Valeriu Tabără
Valeriu Tabără
Ședința Camerei Deputaților din 6 mai 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.48/16-05-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 06-05-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 6 mai 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.2 Valeriu Tabără - declarație politică: "Este România în pericol de foamete?";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Tabără din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Emilian Frâncu.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Este România în pericol de foamete?" Declarația nu o leg însă de ceea ce premierul spunea ieri, în acel apel către agricultori de a-i da soluții pentru ceea ce va însemna producția României. N-am înțeles cui se adresa primul ministru ieri, cum nu știu nici de ce nu a înțeles primul ministru la întâlnirea de la Fundulea din anul 2007, când s-a dorit să se înțeleagă ce înseamnă seceta pentru România. De fapt, problema și fenomenul acesta al agriculturii românești nu este un fenomen oarecare, și nu este ușor de înțeles de către unii politicieni cum, de fapt, nici politica externă a României se pare că nu întotdeauna este bine înțeleasă.

Este cu adevărat o întrebare pe care a trebuit să ne-o punem. Asta pentru că foametea nu este dată neapărat pentru lipsa de produse agroalimentare, care să acopere cererea, ci și de prețurile ridicate ale acestor produse care fac ca o mare parte din cetățenii țării să nu-și poată procura hrana zilnică necesară.

De ce în România este pericol de foamete? Pentru că România nu-și produce necesarul de hrană din agricultura proprie; se importă de mai mulți ani, aproape 70% din produsele agroalimentare pe care le consumăm și, astfel, România este strâns legată de fenomenele care se întâmplă pe piața agroalimentară din Europa și din lume; randamente mici la unitatea de suprafață ceea ce mărește costurile de producție; o bază materială a fermelor precare care duce la realizarea unor produse mai scumpe; o piață agroalimentară românească atipică, și anume materii prime ieftine la producători și producții semifinite și finite alimentare scumpe la consumatori; existența unui sistem speculativ în domeniul producției agroalimentare românești care determină producția alimentară a României, indiferent de unde ar proveni produsele agroalimentare, comercializate pe piața românească și indiferent care este prețul de realizare al lor, ele rămân scumpe pentru cei mai mulți dintre cetățenii țării; lipsa unei strategii clare privind dezvoltarea producției agricole a României; planul național de dezvoltare rurală nu este suficient pentru a asigura o producție agroalimentară suficientă și accesibilă ca preț; România trebuie să realizeze o producție la nivelul potențialului său, mai ales în contextul crizei mondiale de alimente.

Se știe că, făcând anumite eforturi, România poate produce hrană pentru circa 80 de milioane de locuitori, iar cu anumite suplimentări și investiții, România ar putea asigura producția agroalimentară suficientă pentru a hrăni peste 100 de milioane de indivizi. Există un nivel de concept politic, venit din zona unor decizii politice de amatori neprofesioniști și fără o viziune în ansamblu pe agricultura românească, conform căruia România trebuie să realizeze doar atât cât este necesar pentru consum intern.

Consecința: importuri care au crescut an de an, ajungându-se în anul 2007 la o valoare de peste 2 miliarde de euro, asta în contextul în care în agricultura României se poate realiza cea mai mare parte din produsele pe care noi le consumăm, circa 80% dintre ele, doar 20% fiind necesare a fi importate datorită cerințelor pentru anumite condiții climatice.

România are potențial agroalimentar suficient pentru a se transforma din mare importator într-un mare exportator de materii prime agricole și produse agroalimentare semi și finite, cu un grad mare de accesibilitate pe piața europeană și mondială.

Cine ne oprește acum să investim în orezării, în contextul în care prețul orezului pe piața mondială s-a dublat și continuă să crească? Chiar se înregistrează raționalizări în mari țări producătoare, inclusiv Statele Unite și Israel. România avea înainte de 1990 amenajări de orezării pe o suprafață de peste 60 de mii de hectare. De asemenea, este un tip de politică pentru susținerea ei, la această dată din Uniunea Europeană, care ar putea să facă din România un mare exportator de orez. La aceasta se adaugă și faptul că România a avut soiuri de orez, curios, care au produs între 6 și până la 10 tone/hectar.

Trebuie spus clar: criza de alimente din România nu se datorează producătorilor agricoli și nici problemelor legate de criza mondială de alimente. Ea se datorează în principal decidenților politici români și aceștia sunt cei care trebuie să dea răspunsul la întrebarea pe care am spus-o: Este România în pericol de foamete? Părerea mea este că nu. Decidenții politici sunt cei care sunt responsabili de o astfel de situație.

Nici în România și nici la nivel european, creșterea prețurilor la produsele agroalimentare nu se datorează utilizării unei părți din producția de biomasă pentru producția de energie. Este falsă o astfel de afirmație și nu are nimic cu realitatea atâta timp cât la nivelul Uniunii Europene circa 30% din suprafața arabilă nu produce nimic și care este subvenționată pentru a nu se cultiva. În România, suprafața arabilă de pe care nu se produce nimic variază, de la an la an, între 3 și 5 milioane de hectare. Apreciez că la nivel mondial, suprafețele agricole ar putea fi mărite, prin anumite măsuri, cu 25-40 % față de cele actuale (continentul Australian, America de Sud, SUA, Canada - ambele țări au sisteme agricole semi-intensive). În România, potențialul agricol este realizat la nivelul de 30% și atunci de ce învinovățim producătorii de bioenergie?

De ce ne ferim să aplicăm în agricultură biotehnologiile care dau: randamente de producție mai mari la unitatea de suprafață; producții de calitate; produse nepoluate de pesticide; elemente naturale de protecție a mediului; reduc costurile; mențin și îmbunătățesc potențialul de fertilitate a solului; protejează calitatea apelor curgătoare și a celor freatice.

De ce nu ne schimbăm decizia politică prin care să facem din România nu o țară importatoare de produse agro-alimentare ci una exportatoare? A rămâne o țară importatoare de grâu pentru pâine, de carne de porc și de pasăre, de ulei etc. este cea mai mare rușine pentru clasa politică românească.

Dacă în România va fi criză alimentară și foamete, aceasta se va datora numai marilor greșeli făcute de către decidenții politici, cu precădere de actuala guvernare în frunte cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 20 octombrie 2021, 10:55
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro