

În urma unui raport făcut în perioada francofoniei în anii 2006-2007, aproximativ 128 de milioane de oameni vorbesc limba franceză fluent sau o folosesc în mod regulat, iar aproximativ 100 milioane de oameni care locuiesc în țările nefrancofone învață această limbă. Totodată limba franceză este a doua limbă străină care este predată în școli, după limba engleză.

  Alexandru Mocanu - declarație politică: Umilul... arogant;

Domnul Alexandru Mocanu:

"Umilul ... arogant"

De la o vreme, adică de când Mircea Geoană l-a pus să joace rolul "umilului și nevinovatului" pe sticla televizoarelor, vicepreședintele PSD Liviu Nicolae Dragnea a adoptat un comportament de îngâmfat, de infatuat și de arogant în raport cu cojudețenii săi din Teleorman, de unde încasează lunar îndemnizația pentru funcția de președinte al Consiliului Județean, funcție pe care o deține dar nu o exercită decât extrem de rar.

Domnul Dragnea, umblând cu nasul din ce în ce mai pe sus a ajuns nici să nu mai voteze în Teleorman, ci la București. Sunt convins că nici indemnizația de la Consiliul Județean nu vine să și-o ridice și, probabil, îi este pusă pe card. Chiar dacă se spune că "banii nu au miros", lui pesemne îi miroase a hoit pentru că, nu-i așa, numai el știe ce a făcut, cum a făcut, și cu cine a făcut ca să ajungă aici.

Dar asta nu îl împiedică acum, în prag de alegeri pentru funcția de președinte al Consiliului Județean să treacă pentru cel mult juma' de ceas prin comune și cu nerușinare să prostească lumea de la obraz. Astfel, forțează primarii să strângă lumea la căminul cultural, iar el vine și, ostentativ, semnează două hârtii în fața oamenilor explicându-le că, iată, datorită mărinimiei sale, sătenii vor beneficia, în sfârșit, de drum asfaltat! Așa s-a întâmplat zilele trecute la Gratia, Poeni, Siliștea, Scurtu Mare, Tătărăștii de Jos, Ciolănești, etc în total 10 comune.

Oare cât de gros trebuie să fie obrazul unui individ încât, fără rușine și fără măcar să clipească, își arogă un merit care nu-i aparține. De fapt și de drept, dacă este vreun merit că oamenilor li se repară ori li se asfaltează un drum, acesta aparține tuturor consilierilor județeni care au adoptat hotărârile respective și pe care domnul Dragnea, în calitate de președinte, este obligat să le pună în aplicare și nu are dreptul nici legal nici moral să le prezinte ca merite personale.

Acolo unde nu-i place culoarea politică a primarului, Dragnea nu s-a sfiit să-i șantajeze pe cetățenii care au îndrăznit să-i ceară rezolvarea unor probleme locale. Într-o astfel de situație, la Ciolănești, a afirmat direct că problemele s-ar putea rezolva dacă peste două luni și jumătate vor alege candidatul PSD în funcția de primar, după care a adăugat: "Alte probleme ridicate de dumneavoastră depind direct de primar, dar cum nu am avut nicio comunicare cu acesta nu pot trimite bani pentru că îmi este teamă că vor fi folosiți pentru altceva."

Culmea este că, acest comportament ordinar a ocazionat unora să titreze cu litere de o șchioapă: "Președintele Dragnea s-a sfătuit cu cetățenii din 10 comune." Dacă verbele "a șantaja" și "a (se) sfătui" sunt sinonime, atunci eu am o problemă cu... proprietatea termenilor!

Din păcate, individul are antecedente în a practica astfel de șantaje. Amintesc că drumul județean ce trece prin Troianu nu a fost reparat timp de 4 ani, pentru că avea primar PD. Degeaba au plâns cetățenii că le-au ars casele, la propriu, pentru că mașina pompierilor a rămas suspendată în craterele din asfalt! Abia în 2004, în campania de la locale, a asfaltat drumul, punând candidatul PSD la funcția de primar pe post de... antemergător! Acesta, văzând cum procedează șeful său, a prins curaj și calcă oamenii, gonind cu mașina prin comună, după care pune polițistul să cheme cetățenii și să-i intimideze "convingându-i "că nu s-a întâmplat nimic. Poate găsește cineva dosarul respectiv din septembrie 2007 și îl și soluționează.

Dar Dragnea adoptă și un alt stil. Sunt primari pe care nu îi înghite, cu toate că dețin funcția de mai multe mandate. Și nu îi înghite pentru că aceștia, probabil, au refuzat să facă "furăciuni" împreună cu el, așa cum ne explicau public acum câțiva ani niște primari "arzoi" din PSD! Unul dintre primarii ce-i stau în gât domnului Dragnea este Victor Letcanu de la Drăgănești de Vede, membru PD-L, aflat la al patrulea mandat. Împotriva lui, domnul Dragnea a formulat plângeri către unele instituții ale statului cu scopul de a-l intimida pe primar care, în sondaje, se bucură de încrederea a 80% din cetățenii comunei și, de ani buni, se încăpățânează și nu trece la PSD. Dragnea îl reclamă că a aprobat ca niște amărâte de crengi rezultate din toaletarea plopilor de pe marginea drumului județean (!!) ce străbate comuna să fie date prin hotărârea Consiliului Local unor familii necăjite. Haida-deh!

Pentru că este atât de "grijuliu" cu drumul județean pe care îl are în grijă, îl invit pe domnul Dragnea să vadă dacă mărăcinii de pe marginea acestui drum au fost tăiați, dacă au fost curățate șanțurile și rigolele aceluiași drum etc. Și apropos! Poate ne spune domnul Dragnea de ce timp de trei mandate - unul de prefect și două de președinte de consiliu județean - adică timp de 12 ani, nu a deschis niciodată ușa administrației publice locale din Drăgănești de Vede? Cetățenii știu că în zonă domnul Dragnea nu a fost decât la vânătoare și nu înțeleg de ce nu a trecut și pe la ei că, slavă Domnului, sunt o comunitate foarte săracă ce se confruntă cu multe și grave probleme.

Acestea toate fiind cunoscute, vă recomand, domnule Dragnea, să nu vă mai împăunați cu meritele altora atunci când trebuie să vă faceți doar datoria și terminați cu intimidarea primarilor PD-L. Nu amestecați instituțiile statului în troaca dumneavoastră. Ați murdărit și compromis până acum suficienți oameni care au ori poate vor avea probleme din această cauză. Un pic de decență și de demnitate nu strică.

  Aurel Olărean - declarație politică: Nepăsarea Ministerului Transporturilor și indolența primăriei pesediste riscă să transforme Municipiul Rădăuți într-o ruină;

Domnul Aurel Olărean:

Declarație politică: "Nepăsarea Ministerului Transporturilor și indolența primăriei pesediste riscă să transforme Municipiul Rădăuți într-o ruină".

Mi-am permis de mai multe ori ca, în calitate de parlamentar, să sesizez nepăsarea de care actualul Guvern, mai exact ministrul transporturilor, dă dovadă atunci când este vorba de localități mai mici și îndepărtate de "centru". Concret este vorba de Municipiul Rădăuți, Județul Suceava, care a ajuns în ultimii ani să fie sufocat de camioanele de mare tonaj care tranzitează orașul. Clădirile vechi cu arhitectură deosebită, care încă sunt numeroase și dau faimă acestui oraș pitoresc cu tradiție turistică și importanță istorică, riscă să se prăbușească sub valul de camioane ce circulă nonstop prin centrul orașului.

Conștienți de pericol și exasperați de situație, cetățenii municipiului au sesizat de nenumărate ori, atât local cât și central, necesitatea construirii unei șosele ocolitoare care să preia tot traficul greu din centrul orașului, urmând ca această zonă să devină exclusiv pietonală. Chiar și eu, în calitate de reprezentant al rădăuțenilor în Parlamentul României, le-am acordat tot sprijinul și astfel, eforturile noastre cumulate au făcut ca în bugetul pentru anul 2008 să fie incluse și sumele necesare dezvoltării acestui proiect.

De aici însă a intervenit lupta politică. O luptă care nu are nimic de-a face cu bietul cetățean de rând și asupra căruia se resfrânge toată nepăsarea autorităților locale. Pentru că acum, în prag de alegeri locale, primăria pesedistă a Rădăuțiului are cu totul alte preocupări electorale și nu dorește să se implice într-un proiect a cărui paternitate nu și-o poate asuma. Mai exact, vanitosul primar pesedist al orașului, consideră că dacă banii nu au fost acordați de un guvern PSD, nu îl ajută cu nimic în campania electorală. Aberant, dar perfect adevărat în România anului 2008!

Ministerul liberal al transporturilor este brusc cuprins de o stare de letargie cronică, nepăsarea în urmărirea proiectelor fiind una din prioritățile acestei instituții. Dar, în fond, de ce ar insista ministerul dacă autoritățile locale nu mișcă un deget?

Cercul vicios primărie pesedistă - minister liberal riscă să lase Rădăuțiul fără șosea ocolitoare, interesul public trecând pe planul doi, în urma interesului politic. Sistemul este și așa greoi: urmează proiecte, licitații etc... orice zi pierdută inutil fiind în defavoarea locuitorilor acestui oraș.

Merită oare ca pentru niște orgolii politice mărunte cetățenii unui oraș să piardă un proiect atât de necesar? Din păcate, cazuri s-au mai văzut, dar nu aș vrea ca și municipiul Rădăuți să se numere printre acestea.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul Traian Băsescu - primul pe lista politicienilor ce trebuie să se reformeze;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Traian Băsescu - primul pe lista politicienilor ce trebuie să se reformeze"

După o perioadă de relativă liniște pe scena politică, aceasta a fost tulburată de o nouă ieșire la rampă a președintelui Traian Băsescu. Sub forma unui război deschis împotriva acelei părți a presei care nu îi ridică osanale. Personal, consider că de fapt ieșirile de vineri și sâmbătă ale domnului Traian Băsescu nu reprezintă altceva decât un nou episod din permanenta campanie electorală în care se află șeful statului.

Comportamentul șefului statului, declarațiile de vineri și de sâmbătă au scos însă la iveală altceva: o modalitate învechită și nocivă de a face politică, practicată, culmea, de persoana care de mai bine de doi ani de zile susține că este nevoie de reformarea clasei politice și atacă în permanență senatorii și deputații - cu excepția celor din PD-L - pe care îi etichetează ca infractori.

În timpul mineriadei din iunie 1990, când, pentru câteva zile, românii au retrăit agresiunile de tip bolșevic ale anilor 1946-1950, pentru discreditarea partidelor istorice, PNL și PNȚ-CD, oficialii FSN, prin vocea minerilor, au manipulat opinia publică afirmând că la sediile acestora s-au găsit "mașini de făcut dolari". Acum, în România anului 2008 - stat membru NATO și component al Uniunii Europene - președintele Traian Băsescu reia tema manipulatorie a mașinii de făcut dolari din 1990, de data aceasta sub forma "tonomatelor cu euro". Nu mai este vorba direct de PNL și PNȚCD. "Tonomatele cu euro" sunt analiști și ziariști și șeful statului încearcă să sugereze că este vorba de aceia care îl atacă pe el. Este clar însă că, indirect, atacul președintelui vizează de fapt forțele politice pe care el nu le agreează.

Se poate vorbi și de un abuz în serviciu contra intereselor publice. Președintele Traian Băsescu s-a întors de la o reuniune importantă a Consiliului Europei și opinia publică aștepta o declarație oficială referitoare la intervențiile și documentele semnate de delegația României și, în general, la temele de interes public discutate la Bruxelles. Nimic din toate acestea. Domnul Traian Băsescu a utilizat salonul de protocol al aeroportului Henri Coandă și a profitat de faptul că toate televiziunile erau prezente, multe transmițând în direct, pentru răfuieli personale. Nu este președintele Traian Băsescu singurul politician din România care este criticat de presă - din contră, eu cred că în foarte multe situații el chiar este protejat de unele medii de informare cu influență. Dar niciun alt politician criticat pe drept sau pe nedrept de presă nu a avut astfel de reacții și nu a utilizat instituții ale statului pentru a replica.

După ieșirile electorale pro domo de vineri și sâmbătă, președintele Traian Băsescu nu mai are dreptul moral să se refere la alții. Doar în situația în care recunoaște că și el este un exponent - la vârf chiar - al clasei politice a cărei reformare o cere, mai are dreptul să se pronunțe, dar prezentând probe în ceea ce privește alți politicieni. Aș spune că șeful statului este chiar primul care trebuie să se reformeze și nu doar pentru faptul că povestea cu tonomatele cu euro mai seamănă izbitor cu huliganii lui Ceaușescu din 21 decembrie 1989 sau cu jurnaliștii plătiți de "agenturile străine"- marca Ion Iliescu.

  Petru Călian - declarație politică: Votul uninominal, amendament al politicii românești;

Domnul Petru Călian:

"Votul uninominal, amendament al politicii românești"

Votul uninominal, sistem transparent și direct de alegere a candidaților, plasează politica votului românesc pe o treaptă superioară a legislației sistemului electoral. Acest tip de scrutin, cunoscut și sub denumirea de "Câștigătorul ia totul", practicat în SUA și Marea Britanie, creează un cadru politic mai stabil și mai bine închegat, exact de ceea ce avea nevoie România anului 2008. Deși uninominalul exprimă cel mai bine opțiunea alegătorului, nu toți reprezentanții poporului vor ocupa un loc în parlamentul țării.

Competiția va fi strânsă, ceea ce conduce la o motivare a profesionalismului clasei politice și la o stimulare a candidaților. Partidele sunt obligate a se axa pe forța din interior și pe o structură care promovează candidatul ca identitate umană.

Posibilitatea de a anticipa viitoarele alianțe și coaliții de guvernare va fi mult mai mare, se vor forma majorități parlamentare eficiente și mai responsabile. De altfel, alegătorii au acum posibilitatea de a-l sancționa individual pe cel care i-a dezamăgit, neafectând întreaga echipă a unui anumit partid.

Susțin introducerea votului uninominal, chiar dacă actuala formă îl face vulnerabil în fața Curții Constituționale. Posibila tergiversare a aplicării se datorează controverselor iscate de alegerea președinților de consilii județene tot prin vot uninominal și interzicerea listelor suplimentare în secțiile de votare. Ideea că listele suplimentare încurajează turismul electoral, vine în defavoarea alegerilor, deoarece un număr mare de cetățeni, în special studenți concentrați în centrele urbane, nu vor avea posibilitatea de a participa la vot, deși acest drept este deținut de fiecare cetățean român.

Discuțiile aprinse vor continua încă multă vreme, mai ales pe tema depunerii unei cauțiuni de cinci salarii minime brute, măsură agreată și de alte state și care ne va aduce mai aproape de Europa.

  Grațiela Denisa Iordache și Cezar Florin Preda - declarație politică pe subiectul votului uninominal;

Doamna Grațiela Denisa Iordache și domnul Cezar Florin Preda:

"Votul Uninominal"

Adoptarea de către Parlament a Legii votului uninominal reprezintă un pas înainte în perspectiva reformării clasei politice românești, iar primele roade ale acestei măsuri considerăm că se vor vedea începând chiar cu alegerile locale din această vară.

Deși nu este cea mai bună variantă, Legea votului uninominal adoptată de Parlament este una binevenită, în condițiile în care electoratul s-a pronunțat, la referendumul de anul trecut, într-o proporție covârșitoare pentru alegerea deputaților și senatorilor în mod direct și nu pe bază de liste de partid.

Pe același principiu am mers și în cazul alegerii președinților de consilii județene, considerând că este bine să mai existe încă 40 de demnitari ai statului român, aleși prin vot direct de către cetățeni, care să răspundă direct în fața acestora și nu în fața negocierilor partidelor.

În acest context, ne-am propus ca, la alegerile locale din acest an, să câștigăm un număr cât mai mare de primării ale orașelor reședință de județ și fotolii de președinți de consilii județene și nu suntem îngrijorați de o eventuală colaborare dintre PNL și PSD în alegerile locale, deoarece Partidul Democrat Liberal îl are ca aliat în această bătălie pe alegătorul român.

PD-L nu îi este frică de niciun fel de alianță, mai ales de această alianță contra naturii dintre PNL și PSD. PD-L l-a avut întotdeauna ca aliat pe alegătorul român.

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Problema laptelui din România dă în foc;

Domnul Viorel Pupeză:

"Problema laptelui din România dă în foc"

Prețul laptelui a devenit subiect al războiului dintre producătorii și procesatorii de lapte, fermierii români fiind nevoiți, nu pentru prima dată, să iasă în stradă și să tragă un semnal de alarmă. Revolta crescătorilor de ovine și bovine din toată țara, care au pichetat sediile producătorilor de lactate, este justificată, din moment ce diferența dintre prețul pe care îl primesc ei pe lapte și prețul cu care acesta ajunge la vânzare este foarte mare. În multe situații, laptele are un preț mai mare în magazinele din România decât în țările Uniunii Europene, deși crescătorii primesc, pentru litrul de lapte, jumătate din prețul pe care îl primesc crescătorii europeni.

În condițiile în care crescătorilor de animale li se oferă 0,5 lei pentru laptele neconform și 0,8 lei pentru cel conform, acestora nu le ajung banii nici măcar pentru furaje, care costă un leu kilogramul. Argumentul că o majorare a prețului de achiziție a laptelui ar scumpi produsele lactate nu trebuie să se constituie într-o piedică a demersului producătorilor de lapte. Prețul real pe un litru de lapte materie primă ar trebui să fie de cel puțin 1,5 lei, deoarece numai astfel crescătorii de vite din România ar mai putea rezista.

În toată această dispută, instituțiile statului stau cu mâinile încrucișate, deși multe dintre ele au pârghiile oferite de legislație pentru a interveni. Crescătorii de taurine sunt îndreptățiți să protesteze și față de dezinteresul arătat de Consiliul Concurenței sau Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor. În fapt, autoritățile nu ar trebui să fie nepăsătoare față de speța produselor vândute sub o singură calitate și la același preț, dar care sunt realizate din lapte de calitate diferită, achiziționat la prețuri diferite. Și reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerului Economiei și Finanțelor, care tolerează asemenea practici, ar trebui să se sesizeze măcar când probleme producției de lapte stă să dea în clocot.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile trebuie să intervină și cu politici de susținere a crescătorilor de bovine, care altfel se vor afla în situația de a renunța la ocupația lor tradițională, acum prea puțin rentabilă. Ministerul de resort va trebui să ia în calcul majorarea subvenției acordate pentru lapte, pentru că 0,3 lei/litru de lapte, cât este cuantumul acesteia în prezent, nu este suficient în comparație cu cheltuielile de producție. România riscă să nu mai realizeze cota de lapte alocată și, inclusiv, reducere ei.

Partidul Național Liberal vorbește de cea de a doua modernizare a României, dar cu asemenea "măsuri stimulative", de fapt, îngroapă satul românesc. În lipsa unor politici agricole coerente, stimularea transformării gospodăriilor țărănești în ferme agricole familiale cu caracter comercial este doar o poveste pentru un Guvern depășit de problemele agriculturii românești.

  Vasile Pușcaș - declarație politică: Este posibilă egalitatea de șanse în România?;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Este posibilă egalitatea de șanse în România?"

România de astăzi este o țară europeană care înfățișează printre cele mai multe inechități și discrepanțe. În numai aproape două decenii de postcomunism, prin "privatizare" și inginerii financiar-politice s-a reușit crearea unei grupări milionare (în Euro) care nu-și poate justifica prosperitatea prin contribuții la progresul social-economic al țării, ci numai prin accesul la așa-numitele "șanse" ale vieții. Ceea ce a presupus transferul bunurilor publice către cele private fără legitimitate socială, cu "legalitate" construită pentru avantajarea "șanselor" învârtiților societății. Drept urmare, având în vedere puținătatea capitaliștilor adevărați (care nu înseamnă doar deținerea de capital), în România s-a reușit performanța, deloc de dorit într-o țară cu adevărat europeană, de a se evolua către o societate în care egalitatea de șanse se realizează pe etaje care, dacă se va continua în acest mod, vor ajunge să nu mai comunice și să se intre într-un blocaj social, generator de crize, conflicte și instabilitate.

Unul din domeniile în care România se confruntă cu grave întârzieri în raport cu paradigma europeană este cel al politicilor sociale. Dacă problematica economică a fost abordată aproape exclusiv din perspectiva intereselor mediului de afaceri, iar drepturile lucrătorilor și interesele milioanelor de pensionari sunt apărate cu tot mai mare greutate de către sindicate și organizațiile de profil, transpunerea în viața cotidiană a principiului egalității de șanse nu s-a bucurat de prea mare atenție pe parcursul ultimilor ani. Acest defazaj nu se limitează doar la incapacitatea Executivului actual de a propune soluții pertinente la problemele cu care se confruntă categorii sociale aflate, în mod tradițional, în aria excluziunii sau marginalizării. Societatea civilă care, în statele europene, a secondat acțiunea administrației publice și a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, nu s-a dovedit în măsură să creeze, în România, infrastructura necesară combaterii discriminării și excluziunii de orice fel.

Pentru a conștientiza importanța intereselor unei lumi pe care facem prea puține eforturi pentru a o înțelege, ar fi suficient să pornim de la seria de valori proclamate constant drept fundamente ale integrării europene. Atât Comisia Europeană, cât și președințiile Uniunii Europene invocă, alături de afinitățile date de civilizația comună și de similitudinea intereselor economice, și o componentă civică, provenită din asumarea idealurilor de libertate, prosperitate și solidaritate. Într-o țară ieșită din eșecul etatismului socialist și intrată în era utilitarismului mercantil și exacerbarea individualismului, asemenea deziderate pot părea patetice sau proiecții ale utopiilor post-moderne. Până acum, Executivul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a îndreptăți asemenea false prezumții. Ca și în alte domenii, autoritățile se situează numai prin vorbe în avangarda progresului social. Documentele adoptate de forurile europene sunt ratificate cu fals entuziasm, iar cu prilejul uneia din numeroasele remanieri pe care le-a înregistrat Guvernul portocalizat, politicile sociale au fost puse sub egida unui Minister al Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Dincolo de optimismul declarațiilor oficiale, realitatea socială concretă a evoluat diferit față de spusele propagandei oficiale și în prea mică măsură într-o direcție pozitivă. Ar fi de ajuns să menționăm dezinteresul cu care se tratează problematica egalității între bărbați și femei. Însăși configurarea Executivului de astăzi, rezultat din restructurarea de anul trecut, a însemnat excluderea femeilor din toate posturile ministeriale. Nimeni nu pretinde să aplicăm matematic procentele demografice, dar ar fi greu de acceptat că dreapta românească preferă tradiția antichității romane modernității europene. Iar exemplul oferit la nivel central se regăsește în ansamblul administrației publice și chiar în mediul economic, unde prezența femeilor în posturi de decizie se reduce la câteva excepții. Deși se invocă o scădere a șomajului în termeni nominali, fenomenul afectează un procent mult mai ridicat din rândul populației feminine, iar cercetările de specialitate relevă că acestea din urmă continuă să facă obiectul unor numeroase discriminări la locul de muncă.

Cu dificultăți încă și mai mari se confruntă persoanele cu dizabilități. În relație cu acestea, statul continuă să-și limiteze intervenția la rudimente de asistență financiară, obiectiv precar datorită deficitului de resurse reclamat de bugetul asigurărilor sociale. Instituțiile speciale medicale și de învățământ se află la limita dublei subordonări, față de Consiliile județene și Ministerul Educației și Cercetării, iar faptul se traduce prin abandonul de facto din partea amândurora. Relația directă a acestor concetățeni ai noștri cu instituțiile administrative este inhibată inclusiv de inexistența sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. Deși legislația a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situațiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate și inițiativă în facilitarea dialogului între cei aflați în dificultate și potențialii angajatori, iar deschiderea clamată de sistemul administrativ și de cel educațional este dublată de prejudecăți demult absente din mentalul lumii civilizate.

Excluziunea socială nu se reduce la exemplele pe care le-am evocat anterior. Procesul are efecte dezastruoase asupra celor proveniți din zonele rurale, condamnați la discriminare datorită precarității infrastructurii școlare și medicale. Locuitorii din zonele în care s-a renunțat la activitatea industrială sunt departe de a resimți efectele prosperității Capitalei.

În afara unor bune intenții exprimate la diverse seminarii pe teme sociale, autoritățile persistă în a-i trata pe cei aflați în dificultate ca pe o problemă de imagine, pe care o anulează, în parte, prin alocări de fonduri. O abordare realistă a politicilor sociale înseamnă asumarea concretă a subiectului egalității de șanse ca obiectiv al evoluției societății românești. Iar acesta nu presupune doar susținerea financiară a unor categorii de persoane. Căci acestea dispun, la rândul lor, de un vast potențial creativ, au capacitatea de a se exprima și ca producători de bunuri și servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-și permite să ignore astfel de oportunități. Lumea europeană în care ne-am integrat a înțeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesați să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunității, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societății românești. În fapte, nu doar în vorbe!

  Rareș Șerban Mănescu - comentariu legat de lansarea Programului Operațional sectorial Creșterea Competitivității Economice;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Ministerul Economiei și Finanțelor a lansat Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", singurul program operațional, care vizează cu preponderență companiile private, în special IMM-urile, acestea având posibilitatea să beneficieze de până la aproximativ 90% din fonduri.

Implementarea programului va fi susținută, în perioada 2007 - 2013, cu peste trei miliarde de euro (3,011 miliarde euro), din care contribuția Uniunii Europene prin Fondul European de Dezvoltare Regională este de aproximativ 85% (2,554 miliarde euro), restul fiind acoperit din bugetul de stat și din bugetele locale.

Suma alocată apelurilor de proiecte pentru primul trimestru al acestui an este de 158,5 milioane euro, din totalul de circa 786 milioane euro disponibile ca și finanțare nerambursabilă pentru întregul an 2008.

Obiectivul acestui program este creșterea, până în 2015, a productivității companiilor românești, cu o medie anuală de circa 5,5%, în scopul reducerii decalajelor față de productivitatea medie din Uniunea Europeană.

Axele prioritare sunt crearea unui sistem inovativ și eco-eficient de producție, creșterea eficienței energetice și a securității furnizării, cercetarea - dezvoltarea tehnologică și inovarea pentru competitivitate, precum și îmbunățirea managementului tehnologiei informației și comunicațiilor. Implementarea lorvizează creșterea productivității companiilor românești pentru ca acestea să atingă, până în 2015, un nivel de aproximativ 55% din media UE.

  Relu Fenechiu - declarație politică: Traian Băsescu se dă în spectacol înainte de Summit-ul NATO;

Domnul Relu Fenechiu:

"Traian Băsescu se dă în spectacol înainte de summit-ul NATO"

Președintele Traian Băsescu s-a dat din nou în spectacol și a deraiat grav de la regulile democrației. Nu pentru faptul că a atacat în mod incalificabil o mare parte a mass-media. Nu cred că declarațiile de vineri și de sâmbătă ale șefului statului reprezintă un război cu presa, deși în aparență așa pare. Este vorba de o nouă tentativă a domnului Traian Băsescu de a opri căderea pe care o înregistrează în planul popularității și credibilității. Pentru că ultimele sondaje interne ale Președinției confirmă o scădere dramatică de procente, se vorbește despre un deficit de 13 sau 15%. Și pentru a se redresa utilizează metoda victimizării, metodă care în general este specifică conducătorilor din statele latino-americane și care prinde la electoratul care mai păstrează încă în minte tezele ideologice ale luptei de clasă predate înainte de 1989.

Numai că președintele Traian Băsescu a comis unele greșeli în tentativa sa electorală de a reveni în centrul atenției. Unele penibile, altele grave și cu consecințe pe care în acest moment nu le pot estima.

Din prima categorie face parte și "jucarea" rolului părintelui care își apără copilul atacat de presă. Dar nimeni nu a atacat-o pe Elena Băsescu în calitate de fiică a șefului statului. Presa a criticat incoerența discursului secretarului general al organizației de tineret a partidului care se proclamă ca fiind cel mai mare din România și care dorește să acceadă la guvernare. Presa a criticat unanimitatea de tip nord coreean înregistrată la alegerea respectivului secretar general. Fiind vorba de PD-L, lucrurile nu puteau fi trecute cu vederea. Că respectivul secretar general este fiica lui Traian Băsescu, este o cu totul altă problemă. Sunt convins că și dacă era vorba de o altă persoană, mediatizarea era inevitabilă.

De asemenea, șeful statului s-a legat gratuit și inexplicabil de un actor cu priză la public care i-a satirizat la vremea respectivă și pe ceilalți președinți ai României, Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Un atac vecin cu mojicia și care reliefează caracterul celui care l-a lansat. Sunt convins că jucarea inutilă și teatrală a rolului de părinte afectat și atacarea actorului Florin Călinescu vor avea efecte contrare celor scontate și vor contribui la o nouă pierdere de procente în sondaje.

Dar președintele Traian Băsescu a comis - urmărind interese electorale personale - și o eroare gravă ce ar putea afecta imaginea României. Peste numai două săptămâni, șeful statului român se întâlnește la București cu ocazia summit-ului NATO cu greii planetei: George W. Bush și Vladimir Putin. Cum exact înaintea celui mai important eveniment politico-militar organizat vreodată de țara noastră, președintele Traian Băsescu s-a dat în spectacol utilizând pentru aceasta instituția prezidențială și spații publice oficiale, este mai mult decât sigur că toate marile cancelarii ale lumii au fost deja informate. Și îmi este teamă de faptul că acest comportament al lui Traian Băsescu va fi considerat ca fiind comportamentul specific al românilor. Ceea ce ne va pune într-o nemeritată și nedorită ipostază de inferioritate în dialogurile cu partenerii externi.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Acceptăm șabloane sau încercăm să impunem o percepție adevărată asupra realităților;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Acceptăm șabloanele sau încercăm să impunem o percepție adevărată asupra realităților"

La sfârșitul săptămânii trecute, am participat, alături de alți colegi, la o întâlnire cu una din personalitățile politice importante ale Uniunii Europene. Am crezut că voi participa la o întâlnire în care vor fi puse în discuție problemele importante cu care se confruntă Europa în contextul globalizării și al omogenizării stării economico-sociale a țărilor membre, în situația în care aproape jumătate dintre acestea se află în structurile Uniunii Europene de mai puțin de cinci ani de zile.

Am avut convingerea că, la acest nivel, dispar șabloanele de apreciere, fie că este vorba de o națiune sau de anumite grupări confesionale ori profesionale, iar discuțiile se vor purta pornind de la cunoașterea și aprecierea realităților.

Din păcate, nu a fost așa, cel puțin dacă iau în considerare aprecierile făcute la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Am rămas surprins, aprecierile făcându-se la Cluj, că BOR este o structură închisă, nu este deschisă dialogului și nu are capacitatea de a comunica la nivel european.

Această prezentare a punctului de vedere m-a supărat, readucându-mi în memorie perioada în care, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, primeam diverse delegații din străinătate, care aveau stabilit mental anumite păreri asupra Clujului, unde caracteristica dominantă era cea a naționalismului.

În timp, pentru că alta era situația, mi-am stabilit un discurs de prezentare cu întrebări comparative asupra stărilor prezentate la Cluj și oriunde altundeva în Europa.

La această întâlnire, având în vedere situația creată, am folosit aceeași prezentare, încercând să-i fac oaspetelui o prezentare corectă asupra realității, realitate care apare altfel decât cea percepută de acesta.

L-am întrebat pe oaspete dacă ne poate da un exemplu european în care, în același loc, coexistă șase episcopii: Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, Episcopia Greco-Catolică a Clujului, Episcopia Reformată, Episcopia Unitariană Vicariatul, Episcopia Evanghelică Luterană și Episcopia Romano-Catolică.

L-am mai întrebat dacă ne poate da un exemplu, din cele cunoscute de dânsul, în care, în aceeași Universitate, să funcționeze Facultatea de Teologie Ortodoxă, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Facultatea de Teologie Reformată.

În acest context, slujitorii Bisericii Ortodoxe Române au inițiat numeroase întâlniri, au organizat împreună acțiuni, au avut discuții teoretice profesionale și pot să afirm că, deasupra acestora, a existat și o confruntare în sensul pozitiv, benefică tuturor și poate, în primul rând, Bisericii Naționale.

Pe lângă aceste acțiuni, aș prezenta colaborarea complexă între Arhiepiscopia Ortodoxă a Clujului și una din bisericile luterane din Germania, acțiunile sociale, dezvoltarea parteneriatelor cu universități de prestigiu din Europa, fapt care a determinat ca numeroși studenți din Cluj să participe la schimburi universitare ce au cuprins cursurile de masterat și doctorat.

Aș fi încercat să spun că nu au existat și confruntări, dar s-a creat cu știință capacitatea de a se găsi rezolvări fără a atinge fundamental credința și comportamentul celuilalt. Consider că exemplul de conlucrare, în care Mitropolia Clujului joacă un rol central, demonstrează deschiderea și capacitatea de a aduce noi valori în contextul multicultural și multiconfesional european.

Aveam pregătite mai multe teme pentru discuție, mai multe întrebări, cum ar fi:

Cum apreciați, în context european, viitorul de lungă durată al unei națiuni europene, care se specializează în servicii de valorificare a produselor altora, neglijându-se intenționat sau nu producția acestora?

Cum apreciați importanța politicilor credibile naționale și locale într-o situație în care populismul de dreapta și partidul fără doctrină sau cu doctrină variabilă au câștiguri electorale importante?

Cum apreciați stabilitatea economică atunci când creșterea economică s-a bazat pe consum și pe împrumuturi la nivel național, local și individual?

Cum apreciați capacitatea constructivă la nivelul infrastructurii, în situația în care utilizarea banului public se face aleatoriu, la buna dispoziție sau indispoziție a celor care se găsesc la guvernarea, la administrarea regională sau locală și fără niciun control?

Cum apreciați recunoașterea socială a muncii prestate și solidaritatea socială, în situația în care pensia unui agent de poliție este dublă față de pensia unui profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române?

Nu a mai fost timp pentru răspunsuri la întrebările puse, nu a fost timp pentru discuții, a fost însă timp pentru aprecieri de tip șablon, care nu au nimic de a face cu realitatea. Pentru că șabloanele create în timp creează efecte negative asupra României, vă propun, domnule prim-ministru, o analiză asupra acestora și un program cu angajament național pentru a le elimina sau a le diminua efectele. Acest lucru este important, chiar dacă, în momentul de față, abordările liderilor politici și ale formatorilor de opinie au alte teme în dezbatere.

Totul este important, dar cred că deasupra tuturora este tema interesului național.

  Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată O idee nefericită - desființarea liceului de artă;

Domnul Alecsandru Știucă:

"O idee nefericită - desființarea Liceului de Artă"

Referitor la eventualele intenții ale Inspectoratului Școlar Județean care ar privi desființarea Liceului de Artă din Slobozia, consider că o asemenea inițiativă nu poate fi decât inoportună, dezastruoasă și cu rezultate regretabile, pentru motivele ce urmează.

Liceul de Artă este o instituție de învățământ care a căpătat, prin munca profesorilor și conducerii sale o tradiție frumoasă în municipiul Slobozia. Profilul său este unicat în județul Ialomița, liceul având o reputație excelentă, datorată rezultatelor foarte bune ale elevilor și cadrelor didactice de la acest liceu.

Nu putem fi de acord cu metodele incorecte folosite pentru constrângerea cadrelor didactice pentru a fi de acord cu desființarea Liceului de Artă - presiuni și amenințări nedemne de funcțiile administrative și politice ale celor care stau la originea acestor manevre.

Potrivit aprecierilor apărute în mass-media, s-ar dori asigurarea unor locuri călduțe pentru clientela politico-familială a P.N.L. Ialomița, în condițiile în care actuala conducere a acestei formațiuni politice întrevede eșecul, în alegerile ce urmează, al partidului liberal - care se pare că nu va supraviețui politic anului electoral 2008.

Avertizez, cu privire la aceste nefericite intenții ale I.S.J. Ialomița, că voi lua o poziție la fel de tranșantă, în acest subiect, în Plenul Parlamentului României, precum și în Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților. O astfel de inițiativă face rușine guvernului liberal și poate constitui unica amintire (urâtă) lăsată ialomițenilor de actuala conducere a Inspectoratului Județean.

  Horia-Victor Toma - declarație politică cu titlul Manipularea - politica de bază a P.D.;

Domnul Horia Victor Toma:

Declarație politică: "Manipularea - politica de bază a PD"

Nu mai este un secret pentru nimeni. Unele partide au intrat deja în campanie electorală. Dar așa cum nu poți să te aștepți pe front ca dușmanul să mimeze lupta, tot așa nu poți să ai pretenții că într-o campanie electorală disputa să se axeze la nivel de programe, de idei. Sunt realist și știu că unele formațiuni politice nici nu iau în calcul principiul fair-play-ului într-o confruntare electorală. Dar de aici până la a apela la arma manipulării grosolane nu este decât un pas,

Ieri, liderii PD Emil Boc și Theodor Stolojan au acuzat Guvernul Tăriceanu că menține taxa de primă înmatriculare și au somat Executivul să o anuleze. Domnii Boc și Stolojan știu foarte bine că un guvern nu poate anula o lege votată de Parlament. Nu permite Constituția. Dar acest lucru nu contează pentru cei doi lideri. Contează efectul produs de cel care strigă mai tare în fața camerelor de luat vederi. Suntem în fața unui clasic procedeu de manipulare a opiniei publice. Calculul liderilor PD este unul simplu: o mare parte dintre cetățeni nu cunosc anumite articole - să le spun, de ordin tehnic-procedural - ale Constituției. Pe acest lucru se bazează cei doi. Și s-ar putea ca manipularea să prindă.

Nu mai revin asupra elementului de demagogie 100% de care dau dovadă cei din PD, și anume că taxa are drept autori miniștrii PD, că nu Guvernul Tăriceanu a majorat cuantumul acesteia, ci Parlamentul etc., etc. Lucrurile sunt știute.

Domnii Boc și Stolojan cer Guvernului ca banii de pe taxă "să fie înapoiați românilor". În același timp însă ei solicită premierului "să iasă cu un program clar pe 2-3 ani de zile, pentru a ne arăta care este sustenabilitatea financiară a măsurilor luate în ultima vreme". În acest caz, avem de a face cu elemente de ipocrizie combinate cu elemente ce țin de domeniul absurdului. Pe de o parte, ceri guvernului să renunțe la o formă care aduce un venit, dar pe de altă parte, bănuiești că nu are suportul financiar pentru măsurile luate recent. Dacă ar fi trăit, marele Caragiale s-ar fi inspirat copios din modul de face politică al liderilor PD.

Nu în ultimul rând, liderii PD susțin că "Tăriceanu ne promite că va ieși cu o nouă taxă compatibilă cu normele europene, dar nu știm cum arată. Îi cerem lui Tăriceanu să facă public proiectul de lege privind noua taxă, pentru a permite tuturor organizațiilor, tuturor cetățenilor să-și spună punctul de vedere. De această dată, nu Caragiale, ci un autor din perioada comunistă ar putea prelua ceva materie primă. Referirile la "toate organizațiile" și la "toți cetățenii" sunt specifice perioadei de care ne-am despărțit fără regret în decembrie 1989. Probabil însă că nu toți regretă respectiva perioadă.

PS: Solicitarea ca toți cetățenii să-și spună punctul de vedere, este și demagogică și aiuritoare. Pentru simplul motiv că taxa NU vizează toți cetățeni.

  Constantin Tudor - declarație politică intitulată Mită electorală cu locuințe ANL;

Domnul Constantin Tudor:

"Mită electorală cu locuințe ANL"

Scandalul locuințelor ANL din municipiul Călărași a făcut deliciul presei locale, în săptămâna trecută. Construcția celor 160 de unități locative cu destinație socială, a început în anul 2003, încă din perioada mandatului fostului primar al municipiului Călărași, Mirel Daniel Țuțuianu. Dar cum fostul primar fusese pesedist, Nicolae Dragu, actualul primar liberal al Călărașiului, a găsit de cuviință, cu sprijinul PNL-ului central, să sisteze lucrările, motivând că ANL-ul nu mai finanțează locuințele sociale de la Călărași. Dar cum prea multe alte realizări nu prea are primarul nostru, în anul 2006, s-a decis continuarea lucrărilor de construcție la ceea ce noi, călărășenii, numim Cartierul ANL II, cu 160 de unități locative. Lucrările au mers prost, deși a existat finanțare. Așa se face că nici în momentul de față nu sunt finalizate în totalitate.

Dar ce mai contează! Suntem deja în preajma alegerilor locale și primarul penelist, Nicolae Dragu, aflat în cădere liberă în preferințele electoratului călărășean, a hotărât să mai facă un gest populist, în speranța că măcar familiile celor 160 de beneficiari ai unităților locative ANL îl vor vota cu siguranță. În consecință, s-a procedat la recepționarea în mare grabă a celor 160 de locuințe ANL, după care primarul Dragu a obligat locatarii să semneze contractele, în ciuda faptului că la ora actuală majoritatea caselor nu sunt conectate la rețelele de utilități. Chiar dacă tinerii locatari nu au posibilitatea să se mute în noile case, aceștia sunt obligați să plătească chiria, care nu este una oarecare. Pentru o garsonieră este percepută suma de 70 de lei/lunar, iar pentru un apartament aproximativ 100 de lei pe lună.

Mai mult decât atât, prefectul județului, Jenel Șerban, a declarat în conferința de presă de săptămâna trecută că încă nu s-a dat aviz de legalitate privind repartiția ANL -urilor, întrucât s-a cerut printr-o adresă scrisă comisiei de repartiție să rezolve două contestații în care solicitanții erau îndreptățiți să primească locuințe ANL " Este vorba de Nițu Cristina, al cărei caz a fost semnalat de presa locală, și cel al lui Cioboacă Carol. Prefectul Jenel Șerban a mai precizat faptul că în situația în care nu vor fi soluționate favorabil cele două contestații, hotărârea de repartiție a locuințelor ANL va fi atacată în instanță. În asemenea situație, tinerii locatari s-ar putea trezi fără locuințele repartizate, deoarece se va face o nouă analiză a dosarelor, și cu banii luați pentru chirie, chiar dacă nu au locuit nici măcar o zi în casele repartizate.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică intitulată Preistoria construcției europene.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Preistoria construcției europene"

Oficial, istoria construcției europene începe cu "Declarația Schuman", din 9 mai 1950. Lucrurile nu sunt, însă, nici pe departe atât de simple. Au existat, anterior, numeroase idei, curente, teorii și mișcări care, cumulate, au dus la deznodământul știut.

De fapt, primul război mondial nici nu se sfârșise când fondatorul imperiului Fiat, Giovanni Agnelli, publica, în 1918, lucrarea "Federația Europeană sau Liga Națiunilor". Un an mai târziu, Louis Loucheur (consilierul lui Clemenceau) enunța pentru prima oară principiul integrării economiilor Franței și Germaniei, iar în 1920 îl readucea în discuție pe acela moștenit de la Dante - al autorității supranaționale. La rândul său, contele Richard Coudenhove Kalergi tipărea, în 1923, foarte influenta carte "Pan-Europa" (1923) și făcea posibil Congresul European de la Viena (1926). De numele lui Emil Mayrisch este legat "Acordul Internațional al Oțelului", din 1925. Ministrul de Externe al Franței, Aristide Briand, este cel care a redactat, în 1930, "Memorandumul pentru o Uniune Federală Europeană", iar primul-ministru Edouard Herriott a publicat, în 1931, lucrarea "Statele Unite ale Europei". Același titlu îl poartă și seria de articole scrise, tot în 1931, de Arthur Salter, prieten cu mult mai celebrul Jean Monnet. Alți adepți timpurii ai europenismului erau Konrad Adenauer, Gustav Stresemann și Leon Blum.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Monnet are întâlniri importante cu Charles de Gaulle (în 1940, pe ideea "Uniunii Franco-Britanice") și Pierre-Henri Spaak (în 1941). Altiero Spinelli scrie în închisoare, tot în 1941, "Manifestul de la Ventotene" ("Spre o Europă Liberă și Unită"), care va duce, doi ani mai târziu, la crearea Mișcării Federaliste Europene. Mai amintim și de Memorandumul prezentat de Jean Monnet Comitetului Francez pentru Eliberare Națională, în 1943, dar și de Walther Funk și teoria sa, datând din 1945, a unei "Comunități Economice Europene" - evident, sub conducere germană.

După război, se remarcă discursul lui Winston Churchill de la Universitatea din Zurich (19 septembrie 1946), dar un rol semnificativ l-a jucat, în anul respectiv, și Consiliul pentru Relații Externe din SUA, atât prin articolul "Reconstruirea Europei" (de David Rockefeller și Charles M. Spofford), cât și prin proiectul de rezoluție al senatorilor William Fullbright și Elbert D. Thomas.

Winston Churchill a fost motorul mai multor organizații succesive care militau pentru unificarea Europei: Comitetul Provizoriu pentru o Europă Unită, Comitetul Internațional Mixt pentru Unitate Europeană, Mișcarea Europeană (1947-1948). Și exemplele ar putea continua.

Cât despre "Declarația Schuman" însăși, aceasta nu ar fi existat fără Memorandumul pe care abilul Jean Monnet l-a "pasat", cu câteva zile mai devreme, inspiratului ministru de Externe al țării sale. Așa s-a scris istoria...

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 26 septembrie 2017, 17:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro