Vasile Pușcaș
Vasile Pușcaș
Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/23-05-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-04-2021
20-04-2021
19-04-2021
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 13-05-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.43 Vasile Pușcaș - declarație politică referitoare la investițiile insuficiente în mecanismele politicilor sociale din România;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică referitoare la investițiile insuficiente în mecanismele politicilor sociale din România

La începutul campaniei electorale și a confruntărilor care vor capta energiile forțelor politice, pe întreg parcursul acestui an, cetățenii vor fi asaltați de oferte cât mai tentante, de angajamente ale candidaților că vor oferi o viață mai bună. Și, ca de fiecare dată, temele sociale vor fi în prim-planul acestor dezbateri și angajamente. Corpul electoral și, în primul rând, cei care ne-am angajat să-i reprezentăm interesele trebuie să fim conștienți nu doar de limitele obiective pe care ni le impune realitatea, dar și de cât de puțin s-a făcut până acum în ceea ce privește sistemul securității sociale.

Dacă alte segmente ale politicilor publice s-au aflat într-o mai strictă atenție a Comisiei Europene, responsabilitatea pentru viața și bunăstarea propriilor noștri concetățeni este în exclusivitate un atribut al guvernării locale, indiferent de crezul politic sau de afinitățile doctrinare. Restanțele pe care le înregistrează România la capitolul politici sociale sunt deosebit de grave și creează o falie în plus în raport cu tipul societal european spre care clamăm că dorim să tindem. Transformările cu pretenții structurale pe care societatea românească le-a cunoscut în anii '90, au dus, în realitate, la dezechilibre ale societății, la diferențe extreme între privilegiații capitalismului clientelar și majoritatea populației.

Spectrul unei țări de mărime medie cu un indice ridicat al sărăciei, cu locuitori care invadează piața muncii din UE, a alimentat reticențele cu care publicul larg, dar și unii oficiali europeni, au privit aderarea noastră la Uniunea Europeană. Conduita actualului Executiv demonstrează nu doar ignorarea necesității unor abordări moderne a problematicii sociale, dar chiar un recul în raport cu situația din 2000-2004.

Un exemplu pe care îl avem în vedere este dat de Eurostat. Acesta arata că România a cheltuit, în 2005, pentru protecția socială de zece ori mai puțin decât Luxemburgul. Dacă media europeană a investițiilor în programele și serviciile sociale se situează la 27% din produsul intern brut, în cazul României, procentul nu depășește 18%. Ne situăm pe ultimul loc într-un clasament dominat de țări precum Suedia și Franța, țări cu un nivel de trai incomparabil față de cel din România, unde cheltuielile sociale se cifrează la circa 30%. Același document, pe care nu-l bănuim de vreun partizanat politic, consemnează că, începând cu perioada 2000- 2005, în România s-a înregistrat o creștere a cheltuielilor sociale pe cap de locuitor, tendință la care pare să se fi renunțat în ultimii ani, când cheltuielile publice au fost orientate cu precădere spre achiziția de bunuri private.

În ceea ce privește proveniența resurselor alocate politicii sociale, contribuțiile guvernamentale ajung în statele europene la circa 39%, pe când în România acestea se cifrează la 12%. Peste 73% din fonduri provin la noi din contribuțiile sociale ale angajaților și din impozitele plătite de firme. Această ultimă constatare invalidează prezumțiile conform cărora protecția socială împovărează cheltuielile publice, dar demonstrează o dată în plus dezinteresul actualei puteri de la București pentru viața de zi cu zi a cetățenilor.

Alte evaluări, aparținând de această dată unor organizații profesionale locale, indică o evoluție similară. Date ale Asociației Economiștilor din România constată scăderea indicatorilor de securitate și protecție socială în România și Bulgaria, în condițiile în care aici locuiesc cei mai săraci europeni. Realitatea socială este foarte transparentă pentru orice observator, dincolo de examenul riguros al statisticii. Toate serviciile cu adresabilitate socială se confruntă cu crize manageriale și cu probleme de subfinanțare. Sistemul public de sănătate își datorează supraviețuirea abilităților și dedicației corpului medical, dar fondurile destinate compensării tratamentelor se epuizează la câteva zile de la alocare. Situația este la fel de gravă în privința educației. Cei mai abilitați reprezentanți ai guvernului recunosc public faptul că Ministerul Educației și Cercetării are cea mai slabă execuție bugetară în acest an. O serie de măsuri destinate susținerii familiilor cu venituri mici sau copiilor proveniți din mediul rural sunt sortite eșecului din cauza indiferenței administrației centrale și locale. În aceste împrejurări, pensionarii au motive serioase de îngrijorare în privința manierei în care garanțiile date acum de oficiali, referitoare la cuantumul punctului de pensie, au acoperire în realitate.

Experiența oricărui stat modern demonstrează că o societate afectată de disfuncționalități de natura celor pe care le constatăm la noi, nu poate asigura o dezvoltare durabilă pe termen mediu și lung fără politici publice viabile și susținute. În ceea ce ne privește, plătim deja costurile ignoranței în materie de politici sociale atât în plan intern, unde tensiunile din piața muncii au cunoscut o escaladă greu de conceput cu câțiva ani înainte, dar și în relație cu partenerii comunitari. A devenit evident faptul că guvernul de la București este incapabil să gestioneze problema unor comunități supuse excluziunii sociale, care populează taberele de la periferiile marilor orașe din Italia și Spania, dar și în multe localități din România.

Este clar că actualul Executiv nu are nici expertiza și nici disponibilitatea pentru a veni în întâmpinarea intereselor publice printr-o strategie socială viabilă, dar responsabilitatea pentru perpetuarea acestui experiment eșuat revine tuturor factorilor politici care îi girează existența. Publicul își exprimă sancțiunea într-o manieră mult mai europeană decât cea în care este condusă țara, prin diminuarea progresivă a încrederii în instituțiile publice. Persistența noastră într-o indiferență complice față de majoritatea defavorizată poate alimenta oricând reacții radicale, care se dovedesc greu de controlat chiar pentru state democratice mai avansate. Ca atare, ar fi cazul ca politicienii și partidele românești să se trezească la realitate, cu atât mai mult cu cât suntem în campanie electorală.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 22 aprilie 2021, 19:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro