Şedinţa Camerei Deputaţilor din 6 mai 2008

Fragmente relevante pentru următoarea interogare:
Vorbitor:	Eugen Nicolicea

	9.	Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi. (dezbateri procedurale).
	consultă fişa PL nr. 824/2006

	Domnul Eugen Nicolicea: Eu am văzut că doamna ministru era cam pe lângă subiect la comisie, dar nu mă aşteptam să mintă plenul Camerei Deputaţilor. Deci, în comisie, s-au discutat toate articole. A existat, într-adevăr, precizarea - şi avem documentele respective, în care se spune că acest articol nu a avut obiecţii din partea preşedintelui, iar votul, acolo unde nu a avut obiecţii partea preşedintelui, în general a fost unanimitate. Deci, absolut toate poziţiile erau trecute în raport şi era precizarea dacă preşedintele a avut sau nu a avut obiecţii. Asta nu înseamnă că respectivele nu sunt discutate, dacă nu au existat obiecţii. Asta înseamnă că întreaga comisie a fost de acord. Că acolo nu era niciun fel de problemă. Deci, eu pot să dovedesc doamnei ministru că ori nu a înţeles, ori minte. În ceea ce priveşte ... Voci din sală: Cum puteţi să spuneţi că minte?
	Domnul Eugen Nicolicea: Înseamnă că nu a înţeles, atunci, nu? (Rumoare, vociferări.) Voci din sală: Cereţi-vă scuze!
	................................................
	Domnul Eugen Nicolicea: Nu am de ce să-mi cer scuze. Dânsa îşi va alege varianta pe care vrea s-o spună aici, la plen. Şi, repet: ori nu a înţeles, ori minte. Dacă va dovedi că eu nu am dreptate şi că nu avem trecut în raport fiecare poziţie în care erau trecute motivările, inclusiv aceea că preşedintele a avut sau nu a avut obiecţii, îmi voi cere scuze. Până una, alta, eu consider că am dreptate şi va trebui să-şi ceară scuze cel care ori n-a înţeles şi dezinformează plenul, ori minte. În ceea ce priveşte obiecţiile Uniunii Europene, ne-a fost prezentată, de către aceeaşi doamnă ministru, o singură obiecţie, la comisie. Şi anume, dezbaterea art.100, în ceea ce priveşte percheziţia. Şi aici, chiar am văzut că dânsa nu a avut răbdare nici să citească şi să vadă că acele obiecţii se refereau la jumătate de articol, pentru că marea modificare pe care o făcuse comisia era să împartă un articol în două alineate. Şi, de asemenea, tot această doamnă ministru, când vorbea de obiectele despre care se vorbeşte la art.98, nu avea răbdare să citească la art.98, sau habar nu avea de el, ca să vadă că acolo nu era vorba de droguri, arme şi ce mai povestea, ci era vorba despre colete şi scrisori poştale. Deci, eu vă spun că şi această obiecţie venită din partea Uniunii Europene, sau de pe unde zice doamna că a luat-o, era discutată pentru că, pur şi simplu, nu făcusem altceva decât să împărţim un articol în două. Iar lipsa de interes din partea ministerului, măcar să citească două articole de lege, chiar este surprinzătoare. În realitate, toată chestiunea asta se doreşte doar ca să fie un fel de tărăgănare. Acum, eu vă spun, domnule preşedinte, că, procedural, retrimiteri la comisii în bloc, aşa, pentru nişte motive generale, nu prea s-a întâmplat la noi. Au fost retrimiteri la comisie pe articole. Deci aş dori, dacă se poate - bun, dacă vor fi prea multe articole, atunci într-adevăr trimitem întreaga lege, dar punctual, care articol este cel care nu este dorit de ţările europene. Pentru că, la comisie..., probabil că este nedorit de alaltăieri; că la comisie, doamna ministru nu ne-a spus aşa ceva. Am înţeles acum, că este vorba de o solicitare ca interpretările să se facă şi în cazul unei solicitări a unei comisii rogatorii. În regulă, dacă este pe-aşa, atunci, la art. 91, textul poate să sune aşa: "Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau a comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului sau când există o solicitare din partea unei comisii rogatorii". Pentru acest lucru nu este nevoie de o trimitere la comisie, dacă vrei să ai bunăvoinţă vii ca ministru sau ca reprezentant al ministrului şi vii cu textul. Dar aşa, numai că vrem noi să fie retrimis la comisie, că aşa vrem noi, care nu prea citim, de pe la minister, mi se pare chiar un lucru hazliu. Am vorbit destul despre ceea ce n-au făcut cei de la... reprezentantul ministerului, vă spun care este realitatea. Preşedintele a făcut o solicitare în ansamblu, având cam 12 argumente punctuale. majoritatea celor 12 puncte pe care preşedintele le-a solicitat, acestea au fost admise; o parte din ele nu au mai fost discutate, pentru că între timp deveniseră lege sau au fost rezolvate prin decizii ale Curţii Constituţionale, care nu i-a dat dreptate preşedintelui. Prin urmare, noi nu am mai avut niciun fel de obiecţie sau contribuţie la articolele respective. În celelalte, în care preşedintele nu a avut obiecţii, au existat formulări şi reformulări de la Senat, pe care le-am acceptat, după cum au existat şi formulări şi reformulări ale Camerei Deputaţilor, şi aceasta este dovada că şi acolo unde preşedintele nu a avut obiecţii, noi am lucrat şi am discutat aceste articole. Deci, dacă doriţi, eu vă indic articole asupra cărora preşedintele nu a avut obiecţii, dar le-a reformulat Senatul, sau poziţii la care preşedintele nu a avut obiecţii şi le-a reformulat Camera, ceea ce arată şi este dovada că doamna ministru dezinformează - motivele le va spune dânsa de ce - Camera, când spune că noi nu am discutat decât punctele la care preşedintele a avut obiecţii. Şi eu pot să dau câte exemple doriţi în acest sens. Domnule preşedinte, nu există niciun motiv de a fi trimis în totalitate, în bloc, acest proiect la comisie. Sunt de acord că dacă există vreo obiecţie punctuală, la orice fel de articol, aşa cum am făcut de fiecare dată, motivată, să retrimitem la comisie; dacă îmbunătăţirile se pot face mai repede se vor face, dacă nu, comisia va relua lucrările. Dar şi aici este o dovadă de nepregătire, să ceri retrimiterea aşa, în totalitate, fără să ai un motiv concret. Deci aşteptăm motivele concrete şi, în funcţie de acestea, grupul nostru nu se opune retrimiterii şi reformulării la comisie, dar vă rog, o propunere şi o argumentaţie motivată, şi nu pur şi simplu nişte înţelegeri de culise.
	................................................
	Domnul Eugen Nicolicea: Pentru o scurtă clarificare, pentru faptul că s-a spus că nu am dezbătut suficient această lege, afirmaţie făcută de colegul Buda. El, într-adevăr, a participat cu noi şi într-adevăr a votat împreună, şi într-adevăr Grupul Partidului Democrat a votat împotrivă, şi acel grup a votat cu un vot împotrivă, adică cu votul domnului Buda, pentru că restul nu prea erau. Acum, nu vă supăraţi, colega, această lege a trecut prin Senat, prin Cameră, a fost trimisă spre promulgare, preşedintele a retrimis-o, a fost rediscutată de către Senat, a fost rediscutată de către comisie şi acum să vină cineva să spună că n-a fost discutată suficient, fiind deja o lege la reexaminare, după ce am mai dat şi vot în plen, şi noi şi Senatul - Senatul chiar de două ori -, iar ministerul încă mai găseşte acum ceva de modificat, de parcă în două ture la Senat şi în două ture la Comisia aia juridică n-a avut timp până acum, săracul minister, că avea de muncă în altă parte alte lucruri. Deci, dacă există o neseriozitate şi cineva care n-a studiat cum se cuvine această lege, căutaţi-l la minister. este imposibil ca o lege la reexaminare să spui că nu a fost suficient de muncită. Probabil, pentru că eu am văzut la comisie reprezentanţi ai ministerului care habar n-aveau pe ce lume se aflau, un articol care era împărţit în două să spună că este marea nenorocire. Domnule preşedinte, insist, nu trimitere otova, vreau trimitere, sau eu ştiu, argumente pentru fiecare articol, nu de altceva, dar să se lămurească şi colegii cam ce cunoştinţe au cei de la Ministerul Justiţiei. O să vedeţi, la susţinerea fiecărui articol, ce fel de susţinere o să aibă şi probabil că, dacă ne vom distra, vor veni mai mulţi colegi în sală.
	................................................
	Domnul Eugen Nicolicea: Eu m-am bucurat de intervenţia doamnei ministru, pentru că ne-am convins că n-a înţeles chiar nimic. Şi acum reiau câteva chestiuni. Deci, în primul rând, din nou dezinformează Parlamentul şi am să fac o solicitare ministrului să trimită pe cineva care ori înţelege şi, mai ales, care n-are rea-credinţă. În legătură cu încunoştiinţările care spune că nu i s-au făcut la timp ministrului la o cerere de reexaminare, cred că deja încearcă să se ascundă după cireş. Vă anunţ că această lege a fost supermediatizată; retrimiterea la reexaminare de către preşedintele supermediatizată, deci bănuiesc că o fi aflat şi ministerul; discuţiile la Senat au fost supermediatizate, bănuiesc că o fi aflat şi doamna Kibedi; textele despre care vorbeşte sunt aprobate de Senat şi sunt nemodificate de Cameră, şi bănuiesc că dacă nu anunţa Camera, măcar le ştia de la Senat, şi dacă vreţi iau punctele pe care le-a citit aici, şi îşi dă în petec cu art.100, în care dovedeşte chiar că n-a înţeles nimic, pentru că în cerinţele acelea, când se dă o autorizaţie de percheziţie, se spune nume şi prenumele unde se face percheziţia şi nu se precizează niciunde că la cel căruia i se face percheziţia trebuie să înceapă urmărirea penală împotriva lui, ci este suficientă o începere de urmărire penală. Deci niciunde nu se spune că percheziţia se face numai la cel împotriva căruia s-a început urmărirea penală, pentru că ştim cu toţii că există tăinuitori ş.a.m.d. Deci, doamna Kibedi, vă rog eu frumos, trimiteţi pe cineva care înţelege.