Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 aprilie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.35/17-04-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 08-04-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 aprilie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 16,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și domnul Gelil Eserghep, secretari.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, bună ziua!

Dați-mi voie să deschid prima parte a ședinței de astăzi a Camerei Deputaților, care este dedicată declarațiilor politice, ședință care va dura între orele 16,30-17,30, după care va începe dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă rog să-mi permiteți la început să vă spun "Bine ați revenit" în Palatul Parlamentului, după o mini-vacanță forțată de lucrările summitului NATO, care ne-a lăsat o umbrelă protectoare: sper să ne folosească și la vremuri bune.

 
   

Domnul Adrian Moisoiu (din bancă):

Nu a fost vacanță!

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Am spus "vacanță forțată" în ceea ce privește plenul. Știu precis că toți colegii, începând cu cei de la P.R.M., au lucrat în teritoriu.

Potrivit algoritmului care există, astăzi vom începe declarațiile politice cu opoziția.

Domnul Mihai Apostolache este?

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Brichetă;

Domnul Dumitru Bentu, de la P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă voi prezenta o declarație politică inspirată de evenimente presummit.

Declarația se intitulează "Bricheta".

În întregul sport românesc se adâncește procesul de degradare a relațiilor intrinseci, dar și a valorilor morale în ansamblul lor, atâtea câte au mai rămas.

Simbolul acestei cutremurătoare realități a devenit bricheta. Din metal sau din plastic, anexă a viciului tabagic, obiectul cu pricina este aruncat cu furie în jucători și arbitri, în oficiali, de către tineri fără educație și mai ales fără perspectivă, grupați după principiile hoardei în asociații de așa-zis suporteri. Și, totuși, nu vom glosa pe tema brichetei-obiect, ci ne vom referi la o alta, cea a brichetei-metaforă. Căci, fără dubiu, ce altceva a fost la Craiova între președinte și premier, decât un schimb violent de brichete aidoma celui din Giulești, Ghencea sau Ștefan cel Mare?

Totul a pornit sau, mai corect, a repornit de la revendicarea unei paternități - privatizarea "Automobile Craiova", preluată de Ford Europa. A fost patentată cu această ocazie un nou tip de politică, "politica de hală".

Iritat de prezența președintelui care, în treacăt fie spus, nu are nici o atribuție oficială în procesul de privatizare (deși a ținut să reamintească faptul că el a hotărât prețul în urma unei vizite în Statele Unite ale Americii), premierul a stabilit malițios o corelație între prezența lui Traian Băsescu și înțelegerea de către acesta a utilității taxei auto. Replica tăioasă a celui din Dealul Cotrocenilor a trimis fără echivoc subiectul în zona firmei Citroen, de care premierul este efectiv și afectiv legat.

Și contrele au continuat sub privirile consternate ale oficialilor americani care au aflat cum se câștigă licitațiile de către asfaltocrații președintelui sau care sunt obiceiurile unui comandant de navă, aluzie la refuzul premierului și al Partidului Național Liberal de a fi amarați la cheiul ales de Băsescu (partidul prezidențial).

Este evident că războiul nu se mai duce între palate, ci între doi bieți majordomi, iar brichetele (de fapt vorbe grele și contraproductive) sunt aruncate cu aceeași inconștiență.

Și pentru că Traian Băsescu folosește expresii memorabile dar și, în unele cazuri, reprobabile, încheiem cu o parafrază la una dintre ele: Țara nu-i ca nava, domnule președinte.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Mai mulți dintre dumneavoastră, prezenți în sală, nu mai insistă să prezinte oral declarațiile și le-au depus la mine: domnul Costică Macaleți și domnul Valeriu Zgonea de la PSD, domnul Gheorghe Dragomir și domnul Nicolae Popa de la PNL, domnii Petre Străchinaru, Marius Rogin, Laurențiu Mironescu și domnul Traian Igaș (două) de la PD-L, domnul Paul Magheru de la PRM, domnul Constantin Faina și domnul Vlad Hogea de la P.C.

De asemenea, domnul Oltean, de la PD-L.

Au mai depus domnul Buda, domnul Petru Călian, domnul Grigore, doamna Bruchental-Pop și doamna Grațiela Iordache.

 
Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică referitoare la summit-ul NATO;

Are cuvântul doamna deputat Anca Mărculeț Petrescu, de la PRM.

 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică o fac în calitate de vicepreședinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaților și se referă la summitul NATO.

În calitatea mea de vicepreședinte al Comisiei de politică externă și membru al Delegației Adunării Europei Occidentale, am fost interesată să iau parte la lucrările summitului NATO ce se desfășurau la București în perioada 2-4 aprilie a.c. la Palatul Parlamentului.

Subliniez că în cadrul lucrărilor Adunării Europei Occidentale am primit în luna decembrie 2007 sarcina să întocmesc un raport referitor la securitatea Mării Negre și relațiile între statele riverane ale Mării Negre și Mării Caspice.

Ca urmare, era necesar să pot urmări nemijlocit lucrările summitului NATO și să pot obține noi informații pe care să le includ în lucrarea mea. În consecință, am adresat solicitarea de participare în luna februarie a.c. ministrului de externe Adrian Cioroianu, care a transmis sarcina secretarului de stat Victor Micula. Acesta a explicat că pentru participarea solicitată soluția era să fiu inclusă în delegația română participantă la NATO, care trebuia aprobată la Bruxelles și se va ocupa personal de rezolvarea ei.

Considerând că problema participării mele la summitul NATO este preluată de un secretar de stat din Ministerul de Externe, am așteptat rezolvarea ei, între timp adăugând la cerere pentru acest summit, ca arhitect, printre altele și un album foto de prezentare a Palatului Parlamentului.

Între timp m-am interesat dacă acceptul oficialităților de la Bruxelles a fost dat și am fost informată de către secretarul de stat Victor Micula că nu au existat probleme și răspunsul este pozitiv.

În preziua începerii summitului, i-am solicitat secretarului de stat ecusonul pentru participare. M-a asigurat că-l voi primi în cursul zilei de 1 aprilie și mi-l va transmite oficial.

Lucrurile n-au stat însă deloc astfel. Se pare că reprezentantul SPP-ului din stafful de organizare care a colaborat cu Ministerul de Externe, acționând la cererea unor reprezentanți ai Secretariatului general al Camerei Deputaților, însuși secretarul general adjunct Mihai Unghianu, conform informațiilor pe care le dețin, care mi-au mai creat probleme mari de acces și în anii precedenți, au considerat potrivit să-mi blocheze participarea la această manifestare politică de o importanță deosebită.

Iată cum s-au derulat lucrurile. Având experiența anilor precedenți în care în mod abuziv am fost împiedicată să particip la unele manifestări ce aveau loc în Palatul Parlamentului, am cerut reprezentantului NATO la summit, domnul Nunez Francisco, să mă lămurească care este situația includerii mele în delegația României. A controlat listele și răspunsul a fost negativ. Nu mă regăseam pe nici un fel de listă. Mi-a sugerat în schimb să-l contactez pe domnul Claudiu Apostol, coordonator din partea SPP, care va rezolva participarea fără nici un fel de probleme. Contactat de către mine telefonic, domnul Claudiu Apostol m-a trimis să scot de pe site-ul Internetului un formular de înscriere individuală și să-l trimit la Bruxelles pentru a fi aprobat.

Am constatat ulterior că a fost o imensă bătaie de joc, site-ul Internetului fiind destinat persoanelor din mass-media și avea termen de depunere a formularelor 28 martie, iar discuția cu Claudiu Apostol se desfășura pe 1 aprilie. Contactându-l din nou pe Nunez Francisco, acesta mi-a răspuns că între timp îl sunase Claudiu Apostol în legătură cu situația mea și m-a informat că nu voi primi ecuson de acces.

În consecință, coordonatorul din partea SPP-ului Claudiu Apostol și secretarul general adjunct al Camerei Deputaților au acționat în sensul blocării accesului meu ca parlamentar la summitul NATO. Între Ministerul Afacerilor Externe, SPP și Parlamentul României există relații instituționale. Cum este posibil ca funcționari care reprezintă statul român pe probleme de securitate în cadrul SPP-ului la NATO să trimită un parlamentar să ia un formular individual de pe site-ul NATO pentru presă în loc să-și îndeplinească sarcinile ce-i reveneau?

Am solicitat Biroului permanent să ia atitudine în această problemă, care aduce atingere intereselor Parlamentului român, prin care s-a adeverit că interesele și atitudinile subiective ale unor anumiți funcționari din Camera Deputaților, MAE și SPP prevalează în fața obligațiilor lor instituționale.

Consider că domnul Claudiu Apostol și-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile pe care le avea la summitul NATO, a obstrucționat în mod intenționat accesul unui demnitar român la lucrările acestuia și am solicitat Biroului permanent să ceară eliberarea lui din funcție.

Solicit de asemenea să fie cerute lămuriri de la Ministerul Afacerilor Externe în privința participării mele și să fie investigată și implicarea secretarului general adjunct Mihai Unghianu în acest caz.

Totodată, am rugat Biroul permanent să fie cercetat și motivul pentru care nu a funcționat sistemul de transmisie în cazul discursului președintelui SUA, Bush, când în perimetrul celor 3500 de ziariști nu a putut fi recepționat sunetul și în cazul discursului Angelei Merkel, cancelarul Germaniei, când nu a fost transmisă în căști traducerea simultană.

Mai am de adăugat doar o problemă importantă în ceea ce privește achiziționarea toaletelor ecologice, pe bani publici, de 6 milioane de euro pentru cele trei zile de conferințe la summit-ul NATO. S-a dovedit că ele nu erau necesare și am aflat din anumite surse că de fapt era afacerea anumitor persoane implicate în organizarea summitului, situație pe care am cerut Biroului permanent să o investigheze și de care mă voi ocupa personal.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Andrian Mihei, de la Grupul PNL.

 
Andrian-Sirojea Mihei - prezentarea declarației politice cu tema Gazele din România - încercăm să plătim mai puțin sau mai așteptăm 5-7 ani?;

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică "Gazele din România - încercăm să plătim mai puțin sau mai așteptăm 5-7 ani?"

Summitul NATO a luat sfârșit. Schimburile de amabilități, declarațiile diplomatice, mulțumirile pentru invitații și participare s-au încheiat, traficul a redevenit... ce era, câinii comunitari și-au reluat locurile în peisajul urban.

Cu ce s-au ales românii în urma acestui eveniment? În prim plan, cu o capitală puțin mai curată și cu ceva mai multe floricele. Și cu o Constanța cosmetizată, cu plajele curățate și discuite, cu multe floricele și o mult-așteptată curățenie pe traseul spre Neptun. Palatul Parlamentului a fost înscris cu trei recorduri în Guiness Book și a fost vizitat de delegațiile tuturor statelor participante la summit.

În plan extern, am fost pentru câteva zile în atenția mass-mediei internaționale.

Dar cu ce s-a ales România, concret, în urma acestei manifestări? A existat o agendă cu puncte de interes național, pe care oficialii noștri să le urmărească în discuțiile bilaterale sau în cadrul manifestărilor summitului? Ne-am deschis căi noi de comunicare cu țările participante în domeniile care ne interesează direct? Răspunsul la aceste întrebări îl vom afla în timp. Unele răspunsuri însă, la întrebări care stau pe buzele tuturor românilor - de exemplu, de ce avem prețuri uriașe la gaze - ne-au fost oferite explicit de către delegațiile participante.

Analistul Serghei Markov, consilier pe politică externă al Guvernului de la Moscova și președinte al Comitetului Civic al Afacerilor Externe din Rusia, a declarat cu ocazia participării la lucrările Consiliului NATO - Rusia că proiectul european al conductei de gaz Nabucco este sortit eșecului și că nu are nici o șansă în fața gazoductului rusesc concurent, Southstream, motivând acest lucru prin faptul că Nabucco generează concurență, iar țările furnizoare din zona caspică nu doresc a fi concurate pe această piață, ele dorind, de fapt, să crească prețurile la gaze.

De ce a fost preferată Bulgaria pentru a fi cooptată în proiectul Southstream iar România ocolită ne-a spus același analist, precizând că "Bulgarii au fost mai inteligenți și mai raționali decât voi, s-au mișcat mai bine și au câștigat în competiția cu voi" și că "În alte țări, politicienii sunt destul de înțelepți încât să încerce să poarte negocieri politice cu Rusia pentru a obține o micșorare a prețurilor. Politicienii români au însă un oarecare complex de inferioritate provincial și sunt prea concentrați asupra relațiilor cu Washingtonul. Acesta este motivul pentru care pierd negocierile și, prin urmare, au prețuri mari la gaz", adăugând la final că "Soluția pentru a reduce prețul stă în negocierile politice" și precizând că relațiile economice erau mai bune pe vremea lui Ceaușescu.

Fostul premier rus, Mihail Kasianov, a declarat pe aceeași temă a prețului mare la gazele din Rusia că ar trebui să existe contracte directe între România și Gazprom, fără intermediari: "Nu știu de ce apar intermediarii în discuție..., însă poziția de principiu este că nu ar trebui sa existe intermediari dacă rolul lor nu este foarte clar. Iar dacă românii și rușii nu înțeleg de ce există intermediarii, înseamnă că ceva nu este în regulă".

Ce concluzie putem trage din toate aceste declarații ale delegaților ruși? Ce măsuri putem lua pentru ca, în primul rând, să micșorăm prețul gazelor din România și, în al doilea rând, să nu rămânem în afara "jocului" gazelor naturale?

Pornind de la opțiunea domnului Berceanu de a alege firma Regal Petroleum, în 1999, în detrimentul unei relații directe cu Gazprom, act care a condus la sistarea livrărilor directe de gaze, trecând prin bine-cunoscutele gafe ale domnului președinte legate de "Lacul rusesc", de șederea rușilor în România 30 de ani, fără a-i întreba nimeni când pleacă, de acuzele directe, lipsite de diplomație, aduse Rusiei că întrețin conflictele înghețate din fostele state rusești și culminând cu aprecierea că "Gazprom este mai tare decât Armata Roșie" - același președinte care a declarat la summit că "Rusia trebuie să iasă din logica războiului rece" - România cumpără gaz tot de la Gazprom, însă prin intermediari, cu un preț cu mult mai mare decât restul statelor din Europa, care, cu spirit pragmatic, au conștientizat că, deși există proiecte de gazoducte care să reducă dependența Europei de Rusia, proiecte la care și ei sunt afiliați, acestea încă nu sunt construite și, până când vor fi funcționale, este, evident, mult mai bine să plătești mai puțin, în loc de mai mult.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Valeriu Tabără - declarație politică intitulată Tratatul cu Ucraina - o greșeală politică a lui Emil Constantinescu și Adrian Severin;

Din partea Partidului Democrat-Liberal, domnul Valeriu Tabără.

 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să spicuiesc doar din declarația mea politică, având în vedere un pic și situația de sănătate pe care o am acum.

Declarația politică de astăzi intitulată "Tratatul cu Ucraina - o greșeală politică a lui Emil Constantinescu și a lui Adrian Severin" se referă la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni, declarația domnului președinte Băsescu, referitoare la acest tratat.

Ca om politic de mai mică sau mai mare anvergură, dar mai ales ca reprezentant al unui segment politic al societății românești în Parlamentul României, întotdeauna am avut curajul de a exprima de la această tribună puncte de vedere în momentul unor evenimente deosebite politice care influențează societatea românească.

Mi-am asumat răspunderea și, ceea ce este mai important, am urmărit în timp dacă poziția mea la această tribună a fost corectă. Două dintre ele rămân însă evenimente extraordinare și de mare actualitate și astăzi: este vorba de situația provinciei Kosovo și, respectiv, Tratatul cu Ucraina.

Poziția României de astăzi în problema Kosovo confirmă ceea ce în 1999 spuneam de la această tribună, atunci când aduceam în discuție rezoluțiile ONU - 1998 și 1999. Colegii prezenți în sală atunci își amintesc de poziția exprimată.

Al doilea, Tratatul cu Ucraina. de asemenea, a fost exprimată poziția de la această tribună și nu numai, am considerat și atunci ca și acum că este incomplet negociat, forțat și cu consecințe negative asupra României. Spun acest lucru pentru că, sub o anumită presiune, și aș spune artificială, poporul român a fost obligat să accepte semnarea unui tratat, repet, incomplet negociat și iresponsabil negociat. Și aș da ca exemplu afirmația președintelui Emil Constantinescu din momentul negocierii discrete sau cu ușile închise, așa cum se procedează în cazul unor astfel de tratate, că suntem gata de cedări istorice. Și am cedat istoric ceea ce am pierdut prin Pactul Ribbentrop-Molotov. De fapt, Tratatul cu Ucraina consfințește consecințele unuia dintre cele mai odioase tratate ale istoriei și cu consecințe negative asupra societății românești.

În același timp, au rămas nerezolvate probleme care astăzi sunt de mare actualitate și cu mari consecințe față de politica și față de statutul pe care îl are România, este vorba de granița de pe Dunăre, Delta Dunării, Platoul continental al Mării Negre și Insula Șerpilor.

În același timp, tratatul nu a reglementat niciodată probleme legate de proprietate, de despăgubirile și de drepturile minorității române din Ucraina.

Iată de ce președintele Băsescu i-a reamintit și domnului Constantinescu și domnului Severin, dar mai ales poate este de văzut ceea ce există între rânduri: un avertisment că și Ucraina trebuie să îndeplinească condițiile pe care România la un moment dat și le-a asumat, inclusiv lezându-și propriile interese.

Declarația am să o depun și în scris. Îmi pare rău, nu pot să o termin până la capăt.

Mulțumesc.

(Declarația politică a fost consemnată conform materialului in extenso depus la președintele de ședință.)

Ca om politic de mai mică sau de mai mare anvergură, dar cu responsabilități, mă simt obligat să urmăresc în timp efectul pozițiilor și în același timp să apreciez și corectitudinea acestei poziții exprimate legate de anumite evenimente și momente de decizie politică cu impact major asupra poporului din care fac parte.

Din multitudinea de evenimente cu semnificație politică deosebită la care am considerat că trebuie să-mi spun punctul de vedere atât personal, cât și în calitate de reprezentant al unui segment politic din Camera Deputaților, două sunt astăzi de actualitate, chiar dacă de la producerea lor au trecut 9, respectiv 10 ani. Este vorba de:

  • provincia Iugoslavă Kosovo ( fenomenul -momentul Kosovo- certificarea de suveranitate prin majorizarea etnică a unui teritoriu național)
  • tratatul de bună vecinătate cu Ucraina impus României și poporului român drept o condiție pentru integrarea noastră în NATO.( cel puțin așa spunea Emil Constantinescu și ministrul său de externe Adrian Severin în perioada negocierilor și la semnarea lui)

În cazul provinciei Kosovo am spus-o de la tribuna Camerei Deputaților aveam de-a face și asta se confirmă astăzi cu un fenomen care în politica mondială care nu se va opri doar la Kosovo, ci va continua în mod sigur în lumea viitoare cu efecte clare de instabilitate.

Subiectul Kosovo va face obiectul unei declarații politice ulterioare.

După 10 ani revine în actualitate Tratatul cu Ucraina - un tratat forțat de către un anumit segment al grupului de politicieni care au condus România în perioada 1997-2000, în frunte cu președintele României de atunci, Emil Constantinescu, și ministrul său de externe, Adrian Severin. Tratatul cu Ucraina a fost un act forțat și semnat de România din interesele politice ale președintelui Emil Constantinescu care prin declarația făcută în timpul negocierilor confidențiale între experții celor două țări și-a permis să afirme public fără să fi consultat poporul român "Suntem gata de cedări istorice", iar aceste cedări istorice se numeau vechile teritorii românești: Nordul Bucovinei, Ținutul Herței, Basarabia de Sud, parte din Delta Dunării, probabil Insula Șerpilor și părți ale Platoului Continental al Mării Negre. Prin declarația făcută publică cu iresponsabilitate și fără acceptul poporului român pe care nu l-a consultat nimeni, Emil Constantinescu nu numai că a întrerupt negocierile, dar a forțat semnarea Tratatului, lezând astfel interese majore ale României și poporului român. Din păcate, Emil Constantinescu nu a forțat semnarea unui tratat formal oarecare. El și ministrul de externe Adrian Severin, alături de regimul bolșevic, de dictatorul Hrușciov. Probabil că atât Emil Constantinescu, cât și Adrian Severin vor avea în viitor un loc de cinste în istoria Ucrainei (poate niște statui-busturi din beton la Kiev - nu m-ar surprinde). În același timp, Tratatul negociat și semnat de Emil Constantinescu și Adrian Severin mai fac un lucru oribil - legiferează și acceptă consecințele unuia din cele mai odioase pacte din istorie - pactul Ribentrop-Molotov ale cărui consecințe au creat atâtea suferințe poporului român. Mai mult, inconștiența celor doi demnitari a consfințit și rupturile teritoriale provocate țării noastre de către fosta URSS după ruperea României în august-octombrie 1944, aici fiind vorba de partea de sud a Basarbiei, parte din Delta Dunării, Platoul Continental și Insula Șerpilor din Marea Neagră.

Din păcate, tratatul de bună vecinătate cu Ucraina are și alte mari scăpări intenționate în opinia mea - nu clarifică obligațiile Ucrainei ca stat față de numeroasa comunitate românească din fostele teritorii luate cu forța României. Nu este vorba aici numai de drepturi culturale, ci și de cele patrimoniale. Nu sunt rezolvate probleme de proprietate și a dreptului la despăgubire pentru bunurile pierdute de către statul român și de către foștii lui cetățeni, deportați, exilați sau imigrați în România. Nu sunt clarificate obligațiile statului ucrainean față de foștii cetățeni români, foști locuitori ai teritoriilor luate cu forța de Uniunea Sovietică și cedate Ucrainei de Emil Constantinescu și Adrian Severin. Acestora nu le sunt eliberate documente cu privire la bunurile deținute și rămase în Ucraina, precum și documente de stare civilă și de muncă. Mai mult, Tratatul de care a făcut și face atâta caz Emil Constantinescu - a lăsat deschisă în Ucraina și România o stare conflictuală pe multiple planuri. Prin tratatul incorect negociat Emil Constantinescu și Adrian Severin au stimulat o anumită agresivitate a Ucrainei de astăzi ( a se vedea declarația din aceste zile a lui Tarasiuc- fost ministru de externe al Ucrainei). Nu am văzut nici astăzi din partea ministrului nostru de externe vreo reacție la astfel de declarații.

Având în vedere cele de mai sus, mă întreb cu ce a greșit Președintele Băsescu când și-a exprimat îngrijorarea și nemulțumirea înainte de întâlnirea NATO de la București față de Tratatul cu Ucraina și modul în care el a fost negociat și semnat? S-a spus de către politicieni și analiști politici de duzină că președintele a făcut o gafă chiar de proporții. Fals -președintele Traian Băsescu a afirmat că:

Tratatul a fost forțat și nu trebuia semnat cu prevederi neclare antiromânești.

Tratatul nu a rezolvat starea de litigiu între cele două state.

Avertisment Ucrainei că din punct de vedere al relațiilor cu România nu îndeplinesc condițiile de aderare la NATO- Ucraina rămânând mereu agresivă în relațiile cu România.

Emil Constantinescu, fost președinte, și Adrian Severin, ministrul său de externe poartă o mare responsabilitate dată de cedările istorice, neasigurarea drepturilor pentru membrii comunității românești din Ucraina, nerezolvarea unor probleme de frontieră rămase într-un acut litigiu : de ce mai vorbesc oare acești doi oameni despre interese naționale, când împreună au lovit în marile interese ale României și poporului român prin Tratatul negociat și semnat cu Ucraina?

Dedic această declarație prof. univ. dr. Tiberiu Tudor de la Universitatea din București, autorul cărții "Starea unui Tratat" și tuturor celor care nu acceptă minciuna ridicată la rang de politică de stat.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Becsek- Garda Desző-Kálmán - declarație politică referitoare la retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră de pe raza județului Harghita;

Din partea Grupului parlamentar UDMR, domnul Becsek-Garda Dezideriu și se pregătește Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Susținerea oficială a masei retrocedărilor de către prefecturi s-a generalizat în ultima perioadă. Astfel, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împreună cu mine am organizat mai multe controale privind retrocedările terenurilor cu vegetație forestieră de pe raza județului Harghita.

Cu ocazia acestor verificări, s-au constatat numeroase infracțiuni, însă majoritatea abuzurilor și realităților prezentate de către echipa de control au fost mușamalizate de către organele competente ale statului. Mai mult chiar, unii funcționari ai prefecturii au sprijinit mușamalizarea cazurilor.

Sprijinirea corupției se poate constata și în faptul că în foarte multe dosare de reîmproprietărire au fost introduse ulterior o serie de acte prin care s-a încercat mușamalizarea infracțiunilor.

După constatările Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților, mai mulți funcționari publici au formulat în presa locală din județ declarații calomnioase la adresa Parlamentului.

În primele zile ale lunii aprilie, din partea prefecturii s-a deplasat la Gheorgheni și Miercurea-Ciuc reprezentanții așa-numitei Comisii de disciplină a funcționarilor publici din județul Harghita. Controlorii din partea prefecturii, în frunte cu domnul Isán Jenö, în loc să verifice infracțiunile semnalate, au luat în mod deschis apărarea funcționarilor amintiți.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Verificările efectuate de către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților a dovedit clar că în județul Harghita este o corupție instituționalizată.

Din păcate, juriștii prefecturii încalcă legislația în vigoare, cum este și cazul domnului Isán Jenö. Sper că acest funcționar corupt își va primi pedeapsa pentru susținerea în mod oficial a corupției.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

Din partea Grupului Partidului Conservator, doamna Ionica Popescu a depus în scris.

 
Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu tema Reforma NATO și impactul său asupra obiectivelor de politică externă ale României;

Urmează domnul Eduard Hellvig.

 

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la "Reforma NATO și impactul său asupra obiectivelor de politică externă ale României".

2-4 aprilie 2008, București, a 20-a reuniune la nivel înalt a Alianței Nord-Atlantice. Dacă în cadrul summitului de la Praga, din noiembrie 2002, România era invitată să înceapă convorbirile de aderare, în aprilie 2008, cu ocazia summitului de la București, România a găzduit cel mai important eveniment organizat vreodată în țara noastră. Din mijlocul evenimentelor sau prin intermediul mass-media, am urmărit dezbaterile și deciziile pe care statele membre NATO le-au luat cu privire la viitorul Alianței, la rolul pe care NATO intenționează să-l joace pe scena internațională în următorii ani.

Schimbările importante la nivelul NATO care, datorită poziției geopolitice a României și a dublei sale calități de membru atât al NATO, cât și al Uniunii Europene, îi creează oportunitatea de a juca un rol activ în procesul de stabilizare regională și de a participa efectiv la procesul de reformare a Alianței. Astfel, în perioada următoare România are șansa de a da o dovadă de determinare, acțiune și eficiență pentru a deveni un lider regional eficient și responsabil: contribuția la transformarea politicilor și structurii NATO, la un nou sistem de planificare a apărării în cadrul NATO, de a sprijini Alianța atât la est, cât și la sud de România, precum și de a sprijini colaborarea NATO - Uniunea Europeană sau de a contribui la crearea unui spațiu de stabilitate, securitate, prosperitate și democrație în regiunea Mării Negre.

Ultimul punct pe care aș dori să vi-l supun atenției este cel al accentului pe care NATO l-a pus pe comunicarea pe parcursul summitului. Astfel, Alianța Nord-Atlantică și-a creat un site de web menit să asigure comunicarea în timp real cu publicul larg și mass-media, precum și un canal TV, menit de a promova îmbunătățirea imaginii NATO și care va transmite imagini asupra misiunii Alianței din Afganistan.

Ceea ce putem remarca în acest sens este că, într-o ordine politică internaționalizată, Internetul, reducând în mod considerabil costul informării și al comunicării, are potențial nu doar de a pune bazele unei comunicări mai eficiente între actorii transnaționali, ci și de a construi o cetățenie mai informată și mai activă cu privire la chestiunile de politică externă, indiferent dacă vorbim despre cetățeanul român sau cel american.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică cu titlul În favoarea înființării unui Institut cultural al tătarilor din România;

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul Aledin Amet.

Vă anunț că a depus declarația politică în scris domnul Miron Ignat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea politică de astăzi se intitulează "În favoarea înființării unui Institut cultural al tătarilor din România".

Existența unei națiuni are, ca element de continuitate, cultura. Fie că este vorba de aspectul intelectual, fie că este vorba de elementul tradițional, tot ceea ce se identifică cu dimensiunea spirituală capătă valoarea de netăgăduit a permanenței.

Comunitatea tătară din România se poate mândri cu personalități care au făurit și făuresc lucrarea de înaltă ținută, numită "identitate".

Noi, tătarii, am menținut, în acest spațiu, spiritul elitist turcic.

Noi, tătarii, am menținut, în acest spațiu, religia islamică.

Iată de ce, înființarea unui institut cultural, care să promoveze, într-o măsură mai eficientă, valorile etniei noastre, ar fi un fapt benefic. În cadrul unui astfel de centru, se pot organiza manifestări culturale, fără a fi omisă, însă, latura științifică. Dorim să evidențiem realizările unor conaționali, realizări cu adevărat remarcabile. Dorim să fructificăm abnegația și talentul acestora, tocmai pentru că se disting prin ceea ce realizează și tocmai pentru că nu trebuie să se risipească ceea ce realizează.

Cărturari importanți au contribuit la împlinirea vieții culturale. Nume precum Mehmet Niyazi, Ismail Ziyaiedin, Altay Kerim, Yașar Memedemin, Sebat Iusein, Mehmet Vani Iurtsever sunt, în acest sens, edificatoare. Faptul că au publicat, de cele mai multe ori, în limba tătară, a făcut ca operele lor să fie, din păcate, mai puțin cunoscute, motiv pentru care susținem această pledoarie în favoarea înființării unui institut cultural al tătarilor din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Minodora Cliveti - declarație politică: Europa ne ajută. Dar ne și sancționează!;

Din partea Grupului P.S.D. doamna Minodora Cliveti și se pregătește domnul Mircia Giurgiu, independent.

 

Doamna Minodora Cliveti:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Europa ne ajută. Dar ne și sancționează."

Comisia Europeană a transmis de curând cea de-a doua și ultima avertizare cu privire la funcționarea necorespunzătoare a numărului european unic pentru apeluri de urgență 112.

Pentru cei care, deși cetățeni europeni, nu știu care este scopul și importanța acestui număr, precizez că acest număr gratuit și universal este folosit în cazuri de urgență, inclusiv în cazuri de exercitare a violenței domestice, pentru asigurarea protecției și siguranței tuturor cetățenilor europeni aflați în situații critice.

Interesul Comisiei Europene de implementare corectă și reală a folosirii acestui număr este îndreptat, firește, spre interesul ocrotirii românului, dar și a cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene aflați pe teritoriul României, devenită parte integrantă a acestei Uniuni.

Este, așadar, un caz tipic de ajutare a românului de către Europa: vrem nu vrem, numărul unic este o realitate europeană de care acesta, românul, trebuie să se folosească la nevoie.

Problema este însă: de ce e nevoie de supărarea Comisiei europene pentru ca acest număr să fie operabil? De câtă vreme mai are nevoie România europeană pentru a se alinia alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene în care a intrat, nu-i așa, pentru "mai binele cetățenilor români"? De ce nu sunt în stare autoritățile de resort să implementeze acest sistem? Din aceleași motive pentru care nu am reușit să asimilăm decât sume derizorii din fondurile europene, în timp ce Bulgaria, de pildă, a înființat în cadrul Parlamentului său o subcomisie specială pentru monitorizarea acestui proces și face din atragerea de fonduri europene un țel național.

Autoritățile românești trebuie să se conformeze normelor europene nu numai pentru că așa este jocul grupului celor 27, ci mai ales pentru ca România și cetățenii ei au făcut deja eforturi considerabile pentru ca visul euro să se împlinească. Între 2001-2004 s-a muncit infernal în Parlament și Guvern pentru ca legislația noastră și sistemul nostru statal să se plieze pe cel european.

Nu accept ca acum, când suntem "intra muros", între zidurile europene, să lăsăm mentalitățile românești, mult invocate drept scuză pentru toate eșecurile noastre, să ne ciuntească bucuria. Suntem gata să beneficiem de tot ce e european, inclusiv de numărul unic de urgență.

Cerem, deci, Guvernului să se scuture de indolență și să acționeze în mod european.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Păcăleală de 1 aprilie;

Domnul Mircea Giurgiu.

Vă anunț, stimați colegi, că au mai depus între timp declarațiile politice în scris doamna Mihaela Adriana Rusu, domnul Vasile Pușcaș, domnul Lucian Băluț, domnul Alexandru Mazăre și domnul Eduard Martin, domnul Relu Fenechiu, domnul Dan Motreanu, domnul Horea Uioreanu, domnul Nicolae Popa, domnul Miron Ignat, l-am anunțat.

Aveți cuvântul, stimate coleg.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este: "Păcăleală de 1 aprilie".

De fiecare dată, în ultimii ani, la 1 aprilie, ni se anunță noi majorări de prețuri la alimente, servicii și utilități. Așadar, iată că în afară de o zi a păcălelilor este o zi pe care mulți dintre concetățenii noștri n-o uită. Despre valul de scumpiri și consecințele acestuia am pregătit un material pe care îl depun la secretariat.

Vă mulțumesc.

(Declarația politică a fost consemnată conform materialului depus la președintele de ședință.)

Se pare că data de 1 aprilie va rămâne pentru totdeauna în conștiința românilor drept ziua care le aduce noi majorări de prețuri la alimente, servicii și utilități.

În fiecare an, cel puțin din 2005 până în prezent, 1 aprilie nu a rămas doar "ziua păcălelilor", a unor glume nevinovate făcute de prieteni sau de posturile de televiziune ori ziare abonaților. Mai nou, în România a devenit o practică majorarea prețurilor de 1 aprilie, poate tocmai pentru ca omul de rând să creadă că, de fapt, e numai o păcăleală, o glumă proastă și totul va rămâne la fel. Numai că, de fiecare dată, prețurile cresc și cresc și par a nu se opri din acest proces extrem de păgubos pentru buzunarul fiecăruia.

Ciudat, însă, este altceva: autoritățile vin cu tot felul de statistici prin care arată "procentele mari" cu care au crescut salariile în ultima perioadă. Uită din ecuație tocmai procentele mult mai mari cu care cresc prețurile. În ciuda "bunei intenții" a autorităților de a arăta efortul pe care îl depun pentru a crește salariile, uită că, de fapt, majorarea salariilor este estompată de creșterea mult prea mare a prețurilor.

Și atunci, ce ne rămâne de făcut? Ieșim în stradă? Ce rezolvăm? În prezent sunt atâtea conflicte de muncă și greve și toate acestea par a nu interesa pe nimeni. Cei care decid majorarea prețurilor pentru a le corela cu cele din Uniunea Europeană "nu cunosc" procesul de corelare a salariilor cu cele din UE. Potrivit statisticilor, România are cel mai mic salariu minim pe economie. Și asta la un an de la aderare. Semnele aderării nu se văd decât în creșterea alarmantă și vertiginoasă a prețurilor, salariile rămânând la un nivel extrem de scăzut. Puterea de cumpărare a românilor este foarte mică și, din păcate, continuăm să fim o națiune de asistați social. Asta în loc să fim stimulați să găsim soluții pentru a ne ajuta singuri.

Birocrația accesării fondurilor europene, în diverse domenii, este foarte stufoasă și cei care totuși găsesc resursele să aplice, renunță pentru că nu își pot permite să acceseze un program european. În fiecare an, încă din perioada de preaderare, România returna sume importante pentru simplul motiv că nu erau cheltuite. Acum se întâmplă exact același lucru. De ce? Nu avem profesioniști care să redacteze corect proiectele pentru accesarea fondurilor? Avem, dar nu vrem sau nu știm să îi folosim. Întreb din nou: de ce?

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Înghețata românească la malul mării;

Are cuvântul domnul Emilian Frâncu de la PNL și se pregătește domnul Vasile Mocanu de la PSD.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Înghețata românească la malul mării".

Domnul președinte George W. Bush s-a simțit foarte bine la prânzul de la Neptun. Atât de bine încât a trecut cu vederea populismul domnului președinte Traian Băsescu, care a ținut morțiș să le vorbească ziariștilor convocați pe plajă despre două subiecte în care, zice dânsul, ar fi căzut de acord cu șeful executivului de la Casa Albă.

Oricât de mult ne preocupă pe noi, românii, problema suspendării vizelor de intrare în Statele Unite, e de la sine înțeles că președintele Americii nu poate impune Congresului de la Washington să modifice o lege care nu este special făcută pentru o țară sau alta. Discuția pe acest subiect la prânzul de la Neptun rămâne, astfel, o simplă convorbire informală între doi comeseni care așteptau schimbarea farfuriilor între felul întâi și felul al doilea. De altfel, însuși domnului Băsescu i-a scăpat un indiciu în această direcție, atunci când a pomenit despre introducerea pașapoartelor biometrice pentru cetățenii români. Cu alte cuvinte, oricât de mare ar fi inexistenta izbândă pe care a raportat-o Traian Băsescu la malul mării, România are ceva de făcut, nu America, dacă vrem să călătorim fără vize dincolo de ocean.

Cealaltă victorie a președintelui Traian Băsescu constă în aceea că, manifestând veleități de arbitru-jucător al unei "democrații originale", a simțit nevoia să îl plictisească la desert pe președintele George W. Bush cu verdictul (cu siguranță nedrept, dar verdict - adică un subiect definitiv încheiat pe masa justiției) în cazul lui Teo Peter. Nicăieri în lumea civilizată, un șef de stat nu "pune o vorbă" la un alt șef de stat ca să se modifice sentințele judecătorești. Bună sau rea, dreaptă sau strâmbă (ca în cazul de față), sentința e sentință și președintele Americii nu are ce comenta, chiar dacă, în particular, dumnealui ar fi de acord cu părerea noastră.

Cele două trâmbițate așa-zise victorii ale președintelui Traian Băsescu au fost elegant taxate de președintele George W.Bush, care i-a mulțumit gazdei sale pentru ospitalitate și i-a lăudat înghețata, recomandând-o cu multă căldură presei americane.

Dacă acestea două au fost temele principale de discuție ale președintelui Traian Băsescu în vila de la Neptun, tare mă tem că somptuoasele aeronave prezidențiale au ars kerosenul degeaba, tur-retur, între București și Constanța.

Nu aș vrea să vorbesc cu păcat. Dar, să îl ai numai pentru tine, timp de câteva ore, pe președintele Americii și să discuți cu el subiecte închise, în loc să abordezi ceea ce este cu adevărat stringent și rezolvabil pentru România, iată un nedorit exemplu despre cum îți poți rata misiunea istorică de șef al statului la un summit altminteri reușit din punct de vedere organizatoric.

Metaforic vorbind, înghețata domnului Băsescu s-a cam topit și a curs din cornete, la malul mării.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Economia s-a îmbolnăvit!;

Are cuvântul domnul Vasile Mocanu și se pregătește domnul Ștefan Baban de la PRM.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Economia s-a îmbolnăvit!"

De trei ani, România s-a transformat într-o piață de desfacere a mărfurilor străine. E adevărat că trăim într-o economie de piață, dar de ce piața trebuie să fie numai a altora?

De trei ani, importurile în județul Iași au explodat. Numai în 2007 diferența dintre exporturile și importurile din județul pe care îl reprezint în Parlament a crescut de patru ori. Anul trecut, deficitul s-a ridicat la peste 125 de milioane de euro. În acest ritm, economia ieșeană în loc să "duduie" va "bubui" în scurt timp. A cui o fi vina?

Balanța comercială spune multe despre starea de sănătate a unei economii. Guvernanții ne asigură că totul este bine, că România se dezvoltă, că Regiunea Nord-Est (din care face parte și Iașiul) are un potențial uriaș. Așa să fie oare? Cine minte?

Statisticile arată că până și puținele exporturi pe care le mai fac întreprinderile Iașiului se bazează mai ales pe textile, care lucrează însă cu materialele fabricii din afară, folosind doar forța de muncă autohtonă, care este mult mai ieftină decât pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Apoi, la final, aceste mărfuri care încorporează muncă românească sunt trimise în afară. Practic, câștigul realizat de pe urma unor asemenea vânzări în afara țării nu ne aduce atât de necesara plusvaloare. Ieșenii beneficiază doar de niște salarii minuscule, care le asigură doar un trai la limita supraviețuirii.

Uitați-vă ce se întâmplă acum la Automobile Dacia. Dacă guvernanții nu iau măsuri grabnice, s-ar putea ca această stare de fapt păguboasă să se generalizeze peste tot în țară.

Dar au guvernanții soluții?

Cu câțiva ani în urmă, înaintea puterii portocalii, cu nuanțe de galben de astăzi, Guvernul PSD condus de Adrian Năstase dădea un impuls economiei naționale prin promovarea campaniei "Produs în România". De ce liberalii, parcă ei erau adepții formulei "Prin noi înșine", nu-i așa? au uitat această inițiativă?

Apoi, de ce este neglijat potențialul agricol cu adevărat uriaș al României? Referindu-mă numai la județul Iași, acesta poate să asigure alimente pentru două județe și jumătate. Cu o condiție: ca agricultura să reintre în rândul priorităților Guvernului. Din nefericire, guvernanții și-au propus doar să falimenteze agricultura românească. Probabil, cineva este interesat să consumăm doar produse agricole din străinătate.

Iată de ce atât țăranii cât și muncitorii din Iași și din România privesc cu tot mai multă îngrijorare actuala guvernare.

Guvernanții, treziți-vă la realitate, până nu este prea târziu!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
Dragoș Petre Dumitriu - prezentarea Scrisorii deschise adresate reprezentanților României la Summit-ul NATO;

Din partea grupului Partidului Conservator, domnul Ioan Țundrea, dacă este. Nu este. Ioan Țundrea?

Domnul Dragoș Dumitriu.

 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Stimați colegi,

Un antevorbitor din partea Partidului Conservator a vorbit exprimându-și o părere favorabilă despre NATO, despre summit. Eu nu am aceeași părere favorabilă și mai ales despre Pactul Nord Atlantic. Din această cauză, pe data de 2 aprilie, în timp ce, la indicațiile NATO, democrația era călcată în picioare și arestată, am trimis prin intermediul agențiilor de presă o scrisoare deschisă adresată reprezentanților României la summit. Prin respectivul demers, ceream celor vizați să respecte dreptul constituțional al cetățenilor la informare, precum și cel la consultare în vederea adoptării unor decizii majore, ce privesc problematica de interes național.

Reproduc în cele ce urmează documentul în cauză:

"Scrisoare deschisă adresată reprezentanților României la summitul NATO.

În calitate de parlamentar al unei țări democratice am obligația de a apăra drepturile cetățenilor. Printre aceste drepturi, la loc de cinste se află cel la informare, mai ales în privința problemelor de importanța celei a prezenței militare românești pe teatrele de război deschise și gestionate de NATO. De aceea, în cadrul creat de summitul NATO, consider că reprezentanții României trebuie să solicite răspunsuri clare în legătură cu acțiunile NATO în care este implicată țara noastră. Mă refer la trei teme majore militaro-politice: primo, motivația diplomatică și probatoriul care au stat la baza intervenției militare în Irak; secundo, strategia, scopul și etapizarea clară, actualizată, a operațiunilor militare din Afganistan: terțo, strategia NATO din fosta Iugoslavie, mai ales în zona musulmană, creată prin intervenția NATO în Europa.

De asemenea, este obligatoriu să se dea explicații cu privire la recuperarea pierderilor și a cheltuielilor României odată cu participarea la demersurile militare ale pactului. Mă refer la datoria irakiană, la blocada Dunării, la desființarea bazelor militare din țară, în fine, la marile investiții solicitate cu ocazia aderării la NATO, dar și cheltuielile pricinuite de participarea la conflicte alături de forțele pactului.

Atrag atenția reprezentanților României și în privința respectării condițiilor de "democratizare", atât de îndeaproape urmărite în cazul țării noastre, în ceea ce privește posibilii noi membri ai pactului, mai ales Georgia, Albania și Ucraina.

Această scrisoare, cu caracter de declarația politică, este atât un ecou la întrebările puse de cetățeni români, dintre care unii și-au pierdut locurile de muncă din cauza "sacrificiilor" pentru "aderare", cât și exprimarea drepturilor fundamentale la informare și participare la decizie în privința problemelor de importanță națională.

2 aprilie 2008, Câmpulung Muscel"

Întrucât aceste probleme nu au fost ridicate de reprezentanții noștri în perioada summitului, le cer, în baza drepturilor de cetățean, precum și a prerogativelor de parlamentar să prezinte public răspunsurile cu privire la chestiunile sus-menționate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Summit-ul NATO;

Are cuvântul domnul Ștefan Baban și se pregătește domnul deputat Mihai Dumitriu. Domnul Mihai Dumitriu a depus în scris.

În consecință, o să-i dau cuvântul domnului Gheorghe Chiper.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Summitul NATO"

S-a tras cortina peste cel mai mare eveniment care a avut loc în România de la Revoluția din 1989 și până în prezent: summitul NATO de la București.

Indiferent de cârcotelile nemulțumiților, indiferent de sincopele în organizarea acestui festin politic, indiferent de stângăciile afișate de oamenii politici ai României, acest eveniment a marcat chiar și pentru trei zile importanța unei țări balcanice, tânără aderantă la această alianță care a încercat din răsputeri și zic eu că a reușit să se facă cunoscută de întreaga lume.

Faptul că a găzduit trei zile pe cei mai puternici oameni ai lumii, faptul că a fost demonstrată voința alianței pentru o lume mai bună, fără conflicte, faptul că acceptarea unor noi țări membre a ținut doar de orgoliile și ambițiile politice ale unor țări, faptul că Europa și Rusia au demonstrat că sunt adevărate forțe politice, faptul că Bucureștiul a fost identificat pentru prima dată, în ultimii 18 ani ca și capitală a României (și nu Budapesta, ca până acum), poate fi considerat ca un merit al politicii României și este, cred, destul de acoperitor pentru neajunsurile create bucureștenilor, vizavi de culoarul unic și de multe alte restricții ce le-au fost impuse pe durata acestui summit.

Pentru a nu știu câta oară am constatat cu amărăciune că politica internațională este pentru marii jucători ai scenei, care apelează la țări precum România, Cehia, Polonia, Ungaria doar atunci când încearcă să impresioneze și mai ales să copleșească adversarul. Lucrul acesta s-a văzut și a fost simțit de la cetățeanul de rând și până la întreaga clasă politică în aceste trei zile de summit. Pentru prima dată de la nașterea Alianței, Europa și Rusia au fraternizat, mai pe față, mai pe ascuns împotriva unei Americi care a folosit această alianță pentru ambițiile și orgoliile sale personale, dar mai ales pentru interesele sale economice (vezi luptele din Afganistan, Irak etc.).

România a conștientizat faptul că nu te poți duce la război doar pentru că ești membru NATO și trebuie să îndeplinești anumite condiții pe care le-ai acceptat atunci când ai fost primită. Jertfele omenești de pe câmpurile de luptă din Afganistan și Irak au maturizat conducerea politică a acestei țări, care a condiționat, măcar de ochii cetățenilor, continuarea participării la coaliția internațională.

Un gust amar mi-a lăsat amânarea aderării Macedoniei la NATO, doar pentru că Grecia și-a manifestat tradiționalismul exacerbat și dreptul său de veto. Acest lucru mi-a adus aminte de tristețea și dezolarea pe care le-am simțit atunci când România nu a fost acceptată alături de celelalte țări foste socialiste în această alianță, chiar dacă eforturile sale economice și politice (inclusiv mult discutatul și mult hulitul tratat cu Ucraina) au fost imense și dureroase. Este rândul macedonenilor să se întrebe la ce le-au folosit sacrificiile și constrângerile, dacă doar un veto le-a spulberat așteptările, iar celelalte țări nu au ridicat un deget să-i ajute.

S-a tras cortina peste summitul NATO de la București, cu greșeli, cu câștiguri, cu pierderi, cu insatisfacții, cu mulțumiri și nemulțumiri. Per ansamblu, putem spune că am asistat cu toții la un eveniment istoric. Și asta mai contează încă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Alecsandru Știucă - intervenție cu titlul Stadiul adoptării surselor de energie regenerabilă;

Domnul Alecsandru Știucă are cuvântul din partea Grupului parlamentar al PSD.

 

Domnul Alecsandru Știucă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Stadiul adoptării surselor de energie regenerabilă"

Am participat, în calitatea de membru al delegației române la Adunarea Parlamentară Euro-mediteraneană, la două reuniuni recente ale Comisiei Economice, Financiare, pentru Afaceri Sociale și de Educație a APEM. Acestea vizau, printre altele, și problema surselor de energie regenerabilă, o temă de mare actualitate pentru țările Uniunii Europene și cele riverane Mării Mediterane.

La întâlnirile menționate au participat, alături de reprezentanții țărilor membre APEM și ai Parlamentului European, și o serie de invitați - reputați specialiști, cum ar fi prof. dr. Gerhard Knies, coordonatorul inițiativei TREC (Cooperarea Transmediteraneană pentru Energie Regenerabilă) și manager al proiectului Desertec pentru Clubul de la Roma.

Cu acest prilej, domnia sa a oferit detalii referitoare la proiectele în care este implicat și care vizează investirea, între anii 2000-2050, de către Uniunea Europeană, a 10 miliarde de euro în folosirea energiei solare, care este inepuizabilă și esențială pentru viitor, dar și cu privire la proiecte care implică construirea de centrale solare, hidroelectrice, biomass și geotermale. A fost oferit exemplul proiectului de obținere a energiei electrice solare și hidro realizat în Palestina, care este un efect al cooperării dintre Palestina, Egipt și Uniunea Europeană.

De asemenea, U.E., în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec. Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul "la lucru" pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare.

În acest context, reprezentantul Comisarului European pentru Mediu, dl. Claude Rouam, a vorbit despre nevoia de promovare a energiei regenerabile în regiunea euro-mediteraneană, în condițiile în care țările membre ale Uniunii Europene sunt nevoite să importe masiv petrol.

Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice - biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

În aceste condiții, de diferențe majore de mentalitate și de rezultate, consider că nu vom putea ține pasul cu exigențele europene anunțate de președintele Manuel Barroso în 24 ianuarie 2008 și care stabilesc ținte precise pentru perioada ce urmează.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Continuitatea românească și stânca de care s-a spart valul;

Din partea Grupului parlamentar al PRM are cuvântul domnul profesor Adrian Moisoiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Deoarece prea s-au înmulțit cei care pun sub semnul întrebării continuitatea românilor pe teritoriul Ardealului, declarația mea politică de astăzi este o sinteză a unui material referitor la cercetările arheologice efectuate în urmă cu câteva decenii în județul Mureș, la care, din păcate, astăzi se fac referiri foarte rare și care atestă indubitabil existența uneia din cele mai vechi sau a unuia dintre cele mai vechi nuclee ale latinității orientale și pe care îl voi depune la secretariat pentru a fi publicat, cu voia dumneavoastră, integral.

Se intitulează "Continuitatea românească și stânca de care s-a spart valul".

Cercetările arheologice atestă pe teritoriul Municipiului Târgu-Mureș și al județului Mureș o locuire de peste 7 mii de ani. Populația proto-dacă a evoluat de la 90 de așezări umane, câte erau în preistorie până la 147 în epoca bronzului. Populația dacă a ajuns să întemeieze 242 de localități în epoca Hallstatt și La Tène. Din anul 5500 până în anul 2500 î.e.n. strămoșii noștri din Județul Mureș au cultivat 4 culturi, apoi din anul 2500 până în secolul III e.n. 7 culturi exprimate prin arta lucrării ceramice.

Târgu-Mureșul s-a impus în arheologie prin depozitele istorice din toate timpurile: preistorie, epoca bronzului, epoca fierului și epoca daco-romană, toate găsite în cele 12 cartiere ale orașului. Trei drumuri romane legau orașul Târgu-Mureș cu cele 2556 de comune din epoca daco-romană. Existența populației daco-romane este atestată documentar prin surse bizantine în două comune din județ: Morești și Cipău, chiar în epoca năvălirilor, anul 602 e.n., deci cu mai bine de 300 de ani de la retragerea administrației romane. Localitatea Săcalu de Pădure, în limba latină "Zakalus", cu o populație în permanență pur românească este atestată documentar printre primele, nu numai din Transilvania, ci chiar din România în anul 1169. Nu există pe teritoriul orașului și chiar al județului vreo urmă a populațiilor alogene care au invadat Europa: huni, ostrogoți, vizigoți sau avari.

Județul Mureș și municipiul Târgu-Mureș au reprezentat un puternic pilon de rezistență națională prin școala latinistă: Petru Maior, Gheorghe Șincai, cât și prin revoluționarii de la 1848, Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Constantin Românu Vivu, August Treboniu Laurian, și de ce nu, prin faptul că acolo s-a creat Uniunea Vatra Românească - "Stânca" de care s-a oprit valul iredentist în iarna și primăvara anului 1990, atunci când România era un sat fără câini.

Vă mulțumesc.

Depun anexa, domnule președinte.

(Anexa a fost consemnată conform materialului depus la președintele de ședință.)

Daco-Romania și orașul Târgu-Mureș

În anul 105 al erei noastre, pe întregul teritoriu Carpato-Danubiano-Pontic a fost consfințită apariția Daco-Romaniei. Această entitate socio-politică s-a constituit prin sinteza spiritualității traco-latine, ce a determinat etnogeneza fizică și sufletească a poporului român, care s-a înfăptuit an de an și zi de zi între secolele II și X ale erei noastre.

Astăzi, din orice parte a județului Mureș te vei îndrepta spre orașul Târgu-Mureș, pașii tăi vor călca pe străvechile dale daco-romane care stau la temelia căilor de comunicație moderne. Granitul lor ros de vreme, te va întâmpina pe drumul Cristeștiului, al Mureșenilor, al Sângeorgiului, cât și pe cele ale Naznei, Sâncraiului, Coruncăi ori a Sântanei de Mureș.

Ajuns la întretăierea acestor drumuri daco-romane, pe malul stâng al Mureșului constatăm urmele așezărilor stabile ale strămoșilor noștri, care s-au perpetuat pe teritoriul Târgului-Mureș de mai multe mii de ani, pornind din epoca marilor glaciațiuni. Aceste urme cuprind teritoriul Parcului Sportiv, Cotitura Dâmbul Pietros, Cetatea, Șoseaua Ștefan cel Mare, Clinica Oftalmologică, Universitatea de Medicină, Hipodromul de vis à vis de Spitalul Județean, Azomureșul, Fabrica de Cărămizi, Podenii, Remetea, Corunca și zona "Gloduri" și "Vârful cu Corn". Peste tot urme arheologice române.

Arheologii nici n-au trebuit să se obosească prea mult, ca să aducă la lumină urmele istorice ale etnogenezei și continuității strămoșilor noștri pe aceste pământuri, deoarece vestigiile se întâlneau la tot pasul. Drumurile daco-romane, la care ne-am referit, de o soliditatea de-a dreptul nemaiîntâlnită, împânzeau întreg teritoriul județului fiind dispuse pe traiectul: Ogra, Sânpaul, Iernut, Luduș, traiectul: Ernei, Gornești, Petelea, Reghin, Brâncovenești, Deda sau pe cel din direcția: Ivănești, Moșuni, Eremitu, Sovata.

Referindu-ne strict la orașul Târgu-Mureș, constatăm indicii evidente ale prezenței acestor căi începând cu epoca neolitică, a bronzului și a fierului, fiind de o mare densitate în perioada Hallstatt și La Tène. Acest lucru a fost determinant în apariția încă din perioada anilor 5500-2500 î.e.n. a unui număr mare de culturi ca de exemplu: Cultura ceramicii liniare, Cultura Vinca, Cultura Petrești, Cultura Cucuteni, sau culturile din anii 2500-800 î.e.n. de tipul culturilor Coțofeni, Glina, Otomani și Cultura Nouă. Acestora li se adaugă Cultura Sântana de Mureș (sec. IV), Cultura Ariușd și Cultura Criș. O puternică dezvoltare a avut Cultura Coțofeni de la sfârșitul mileniului III și începutul mileniului II î.e.n. prezentă pe teritoriul orașului Târgu- Mureș (cetate, fabrica de cărămizi, hipodrom) cât și în perimetrul comunelor Sâncraiu de Mureș, Nazna, Sângeorgiu de Mureș, Voivodeni; ajungând pe calea Mureșului până la Săcalu de Pădure. Important este că aceste culturi au cuprins întreaga țară, contribuind prin aceasta și ele la unitatea națională a poporului român. De asemenea este important că aceste culturi nu au fost însușite de popoarele migratoare, rămânând un bun peren al poporului nostru care ne recomandă și azi în istoria omenirii. Județul Mureș este deci o vatră a culturilor dace.

Teritoriul orașului Târgu-Mureș și a județului Mureș nu au fost niciodată pustii, goale, nelocuite, necunoscute (Terra incognita).

O mare densitate traco-dacă, apoi daco-romană a dus la dezvoltarea populației autohtone pe teritoriu dat.

Astfel în epoca Preistorică au fost depistate 90 de așezări umane puse în evidență la Târgu-Mureș și în jur (la Cornești, Crăciunești, Sântana de Mureș, Pănet, Sâncraiu de Mureș, Acățari) dar și la distanță (la Ibănești, Filea, Deda, Jabenița, Sovata) etc. În epoca neolitică și eneolitică aceste localități ajung la 142, apoi la 147 în epoca bronzului și 242 în epoca fierului (Hallstatt și La Tène) ca să atingă nivelul de 256 în epoca romană. Pe teritoriul orașului Târgu-Mureș s-au găsit nenumărate unelte confecționate de strămoșii noștri. El este un adevărat muzeu deschis de antichități, care te fac să exclami la tot pasul: "fii atent unde calci, să nu zdrobești sufletul strămoșilor noștri". Aproximativ un număr de 7500 până la 5000 de ani ne despart de cele dintâi urme arheologice ale antemergătorilor noștri ce au sfințit aceste locuri. Nu avem înscrisuri din acele timpuri, dar avem mărturia pietrei cioplite, și a obiectelor de os și de aramă. Avem "pandantivul-amulet" de aur găsit la Târgu-Mureș, cât și ceramica desenată perfect cu figuri geometrice, mărturii depistate în săpăturile din "Parcul Sportiv". Totodată, zona din jur este plină de componente neolitice și eneolitice constatate la Sântana de Mureș, Ungheni, Vidrasău, Pănet, Acățari, Ernei, Dumbrăvioara, Gornești, Ogra, Sângeorgiu de Pădure, Ivănești, Brâncovenești, Ibănești și Săcalu de Pădure.

Epoca bronzului, cuprinsă între anii 1800 și 800 î.e.n., s-a afirmat cu mare preponderență în cele 147 localități din județul nostru. Nenumărate mărturii au rămas evocatoare de la strămoșii noștri traco-daci în urma săpăturilor efectuate la Târgu-Mureș la: Universitate, Cetate, Vârful cu Corn, Cotitura Dâmbului, Gloduri, Corunca, Remetea, Mureșeni și Cristești.

Epoca fierului, de deplină afirmare a culturii dacice, începând cu perioada Hallstatt din anul 800 î.e.n., și-a lăsat adânci urme în orașul Târgu-Mureș, pe teritoriul Cetății, al Clinicii Oftalmologice, al parcului Sportiv cât și al Dâmbului Pietros. Aceste vestigii sunt prezente și la Fabrica de Cărămizi, în Cristești și în Sângeorgiu de Mureș. Ulterior, în perioada La Tène, aceste urme se amplifică ajungând până la Gurghiu, Reghin, Brâncovenești și Săcalu de Pădure, Sângeorgiu de Pădure, Eremitu, Sovata, Sărățeni. Incontestabil strămoșii noștri au "sfințit locul" fiind foarte activi. Din acest timp constatăm pe teritoriul orașului nostru monedele dacice de tip Koson, lanțurile de centură, cataramele, cerceii de argint, brățările și mărgelele de sticlă, precum și admirabilele fibule.

Dacă în perioada Hallstatt s-au afirmat 109 localități, numărul acestora au crescut la 133 în perioada La Tène.

Este epoca de deplină afirmare a civilizației dace ce gravita și centrifuga în jurul celor 10 localizări dacice din orașul Târgu-Mureș. S-au distins în acest sens prin nenumăratele lor vestigii istorice: Cristeștiul (cu zonele Azomureș, Cetatea de Pământ, Lutăria), Ludușul (Topitoria de Cânepă), Brâncoveneștiul, (Fațada Cetății), Corneștiul, Sâncraiul de Mureș, Voivodeniul (La Comoară), Erneiul (Cariera de Piatră), comunele Ivănești, Livezeni, Dumbrăvioara, Măgherani, Șilea Nirajului, Gornești, Sovata, Idicel, Rușii Munți, Jabenița (Stăvilar), Solovăstru.

Colonizarea intensă romană întreprinsă după anul 105 e.n., nu a fost numai instituționalizată, ea a cuprins nenumărați veterani și coloniști, realizând pretutindeni mari puncte de osmoză daco-romană. În afara teritoriului orășenesc, aceste puncte au fost foarte intens marcate în localități ca: Sântana de Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Ungheni, Cristești, Morești, Voivodeni (la școală), Iernut (la biserică), Band, Petrilaca de Mureș, Lechința, Sângeorgiu de Pădure, Glodeni, Cipău, Chinari, Moșuni, Sărățeni și Sovata (la castru) Pretutindeni s-a găsit ceramică provincială romană alături de cea dacă: vase de culoare roșie (pahare, amfore, oale cu toarte canelate, vase de provizii, străchini, cești, fructiere, farfurii, toate decorate cu benzi striate, impresiuni cu pieptenele, brâuri alveolare, valuri, butoni etc.) realizate din paste de ceramică poroasă sau sticloasă. Impresionante sunt Canabae-le castrelor romane de la Brâncovenești și Sărățeni, ca și stela funerară, închinată de soțul roman Valens Aurelius, soției sale dace ce purta antroponimul de Zetzi. Peste tot alături de kosoni dacici se găsesc denari romani imperiali și republicani, ca și monede romane de după anul 271 emise de împăratul Constantinus în anul 352 în plină epocă de formare a poporului român. În această perioadă cultura Sântana de Mureș se dezvoltă în întreaga ei deplinătate în orașul Târgul Mureș, fiind atestată prin săpăturile de la Fabrica de Cărămizi, Parcul Sportiv, din Sângeorgiu de Pădure, Sărmaș, Gornești (Ciortaș, spre hotar) Cristești și Batoș. Pe întreg teritoriul țări noastre limba daco-romană prinde adânci rădăcini; lucru demonstrat de împăratul bizantin Heraclios în anul 641.

Referindu-ne la județul Mureș, afirmăm că același surse bizantine atestă existența populației daco-romane în anul 602 e.n. în comunele Morești și Cipău.

În aceste condiții istorice, înregistrăm epoca de formare a poporului român care s-a perfectat între secolele IX și X ale e.n.. Această epocă a coincis cu perioada marilor migrațiuni. Referindu-ne la acestea, semnalăm că în județul nostru marile mișcări de populații alogene, care au înspăimântat la rândul lor toată Europa, nu au lăsat nici o urmă. Așa s-a întâmplat cu năvălirea hunilor din anul 408, a ostrogoților din 471 și cea a avarilor din 567. Puține și rare, sunt însemnele ce au rămas după apariția gepizilor pe teritoriul Bandului, a Moreștiului sau a Porumbenilor Mici. În ceea ce privesc slavii veniți în secolul VII ei s-au amestecat cu populația locală influențând organizarea socio-politică, a limbii și a obiceiurilor. Marea lor dorință de-a schimba hidronimia nu a reușit în cazul Mureșului, acesta rămânând tot Maris ca în epoca daco-romană etichetând toponimia ca și în zilele noastre cu denumiri ca: Târgu-Mureș, Sâncraiul de Mureș, Sântana de Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Mureșeni, Sântioana de Mureș, Vălenii de Mureș, Șăulia de Mureș, Lunca Mureșului, Petrilaca de Mureș etc.

În evoluția zonei noastre, menționăm că în secolul VIII sistemul obștilor s-a cristalizat în primele organizații prefeudale, care au culminat pe teritoriul nostru cu ducatul lui Gelu ("dux valachorum") din secolul IX-X, a cărui domnie a fost întreruptă în mod sângeros de către Tuhutum pe râul Almaș. Părea că s-a produs o adâncă prăpastie în viața neîntreruptă a Daco-Romaniei. Dar în pofida evidentei depresiuni, viața multiseculară a renăscut din plin pe teritoriul țării noastre. Parcă toți germenii de vitalitate au dat roade chiar și în cele mai mici localități ale existenței poporului român.

Acești germeni au înflorit și în îndepărtatul Săcalu de Pădure. Menționat documentar cu denumirea latină de "Zakalus" din anul 1169. Satul a premers ca vechime peste 19 mari centre din Transilvania atestate documentar, ca de exemplu: Comitatul de Cluj dovedit prin acte din 1177, ca și cel de Timiș din aceiași perioadă. Urmează la rând certificarea Comitatului de Satu Mare din 1811, cel al Sibiului din 1192, apoi al Carașului din 1200 al Cisnădioarei (1202), al Feldioarei și al Codlei (1212) și un lung de alte localități ca: Orăștia (1224), Reghinul (1228), Bistrița (1262), Hunedoara (1265), Mediașul (1267), Deva (1269), Făgărașul (1291), Târgu-Mureșul (1332), Aiudul (1333), etc.

Reiese deci, că pe teritoriul județului Mureș a luat naștere, recunoscut prin cele mai autentice documente, unul din cele mai vechi nuclee ale latinității orientale, aici în aproprierea "limesului" istoric de pe valea Mureșului Superior, un punct de mare rezistență a sufletului românesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

 
 

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator doamna Lia Ardelean. Doamna Lia Ardelean dorește să depună în scris declarația politică.

Întreb reprezentanții grupurilor parlamentare care nu au reușit până în prezent să-și prezinte declarațiile, dacă mai există vreunul? Nu.

În aceste condiții, declar închisă ședința dedicată prezentării declarațiilor politice și peste 10 minute vom începe ședința afectată dezbaterilor proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Suspendăm, așadar, ședința 10 minute.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică intitulată NATO... succes de marcă al României;

Domnul Daniel Buda:

"NATO... succes de marcă al României"

Într-un fel am putea afirma că summitul de la București a fost unul cu adevărat istoric, atât pentru țara noastră, cât și pentru participanți, o reușită pentru țara noastră și pentru alte țări participante și un eșec sau o dovadă de slăbiciune pentru alții.

Summitul NATO privit ca un succes pentru România? Da, pentru că după o analiză obiectivă a evenimentelor petrecute în zilele de summit, România a dovedit că locul ei este în NATO.

Puncte favorabile ar fi: organizarea ireproșabilă, în ciuda exagerării mediatice în ceea ce privește micul incident al așa-zișilor "anarhiști", incident a cărui rezolvare a fost văzută de altfel cu ochi buni de către participanții la summit, în ciuda miturilor legate de circulația din timpul summitului, mituri care au fost spulberate, circulându-se degajat chiar și în zonele de lângă culoarul unic, și a incidentelor cu jurnaliștii, incidente care s-au dovedit a fi mai mult o eroare de organizare din partea organizatorilor externi care au trimis cu întârziere acreditările.

Am dovedit că suntem o țară cu servicii de apărare bine pregătite, servicii care au dat dovadă de seriozitate, calm, prudență și discreție pe parcursul celor trei zile.

Locuitorii capitalei au dat dovada de înțelegere în ceea ce privește importanța acestui eveniment.

Cea mai mare reușită provine de pe scena politică românească, care a înțeles importanța evenimentului, lăsând la o parte toate divergențele existente și canalizându-și energia într-un mod constructiv, evitând răutățile și replicile tăioase cu care am fost obișnuiți.

Ca și puncte negative putem nota lipsa din peisaj a ministrului de externe al României, domnul Adrian Cioroianu. Nu este un lucru neapărat rău că persoana domniei sale nu s-a aflat în preajmă, însă este un lucru extrem de rău că ministrul de externe al României nu s-a aflat la un asemenea eveniment.

Lipsa oricăror consultări cu forțele politice înaintea summitului, lipsa unei reale capacități de analiză și sinteză pe probleme de politică externă, lipsa unei definiri clare a interesului național și-au spus cuvântul. Mai rămâne o întrebare: avem voința și capacitatea de a învăța ceva de pe urma acestui lucru?

Am mai menționat-o și alteori: iată deci, o dovadă în plus că de politica externă a României nu se mai ocupă nimeni din cei avizați, singurul care a reușit să facă un pas important în față în ceea ce privește politica externă este Președintele Traian Băsescu.

Indiferent de opiniile pro sau contra, summitul NATO este un eveniment politic important măcar prin numărul mare de șefi de stat care s-au reunit cu acest prilej la București. Este un prilej important de vizibilitate internațională, cu atât mai mult cu cât subiectul de lărgire a Alianței nu se abordează la fiecare summit. Este o reușită deplină, marcând intrarea într-o etapă a deplinei colaborări între SUA și Europa. Totodată, abordarea unor probleme strategice esențiale, cum ar fi cele referitoare la adaptarea la noile provocări ale secolului XXI, problematica securității în noile condiții și în fața noilor provocări, problema terorismului internațional, unele probleme specifice privind parteneriatul cu Rusia în acest context și nu numai au făcut pentru câteva zile din România un centru al marilor puteri ale lumii și un stat care va fi menționat pentru multă vreme, de acum încolo, în cărțile de istorie.

Este o reușită a României, a acelei Românii demne, care și-a consolidat pas cu pas poziția la nivel mondial și a reușit să-și consolideze imaginea de stat care merită să stea la masă cu marile puteri. Acestea sunt motivele care astăzi mă fac să afirm cu tărie că pentru România, summitul NATO a fost o reușită!

  Petru Călian - declarație politică intitulată Sistemul sanitar, în moarte clinică,

Domnul Petru Călian:

Declarație politică intitulată "Sistemul sanitar, în moarte clinică"

Aparatură uzată, condiții precare de igienă, lipsa profesionalismului și a medicamentelor, mobilier vechi, paturi improvizate și saloane supraaglomerate. Acesta este tabloul sistemului sanitar românesc. Ministrul sănătății a avut curajul să recunoască public că situația instituțiilor spitalicești este critică: 70% din spitale sunt vechi, iar în unele unități nu s-au făcut investiții din 1960. Pacientul român preferă să nu apeleze la o instituție sanitară, chiar dacă își face datoria de plătitor al taxelor pentru sănătate. Focare de infecție - în spitalele românești există riscul de a pleca acasă mai bolnav decât ai intrat. Programul național de evaluare a stării de sănătate este un prim pas spre îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare și modernizare în domeniul sănătății. Deși reforma a început să se facă simțită, sistemul medical din România are încă multe carențe și mai are mult de luptat pentru a se ridica din moartea clinică în care se află. În ultimii 20 de ani nu s-a făcut nimic, nicio investiție, nici măcar pentru menținerea spitalelor. Starea deplorabilă este rezultatul nepăsării celor care au trăit doar în prezent, pe principiul: "trăiește clipa". Au uitat însă că după ei nu vine potopul, ci vin copii-beneficiari ai "moștenirii" lăsate de părinții lor. În arena sistemului medical se luptă practicile lipsite de profesionalism ale medicilor, corupția personalului, dotările precare și reticența dezvoltată de români. Deși sănătatea ar trebui să poarte titlu gratuit, în fapt, se poate încadra în sectorul privat al statului. Pe lângă banii dați chiar și la un banal consult, s-a ajuns în situația ca în unele spitale să se cumpere de către pacienți mâncare, medicamente sau aparate folosite pentru tratament. Dificultatea implementării unei noi mentalități vine atât din partea medicilor, cât și a pacienților. Fundamentul unui sistem sănătos se consolidează prin instruirea personalului și prin clădirea unei structuri solide în relația medic-pacient.

Măsura ca spitalele să fie administrate de manageri s-a dovedit ineficientă. Ministerul Sănătății a returnat la bugetul consolidat peste 300 milioane de lei. Paradoxal, pe anul 2007 au rămas fonduri necheltuite, în condițiile în care întregul sistem are o nevoie acută de finanțare.

Imaginea sistemului sanitar se vede din afara granițelor la fel cum este percepută și de pacientul român. Oficialii SUA au emis un raport prin care au semnalat ceea ce noi știm deja: ineficiența managementului spitalicesc, accesul greoi la tratamente pentru bolnavii de cancer, plățile informale nu au fost eliminate etc.

Forma democratică a fost greșit înțeleasă. Libertatea a fost concepută ca un haos în care scopul principal este distrugerea, și nu dezvoltarea durabilă.

Vă mulțumesc.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Antipenelismul, profesia de bază a domnului Stolojan;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică: "Antipenelismul, profesia de bază a domnului Stolojan"

Actualul număr doi din PD-L, domnul Theodor Stolojan și-a făcut o profesie din a denigra orice mișcă în PNL, orice este în legătură cu PNL, adică partidul care l-a scos în 2000 din anonimatul în care intrase și care i-a acordat șansa (căreia i-a dat însă cu piciorul) de a candida la funcția supremă în stat. Invidios pe faptul că nu doar favoritul său, Traian Băsescu, s-a întâlnit cu președintele SUA, domnul George W. Bush, ci și premierul Tăriceanu - întâlnire soldată cu rezultate mult mai concrete decât cea de la Neptun, și mă refer doar la două aspecte: premierul și domnul Bush au convenit să înființeze o fundație care să acorde burse studenților români și la promisiunea fermă privind transparentizarea problemelor legate de vize - domnul Stolojan susține că "premierul Tăriceanu a primit laude nemeritate din partea lui George Bush pentru cota unică de impozitare de 16 %". În opinia domnului Stolojan, "Tăriceanu nu și-a adus nici un fel de contribuție" la această inițiativă. Mai mult, el susține că aceasta a aparținut liderilor PD-L. Nimeni nu a contestat și contribuția unor membri PD sau a unor actuali membri PD-L, aflați la vremea respectivă în PNL însă, în ceea ce privește proiectul cotei unice de impozitare. Numai că președintele SUA l-a felicitat pe premierul Tăriceanu în special pentru punerea în aplicare a cotei și pentru rezistența la criticile celor care o contestau. Or, în acest caz, toți cei care nu au fost solidari cu guvernul sau care l-au atacat în permanență - și mă refer în special la domnul Stolojan, care din iulie 2005 a fost cel care a dat cu pietre în orice a făcut premierul Tăriceanu și liberalii din Executiv - nu au dreptul să fie copărtași la laudele președintelui Bush și nici să-și aroge merite. Nu în ultimă instanță, aș putea califica declarația de duminică a domnului Stolojan și ca un atac indirect la adresa șefului statului american. Orice novice știe că un om politic de talia acestuia nu face afirmații gratuite, ci se bazează pe monitorizările la sânge efectuate de colaboratorii săi.

Nu a fost aceasta singura ieșire nepotrivită a domnului Stolojan. Nu mai departe vineri, la Arad, la lansarea candidatului PD-L la primărie, domnul Stolojan a repus (pentru a nu știu câta oară) pe tapet tema "colaborării" PNL cu PSD. Numărul doi din PD-L ne cere să "transparentizăm relația de colaborare", care "nu mai este un secret pentru nimeni". Nu am să-i cer domnului Stolojan să numere câte proiecte de lege promovate de PNL sau de guvern nu au trecut din cauza votului negativ al PSD. Nu am să-i cer domnului Stolojan să numere în câte situații parlamentarii PD-L au votat cot la cot cu PSD. Ar putea avea surprize nebănuite. Altceva îi cer domnului Stolojan: să recunoască public dacă este cel mai potrivit personaj care să critice pe oricine ar avea o relație cu PSD. Nu de alta, dar domnia sa nu trebuie să uite că a făcut parte din comitetul de susținere la președinție a lui Ion Iliescu.

La fel și în cazul lui Valeriu Stoica, și domnia sa având marota "colaborării" dintre PNL și PSD. Să fi uitat actualul "democrat-liberal" că în 2001, când era președinte al PNL, a impus colegilor din conducerea partidului un păgubos protocol de colaborare cu PSD? Sunt convins că nici unul dintre cei doi nu a uitat nimic. Nici măcar regulile de bază ale abc-ului manipulării.

PS: Am citit pe un blog că "PD-L a epuizat temele serioase și vine în campania electorală cu idei răsuflate". Parțial greșit. Teme serioase nu au existat. Printre ideile "răsuflate" este enumerată și cea a sloganului "Hai la curățenie!", care a început să apară pe panourile publicitare sau pe fluturașii din cutiile poștale ale bucureștenilor din sectorul 6, pe care se poate citi că "PD-L susține campania de curățenie demarată la nivelul sectorului". Sunt două chestiuni de remarcat aici: 1. De ce acest apel nu a existat și în 2007, de exemplu? Atunci nu era mai multă curățenie? 2. Să nu știe oare conducerea PD-L ("partidul primarilor", așa este considerat de domnul Emil Boc) că problemele legate de curățenie reprezintă un atribut al autorităților locale?

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată despre localele de la Cluj;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "Despre localele de Cluj"

M-am întâlnit cu mai mulți dintre dumneavoastră pe holurile Parlamentului, după mica vacanță de summit, și am primit întrebări de genul "Ce faceți la Cluj cu primăria". Din păcate, la Cluj ne confruntăm cu o situație specială. Emil Boc a reparat străzile din centru, dar a distrus orașul din punct de vedere urbanistic. Tot din păcate, oamenii observă străzile reparate, dar nu aruncă o privire de ansamblu pentru a observa cum clădiri moderne sunt trântite între case vechi din centrul istoric, cum blocuri imense se ridică între case, luându-le oamenilor spațiile verzi și lumina din apartament.

Așa cum ne-a obișnuit, Emil Boc va duce la Cluj o campanie pură de imagine. Se va lăuda mai departe cu realizările altora, în scurtele sale opriri prin Cluj. Va inaugura, în continuare, începerea lucrărilor, continuarea lucrărilor și finalul lucrărilor la fiecare străduță sau la fiecare fântână în parte. Va spune câte proiecte a realizat și câte are în plan. Vorbe peste vorbe...

Totuși, Emil Boc are multă treabă la București. Motiv pentru care va face tot posibilul, cu ajutorul slugilor sale angajate în primăria Cluj-Napoca, să își împroaște cu noroi adversarii politici, pentru a atrage atenția de la propria absență și de la propria ignoranță în ceea ce privește problemele urbei. Ca exemplu, în campania de la europarlamentare, doi miniștri ai PNL au fost blocați practic de o mașină în curtea sediului nostru și li s-a organizat ulterior un așa-zis miting de protest de către un angajat al primăriei Cluj-Napoca. Cam acesta este stilul în care înțeleg pedeliștii domnului Boc să facă campanie la Cluj. Cam acesta este motivul pentru care nici noi, liberalii, nici social-democrații clujeni nu ne aruncăm ușor într-o astfel de competiție.

Campania de la Cluj va fi o campanie în care se vor folosi resurse importante, atât financiare, cât și umane. Va fi o campanie în care Emil Boc va promite tot soiul de proiecte pentru următorii patru ani, deși el se gândește deja la un post în viitorul Guvern. Corect ar fi pentru Emil Boc să spună ce poate face în următoarele șase luni. Și atât. Corect ar fi să îi informeze pe clujeni că își dorește ceva mai mult, iar acest job de primar îl plictisește, îl obosește inutil și este mult sub așteptările sale politice.

Dacă vrem să avem o campanie corectă, ar trebui să spunem acestor lucruri pe nume, de la început. Clujul se dezvoltă prin investițiile aduse de liberalul Marius Nicoară din postura de șef al Consiliului Județean Cluj. Clujul se dezvoltă datorită faptului că locuitorii săi sunt oameni de bun simț și înțeleg sensul cuvântului "comunitate".

În același timp, Clujul se distruge din cauza sistemului de relații și pile instituit în comisia de urbanism a municipalității, din cauza modului clientelar și defectuos în care se dau autorizațiile de construcție. Este o problemă reală, pe care Emil Boc sper să își facă timp să o explice în timpul care a rămas pana la 1 iunie. Iar pentru cei care își doresc să vină după Emil Boc, fie că va fi luna iunie sau luna decembrie a acestui an, aceasta este o problemă de rezolvat.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată București, sub asediu;

Domnul Dumitru Avram:

Declarație politică intitulată "București, sub asediu"

Dincolo de insuportabilele necazuri de fiecare zi, pricinuite de o infrastructură semănând mai degrabă cu aceea a Belgradului după bombardamentele americane de acum 9 ani, peste capul bucureștenilor a mai căzut și costisitoarea chermeză NATO, învăluită în măsuri draconice de securitate, care au întins și mai mult nervii românilor. Asta ca și cum Ossama Ben Laden ar fi stat cu racheta la ochi pe sub podurile de pe Dâmbovița. Greu de spus dacă în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat vom mai avea parte de un spectacol asemănător. Un spectacol total gratuit, cu un singur învingător - Vladimir Putin - care s-a lăsat așteptat până în ultima clipă la această întâlnire lipsită de obiect, în condițiile în care Tratatul de la Varșovia a trecut de mult în istorie. Cert este că, în plin summit NATO, s-a aflat că un român a murit cu zile (greva foamei) într-o închisoare din Polonia, în indiferența condamnabilă a autorităților române.

Dar asediul asupra Bucureștilor nu s-a oprit aici. Urmează alegerile pentru primari, consilieri locali și președinții Consiliilor Județene, prefațate de o campanie bezmetică, votul uninominal creând, în plus, multe confuzii și nedumeriri în mintea alegătorilor. Evident, ținta principală o constituie Capitala. Se pare că partidele au mari dificultăți în a-i descoperi pe oamenii aceia noi, curați și capabili, de care vorbea Băsescu atunci când elogia "virtuțile" acestui vot. Altfel cum să ne explicăm faptul că majoritatea candidaților desemnați până acum, sau a acelora care au mari șanse de a fi nominalizați pentru bătălia "localelor", sunt oameni îmbătrâniți în relele politicii.

Aceasta dovedește o dată în plus, dacă mai era nevoie, că pledoaria lui Traian Băsescu în favoarea votului uninominal, ca sigur mijloc de reformare a clasei noastre politice, este drastic infirmată din capul locului. Să nu fi înțeles acesta că transformarea societății, a clasei politice și, în ultimă instanță, a oamenilor se realizează în cadrul unui proces evolutiv, guvernat de o serie de factori indispensabili, cum sunt învățământul, cultura generală și, în cadrul acesteia, cultura politică, perfecționarea democrației, a moralei și a justiției, ridicarea nivelului de trai și așezarea relațiilor interumane pe principii cât mai corecte?

Insistând cu atâta înverșunare în direcția introducerii unui nou sistem de vot, a cărui esență o reprezintă banul, Traian Băsescu aruncă și mai adânc societatea românească în mocirla corupției, din care cu greu va mai putea să iasă la liman. Mizând exclusiv pe votul uninominal, și nu pe oameni, el ar trebui să ne explice de ce mulți primari, de ordinul sutelor, aleși printr-un asemenea sistem de vot, sunt suspectați de alegători sau anchetați de instanțele judecătorești pentru afaceri necurate, de pe urma cărora s-au îmbogățit peste măsură.

Iată că nu prin vot uninominal scăpăm de mafioți și de politicienii ticăloșiți, ci prin măsuri drastice, cum sunt cele adoptate de PRM, care i-a exclus din partid pe afaceriștii venali, fără a se teme că printr-un asemenea gest justițiar ar putea să-și diminueze forța de reprezentare în Parlament sau în administrația locală. Dacă pe primul plan ar fi fost pus omul, și nu sistemul de vot, încercarea de stopare a corupției, atunci partidele ar fi trebuit, cu două-trei luni înainte de alegeri, să-și prezinte candidații în paginile ziarelor, la posturile de televiziune sau în cadrul adunărilor electorale, informându-i în mod corect pe alegători asupra calităților profesionale, politice, morale și cetățenești, dar și asupra averii de care dispun cei care urmează să fie înscriși pe buletinele de vot. În același timp, s-ar fi impus adoptată măsura fermă ca nici un primar sau consilier să nu poată migra către un alt partid, astfel încât noii aleși să fie obligați să-și respecte promisiunile făcute în fața alegătorilor.

Deși au pășit în campania electorală, partidele se află încă în perioada liniștii de dinaintea furtunii. Deocamdată, vântul discordiei se face tot mai simțit în interiorul formațiunilor politice. Dar în zilele următoare se vor declanșa, neîndoielnic, lupte acerbe între tabere, fiecare beligerant acționând prin cele mai diferite strategii, unele total neortodoxe, pentru a-și adjudeca un număr cât mai mare de primari și de consilieri locali. Va fi o confruntare mult mai înverșunată decât cele de până acum, întrucât viitorii edili ai așezărilor urbane și locale, dar și președinții Consiliilor Județene vor avea la dispoziție importante fonduri comunitare. De altfel, unii parlamentari ai actualei Puteri și-au anunțat de pe acum intenția de a nu mai candida pentru un nou mandat de senator sau deputat, optând pentru funcția de președinte al Consiliului Județean, adică pentru "balta" în care va avea loc, în anii următori, marea bătaie a peștelui comunitar.

Fără îndoială, Mărășeștii bătăliilor pentru "locale" îl va constitui Primăria Generală a Capitalei, al cărei buget pe acest an este de circa 1,3 miliarde de euro. S-ar putea spune că viitorul edil va avea, însă, un dezavantaj serios, întrucât actual primar general a declanșat, spre disperarea bucureștenilor, un volum mult prea mare de lucrări edilitar-gospodărești și de infrastructură. Dar cei ce se bat pentru a cuceri fotoliul principal al Cetății nu disperă. Ei știu bine că Primăria Capitalei este o vacă grasă de muls, care oricum îi va îndestula, ca și pe predecesorii lor...

  Paul Magheru - declarație politică intitulată Excesele antidemocratice și dezmățul udemerist;

Domnul Paul Magheru:

Declarație politică intitulată "Excesele antidemocratice și dezmățul udemerist"

S-a încheiat o perioadă în care agitația produsă de summitul NATO ajunsese la paroxism. Judecând după rezultate, e limpede că am avut de-a face mai degrabă cu un joc de imagine, menit să ascundă după artificii și fumigene impasul în care se află Alianța Nord-Atlantică. Divizarea și lipsa de voință a membrilor NATO au devenit, de această dată, mai vizibile ca niciodată, reieșind în primul rând din faptul că nu s-a putut ajunge la un consens în probleme majore precum extinderea NATO și nici să se treacă peste impasul împotmolirii pe cel mai important teatru de război, cel afgan, în care e angajată Alianța. La rândul său, spectacolul patetic susținut de președintele SUA și de cel al României nu a reușit să acopere realitatea dezamăgitoare a menținerii vizelor pentru cetățenii români. Faptul că George Bush ne "înțelege frustrarea" nu compensează situația umilitoare la care suntem condamnați, în ciuda faptului că livrăm carne de tun pe fronturile unui Orient însângerat perpetuu. Nici desfășurarea de forțe menite să asigure buna desfășurare a reuniunii de la București nu a fost de natură să dea o senzație confortabilă cetățenilor români. Dincolo de neajunsurile pricinuite transportului sau comunicațiilor, rămân ca pete negre pe obrazul autorităților noastre măsurile arbitrare la care s-a recurs fără nici o justificare rațională. Excesul de zel în situații deosebite precum aceasta contrastează, însă, flagrant, cu indolența generalizată din restul timpului.

În vreme ce la Zagreb, Kiev și Skopje a fost posibil să se organizeze demonstrații antiNATO și de condamnare a politicii de forță a administrației Bush, la București s-a intervenit cu o brutalitate specifică unor vremuri pe care purtătorii de stindard ai civismului cosmopolit le-au proclamat ca fiind de mult apuse. Iată, însă, că dublul standard funcționează de minune când vine vorba de atitudini critice la adresa politicii occidentale. Ne-am făcut de râsul lumii civilizate prin tratamentul nedemocratic și arbitrar aplicat așa-zișilor anarhiști. Ca să nu mai vorbesc de cazul studentului amendat pentru îndrăzneala de a fi ridicat un deget înspre coloana oficială ce o însoțea pe Prima Doamnă a Americii. O fi fost un gest obscen săvârșit în public, așa cum susține Poliția și cum sancționează legea, dar câte gesturi mult mai grave și mai urâte se comit, zi de zi, pe întreg cuprinsul României, fără ca forțele de ordine să miște, la rândul lor, un deget?!...

M-a surprins, în acest context, într-un mod extrem de neplăcut declarația colegului nostru liberal Puiu Hașotti, pe care am văzut că acum o regretă. Dumnealui a sintetizat o concepție care nu are nimic de-a face nici cu liberalismul, nici cu statul de drept: "În situații deosebite, cum este summitul NATO, este poate mai bine să ne gândim dacă nu ar fi util ca să creăm o eventuală nedreptate în fața unei evidente dezordini". Cu o astfel de gândire cădem nu numai în ridicol, ci și în păcatul de a tolera excesele antidemocratice, justificându-le printr-o închipuită apărare a ordinii de drept. Dar dacă tot suntem atât de scrupuloși la datorie, de ce tolerăm instigările fățișe la sfârtecarea teritorială a României?

Ultima găselniță a liderilor UDMR este reorganizarea administrativ-teritorială. În cadrul conferinței "Regiuni într-o Uniune a valorilor", desfășurată la Sovata, Marko Bela a pledat pentru redesenarea hărții regiunilor de dezvoltare în sensul pretinsei conformități cu imaginare "identități regionale". Un alt lider al UDMR, Peter Eckstein-Kovacs a pus punctul pe i în această chestiune: "Ne-am dori ca o regiune de dezvoltare să acopere în bună parte regiunea locuită de secui". Să nu uităm că aceste incitări antinaționale vin în contextul amplificării pretențiilor autonomiste, invocându-se modelul kosovar în sprijinul lor.

Escaladarea unor astfel de accese revizioniste nu poate decât să îngrijoreze populația și forțele politice responsabile. Nu și pe autoritățile de la București, acaparate de sindrofii și parade în trena mai-marilor lumii, în speranța că vor căpăta certificate de bună purtare, precum acela azvârlit de Bush lui Băsescu pe malul mării. Câtă vreme SUA girează regimuri dictatoriale de-a lungul și de-a latul planetei doar pentru a-și asigura propriile interese, astfel de dovezi de sprijin nu au nici o valoare. Iar înainte de a vorbi despre Marea Neagră și de a pune bastoanele pe tinerii ce vor să-și exprime liber punctul de vedere, ar trebui să intre în vizorul oficialilor români acțiunile organizațiilor separatiste maghiare.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată PD-L face campanie și împotriva Uniunii Europene;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică intitulată "PD-L face campanie și împotriva Uniunii Europene".

De câteva săptămâni bune, în fiecare luni, în conferințele de presă ale PD-L se repetă o secvență de prost gust: după ce președintele partidului oferă informații despre problemele discutate, microfonul este pasat lui Theodor Stolojan - care în minutele cât durează expozeul lui Emil Boc, stă smerit în poziție de drepți în stânga acestuia - care, exact ca o placă uzată de patefon *(dacă tot s-a lansat expresia "tonomat", permiteți-mi să apelez și eu la un aparat din industria muzicală, chiar dacă este vorba de o piesă de muzeu) reia la infinit același subiect: taxa auto.

Luni, 6 aprilie, atacul pe acest subiect la adresa guvernului și a premierului Tăriceanu a avut mai multe elemente care au frizat ridicolul. Domnul Stolojan cere de fiecare dată Guvernului să abroge taxa de primă înmatriculare. Este jenant pentru un fost prim-ministru (și viitor, conform dorinței unora) să susțină că un guvern poate abroga o lege votată de Parlament. Și un novice în ale politicii știe că nu guvernul abrogă o lege. Dar se pare că domnul Stolojan a rămas conectat la modul în care se legifera înainte de 1989.

Tot domnia sa spune: "din nou asistăm la ceea ce Călin Popescu-Tăriceanu a învățat foarte bine, și anume cum să apere interesele unor grupuri de interese, prin prelungirea legii în vigoare privind taxa de primă înmatriculare". Trec peste faptul că menținerea unei legi în vigoare nu este apanajul guvernului. Referitor însă la sintagma "grupurile de interese", am o mare nedumerire: care sunt acestea? De doi ani de zile aud această expresie, dar niciodată domnul Stolojan nu a venit cu un exemplu concret. Și nu a venit pentru că nu există. Există doar o procedură pe care domnul Stolojan o cunoaște la perfecție: calomniază, calomniază, că până la urmă tot rămâne ceva. Aș alătura aici și termenul manipulează.

Înțeleg atacurile domnului Stolojan. Misiunea lui este de a distruge PNL. În plus, se apropie alegerile, deci atacurile sub centură erau de așteptat. Campanie, campanie, dar în momentul în care contești și noua variantă a taxei auto - așa cum au făcut-o luni domnul Stolojan și doamna Sulfina Barbu (adică "mama" taxei de primă înmatriculare criticată de... PD-L) - nu mai ataci doar Cabinetul Tăriceanu: ataci și poziția organismelor Uniunii Europene, care au fost de acord cu viitoarea lege. Dar dacă opțiunea PD-L este contrară poziției Uniunii Europene, atunci nu mai este nimic de comentat.

PS. Într-o scrisoarea adresată domnilor Emil Boc, Theodor Stolojan și Adriean Videanu, de coaliția "România Fără Cianuri"!" se arată că PD-L, "este singurul partid care nu și-a făcut publică niciodată, poziția referitoare la inițiativa legislativă privind interzicerea cianurilor în minerit, însă parlamentarii acestei formațiuni politice au votat împotriva interzicerii cianurii în minerit în comisiile în care s-a discutat inițiativa până acum". Poziția PD-L referitoare la acest subiect, așteptam să o aflu după conferința de presă de luni. Când este vorba despre lucruri serioase și grave, domnul Stolojan și colegii săi de partid tac însă.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată sezonul de primăvară la summit;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Sezonul de primăvară la summit".

"Cine, cu o jumătate de generație în urmă, și-ar fi putut imagina că un summit NATO va avea loc la București?" aceasta este declarația lui Jaap de Hoop Scheffer la începutul summitului, declarația pe care nu am fi putut-o auzi cu o generație în urmă, deși unii corespondenți străini au încercat să pună țara noastră într-o lumină nefavorabilă, ajutați și de președintele Traian Băsescu, astfel încât summitului a reprezentat un succes de discuții si rezolvări. Același președinte care pe tot parcursul summitul a încercat să își atragă mulțumirile și aprecierile participanților, în dauna locuitorilor capitalei, care au îndurat cu stoicism un eveniment care trebuie să promoveze țara, și nu un om sau o instituție. Summitul NATO nu va rămâne în istorie prin dimensiune sau prin discuțiile referitoare la organizare, nici măcar prin blocaje, ci prin rezultatele istorice la nivelul securității euroatlantice.

Nu se înțelege preocuparea președintelui pentru "aspirațiile" statelor din Balcani, atât timp cât același președinte are declarații contradictorii referitoare la " lacul rusesc" numit Marea Neagră.

Cu toții știm cât este de frumos centrul capitalei primăvara și ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă vizita oficialilor NATO s-ar fi făcut pe 35° C la umbră și pe alte trasee, mult mai pitorești. De ce sectorul "care este" a fost ocolit?

Abia spre finalul reuniunii s-a punctat esențialul întrevederii din punct de vedere al României și al românilor, adică reiterarea angajamentului nostru față de NATO și activitatea militarilor români în teatrele de operațiuni.

  Dan Grigore - declarație politică intitulată Consiliul Județean Ialomița, dezinteresat de viitorul transportului comun în județ;

Domnul Dan Grigore:

Subiectul de astăzi al declarației: "Consiliul Județean Ialomița, dezinteresat de viitorul transportului în comun din județ".

Furnizarea serviciilor de transport de calitate cetățenilor, ca și adaptarea la exigențele europene în domeniu, ar trebui să reprezinte una dintre preocupările majore ale instituțiilor cu atribuții în reglementarea organizării și funcționării acestor servicii.

Din nefericire, în județul Ialomița situația este total diferită, în sensul că deși s-a statuat necesitatea operării unor modificări în "Programul de transport public județean de persoane prin curse regulate pentru perioada 2008-2011", acestea nu vor fi puse în practică, din considerente cel puțin surprinzătoare. Pentru identificarea soluțiilor optime. Consiliul Județean Ialomița - instituția care deține atribuții referitoare la autorizarea transportului în comun județean - a organizat o dezbatere publică la care au participat toți factorii de decizie de nivel județean cu atribuții în reglementarea activității de transport în comun, alături de peste 30 de operatori locali de transport și reprezentanți ai cetățenilor, beneficiari finali ai serviciilor de transport. Deși în cadrul dezbaterii s-au conturat o serie de obiecții ce vizau actualul Program, care nu este flexibil și adaptat întocmai nevoilor cetățenilor, acestea au fost respinse pe motiv că sunt tardive, iar Programul nu poate suferi modificări de substanță. Mai mult, operatorii locali au acuzat Consiliul Județean de protejarea intereselor celui mai mare operator de transport județean, care deține un parc auto al cărui nivel de retehnologizare este extrem de scăzut și care, deși a înregistrat numeroase plângeri din partea cetățenilor în ceea ce privește calitatea precară a serviciilor oferite, continuă să dețină supremația la nivel de județ.

Faptul că în urma dezbaterii publice a "Programului de transport public județean" nu a fost schimbată nici o prevedere a acestuia, denotă modul în care o instituție publică înțelege transparența decizională și face dezbateri doar ca să mai bifeze o acțiune publică în agenda factorilor de conducere, problemele de fond continuând să rămână nerezolvate. În mod cert, menținerea situației actuale favorizează operatorul de transport care deține monopolul în județ, deși utilizează mijloace de transport în comun a căror durată de exploatare se situează între 10 și 25 de ani și care în nici un caz nu mai au capacitatea de a asigura un serviciu de transport sigur, rapid și de calitate.

Și, pentru întregirea tabloului, mai trebuie adăugat că, la momentul actual, autoritatea de autorizare din Consiliul Județean nu deține nici specialiști și nici capacitatea logistică necesară pentru verificarea calității transportului în comun în județ și în afara lui.

Perpetuarea acestei situații are drept consecință menținerea transportului în comun din județul Ialomița la standardele de acum 20 de ani. Acest lucru ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie, care nu par să reprezinte interesul public, ci interesul unui agent economic pentru care modernizarea și eficientizarea activității par să fi termeni total necunoscuți.

  Dan Grigore - declarație politică intitulată Reabilitarea și modernizarea unui drum național de importanță majoră continuă să fie sistată;

Domnul Dan Grigore:

Subiectul declarației: "Reabilitarea și modernizarea unui drum național de importanță majoră continuă să fie sistată".

În urmă cu o lună aduceam în discuție situația reabilitării unui drum județean de importanță majoră, care generează serioase probleme traficului rutier din zona Autostrăzii Soarelui. Spuneam atunci că starea drumurilor din România continuă să fie una precară și este departe de a reprezenta infrastructura unui stat membru al Uniunii Europene. Investițiile în drumuri sunt încă insuficiente, iar atunci când se fac durează nepermis de mult, fără să mai vorbim de calitatea acestora, care nu este întotdeauna cea mai bună. Reabilitarea și consolidarea drumului național 21A, care asigură legătura cu Autostrada Soarelui - obiectiv strategic în ceea ce privește transportul rutier în zonă - dar și legătura între două reședințe de județ, continuă să reprezinte exemplul cel mai elocvent în acest sens. Necesitatea reabilitării acestui drum s-a impus, cu atât mai mult cu cât traficul în zonă a crescut cu aproximativ 40% după darea în folosință a Autostrăzii Soarelui, dar mai ales pentru că acest tronson de drum nu a fost reabilitat din 1967. Deși inițial s-a preconizat că lucrările vor fi finalizate în august 2008, pe fondul nerespectării unor parametri tehnici de către constructor, lucrările au fost sistate până la remedierea deficiențelor apărute. Din păcate, aceste deficiențe nu au fost remediate, iar finalizarea reabilitării întârzie nepermis de mult, în condițiile în care acest drum este unul care realizează legătura între două județe și accesul la o autostradă ce asigură legătura cu capitala României și nu numai, fiind în același timp unul dintre cele mai circulate drumuri din județele Ialomița și Călărași. Vinovată pentru această situație ce afectează sute de oameni care circulă spre autostradă pare să fie firma executantă. Este mai mult decât clară lipsa de implicare a autorităților responsabile care supervizează execuția lucrării și care nu par să fi găsit până în prezent o soluție pentru rezolvarea problemei.

Așa cum aminteam anterior, în urmă cu o lună, pe fondul gravității situației create de îngreunarea traficului în zonă, dar și datorită semnalelor venite din parte cetățenilor și a agenților economici care tranzitează zilnic zona, am adresat o interpelare ministrului transporturilor pe această problemă. Nu am primit nici un răspuns până la acest moment, în ciuda faptului că obiectul interpelării îl constituie o problemă stringentă, cu care numeroși cetățeni se confruntă zi de zi. Probabil că ministrul transporturilor, Ludovic Orban, are probleme mult mai importante de rezolvat, decât verificarea cauzelor care au dus la sistarea lucrărilor de reabilitare a unui drum național și perturbarea traficului în zonă. Prin prisma acestui fapt, se poate explica și lipsa de reacție a celorlalte autorități implicate în supervizarea lucrării, care nu au găsit încă soluția reluării lucrărilor.

Cert este că, actualmente există sute de cetățeni nemulțumiți care circulă zilnic spre și dinspre Autostrada Soarelui pe un drum aproape impracticabil, datorită stadiului avansat de degradare. Este inadmisibil ca reabilitarea unui drum ce asigură nu numai legătura între două județe, ci și legătura cu o autostradă, să fie efectiv blocată datorită lipsei de responsabilitate, profesionalism și promptitudine a celor implicați, consecințele fiind resimțite acut de cetățeanul de rând, contribuabilul la bugetul de stat.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Summit-ul NATO - București, aprilie 2008;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică intitulată "Summit-ul NATO - București, aprilie 2008".

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat în Washington pe 4 aprilie 1949. Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice. O frază esențială, ce s-a referit la început la cazul în care ar fi lansat un atac împotriva aliaților europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși, temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului pe 12 septembrie 2001, ca răspuns la atentatele din 11 septembrie 2001.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este fondată de către 12 state vestice: Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada și Portugalia. Această alianță militară, care oferea o autoapărare colectivă împotriva agresiunii sovietice, a sporit mult influența americană în Europa.

La 29 martie 2004, România a încheiat o etapă, drumul spre NATO, și a pășit pe un drum nou, drumul în cadrul NATO, ca stat aliat. Participarea pentru prima dată la un summit NATO ca membru cu drepturi depline a demonstrat că țara noastră este, de acum, parte a procesului transatlantic de luare a deciziilor în domeniul securității. Avem oportunitatea deosebită de a ne promova interesele naționale în cadrul unui sistem de apărare colectivă bazat pe valori democratice, beneficiind de cele mai solide garanții de securitate din istoria României. Ca țară europeană cu vocație euro-atlantică, România și-a exprimăm sprijinul pentru o Alianță puternică și capabilă să răspundă eficient noilor amenințări la adresa securității. Un parteneriat transatlantic dinamic și robust reprezintă, în actualul context internațional, un factor crucial în articularea unor răspunsuri eficiente la noile riscuri de securitate cu care se confruntă comunitatea democrațiilor transatlantice. La început de secol XXI, România face acum parte dintr-o alianță care își continuă misiunea fundamentală de apărare colectivă, cu instrumente noi, adaptate noilor riscuri de securitate. Calitatea de membru al Alianței consolidează capacitățile României de protejare a securității sale,într-un mediu în care "securitatea națională" înseamnă mai mult decât putere militară sau apărare, înseamnă și cooperare, valori comune, capacități noi, implicare activă a tuturor palierelor societății(structuri guvernamentale, societatea civilă).

Summitul NATO de la București a fost probabil cel mai mare din istoria Alianței, iar pentru România cel mai important eveniment găzduit vreodată. Cei mai importanți oameni politici ai mapamondului au fost găzduiți de capitala noastră și decizii extrem de importante au fost luate cu ocazia acestui eveniment. S-a pus în discuție lărgirea organizației, prin invitarea unor noi țări care-și doresc această aderare, și chiar dacă acest lucru nu s-a realizat, problema nu rămâne una imposibilă pentru viitor. Își propune să găsească soluții pentru Afganistan, pentru proiectele de extindere a Alianței, pentru securitatea statelor membre, pentru securitatea Mării Negre și pentru cea energetică. România face parte din Balcani, este o țară-cheie în strategiile americane și, între timp, și ale UE la Marea Neagră, iar alegerea ei pentru organizarea celui mai important summit din istoria Alianței, așa cum a început el să fie numit, nu este deloc întâmplătoare.

Punctul cel mai important al summitului este decizia în legătură cu extinderea viitoare a NATO. Trei țări au fost candidate, toate trei îndeplinindu-și în mod convingător angajamentele luate în cadrul planurilor naționale de aderare, ceea ce constituie o etapă obligatorie înaintea primirii în NATO. Este vorba despre Croația, Albania și Macedonia. Chiar dacă doar primele două au primit invitații de a adera la NATO, lucrurile nu trebuiesc privite cu negativism în ceea ce privește Macedonia. Sunt convins că, calea dialogului poate rezolva multe dintre problemele pe care această țară le are în prezent cu Grecia.

Subiecte fierbinți au mai fost discutate la acest summit. Rusia, chiar dacă nu are drept de veto în ceea ce privește lărgirea Alianței, s-a opus clar acestei lărgiri. Ceea ce rămâne însă important este că la București s-au luat decizii extrem de importante atât pentru evoluția ulterioară a Alianței, cât și pentru zonele de conflict existente la această oră, dar mai ales în tot ceea ce se referă la existența terorismului.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată 8 aprilie, Ziua Internațională a rromilor;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politicăintitulată "8 aprilie, Ziua Internațională a rromilor"

Experții în istoria rromilor sunt de acord că această populație provine din India și că probabil a plecat de acolo nu mai târziu de secolul al zecelea. Însă rămâne dificil de stabilit exact când s-au stabilit pe teritoriu românesc. Primele dovezi documentare ale prezenței rromilor în România datează din anul 1374, când Dan I a oferit mănăstirii Vodița 40 de rromi ca sclavi. Acesta a fost statutul lor timp de secole. În 1424, rromii din Transilvania erau conduși de un voievod, după cum stipula Constituția, însă această prevedere a fost înlăturată în 1588 de Adunarea provincială.

Europa este căminul a cel puțin opt milioane de rromi, dintre care șase milioane trăiesc în Europa Centrală și de Est. Ultimul recensământ, cel din 2002, a arătat că România are o populație stabilă de rromi de 535.140 de persoane, însă estimările neoficiale spun că această cifră este mai apropiată de 2,5 milioane. Potrivit estimărilor oficiale, rromii reprezintă aproximativ 2,5% din populația țării, iar cifra reală ar putea fi mult mai ridicată. Aceștia sunt și unul dintre cele mai dezavantajate grupuri din România, 74% dintre ei trăind în sărăcie.

Ziua internațională a romilor se sărbătorește în fiecare an la începutul lunii aprilie. Ideea de a marca o astfel de zi a luat naștere la Londra, în 1971, la primul congres internațional al rromilor. Scopul unei astfel de zile este acela de a atrage atenția societății asupra problemelor cu care se confruntă rromii. Ea a devenit, de asemenea, ziua memoriei rromilor omorâți de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial.

Ca și românii, sunt foarte bogați sau foarte săraci. De la palate luxoase cu zeci de camere, în care trăiesc unii dintre ei, la bordeie din pământ, fără apă și lumină, în care trăiesc alții. Poate cei mai mulți.

Numărul celor care nu merg la școală sau refuză asistența medicală este încă destul de ridicat, deși, în ultimii ani, au apărut așa numiții mediatori de sănătate sau culturali, al căror rol este să-i convingă pe rromi să-și facă acte, să meargă la medic sau la școală. În urmă cu nu mai puțin de doi ani, un raport al Asociației pentru o Societate Deschisă arată că mulți români nu și-ar dori să aibă vecin un țigan. În 1785, împăratul austriac Iosif II a abolit sclavia în Transilvania. Patru ani mai târziu, primii rromi au fost acceptați în școlile și bisericile țării. Lucrurile erau diferite în celelalte două provincii românești, Moldova și Valahia, care se aflau încă sub suveranitate otomană și se opuneau ideilor moderne din Vest. De abia în 1855, respectiv 1856, cele două provincii au abolit în întregime sclavia, sub presiunea scriitorilor și intelectualilor.

Secolele de sclavie au fost urmate de persecuții și deportări în timpul regimului pro-nazist al lui Ion Antonescu, în timpul celui de-al doilea război mondial. Aproape 38.000 de rromi din România au murit în Holocaust, potrivit cifrelor date publicității de Comitetul Român pentru Crime de Război. Dictatura comunistă care a urmat a dezrădăcinat forțat comunități întregi de rromi și le-a confiscat averile în dorința de a crea o societate română omogenă.

Timp de jumătate de secol, comunismul a încercat să ascundă aceste probleme creând iluzia utopiei. După căderea comunismului și începutul perioadei de tranziție, însă, au erupt tensiunile sociale, iar focurile au fost alimentate de tinerele mass-media românești. În 1991, un sătean rrom din Bolintin Deal, o localitate de lângă București, a ucis un român. Crima a incitat comunitatea română din sat, care a răspuns dând foc caselor rromilor. Doi ani mai târziu, pe 23 septembrie 1993, trei rromi au fost uciși în Hădăreni, județul Mureș, de către sătenii furioși. Unul dintre cei uciși înjunghiase un român. Crima sa a atras o pedeapsă colectivă, 14 case ale rromilor au fost arse și 175 de rromi care locuiau în Hădăreni de aproape 175 de ani au fost goniți.

Între timp, România a devenit din ce în ce mai conștientă de nevoia de a promova și pune în aplicare o strategie pentru minoritatea rromă. În februarie 1997 a fost înființat Oficiul Național pentru Rromi ca parte a Departamentului pentru Minorități Naționale. În octombrie 2004, oficiul a fost transformat în Agenția Națională pentru Rromi, condusă de un președinte cu statut de secretar de stat. În iulie 2006, Banca Mondială a fost de acord să acorde României un împrumut de 58,5 milioane pentru un proiect de includere socială. Printre beneficiarii acestui proiect se numără unele dintre cele mai dezavantajate grupuri din țară, minoritatea rromă, copiii în situații cu risc ridicat și/sau copiii care părăsesc instituțiile de îngrijire, persoanele cu handicap și victimele violenței domestice. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul noului Parteneriat Strategic de Țară, menit să ajute România să își îndeplinească obligațiile din cadrul Memorandumului Comun de Includere semnat cu Comisia Europeană.

Ne dorim ca această comunitate să accepte sprijinul pe care atât țara noastră, cât și uniunea Europeană dorește să i-l acorde, spre o îmbunătățire a condițiilor în care trăiesc și de a face cinste României pe acolo pe unde vor trece.

La mulți ani tuturor rromilor din lume!

  Laurențiu Mironescu - declarație politică având ca subiect Economia românească de piață;

Domnul Laurențiu Mironescu:

"Economia românească de piață"

Conceptul de economie de piață și-a dovedit eficiența în țările care l-au adoptat. Tradus în concret, el a adus bunăstare cetățenilor țărilor respective.

România, de 18 ani, caută să aplice acest tip de economie, cu speranța că românii vor trăi mai bine. Totuși, analiștii economici și diferitele tipuri de sondaje arată faptul că în anul de grație 2008, traiul românului este unul extrem de scump, el fiind nevoit sa plătească printre cele mai mari prețuri pentru a-și putea întreține existența, toate acestea comparativ cu celelalte țări ale Uniunii Europene.

Am sperat, pe bună dreptate, ca lucrurile să evolueze, iar cetățenii României sa trăiască, implicit, mai bine. În realitate, prețurile au crescut extrem de mult la majoritatea produselor de consum, în timp ce salariile nu au reușit să țină pasul cu necesitățile zilnice. Aici nu vorbim de produse de lux, ci de produsele alimentare. S-a ajuns la situația în care românul să fie nevoit să scoată mai mulți bani din buzunar pentru produse similare cu cele din țările Uniunii Europene.

Nemulțumirea oamenilor este justificată atunci când vorbesc de paradoxul faptului că avem cele mai mari prețuri pe care le plătim cu unele dintre cele mai mici salarii din Europa. Nepăsarea guvernanților este în mare parte responsabilă de faptul că s-a ajuns la această situație anormală. În ultima perioadă, producătorii români din industria alimentară au acuzat marile supermarketuri de politici incorecte și de impunerea unor condiții care ridică nejustificat prețurile la raft. Organele competente vor lămuri în mod sigur care este adevărul, însă este evident că nu astfel consumatorul român este apărat.

Este adevărat că profitul este cel care contează în această economie românească din ce în ce mai anormala în funcționare. Dar la fel de adevărat este că potențialul industriei alimentare din România este unul mare și ar putea contribui efectiv în măsura în care Guvernul s-ar implica în vederea încurajării acesteia.

Intervenția ar trebui să vizeze creșterea necontrolată a prețurilor la raft, existența diferenței mari între prețul producătorului și prețul final, dat fiind că producătorii români se plâng în mare parte de faptul că supraviețuiesc foarte greu, deși prețurile finale sunt foarte mari la produsele specifice.

Undeva, cineva trebuie să intervină, să identifice problemele și să le reglementeze. Nu putem fi indiferenți la problemele românilor și trebuie să luptăm ca politicieni, prin mijloacele legale, să le îmbunătățim traiul zilnic.

Din păcate, implicarea ministerelor și autorităților competente este doar la nivel declarativ, semănând mai curând a nepăsare. Spre exemplu, un litru de lapte procesat, în drumul lui către desfacere, ajunge să fie mai scump cu aproape de cinci ori față de prețul de producție. În condițiile în care pleacă de la fermele zootehnice sau de la țăranul român, la prețuri foarte mici, aceasta este de multe ori cauza falimentului multor deținători de ferme, aflați în incapacitatea de a mai putea să-și susțină activitatea zootehnică. Exemple similare se regăsesc și în cazul altor produse autohtone. Cercul vicios continuă, din păcate, spre disperarea consumatorului român. În mod evident, ceva trebuie făcut și asta foarte repede, dacă ne pasă de cetățenii români. Coșul zilnic nu ar trebui să fie o problemă într-o țară normală, membră a Uniunii Europene. Este cert că țara noastră nu poate emite pretenții că oferă un nivel de trai similar cu al economiilor occidentale, însa nici situația actuală nu este una de bun augur.

Vă mulțumesc.

  Marius Rogin - intervenție cu tema 90 de ani de la unirea Basarabiei cu România,

Domnul Marius Rogin:

"90 de ani de la unirea Basarabiei cu România"

Doamnelor și domnilor deputați,

Chiar dacă a trecut deja data de 27 martie, nu putem trece peste un eveniment atât de important precum cel al unirii Basarabiei cu România. Momentul rămâne parte importantă a istoriei noastre și se cuvine a fi memorat cu mult respect. 1918 rămâne un an esențial în istoria noastră națională, unirea Transilvaniei cu Țara Mamă fiind precedată de cea a unirii Basarabiei cu România.

Numele de Basarabaia i-a fost atribuit provinciei de către Imperiul Rus, care a anexat teritoriul în 1812, după ce i-a fost cedat de Imperiul Otoman prin Tratatul de la București din 1812, care punea capăt războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Teritoriul Basarabiei coincide parțial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) și cea de nord (cea mai mare parte a fostului județ Hotin), intră astăzi în componența Ucrainei. Declanșarea revoluției bolșevice în octombrie 1917, când puterea în Rusia a fost câștigată de comuniști, a adus și armistițiul între ruși și germani, trădând astfel armata română rămasă singură pe frontul de est, fiind și ea nevoită, în cele din urmă, să accepte armistițiul cu germanii la 9 decembrie 1917.

Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să violeze și să omoare populația civilă românească, fruntașii basarabeni fiind asasinați și impuse organizațiile comuniste. În aceste condiții, la 22 decembrie 1917, Sfatul Țării a cerut guvernului aflat la Iași să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broșteanu au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918, reușind eliberarea Chișinăului la 9-16 ianuarie 1918, pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia. Odată ce Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești la 24 ianuarie 1918 apar și pretențiile teritoriale din partea Ucrainei. Intențiile de unire cu România sunt exprimate prin "moțiuni de unire votate de diferite județe (Soroca, Bălți)". Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului Țării la 27 martie 1918.

Intrarea României în războiul mondial, în vara anului 1916, alături de Antantă, a urmărit realizarea deplinei unități naționale prin unirea cu Vechiul Regat al Transilvaniei și Bucovinei, străvechi teritorii locuite de români. Luptele din anii 1916-1917 au pus în lumină, cu multă putere, durabilitatea sentimentului național și convingerea că se apropia ziua înfăptuirii marelui act al unirii tuturor românilor. Prima provincie care s-a unit cu patria-mamă a fost Basarabia. Aceasta a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu proclamarea principiului autodeterminării până la despărțirea de statul multinațional în care au fost înglobate.

În ianuarie 1918 și-a proclamat independența Ucraina. Complet izolată, Republica Moldovenească și-a proclamat, la rândul său, la 4 februarie 1918, independența. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul țării, care cuprindea reprezentanți ai tuturor naționalităților - 138 deputați - a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România. Situația românilor din Bucovina s-a înrăutățit în toamna anului 1918, când Austro-Ungaria, practic, se prăbușise. Se vehicula teza anexării de către habsburgi, ca o ultimă soluție de salvare, a Bucovinei la Galiția, în timp ce Ucraina ridica pretenții de stăpânire asupra provinciei românești și amenința cu intervenția armată. Din inițiativa lui Sextil Pușcariu și Iancu Flondor, s-a convocat, în aceste condiții, la 14/27 octombrie 1918, o Adunare a reprezentanților populației românești din provincie.

La 27 martie 1918, orele 5 p.m. a avut loc Adunarea Sfatului Țării. În sală au fost prezenți toți membrii cabinetului Republicii Moldovenești, primul ministru român, Alexandru Marghiloman, trimisul special al Regelui Ferdinand, făuritorul României Mari. Sfatul Țării cuprindea: 103 moldoveni, 13 ucraineni, 7 ruși, 6 evrei, 5 găgăuți, 2 nemți, un polonez și un armean. Total, 138 membri. În urma rezultatului de la vot (86 pentru, 3 contra, 36 abțineri, 13 absenți) s-a declarat unirea Basarabiei cu țara mamă. Ziarul "Tribuna" din 30 Martie publica: Moțiunea Unirii, Te Deum-ul și telegrama transmisă regelui Ferdinand, anunțând Unirea cu țara mamă.

"În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România".

Vă mulțumesc.

  Constantin Faina - declarație politică intitulată Nu lăsați deșeurile să vă invadeze viața!;

Domnul Constantin Faina:

"Meserii pe cale de dispariție?!"

Creșterea calității forței de muncă și perfecționarea profesională continuă a acesteia sunt repere ce deja au devenit un lucru obișnuit atât pentru cei chemați să pregătească și instruiască forța de muncă, cât și pentru cei care beneficiază de aceasta, angajatorii.

Cu toate acestea, pe piața forței de muncă se regăsesc profesii cum ar fi: asistent de gestiune în unitățile de cazare și de alimentație, maistru construcții civile, industriale și agricole, tehnicieni electroniști comunicații, tehnicieni controlul calității produselor de alimentație, asta dacă ne referim la calificări prin școala postliceală, dar și prelucrători ai metalelor (turnătorie, tratamente termice, deformări plastice, utilaje tehnologice) dacă ne referim la specializări din învățământul superior. Sunt meserii de care piața muncii nu duce lipsă, tinerii, din rațiuni de ei știute, le aleg și apoi "încearcă" găsirea unui loc de muncă. Dacă învățământul postliceal nu are căutare, tinerii alegând să urmeze mai degrabă colegiile universitare, aici, în schimb, nu mai sunt atrași de specializări cum ar fi cele din industria prelucrătoare. La admitere, cu greu se completează locurile la specializările turnătorie, tratamente termice, deformări plastice, și asta numai după 2 sesiuni de admitere, în ciuda tuturor eforturilor făcute de universități pentru a-i atrage pe tineri spre aceste specializări.

Acest lucru se regăsește și în cadrul Universității Transilvania din Brașov, unde datorită numărului mic de studenți, specializări ca Metalurgia sau Știința materialelor riscă să fie desființate. Fără susținerea acestor activități de către minister, în scurt timp, specialiștii din domeniul metalurgic, turnătoriei, tratamentelor termice, vor dispărea și ne vom putea întreba: "Ce o să prelucreze, de exemplu, un specialist în tehnologia construcțiilor de mașini?" Nu vom găsi răspuns. Un specialist nu se poate forma într-un interval de 2-3 ani, iar o relansare a industriei românești nu poate fi făcută fără aceștia.

Eforturile trebuie să fie comune: școala - Ministerul Educației și Cercetării să analizeze specificul acestor profesii, să găsească resurse pentru a fi subvenționate de la buget, până se va crea un curent de opinie favorabil în rândul tinerilor pentru a îmbrățișa pe viitor aceste profesii, dar și implicarea în acest proces a angajatorului pentru susținerea financiară, consiliere profesională pentru a-și asigura forța de muncă de care este nevoie. Dacă vom fi fermi, vom adopta programe specifice fiecărui județ, vom fi și eficienți; dacă nu ne vom preocupa de aceste lucruri vom putea în viitor să discutăm, la trecut, de aceste profesii.

  Constantin Faina - declarație politică intitulată Meserii pe cale de dispariție

Domnul Constantin Faina:

"Nu vă lăsați deșeurile să ne invadeze viața!"

Programul Operațional Sectorial de Mediu cuprinde obiective ce vizează îmbunătățirea calității și a accesului la infrastructura de apă uzată, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în majoritatea zonelor urbane, dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor durabile de management al deșeurilor, implementarea legislației, atingerea țintelor de reciclare, colectare și valorificare, incinerare și depozitare a deșeurilor.

Desigur, eliminarea totală a deșeurilor este un "vis" care nu se poate realiza, datorită faptului că dezvoltarea economico-socială are ca rezultat fabricarea de noi produse, ceea ce menține sursele de deșeuri, care la rândul lor, devin poluatori.

De aceea, apreciem că se impun măsuri privind proiectarea produselor, astfel încât acestea să includă operații ușoare de dezmembrare, colectare și refolosire a unor componente, analiza tuturor tehnologiilor existente sub aspectul deșeurilor în ceea ce privește stocarea, transportul, tratarea și reciclarea lor.

Există însă și alte metode de îmbunătățire a stării deșeurilor, fie reciclarea la sursă, fie a da produsul spre utilizare, în loc de a-l vinde, ceea ce presupune răscumpărarea produsului la sfârșitul perioadei de utilizare și eliminarea (reciclarea) acestuia de firma producătoare. Pentru aceasta ar trebui să existe o rețea de colectare-sortare, transport, dezmembrare, foarte bine dotată tehnic.

Rezultatele obținute până în prezent privind gestionarea deșeurilor sunt palide, ele fiind umbrite de lipsa dotărilor tehnice, dar și de o slabă implicare a populației, care, dacă nu este "motivată", nu face nimic pentru a colecta, sorta și preda deșeurile.

De asemenea, societatea civilă, școala, familia nu acordă importanța cuvenită acestei datorii civice. În acest timp deșeurile, îndeosebi cele din plastic, ne invadează viața de zi cu zi, făcând din fiecare dintre noi un consumator de pe urma căruia se colectează doar...deșeuri.

  Grațiela Iordache și Cezar Florin Preda - declarație politică: Un ministru de ascuns al Guvernului Tăriceanu;

Doamna Grațiela Iordache și domnul Cezar Preda:

«Un ministru "de ascuns" al guvernului Tăriceanu»

Printre multele probleme care trebuiesc rezolvate de România, membră a Uniunii Europene, se regăsește și cea a unui ministru al guvernului Tăriceanu. Aceste lucruri, bine cunoscute, nu sunt luate în serios nici până acum când, din nefericire, asistăm cu toții la evenimente pe cât de grave pe atât de nedorite.

Cum este posibil ca să se întâmple acest lucru? La această întrebare probabil nu vom primi nici un răspuns, dar cert este că primul ministru Tăriceanu nu putut veni până acum cu idei și observații constructive. Responsabilitatea majoră o poartă Guvernul Tăriceanu II cât și ministrul care, în mod cât se poate de clar, a dat dovadă de atâta neglijență.

Ce să mai vorbim că acest ministru nu a gestionat deloc alte probleme de mare interes, ca de exemplu situația comunităților românești aflate peste hotare. Pentru că, realitatea dovedește că de relațiile cu românii din străinătate trebuie să se ocupe o singură instituție și nu multitudinea de oficii și direcții guvernamentale între care nu există cooperare.

În încheiere sper ca, măcar acum, guvernul Tăriceanu II să-și asume responsabilitatea pentru dezamorsarea situației create astfel încât să existe o foarte bună colaborare între executivul de la București și guvernele altor state unde românii trăiesc și muncesc și unde ministrul de externe al României nu mai trebuie "ascuns" astfel încât să fie cel mai puțin vizibil membru al delegației României, pentru evitarea unor atât de jenante situații care au existat în trecut.

Vă mulțumim.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică cu titlul Profeții despre globalizare;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Profeții despre globalizare"

Comisia Europeană statua, în Raportul pe anul 1997, că "Globalizarea poate fi definită ca procesul prin care piețele și producția unor țări diferite devin interdependente - o interdependență din ce în ce mai accentuată, urmând dinamica înregistrată de comerțul de bunuri și servicii, de fluxul de capital și tehnologieœ.

Astăzi, este unanim recunoscut că mijloacele de comunicare (dintre care Internetul a avut, în ultimul deceniu, un rol covârșitor) reprezintă un factor favorizant al globalizării. Primul gânditor care a intuit această legătură de cauzalitate, încă de acum 4-5 decenii, a fost canadianul Marshall McLuhan. El a introdus conceptul deœsat globalœ (œglobal villageœ - în limba engleză), printr-o frază celebră dintr-o lucrare a sa, tot atât de celebră, œGalaxia Gutenbergœ: œNoua interdependență electronică recreează lumea după chipul satului globalœ. Sau, într-o altă formulare, din studiul œÎnțelegerea mijloacelorœ: œContractat pe cale electrică, globul nu a rămas mai mare decât un satœ.

McLuhan era un profet în toată regula când afirma că informația care circulă (în primul rând datorită revoluției tehnologice a mijloacelor de comunicare!) duce la strângerea legăturilor interumane la nivel global. Timpul i-a dat dreptate. Tot el scria, în œMass-media și schimbarea culturalăœ, că œelectricitatea este, de fapt, o extensie a sistemului nervos, comparabilă cu un fel de membrană globalăœ. Cât despre radio (care, acum jumătate de veac, avea importanța de azi a televiziunii digitale, telefoniei mobile și Internetului luate la un loc!), McLuhan arăta că œasigură o accelerare a informațiilor care provoacă accelerări și în alte mijloace. Este neîndoielnic faptul că reduce lumea la dimensiunile unui satœ. Iată cât de plastic descria el căderea barierelor informaționale în epoca modernă: œTelegraful traduce scrierea în sunet. Electrificarea scrierii a însemnat un pas înapoi, spre lumea acusticii, aproape la fel de mare cât acela făcut, între timp, de telefon, radio, televiziune. Telefonul: vorbire fără ziduri. Fonograful: sală de muzică fără ziduri. Fotografia: muzeu fără ziduri. Filmul și televiziunea: sală de curs fără ziduriœ.

Desigur, Marshall McLuhan (care moare în 1980) n-avea cum să vorbească explicit despre Internet, pentru că rețeaua globală de comunicare încă nu apăruse în vremea sa. Însă ideile și teoriile revoluționare pe care profesorul canadian le-a aruncat pe piață îl apropie (desigur, păstrând proporțiile), din punct de vedere al curajului intelectual, de Leonardo da Vinci. Amândoi au trecut dincolo înainte ca profețiile lor (pentru care, în timpul vieții, au fost priviți cu curiozitate, dacă nu cu suspiciune) să se împlinească...

  Miron Ignat - intervenție cu tema Ziua Mondială a Sănătății;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Sănătății"

Pe data de 7 aprilie 2008 s-au împlinit 60 de ani de când prima Adunare mondială a sănătății a decis înființarea unei zile mondiale dedicate sănătății.

Din anul 1950, Ziua Mondială a sănătății este sărbătorită pe data de 7 aprilie în fiecare an, zi în cadrul căreia sunt discutate probleme de o importanță deosebită și se încearcă să se atragă atenția asupra unei zone prioritare de care să se ocupe Organizația Mondială a Sănătății.

Ziua Mondială a sănătății este sărbătorită printr-o serie de dezbateri ale medicilor, care se desfășoară în marile orașe, cu privire la programe, proiecte, la impactul schimbărilor climatice asupra sănătății populației.

Sănătatea este o prioritate pentru oameni și nu putem rămâne indiferenți la problemele și insuficiențele care sunt în cadrul spitalelor și farmaciilor cum ar fi: lipsa medicamentelor, lipsa aparaturilor medicale de specialitate, asigurarea sănătății copiilor în școli, starea spitalelor, criza medicilor și asistenților în localități.

Lipsurile din sistemul medical au mai multe cauze. Condițiile de muncă sunt mizere și există mereu riscul contaminării prin lipsa unor materiale elementare de lucru.

O altă problemă majoră o constituie și migrația forței de muncă din domeniul sănătății, care nu face decât să agraveze situația și astfel, fără o puternică forță de muncă în sănătate, oamenii bolnavi nu mai pot beneficia de o îngrijire corespunzătoare.

Îmi exprim încrederea că, în viitor, Ministerul Sănătății va promova mai multe strategii publice ale sănătății, prin care să supravegheze sănătatea și siguranța oamenilor, mortalitatea infantilă, controlul bolilor infecțioase, factorii dăunători pentru cei tineri, ca fumatul, alcoolul, consumul de droguri.

Vă mulțumesc.

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Adrian Cioroianu și Summit-ul NATO;

Domnul Ioan Oltean:

"Adrian Cioroianu și Summit-ul NATO"

Ministrul român de externe a reușit, încă o dată, cu ocazia summitului de la București, să sidereze atât opinia publică din România, cât și pe oaspeții prezenți la acest eveniment.

În puținele ocazii în care domnul Cioroianu nu a fost în totalitate inexistent, acesta nu a reușit să scape de vechile obiceiuri, astfel încât prestația sa în cadrul diferitelor discuții purtate în spatele ușilor închise a fost catalogată ca fiind lamentabilă.

Conduita reprobabilă a ministrului de externe s-a reflectat și în mass-media românească care a sesizat faptul că domnul Cioroianu le-a ținut invitaților un discurs format din trei fraze și nu a fost în stare să răspundă nici unei întrebări din partea celorlalți participanți pe tema poziției României față de aderarea Georgiei și Ucrainei la NATO.

Adrian Cioroianu a uitat de cele mai elementare noțiuni de protocol, încă din prima zi a summitului, atunci când domnia sa a lipsit cu desăvârșire la sosirea pe Aeroportul Otopeni a președintelui SUA, George W. Bush. Motivul absenței ministrului de externe la aeroport a fost explicat, ulterior, de purtătorul de cuvânt al MAE, Ilie Bănică, care a declarat faptul că reprezentanții americani au solicitat prezența unui alt ministru pentru întâmpinarea președintelui american.

O asemenea reacție din partea oficialilor SUA nu poate fi decât rezultatul comportamentului rușinos al ministrului român de externe care a reușit, de la numirea sa în funcție, să ofenseze toată spuma diplomatică de la secretarul de stat american, Condoleeza Rice, până la regele Spaniei, Juan Carlos.

În aceste condiții, ne întrebăm ce mai așteaptă premierul Călin Popescu-Tăriceanu pentru a-l înlocui din funcție pe Adrian Cioroianu.

Îi sugerăm, pe această cale, domnului prim-ministru să demareze procedurile de demitere a ministrului de externe astfel încât Adrian Cioroianu să nu compromită definitiv relațiile externe ale României.

Vă mulțumesc.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Opriți violența împotriva femeilor!,

Doamna Lia Ardelean:

"Opriți violența împotriva femeilor!"

"Respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educația globală și din demnitatea omului, iar toate aspectele violenței fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale", se arată într-o Rezoluție a Parlamentului European elaborată încă din data de 11 iunie 1986. În România însă, conștientizarea și combaterea fenomenului violenței domestice a debutat mult mai târziu, după 1990, și cu precădere în ultimii ani, dar pașii făcuți în această direcție se dovedesc a fi insuficienți. Campaniile derulate în ultima perioadă de către autorități nu au reușit nici pe departe să combată în mod real fenomenul violenței domestice, în special violența împotriva femeilor. Statisticile, extrem de îngrijorătoare de altfel, indică faptul că în ultimii patru ani numărul femeilor decedate din cauza agresiunilor partenerilor de viață a crescut alarmant. De asemenea, în România, nivelul violenței în familie depășește media europeană, românii fiind printre cei mai agresivi europeni. Datele oficiale nu reliefează însă adevărata dimensiune a flagelului femeilor maltratate de bărbați, specialiștii atrăgând atenția că alte sute de mii de femei îndură zilnic bătăi, neavând curajul să se adreseze autorităților.

Potrivit Legii nr.217/25 din mai 2003, violența în familie reprezintă "orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material". Dacă, în mediul urban, femeile care sunt supuse violențelor din partea membrilor familiei sunt încurajate să reclame tratamentul de care au parte, pentru acestea existând centre de consiliere, în mediul rural, viața româncelor aproape că nu poate să fie concepută fără o corecție fizică aproape cotidiană din partea soților.

În urma cercetărilor efectuate de Agenția Națională pentru Protecția Familiei (ANPF), reiese faptul că aproape 72% dintre victimele violenței în familie sunt femei, iar aproximativ 30% dintre acestea au sub 18 ani.

Nici violența limbajului nu le este străină româncelor, statisticile arătând că aceasta conduce în ce privește tipurile de comportament agresiv asupra femeilor, peste 45% dintre femei fiind agresate verbal. Totodată, 7% dintre femei au fost abuzate sexual pe durata vieții, iar aproape două treimi dintre românce au fost supuse cu forța la relații sexuale de partenerii de viață. Sute de mii de femei trăiesc zilnic cu teama în suflet că vor fi omorâte în bătaie. din totalul celor abuzate, doar 16% au mers la poliție pentru a face o reclamație și doar 15% au discutat cu un medic.

Una dintre consecințele violenței în familie este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid. Pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat și slaba comunicare în cadrul familiei, fapte generate tot de violența din cupluri.

Din păcate, nici Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și nici un alt act normativ nu asigură o protecție reală victimelor violenței domestice. În lipsa unor astfel de măsuri, persoanele victime ale violenței în familie sunt nevoite să coabiteze în continuare cu agresorul, chiar și în cazul în care se hotărăsc să inițieze un demers juridic. În România, actele de violență nu se urmăresc din oficiu sau în urma denunțului oricărei persoane care are cunoștință de săvârșirea unor astfel de acte, așa cum se întâmplă în majoritatea statelor europene, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală, fapt care se întâmplă efectiv în foarte multe cazuri.

La această oră, în Parlament există o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, a Comisiei pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați din Camera Deputaților, a cărei vicepreședinte sunt. Această propunere are în vedere protecția victimelor violenței în familie, prin introducerea ordinului de protecție și a ordinului de restricție.

Organizația de Femei a Partidului Conservator solicită puncte de vedere din partea tuturor formațiunilor politice pentru a avea siguranța că această propunere legislativă va deveni lege cât mai curând. Până ca propunerea să intre în dezbateri, mi-aș dori ca măcar acum, în Postul Mare al Sfintelor Paști, femeile să nu mai fie agresate în nici un fel de către consorții lor, iar familiile să trăiască în pace, liniște și armonie sufletească. În acest fel, adulții ar da un exemplu de urmat și copiilor, ale căror traume suferite din cauza neînțelegerilor dintre părinți sunt tot mai dificil de remontat odată cu trecerea timpului.

  Ionela Bruchental-Pop - o caracterizare a Guvernului Tăriceanu plecând de la aforismul minciuna este adevărul din care a fost extrasă esența;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

"Minciuna este adevărul din care a fost extrasă esența" este aforismul care definește fără echivoc principalul instrument uzitat de către guvernul Tăriceanu II, în "franca și empatica" relație cu cetățenii.

Reala abordare și relaționare a executivului vis a vis de electorat a fost evidențiată și prin maniera cinică și pur electorală în care executivul a susținut proiectul PSD de majorare a pensiilor, în condițiile în care au conștientizat, încă din faza incipientă al acestui demers, nesustenabilitatea și indiscutabilele carențe pe termen mediu și lung, ale unui proiect conceput și transpus în practică în mod pompieristic.

Majorarea pensiilor în sine constituie un proiect de o relevanță maximală pentru societatea româneasca postdecembristă, mai ales în condițiile în care această semnificativă categorie socială a fost supusă unor inechități sociale și materiale indiscutabile, dar acest proces, lăsând la o parte componenta politică și meschinăria aferentă, trebuia conceput și transpuns în practică într-un mod rațional, viabil și etapizat, care să genereze o majorare sustenabilă, pe baze reale și nu fantasmagorice.

Primele efecte previzibile ale acestui "generos" proiect liberalo-pesedist nu au întârziat să apară, ele fiind reliefate pe larg în mass-media, prin vocea unor reprezentanți avizați și apolitici, care au evidențiat faptul că sistemul public de pensii este în suferință, precum și faptul că valoarea punctului de pensie va fi de doar 41% și nu de 45% începând cu 2009.

Pe de altă parte, au fost demonstrate și demontate promisiunile executivului în privința majorării pensiilor, fiind evidențiat faptul că acestea practic nu au nicio bază reală dincolo de anul 2008, calculele fiind făcute de către executiv pe o serie de date statistice care însă nu coincid faptic cu cele raportate de Guvern la Comisia Europeană.

Practic, executivul, pentru a-și asigura niște voturi în plus, dar și pentru a acoperi carențele din sistem, a recurs la "nobilul" gest de a subevalua numărul persoanelor vârstnice și a supraevalua numărul populației active în câmpul muncii pană în 2020.

Astfel, în Programul de convergență pentru populația totală a anilor 2010 și 2020 se prognozează 21.207.000 persoane, respectiv 20.402.000 persoane, iar în evaluarea Ministerului Economiei și Finanțelor, numărul scade în mod subit cu 73.000 pentru 2010, respectiv 493.000 pentru 2020.

De asemenea, și numărul persoanelor încadrate în grupa de vârstă 0-14 ani a fost subevaluată de Guvern, diferența regăsindu-se însă, în mod "miraculos", în supravaluarea categoriei 15-64 de ani cu aproape 900.000 de persoane, adică tocmai cei care vor contribui la sistem.

Mai mult, din 2012 nu sunt prevăzuți bani pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale, deși acesta este prevăzut să crească la 720 milioane de euro, evidențiind cât se poate de clar realele politici ale Guvernului Tăriceanu II, pe care le practică cu dezinvoltură: manipulare, dezinformare și cinism.

Este cât se poate de evident că faptic, ca urmare a unor asemenea comportamente abjecte și iresponsabile, singurii perdanți sunt de fapt cei care ar fi trebuit să se constituie în câștigători, respectiv pensionarii, și subliniază încă o dată "credibilitatea" unui asemenea executiv care a demonstrat, cu fiecare ocazie, că este incapabil să se coboare din turnul de fildeș și să conștientizeze, fie și tardiv, aforismul lui Rousseau: "Cel puternic nu este niciodată suficient de puternic pentru a fi totdeauna stăpân, dacă nu știe să transforme puterea în dreptate".

  Nicolae Popa - declarație politică cu titlul Stolojan a rămas tot un demagog;

Domnul Nicolae Popa:

"Stolojan a rămas tot un demagog"

Europarlamentarul român Theodor Stolojan a avut un discurs la începutul acestei luni în cadrul comisiilor pentru buget și a Comisiei pentru agricultură a Parlamentului European pe subiectul eficacității cheltuielilor pentru agricultură în care susținea următoarele: "Politica agricolă comună pentru toate statele membre ale UE își poate atinge obiectivele în măsura în care agricultura acestor țări este relativ omogenă din punct de vedere al dezvoltării. Atunci când există diferențe mari în organizare și eficiență, politica agricolă comună poate conduce în unele situații la rezultate contrare celor așteptate. De exemplu, sistemul de plăți unice pe hectar (finanțat cu fonduri europene) încurajează agricultura de subzistență atunci când este aplicat într-o țară cum este România, unde mărimea medie a loturilor de teren aflate în proprietatea gospodăriilor țărănești este mică, sub dimensiunea optimă pentru o agricultură eficientă."

Ce a uitat domnul Stolojan, furat de valul demagogiei, este faptul că aceste condiții au fost negociate de colegul său de partid, mult controversatul ministru al agriculturii, domnul Flutur, cel care a pus pe butuci agricultura României prin deciziile hazardate și neinspirate pe care le-a luat în timpul mandatului său.

Fiind dezinformat și necunoscând datele problemei, îi aducem la cunoștință mult stimabilului europarlamentar care, la rândul lui, a pus economia românească pe butuci, că Uniunea Europeană ne-a aprobat parcele de la 0,1ha, iar noi am mers la max. de 0,3 ha/parcelă. Și în sectorul animalier subvențiile se dau de la mai mult de 3 vaci deținute, iar dacă vorbim despre fărâmițare și menținerea situației de subzistență, îl anunțăm pe domnul Stolojan că domnul Flutur este vinovat pentru că a împărțit cota de lapte și pentru cei care dețin o singură vacă.

În România avem mai mult de jumătate ferme de subzistență, care reprezintă mai mult de jumătate din suprafața agricolă a țării, adică aproximativ 5 milioane de hectare.

Politica agricolă comună are ca principiu întărirea și consolidarea fermelor mici pentru a avea garanția unei agriculturi performante și competitive. O reducere bruscă a subvențiilor sau eliminarea lor în totalitate ar însemna pentru fermele mici nu numai probleme sociale, ci și probleme economice grave pentru populația din mediul rural. Este clar că toate aceste ferme mici, de subzistență, prin absorbția fondurilor europene prevăzute prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, conform cu criteriile de selecție privind eligibilitatea și cu determinarea acestora de a se asocia în grupuri de producători puternici, vor avea o șansă de reorientare în următorii 5 ani pentru a deveni ferme competitive și care să producă pentru piață, nu așa cum ar dori domnul Stolojan să le desființăm sau să le lăsăm sa moară.

  Vasile Pușcaș - declarație politică cu subiectul Dezinteresul autorităților față de marile proiecte de infrastructură. Cazul Autostrăzii Transilvania;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Dezinteresul autorităților față de marile proiecte de infrastructură. Cazul Autostrăzii Transilvania."

Consecvența cu care guvernul insistă să-și demonstreze incapacitatea managerială în chestiuni care prezintă un interes major pentru cetățeni, mă obligă să revin asupra unui subiect care s-a mai aflat în atenția dezbaterilor Parlamentului, evoluția lucrărilor la Autostrada Transilvania. Și aici doresc să subliniez importanța infrastructurii pentru dezvoltarea pieței autohtone, ca bază a competiției la nivel european și global. Deoarece la noi nu există o gândire sistematică referitoare la piața internă, ci doar asupra modului în care Bucureștiul se conectează la stațiunile de pe litoralul Mării Negre și cele de pe Valea Prahovei, înseamnă că România este, la momentul actual, spațiul speculanților de iluzii care-și arogă atributul de conducători ai țării. Temele recente ale dezbaterii publice, apărute în cazul Autostrăzii Transilvania, oferă o demonstrație a legăturii nemijlocite între incapacitatea instituțiilor puterii executive de a servi interesele comunității și îndoielnica lor legitimitate politică.

Seria de erori care au jalonat evoluția în cazul Autostrăzii Transilvania, de la proiectata axă de legătură cu infrastructura europeană la eșecul de etapă de care trebuie să luăm act, transgresează cadrul economic și cel administrativ. Avem de-a face cu încă o ilustrare a faliei care s-a creat între guvernare și comunitățile locale, între cei care iau deciziile și cei în folosul cărora ar trebui să se guverneze. Este suficient să ne reamintim de preliminariile acestui important proiect de infrastructură, într-o succesiune fotografică. Deși ideea unei autostrăzi care să impulsioneze dinamica economică a Nord-Vestului României a fost susținută inițial de ansamblul forțelor politice, iar exponenții locali ai fostei coaliții guvernamentale (D.A.) și-au supraestimat capacitatea de persuasiune în relația cu centrul, susținerea lucrărilor s-a aflat sub semnul echivocurilor și amatorismului. Renegocierea contractului a adus întârzieri care în ultimă instanță au dublat costurile de execuție. De altfel, în ceea ce privește costurile, se vede că estimări ferme s-au făcut doar pentru primele trei tronsoane din cele opt, cele la care s-au început lucrările. Primul dintre acestea ar urma - conform reprogramărilor - să fie dat în folosință abia la finele acestui an. Cu toate că Ministerul Transporturilor și-a asumat angajamente clare, atât în fața opiniei publice, cât și în fața Parlamentului, în sensul că va asigura fondurile necesare executării proiectului, în conformitate cu graficul stabilit, tactica de neînțeles a sugerării penuriei de fonduri a furnizat constant motive de controverse între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și compania constructoare.

La începutul lunii martie a.c., s-a spus că bugetul alocat Autostrăzii Transilvania, pentru 2008, fusese deja epuizat. Am adresat numeroase interpelări pe parcursul ultimilor trei ani, în legătură cu disponibilitatea guvernului de a mai susține construcția autostrăzii și cu felul în care se utilizează fondurile. De fiecare dată, Ministerul Transporturilor ne-a asigurat că Autostrada Transilvania continuă să fie un obiectiv prioritar și că impasul financiar va fi rezolvat prin rectificări bugetare. Ni s-a comunicat că se urmărește cu strictețe graficul achitării lucrărilor, pe măsura executării lor. Dar, cum vorbele nu pot ține mereu locul faptelor, este clar că guvernării actuale i-a lipsit de la început un proiect în ceea ce privește infrastructura României. Problemele din Nord-Vestul României se regăsesc la altă scară și în alte regiuni ale țării. Autostrada București-Ploiești s-a oprit la marginea pădurii, deoarece Ministerul Transporturilor, probabil, nu cunoaște legislația de mediu și nu s-a preocupat să găsească soluții tehnice la timp. Așa-zisa Autostradă București-Constanța este unică în lume, fiind încă lipsită de serviciile pentru cetățeni. Cearta dintre oligarhii unora și cei ai celorlalți (a se citi grupurile de interese din spatele formațiunilor politice la putere) i-au privat pe cetățeni de elementarul acces la civilizație. O serie de centuri ocolitoare și drumuri naționale trenează între licitații contestate și studii de fezabilitate care nu se mai termină. Astfel, suntem îndreptățiți să ne punem întrebarea: cum se justifică deficitul bugetar în anii trecuți, dacă divizăm suprafața autostrăzilor pe cap de locuitor?

Din punct de vedere economic, ne aflăm în fața unei situații greu de explicat, pentru care orice manager al unei companii private și-ar pierde funcția și ar fi probabil nevoit să achite daune acționarilor. Din păcate, Ministerul Economiei și Finanțelor, atât de talentat în a inova taxe și impozite, n-a introdus o taxă pe proasta guvernare, iar deținătorii temporari ai demnităților publice nu plătesc material tratamentele de incompetență aplicate alegătorilor. Din punctul de vedere al relației stat-societate, avem de-a face cu un exemplu clasic de sfidare a interesul public. Cetățenii din Nord-Vestul României, cei care contribuie substanțial la bugetele publice, văd cu stupoare că singurul proiect care-i viza direct, în ultimele două decenii, este victima relei credințe și incompetenței autorităților de azi.

Problema are însă și o dimensiune politică, ținând de relația dintre puterile statului. Reprezentanții Legislativului au chestionat de mai multe ori guvernul în legătură cu Autostrada Brașov-Borș, iar acesta a dat asigurări că lucrările evoluează în parametri estimați. Ușurința cu care Parlamentul este dezinformat în legătură cu o chestiune de importanță maximă pentru interesul a milioane de locuitori, ne arată distanța între valorile atlantismului pe care le invocăm catihetic la ocazii festive și fondul fanariot al guvernanților. Guvernul discuta mai mult despre coridoarele europene, care au menirea să dezvolte piața europeană și alte piețe naționale și doar întâmplător de dezvoltarea pieței autohtone. Mai nou aflăm, din surse externe, că Guvernul României se va angaja să contribuie la o autostradă în jurul Mării Negre, care are a face tot cu piețe exterioare care sunt, iată, prioritare în fața dezvoltării pieței românești. Această atitudine arată că actualii guvernanți au o mentalitate servilă, de a face doar ce se propune din afara și nu de a dezvolta competitivitatea propriei piețe, bazată pe produse și servicii pe care să le valorificăm pe piața europeană și pe cea globală.

În concluzie, avem motive să credem că Guvernul nu-și dorește, în fapt, să pună în execuție programul de infrastructură pentru interesul României, pentru ca aceasta să poată face față competiției internaționale, pentru atragerea de investiții directe. Se poate observa cu ușurință că Guvernul nu este atașat unei liste de priorități favorabile României, ci doar proiectelor conjuncturale care pot servi numai intereselor grupurilor clientelare. Actuala evoluție a economiei românești, prin periferizarea datorată infrastructurii, va duce la adâncirea decalajelor față de celelalte state europene, la o enclavizare a ei ca piață și la discrepanțe economico-sociale pe care le vom vedea în standardele de viață ale cetățenilor României.

Deși timpul pierdut nu mai poate fi recuperat, iar ocaziile de sincronizare rapidă cu ritmurile și sensurile dezvoltării din UE se risipesc în fiecare zi, considerăm că este vital pentru România ca toate forțele politice responsabile din țară să-și asume un program de investiții în infrastructură, pe termen mediu și lung, o listă de priorități naționale și regionale pe care guvernele viitoare ale României să o urmeze și să scoată țara din zona subdezvoltării cronice.

  Petre Străchinaru - declarație politică intitulată Antimodel de autonomie: amorul de natură etnică;

Domnul Petre Străchinaru:

"Antimodel de autonomie: amocul de natură etnică" (speță: județul Covasna)

Nu știu dacă ați auzit vreodată o declarație de genul celei făcute zilele trecute de un lider al UDMR, președintele organizației județene Covasna, Albert Almos, primarul municipiului Sfântu Gheorghe: "Nu ne-am putut permite (după 1990 - n.n.) dezvoltarea economică a zonei de teama diluării populației autohtone..."

Este stupefiant să constați că cel care a spus fraza asta, recunoscând că a închis, practic, porțile orașului și întreaga zonă în calea unei dezvoltări economico-sociale firești, este cel aflat ani îndelungați în fruntea unei filiale locale a unei formațiuni politice participante permanent la guvernarea Țării după 1990, personaj ce stă de patru mandate în fotoliul de primar al unui municipiu dintr-un județ al unei țări din Europa contemporană. Nici nu ne mai interesează că în toată această vreme nu a fost, fiindcă nu a vrut să fie, și primarul românilor din orașul Sfântu Gheorghe, deși mulți dintre noi ne-am purtat speranțele, neavând încotro, și pe la ușa lui. Fiindcă este tot atât de grav faptul că, nereușind să rezolve problema separării etnice pe străzi sau blocuri, așa cum a reușit cu unitățile de învățământ din oraș, din județ și din întreaga zonă pe care a delimitat-o etnic drept "Ținutul Secuiesc", UDMR recunoaște prin declarația lui Albert Almos că liderii ei n-au guvernat aici nici măcar în folosul zecilor de mii de locuitori de etnie maghiară, nedreptățindu-i și pe aceștia, în egală măsură, în numele unei ideologii vetuste, cu rezonanțe naziste.

Nu credeam că ideea păstrării purității etnice, ridicată la rang de ideologie și "fluturată" de către liderii UDMR ca sperietoare antiromânească pentru a se instala în fotoliile administrației locale, să mai poată constitui, astăzi, un instrument de șantaj exercitat, deopotrivă, asupra comunității maghiare în aceeași măsură ca și asupra celei românești. Cinismul cu care este recunoscută manipularea ideologică cu sloganuri autonomiste și antiromânești a populației din întreaga zonă "autoguvernată" de UDMR, este adevăratul model de autonomie oferit locuitorilor români și maghiari care au aflat recent, dintr-o sursă autorizată, de ce se confruntă cu lipsa locurilor de muncă, cu sărăcia și cu frustrarea generală, fiind ținuți premeditat în subdezvoltare și înapoiere, prin izolare de restul lumii sub pretextul menținerii/ nealterării echilibrului etnic

Tot ce ne mai rămâne, după 16 ani de "stăpânire etnică" a UDMR, este să sperăm că noua ofertă electorală, făcută tot exclusivist și tot de către aceeași formațiune politică, să se descarcereze din mrejele etnocratismului desuet și să se raporteze la etnicitate în spiritul mentalităților și al principiilor europene contemporane. Din păcate, este o speranță vană, judecând după propaganda autonomistă pe criterii etnice pe care pretendenții la fotoliile de primar al municipiului Sfântu Gheorghe și, respectiv, președinte al Consiliului județean Covasna o fac de la acest microfon, în calitatea lor actuală de deputați în Parlamentul României...

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Bătaia de joc și violența electorală;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

«Bătaia de joc și "violența electorală"»

Faptul că peste mai puțin de 2 luni va avea loc primul tur de scrutin al alegerilor locale se poate deduce cu ușurință după numărul social-democraților atacați la propriu de către adversarii politici. Directori de campanie ai Partidului Social Democrat au ajuns în stare gravă la spital după ce au fost bătuți în plină stradă, iar sediile de campanie ale PSD sunt sparte de către infractori care fură computerele.

Pentru cei dintre dumneavoastră care pot crede că evenimentele prezentate mai sus țin de alt veac sau de vreun trib ce trăiește rupt de lumea civilizată, precizez că aceste lucruri de o maximă gravitate se întâmplă în anul 2008, într-o țară integrată în Uniunea Europeană, o țară care aspiră să devină o voce importantă în concertul european. Este vorba de România, unde lupta electorală se transformă într-un meci de box. Pe lângă atacurile la propriu, au început atacuri murdare în presă împotriva candidaților noștri și "pomeni electorale" prin satele patriei, adversarii politici dovedind că nu au scrupule. Toate acestea dovedesc disperarea care i-a cuprins pe reprezentanții puterii de dreapta, în pragul campaniei electorale și incapacitatea lor de a se confrunta corect, legal cu adversarii politici.

După ce au adus țara în pragul colapsului, au ratat startul integrării europene, au împărțit banii pe criterii politice și nu au oferit românilor decât porția zilnică de scandal între Palatele Cotroceni și Victoria, reprezentanții puterii de dreapta cred că pot păcăli din nou electoratul. Brusc se arată interesați de problemele cu care se confruntă locuitorii mediului rural și promit tot ceea ce ar fi trebuit să facă de trei ani încoace, timp în care primarii noștri social-democrați aufost sabotați fără nici o reținere și supuși unor presiuni inimaginabile.

Puterea de dreapta are tupeu să vorbească despre dezvoltarea rurală, în condițiile în care constant a orientat banii spre localitățile conduse de primari liberali ori democrați, iar primarii PSD au suportat bătaia de joc a guvernanților din ultimii trei ani. Chiar dacă primarii noștri au fost primii care au depus proiecte bine întocmite pentru alimentare cu apă, canalizare sau alte obiective, nu au obținut finanțare, pentru că banii au fost trimiși edililor de altă culoare politică.

Discriminarea pe criterii politice în domeniul educației a atins cote inadmisibile. Numirea în funcție de culoarea politică a directorilor de școli are urmări grave în întreg procesul de învățământ, pentru că nu se ține cont de valoare și competență, iar cadrele didactice au ajuns să fie șantajate pentru a trece la un partid sau altul. Fondurile pentru investiții în educație au urmat același "traseu politic". Această discriminare se răsfrânge asupra elevilor, din toate punctele de vedere, de la condițiile pe care le au pentru a învăța până la educația pe care o primesc.

Puterea de dreapta se laudă că a rezolvat problema mijloacelor de transport pentru elevi în întreaga țară. Pot să vă dau multe exemple care demonstrează că puterea de dreapta minte cu nerușinare.

În comuna doljeană Urzicuța sunt 40 de elevi care trebuie să străbată 7 kilometri din satul Urzica Mare până la școală. Urzicuța a primit în anul 2003 un mijloc de transport cu 16 locuri, care s-a defectat în dese rânduri, fiind necesare multe și costisitoare reparații, iar din octombrie anul trecut nu mai funcționează. Transportul elevilor se realizează cu un microbuz al Consiliului local, cu o capacitate de 8 locuri. Primarul comunei Urzicuța și Consiliul local au sesizat de nenumărate ori Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Ministerul Educației și Cercetării, însă nimeni nu i-a băgat în seamă, în vreme ce alte comune precum Siliștea Crucii și Giurgița au primit mijloace noi de transport pentru elevi, deși nu au ce să transporte cu ele.

În comuna Fărcaș peste 100 de copii merg la școală cu un ARO rablagit care are 18 locuri și demersurile primarului de a obține un mijloc de transport adecvat au fost sortite eșecului, dovadă că guvernanții de dreapta nu acordă aceleași șanse tuturor elevilor. Facilitarea accesului la educație pentru elevii care provin din localitățile izolate nu trebuie să depindă de culoarea politică a directorului școlii, a primarului sau a guvernului.

Aceasta a fost politica puterii de dreapta în ultimii trei ani, de prigonire a social-democraților, de șantaj, de indiferență și de subordonare politică. Iar acum reprezentanții puterii de dreapta vor să transforme România într-un câmp de luptă, fiind în stare de orice pentru a nu-și pierde funcțiile și privilegiile.

Vă asigur, doamnelor și domnilor, că nu ne speriem de aceste atacuri violente și că românii nu mai pot fi păcăliți! Oamenii s-au convins de faptul că puterea de dreapta este incapabilă să conducă țara! PSD este partidul care și-a păstrat seriozitatea, competența, echipa de oameni bine pregătiți care au construit ceva în această țară. PSD a fost, este și va fi alături de oameni, indiferent cine se află vremelnic la conducerea țării. La dezbaterile pe tema proiectului de modificare a Codului fiscal, vom susține acordarea unei prime de Paște de 100 de lei fiecărui pensionar, introducerea planului pentru cea de a 13-a pensie, anularea impozitului pe terenul agricol și TVA diferențiat de 5% pentru alimentele de bază.

Întotdeauna susținem interesele oamenilor și baza noului program politic al PSD o constituie cererile concrete ale cetățenilor, ale sutelor de mii de militanți și simpatizanți ai stângii din România. PSD are un program de guvernare prin care dorim să redăm speranța românilor într-o Românie europeană.

2008 este anul schimbării!

  Gheorghe Chiper - despre Cadastrul agricol și publicitatea imobiliară, în confruntare cu birocrația și taxele mari;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Cadastrul agricol și publicitatea imobiliară, în confruntare cu birocrația și taxele mari"

Este un lucru cert că lucrările prevăzute de lege pe linia cadastrului agricol, a evidenței terenurilor extravilane (și nu numai) pe deținători, pe categorii de folosință și obligații fiscale aferente, sunt obiective prea îndepărtate pentru autoritățile locale, sunt cauzele unor blocaje administrative care diminuează și îngreunează activitatea de încasare a veniturilor bugetare constituite din impozitele agricole determinate în funcție de suprafețele existente în fiecare unitate administrativ-teritorială.

Este drept, există registre agricole în multe localități conduse operativ și sistematic, există evidențe care asigură baza de date pentru subvenții, există, desigur, și desfășurătoare fiscale pentru toți contribuabilii.

Există însă, într-o măsură și mai mare, diferențe notabile între situația efectivă din teren (cu sarcinile fiscale stabilite) și gradul de colectare a impozitelor aferente acestor terenuri. Dacă obligațiile fiscale ce decurg din deținerea acestor terenuri au fost, în multe situații, stabilite în corelare cu structura și întinderea suprafețelor existente, în mod frecvent procentul de încasare a impozitelor respective este mult mai mic, în majoritatea cazurilor privând bugetele locale de importante resurse financiare.

Cauza acestei situații este legată de întârzierile în aplicarea legilor fondului funciar, de proliferarea schimburilor de terenuri fără acte autentice, dar mai ales de faptul că cei care fac schimbul de proprietăți nu sunt interesați și de plata măsurătorilor și documentațiilor cerute de înscrierea în registrele publicității imobiliare, evitând în același timp să achite și impozitele aferente pentru terenurile aflate în aceste situații.

Legea prevede scutirea de astfel de taxe pentru terenurile extravilane în cazul primei înregistrări a terenurilor care au făcut obiectul reconstituirii și constituirii drepturilor de proprietate. Facilitatea este însă nesemnificativă și prea puțin utilă întrucât se solicită pretutindeni efectuarea de măsurători privind stabilirea mărimii și configurației terenurilor din titlul de proprietate, ceea ce implică plata unor servicii de specialitate către firmele autorizare, care își stabilesc tarifele într-un regim de monopol (sau cel puțin de poziție dominantă pe această piață). În consecință, transferul de proprietăți se blochează, procesul de intabulare a imobilelor trenează, iar pentru bună parte din terenurile agricole extravilane plata impozitelor datorate bugetelor locale nu este "revendicată" de nimeni. Pe ansamblu, sumele necolectate din această cauză sunt mari, iar fenomenul de comasare a terenurilor, absolut necesar cerințelor impuse de alcătuirea unor exploatații viabile, stagnează, cu toate consecințele nefaste asupra redresării producției agricole.

Consider că modificarea actelor normative care reglementează practicarea acestor taxe și servicii, în sensul extinderii situațiilor de scutire sau diminuare a plății acestora, este un demers care ar putea avea efecte pozitive, în timp, în această privință.

În fond, de ce ar fi nevoie de măsurători în cazul primei înregistrări în Cartea funciară, știut fiind că însăși retrocedarea (cu punerea în posesie efectivă) a avut loc după operațiuni riguroase și repetate de măsurare a suprafețelor, de stabilire a dimensiunilor parcelelor și a vecinătăților, însușite și avizate de către Oficiile de Cadastru și Publicitate Imobiliară?

  Lucian Băluț, Eduard Stelian Martin, Alexandru Mazăre - declarație politică intitulată Codul de procedură fiscală posibilă piedică în calea atragerii de fonduri europene;

Domnul Lucian Băluț, domnul Eduard-Stelian Martin și domnul Alexandru Mazăre:

"Codul de procedură fiscală - posibilă piedică în calea atragerii de fonduri europene"

Considerații generale. În anul 2003, Guvernul României a emis Ordonanța nr.92 privind "Codul de procedură fiscală". În conformitate cu această ordonanță, constatarea existenței unui debit de către organul fiscal conduce la aplicarea unor măsuri sancționatorii. Justificarea introducerii acestor măsuri constă în faptul că astfel se pot preveni eventualele sustrageri de la executarea silită a datoriei stabilită prin acte administrative. Important de menționat, în conformitate cu art.185 alin.(1) "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".

Formularea problemei ce a generat declarația politică. În condițiile menționate, în cazul autorităților locale, aplicarea acestor măsuri poate conduce la imposibilitatea accesării fondurilor structurale destinate proiectelor de dezvoltare locală. Practic, administrațiile publice locale sunt împiedicate să depună cereri de finanțare în intervalul de timp dintre momentul emiterii titlului de creanță executoriu, până la pronunțarea irevocabilă a instanțelor judecătorești. Această situație poate genera un anumit tip de blocaj.

Soluția problemei. Ținând cont de cele enunțate anterior, autorii prezentei declarații politice consideră că este necesară modificarea unor articole din prezentul cod de procedură fiscală prin introducerea unei excepții în favoarea autorităților locale. Argumente în favoarea unui asemenea punct de vedere pot fi:

  1. autoritățile publice locale nu pot fi desființate;
  2. autoritățile publice locale nu pot intra în faliment;
  3. atribuțiile autorităților publice locale nu pot fi modificate fără o modificare legislativă specială.
  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată România este prinsă în capcana crizelor externe;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"România este prinsă în capcana crizelor externe"

Economia românească este în impas. Creșterea economică intră în buzunarele instituțiilor de intermediere financiară, a băncilor, a samsarilor imobiliari și a regilor asfaltului.

Populația primește la depozite o dobândă real negativă și plătește la credite sume uriașe, înrobitoare. Așadar, creșterea economică este exportată de companiile financiare multinaționale, profiturile imense făcute pe spinarea celor mulți sunt externalizate. Banca Națională, împreună cu Guvernul, trebuie să reglementeze urgent această situație. Crizele externe care afectează economia fac să crească costurile pentru populație, oamenii devenind veritabili sclavi ai creditelor.

Juan Ansola, reprezentantul regional al Fondul Monetar Internațional pentru România, a declarat că principalele probleme cu care se confruntă România în actuala conjunctură internațională nefavorabilă sunt creșterea costului finanțărilor externe, restricționarea accesului băncilor locale la finanțări din afară și încetinirea economiilor principalilor parteneri. Politica Guvernului, în special cea fiscal-bugetară, este considerată a nu fi una viabilă, care să susțină creșterea economică.

Emisarul FMI a precizat că România nu a luat, în ultimii ani, măsuri care să o ajute să depășească conjunctura nefavorabilă, în primul rând în plan fiscal, iar acum depinde, în mare măsură, de mișcările externe imprevizibile.

Așadar, economia este la voia sorții, guvernanții actuali nu sunt capabili să înțeleagă pericolele și factorii nocivi care sărăcesc populația.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică despre Recesiunea economică și criza demografică;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Recesiunea economică și criza demografică"

Între recesiunea economică și criza demografică există o legătură directă.

România a intrat în al optsprezecelea an de declin al populației și nu există semne că această tendință va dispărea. Țara noastră se află într-o criză demografică, ceea ce va duce în timp la decimarea populației acestei țări, la scăderea p.i.b.-ului și a forței economice naționale.

Populația României a scăzut cu aproape 2 milioane de persoane din 1990 până în prezent. Fertilitatea a scăzut la 1,2 copii la o femeie, cifră care nu asigură înlocuirea generațiilor.

Alt motiv pentru scăderea populației îl reprezintă migrația externă a cărei dimensiune rămâne necunoscută. Cele mai mari valori sunt reprezentate de migrația temporară pentru muncă. Dintre cei plecați la muncă, 70% au vârste între 20 și 40 de ani, adică sunt persoane care pot aduce pe lume copii, dar și cei cu putere de muncă. Conform unui studiu al Băncii Mondiale din 2007, 88% dintre tinerii români între 15 și 24 de ani se gândesc să emigreze temporar. Alături de capital, factorul forță de muncă este determinant pentru creșterea economică.

Criza demografică se întrepătrunde cu sistemul de pensii nesustenabil pe mai multe planuri: îmbătrânirea populației - ceea ce înseamnă că tot mai puțini salariați vor susține tot mai mulți pensionari; și emigrația - ce semnifică faptul că o parte din ce în ce mai mare din populația activă nu își mai aduce contribuția la sistemul românesc de contribuții sociale.

Rău este faptul că emigrația nu pare să se oprească prea curând pentru că politica Guvernului liberal a ignorat total problemele generației tinere, statul nu sprijină cu adevărat instituția familie, care este celula de bază a societății. Președintele României îndeamnă tinerii să plece pe meleaguri străine, în vreme ce primarul Bucureștiului spune că nu vrea să mai construiască locuințe sociale, dânsul lucrând doar pentru grupurile de interese democrat-liberale.

  Costică Macaleți - declarație politică: Acoperirea cu medici este disproporționată - Botoșani, caz tipic: cardiologie - 0 medici, medicina muncii - 1 medic.

Domnul Costică Macaleți:

"Acoperirea cu medici este disproporționată - Botoșani, caz tipic: cardiologie - 0 medici, medicina muncii - 1 medic"

Declarația mea politică de azi se referă din nou la sănătate, un domeniu de importanță vitală, element al securității naționale, care, din nefericire, în România se găsește încă la cote de avarie.

Într-o analiză a Colegiului Medicilor din România, a fost pus în evidență faptul că, în ceea ce privește acoperirea cu medici, România, cu o densitate de 1,9 medici la 1000 de locuitori, se plasează pe locul 31 din 33 de țări din Europa analizate de OMS. Reprezentanții CMR au atras atenția și asupra faptului că acoperirea județelor cu medici din diferite specialități este disproporționată, într-o treime din județe, o treime din specialități nefiind acoperite. Printre specialitățile lipsă, în unele județe se numără și specialități clinice extrem de importante pentru asigurarea accesului la servicii care se adresează unor patologii frecvente, cum ar fi: chirurgia pediatrică, urologia, care lipsește în șase județe, cardiologia (Botoșani), endocrinologia (Mehedinți și Călărași), boli infecțioase (Harghita). Așadar, la Botoșani poate să se sufere de inimă mult și bine, că oricum nu există medici!

Este binecunoscut fenomenul migrației personalului medical (în mod special a medicilor) către marile centre universitare (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara etc.) sau către zonele mai dezvoltate economic (din vestul României și București).

După 1990, în România s-a înregistrat migrarea semnificativă a personalului medical din rural către urban. Aceasta a determinat o încărcare de muncă mai mare pentru medicii și asistentele medicale din rural - există în rural medici de familie cu peste 4000 de pacienți înscriși pe liste și medici care lucrează fără asistentă medicală. În anul 2004, în România erau înregistrate 98 de localități din mediul rural, care nu aveau medic de familie.

Și dacă este să mă refer la județul pe care îl reprezint în Parlament, pot spune că este un exemplu tipic de stare de anormalitate în ceea ce privește ocrotirea sănătății. Un singur aspect am să îl amintesc dintre foarte multe altele. Este vorba de medicina muncii. Cum vi se pare că, în tot județul Botoșani, să nu existe decât un singur medic specialist în medicina muncii? Da, ați auzit bine, este vorba de un singur medic la 460.000 de locuitori.

Autoritățile au cerut de curând sprijinul ministerului de resort, întrucât există, spre exemplu, foarte multe solicitări din partea primăriilor, a școlilor și altor instituții publice pentru acordarea de viză din partea medicului de medicina muncii. Pe baza acestei vize, se calculează sporurile acordate salariaților, de pildă și este foarte greu să se lucreze cu un singur om, care mai și lucrează în sistem privat și are doar un contract de prestări servicii cu ASP.

Este fără doar și poate o situație care trebuie să îi preocupe pe guvernanții de la București mai mult decât îi preocupă plantarea de panseluțe în Capitală, cu ocazia summitului NATO. Și ar trebui să îi preocupe mai mult posibilitatea de dezvoltare în carieră a medicilor specialiști, condițiile de muncă mai bune și dotarea cu echipamente medicale mai apropiată de cea dorită, creșterea șanselor pentru utilizare a tehnologiilor medicale avansate. Sau măcar să îi mai aducă medicului solitar din Botoșani, a cărui viață nu este deloc ușoară, măcar un coleg să nu se simtă singur în fața avalanșei de cereri!

   

- pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 16 august 2018, 5:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro