Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 15-04-2008

Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2008

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Traian Constantin Igaș

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

  Traian Constantin Igaș - declarație politică cu tema România sub flagelul sărăciei: tuberculoza;

Domnul Traian Constantin Igaș:

"România sub flagelul sărăciei: tuberculoza"

La sfârșitul lunii martie, întregul mapamond a sărbătorit Ziua Internațională de combatere a tuberculozei. Dacă pentru alte state europene, această zi a fost una de mândrie și victorie în fața acestui flagel, pentru România lucrurile n-au stat tocmai la fel. Nu am avut practic ce sărbători, asta și dintr-un motiv cât se poate de evident.

În prezent, conform statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății, România se află pe un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește incidența tuberculozei. Astfel, zilnic sunt raportate 5 cazuri de tuberculoză la copii, 82 de cazuri noi la adulți și 5 decese din această cauză. Indicatorii epidemiometrici ai tuberculozei înregistrează în România cele mai ridicate valori din Europa. Se estimează că o treime din populația planetei este infectată cu bacilul tuberculozei, însă numai aproximativ 8,4 milioane de persoane se îmbolnăvesc de tuberculoză în fiecare an.

Și pentru că vorbeam despre nivelul ridicat al valorilor pe care le atinge România, haideți să și prezentăm aceste valori pentru a ne da mai bine seama cât de sus suntem în ierarhie. Tuberculoza este întâlnită la noi mai frecvent decât în alte țări europene: anual apar 130 de cazuri la 100 000 de locuitori, adică aproximativ 30 000 de bolnavi în toată țara, față de media europeană care atinge cifra de 30 de cazuri la 100 000 de locuitori. O cifră de 10 ori mai mică, doamnelor și domnilor deputați, față de ceea ce se întâlnește în prezent în țara noastră.

Revenind însă la tuberculoză, trebuie să vă spun că ea este o maladie infecțioasă periculoasă, care, în cazul nedepistării la timp și tratării inadecvate, ea poate duce la pierderea capacității de muncă, invaliditate și chiar deces. Cel mai frecvent, tuberculoza afectează plămânii. Tinerii bărbați sunt cel mai frecvent afectați. Deși nimeni nu poate fi vinovat pentru că s-a îmbolnăvit cu TBC, uneori se întâmplă ca bolnavii să nu fie tratați corect de către societate. Omul sănătos se teme să nu se îmbolnăvească și neștiind cum să se protejeze, se poate comporta cu ostilitate față de persoana bolnavă. De multe ori apar probleme și la reintegrarea fostului bolnav la locul de muncă sau la școală. El este primit cu rezervă de colegi, profesori sau șefi. Asta și pentru că există încă prosteasca prejudecată că un om, o dată ce a făcut tuberculoză, nu se mai poate vindeca niciodată complet.

Trebuie știut că tuberculoza este cea mai vindecabilă boală infecțioasă pulmonară și că un tratament corect asigură o vindecare completă. De aceea, între o persoană vindecată de tuberculoză și o persoană care nu a avut niciodată această boală nu există absolut nicio diferență. Din păcate, Ministerul Sănătății, autoritățile de sănătate publică, nu popularizează aceste informații, nu fac cunoscute date despre această boală și mai ales despre vindecarea ei, bolnavilor fiindu-le rușine să-și recunoască boala, refuzând chiar și asistența medicală, spitalizarea sau tratamentul.

În România, Sanatoriul și Dispensarul Filaret, inaugurat în anul 1904 la București, a marcat debutul activității Societății pentru profilaxia tuberculozei, înființată la inițiativa unui grup de medici în anul 1901. În anul 1949, devine Institut Clinic de Ftiziologie, organ tehnic consultativ al Ministerului Sănătății, responsabil cu efectuarea de studii și cercetări în toate problemele legate de tuberculoză, precum și de orientare a luptei antituberculoase în România.

Această boală nu trebuie privită însă cu dezgust, ci ca pe o problemă serioasă, cu cauze cunoscute, dar și cu soluții la îndemână, care trebuie rezolvată, iar diagnosticul și tratamentul ei se fac gratuit. Dacă în țările occidentate această boală este o raritate, în România tuberculoza reprezintă încă o problemă prioritară de sănătate publică, chiar și după aderarea la Uniunea Europeană. România înregistrează în continuare o incidență crescută a tuberculozei: locul I între țările Uniunii Europene, iar județul Arad se află peste media pe țară a acestei boli, lucru care nu ne prea onorează.

În prezent, există 8 milioane de cazuri de tuberculoză simptomatică, iar 3 milioane de decese se înregistrează în fiecare an. Astfel, TBC este a doua cauză infecțioasă de deces din lume, doar SIDA făcând mai multe victime.

Dintre statele membre UE suntem cei mai loviți de "boala sărăciei": România pe primul loc!

  Traian Constantin Igaș - declarație politică cu referire la Taxa auto, din nou;

Domnul Traian Constantin Igaș:

"Taxa auto, din nou"

În ultimii doi ani de zile ne-a fost dat să primim din partea actualului Guvern, Tăriceanu II, o bombardare din ce în ce mai evidentă de taxe și impozite. Au fost inventate și reinventate o mulțime de biruri care nu fac nimic altceva decât să împovăreze și mai mult viața cetățeanului de rând, care și așa era deja la suprasaturație.

Tot ceea ce s-a putut taxa a fost taxat, tot ceea ce era deja taxat a ajuns să fie mult mai taxat, însă cea mai discutată, comentată și criticată a fost taxa auto. A fost numită inițial "de mediu", dar era evident pentru toată lumea, iar populația nu mai putea fi convinsă că aceasta nu se îndreaptă spre ceea ce presupunea denumirea ei. Nimic din acea taxă nu s-a regăsit măcar într-un proiect al Guvernului. N-au fost făcute reîmpăduriri, deși e atâta durere în acest sector, n-au fost create spații verzi, deși acestea au ajuns atât de rare precum eroii, n-au fost curățate pârâuri, râuri sau lacuri etc, etc, etc...

A fost numită apoi" de primă înmatriculare", deși valorile ei și modalitatea de calculare a unor valori erau peste posibilitățile oamenilor de a înțelege. Iar în cele din urmă au numit-o taxă auto și i-au dat niște valori de au reușit să-și ridice întreaga populație revoltată până la extrem de capacitățile acestor așa-ziși guvernatori. În loc să micșoreze această taxă, așa cum glăsuia întreaga suflare a națiunii, în ultima variantă au reușit performanța de a o face și mai mare.

A început atunci a glăsui și vocea Comisiei Europene, a Uniunii, unde în nicio altă țară nu se aplica o astfel de logică, o astfel de modalitate de calculare și de aplicare a ei. Oamenii și-au exprimat punctul de vedere privind această taxă în mod clar. Nu mai doreau și o astfel de taxă. Peste 120 000 de semnături au fost depuse la Președinția țării, la Guvern, la Parlament și nu în ultimul rând la Comisia pentru Petiții din Parlamentul Europei. Nicicând până în prezent Parlamentul Europei nu s-a mai întâlnit cu o astfel de problemă. Nicicând doleanțele poporului nu au fost mai evidente. Cu toate acestea, Guvernul Tăriceanu II n-a ținut cont de această voce, care într-o democrație este cea mai puternică: vocea poporului. Definiția democrației, de guvernare a poporului prin popor și pentru popor, nu este cunoscută pentru aghiotanții domnului Tăriceanu pe care i-a introdus în Guvern. Pentru ei e mai importantă guvernarea poporului de către anumiți indivizi.

Era evident pentru toată lumea că anumite măsuri din această guvernare luate de guvernanți pentru a avea sprijinul anumitor categorii ale populației, mă refer aici la măsurile de mărire a pensiilor și de câștigare a acestor votanți conștiincioși, vor lăsa niște găuri mari în economia românească.

Aceste găuri nu puteau fi umplute oricum. De unde să mai apară fonduri? De la sănătate, care e în moarte clinică? De la învățământ, care e în pragul falimentului? De la armată, care n-are bani de dotare cu utilaje moderne? Desigur că această taxă venea în sprijinul acestor găuri negre. De aici și înverșunarea Guvernului de a o mări și de a nu renunța la ea.

Trebuia luată o măsură, iar vocea Comisiei Europene n-a mai putut fi ignorată, pericolul în care era pus acest Guvern era mult prea riscant. Acum, Guvernul ne anunță că vom avea o altă taxă. Nu știm încă denumirea ei. Nu știm încă valorile ei, dar, deja, Guvernul ne anunță ba că va fi cu mult mai mică, atât de mică încât și Uniunea Europeană este de acord cu ea, ba că ea ajunge la valori cu până la 90% mai mici decât ultima variantă.

Populația așteaptă cu mare interes aceste valori, deși dorința acesteia a fost cât se poate de clară: fiind o taxă ilegală, se cuvine ca banii luați în contul ei, să fie returnați celor care i-au achitat. Justiția ne-a dovedit deja că această dorință a avut câștig de cauză în câteva cazuri.

Ne-am săturat să mai fim "vaca de muls" a domnului Tăriceanu și a aghiotanților lui, care fac orice și trec peste orice pentru a-și mai păstra puterea și privilegiile. Iresponsabilitățile pe care le-au făcut și le mai fac încă, sunt prea multe și prea mari pentru a mai fi tolerate de populație.

  Traian Constantin Igaș - declarație politică intitulată 4 aprilie - Ziua Internațională pentru conștientizarea pericolului prezentat de minele antipersonal și a consecințelor acestor mine;

Domnul Traian Constantin Igaș:

"4 aprilie - Ziua Internațională pentru conștientizarea pericolului prezentat de minele antipersonal și a consecințelor acestor mine"

Nu pot să trec peste această zi fără a prezenta pericolul și consecințele pe care le pot prezenta minele antipersonal în țări în care și în prezent au loc conflicte armate între diverse părți, țări în care, pentru menținerea păcii, participă și trupe românești și în care soldați români își pierd sau își pot pierde viața și din cauza acestor mine.

La data de 8 decembrie 2005, Adunarea Generala a Organizației Națiunilor Unite a declarat ziua de 4 aprilie a fiecărui an drept Ziua internaționala pentru conștientizarea pericolului prezentat de minele antipersonal și a consecințelor acestora (Rezoluția 60/97). Adunarea a cerut continuarea eforturilor statelor membre, beneficiind de asistența ONU si a organizațiilor importante, în a înființa și dezvolta la nivel național instalații de distrugere a minelor rămase în urma războaielor, care constituie o amenințare serioasă la siguranța, sănătatea și viața civililor și un obstacol împotriva dezvoltării sociale si economice la nivel național sau local.

Pe 3 decembrie 1997 se semna la Ottawa Convenția privind interzicerea folosirii, stocării, producerii si transferului minelor antipersonal și distrugerea acestora, adoptată la Oslo în septembrie 1997. Marcarea acestui eveniment în țara noastră, semnatară a convenției in 1997, alături de alte 136 de tari, este cu atât mai importanta cu cât de curând, la 13 noiembrie 2000, președintele țării a promulgat legea de ratificare a tratatului de către România.

Prin ratificarea Convenției de la Ottawa, România își afirmă sprijinul față de mișcarea internațională împotriva minelor antipersonal și se alătură în mod ferm eforturilor care se fac în întreaga lume de a pune capăt acestui flagel.

Mina terestră este un tip de armă ascunsă în pământ la mică adâncime, pentru ca explozibilul să detoneze la presiunea exercitată de greutatea unei persoane sau a unui vehicul. Se compune din încărcătură explozivă și un focos. Minele terestre se pot utiliza pentru asigurarea frontierelor în perioade de conflict sau pentru restrângerea mișcărilor inamicului pe timp de război, astfel încât trupele atacante să poată cădea într-o ambuscadă sau să fie bombardate mai ușor. Majoritatea țărilor din lume (144 țări) au interzis fabricarea, folosirea sau deținerea de către armatele lor a minelor antipersonal.

Din păcate, numărul persoanelor care au devenit victime ale acestor mine antipersonal este foarte ridicat. Chiar și după încetarea ostilităților de pe anumite câmpuri de lupte, după retragerea trupelor militare implicate în conflict, acestea au continuat să producă victime în rândul populației civile. Există cazuri nenumărate de adulți, dar ce e mai grav, și copii, care și-au pierdut mâini, picioare sau chiar viața fără a avea vreo vină sau vreo implicare în conflict. Numărul ridicat al acestor victime și implicarea reamarcabilă a unor personalități publice au determinat semnarea acestei Convenții privind interzicerea folosirii, stocării, producerii sau transferului minelor antipersonal.

România marchează finalizarea procesului de distrugere a stocurilor de mine antipersonal, în cadrul ceremoniei "România fără mine antipersonal", la poligonul Cislău, județul Buzău. În cadrul ceremoniei a fost distrus prin explozie ultimul lot de 10 mine antipersonal, marcând încheierea programului de distrugere a stocurilor, în conformitate cu prevederile Convenției de la Ottawa privind interzicerea folosirii, stocării, producerii, transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora. Convenția a fost deschisă pentru semnare la 3 decembrie 1997 și afirmă hotărârea statelor părți de a "pune capăt suferințelor și victimelor provocate de minele antipersonal". Acest angajament este concretizat prin obligațiile asumate de statele părți cu privire la: interzicerea folosirii, deținerii, producerii și transferului acestui tip de arme; distrugerea stocurilor; curățarea terenurilor minate; acordarea de asistență pentru victime.

Pe 9 martie 2006, Comisia Europeana a adoptat programul anual de combatere a minelor antipersonal, alocând un buget de 17,5 milioane de euro. Obiectivul general al programului este sa sprijine tarile afectate de consecințele utilizării minelor antipersonal și să creeze condiții favorabile dezvoltării, atât în plan economic cât și social. Statele vizate de program în 2006 sunt Bosnia și Herțegovina, Columbia, Cambodgia, Georgia, Yemen, Sudan, Republica Democratica Congo, Burundi, Afganistan și Kosovo.

Prioritățile programului constau în curățarea câmpurilor de mine, informarea cu privire la pericolele zonelor minate, acordarea de ajutor victimelor, precum și susținerea autorităților regionale în munca acestora de deminare.