Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 iunie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.58/27-06-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 17-06-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 iunie 2008

16. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

   

- după o scurtă pauză -

Ședința a fost condusă de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor colegi,

Dați-mi voie să deschid ședința consacrată declarațiilor politice astăzi, 17.06.2008.

 
Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Balonul portocaliu care fâsâie;

O să începem astăzi cu Puterea și am să-l rog pe domnul deputat Horea Dorin Uioreanu să poftească la microfon și se pregătește domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat Uioreanu, aveți cuvântul.

 

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice este: "Balonul portocaliu care fâsâie".

Multă lume m-a întrebat ce avem noi, liberalii, împotriva Partidului Democrat-Liberal, partid cu care, acum patru ani, reușeam să înlăturăm un regim ce tindea să devină totalitar, profund corupt și antidemocratic.

Am un singur răspuns la această întrebare: o palmă de la mama doare cu mult mai mult decât o palmă dată de un necunoscut.

În 2004, ne doream cu toții să schimbăm maniera arhaică de a face politică ba cu mici și bere, ba cu spectacole trase de păr, ba cu aranjamente de culise și cumetrii.

Eram cu toții sătui de PSD, condus cu viclenie de Adrian Năstase, de Guvernul manipulator și corupt de la acea vreme. Traian Băsescu, Emil Boc și încă alți democrați de la acea vreme ne-au fost, într-adevăr parteneri în intenția noastră de a schimba România.

Nu a crezut nimeni că imediat după alegerea și după câștigarea alegerilor primarii portocalii vor transforma instituțiile pe care le conduc în adevărate mașini de făcut bani pentru clientela de partid. Nu am intuit nicio secundă că partenerii noștri de alianță vor instala în posturile cheie din administrație incompetența și nepotismul; toate acestea îmbrăcate cu grijă într-o mașină permanentă de propagandă de tip comunist. La Cluj, șef peste municipiu este Emil Boc, preferatul lui Traian Băsescu. Tot la Cluj, șef peste județ este Alin Tișe, finul preferat al lui Emil Boc. Cumetriile continuă și la nivel mai mic.

Despre cum a ajuns un anonim portocaliu să conducă un județ de talia Clujului, am câteva tehnici de campanie, inovații din această experiență a alegerilor locale 2008: juratul cu mâna pe biblie în schimbul unei sume de bani; afișajul din poartă în poartă, fără a cere voie proprietarilor; asumarea realizărilor altora; denigrări josnice la adresa adversarilor; bilețele anonime otrăvite; amenințări.

Am constatat cu amărăciune că, față de acum patru ani, s-a schimbat numai culoarea celor care îi consideră pe români proști.

Pierderea Bucureștiului este un semn clar pentru balonul portocaliu că începe să se dezumfle. Semn că electoratul poate să decidă singur că PD-L a devenit un mare fâs, un balon care acum fâsâie.

Vă mulțumesc pentru atenție, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dați-mi aici o amintire, că nu strică. La anul am s-o scot și am să v-o arăt, domnul... Mulțumesc.

 
Monalisa Găleteanu - declarație politică având titlul Partizanatul politic;

O să invit acum la microfon pe domnul Mihai Apostolache. Este? Dacă nu este, atunci doamna Găleteanu, vă rog frumos să luați cuvântul dumneavoastră, din partea Grupului Partidului Social Democrat și ...

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Numai un pic, dacă mă iertați. Am să rog, domnul Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, să se pregătească.

Vă rog, doamna colegă.

 
   

Doamna Monalisa Găleteanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu.

 
 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Am intitulat intervenția mea de astăzi: "Partizanatul politic".

Am traversat, în ultimele 45 de zile o campanie electorală cum nu a mai avut România în ultimii 18 ani de democrație.

Am văzut cu toții cum încrâncenarea politică de la alegerile locale din acest an a dus la lupte de guerrillă, cu violență fizică și împușcături în plină stradă, cu victime omenești, mai rău ca în timpul războiului.

Ce anume i-a făcut pe oameni să-și piardă cumpătul, ce mijloace oculte s-au strecurat între timp în strategia de campanie a combatanților, astfel încât să ajungă să se omoare consătenii întrei ei, frații între ei, probabil că doar istoria și urmașii noștri vor decanta faptele și vor trage concluziile corecte.

Cât despre "organele abilitate", așa cum li se spune acum forțelor de ordine în mod generic, nu ne punem prea mari speranțe că se vor strădui să afle adevărul, cu atât mai mult cu cât o bună parte a lor a pactizat, în mod fățiș, cu una dintre părțile cobeligerante, aducând o față nouă partizanatului politic postdecembrist.

Cine să-ți mai facă dreptate în Țărișoara ta, dacă însuși președintele țării, cel care se jura pe Constituție în 2004 că va veghea la respectarea ei, a ajuns să facă partizanat politic pe față, ca un adevărat membru de partid, în favoarea candidaților PD-L?

Cine să-i amintească domnului președinte că la articolul 84 din Constituție, acela referitor la incompabilități, scrie negru pe alt că "Președintele României nu poate fi membru al unui partid"?

Noi nu spunem că domnul președinte mai plătește și astăzi cotizație la PD-L, dar, prin modul în care le-a făcut propagandă candidaților acestui partid, s-a manifestat în mod public ca si un membru activ de partid.

Cât despre liderii unor sindicate care pe parcursul acestei campanii electorale și-au manifestat public sprijinul pentru un candidat sau altul, încălcând Legea sindicatelor, nr.54/2003, asta deja nu mai surprinde pe nimeni, pentru că, nu o dată în istoria recentă a României, liderii de sindicat s-au dezis de angajamentele față de membrii de sindicat și au încălcat art.1 alin.(2) din Legea sindicatelor, conform căreia "Organizațiile sindicale sunt independente față de partidele politice".

Aceasta este noua față a partizanatului politic dâmbovițean!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, stimată colegă.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Atenție... la renta viageră;

Îl invit la telefon pe domnul deputat Ștefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, și îl rog pe domnul Kerekes Károly să-și pregătească intervenția.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte. Am venit la microfon!

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Atenție... la renta viageră!"

Comisia Europeană va obliga România să oprească aplicarea rentei viagere în agricultură începând cu 01.01.2010, deoarece temerile specialiștilor europeni se referă, în special, la faptul că această lege să nu prindă atât de bine în România și să se ajungă ca, la un moment dat, să fie plătite ca rentă viageră peste un miliard de euro.

Și asta deoarece țara noastră deține, prin cele 15 milioane hectare de teren agricol, peste 12,6% din suprafața arabilă a țărilor Uniunii Europene și aproape 23% din suprafața arabilă a țărilor central și est - europene.

În acest moment, statul român plătește rente viagere în baza a peste 60.000 de dosare, ce însumează o suprafață de 250.000 hectare. Cum pentru un hectar de teren arendat, statul plătește o sumă de 50 de euro, atunci rezultă că suma acordată românilor care au ales să-și arendeze terenurile este de circa 12,5 milioane de euro. Și asta numai pentru terenurile arendate. Dacă luăm în calcul și banii alocați pentru suprafețele vândute, ajungem la suma pe care Comisia Europeană o vehiculează (circa 614,25 milioane euro) și care alimentează temerile oficialităților de la Bruxelles, precum că foarte mulți bani vor fi transferați către țara noastră sub forma ajutorului de stat.

Chiar dacă specialiștii români au dat asigurări, asigurări bazate pe cifre și simulări, că renta viageră în România nu va atinge proporțiile apocaliptice menționate de specialiștii Uniunii Europene, problema rentei viagere în România române una destul de spinoasă, având în vedere că tot mai mulți proprietari de terenuri preferă să renunțe la terenurile agricole, stimulați fiind de acești bani, deoarece sunt perfect conștienți că nu pot face agricultură performantă cu uneltele agricole de care dispun și cu forța de muncă îmbătrânită. Iar variantele de rezolvare a acestei probleme nu sunt prea multe: una ar fi renunțarea la ea sau continuarea ei, dar într-o altă formă, care să stimuleze într-adevăr agricultura autohtonă și care să o facă să devină competitivă cu agricultura din țările membre ale Uniunii Europene, având în vedere suprafața agricolă de care dispune țara noastră.

Dar pentru toate acestea, cei ce vor coordona și îndruma agricultura românească în următorii ani vor trebui să se ocupe îndeaproape de acest sector în tot timpul anului/anilor, și nu doar în momentele în care suntem amenințați cu activarea clauzei de salvgardare pentru agricultură. Pentru că dispunem de o bogăție fantastică, pe care nu știm să o prezentăm și să o folosim, și ca urmare, în loc să fim mari producători agricoli și implicit mari exportatori de produse agricole, suntem mari importatori, plătind bani grei pentru ceea ce lăsăm în paragină sau lăsăm să se distrugă de la sine.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, stimate coleg.

 
Kerekes Karoly - relevarea unor aspecte ale campaniei electorale din comuna Sântana de Mureș;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kerekes Károly și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Dumitriu.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

 

Domnul Kerekes Károly:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de azi va fi scurtă pentru că lucrurile sunt simple și clare. De asemenea, va fi amară pentru că arată incapacitatea unora de a învăța din greșeli și încăpățânarea de a se agăța de lucruri anacronice.

Afirm aceasta pentru că, după aproape două decenii de la Revoluție și de la lecția conviețuirii, pe care ar fi trebuit să o asimilăm după evenimentele de la Târgu-Mureș din martie 1990, în comuna cu populație etnică mixtă Sântana de Mureș, județul Mureș, în imediata apropiere a municipiului Târgu-Mureș, am fost martor la o campanie cum nu aș fi crezut să mai văd în România europeană în mileniul III.

Nu aș fi crezut că un candidat la demnitatea de primar, cu vechime în administrația locală - reales negreșit până acum de fiecare dată - ar putea considera de efect electoral discursuri și afișe care îndeamnă populația comunei la "vot românesc" în încercarea de a evita primejdia ajungerii "sub călcâiul unguresc", primejdie iminentă, având în vedere șansele reale ale contracandidatului său reprezentând UDMR. Și tot textul primarului în funcție numește acest pericol punerea sorții oamenilor "în mâini dușmane".

Adică la mai bine de un an de când suntem membri ai uniunii popoarelor europene și la aproape două decenii de democrație, unii politicieni - și încă unul având vechime în administrația locală - mai cred ca agitând coarda naționalismului și ridicând stindardul luptei etnice pot acumula voturi.

Este regretabil faptul că filiala județeana Mureș a PSD nu s-a delimitat de practica național-șovină a candidatului său. Este vorba despre un partid care se pretinde a fi democrat, făcând parte din marea familie a partidelor socialiste din Europa, grupare pe care nu o caracterizează astfel de manifestări.

Se pare că electoratul s-a deșteptat în ritm mai rapid decât acești demagogi, mărturie stând rezultatele finale ale votului. Așadar, candidatului în cauză i-a fost servită o lecție despre ce așteptări au cu adevărat oamenii de la administratorul treburilor publice la nivel local și s-a pus capăt lungii perioade de păstorire a comunității locale.

Două învățăminte pot fi trase din lecția de la Sântana Mureș: pe de o parte, oamenii au căpătat discernământ în ceea ce privește votul pe care îl acordă, de multe ori la nivel local nu culoarea politică a candidatului contează, cât capacitatea de a administra problemele de interes local, și pe de altă parte, faptul că ațâțarea la ură etnică e o poveste demult uitată și fără efect în urne.

Cu toate acestea, persistă amărăciunea mea în fața evidenței că astfel de strategii de campanie mai sunt abordate de unii candidați. În plus, recomand cazul incalificabil atenției Consiliului Național de Combatere a Discriminării spre cercetare și luare de poziție.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Biroul Electoral Central decide contrar voinței locuitorilor din comuna Voinești, interpretând legea după bunul plac, la comandă politică;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule Dumitriu, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Biroul Electoral Central decide contrar voinței locuitorilor din comuna Voinești, interpretând legea după bunul plac, la comandă politică".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Legea privind alegerea autorităților administrației publice locale personal îmi este clară și precisă, fără a lăsa loc de interpretări și analogii, așa cum o parafrazează un anumit grup de interese din Biroul Electoral Central.

Mă refer la cazul special, înregistrat în comuna Voinești, județul Iași, când unul dintre candidați a decedat în duminica votului, și nu orice candidat, acela care deține funcția de primar; deci în timpul exercitării mandatului.

Poate legea ar trebui amendată, cu toate cazurile posibile care pot apărea în timpul alegerilor, în așa fel încât să răspundă și întrebărilor: Ce se întâmplă dacă unul dintre candidați a decedat în timpul alegerilor? Sau în ziua alegerilor? Dacă candidatul decedat este primarul în funcție, căruia nu i-a încetat mandatul?

Revenim la cazul de la Voinești - Iași.

Care era decizia urgentă și corectă pe care trebuia să o ia Biroul Electoral Central în momentul aflării decesului unuia dintre candidați? Trebuiau întrerupte alegerile pentru că a decedat primarul în funcție? Trebuiau continuate? De ce trebuiau continuate, când în cursa pentru primărie a mai rămas un singur candidat? Ce rost avea continuarea votului, când se știa de către Biroul Electoral Central că cel care va obține în final postul de primar al comunei este candidatul rămas în viață, indiferent de numărul de voturi obținute?

Poate că, dacă se suspenda procesul electoral și se stopa continuarea alegerilor, fără a se ajunge la votul final și, la numărătoare, decizia Biroului Electoral Central de a-l valida ca primar pe cel rămas singur în cursa pentru primărie era cât de cât credibilă, dar sigur ilogică, incorectă și ilegală.

Stimați colegi,

Decizia Biroului Electoral Central a fost de a nu se suspenda procesul electoral și de a se continua votarea până la ora 21,00, ora închiderii urnelor.

Vă întreb și mă întreb: care a fost logica? Care a fost suportul legal al acestei decizii? Probabil se spera de către grupul de interese din Biroul Electoral Central de aceeași culoare politică cu candidatul rămas în cursă de unul singur că va obține mai multe voturi decât candidatul decedat, fiind o motivație și un suport cât de cât legal de a-l valida ca primar.

Numărătoarea voturilor le-a încurcat socotelile și a arătat că decedatul Ivașcu Neculai, primar în funcție, a fost ales de mai mulți cetățeni decât candidatul rămas în cursă, demonstrând că voința populară este mai puternică decât cea a autorităților și a Biroului Electoral Central.

Au apărut multe explicații care au încercat să motiveze numărul mare de voturi obținut de candidatul decedat și decizia BEC-ului de a-l valida ca primar pe cel învins. Unii spun că a fost un vot emoțional, alții că a fost o recompensă pentru cei 18 ani de muncă cât a fost primar, că gestul de a-l vota pe candidatul decedat este unul fără sens, pragmatic vorbind, gest de neînțeles. Le consider explicații fără logică și doar interesate.

Menționez câteva din declarațiile cetățenilor comunei Voinești referitoare la decizia Biroului Electoral Central de a-l valida pe singurul candidat care, în concurență cu un decedat, a obținut cele mai puține voturi. Va intra în primărie când o va câștiga cinstit.

Nu vrem primar numit la București. Vrem alegeri democrate. Nu cei de la BEC ne aleg nouă primarul. Noi îl alegem. Să se facă alegeri din nou, să se facă iar campanie electorală.

Stimați colegi și guvernanți,

Situația de la Voinești este deosebit de ciudată, în condițiile în care Biroul Electoral Central nu a decis suspendarea alegerilor la anunțarea decesului unui candidat, chiar a primarului în funcție.

Vă adresez rugămintea să susțineți și să faceți demersurile necesare pentru ca Biroul Electoral Central să revină asupra deciziei ilegale de validare și a candidatului învins și să propună reluarea procesului electoral în comuna Voinești, pe motiv că primarul a decedat în timpul exercitării mandatului. Rog să se rețină că Ivașcu Neculai, care a decedat, era primar în funcție și candidat la alegerile din 2008.

Cetățenii din comuna Voinești așteaptă de la dumneavoastră o decizie logică, în spiritul legii și a voinței locuitorilor comunității.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Andrian-Sirojea Mihei - marcarea sărbătoririi Zilei mondiale pentru combaterea deșertificării și secetei;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Andrian Mihei, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și îl rog să se pregătească pe domnul Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi, 17 iunie, este sărbătorită Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei. Această dată a fost adoptată în 1994 de Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării prin Rezoluția 49/115. Statele sunt invitate să dedice această zi implementării Convenției și mediatizării necesității cooperării internaționale pentru combaterea deșertificării și secetei, subliniind problemele cu care se confruntă milioane de oameni care locuiesc în regiunile deșertificate.

Anul acesta, accentul se pune pe combaterea degradării solului pentru o agricultură sustenabilă, fapt pentru care depun în scris această declarație, cu titlul "Fostul grânar al Europei amenințat de deșertificare".

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Socoteala de la Cotroceni față cu reacțiunea;

Și, pentru că ne aflăm într-o zi după o campanie destul de acerbă și am observat că toți colegii mei au abordat această tematică, o a doua declarație politică se intitulează "Socoteala de la Cotroceni față cu reacțiunea".

Stimați colegi,

Campania electorală a luat sfârșit. Alegerile au fost făcute. Felicitări câștigătorilor, înțelepciune și concluzii pertinente pentru viitor celorlalți! Și... fapte - să vedem promisiunile făcute în campanie transformate în realitate.

Mâine, 18 iunie, se împlinesc 8 ani de când, dintre toți candidații în cursa pentru primărie, cu 50,69% din voturi, Traian Băsescu era al treilea primar ales al Bucureștilor, din partea Partidului Democrat, întrecându-l pe contracandidatul său, Sorin Oprescu, candidat PDSR pe acea vreme, care a întrunit 49,31% din voturi. Opt ani i-au trebuit roții să se învârtă și tot atâția ani a avut președintele ca să înțeleagă că tacticile și practicile sale nu pot avea succes la nesfârșit. Și iată cum, totodată, implicarea sa în activitatea partidului preferat - făcută pentru că "Sunt și am fost întotdeauna susținătorul lui Vasile Blaga" și "Ei sunt partenerii mei, singurii care mi-au fost alături la referendum" - implicare atât de criticată de o mare parte a mass-media și, nu în ultimul rând, neconstituțională, a început să își arate și cealaltă față.

Partidul Democrat-Liberal, îmbrăcat în personalitatea președintelui, nu a reușit să mai convingă electoratul cu discursul despre coaliția celor 322, care nici nu își avea rostul în alegerile locale. Nici regretele exprimate de domnul președinte în timpul campaniei electorale pentru alegerea domnului Tăriceanu ca prim-ministru și exprimarea intenției de a alege un prim-ministru din Partidul Democrat după alegerile din toamnă nu au avut mai mult succes, nereușind să crediteze, pe mâna domnului președinte ales, partidul prezidențial.

Probabil că, pentru a-și salva partidul, vom asista iar la apariții ale domnului președinte în ipostaza de victimă, cea care a funcționat atât de bine în 2004 și la referendum, arătând cu degetul spre forțele malefice care doresc să îl împiedice să facă dreptate în țară și să lupte cu corupția. După PSD, oligarhi, parlamentari, tonomatele trusturilor de presă par a fi următoarele ținte. Și clasa politică din care nu face parte, în afară de partidul din care nu face parte. Și, cum spunea Caragiale: "Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituțiunii și Legii Electorale..."

Vă mulțumesc.

Și, totuși, ca să închei într-un spirit optimist și cred că într-un subiect în care noi, toți românii, suntem uniți, în seara aceasta, la 21,45, să fim cu toții alături de echipa națională a României. Hai România!

Vă mulțumesc.

 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg. "Hai România!" spunem cu toții.

 
Aledin Amet - Încă o dată despre problema Cimitirului musulman din București;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și îl rog să se pregătească pe domnul coleg, nelipsitul nostru coleg al declarației politice, Adrian Moisoiu.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Încă o dată despre problema Cimitirului musulman din București".

Deja a devenit, din păcate, o tradiție, ca, o dată pe an, să readucem în discuție problema obținerii terenului necesar amenajării unui cimitir musulman în București. Din partea mea au mai fost, în acest sens, câteva intervenții de la tribuna Parlamentului, neexistând, însă, o concretizare a demersurilor începute.

Firesc, Primăria Generală a Capitalei deține mijloacele necesare rezolvării problemei. Vocea comunității musulmane din București trebuie auzită, însă, și în Camera Deputaților. Regretăm tradiția deja formată deoarece, în cazul în care s-ar fi finalizat într-un mod favorabil respectivele demersuri, nu ar mai fi fost nevoie de redeschiderea subiectului.

O situație dramatică, petrecută în urmă cu câteva săptămâni, ne-a demonstrat, dacă mai era nevoie, că trebuie, cât mai repede, amenajat un cimitir musulman în București. Nu este normal ca un cetățean român, de religie islamică, să nu fie înmormântat într-un cimitir îngrijit de autoritățile statului nostru, ci într-un cimitir îngrijit de un alt stat.

În București, am mai specificat și cu alte ocazii, trăiește o importantă comunitate de musulmani. Așteptăm de foarte mulți ani din partea autorităților locale, în locul politețurilor și promisiunilor încă neonorate, rezolvări concrete. S-au strâns numeroase hârtii, s-au purtat multe discuții, s-au căutat soluții.

Un lucru este cert: dincolo de aspectele relatate, rezolvarea se află, încă, în faza de început. Noi, însă, suntem consecvenți și vom insista pentru găsirea celei mai bune soluții.

Vă mulțumesc

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Adrian Moisoiu - Un gând pios la comemorarea a 119 ani de la moartea lui Mihail Eminescu;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Moisoiu și rog să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Moisoiu, aveți trei minute la dispoziție.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte, o să vă rog să îmi dați puțin mai mult, pentru că am și o replică de dat și vă mulțumesc pentru cuvântul dumneavoastră.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Un minut în plus, domnule deputat.

 
 

Domnul Adrian Moisoiu:

În primul rând, vreau să-i răspund în replică domnului deputat Kerekes Károly că, deși nu este vorba de un primar al PRM-ului, ci este vorba de un primar PSD în cazul comunei Sovata, întrebarea ar fi cine a inițiat și propagă cu obstinație separatismul de toate gradele? Cine promovează autonomia Ținutului Secuiesc?

Și vreau să-l asigur pe domnul deputat Kerekes Károly că și domnul ministru Borbély ar fi putut fi ales primar la municipiul Târgu-Mureș dacă ar fi avut puterea să se dezlipească, să se dezică public de autonomia Ținutului Secuiesc, deci de Programul UDMR-ului.

Am două declarații politice, una "Bacalaureat politic", pe care am să o depun, împreună cu domnul deputat Magheru, și una care are ca motto, "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara mea de dor?/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor!".

Această declarație politică se intitulează "Un gând pios la comemorarea a 119 ani de la moartea lui Mihail Eminescu.

Sunt mândru că întâmplarea a făcut ca să fiu născut la 15 ianuarie, în aceeași zi cu marele Mihail Eminescu, și, deoarece la anul nu voi mai fi la acest microfon, permiteți-mi să aduc un omagiu celui despre care, în urmă cu 119 ani, ziarul "Românul" din 16 iunie 1889 anunța sec la rubrica "Știri": "Eminescu nu mai este. Înmormântarea în ziua de 17 iunie. Corpul poetului este depus în groapă, la umbra unui tei din cimitirul Bellu."

Cel despre care Traian Demetrescu a scris: "Și numai ești!...O groapă sub rânjetele-i crunte/ Cuprinse necuprinsul din geniala-i frunte!/ Și după cum în viață a fost eternul dor:/ Tu dormi, tu dormi acum sub teiul plângător!"

Da, Eminescu a trecut în neființă în urmă cu 119 ani... Cel despre care Alexandru Vlahuță scria: "Tot mai citesc măiastra-ți carte/ Deși o știu pe din afară:/ Parcă urmând șirul de slove/ Ce-a tale gânduri semănară".

Iar Victor Eftimiu: "Și floarea teiului e-n toi/ Furtunile se potoliră/ Mai freamătă măiastra liră/ Mai cântă Eminescu-n noi."

Cel despre care titanii literaturii române, dintre care am să citez câțiva aleși aleatoriu, scriau:

Tudor Arghezi: "Pășiți încet cu grijă tăcută, feții mei./ Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei." ... "A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă... Nu poate să ajungă vorba la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene, din depărtare, delicata lui singurătate."

Mihai Beniuc: "Pe Eminescu noi, poeții tineri,/ Zadarnic încercăm, nu-l vom ajunge./ Cântecele lui fără seamăn/ Sunt pentru noi miraj de neatins."

Marin Sorescu: "Acest tânăr cu ochi mari,/ Cât istoria noastră,/ Trecea bătut de gânduri/ Din cartea cirilică în cartea vieții,/ Tot numărând plopii luminii, ai dreptății, ai iubirii/ Care îi ieșeau mereu fără soț....Și pentru că toate acestea/ Trebuiau să poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus/ EMINESCU."

Nichita Stănescu: "Eminescu este cel mai dificil poet român și cel mai de neînțeles. Dându-ne iluzia, totuși, că poate fi înțeles. ...Adolescentul, bărbatul, bătrânul, fiecare ia din Eminescu partea lui. Întins de-a lungul atâtor vârste, Eminescu ni se relevă ca fiind cel mai înalt bărbat pe care l-a născut această țară."

George Călinescu: "Astfel se stinse, în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și îl va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale."

În încheiere, vă prezint câteva versuri ale lui Dumitru Matcovschi: "Eminescu mai trăiește,/ Eminescu n-a murit,/ Eminescu pătimește,/ Cum nimeni n-a pătimit./ Eminescu e făclie,/ E o țară cu minuni, Un izvor cu apă vie, Care vine din străbuni."

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

V-ați înscris în timpul alocat. Cealaltă declarație vă rog să o lăsați la Secretariatul Camerei.

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Agentul;

Îl invit acum pe domnul coleg Dumitru Bentu să ia cuvântul și îl rog pe domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR, să-și pregătească intervenția.

Domnule Bentu, trei minute sunt ale dumneavoastră.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc foarte mult. Sunteți gentil ca întotdeauna.

Aș vrea să fac însă o precizare. În perioada alocată prin decizia forurilor de conducere ale Camerei Deputaților activităților în teritoriu s-au derulat momente și evenimente care au constituit pentru mine tot atâtea subiecte ale unor declarații politice. Evident, voi da citire doar uneia dintre ele. Celelalte vor fi depuse la Secretariatul ședinței de astăzi.

Declarația pe care v-o supun atenției se numește "Agentul".

Speriat de perspectiva ca favoritul domniei sale la Primăria Generală a Capitalei, Vasile Blaga (Vameșul) să fie învins de doctorul Oprescu, lucru care s-a întâmplat între timp, președintele Traian Băsescu a trecut "întâmplător" prin studioul de televiziune preferat. Acolo a lansat din nou idei care de care mai "originale", unele năucitoare, iar altele de-a dreptul nocive.

Desprindem de pe panoplia generoasă a unui șef de stat ce a coborât foarte jos discursul ca și calitatea argumentelor, redesenându-și imaginea de politician oarecare, următoarele :

  • votul uninominal la președinții de consilii județene "a terminat listacii de profesie". Percepție absolut falsă, mulți dintre cei care spera domnia sa să treacă în istorie au fost aleși cu procente fabuloase;
  • sugestia imperativă că trebuie tot poporul jurnalist să-l respecte fără crâcnire pe Emil Boc pentru cele 75% din voturile electoratului clujean care l-au reinstalat în funcția de primar. Suntem, de fapt, în fața unui mesaj pentru sine, președintele PD-L, Traian Băsescu, neurmărind altceva decât să-și capitalizeze succesul "repetitorului" de pe Someș;
  • atacul virulent la adresa lui Sorin Oprescu, pe care se încăpățânează să-l lipească de Ion Iliescu, aducându-l, printr-un ricoșeu penibil, în zona responsabilității pentru mineriada din 13-15 iunie 1990;
  • acreditarea convingerii că un independent de talia doctorului nu poate conduce ca un dependent de marile grupuri de interese precum Vasile Blaga;
  • și, în sfârșit, cea mai uimitoare declarație, aceea că, dacă poporul te votează, ești curat, uitând că prin votul său alegătorul exprimă opțiuni personale și nu opinii juridice.

Confundând aspectul cantitativ cu cel calitativ, Traian Băsescu echivalează grav votul cu justiția, plasând-o pe un palier, în viziunea domniei sale, supliment de contur.

Președintele și PD-L-ul sunt fără de prihană, iar ceilalți tot atâtea ipostaze ale răului.

Agentul a gândit, a vorbit, s-a răcorit. Doar licărul lui 2009 i-a răvășit pentru o clipă augusta-i figură.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezsö-Káláman - prezentarea mușamalizării unor cazuri grave de corupție din partea mafiei lemnului;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR, și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule Dezideriu, aveți cuvântul.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

M-am obișnuit cu părerile unor magistrați după care, prin lupta mea împotriva mafiei retrocedărilor și a mafiei lemnului, periclitez independența justiției. Însă ce se întâmplă când unii magistrați, nerespectând deontologia profesională, intervin pentru mușamalizarea unor cazuri grave de corupție?

Astfel, am aflat cu stupoare că, după tergiversări îndelungate din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul din Miercurea Ciuc, domnișoara prim procuror de pe lângă Judecătoria din Gheorgheni, Majeczky Izabella, a intervenit la data de 24 aprilie 2008 cu o rezoluție prin care a solicitat respingerea propunerii Inspectoratului de Poliție al județului Harghita, Serviciul de investigare a fraudelor, ca să fie preluate de către Direcția de cercetări penale a Inspectoratului General de Poliție dosarele înregistrate sub nr.79/P/2008 și 285/P/2008, având ca obiect plângerea formulată de persoana vătămată, Benedek Anna, respectiv activitatea infracțională desfășurată de numitul Nagy Istvan, sub directa îndrumare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Care sunt motivele acestei intervenții?

Cercetarea activității infracționale a Direcției de cercetări penale, sub coordonarea unor procurori imparțiali de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar pune în lumină împroprietărirea abuzivă a concubinului domnișoarei prim procuror, Szabo Tamas, din pădurea composesoratului Gheorgheni de către domnul secretar Nagy Istvan. Mai concret, cu împuternicirea nr.541 din 8 aprilie 2000, Szabo Tamas a fost împroprietărit în mod abuziv cu un teren forestier în mărime de 5 hectare la data de 19 iulie 2005, împroprietărire ce contravenea Legii nr.247/2005. Ședința Comisiei locale de fond funciar, unde domnul secretar împreună cu alți 5 membri ai comisiei au decis împroprietărirea domnului Szabo Tamas, nu era statutară deoarece nu erau prezenți primarul ori viceprimarul, deci președintele comisiei, au lipsit majoritatea membrilor comisiei din totalul de 16 persoane, stabilit prin Ordinul nr.340 din 15 octombrie 2005 al prefectului județului Harghita.

Stimată doamnă președinte Laura Codruța Kovesi,

Dacă susțineți imparțialitatea justiției, ar fi de preferat să reanalizați cazurile care fac obiectul referatului nr.398 din 26 februarie 2008 al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților și, potrivit dispozițiilor art.217 alin.(2) din Codul de procedură penală, să dispuneți preluarea cazurilor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Județul Vâlcea nu mai are culoare roșie;

Domnul Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, este invitat la microfon și este rugat să se pregătească domnul deputat Mircea Ifrim.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

"Județul Vâlcea nu mai are culoarea roșie"

Pentru prima oară după aproape 71 de ani, județul Vâlcea este înveșmântat acum cu preponderență în culoarea electorală a Partidului Național Liberal.

Este un rezultat cu totul excepțional, cel mai bun obținut vreodată la nivel județean în istoria recentă a PNL. Avem 35 de primari, ceea ce, fără câteva zecimale, reprezintă 40% din primăriile din județ.

Am obținut 343 de mandate de consilier local (față de PSD - 303, PD-L - 251 și PC - 71) și suntem singurul partid care are consilieri în absolut toate localitățile județului.

Atât la numărul de primari, cât și la cel de consilieri locali suntem pe primul loc în județ, în urma noastră situându-se PSD și PD-L.

Promovând cu adevărat femeile, suntem singurul partid care se poate mândri cu primărițe. Nici PSD nici PD-L nu au izbutit acest lucru. Noi am reușit. Și asta nu într-una, ci în trei localități din județ.

De asemenea, vom avea un cuvânt important de spus la nivelul Consiliului județean Vâlcea, unde am câștigat 10 mandate de consilier, cu unul mai mult decât la precedentele alegeri locale.

Toate acestea reprezintă roadele unei susținute munci în echipă, dar nu numai atât. Rezultatele obținute de noi stau mărturie că încet, dar sigur, populația unui județ considerat până nu demult drept "unul dintre cele mai roșii de pe harta României" a început să conștientizeze și să aprecieze rezultatele bunei guvernări liberale.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Practicile PSD fac de rușine democrația;

"Practicile PSD fac de rușine democrația"

Victoria democrației liberale în alegerile locale din Vâlcea a fost parțial știrbită prin acțiunile subversive ale adversarilor noștri ideologici, anumiți politruci nereformați care fac jocurile în interiorul organizației județene a PSD.

Capacitatea lor de a influența rezultatul alegerilor, mai ales în secțiile de votare din sudul județului, s-a văzut în cantitatea exagerat de mare de buletine de vot raportate ca fiind nule la alegerea președintelui consiliului județean: 12.347 dintr-o prezență totală la vot de 198.227 de alegători.

E greu de imaginat cum ar fi posibil ca aproape 7% din alegători să nu știe, după atâția ani, să pună ștampila într-o căsuță din buletinul de vot. Niciodată procentul voturilor nule nu a fost atât de mare, la fel cum niciodată nu s-au contabilizat la Biroul Electoral Județean atât de multe procese-verbale cu modificări și ștersături.

Unii, mai cinici, ar putea spune că era de așteptat să se întâmple astfel cu documentele de vot provenite dintr-o zonă controlată de PSD. Dar nici cei mai cinici comentatori nu pot găsi o explicație pentru refuzul reprezentanților partidelor neparlamentare de a aproba verificarea celor 12.347 de voturi declarate nule.

Deși primiseră instrucțiuni clare din partea șefilor lor de organizații județene, cu excepția reprezentantului PNȚCD, toți ceilalți delegați ai partidelor neparlamentare în Biroul Electoral Județean au votat alături de PSD pentru respingerea contestației.

Atitudinea lor rămâne de neînțeles, cu atât mai mult cu cât aceste formațiuni politice se declară împotriva "aranjamentelor care favorizează partidele mari", iar suspiciunea de fraudare a alegerilor se încadrează exact în acest tip de nemulțumire.

Mulțumesc.

 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Ifrim - declarație politică referitoare la necesitatea intransigenței față de infracțiune;

Felicitări pentru primărițe. E o performanță.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Mircea Ifrim, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, și suntem în așteptarea celorlalți colegi înscriși pentru declarațiile de astăzi.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Prezenta declarație politică se referă la necesitatea intransigenței față de infracțiune, ce trebuie tratată strict în litera legii, cu fermitate și în mod unitar.

Apreciez acțiunile Direcției Naționale Anticorupție privind sancționarea eliberării de permise false de conducere și traficul cu bani în fotbal. Prețuiesc și stimez forurile din fotbalul românesc și Poliția română, care au luat măsuri imediat.

Mă întreb ce se întâmplă în cazul diplomelor false de la Universitatea din Oradea date în domeniul medical și sesizat acest fapt din 2006, octombrie, de trei președinți de comisii parlamentare.

O diplomă medicală este mai gravă dacă e falsă decât un permis de conducere. Omoară nu un om, omoară sute și chiar mii de oameni, ceea ce nu poate să facă un conducător auto.

După doi ani de la descoperirea indubitabilă întâi a unei diplome (septembrie 2006) 26 diplome, ianuarie 2007, 78 în prezent, semnatarii lor sunt în învățământ și educă studenții. Ba mai mult, sunt în funcții de conducere în învățământ și distrug și ascund probe.

Ne aflăm în fața unei rețele de crimă organizată, aceste diplome fiind din Italia, Elveția, San Marino, Germania. La acestea se adaugă frauda de aproape 25 de milioane de euro pentru care a fost trimis în judecată doar un singur om, nu toți profitorii din familie și din afara ei, societăți de construcții, tipografii, restaurante, societăți medicale, care este dovedit că au ajutat frauda.

De ce în acest mod? Local, în Bihor totul se face în familie, cu încălcarea legii. Procurorul general al Curții de Apel este decan la Universitate iar, sesizând acest fapt, se răspunde comisiei parlamentare că nu e nici o incompatibilitate, deoarece nu a lucrat direct la dosarele infractorilor. Este răspuns ilariant și care cere măsuri.

Tot în această Facultate de medicină, tehnicieni dentari din Italia devin, fără a urma cursuri și a cunoaște limba română de predare, medici dentiști. S-a sesizat Ministerul Sănătății din Italia.

Ca urmare s-a trimis un control de la Ministerul Educației și Cercetării la această universitate, control condus de persoana implicată în aprobarea unor cifre de școlarizare fictive, grație cărora s-a putut frauda bugetul de stat cu 25 de milioane de euro și care doar a ajutat infractorii aflați la conducerea facultății să distrugă probe și să acopere realități.

Mă adresez Guvernului României și solicit să se implice în această gravă situație. Suntem țară a Uniunii Europene, iar la ora actuală, prin această rețea de crimă organizată internațională, furnizăm criminali cu diplome întregii Europe. Este firesc ca organele de procuratură să descopere toate realitățile și aceasta necesită timp, e normal, dar nimic nu poate justifica neluarea măsurilor administrativ-disciplinare față de asemenea infracțiune și este incredibil ca în numele autonomiei universitare Ministerul Educației și Cercetării să nu ia niciun fel de măsuri, asistând la continuarea activității infractorilor și nici măcar să nu anuleze public aceste diplome, în urma cărora se atentează la dreptul de bază al omului, dreptul la sănătate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

În sală nu mai avem în acest moment deputați prezenți pentru a-și susține declarațiile politice. De aceea, mi-aș permite să îi amintesc pe colegii care au depus în scris declarațiile politice la secretariatul Camerei Deputaților. Aceștia sunt într-un număr de 25, din partea următoarelor grupuri parlamentare:

Partidul Social Democrat: Iuliu Nosa, Ion Stan, Gheorghe Chiper, Mihaela Rusu, Costică Macaleți.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- Liberal: Constantin Traian Igaș, Marius Rogin, Cezar Preda, Grațiela Denisa Iordache și Petru Călian.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Tiberiu Bărbulețiu, Rareș Mănescu, Ioan Hoban.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Mircea Purceld, Dumitru Avram, Ilie Merce, Paul Magheru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Viorel Pupeză, Constantin Faina, Eduard Hellvig, Lia Ardelean și Vlad Hogea.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale au depus următorii deputați: Miron Ignat, Mircea Grosaru și Longher Ghervazen, iardin partea grupului de deputați fără apartenență la un grup politic, domnul Mircia Giurgiu.

În total 25. Tot pentru statistică, mai precizez că și-au susținut declarațiile politice de la microfonul Camerei un număr de 11 deputați. Nemaiexistând alți colegi înscriși pe listele de declarații politice, închid ședința de astăzi dorind tuturor o seară bună și succes echipei naționale în meciul din seara aceasta.

Doamne ajută! Pe mâine.

 
   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Petru Călian - declarație politică: Tratatul de la Lisabona - un nou impas pentru U.E.;

Domnul Petru Călian:

"Tratatul de la Lisabona - un nou impas pentru U.E."

Uniunea Europeană se confruntă cu o criză provocată de semnarea Tratatului de Reformă de la Lisabona. Singura țară care a apelat la vocea poporului a fost Irlanda, iar prin referendumul organizat, 53.4% din electoratul irlandez a respins tratatul UE. Acest vot a aruncat uniunea într-un impas asemănător celui din 2005, când Franța și Olanda s-au opus Constituției europene.

România, ca și majoritatea statelor, a ratificat acest tratat. Ca și membru al Uniunii, îmi arăt îngrijorarea față de consolidarea dezvoltării europene. După ani de negocieri, acest document nu a reușit să unească marea familie, ci să o dezbine și să izoleze un membru, care acum are nevoie de sprijin din partea noastră. La o confruntare cu poporul, s-a evidențiat neîncrederea și reticența față de UE ca instituție și ca laborator de soluții pentru problemele cetățenilor. Nesemnarea tratatului de către toți membrii face mai dificilă activitatea și demersurile blocului comunitar în calea sa spre expansiune.

Ca și reprezentant al poporului, militez pentru o informare cât mai corectă a cetățenilor cu privire la deciziile luate în cadrul UE și la o mai bună transparență în ceea ce privește relațiile stat - UE. Tratatul a speriat irlandezii, deoarece aceștia nu au cunoscut întocmai conținutul și beneficiile aduse de noul proiect care nu atacă sub nicio formă suveranitatea vreunui stat. O politică externă îmbunătățită, o putere întărită a parlamentelor naționale și un președinte stabil sunt punctele de plecare ale actului de reformă pentru o bună funcționare a construcției europene. Tratatul urmărește democratizarea activității Uniunii și nu aduce prejudicii drepturilor cetățenilor.

Rezultatele referendumurilor organizate, cele din 2005 și cel de săptămâna trecută, reprezintă un semnal de alarmă la adresa credibilității UE, act care poate produce un efect în lanț. Ce rezultate s-ar obține dacă mâine s-ar organiza referendumuri în toate statele membre? E o întrebare retorică la care trebuie sa medităm.

Istoria îl face pe cetățeanul european să aibă în sânge frica strămoșilor care îl duce la cumpătare, reținere și neîncredere în principiile democratice ale unei alianțe contemporane, care acum are nevoie de soluții rapide pentru redresarea imaginii pe care cu greu a reușit să o construiască.

  Petru Călian - declarație politică: O lecție de democrație;

"O lecție de democrație"

În urmă cu 18 ani, mii de tineri și-au pierdut viața pentru ca în prezent România să fie o țară membră NATO cu drepturi depline, pentru ca noi, românii, să avem reprezentanți aleși în Parlamentul european și să ne bucurăm de statutul privilegiat pe care îl are fiecare țară ce face parte din marea familie europeană.

Dar, înainte de toate, acești tineri au plătit cu prețul vieții dreptul ca astăzi să trăim în democrație și să putem alege în mod deliberat pe cei care ne vor conduce destinele în anii ce vor urma.

Dacă în '90 aveam parte de o reprezentare masivă la urnele de vot, acum se pare că ne luptăm cu un absenteism greu de suportat pentru cei mai mulți dintre politicieni. Ce îi determină pe români să nu își exercite acest drept constituțional obținut prin vărsarea de sânge a unor tineri? Nimic altceva decât rețeta electorală românească, plină de sclipici, gălăgie și demagogie.

La alegerile locale din acest an, rata participării la vot a fost de doar 40%, lucru care ne arată că democrația nu este înfloritoare, ba, dimpotrivă, a murit înainte să se maturizeze.

Absenteismul la vot, formă a absenteismului civic, este provocat de acțiunile politicienilor, care sunt contra dorinței alegătorilor, singurul pedepsit fiind însuși electoratul.

Participarea electoratului se diminuează de la un scrutin la altul, iar reprezentanții sunt aleși de un număr tot mai mic de alegători. Bineînțeles, acest lucru nu se datorează faptului că românii nu mai cred în instituțiile democrației, ci pentru că românii nu sunt satisfăcuți de cei care se află la putere, indiferent că facem referire la o putere centrală sau locală.

Dacă o simplă definiție a democrației ne arată că aceasta înseamnă "guvernarea de către popor pentru popor", atunci se naște o întrebare: cine realizează o guvernare și interesele cui le reprezintă aceasta, atunci când poporul e în dezacord și are preferințe diferite?

Slaba reprezentare la vot din acest an ne-a dovedit încă o dată că actorul colectiv sau electoratul s-a plictisit să tot asculte programe electorale care de multe ori se cufundă în doctrine politice care nu sunt nici de dreapta, nici de stânga.

Pentru acest electorat confuz, trebuie să luptăm ca la alegerile parlamentare ce vor avea loc în toamna acestui an să fie nu unele pline de promisiuni deșarte, ci unele în care mesajul politic să fie clar înțeles, iar odată pentru totdeauna fiecare politician să se hotărască pe care parte a baricadei se află: stânga sau dreapta!

Închei această declarație politică cu dorința de a-i felicita pe toți cei care au câștigat aceste alegeri dorindu-le mult succes pe viitor și să nu uite că prima lecție despre democrație se referă la popor și la interesele acestuia.

  Dumitru Avram - declarație politică cu titlul Românii - victime ale capitalismului sălbatic;

Domnul Dumitru Avram:

"Românii - victime ale capitalismului sălbatic"

Campania electorală, premergătoare alegerilor locale, s-a declanșat furtunos, ca un preludiu wagnerian. Nu mai puțin de 200.000 de candidați s-au înfruntat într-o bătălie acerbă pentru scaune de primari ori de consilieri. Deși s-a înscris în tradiția acelor bălăcăreli comice din vremuri cațavenciene, actuala confruntare a fost și este mai parșivă ca oricând, întrucât în spatele ei se află marele "LOZ" ispititor al fondurilor comunitare pe care viitorii primari și președinți de consilii județene le vor dijmui după bunul plac.

O asemenea perspectivă i-a incitat pe unii parlamentari și miniștri să părăsească fotoliile de înalți demnitari pe care le ocupă în Capitală, pentru a coborî în așezările țării, acolo unde timp de 18 ani nu s-a prea întâmplat nimic, în afara jafului barbar al tranziției spre capitalismul sălbatic, dar care, peste noapte, tind să devină adevărate mine de aur. Tentația lozului câștigător este atât de mare, încât mai fiecare candidat a jucat și joacă în neștire la loteria electorală, cheltuind bani scoși de la ciorapul propriu, dar și din vistieria partidului care l-a împins într-un joc pe cît de îmbietor, pe atât de riscant.

Nimeni nu se vedea însă pierzând. Toți sperau să prindă marele crap comunitar, cu o râmă mică autohtonă. Pentru milioanele de alegători, care-și drămuiesc la sânge banii câștigați cu trudă, gestul acesta de a arunca pe fereastră milioane de lei, în speranța că se vor înmulți precum ciupercile după ploaie, constituie o adevărată nebunie. Nu și pentru politicienii slobozi la pungă. Ei sînt convinși că banii investiți în alegeri vor fi recuperați, cu vârf și-ndesat, de pe spinarea celor care i-au votat sau din diverse afaceri mafiote.

Unele partide și candidații lor au început să tocmească pielea ursului din pădure încă înaintea deschiderii campaniei electorale. Vorba aceea, cine se scoală de dimineață departe ajunge, dacă trece pragul. De Paști, candidații liberali au cheltuit milioane de lei, oferind unor alegători defavorizați de capitalism pachete cu alimente - carne, ulei, zahăr, orez, făină, ouă și alte produse - deși până atunci, vreme de 4 ani, n-au avut ochi să vadă cît de greu trăiesc cei mai mulți oameni ai acestei țări. PNL, care de 4 ani guvernează țara neconstituțional, imoral și incompetent, nu lăcrimează niciodată pentru cei năpăstuiți. Liderii săi, de ieri și de azi, au fost călăuziți de un singur principiu: când ești la putere, tai și spânzuri de așa natură încât în opoziție să poți sta cu burta la soare ca un nabab, zece sau douăzeci de ani.

La rândul lor, social-democrații, profitând de tradiționala sărbătoare de 1 Mai, și-au adunat "suporterii" în Parcul Izvor, la o chermeză populară menită să reverse peste București nu numai izul instant al grătarului, dar și o veselie atât de persistentă, încât participanții să nu-i uite gustul ei nici atunci când vor intra în cabinele de vot, cu buletinele în mână. Numai că, pomanagiul șef al organizației locale a PSD s-a trezit într-o mare încurcătură. Atât micii, cât și tricourile inscripționate cu inițialele partidului n-au putut acoperi cererea excesivă a hămesiților simpatizanți, dând naștere unor nemulțumiri rău prevestitoare.

PD-L, în ale cărui conturi curg banii gârlă, fără să se știe și cât de legal, s-a mărginit, pentru început, la băi de mulțimi despuiate pe litoral, avându-l, ca de obicei, drept protagonist, pe agitatorul de profesie Traian Băsescu. PD-L nu umblă cu cratița și tigaia pe drum. Liderii săi investesc mult mai eficient, racolând primari păpușari de pe la alte partide, pe care-i plătește în viu, ca în oborul de vite.

Când nu ai o lege electorală care să interzică drastic asemenea practici perverse menite să altereze conștiința umană, când fraudarea alegerilor și terorismul politic nu sunt pedepsite, ci, dimpotrivă, sunt încurajate de autorități și practicate la scenă deschisă de partidele care cochetează cu puterea, atunci este greu să vorbești despre democrație în România. La noi, însă, ilegalitatea devine normalitate, încât, însăși justiția se adaptează la unele anomalii.

  Paul Magheru - declarație politică având ca temă Alegerile locale din județul Bihor;

Domnul Paul Magheru:

"Alegerile locale din județul Bihor"

Alegerile locale din județul Bihor au adus cu sine o reconfigurare a reprezentanței la nivelul instituțiilor administrativ- politice. Ani de zile, Oradea a însemnat fieful PD-L, înscăunându-se în plan local o redută afaceristo-politicianistă care de-a lungul mandatelor nu a făcut altceva decât să-și servească propriile interese. Rezultatele s-au și văzut cu timpul, Oradea fiind un oraș care de ani de zile cunoaște un ritm lent de dezvoltare. Lipsa investițiilor străine, cu toate că vorbim de un oraș de graniță, a făcut ca orașul să rămână mult în urma altor orașe, gen Cluj- Napoca sau Timișoara, care au cunoscut în ultimii anii un adevărat salt economic. E adevărat că acestea sunt orașe mai mari decât Oradea, dar poziția strategică a orașului, și anume cea de frontieră, ar fi trebuit să producă efecte puternice în ceea ce privește dezvoltarea.

În contextul acesta, cetățenii Oradei au simțit nevoia unei schimbări, astfel că în locul primarului PD-L-ist Mihai Groza, candidat la cursa pentru un nou mandat, a fost ales candidatul PNL, Ilie Bolojan. Candidatul PNL a câștigat Primăria Oradei din primul tur de scrutin, cu un procent de 50,37%, pe locul al doilea situându-se candidatul PD-L, Mihai Groza, cu un procent de 20,51%, iar pe locul al treilea s-a situat candidatul UDMR, Biro Rozalia, cu un procent de 19,98%.

La nivelul Președinției Consiliului Județean, câștig de cauză a avut tot un candidat al PNL, Radu Țârle, care a obținut un procent de 27,93%, urmat fiind pe locul al doilea de către Alexandru Kiss, cu un procent de 23,13%, iar pe locul al treilea, din partea PD-L, Ștefan Seremi, care a obținut un procent de 23,01%. La nivelul Consiliului Local Oradea, cele 27 de mandate de consilieri au fost repartizate în felul următor: PNL, zece mandate, PD-L și UDMR, câte șapte mandate fiecare, iar PSD câte trei mandate. În ceea ce privește Consiliul Județean Bihor, cele 34 de mandate de consilieri au fost repartizate, câte zece mandate pentru PNL, adică 25,04%, nouă mandate pentru PD-L, 23,34%, nouă mandate pentru UDMR, 22,46% și șase mandate pentru PSD, adică 13,55%.

La nivel de primari, în județul Bihor au fost declarați aleși din primul tur de scrutin 49 de primari, iar ceilalți 52 fiind desemnați după cel de-al doilea tur de scrutin. Per total la nivelul județului Bihor, dintr-un număr de 511881 de alegători înscriși pe listele electorale s-au prezentat la urne un număr de 276852 de persoane, adică 54,09%. În ceea ce privește PRM, rezultatul obținut la nivelul Consiliului Local a fost de 3,76%, la Consiliul Județean de 3,58%, la Președinția Consiliului Județean 3,5%, iar pentru primăria Oradiei, candidatul PRM Mihai Drecin a obținut 1,4%.

Privind rezultatele în ansamblu se poate afirma că atât la nivelul orașului Oradea, cât și la nivelul județului Bihor s-a manifestat tendința înlocuirii hegemoniei PD-L-iste, dar și UDMR-iste, cele două partide pierzând funcțiile cheie ale administrației locale, Primăria și Președinția Consiliului Județean, în dauna PNL.

Dincolo de tabloul exact al acestor alegeri locale se poate observa, și la nivelul județului Bihor, ușoara scădere a PD-L-ului, fenomen înregistrat în întreaga țara și care confirmă pierderea galopantă a simpatiei populare de către președintele Traian Băsescu, cel care se identifică cu PDL.

În privința Partidului România Mare, scorul obținut, atât pe plan local cât și național, reflectă un adevăr tot mai dureros, și anume faptul că PRM luptă singur împotriva tuturor, atât cu mafia sondajelor, cât și cu fraudele electorale puse la cale de mașinăriile mafiote de partid, al celor care cu bani au ajuns să-și cumpere votul. Partidul România Mare și-a păstrat mereu coloana vertebrală necoborându-se la nivelul pomenilor electorale și a matrapazlâcurilor electorale pe care celelalte partide le practică cu aviditate.

Cetățenii sunt suverani prin votul lor, dar, din păcate, manipularea și fraudarea alegerilor au marcat și acest scrutin electoral. În speranța că românii se vor trezi în ceasul al doisprezecelea, iar la următoarele alegeri, parlamentare și prezidențiale, vor da un vot patriotic, nu ne rămâne decât să le urăm românilor să urmeze îndemnul imului național, deșteaptă-te române!

  Rareș Șerban Mănescu - Guvernul a alocat bani pentru achiziționarea de clădiri pentru grădinițe, școli și licee în 15 județe ale țării;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Guvernul a aprobat alocarea a 31,656 milioane de lei pentru achiziționarea a 44 de clădiri pentru grădinițe, școli și licee din 15 județe ale țării.

O bună parte a clădirilor în care sunt grădinițe, școli generale și licee au aparținut altor proprietari, ele au fost confiscate de regimul totalitar și retrocedate apoi acestora. Pentru o bună parte dintre ele, Ministerul Educației, cu autoritățile locale, a găsit de cuviință necesitatea cumpărării acestora.

Unitățile de învățământ nu dispun de terenuri pentru construirea de noi clădiri, nu există soluții de mutare, iar autoritățile locale nu dispun de resurse financiare pentru achiziție. De asemenea, în unele cazuri au fost restituite în totalitate terenurile pe care sunt amplasate clădirile unităților de învățământ, inclusiv curțile.

Banii vor fi transferați din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului către bugetele locale din județe, prin intermediul inspectoratelor școlare județene.

Sumele alocate prin Hotărârea de Guvern pot fi completate cu fonduri din bugetele locale și alte surse legal constituite în vederea achiziționării imobilelor.

Toate imobilele care fac obiectul actului normativ urmează a fi achiziționate prin vânzare-cumpărare în urma unui proces de negociere cu proprietarii. Achiziția imobilelor retrocedate se va realiza în termen de 90 de zile de la adoptarea hotărârii.

  Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică intitulată Regretele în politică sau politica regretelor;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

"Regretele în politică sau politica regretelor"

Pe final de campanie au apărut și regretele... Unele mai noi, altele mai vechi. Un fel de mea culpa pe care unii înțeleg să și-o facă sub forma unei confidențe, în fața electoratului, sperând că le mai câștigă puțină simpatie. Poate că unora asemenea sincerități li se par mai bune decât ipocrizia, însă eu, ca cetățean al acestei țări, sunt plictisit să aud la fiecare șase luni că desemnarea lui Tăriceanu ca premier este o greșeală. Nu suntem confidenții președintelui, poate ar fi trebuit să-și caute consilieri mai buni care să-i asculte toate neajunsurile și să-i aline suferințele.

În mod surprinzător, ceea ce regretă fostul lider al Alianței DA este că a respectat Protocolul Alianței.Deci, marele regreteste acelea că s-a ținut de cuvânt și a respectat un contract. Să înțelegem din această declarație că planul său era altul și nu a reușit atunci să-l pună în practică? Iar dacă nu a fost să fie în 2004, poate aceste neîmpliniri vor fi reparate în 2008? Avem deja toate indiciile acestui posibil scenariu. Strategia este clar conturată, iar rezultatul consultării populare nu va conta deloc, guvernarea fiind acordată discreționar celor care, în opinia președintelui Băsescu, o merită.

Totuși, vreau să cred că trăim într-un regim democratic, în care votul popular dictează majoritățile, iar principiul suveranității poporului mai funcționează încă. Dacă nu putem garanta respectarea acestor principii de bază ale democrației, de ce să mai meargă oamenii la vot dacă voința lor va fi interpretată după altă regulă decât cea a majorității?

Nu vreau să enumăr aici toată gama de regrete exprimate public de-a lungul timpului de către domnul președinte. Însă este greu să mai crezi că cineva este sincer când azi regretă că a fost coleg de Guvern cu Valeriu Stoica și mâine acesta devine extrem de util formațiunii prezidențiale. (5 iulie 2000, Traian Băsescu: "Recunosc cu durere în suflet că am făcut parte dintr-un Guvern care disprețuiește oamenii și regret că am fost coleg cu domnul Stoica, care, în calitate de avocat, de jurist, trebuia să înțeleagă toate consecințele aplicării legislației pe care a promovat-o".)

Aceste inconsecvențe trădează un singur lucru: că regretele în politică sunt niște trucuri ieftine la care fac apel cei vicleni și dornici să manipuleze emoțional masele. Regretul la noi se aproprie mai mult de politică decât de sinceritate.

Ceea ce uită politicienii este că și poporul are regretele sale, pe care e drept și le spune rar, odată la 4 ani sau la... 5 ani.

  Ion Stan - declarație politică intitulată: Ziua porților deschise la hăitași - sărbătoarea împăratului gol;

Domnul Ion Stan:

"Ziua porților deschise la hăitași - sărbătoarea împăratului gol"

Este bine să ne amintim că numele dealului Cotroceni se trage din verbul "a cotroceni", care desemnează acțiunea de a hăitui vânatul, pentru a fi adus în bătaia puștii lui Vodă.

Duminică, 18 mai A.D. prin 2008 Înalt Ucaz, Vodă Băsescu a decretat: "De azi înainte, 18 Florar va fi Ziua Victoriei Prezidențiale Traian Băsescu!"

Înaltul ucaz a fost transmis poporului pe cale bucală, prin chiar gura aurită a cetățeanului - președinte, care nu putea pierde prilejul să mai exerseze câteva vocalize antiparlamentare, hăhăite în fața microfoanelor avide de saliva chiriașului de la Cotroceni.

Avem serioase temeiuri să credem că Traian Băsescu, proclamând o zi a porților deschise la hăitași și hăituire, a făcut doar o probă de microfon pentru spectacolul ce va urma. Un spectacol în care este pregătit să se folosească de întregul arsenal al puterii secrete, aflate la îndemâna instituției prezidențiale chiar cu riscul de a atrage oprobiul asupra imoralității mijloacelor și a compromite irevocabil ce a mai rămas din bruma de credibilitate a serviciilor de informații.

Incapabil să finalizeze vreun proiect serios ca fost primar al Capitalei, impotent să managerieze o politică a Administrației Prezidențiale care să redreseze direcția greșită spre care se îndreaptă România, cetățeanul - președinte recurge la repetate tentative de a provoca, prin diversiuni și terorism mediatic, crize de istorie națională, scontând pueril că instituțiile democratice fundamentale vor cădea în capcana întinsă de hăitașul șef, iar el se va putea erija în salvatorul națiunii.

Stratagema de care se folosește Traian Băsescu este veche de când lumea, fiind un fel de... scuzați-mă, vă rog, "femeie de serviciu" care-i resuscitează pe toți impotenții politici. Însămânțarea fricii, teroarea publică realizată cu false amenințări, inventarea de ticăloșii, de satane naționale și alte pericole a fost, întotdeauna, profesiunea de credință a politicianului corupt și venal, care mituiește poporul cu speranțe deșarte săvârșind cea mai oribilă piraterie politică, adică raptul tâlhăresc al puterii.

De ce va ieși la atac Traian Băsescu? Ce miză mare l-aruncă pe el în lupta alegerilor primarului general al Capitalei, dacă pentru aceasta își încalcă prerogativele constituționale?

Traian Băsescu iese la atac împins de nevoi, de spaime și dragele lui grupuri de interese specializate în devalizarea, an de an, a bugetelor administrațiilor locale, în general, dar al Capitalei în mod special.

Viitorul primar general al Capitalei trebuie, în viziunea supremului interes reprezentat de Traian Băsescu, să vrea și să poată acoperi uriașele matrapazlâcuri, de foarte multe miliarde, învârtite de funcționari corupți din administrațiile locale, devenite jalnice marionete ale unor clanuri mafiote care-și dispută contractele serviciilor publice. Cetățeanul-președinte cunoaște bine lumea care-l aruncă pe el în luptă, pentru susținerea unui anume candidat ca primar general al Capitalei. O lume care l-a subjugat și de care se teme. O lume care l-a îmbogățit și acum pretinde să fie servită, adică să i se permită manipularea puterii corupte în propriul beneficiu.

Candidatul în care cetățeanul-președinte are încredere trebuie să ne trezească prudența. Nu oricine poate fi creditat de Traian Băsescu să acopere dezastrele pe care el și succesorul său le-au lăsat în bugetele municipalității.

Ca fost ministru al internelor și patron al serviciilor de poliție politică acoperit sub pălăria Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, Vasile Blaga va mai avea în mână, pe termen scurt și mediu, importante hățuri pentru strunit diverși nărăvași. Omul ales este, cel puțin, pe măsura înaintașilor.

De altfel, în lumea opiniilor încă necenzurate, ale blog-erilor umblă zicerea: "Blaga aduce... Blaga, Vameșul de va veni, el pe mulți va vămui".

Cu aceste raționamente și răspunsuri este oricui evident că buzduganul războiului aruncat duminică 18 mai, Anno Domini 2008, în ziua porților deschise ale palatului hăitașului... pardon Cotroceni, este al unui împărat gol. Gol de adevăr. Gol de onestitate politică. Gol de orice bune intenții.

Trăiască împăratul gol!

  Ion Stan - declarație politică intitulată: Animale politice: calul lui Caligula, senator; buldogul lui Băsescu, primar. Al treilea împărat al Romei și al treilea președinte al României - nefericite și întâmplătoare coincidențe;

"Animale politice: Calul lui Caligula - senator, buldogul lui Băsescu - primar

Al treilea împărat al Romei și al treilea președinte al României nefericite și întâmplătoare coincidențe"

Al treilea împărat roman, "Caligula" (Cizmuliță), a fost impus în suprema demnitate a Imperiului Roman de către garda pretoriană și acceptat de Senat. Drept recunoștință, Caligula și-a numit calul senator.

Al treilea președinte al României, Traian Băsescu, este produsul nedemocrat al unei fraude electorale, fiind impus în suprema demnitate republicană de o ocultă gardă pretoriană a unei așa-zise Internaționale Portocalii, în realitate o mafie transnațională, care a ocupat economic centrul și estul Europei post-comuniste. Drept recunoștință, Traian Băsescu, ajuns președinte, a insultat suprema putere reprezentativă a poporului și garantul supremației Constituției, numind Parlamentul "adunare de ticăloși" și Curtea Constituțională "adăpost de infractori".

La început, domnia împăratului Caligula s-a caracterizat prin popularitate și generozitate. Pâinea și circul îndestulau pe toți cetățenii Romei. Dar, numai după 8 luni, într-o cetate cu 182 de sărbători pe ani, trezoreria și grânarele au secătuit, iar domnia lui Caligula a devenit despotică, incoerentă, marcată de extravaganțe, cruzimi și teroare.

Și președinția lui Traian Băsescu a debutat printr-o sarabandă a spectacolelor de adulație, popularitate și promisiuni. Apoi, părăsit de toți cei aleși să-i fie sfetnici apropiați, "Zeus" a rămas singur în Olimpul Cotrocenilor și a transformat România în țara incoerenței politico-administrative, a permanentelor scandaluri politice, asezonate cu picanterii blonde, minijupe și chiar cu câte o arestare suspectă, așa, ca un avertisment pentru cine... limbă lungă antiprezidențială ar putea avea. Adversarii politici sunt zdrobiți ca muștele, sub greutatea unor prefabricate dosare de corupție, în timp ce pretorii prezidențiali lichidează, rând pe rând, "ifosele" de democrație ale principalelor autorități constituționale ale statului.

Nero, fratele și succesorul lui Caligula, a dat foc Romei.

Băsescu, piromanul din Rouen, vrea, cu tot dinadinsul, să incendieze România. Amintirea estuarului Senei cu aproape 40 de nave cuprinse de vâlvătăile unui foc ce nu se mai sfârșea, îi provoacă pesemne, "bărbăția", iar andropauzatul nu-și poate reprima obsesia. Ghiftuit, după o masă duminicală cu piticii săi politici, cu mintea trimisă la plimbare prin vreo sordidă speluncă din porturile Levantului, piromanul din Rouen s-a lansat în perorații insultătoare grave la adresa adversarilor politici ai buldogului... pardon, candidatului democrat-liberal pe care dorește, musai, să-l impună primar general al Capitalei. Altfel, vai și amar va fi de toți cei care au prăduit bugetele municipalității și distrus Bucureștiul vreme de vreo 15 ani.

Nemulțumit de maniera calmă, atmosfera de civism și respect mutual cu care candidații în alegerile locale și-au început campania, Traian Băsescu a intrat în sevraj, lipsindu-i drogurile sale preferate: mahalagismul politic, invectivele și scandalul. Așa că le-a aruncat sămânța. Primind ok-ul tătucului-președinte, democrat-liberalii au dezgropat securea războiului. Arsenalul electoral din vremurile de glorie ale dreptei interbelice: topoare, ciomege, răngi, țevi de metal, pietre. Victimele campaniei electorale "patent Băsescu", stil "Sfarmă-oase" au fost nevoite să solicite protecția companiilor de securitate, iar acestea au trecut la reprimarea turbulenților cu... gloanțe de cauciuc.

Nu-i o scenă din comediile lui Caragiale. Este rodul a ceea ce, iresponsabil, anticonstituționalul cetățean-președinte Traian Băsescu a însămânțat, iar actorii evenimentelor au încasat, întrecându-se în a-i face hatârurile andropauzatului politic de la Cotroceni.

Se vede, ca-n poveste, cale de la șapte poște, că Traian Băsescu tânjește după o nouă suspendare. Are nevoie de un concediu prelungit, pe care să-l petreacă în turnee de lapidare a democrației, de spurcare a clasei politice și apologie a violenței politice.

Să nu se aștepte la vacanță pentru manipularea alegerilor parlamentare. În schimb, s-ar putea să primească altceva. Să fie obligat să promulge, în premieră legislativă absolută, legea controlului sănătății facultăților mintale a deținătorilor de înalte demnități publice.

Asta și pentru a nu se mai repeta întâmplarea de pomină, când unui prim-ministru al lui Carol I i s-a năzărit că este bulldog și, în timpul ședințelor Consiliului, intra sub masă, mârâia și mușca miniștrii de picioare.

Trimis pentru un consult la Paris, la cea mai mare somitate a vremii, profesorul Charcot, acesta a întrebat ce funcție deține distinsul om politic la el în țară. "Prim-ministru", i s-a răspuns. "De cât timp?". "A prezidat mai multe guverne, vreo zece ani și mai bine, domnule doctor". "Heureux pays!" ("Fericită țară!"), a diagnosticat somitatea medicală.

La așa năravuri, așa lege să te lege și atunci să te ții bine, cetățene președinte.

  Traian Constantin Igaș - declarație politică cu subiectul Mediul înconjurător, încotro?;

Domnul Traian Constantin Igaș:

Declarație politică intitulată "Mediul înconjurător, încotro?".

Se cuvine ca la începutul lunii iunie a fiecărui an, așa cum este și normal, să discutăm câteva dintre problemele pe care le prezintă astăzi mediul înconjurător, implicit natura care ne înconjoară. Solicit acest lucru și în calitatea mea de vicepreședinte al unei comisii care are în atribuțiile sale și pe cele ce țin de amenajarea teritoriilor și echilibru ecologic. Cu atât mai mult doresc să mă opresc asupra acestei zile, întrucât problemele pe care astăzi mediul înconjurător ni le prezintă nu sunt deloc de neglijat, dacă pomenim doar un subiect: încălzirea globală.

Ziua Mondială a Mediului, 5 iunie, a fost stabilită de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1972 pentru a marca deschiderea Conferinței asupra Mediului Uman, care a avut loc la Stockholm și care a recunoscut eșecul omenirii în gestionarea biosferei și a chemat la minimizarea decalajului dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. De la această Conferință, numeroase țări au introdus problemele de mediu în agendele lor și multe organizații de mediu guvernamentale și neguvernamentale au fost create. Și sunt de părere că același lucru ar trebui să-l facem și noi.

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înțelege ansamblul de elemente și fenomene naturale și artificiale de la exteriorul Terrei, care condiționează viața în general și pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noțiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimțite. O altă definiție o găsim în Legea protecției mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale.

Primejdia reprezentată de poluare a crescut și crește neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan național și internațional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării. Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătății a îmbrăcat de-a lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare.

Din ce în ce mai des, zilnic chiar, aflăm despre pericolele pe care le prezintă încălzirea globală. Prea puțin însă aflăm despre măsurile ce se iau pentru o reducere a acestei încălziri, cu atât mai mult cu cât efectele ei se răsfrâng asupra întregii planete, nu doar a unui anumit teritoriu. Măsuri ar trebui să luăm fiecare dintre noi, iar exemple putem da fiecare. Cauza principală a încălzirii globale este creșterea concentrației de CO2 în atmosferă în ultimele secole.

Pe lângă dezvoltarea industrială, o altă cauză la fel de importantă o reprezintă defrișările masive ale pădurilor. Acestea duc la o creștere a concentrației de noxe, ceea ce provoacă efectul încălzirii globale și epuizarea stratului de ozon. Valurile de căldură,o altă consecință a încălzirii globale, implică unele riscuri pentru sănătatea populației, mai ales în zonele urbane, unde temperaturile sunt mai ridicate.

Din partea fiecărui cetățean este nevoie de mult mai multă atenție pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată și pentru a putea folosi condițiile de viață pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijență acest aspect important al vieții lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare și distrugere a mediului și implicit la distrugerea sănătății fiecăruia dintre noi și a celor din jur. Actualul Guvern a încasat sume enorme din taxa de înmatriculare pe care cetățenii au fost nevoiți s-o plătească în momentul achiziționării unui autoturism. S-a spus despre acești bani că se vor regăsi ulterior în proiecte de mediu, proiecte care să ducă la o îmbunătățire a situației actuale a mediului înconjurător. Până acum nu putem observa niciun fel de proiect despre care să putem spune că a fost realizat din banii colectați din această taxă. Ne întrebăm însă când va ajunge și mediul pe masa de lucru a Guvernului, iar acesta să-l considere o prioritate.

  Marius Rogin - declarație politică cu tema În grija cui rămân refugiații?;

Domnul Marius Rogin:

"În grija cui rămân refugiații?"

Cei mai mulți dintre noi au aflat, la un moment dat, că în România există, pe lângă clasicele "naționalități conlocuitoare", o mulțime de anonimi veniți de departe. Încântați de faptul că dețin această informație, băștinașii nu se mai obosesc să facă vreun pas în plus. Nu-și pierd vremea încercând să afle ce e dincolo de aerul lor înstrăinat. Ce i-a făcut să aleagă drept stație terminus o țară care nu e tocmai cea mai bună posibilă. Și ce au adus cu ei de departe. Câți dintre noi știu ce tradiții culturale sunt în Congo, ce anume celebrează kurzii, care sunt sărbătorile sirienilor ori în ce fel au îmbogățit arta lumii iranienii?

Chipuri exotice. Le remarci pe stradă și treci mai departe. Ai destule lucruri care să te preocupe, oamenii ăștia n-au loc în gândurile tale. Și totuși, cine sunt străinii cu care împarți orașul? Refugiații - de la fete străine la prieteni. Mulți dintre ei sunt studenți, alții au venit aici cu afaceri. Inși obișnuiți, de care nu te deosebești prea mult. Dar mai sunt și altfel de personaje, cei care n-au ajuns aici de plăcere. Li se spune refugiați. Au plecat din țările lor pentru a putea supraviețui. Persecuții politice, abuzuri sexuale, războaie civile, sărăcie, foamete, nimic din ce-au lăsat acasă nu le hrănește dorul. Doar familiile, ramase în urmă, într-o lume la care majoritatea nu mai are acces.

Pe data de 4 decembrie 2000, Adunarea Generală a scos în evidență faptul că în 2001 se celebrează cea de-a 50-a aniversare a Convenției din 1951 referitoare la Statutul Refugiaților și că Organizația pentru Unitatea Țărilor Africane (OAU) a fost de acord cu sărbătorirea Zilei Internaționale a Refugiaților concomitent cu Ziua Refugiaților din Africa (20 iunie). În concluzie, s-a hotărât ca, începând cu anul 2001, ziua de 20 iunie să reprezinte Ziua internațională a refugiaților.

La 28 iulie 1951, în cadrul Conferinței Plenipotențiarilor Națiunilor Unite este adoptată Convenția ONU cu privire la statutul refugiaților. Principalul scop al Convenției a fost de a furniza o definiție generală a persoanelor care trebuie considerate ca refugiați și a statutului legal al acestora. Punctul de plecare al convenției este Carta Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului, unde sunt enunțate drepturile și libertățile fundamentale ce trebuie respectate tuturor oamenilor, indiferent de rasă, religie, naționalitate etc.

În Articolul 1 al Convenției de la Geneva din 1951, refugiatul este definit ca fiind persoană care "În urma unor evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951 și a unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniei publice, se află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate, sau datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care, neavând nicio cetățenie și găsindu-se în afara țării în care avea reședința obișnuită, ca urmare a acestor evenimente, nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se reîntoarcă".
Refugiații se definesc ca fiind acele persoane care devin refugiați datorită evenimentelor apărute în țara de origine în timpul absenței lor.

Există doua categorii de reglementări a problematicii refugiaților la nivel regional: Agenții ale Națiunilor Unite special create pentru a opera la nivel regional. O persoană nu poate beneficia de statutul de refugiat conform Convenției din 1951 dacă beneficiază de protecția și asistența unor Agenții ale Națiunilor Unite altele decât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați. UNRWA (the United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in Near East), spre exemplu, acordă asistență și protecție numai în unele țări ale Orientului Mijlociu - dacă un refugiat din Palestina solicită protecție în afara zonei în care operează UNRWA, solicitarea acestuia poate fi luată în considerare în conformitate cu criteriile Convenției din 1951.

Acorduri ale guvernelor dintr-o anumită regiune, independente de comunitatea internațională. Un instrument regional recent, ce guvernează aspectele specifice ale problemelor refugiaților din Africa, este Convenția Organizația Unității Africane (OUA), adoptată de Adunarea șefilor de stat și de guvern ai OUA în anul 1969.

Una dintre obligațiile autorităților, dar nu numai a lor, ci și a noastră, este aceea de a ne preocupa de integrarea acestor persoane în comunitățile în care au fost primiți. Fiecare dintre noi putem contribui la îmbunătățirea condițiilor lor de viață, prin acceptarea lor în rândurile noastre, prin oferirea unui adăpost, a unui loc de muncă sau a unei mici posibilități de a-și educa copiii. Pentru oricare dintre noi aceste lucruri sunt extrem de importante. Iar ceea ce nu trebuie să uităm este că așa cum și românii au între ei refugiați și românii au fost în anumite locuri și anumite vremuri niște refugiați. Și ei au pierdut tot ceea ce aveau, inclusiv identitatea. Și ei au fost mai mult sau mai puțin sprijiniți, iar noi se cuvine ca la rândul nostru să sprijinim.

  Constantin Faina - declarație politică: Lupul paznic la oi;

Domnul Constantin Faina:

Declarație politică intitulată "Lupul paznic la oi".

În conformitate cu datele publicate de Administrația Națională Apele Române, în anul trecut s-au înregistrat 82 de poluări accidentale, din care 49 cu produse petroliere, 15 cu substanțe organice, 8 cu produse de origine anorganică și 10 poluări de altă natură.

Peste 20% din totalul poluărilor provin din surse neidentificate, 12% s-au produs pe fluviul Dunărea, iar 8% au dus la mortalitate piscicolă.

Poluatorii sunt cunoscuți; ei sunt atât din mediul industrial, poluatori din domeniul petrolier și minier, cât și din cel agricol, dar și operatorii serviciilor de gospodărire a apei.

Surprinzător sau nu, operatorii serviciilor de gospodărire a apei, adică cei care sunt chemați să elimine poluarea, reprezintă 40% din cei care poluează apele de suprafață. Șocant, nu? Din cele 397 de stații de epurare, câte sunt în total în municipiile din țară, doar 14, da, doar 14 stații, adică 3,53% se încadrează în standardele europene, adică au o tehnologie care să permită să rețină complet nitrații, sulfații, metalele grele, suspensiile și alți compuși, restul nu îndeplinesc aceste cerințe.

Credem că sistemul de penalități pe care îl folosim pentru toți agenții economici și operatorii de gospodărire comunală atunci când sunt depășiți indicatorii limită, este total ineficient.

Până când se vor accesa fondurile de la Uniunea Europeană în anul 2009, apreciem că se impune folosirea eficientă a fondurilor bugetare și extrabugetare. Operatorii de gospodărire comunală trebuie să retehnologizeze sistemele de epurare, să avem curajul de a încredința această activitate unor operatori regionali care dețin certificări de calitate la cele mai înalte standarde și au putere financiară pentru a asigura dezvoltarea infrastructurii și serviciilor de calitate în toate localitățile.

În condițiile în care până la sfârșitul perioadei de tranziție volumul de investiții necesar pentru conformarea cu normele europene va fi de 19 milioane de euro pentru sectorul de apă și canalizare, rolul și aportul operatorilor, devin esențiale.

Suntem de părere că operatorii trebuie stimulați în inițierea și derularea tuturor proiectelor de reabilitare a rețelelor de canalizare, a stațiilor de epurare, pentru a nu constata în timp, că am păstrat " lupul paznic la oi".

  Constantin Faina - declarație politică: Seceta și prețul alimentelor;

"Seceta și prețul alimentelor"

Nu credem că există nici un motiv să se pună la îndoială, acum, în preajma declanșării secerișului, previziunile obținerii unei recolte bogate în anul curent. Starea de vegetație a cerealelor păioase, îndeosebi a grânelor, condițiile climatice favorabile generează o prognoză de 6 milioane de tone de grâu.

Se estimează, de asemenea, o producție de 9,8 milioane tone porumb cu 2,6 ori mai mare decât în anul 2007. Un asemenea an agricol, care se anunță bun, poate încetini, corespunzător afirmațiilor guvernatorului BNR, și inflația cu cel puțin 1% și poate contribui la stagnarea sau reducerea prețurilor, concomitent cu ieșirea de sub dependența importurilor masive de alimente.

În mod normal, în acest an prielnic, producătorii, angrosiștii și procesatorii ar trebui să-și valorifice produsele/producția în condiții de maximă eficiență.

Lipsa unei piețe de desfacere, prețul mic care se oferă producătorilor și creșterea continuă a prețurilor plătite pentru înființarea culturilor, întreținere și alte lucrări agricole, sunt probleme de care se plâng an de an fermierii.

Cotațiile petrolului pe piețele internaționale au antrenat scumpiri, inclusiv la alimente. Concurența neloială mărește și ea scumpirile. Am ajuns ca un kilogram de legume sau fructe să fie vândut cu un preț aproape ridicol de către producător și ajunge să fie cumpărat de noi, consumatorii, și de 30 de ori mai scump. Pentru a nu le scădea profitul, atât intermediarii cât și marile lanțuri de magazine nu vor să mărească prețul de achiziție de la producător.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale considerăm că trebuie să găsească soluții pentru sprijinirea structurilor de achiziții, a morarilor și brutarilor care nu sunt interesați, datorită costurilor imense cu depozitarea, să-și mobilizeze stocuri de durată. Prin politici realiste, prin măsuri, fără să se abată de la regulile comunitare, ministerul trebuie să atragă marile companii internaționale care operează pe piața cerealieră, să valorifice producția internă, în detrimentul importurilor. Nu de alta, dar în mod paradoxal, anii agricoli bogați au însemnat un dezastru pentru producători, obligându-i să-și vândă recolta la prețuri de nimic.

Natura a fost până acum bună cu noi. Seceta nu a afectat producția agricolă. Depinde de noi de a înțelege marea șansă agrară a României și dacă Guvernul va dovedi acest lucru, prin măsuri economice și financiare de susținere a agriculturii, așa cum fac multe state europene. Noi, consumatorii, nu vom mai avea motive de neliniște privind prețul produselor agricole.

  Eduard Raul Hellvig - declarație politică cu tema Alegerea președinților de consilii județene, pentru prima dată, prin vot uninominal;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declarație politică: "Alegerea președinților de consilii județene, pentru prima dată, prin vot uninominal".

La alegerile locale din 1 iunie 2008, președinții de consilii județene au fost votați, pentru prima dată, prin vot uninominal, într-un singur tur de scrutin. Deși ne așteptam la consecințe spectaculoase, totuși, rezultatele alegerilor locale arată că, în cele mai multe cazuri, președintele consiliului județean aparține aceluiași partid care a obținut majoritatea în consiliul respectiv. Acest lucru demonstrează că votul uninominal nu a generat efectele scontate.

Primele alegeri locale, care au fost organizate în baza votului uninominal, arată că, în proporție covârșitoare, partidul care a obținut majoritatea în consiliul județean este cel care a dat și președintele organizației respective. Acest tandem este întrucâtva firesc și demonstrează că, indiferent de procedură, opțiunile cetățenilor sunt constante. Pe de altă parte, practica a arătat că sistemul de vot uninominal, în varianta actuală, pune accentul, totuși, pe o opțiune politică. Putem afirma că este un lucru natural faptul că alegătorii, care și-au dat votul pentru un anumit partid, au sprijinit și candidatul acestui partid la funcția de președinte al consiliului județean. În același timp, logica foarte populară, conform căreia nu se votează partidul, ci candidatul, nu se verifică în cazul de față, pentru că nu poate fi vizualizat un candidat fără susținerea unui partid.

O problemă foarte importantă care se ridică în această situație este cea a unui eventual blocaj în consiliile județene, provocat de faptul că alegerea președinților acestora, deși se face prin vot uninominal, nu se realizează cu o majoritate absolută, așa cum se procedează în cazul primarilor, pentru a le da o mai mare legitimitate. De aceea, președintele unui consiliu județean - care, ținând cont de fondurile ce ajung aici, are o poziție poate mai importantă decât cea de primar - nu poate fi considerat pe deplin reprezentativ dacă și-a câștigat funcția cu numai 25% din voturi, de exemplu.

În urma experienței de pe 1 iunie, putem concluziona că votul uninominal a fost adoptat în grabă, înregistrând o serie de minusuri. Pe de altă parte, este bine că acest tip de vot clarifică, totuși, o relație dintre un politician și electoratul său. Chiar dacă nu au existat suficiente consultări și nici timp destul, pentru pregătirea mai riguroasă a acestui tip de vot, putem învăța lucruri importante din acest scrutin, pentru a analiza mai atent performanța sa. În momentul de față, această grabă de a implementa tipul de vot uninominal a dus doar la consolidarea forței anumitor lideri locali, dintre care mulți au avut doar nevoia de justificare a unei legitimități pe care până acum doar o pretindeau.

  Vlad Hogea - despre Sfârșitul revoluției portocalii;

Domnul Vlad Hogea:

"Sfârșitul revoluției portocalii"

Rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor locale conduc la o singură concluzie: tabăra prezidențială a pierdut tot. Secretarul general al PD-L și "creierul organizatoric" al partidului, Vasile Blaga, a fost învins fără drept de apel (în ciuda unei desfășurări infernale de forțe) de către outsider-ul Sorin Oprescu, a cărui campanie electorală a fost mai degrabă modestă (ca să nu spun sărăcăcioasă). Alți 3 candidați portocalii la primăriile sectoarelor 1 (Răzvan Murgeanu), 4 (Radu Silaghi) și 5 (Sebastian Bodu) au pierdut și ei, la diferențe semnificative, în fața contracandidaților lor din PNL (Andrei Chiliman), Partidul Conservator (Cristian Popescu-Piedone) și, respectiv, PSD (Marian Vanghelie). La Iași, PD-L-istul Dumitru Oprea a ieșit din politică la fel de spășit precum a intrat, după înfrângerea umilitoare suferită în lupta cu actualul și viitorul primar PSD-ist Gheorghe Nichita. Și exemplele pot, desigur, continua, pe aceeași linie.

Mi s-a părut halucinantă încăpățânarea lui Emil Boc, de duminică seară, de a susține că partidul său ar fi... câștigat alegerile locale! Negarea evidenței nu le folosește oamenilor lui Băsescu nici măcar pe termen scurt; românii nu mai pot fi păcăliți. Cât despre semnificația celor petrecute pe 15 iunie, ea privește nu doar victoria Alianței PSD+PC în scrutinul local, ci și tendințele care se întrevăd pentru alegerile parlamentare din toamnă. Partidul Democrat-Liberal are o zestre electorală din ce în ce mai subțire, iar previzibilul său eșec va fi însoțit de izolarea totală pe scena politică. În plus, odată cu dispariția "vacii de muls" reprezentată de Primăria Capitalei pentru echipa Băsescu-Videanu-Udrea-Cocoș-Golden Blitz, partidul prezidențial va avea grave probleme cu finanțarea. Grupurile de interese își vor lua mâna de pe cei din PD-L, pentru simplul motiv că nu are rost să mai arunce bani grei într-o "gaură neagră".

Se anunță, așadar, vremuri grele pentru cei care, timp de 4 ani, au întreținut mitul fals al revoluției portocalii. Ipocrizia lor a fost aspru sancționată de electorat la 1 și 15 iunie, iar mesajele patetice ale lui Traian Băsescu în favoarea lui Vasile Blaga și Dumitru Oprea, urmate înfrângerea acestora, spune multe. Președintele nu mai este ascultat de populație, iar dacă se implică (depășindu-și atribuțiile constituționale), mai mult strică: e ca o piază rea. Când apare în talk-show-uri televizate, nu mai face rating. Când îl laudă pe un acolit de-al lui, îi poartă ghinion respectivului. La sediul central al PD-L, atmosfera era una funerară, în seara când independentul Sorin Oprescu a câștigat Primăria Capitalei. Revoluția portocalie s-a încheiat. A fost înăbușită chiar de marile erori ale celor care au inventat-o în 2004, cu lacrimi de telenovelă vărsate de Băse' pe umerii lui Stolo. Acum, falimentul politic al acestor aventurieri este deplin, iar plecarea lor la culcare este doar o chestiune de luni.

  Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Băsescu, vector al Partidului Democrat-Liberal în campania electorală;

Domnul Iuliu Nosa:

Declarația mea politică se intitulează "Băsescu, vector al Partidului Democrat-Liberal în campania electorală".

După atâția ani de campanii electorale cu scandaluri, acuzații, dosare, pomeni electorale, am sperat că, în sfârșit, campania pentru alegerile locale din acest an va fi una decentă. Ne-am dorit cu toții o campanie cu proiecte, confruntări constructive în urma cărora electoratul să poată alege în cunoștință de cauză. Așteptam dezbateri pe idei, planuri, programe electorale. Măcar la vârf, între cei mai buni din fiecare partid.

Dacă în primele zile ale campaniei electorale unii analiști o catalogau ca fiind plictisitoare, fără sare și piper, lupta s-a întețit pe final. Dar, din păcate, nu candidații au fost cei care au condimentat lupta politică.

După ce a anunțat un soi de blat, Traian Băsescu n-a putut să stea liniștit în fotoliul lui prezidențial și să fie spectator în această luptă! Că s-a implicat în campania electorală este puțin spus. Băsescu chiar a făcut o campanie electorală activă, susținând din toate puterile PD-L -ul și candidații acestuia. Aproape că nici nu am mai fost mirați de faptul că Traian Băsescu a fost "surprins" ieșind de la un restaurant alături de Blaga, Videanu și Negoiță. Parcă încercând să le arate cum se face campanie, Președintele României a început să arunce cu acuzații și denigrări în contracandidații lui Vasile Blaga. Jenant! Deci, ce să mai vorbim, președintele nu s-a implicat în campanie. El a fost principalul vector al Partidului Democrat-Liberal în campania pentru alegerile locale.

Deși vorbește tot timpul că respectă Constituția și este garantul Constituției, o încalcă fără să clipească. Art.80 alin.(2) și art.84. alin.(1) din Constituția României nu mai există pentru președinte. Le ignoră cu desăvârșire, sfidând astfel poporul român.

Dincolo de faptul că a făcut campanie pentru PD-L, a făcut, în mod cert, și anticampanie, pentru că a avut poziții extrem de dure, de vehemente, împotriva celorlalte partide. Unde și-a lăsat rolul de mediator?

Comportamentul lui Traian Băsescu dovedește că PD-L stă mult mai prost decât se aștepta președintele, motiv pentru care s-a implicat pentru a dinamiza, pe de o parte, campania PD-L, iar pe de altă parte, pentru a adăuga ceva din scorul său politic către "partidul al cărui președinte este în continuare". Cu toate acestea, s-a terminat și turul al II-lea și se pare că toată munca de agent de campanie a președintelui s-a dus pe apa sâmbetei. Blaga a pierdut Bucureștiul, PD-L-ul a pierdut și primăriile unor orașe mari, iar la nivel național are, la votul politic, un procent mult sub cel susținut și sperat de președinte.

Alegătorii l-au sancționat pe Băsescu și i-au sancționat și pe candidații susținuți de el cu atâta ardoare. Situația actuală reflectă, în primul rând, falimentul politicii președintelui-jucător. Traian Băsescu, implicându-se de partea PD-L în politica internă, mai mult decât îi dădea voie spiritul Constituției, dar mai ales luptând împotriva PNL, PSD, UDMR, PRM, PC, a urmărit să obțină un partid prezidențial de peste 50%. Nu a reușit acest lucru, dar a reușit să întoarcă electoratul împotriva sa.

  Lia Ardelean - declarație politică cu tema Legislativul are datoria morală de a despăgubi proprietarii cailor sacrificați cu complicitatea autorităților statului;

Doamna Lia Ardelean:

"Legislativul are datoria morală de a despăgubi proprietarii cailor sacrificați cu complicitatea autorităților statului"

Plenul Senatului a adoptat recent o propunere legislativă pentru modificarea și completarea OG nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, pe care am inițiat-o împreună cu câțiva colegi parlamentari din alte județe. În cadrul dezbaterilor din plenul Senatului, am amintit că OG 42/2004 nu reglementează în mod concret despăgubirile pe care le primesc persoanele care au suferit pagube financiare după ce le-au fost sacrificate animalele în cadrul programelor naționale de eradicare a epizootiilor.

Personal, am promis celor câteva sute de cetățeni din Arad, care au rămas și fără animale și fără bani în urma acțiunii de eradicare a anemiei infecțioase la cai, că voi face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a le rezolva problema. După ce am apelat în zadar la ultimii miniștri ai agriculturii, precum și la primul-ministrul, împreună cu colegi parlamentari care au avut astfel de cazuri în circumscripțiile pe care le reprezintă, am elaborat această propunere legislativă pentru ca oamenii să-și primească integral banii care li se cuvin, în urma acțiunilor derulate cu complicitatea autorităților statului.

Consider că este vorba de o păcăleală nejustificată a unor oameni de bună credință, fapt foarte grav din moment ce au fost implicate organisme guvernamentale. De asemenea, în acest caz a fost încălcată și Hotărârea de Guvern nr. 1415/2004, care prevede că proprietarii de animale vor fi despăgubiți în cazul uciderii acestora în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile. Sunt convinsă că după dezbaterile din Camera Deputaților, care este forul decizional, oamenii care au rămas și fără cai și fără bani, atât din Arad, cât și din celelalte județe, vor fi despăgubiți în cel mai scurt timp, Legislativul având această datorie, cel puțin din punct de vedere moral.

  Ilie Merce - declarație politică cu titlul Deliruri prezidențiale de la tribuna Institutului Cultural Român;

Domnul Ilie Merce:

"Deliruri prezidențiale de la tribuna Institutului Cultural Roman"

La finele lunii mai, Anno Domini 2008, o adunătură ciudată de actuali și foști președinți - președintele României, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, președintele Grupului de Dialog Social, președintele UNITER, ex-președintele (alungat) al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și alții din aceeași comuniune ideologică neocominternistă - a fost găzduită de președintele Institutului Cultural Român, pentru săvârșirea unui eveniment promoțional politico-propagandistic nedemn pentru rolul și misiunea numitului institut: lansarea volumului de compilațiuni biografico-memorialistice și documentare: "Mărturie și document", autor Constantin Ticu Dumitrescu, redactat de angajatul I.C.R., Florin Andronescu, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pe bani publici.

Descendentul cominternist Horia-Radu Patapievici și, în același timp, credincios urmaș al fostului agent al polițiilor politice Gestapo-viste și NKVD-iste, ca să nu mai numim și altele, Patapievici junior a găsit de cuviință să pângărească Institutul Cultural Român, transformându-i tribuna în amvon de refulații și răfuieli politice cu propriul trecut comunist al lustrabililor vorbitori anterior menționați.

Permisiunea deturnării Institutului Cultural Român de la misiunea sa, care este: "promovarea culturii și civilizației naționale în țară și în afara ei", a dat-o chiar Traian Băsescu care, în calitatea sa oficială de președinte al României, cumulează și președinția de onoare a I.C.R., acceptând să patroneze o manifestare pur politică sub egida, dar împotriva rațiunii de a fi a institutului.

Președintele Băsescu a înțeles să dea, din aula Institutului Cultural Român, o lovitură mortală învățământului românesc, încurajând prostituarea și poluarea ideologică a școlii cu "opera politică" a descendentului, tot cominternist, Vladimir Tismăneanu, pe care Traian Băsescu și-a asumat-o în calitatea sa oficială ca și cum aceasta i-ar da dreptul să ia locul clasicilor culturii naționale în programele, manualele și examenele școlilor din România.

Actualul președinte al I.C.R. a fost numit de către Traian Băsescu, probabil ca recompensă pentru meritele ce nu pot fi specificate ale lui Patapievici junior, ca fost membru al CNSAS, în relațiile sale secrete cu aceleași servicii de spionaj pe care le-a servit și Patapievici senior. Horia-Radu Patapievici este produsul diversiunii mediatice "Capitanul Soare-Patapievici", sub licența "Virgil Asztalos-Măgureanu". În calitatea sa de "nacealnik" al culturii române peste hotare, Patapievici junior excelează printr-o politică criminală de popularizare în afara țării a așa-ziselor elite, câțiva amici personali și adepți ai formelor culturale fără fond, care nu reprezintă nimic din identitatea spirituală românească dar s-au dovedit, în schimb, notorii profitori ai bugetului public în interesul propriei lor prosperități.

Lansarea "operei" lui Constantin Ticu Dumitrescu la Institutul Cultural Român putea fi, în cele din urmă, înțeleasă și acceptată. Nimeni nu a dorit să-i organizeze evenimentul fără bani. Nici chiar cu bani. Iar fostul său coleg de CNSAS i-a întins o mână în ajutor. Ceea ce nu poate fi, însă, de înțeles, este înverșunarea cu care un locaș destinat promovării valorilor culturii române a fost folosit ca loc de lansare a diversiunilor politico-propagandistice, a vendetelor și amenințărilor la adresa unor inamici inexistenți, atât din partea lui Traian Băsescu, cât și din cea a celorlalți președinți și ex-președinți uniți într-o pustiitoare prigoană împotriva însăși a ideii de cultură românească.

Președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, care la revista de front a agenților serviciilor străine și-a trădat țara, și-a vândut cinstea, și-a amanetat onoarea și și-a pierdut demnitatea, răspunde la numele Oprea, prenumele Marius, tată fost ofițer, cu gradul de locotenent-colonel în Direcția de Contrainformații Militare, s-a folosit abject de tribuna Institutului Cultural Român pentru a-și reîncălzi pseudoinițiativa legislativă privind decăderea din dreptul legal de pensie militară de stat a unei categorii socio-profesionale, aceea a ofițerilor de securitate în rezervă sau în retragere, doar pe considerentul că nu-i poate scoate țapi ispășitori pentru tragedia istorică a centrului și estului european, împlinită de Sir Winston Churchil, Iosif Visarionovici Stalin (Djugasvili alias "Koba") și Franklin Delano Roosevelt.

Un astfel de personaj, mai mult decât odios în mentalități și practici, a făcut o fixație paranoică din lansarea de diversiuni mediatice pe tema Securității și a condamnării membrilor acesteia pentru erorile istoriei, ca să folosim un eufemism pentru gestul puterilor occidentale de a-i servi lui Stalin, pe tavă, centrul și estul Europei, ca "pradă" de război și recompensă pentru contribuțiile de sânge ale popoarelor Uniunii Sovietice la salvarea civilizației occidentale de ciuma brună.

Pentru cine se pretinde istoric cu studii doctorale este nu numai o rușine, dar și o dovadă de incurabilă incompetență, asociată cu grave disfuncționalități psihice, să caute țapi ispășitori pentru evenimentele care au schimbat cursul istoriei prin revoluții, războaie ori ocupații străine.

Statul român de după cel de-al doilea război mondial a devenit totalitar nu pentru că a existat Securitatea ca instituție, cu funcții represive explicit legiferate, așa cum existau, de altfel, și structuri similare cu funcții de poliție politică explicite și în democrațiile occidentale, ci fiindcă lumea postbelică a fost ireductibil divizată ideologic, economic, militar și cultural.

România și nici o altă țară aflată în situații relative identice nu au avut alternativă.

Ipochimenul alăptat cu ură nu înțelege istoria. El o ține una și bună: "judecarea vinovaților de crime", decăderea "torționarilor" din drepturile legale de pensie. Ceea ce, după principiile imuabile ale dreptului nu este posibil, fiindcă drepturile de pensie legal cuvenite ca urmare a muncii prestate și a contribuției la fondul pensiilor militare de stat, inclusiv la fondul de pensie suplimentară, nu pot face obiectul niciunui fel de pedepse ori sancțiuni.

Consilierul fără certificat Ornis, susține că "majoritatea ofițerilor de securitate au ca ocupație de bază "calificări minime" Minciună ! "Calificarea minimă" a ofițerilor de securitate, începând cu jumătatea anilor 60, era cea rezultată după absolvirea facultăților de științe juridice, economice, tehnice, limbi străine ș.a.

Distinsul consilier Marius Oprea susține că foștii ofițeri de securitate primesc pensii mari ca urmare a gradelor obținute de-a lungul anilor. Minciună! Onorabilul istoric a fost împiedicat de aburii alcoolului să citească măcar un articol din Legea pensiilor militare, pentru a se documenta cât de simbolic este gradul militar în baza de calcul a pensiei.

Mai susține stimabilul că proiectul legislativ de represiune politică, pe care și-l asumă, este avizat de către Ministerul Muncii. Minciună! Ministrul muncii, în replică, spune că "habar nu am de așa ceva", iar, din punct de vedere juridic, "un drept câștigat nu poate fi anulat".

În paranoia lui, domnul Ornis mai invocă existența unei legi speciale care acordă pensii privilegiate foștilor ofițeri de securitate. Minciună! Exista o singură lege. Legea pensiilor militare nr.164/2001 care prevede criterii unitare pentru toți militarii, așa cum a fost întotdeauna. Nici regimul comunist nu și-a permis să creeze discriminări între militari în ceea ce privește drepturile de pensie.

Diplomatul universitar și rușinea națională a doctorilor în științe istorice, chiar atât de incult să fie, încât să nu fi auzit de principiul de drept al neretroactivității legii și de instituția juridică a prescripției?

De ce oare ascunde justițiarul faptul că un fost deținut politic primește legal o reparație morală de 200 RON pentru fiecare an de închisoare, care se cumulează pensiei, astfel încât veniturile acestora depășesc de mai multe ori pensia medie?

Mentalitățile staliniste ale acestui extremist bolnav oripilează și stârnește reacții pe deplin argumentate juridic, din partea unor juriști de prestigiu, parlamentari, ONG-uri, între care Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), care demontează, fără drept de replică, proiectul legislativ al nevolnicului președinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România.

Au mai fost și la alții încercări ale unor politicieni extremiști să-i decadă din drepturile legal dobândite pe membrii KGB-ului din fostele republici sovietice baltice. Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a repus în drepturi, acordându-le și substanțiale despăgubiri.

De altfel, domnul ministru al muncii, parcă trezit de dușul rece administrat și dânsului de poliția politică băsesciană, l-a pus la punct pe neinstruitul consilier al primului ministru, precizând că o asemenea inițiativă legislativă este împotriva principiilor dreptului.

De ce recurge Marius Oprea la astfel de provocări și diversiuni? Pentru că, deși deconspirat ca agent de influență al unor servicii străine, folosit pentru inducerea curentelor de opinie împotriva sistemului de apărare a securității naționale, precum și ca agent de penetrare în arhivele secrete, de unde a sustras și traficat informații și documente, el continuă să facă jocul acelor servicii care nu și-au luat pe deplin revanșa împotriva serviciilor de informații ale României. Și cum serviciile de informații occidentale sunt consecvente Codului Onoarei Profesionale a Spionilor, neezitând să-și manifeste respectul față de adversari, comanda pe care o execută agentul de poliție politică Marius Oprea nu poate veni decât de la un serviciu lipsit de onorabilitate, care și în prezent acționează împotriva securității naționale a României.

Având în vedere repetatele derapaje antidemocratice în care a fost implicat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului în România, solicit domnilor președinți al Camerei Deputaților și Senatului să întreprindă demersurile necesare pentru constituirea unei comisii parlamentare de anchetă asupra modului în care IICCR a cheltuit banii publici, precum și pentru a analiza comparativ atribuțiile acestuia cu cele ale institutelor înrudite pentru studierea totalitarismului, a revoluției și pentru istorie recentă în vederea comasării lor într-un singur institut sub egida Secției de Istorie a Academiei Române.

Sugerăm conducerii colective a Partidului Național Liberal să fie deosebit de vigilentă în legătură cu misiunile speciale secrete ale consilierului personal al președintelui partidului și să reflecteze și în legătură cu momentele alese pentru a-și lansa diversiunile.

Ex-președintele AFDPR, Constantin Ticu Dumitrescu, autorul "operei" a cărei lansare a furnizat pretextul noilor provocări-diversioniste neo-NKVD-iste, a profitat de prezența chiriașului de la Cotroceni pentru a se lansa în etichetări calomnioase, care nu fac cinste vârstei sale înaintate și nici dovada înțelepciunii și toleranței pe care suferința autentică le conferă celor demni de respect pentru militantismul lor civic și politic.

Se spune că la oamenii normali, marile suferințe produc, de regulă, virtuți morale puternice. La Ticu Dumitrescu nu e, însă, cazul.

Rușine să le fie hăitașilor adunați de Băsescu și Patapievici în aula Institutului Cultural Român, pentru delictul de a-l transforma în tribuna delirurilor a tot felul de președinți, aflați în competiție pentru un loc VIP în balamucul istoriei și antologia prostiei la români.

  Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică cu tema Fostul grânar al Europei, amenințat de deșertificare;

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Fostul grânar al Europei, amenințat de deșertificare"

Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei este sărbătorită anual pe data de 17 iunie, dată stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, odată cu adoptarea în 1994 a Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, prin rezoluția 49/115. Statele sunt invitate să dedice această zi implementării convenției și mediatizării necesității cooperării internaționale pentru combaterea deșertificării și secetei, subliniind problemele cu care se confruntă milioane de oameni care locuiesc în regiuni deșertificate. Anul acesta, accentul se pune pe combaterea degradării solului pentru o agricultură sustenabilă.

Deșertificarea este considerată cea mai mare provocare de mediu a vremurilor noastre, în special prin degradarea constantă a solului. Acest fenomen apare atunci când copacii și vegetația care țin solul sunt tăiate, când suprafețele agricole sunt curățate pentru cultivare, când pășunatul este făcut necorespunzător, când agricultura intensivă epuizează nutrienții din sol, când irigațiile sunt deficitare. Combinarea acestor factori conduce la transformarea pământurilor degradate în deșert. Dincolo de acești factori care țin de activitățile umane, factorii climatici au o mare contribuție. Eroziunea provocată de vânt și de apă, care iau pământul arabil și lasă în urmă un amestec infertil de praf și nisip, agravează fenomenul. Perioadele prelungite de secetă își pun amprenta asupra calității solului, iar schimbările climatice vor accelera ritmul deșertificării în unele zone. Ignoranța, erorile, dezastrele naturale sau provocate de om pot de asemenea contribui la degradarea solului.

Studii recente arată că 40% din suprafața destinată agriculturii și creșterii animalelor este afectată de deșertificare și că 3,6 miliarde de hectare sînt afectate de degradarea terenurilor din cauza schimbărilor climatice și a activităților umane. Un studiu realizat de 13 institute europene de pedologie și meteorologie afirmă că în următorii douăzeci de ani zece județe ale României situate în sudul țării vor deveni aride și multe culturi de plante vor dispărea, cele mai afectate județe fiind în Banat, Oltenia și Dobrogea, în Olt, aproximativ 80 de mii de hectare transformându-se deja în nisip.

Tăierile masive de păduri, dispariția plantațiilor pomicole care mențineau stabilitatea solului, distrugerea sistemelor de irigații, parcelarea excesivă a terenurilor după retrocedarea către foștii proprietari sunt numai câteva dintre cauzele care au condus la deteriorarea terenurilor agricole și extinderea fenomenului de deșertificare din aceste zone. Lipsa materiei organice, care face ca suprafețe importante să fie neproductive, creșterea temperaturilor, care duce la evaporarea rapidă a apei din sol, lipsa lucrărilor agricole de profunzime, care să permită apei să iasă la suprafață, lipsa tehnologiilor și culturilor adecvate solurilor nisipoase și lipsa irigațiilor în aceste zone nisipoase adâncesc degradarea solurilor respective.

Deșertificarea este atât cauza cât și consecința sărăciei, care forțează oamenii al căror trai depinde de pământ să îl supra-exploateze pentru hrană, energie, locuit și ca sursă de venit, forțându-i să extragă cât pot de mult pe termen scurt, acționând astfel împotriva propriilor interese pe termen lung. De aceea, instituțiile statului trebuie să intervină energic și cât mai curând pentru a limita extinderea acestui fenomen prin împăduriri masive și prin refacerea sistemelor de irigații, cât și prin informarea fermierilor despre riscurile existente, soiurile potrivite tipurilor de sol din zonele afectate, mijloacele și tehnologiile adecvate. Totodată, o strategie eficientă trebuie să trateze însăși sărăcia, luând în considerare structurile sociale și proprietatea asupra pământului, precum și educația, instruirea și comunicarea, într-un concept integrat de combatere a deșertificării. Fără aceste demersuri, întreaga țară va fi afectată pe termen lung de pierderea Câmpiei Române și de deșertificarea sudului României.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu subiectul Apa - între viață și probleme;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Apa - între viață și probleme"

Apa reprezintă o sursă vitală pentru oameni, animale, plante. Numai că, din când în când, ne aduce aminte că este, totodată, o veritabilă forță a naturii. Așa se întâmplă ori de câte ori plouă, iar digurile cedează. Atunci gospodăriile oamenilor sunt inundate și tot ce au adunat într-o viață nu mai există.

Preț de o clipă totul dispare: viața oamenilor e pusă la grea încercare. Trebuie să o ia de la început. Unii, mai tineri, pot. Alții, mai în vârstă, nu mai au puterea de a o lua de la capăt. Ce le rămâne de făcut? Să își pună speranța în Dumnezeu și să aștepte ajutor de la autorități. Ajutor care, de cele mai multe ori, întârzie ori nu mai apare. Este cazul oamenilor de la Huedin, județul Cluj, care în vara anului 2007 și-au văzut gospodăriile luate de ape, numai că ajutorul nu a mai ajuns la ei.

În cursul lunii mai au avut loc două ruperi de nori pe raza județului Cluj. Au fost grav afectate câteva localități, printre care Cășeiu, Vad, Bobâlna, Chiuiești. Apele au pătruns în curțile oamenilor, în case, peste tot. Tot ce au avut oamenii le-a fost luat de apele învolburate. Acum ei au nevoie de ajutorul nostru, al tuturor. Când vor vedea locuitorii din localitățile clujene afectate de inundații ajutorul guvernamental promis în astfel de cazuri?

Va dura un an sau mai mult ori poate niciodată? De ce nu au fost realizate îndigurile necesare pentru ca râurile să curgă pe făgașul lor normal și să nu iasă de acolo? De ce trebuie ca în fiecare an să existe familii rămase fără un acoperiș deasupra capului din cauza apelor care le distrug gospodăriile? Poate din cauză că atunci când soluția e simplă e mai dificil de aplicat ori poate din nepăsare față de un semen al nostru.

Motive se pot găsi și invoca la tot pasul. Trebuie să luăm atitudine și măsuri pentru ca astfel de calamități naturale să nu se întâmple așa de des. Trebuie încetate defrișările haotice, dacă nu chiar ilegale. Trebuie să construim diguri și să amenajăm albiile râurilor pentru ca acestea să nu mai iasă din matcă, chiar și în condiții de precipitații abundente. Ne punem întrebare de ce olandezii au reușit să construiască adevărate comunități pe terenuri recuperate din mare și, unele, situate chiar sub nivelul mării iar noi nu reușim să avem grijă de casele noastre în condiții decente și de bun simț?

E lucru mare să știi să te gospodărești și să îți pese de semenul tău. Poate vom învăța ceva din aceste experiențe și nu le vom mai repeta la infinit.

  Miron Ignat - intervenție prilejuită de Ziua Rusiei;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Rusiei"

Federația Rusă a sărbătorit pe data de 12 iunie "Ziua națională", zi în care Rusia s-a desprins din blocul U.R.S.S., căpătându-și astfel independența.

În anul 1994 a fost declarată "Ziua Rusiei", ca urmare a adoptării de către Parlament a Declarației Suveranității de Stat a Rusiei. Denumirea actuală a zilei naționale datează din anul 2002.

După obținerea independenței, Rusia a devenit o țară modernă, cu o politică rațională, capabilă să se integreze în comunitatea statelor civilizate. Este statul cu cea mai mare suprafață, deține potențial natural bogat și dispune de o amplasare geopolitică de admirat, clasând Rusia printre primele locuri.

Rusia s-a întărit considerabil pe plan internațional. În anul 2006, Federația Rusă deținea președinția celor G8 (cele 8 mari puteri economice). Rusia a reușit să-și includă uriașele bogății naturale în circuitul valorilor mondiale și să-și demonstreze capacitatea de a stabili prioritățile în propunerea de soluții pentru problemele globale.

În prezent, Federația Rusă ocupă locul 7 dintre țările cu economie dezvoltată, iar în privința rezervelor valutare și de aur deține locul 3 în lume, după China și Japonia.

Ritmul de creșteri economice se situează între 7-8%, clasând Rusia printre țările cu o dezvoltare economică puternică. La Forumul Mondial Economic care a avut loc la Sankt Petersburg, în luna iunie 2008, au fost prezentate obiectivele economice de dezvoltare a Federației Ruse până în anul 2020.

Prioritățile perioadei următoare sunt: Rusia să devină un jucător economic și financiar în această zonă, rubla să joace un rol de monedă forte valutară și, spre finele anului 2020, Federația Rusă să devină a cincea putere economică din lume.

Atât pe plan economic, politic, cât și pe plan cultural, s-au menținut relații parteneriale între Rusia și România. Cu regret putem afirma că relațiile române-ruse nu au înregistrat totuși un nivel dorit. Acest fapt trebuie să ne atragă atenția asupra reconsiderării relațiilor între România și Rusia.

Pentru noi, rușii lipoveni din România, este o datorie și o onoare de a sărbători "Ziua Rusiei" cum se cuvine. Indiferent de zona în care trăim, noi, rușii lipoveni, ne individualizăm prin caracterul profund religios, prin cântecele și dansurile tradiționale pe care le-am moștenit de la strămoșii noștri și pe care le transmitem mai departe generațiilor tinere.

"Ziua Rusiei" reprezintă cea mai importantă sărbătoare națională. Se sărbătorește cu onoruri, atât pe teritoriul Rusiei, cât și în alte țări. Populația României, care prețuiește cultura rusă, sărbătorește "Ziua Rusiei" prin diferite manifestări.

Pe data de 18 iunie 2008, Comunitatea rușilor lipoveni din România, în parteneriat cu Comisia pentru Politică Externă și Comisia pentru Cultură, Arte, Mijloace de Informare în Masă și cu Grupul parlamentar de prietenie între România și Federația Rusă, organizează la Palatul Parlamentului o seară culturală consacrată "Zilei Rusiei".

Ca deputat al Comunității rușilor lipoveni din România, doresc să aduc un omagiu aceste sărbători care este un prilej de bucurie pentru minoritatea noastră și îmi pun speranța ca relațiile economice, culturale și politice dintre România și Rusia să atingă un nivel cât mai înalt.

  Adrian Moisoiu și Paul Magheru - declarație politică cu titlul Bacalaureat politic;

Domnul Adrian Moisoiu și domnul Paul Magheru:

"Bacalaureat politic"

Bacalaureatul ridică și anul acesta probleme. El s-a transformat dintr-un examen care ar fi trebuit să ateste maturitatea și cunoștințele acumulate de tinerii absolvenți, într-o dispută între elevi, părinți și profesori pe de o parte și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, pe de altă parte.

Cuiul lui Pepelea l-a constituit, de această dată, modul în care au fost concepute subiectele pentru proba orală la limba și literatura română. Prevalându-se de faptul că prin programa școlară la limba și literatura română, între orele de literatură și cele de comunicare se recomandă un raport de 3:1 și că la examenul de bacalaureat, tânărul trebuie să-și argumenteze propriile sale opinii, Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, cât și aparținătorul său, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare, fac politică pe față, fără nici o jenă.

Folosind pretextul că un tânăr bacalaureat de 18-19 ani trăitor într-o Românie a anului 2008, trebuie să înțeleagă fundamentele lumii de astăzi, sunt selectate texte din Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România (așa numitul Raport Tismăneanu, raport pe care Parlamentul României a refuzat să și-l asume), Conferința domnului Jonathan Scheele din 27 aprilie 2005, Pactul național pentru educație și altele, tinerii fiind siliți să-și însușească și eventual să-și asume opinii care nu îi reprezintă. Prin accentul pe care reprezentanții ministerului îl pun pe modul politic în care au fost selectate subiectele de comunicare, pe bună dreptate, se pune întrebarea dacă acest examen de maturitate mai reflectă obiectiv cunoștințele unui absolvent de liceu. Se vorbește de comunicare, dar se uită că absolvenții trebuie să posede cunoștințele care au fost prevăzute în programa școlară. Fără cunoștințe nu ai ce comunica, nu există comunicare!

Faptul că România este plasată într-un clasament internațional în ultima treime, nu se datorează competențelor de comunicare, ci modului în care este tratată școala românească, chiar de către conducătorii ei.

Întreb, cu ce drept s-au conceput subiecte, care condamnă o perioadă din istoria recentă a României, asupra căreia cei abilitați, mă refer la marii noștri istorici, nu s-au pronunțat încă?

Se susține ideea potrivit căreia "tineretul trebuie să fie ancorat în realitate". Dar cum sugerați că trebuie să se procedeze? Prin mediatizarea unor personalități dubioase de cultură "ZERO barat", care au reușit în mod obscur să se impună?

De ce nu propuneți pentru verificarea valențelor de comunicare texte din operele scriitorilor noștri clasici, care sunt mai mult decât actuale?

Alegerile locale din 2008, recent încheiate, îl reprezintă în totalitate pe Caragiale. Câtă comunicare este în poezia lui Eminescu, v-ați întrebat? Ați căutat? Critica socială, satirizarea tiraniei, minciuna politică, moravurile putrede ale claselor stăpânitoare, maimuțăreala după moda Apusului, accentele de revoltă împotriva celor vinovați de mizeria poporului sau patriotismul, le găsiți din plin. Toate sunt subiecte de comunicare.

Versurile din poezia "Împărat și proletar" a lui Eminescu: "Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă,/ Ce lumea o împarte în mizeri și bogați!/ Atunci când după moarte răsplata nu v-așteaptă,/ Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,/ Egală fiecare și să trăim ca frați!" nu reprezintă o atenționare referitoare la ce îi așteaptă pe tinerii de azi? Și tot Mihail Eminescu, în poezia "Viața" dă un avertisment tinerelor fete de astăzi: "Când și-ar vinde corpul alb și mlădios/ Viața i-ar da aur prea cu de prisos/ Dar să se închine a-nvățat de mică;/ N-ar fi fost mai bine-a nu crede nimică?"

Urmare a modului în care a fost conceput sfârșitul de an școlar, frecvența absolvenților în ultima lună a scăzut în mod impresionant, orele ne mai prezentând interes, astfel încât profesorii nu au mai putut parcurge integral programa. La disciplinele care nu sunt cuprinse în programa de bacalaureat, profesorii nu au avut cui să predea. Chiulul a fost în floare!

Consecința este evidentă: se distruge atât sistemul de învățământ, cât și obiectivele curriculare ale celorlalte discipline.

Întorcându-mă la Eminescu,nu mă voi mai referi la alte poezii ca "Glossă", "Epigonii", Ai noștri tineri" și altele, ci voi încheia cu câteva versuri din "Scrisoarea III: "Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă/ Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă,/ Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este așa?/ Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară,/ Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,/ Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,/ Ca să nu s-arate - odată ce sunteți - Niște mișei!"

Da, domnilor, sunteți "penibili" și "ridicoli". Ce să respecte tineretul la noi?

  Cezar Florin Preda și Grațiela Denisa Iordache - declarație politică cu tema Obținerea de plăți naționale directe complementare de la APIA;

Domnul Cezar Preda și doamna Grațiela Denisa Iordache:

"Obținerea de plăți naționale directe complementare de la APIA"

Având în vedere stabilirea cadrului general de acordare a plăților directe în agricultură, în sectoarele vegetal și zootehnic, în conformitate cu mecanismele prevăzute de legislația europeană privind stabilirea normelor comune pentru regimurile de susținere directă în cadrul politicii agricole comune și stabilirea altor regimuri de susținere în favoarea agricultorilor, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr.125/2006.

În temeiul acestei ordonanțe de urgență, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale emite ordinul MADR nr.358/11.06.2008 pentru modificarea Ordinului 295/2007 cu privire la modul de implementare, condițiile specifice și criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în domeniul zootehnic, și anume se prevede că pentru anul 2008 prima de exploatație se acordă o singură dată pe an producătorilor agricoli înregistrați până la data de 31 ianuarie 2008 în Registrul Național al Exploataților.

De ce, domnilor guvernanți, știind situația atât de grea a crescătorilor de animale din România, nu ați negociat normele impuse de Comisia Europeană astfel încât și ceilalți crescători să aibă o șansă reală pentru obținerea acestor fonduri atât de necesare?

Noi credem că și acești crescători trebuie să beneficieze de același drept pentru activitatea pe care o desfășoară în special când considerăm ca binevenit orice stimulent pentru susținerea și dezvoltarea sectorului agricol din România, precum și a calității vieții oamenilor din mediul rural.

Care este de fapt justificarea reală pentru faptul că nu ați negociat aceste condiții și termene, domnilor guvernanți? Nu putem decât să ne întrebăm: chiar atât de puțin vă pasă?

  Mircea Octavian Purceld - declarație politică «Opulență financiară versus democrație»;

Domnul Mircea Octavian Purceld:

«Opulență financiară "versus" democrație»

Opulența financiară sfidătoare afișată de către unele partide care s-au prezentat în recent încheiata campanie electorală constituie unul dintre multele semnale de alarmă care anunță declinul democrației în România.

Surprinde ușurința partidelor dominante ale scenei politice românești de a trece dintr-o parte în alta a eșichierului politic, de a-și schimba doctrinele în funcție de interese de grup și conjuncturi, de a încheia alianțe politice atipice trădând, pur și simplu, interesele corpurilor electorale care le-au impus pe scena politică a țării. Asistăm, astfel, la înlocuirea competiției bazate pe doctrine și programe cu una de manipulare a alegătorilor, în care pluripartidismul este anulat de obscuritatea blaturilor transpartinice, de traficarea voturilor, de violența politică brutală.

În cursul acestei luni am avut parte de cea mai murdară și brutală campaniei electorală, care a transformat România într-o junglă politică.

S-au cumpărat primari, s-au cumpărat voturi și s-au anulat alegeri. S-au provocat încăierări și s-a făcut uz de armă. Au fost morți și răniți.

România este singura țară din lume unde morții îi votează pe cei vii, iar viii îi votează pe morți.

Aceasta este România pe care o dorește Traian Băsescu, dar sigur nu e România pe care o doresc românii.

Resursele financiare imense și imposibil de controlat, pe care corupători politici de mare anvergură le-au aruncat în campania localelor trebuie să dea serios de gândit pentru "uninominalele" parlamentare.

Vom avea, oare, un parlament care să reprezinte corect alegătorii sau vom avea un parlament al opulenței financiare, pe care clanurile politico-mafiote o vor manifesta pentru a-și asigura continuarea guvernării din umbră?!

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Voturile partidelor, proporționale cu banii cheltuiți în campania electorală;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică intitulată: "Voturile partidelor, proporționale cu banii cheltuiți în campania electorală".

În această campanie s-a manifestat, mai mult ca oricând, tendința partidelor politice de a ieși în evidență prin materiale publicitare, iar nu prin programe și proiecte care să convingă electoratul.

Alegerile locale din acest an au demonstrat că doar investițiile financiare pot aduce rezultate, formațiunile politice care au mizat pe valoarea candidaților sau a proiectelor propuse comunităților neavând nicio șansă să acceadă în consiliile locale.

A devenit din ce în ce mai evident că fără bani nu poți face politică, viitorul fiind rezervat celor care au în spatele lor agenți economici, grupuri interesate să-și propulseze o marionetă în structura administrațiilor locale.

Frenezia electorală pentru locale s-a simțit mai tare ca la scrutinurile precedente. Partidele politice care au cochetat cu Puterea într-un fel sau altul, precum Partidul Democrat-Liberal, Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat, și-au dat silința să-și umple vistieria din donații, pentru a avea de unde să-și susțină deșănțarea vizibilă, cel puțin prin prisma afișajului electoral.

Și, pentru ca totul să fie acoperit de lege, Guvernul s-a gândit din timp să adopte un act normativ prin care sponsorii nu mai sunt obligați nici să justifice proveniența banilor, nici să facă vreo declarație în acest sens.

Strategii de campanie, importați sau autohtoni, au mâncat banii de pomană. Partidele s-au dat peste cap să-și promoveze oamenii prin afișe, broșuri, panouri, bannere care au împânzit țara în lung și-n lat, până la repulsie.

Și, ca să fie siguri că mesajul ajunge în fiecare casă, s-au utilizat și telefoanele date în miezul nopții pentru a ți se sugera cu cine să votezi, plus obișnuitele pixuri, brichete, pungi, lanterne. Aparițiile în presa scrisă, la radio sau televiziune, construcția unor site-uri de campanie, sondajele de opinie, dar și spectacolele au însemnat alte cheltuieli.

Pe lângă toate aceste metode acceptate de promovare, partidele cu dare de mână nu s-au ferit să organizeze mese festive, să dea pungi cu alimente sau chiar bani românilor, pentru a le obține votul.

Aceste mijloace au înlocuit dezbaterile despre prioritățile de la nivelul fiecărei localități sau județ, într-o plină campanie din care se dorea conturarea unui viitor european al comunităților locale.

Mult mai utile ar fi fost aceste fonduri dacă donațiile vizau familii nevoiașe, cămine pentru persoane vârstnice, recompensarea unor elevi cu rezultate excepționale.

Într-o Românie în care poporul nu trăiește bine, și nici mai bine decât i s-a promis, am avut cea mai scumpă campanie electorală de până acum, iar banii au fost aruncați fără remușcări, fără să aibă vreo utilitate publică.

La finalul acestor alegeri, se confirmă faptul că reformarea sau înnoirea clasei politice, chiar și prin aplicarea votului uninominal în alegerea președinților de consilii județene, rămâne doar la stadiul de poveste.

Aspiranții la fotoliile din fruntea consiliilor județene au fost selectați de partide în funcție de posibilitățile financiare și de grupul de sponsori pe care îi pot mobiliza.

Candidații și-au finanțat bună parte din campanie din propriul buzunar sau cel al unor buni prieteni, ceea ce arată că o candidatură este privită ca o investiție de afaceri ca oricare alta, și care în viitorii patru ani va trebui să aducă și profit.

Prezența tot mai scăzută la vot, de la o campanie la alta, ne-a arătat că marea majoritate a populației s-a simțit exclusă din mecanismul democratic de guvernare a țării, dar și de la dividendele care i se cuvin.

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată «Antichități pe post de tractoare în Botoșani»;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică intitulată: «"Antichități pe post de tractoare în Botoșani!».

Declarația mea politică de astăzi se referă la un aspect deosebit de important pentru județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament, și anume mecanizarea agriculturii.

Este știut faptul că agricultura noastră se confruntă cu mari probleme și, de asemenea, nu mai este un secret pentru nimeni faptul că după 1989 aproape că nimic nu s-a mai schimbat în acest domeniu.

De curând, o statistică realizată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a arătat cât se poate de clar că mai mult de trei sferturi din tractoarele înregistrate în județul Botoșani au depășit termenul normat de funcționare și ar trebui scoase din uz.

Astfel, din cele 2.667 de tractoare utilizate pentru efectuarea lucrărilor agricole, 87,2% sunt depășite moral și fizic, și se impune scoaterea lor din uz.

Mai mult, avându-se în vedere faptul că încărcătura normată pentru fiecare tractor este de 80 ha, iar acum aceste "rable" ar trebui statistic să acopere o suprafață de 104 ha fiecare, și luându-se în considerare suprafața arabilă a județului, specialiștii au calculat că ar mai fi nevoie de 1.035 de tractoare.

Marea problemă a agricultorilor este însă aceea că înnoirea parcului de tractoare nu se poate realiza, din motive ce țin de puterea financiară scăzută a acestora, nesusținuți corespunzător de politici guvernamentale eficiente, așa cum vedem în celelalte state ale Uniunii Europene.

În lipsa lor, nu se pot realiza exploatații agricole performante, căci agricultura modernă presupune utilaje eficiente, cu randament sporit în executarea lucrărilor agricole, nu "fiare vechi" pe post de tractoare!

Ce să mai vorbim de aspecte precum poluarea, de exemplu, dacă nici măcar nu putem să ne mișcăm puținele tractoare din loc, pentru că prețurile la motorină sunt astronomice și nu pot fi acoperite de agricultori!

Partidul Social Democrat a oferit soluții pentru această problemă a parcului învechit și ineficient de tractoare, aducând în Parlament o inițiativă similară celei care scoate din uz autoturismele uzate, celebrul Program "Rabla", în sensul ca mecanizatorii să primească o primă de casare care să poată fi oferită drept avans pentru achiziționarea unui tractor nou.

De asemenea, am pus pe hârtie un program stabil și sustenabil financiar de subvenționare a prețurilor motorinei utilizate în agricultură.

Din nefericire, guvernul de dreapta nu a ținut cont de soluțiile noastre și nu a sprijinit îndeajuns agricultura națională, ajungându-se anul trecut, spre exemplu, la uimitoarea statistică în care România a exportat în 2007 mai multe citrice decât tomate!!!

Iată de ce fac un apel la autoritățile centrale, să pună cât mai urgent în aplicare măsurile ce se impun, pentru a nu mai lăsa România să ajungă să devină din grânarul Europei, țara "căpșunarilor veseli" emigranți în Spania!

  Ghervazen Longher - intervenție având ca temă organizarea la Suceava a celei de a X-a ediții a Zilelor Culturii Polone;

Domnul Ghervazen Longher:

În perioada 24-27 iulie, Uniunea Polonezilor din România organizează la Suceava a X-a ediție a "Zilelor Culturii Polone", manifestare intrată în tradiție și menită să evidențieze caracterul multietnic al Bucovinei, precum și relațiile multiseculare româno-polone.

Scopul acestei manifestări este acela de a apropia cele două popoare, Uniunea Polonezilor din România constituindu-se într-o punte de legătură între România și Polonia.

În cadrul manifestărilor va avea loc o conferință științifică internațională cu participarea unor cercetători și cadre universitare din România, Polonia, Moldova și Ucraina, dar și un spectacol susținut de un ansamblu de cântece și dansuri folclorice poloneze din Lódz.

Conferința științifică cu tema "Relațiile româno-polone" se desfășoară sub deviza tradițională "Mai aproape unii de alții", organizată fiind pe mai multe secțiuni la Muzeul de Istorie și Muzeul de Științe ale Naturii, ambele din Suceava.

Vor mai avea loc lansări de carte, printre care și culegerea de referate de la simpozionul din 2007, și vernisarea expoziției "Siluete ale polonezilor din România".

Cu prilejul celei de-a X-a ediții, ediție jubiliară, Uniunea Polonezilor din România scoate o ediție specială - retrospectivă a celor zece ediții ale Zilelor Culturii Polone.

În cea de-a treia zi, ca de obicei, va avea loc o vizită într-o comunitate poloneză. Invitații din România și Polonia vor participa duminică, în localitatea suceveană Solonețu Nou, unde se află o importantă comunitate de etnici polonezi, la oficierea Sfintei Liturghii.

Apoi va avea loc întâlnirea cu comunitatea și un spectacol folcloric cu participarea ansamblurilor din Polonia și ale Uniunii Polonezilor din România.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată: Sprijinirea învățământului, o continuă prioritate;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Sprijinirea învățământului, o continuă prioritate"

Măsurile luate de Guvernul Tăriceanu în sprijinul educației naționale sunt fără precedent în istoria învățământului românesc, fie că vorbim despre construirea, reabilitarea și repararea școlilor, de dotarea acestora cu mobilier nou și cu materiale didactice performante, cu aparatură IT și cu laboratoare pentru diferite discipline de învățământ, fie că ne referim la creșterea salariilor și la alte fonduri de sprijinire a cadrelor didactice, pentru achiziționarea de cărți de specialitate etc.

Toate acestea se traduc printr-un buget din ce în ce mai substanțial, de la an la an, prin alocarea unui procent crescător din produsul intern brut. Aceste fonduri au devenit disponibile datorită politicilor liberale aplicate în toate domeniile gestionate de actualul Executiv, ceea ce înseamnă că menținerea acestor politici va face posibilă dezvoltarea învățământului și în anii care urmează.

Pe baza acestor fonduri alocate primăriilor din întreaga țară, la nivel local se impun măsuri de valorificare a potențialului material și a celui uman la o cotă superioară, pentru prima dată acum fiind posibilă conectarea tuturor școlilor din mediul rural la rețeaua Internet, construirea de noi săli și terenuri de sport sau modernizarea celor existente, construirea de noi grădinițe și extinderea celor deja în funcțiune, realizarea alimentării cu apă a tuturor școlilor sătești și, implicit, modernizarea grupurilor sanitare în unitățile de învățământ din mediul rural.

Trebuie încurajată și sprijinită realizarea de parteneriate între unitățile școlare și instituțiile de cultură, trebuie alocate burse publice și private elevilor și studenților merituoși, trebuie realizate și alte noi campusuri școlare și universitare, trebuie eliminate discriminările între învățământul de stat și cel privat.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată: Să sprijinim IMM-urile și întreg mediul de afaceri;

"Să sprijinim IMM-urile și întreg mediul de afaceri"

Mediul de afaceri din România este organizat în asociații patronale menite să reprezinte interesele întreprinzătorilor mai mari sau, după caz, mai mici. Toate aceste asociații patronale, expresie a democrației antreprenoriale, trebuie să constituie un bun partener de dialog atât pentru Executivul central, cât și pentru autoritățile publice locale.

De aceea, trebuie să sprijinim, prin măsuri concrete, care să dea sens declarațiilor de intenție de până acum, constituirea și organizarea lor în spiritul colaborării cu instituțiile publice.

Guvernul Tăriceanu a luat deja o serie de măsuri în vederea reducerii birocrației, venind atât în sprijinul micilor producători (prin arondarea acestora la Registrul Comerțului și scurtarea timpului de întocmire a actelor constitutive), cât și în sprijinul marilor producători (cărora li s-au înlesnit procedurile în relațiile cu instituțiile statului). Un exemplu remarcabil îl constituie, în cazul tuturor persoanelor juridice, debirocratizarea activității fiscale, prin achitarea tuturor impozitelor într-un singur cont.

Prin măsuri concrete au fost sprijinite IMM-urile care au dorit să acceseze fonduri europene. Asemenea măsuri trebuie extinse și în viitor, prin înființarea unor centre zonale sau chiar locale de consultanță, unde micii întreprinzători să fie îndrumați în redactarea proiectelor, pentru a accede la fonduri capabile să le asigure dezvoltarea.

Nu în ultimul rând, consider că Executivul poate și trebuie să asigure un fond de minim 0,5% din p.i.b. pentru a sprijini IMM-urile, fie atunci când se fală în dificultate, fie atunci când se pune problema realizării unor proiecte europene.

Toate aceste măsuri și multe altele se pot realiza printr-o atentă și devotată colaborare între Executivul central și autoritățile locale ce vor fi mandatate să conducă localitățile și județele după alegerile din luna iunie.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Soci;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarație politică intitulată "Soci".

Pentru cei mai mulți dintre dumneavoastră, toponimul respectiv vă sugerează binecunoscuta stațiune balneoclimaterică de pe litoralul Mării Negre. Pentru cei mai puțini și de cele mai multe ori doar pentru ei, Soci este un sat pierdut între colinele arse de soare ce străjuiesc o vale la fel de necunoscută - cea a Studinețului.

Care este motivul pentru care vă supun atenției toate acestea: în urmă cu circa. două săptămâni, în satul respectiv a intrat, pentru a salva viața unui copil, o mașină a salvării.

Precizez - pentru prima dată în istoria localității s-a întâmplat acest lucru. Acest lucru a fost posibil datorită respectării de către primarul comunei a unui angajament luat în urmă cu patru ani.

Nu știu dacă esențial este faptul că aparține PSD. Important este că a găsit resursele necesare pentru a "hrăni cu piatră" un drum impracticabil în multe cazuri și a îmbunătățit o legătură - iată, vitală - cu șoseaua județeană.

Elevii pot merge acum cu bicicleta la școală (cei care au așa ceva), bătrânii (câți au mai rămas) ajung mai ușor în centrul de comună, dar cel mai important succes al lor, al tuturor în ultimă instanță - poate ajunge la ei "Salvarea".

Omul, fără nume, a sfințit un loc, un drum al vieții și al speranței de mai bine.

Iese la lumină din amorțirea topografică un sat - SOCI - de Vaslui.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Calul;

Declarație politică intitulată "Calul".

Agricultura, ca și alte domenii de activitate, a fost trecută în rândul priorităților actualilor guvernanți. S-au perindat în fruntea ministerului de resort miniștri care s-au evidențiat doar prin contra-performanțele obținute grație "managementului profesionist" aplicat unui domeniu vital și sensibil:

  • domnul Flutur - dendrolog, în ultimă instanță s-a luptat cu H5N1, lăsând mii de gospodării fără păsări de curte;
  • domnul istoric Motreanu a avut o prezență meteorică și a dovedit nepricepere totală;
  • domnul Remeș, adept al argumentelor cu puternică încărcătură organoleptică tradițională, s-a blocat în proiecte din același motiv (vezi domnul Motreanu);
  • domnul Cioloș ne-a salvat de la salvgardare și atât (are scuza de a nu-și fi dorit postul și meritul de a-l fi acceptat).

Care este tabloul actual al agriculturii sub Tăriceanu quasisingur:

  • sute de mii de hectare nelucrate;
  • prețuri prohibitive la motorină;
  • subdotare tehnică;
  • lipsa subvențiilor pentru producție;
  • neimplicarea în revigorarea sistemelor de irigații;
  • întoarcerea la agricultura de subzistență.

Și, pentru a nu fi acuzați de lipsa elementelor concrete, aducem și exemplu edificator: în județul Vaslui lucrările agricole, la nivelul familiei așa-zisului fermier, se execută cu plugul sau prășitoarea trase de cai. Iată și "randamentul" unei astfel de agrotehnici, în România lui 2008, stat membru al UE. Într-o zi de muncă începută la 5 dimineața și sfârșită la apusul soarelui se ară 0,15-0,20 ha.

Este o agricultură "ecologică" aproape în totalitate deoarece din lipsa banilor se mai seamănă cu sapa, nu se chimizează și se recoltează manual. Felicitări pentru rezultatele obținute în reformarea acestui atât de important sector!

"Dau un regat pentru un cal" striga un rege nefericit în urmă cu secole. Dau un guvern (liberal) pentru un tractor! strigă disperat țăranul (pardon, fermierul) român.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Croaziera;

Declarație politică intitulată "Croaziera".

Țară cu două coduri penale, cu două coduri civile, cu miniștri fie obedienți, fie subcompetenți, justiția română continuă să ne surprindă prin izbucnirile unei realități cutremurătoare.

Pseudoreforma inițiată de ministrul actualmente consilier în Macedonia își arată și acum o parte din "realizările istorice". Edificator în acest sens este recentul conflict apărut între magistrați și adjunctul procurorului general al României, doamna Gabriela Scutea.

Un procuror, membru CSM, s-a arătat revoltat de faptul că respectiva doamnă a trimis CSM două informări din care se degaja concluzia că Parchetul General nu va mai plăti deplasările șefilor de Parchete. Nemaiîntâlnită cutezanță!!!

Cheltuielile, care în mod justificat nu puteau fi încadrate nici la "formare profesională", nici la "seminarii", erau ocazionate de întâlniri regionale cu caracter informal organizate periodic de CSM. Numai că "distinșii" șefi mergeau cu două-trei zile înainte în orașul gazdă, iar dacă acesta se întâmpla să fie situat în hinterlandul danubian, nu ezitau să facă deplasări cu barca pe apele fluviului cântat cândva de Strauss și Ivanovici.

Legată la ochi este justiția, legat la ochi trebuie să fie și controlul financiar.

Cu asemenea magistrați, cu avocați implicați în afaceri tenebroase din varii domenii, justiția din țara noastră continuă să nemulțumească atât cetățeanul român, cât și organismele europene, recte Comisia Europeană.

De aceea oficiali și experți UE se vor deplasa în România pentru a examina stadiul reformelor.

Ei știu că reformele doamnei aduse din societatea așa-zis civilă s-au dus demult pe apa... Dunării.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Porțile;

Declarație politică intitulată "Porțile".

Domnul președinte Traian Băsescu dorește să transforme 19 mai 2007 într-o zi aniversară. În urmă cu un an, 74% dintre cei 25% votanți la referendumul pentru suspendarea domniei sale au hotărât că poate rămâne în continuare chiriaș (așa cum se autodefinește cu duioșie) la Cotroceni.

Cei 322 de parlamentari care au inițiat suspendarea au fost și sunt înfierați în continuare cu mânie marinară pentru îndrăzneala de a-și fi exercitat un drept constituțional.

De bucurie, stăpânul porților a hotărât să le deschidă larg, reluând o frumoasă idee a antecesorului său, domnul Ion Iliescu, "specialistul în lovituri de stat", după cum l-a gratulat recent pe singurul președinte autentic al acestei țări.

Cetățenii au preferat "Muzeul Național Cotroceni", grădinile Palatului și mai puțin sălile de lucru ale Administrației Prezidențiale, dovadă a faptului că știu să facă disocierea între instituția propriu-zisă și cel care crede că este președintele României.

Propunem însă ca aceeași dată să fie aniversată (sau comemorată) ca zi a "agresiunii prezidențiale", recunoscută și răscunoscută fiind altercația cu jurnalista Andreea Pană, rămasă din nefericire în memoria colectivă ca "fină" a lui Traian-Botezătorul, ce a onorat-o cu paternalele apelative "păsărică" și "țigancă împuțită".

Nu este mai puțin adevărat că toate acestea intră încet, încet în uitare, iar în spatele ușilor închise (sau deschise strategic) se furișează același om cu realizări submediocre, care consumă inutil mandatul încredințat de un electorat mult prea generos.

Acest simulacru de sărbătoare este încă o expresie a descalificării, a degradării instituției prezidențiale prin comportamentul (reluăm sintagma) chiriașului în tranzit.

Și pentru că faptele respective se petrec în timpul campaniei electorale, amplificarea stării de conflictualitate (și subliniem acest aspect) este și rezultatul unui îndemn subliminal venit dinspre Palatul din Deal.

Se va dilua până la neantizare și inepta formulare "ziua când poporul a învins Parlamentul", în locul ei impunându-se o altă sintagmă, cu adevărat semnificativă, "ziua când același popor a învins președintele".

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Mash-ul;

Declarație politică intitulată "Mash-ul".

Mash-ul reprezintă un element de recuzită electorală utilizat violent și abundent în aceste săptămâni de campania pentru "locale".

Diverși candidați ne avertizează, ne somează, ne imploră, ne stimulează să-i votăm pentru că ei dețin miraculoase soluții, ei dispun de resurse intelectuale și factice pentru mai binele nostru, ei știu ce ne trebuie, ei pot, ei vor, ei ne salvează, ei ne respectă, ei sunt buni, atenți, responsabili etc., etc., etc.

Astfel de megapostere au împânzit și Iașiul actualului ministru al educației, liberalul Adomniței, aflat în cursa pentru Primăria municipiului de pe Bahlui. Ce se întâmplă prin ograda domniei sale, mare cât o țară întreagă, îi mai amintim noi, întrucât, în mod cert, nu se "preocupă" de învățământul românesc decât scriptic.

Aflați, domnule ministru, că nivelul violenței în școli a atins cote fără precedent în mandatul dumneavoastră, iar problema, atât de gravă, nu are nicio șansă de rezolvare.

Vă informăm, domnule ministru, că România ocupă primul loc în lume între cele 37 de țări ai căror profesori au raportat acte de violență ale elevilor în timpul orelor: 70% dintre tineri se tem să meargă la ore din cauza actelor de huliganism - locul al II-lea după Ungaria.

Aflați, domnule ministru, că "ora de bătaie" din opțională tinde să devină obligatorie, mai ales pentru elevul violent al cărui motto este cutremurător: "În viață îți ajută tare mult dacă știi să te bați".

Vă aducem la cunoștință că șefului statului (mă rog, președintelui) i se cere să intervină în afacerea "subiectele la Bac" (pentru care s-au cheltuit patru miliarde lei vechi) din cauza gravei bulversări a examenelor de sfârșit de an.

Luați la cunoștință că sub "managementul" dumneavoastră politizarea învățământului a depășit orice precedent, ba mai mult, urmându-vă luminosul exemplu, 60 de inspectori școlari se află în concediu de campanie electorală. În tot acest timp dumneavoastră zâmbiți giocondin, de pe un mash gigantic, aflat pe unul din blocurile din centrul civic al capitalei spirituale a Moldovei. Pânza respectivă are un singur efect cert, face umbră locatarilor din respectiva clădire, așa cum și dumneavoastră ați făcut la ministerul încredințat de premierul Tăriceanu cu o nemaiîntâlnită naivitate.

Poate, spre binele învățământului românesc, veți ajunge primar dar, dacă stăm bine să ne gândim, ce i-ar aștepta pe bieții ieșeni, "să sparie gândul".

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Fugarii.

Declarație politică intitulată "Fugarii".

25 mai, Ziua internațională a copiilor dispăruți a fost marcată și în România, în condițiile în care fenomenul a luat proporții și în țara noastră. Statisticile arată că numai în ultimele 12 luni au dispărut 3355 de copii, în 96% dintre cazuri fiind adoptată fuga voluntară de acasă sau din centrele de ocrotire socială.

Demne de a fi semnalate sunt și cauzele care determină acest fenomen: comunicarea deficitară cu părinții; certurile cu părinții sau tutorii; lipsa afecțiunii în familie; rezultatele slabe la învățătură.

Cea mai mare expunere la fenomenul fugii de acasă o reprezintă categoria de vârstă 11-18 ani. 1,5% dintre cazuri sunt reprezentate de disparițiile îngrijorătoare ce îmbracă diferite aspecte: agresiuni, răpiri, sechestrări, diferite tipuri de exploatare juvenilă.

De la începutul anului și până în prezent numai în două județe din Moldova au dispărut 113 copii - 69 în județul Galați și 44 în județul Suceava.

Problematica este deosebit de complexă și se adaugă altora care au ca obiect copiii din România:

  • situația copiilor rămași în țară în timp ce părinții lucrează în străinătate;
  • creșterea alarmantă a afecțiunilor psihice în rândul copiilor;
  • derapaje comportamentale și tendințe asociative în grupuri de tip Emo etc.

Prevenirea și soluțiile individualizate sunt doar paliative. Este necesar efortul conjugat, dar nu de tip simpozion, al tuturor instituțiilor de resort ale statului român, neacceptându-se nici un moment ideea că problema copiilor dispăruți se regăsește și la nivelul altor state.

  Ioan Hoban - declarație politică pe tema nemulțumirilor privind acordarea subvențiilor pentru bovine;

Domnul Ioan Hoban:

"Nemulțumiri privind acordarea subvențiilor pentru bovine"

Crescătorii de animale sunt nemulțumiți de Ordinul 255/30 aprilie 2008, privind plățile din sectorul zootehnic. Aceasta deoarece pentru anul 2008, prima pentru exploatația de bovine se acordă doar producătorilor agricoli care au beneficiat și în anul 2007 de schema de plăți naționale directe complementare, prin depunerea unei cereri la Centrul județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură până la data de 15 iunie.

Nemulțumiri sunt și referitor la prima pentru exploatația de bovine, care se acordă pentru exploatațiile înființate în perioada 1 februarie 2007 - 31 ianuarie 2008. Aceasta este condiționată de existența a minimum trei capete de bovine la data înființării, vârsta animalelor să fie de minimum șase luni, iar exploatația să fie înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor. Pentru a beneficia de aceasta, agricultorii trebuie să dețină un efectiv de animale pentru care nu s-a solicitat primă în anul 2007.

Știu că s-a solicitat Comisiei Europene modificarea acestuia și răspunsul a fost negativ. Poate n-ar strica o nouă intervenție, așa cum cere și Federația Crescătorilor de Bovine Maramureș, cu atât mai mult cu cât există mari nemulțumiri și în ceea ce privește prețul de referință al laptelui, pentru care se încearcă o deblocare a dialogului cu procesatorii.

  Gheorghe Chiper - pledoarie pentru o Agenție Națională a Zonei Montane viabilă și reprezentativă;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Pentru o Agenție Națională a Zonei Montane viabilă și reprezentativă"

În iunie 2007, Parlamentul României a aprobat Legea nr. 181/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Zonei Montane. Cu toate că această lege nu a intrat în vigoare nici după un an de la publicarea ei în Monitorul Oficial, faptul că se va fi reactivat această importantă instituție este remarcabil, dar mai ales benefic pentru toți locuitorii zonei noastre de munte, pentru starea lor socială, pentru munca și viața lor.

În mod subliminal, acest demers legislativ ne duce cu gândul la marele cercetător și animator al vieții noastre montane - renumitul profesor Radu Rey, cunoscut și apreciat mai ales în străinătate printre montanologi pentru prodigioasa sa activitate științifică, dusă întru păstrarea nealterată a muntelui - cu toate valorile sale materiale și culturale, cu tradițiile sale, cu tot ce se circumscrie acestor locuri (care în țara noastră reprezintă circa o treime din totalul suprafeței administrative).

Agenția redevine instituție guvernamentală, cu structuri în teritoriu, cu atribuții și obiective importante, cu o conducere proprie, dar îndeosebi cu un aparat de lucru care trebuie să se pregătească temeinic pe probleme specifice, trebuie să cunoască legislația națională și europeană, să pună în valoare resursele naturale și umane ale zonei, să potențeze dezvoltarea durabilă prin atragerea de fonduri - atât ale Uniunii Europene, cât și cele ale investitorilor autohtoni și bugetului de stat.

Pentru a deveni o agenție viabilă și reprezentativă pentru zona noastră de munte, toate cerințele menționate mai sus sunt absolut necesare. Ele nu sunt doar simple lozinci, este adevărat prea des utilizate, mai ales acum, cu prilejul alegerilor locale. Toți se gândesc, toți vor și promit interes maxim pentru accesarea de fonduri, mare parte din ei se va dovedi curând că doar le-au enunțat fără o acoperire faptică.

În cazul specialiștilor din viitoarea agenție, aceste deziderate trebuie să se regăsească în fapte pentru a asigura însăși existența Agenției Naționale a Zonei Montane. Profesorul Radu Rey din Vatra Dornei, preocupat în prezent peste măsură cu Centrul de perfecționare a specialiștilor din acest domeniu, precum și cu unele cercetări în cadrul Academiei Române, și-a rezervat timp pentru a elabora textul proiectului legii, cât și pentru a pregăti aplicarea ei (cu toate că, la ora actuală, nu s-au cuprins în bugetul ministerului fondurile necesare intrării în vigoare a noilor sale structuri).

S-a prevăzut astfel ca, în cadrul compartimentelor județene ale agenției, să activeze specialiști din cinci domenii care au legătură directă cu activitatea montană, specialiști care să poată sprijini și realiza efectiv proiecte pentru asociațiile și persoanele fizice care doresc să promoveze afaceri în zonă, pentru dezvoltarea și modernizarea ei.

Problema este că totul se află doar în sfera incertitudinii, că sunt doar prezumții pe această linie (nefiind destinați bani pentru începerea pregătirilor), că nimeni n-a făcut nimic pentru ca, la 1 ianuarie 2008, organizarea agenției să fie terminată și să se poată asigura funcționarea ei. Să fie anul electoral și posibila schimbare de Guvern explicația acestor tergiversări?

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată În România se trăiește prost!;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"În România se trăiește prost!"

După preluarea puterii de către Alianța portocalie DA, care a ademenit populația cu sloganul "Să trăiți bine!", țara nu a cunoscut prosperitatea, creșterea economică fiind direcționată doar spre cei bogați. Păcăleala a fost inventată de președintele Băsescu, care, trecând printr-un cimitir din Sibiu, a văzut scris pe o placă funerară "Să trăiți bine!". La sfârșitul guvernării de dreapta, în România, se trăiește prost!

O treime din români afirmă că trăiesc mai prost de la an la an, potrivit unui sondaj realizat recent. Aproximativ 30% dintre orășeni au afirmat că viața lor s-a schimbat în rău în 2007 față de 2006, iar circa 20% spun că banii pe care îi câștigă nu le sunt suficienți nici pentru a-și cumpăra strictul necesar.

Standardul de viață ne aruncă în coada Europei: cea mai mică putere de cumpărare, cele mai mici cheltuieli în bugetul de familie pentru mâncare și cele mai mici pentru sănătate.

Țara noastră este pe locul 32 din 40 de state analizate din punctul de vedere al puterii de cumpărare și pe unul dintre ultimele locuri din punctul de vedere al salariului minim pe economie și al p.i.b. pe cap de locuitor. Salariul mediu din România nu asigură nici măcar subzistența, dar ce să spunem despre un trai decent! Salariul mediu net este de aproximativ 300 de euro, dublu față de salariul minim. Cum poate trăi un român din acești bani?

După ce plătește întreținerea și utilitățile - curentul, taxa radio-TV și telefonul - românului îi mai rămân aproximativ 200-250 de euro (în echivalent lei).

Coșul zilnic de consum asigurat din acești bani ar putea fi relativ variat, prin comparație cu cel al salariului minim: o pâine, două ouă, un litru de lapte, un kilogram de cartofi, o jumătate de kilogram de carne, un sfert de kilogram de brânză, un iaurt și 100 mililitri de ulei. Și desert: o jumătate de kilogram de portocale și, poate, o ciocolată. Pentru aceste alimente, românii ar scoate zilnic din buzunar aproximativ 7 euro. Și iată, salariul este cheltuit!

Așadar, românii trebuie să își gospodărească salariul ca să le ajungă și pentru celelalte cheltuieli: produse de igienă, îmbrăcăminte, transport ș.a.m.d. Dacă nu au o locuință în proprietate, la toate acestea se adaugă și chiria. Pentru garsoniere, chiria lunară pornește de la 300 de euro în București.

În consecință, românii care au un salariu mediu de 310 euro (echivalent lei) nu prea au șanse să găsească un acoperiș deasupra capului. În această categorie intră profesorii și doctorii, tineri absolvenți de facultăți, pensionarii, oameni care, într-o societate normală, ar trebui să aibă un trai decent.

  Mircea Grosaru - marcarea Zilei Republicii Italiene și a fructuoaselor relații bilaterale.

Domnul Mircea Grosaru:

În data de 2 iunie a fiecărui an, sărbătorim Ziua Republicii Italiene, ca un omagiu adus poporului frate italian, care, după cum știm, în această memorabilă zi din anul 1945, a învins definitiv un sistem care, în România, ne aduce aminte de anul 1990.

Nu doresc nicicum să aduc aminte de ceea ce a fost rău, ci dimpotrivă, doresc să subliniez ceea ce s-a întâmplat în toată această perioadă între cele două țări surori, România și Italia, prin perspectiva imediat următoare a relațiilor bilaterale dintre ele, relații pornite dintr-o similitudine de limbă, cultură, obiceiuri și nu numai.

Atât poporul italian, cât și cel român au avut de suferit de-a lungul istoriei, așa cum bine știm cu toții, însă poate din această suferință a rezultat ceea ce reprezintă astăzi România și țara mamă Italia, adică două țări surori, mai mult decât prietenie și simpatie reciprocă, dovedită mereu nu doar prin acorduri bilaterale și tratate de prietenie semnate adesea de președinți, primi-miniștri sau miniștri de externe, ci mai ales prin schimburile neîntrerupte între cele două țări la toate nivelurile.

De curând a fost semnat și un nou acord de colaborare dintre Italia și România, care vine parcă să întărească legăturile la toate nivelurile între cele două țări, pornind de la învățământ și cultură și ajungând până la economie și afaceri.

Doresc să subliniez, de asemenea, că, în cristalizarea legăturilor dintre cele două surori, România și Italia, un rol deosebit de important îl au ambasadele și consulatele celor două țări în România și respectiv, în Italia, dar și cele două asociații reprezentative ale italienilor în România: RO.AS.IT, pe care o reprezint în Parlament, dar și cea a românilor din Italia, fie că se numește "Flacăra" sau "Frăția", care se pregătesc intens pentru alegerile parlamentare din țara noastră.

Un rol deosebit în legăturile dintre Italia și România l-a avut și îl are personal Excelența sa, domnul Daniele Mancini, ambasadorul Italiei la București, care a colaborat foarte bine cu Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT., fiind inițiatorul multor evenimente comune.

Cu ocazia zilei Republicii Italiene, acesta a declarat că relațiile din România și Italia nu pot fi umbrite de evenimente izolate, fie ele chiar neplăcute, întrucât rădăcinile relațiilor dintre cele două țări sunt mult mai profunde, având ca fundament solid relațiile economice și politice dintre cele două țări, care s-au menținut indiferent de forma de guvernare.

Chiar dacă ziua de 2 iunie pentru Italia, dar și pentru România are o semnificație, totuși nu pot să nu remarc evenimentele petrecute în Italia în ultima perioadă, care nu fac decât să mobilizeze clasa politică în adoptarea unor măsuri necesare, care au început să fie luate ca urmare a celor petrecute și nicidecum ca măsuri de siguranță în vederea preîntâmpinării lor.

Vizitele reciproce ale celor doi premieri în România și respectiv în Italia au dus la măsuri urgente și concrete, astfel că incidentele nu sunt decât izolate, italienii bucurându-se de seriozitatea și corectitudinea românilor care lucrează în Italia, iar românii, în aceeași măsură, bucurându-se de o atenție deosebită pentru românii care lucrează și ei, la rându-le, în cele peste 26.000 de firme italiene, care operează în România.

Am vizitat de curând asociația românilor din Italia, alături de care am fost încântat că au dat o altă valență prezenței lor în peninsulă, trecând la o mobilizare mai concretă atât în perspectiva alegerilor din România, dar, mai ales, în cea a răspândirii culturii și obiceiurilor românești în Italia.

Chiar dacă Ziua Națională a Republicii Italiene a trecut, ca reprezentant al minorității italiene în Parlamentul României, doresc să aduc cetățenilor italieni din România un omagiu pe această cale din partea Asociației Italienilor din România - RO.AS.IT.

Vivat Italia! Vivat România!

   

Ședința s-a încheiat la ora 18,25.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 21 iulie 2018, 12:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro