Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.40/25-04-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 15-04-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 aprilie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.39 Vasile Pușcaș - declarație politică intitulată "Dialogul social în România - dialogul surzilor";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

"Dialogul social în România = dialogul surzilor"

(Cui îi pasă de drepturile lucrătorilor în România?) Apropiatul final al mandatului actualei guvernări și mai ales avalanșa crizelor socio-economice care îngrijorează opinia publică, ne obligă să acordăm un plus de atenție problemelor circumscrise politicilor sociale. Ar fi aproape de prisos să reamintesc faptul că, încă de la instalare, în decembrie 2004, guvernului i-a lipsit un proiect viabil, adaptat la nevoile societății românești sau vreo strategie de gestionare a relațiilor sociale. O tristă dovadă în acest sens este furnizată și de actualele mișcări de protest ale salariaților. Nu există domeniu de activitate care să fi rămas neafectat de tensiuni sociale, iar acestea au atins cote fără precedent, în ultimii doi ani.

Obiectul nemulțumirilor nu constă, așa cum se întâmplă în majoritatea statelor europene, doar în incongruențele intervenite între organizațiile sindicale și patronate (vezi cazurile "Dacia" și "Mittal Steel"), ci și în incapacitatea administrației publice de a genera politici sociale coerente și o justă repartiție a costurilor și beneficiilor între angajații serviciilor publice. O grevă generală a personalului medical a fost evitată in extremis și în virtutea unor angajamente de a căror respectare avem motive să ne îndoim. Transporturile rutiere sunt periodic afectate de proteste ale lucrătorilor și angajatorilor, datorate sistemului de taxe și dezinteresului pentru starea infrastructurii. Căile ferate au fost paralizate de greve spontane și organizate, afișând revendicări salariale. Funcționarii administrației centrale și locale au demarat și ei conflicte de muncă, inclusiv greve de avertisment, pe fondul unor negocieri infructuoase cu Executivul.

La finele săptămânii trecute s-au consumat alte două faze ale conflictului social care-i opune pe guvernanți celor guvernați. În câteva orașe ale țării au avut loc proteste ale cadrelor didactice și personalului administrativ, datorită unei decizii intempestive a Executivului. Dincolo de caracterul aproximativ al motivației cu care acesta din urmă a venit în fața publicului, trebuie subliniat caracterul arbitrar al unui astfel de act. Dimensiunea cronică a dezastrului social a fost atinsă, însă, sâmbătă, 12 aprilie a.c., când câteva mii de polițiști din toată țara au protestat în Capitală, reproșând indiferența Ministerului Internelor și Reformei Administrative la cererile lor. Dacă însăși categoria profesională instruită pentru asigurarea ordinii și liniștii publice, obiectiv mai conservatoare și supusă normelor de disciplină, este constrânsă să recurgă la proteste de stradă, este clar că lucrurile au ieșit din limitele simplei incompetențe, cu adaosul de toleranță condamnabilă cu care suntem deprinși să tratăm așa ceva.

Ne aflăm în fața unui faliment al politicii sociale a conducătorilor de astăzi ai țării, dat de faptul că guvernul nu s-a mulțumit să abandoneze cu totul dialogul social, dar a intrat aproape într-un război nedeclarat cu angajații de toate categoriile. Expresia abordărilor conflictuale este sesizabilă din însuși discursul oficialităților. Cu prilejul fiecărei apariții publice a demnitarilor, cetățenii sunt avertizați, cu o fermitate demnă de o cauză mai bună, că ne aflăm într-o perioadă de austeritate, că "exigențele europene" ne obligă să reducem cheltuielile publice, dar mai ales că Guvernul nu este dispus să facă pomeni electorale. Aceasta, în condițiile în care, conform presei europene, guvernanții României afișează o opulență fără perdea și susțin că ei fac totul în această țară.

Ca depozitari ai încrederii alegătorilor, trebuie să reamintim și domnului prim-ministru și oricărui subaltern al acestuia, că nu guvernează o țară de asistați sociali. Românii nu își doresc vocația de petiționari, iar dacă azi se află cu miile în stradă înseamnă că se apropie scadența pentru sacrificiile care li s-au tot cerut, în ultimii ani. Aderarea la Uniunea Europeană a fost preliminată de acordul forțelor politice și de negocierile duse de Guvern cu Comisia Europeană, dar succesul s-a datorat efortului de zi cu zi al fiecărui contribuabil și angajat în parte, aceia care au suportat costurile unor reforme dificile și au menținut pacea și stabilitatea socială. Aceștia consideră că au acum dreptul să revendice beneficiile anilor de creștere economică și venituri echitabile rezultate din munca lor.

Deși dispunem de un organism consultativ specializat, Consiliul Economic și Social, administrația a preferat să tranșeze majoritatea conflictelor prin apelul la justiție, în paralel cu campanii de intimidare a protestatarilor. Acolo unde nu a avut posibilitate, a finalizat negocieri generatoare de soluții pe termen scurt. Dialogul social reprezintă o condiție necesară de funcționare a oricărei societăți bazată pe strategii de dezvoltare și echitate socială. Chiar și în actualul context mondial, când sistemele de protecție socială mai fac concesii nevoilor de dezvoltare și competiție, statul continuă să-și exercite funcția de arbitru între angajați și patronate, între managerii prosperității și creatorii săi direcți.

În calitate de membru al Uniunii Europene, România are nevoie de politici sociale care să contribuie la minimizarea diferențelor de dezvoltare față de alte state ale UE, pentru ca cetățenii ei să aibă acces la aceleași beneficii ca toți ceilalți cetățeni europeni; are nevoie, de asemenea, de programe și strategii concordante cu principiul de coeziune economică și socială promovat la nivelul UE, instrumente necesare pentru a depăși prăpastia între nivelul de dezvoltare românesc și cel al vechilor state membre ale UE. Coeziunea cu restul regiunilor și statelor europene se atinge, obligatoriu, și prin atenția, grija și tratamentul corespunzător al forței de muncă angajate pe piața națională și europeană.

Nu poate fi concepută o dezvoltare sustenabilă în absența unei întoarceri oneste a beneficiilor către societatea care generează această dezvoltare. De acest fapt nu s-au convins doar reprezentanții Comisiei Europene care au asamblat solidaritatea socială în cadrul programului cu care a primit învestitura, dar și de reprezentanții marilor corporații. În ceea ce-i privește pe partenerii sociali, nu este pentru prima oară când Comunitatea dovedește mai multă maturitate decât cei care au ajuns întâmplător să o conducă. Dacă examinăm cererile sindicatelor, observăm trecerea de la simplele solicitări pecuniare la abordări pe termen lung, vizând îmbunătățirea condițiilor de muncă sau corelarea retribuțiilor cu aportul la productivitate și profit.

De aceea, stimați colegi, afirmăm că România are nevoie, în primul rând, de voința politică necesară inițierii unui dialog social real, care să ducă, în timp și prin eforturi concertate ale părților implicate, la un trai decent, echitabil și calitativ comparabil cu cel al cetățenilor europeni din restul statelor UE.

Stabilitatea socială se construiește cu eforturi ale tuturor partenerilor pieței. Dar dacă originalitatea cadrului nostru "democratic" acceptă o guvernare cu susținerea explicită a 20% din voturile Parlamentului, este greu să li se ceară cetățenilor României să accepte o putere clientelară care guvernează exclusiv în folosul unui grup restrâns de persoane.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 16 aprilie 2021, 6:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro