Plen
Ședința Camerei Deputaților din 16 septembrie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.79/26-09-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 16-09-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 16 septembrie 2008

  Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art.94 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Ședința a început la ora 16,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și de domnul Valeriu Tabără, secretari.

 

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi să declar deschise lucrările de astăzi ale Camerei Deputaților, în plenul acesteia, cu anunțul tradițional privind prezența. Din cei 326 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 204. Absenți sunt 122, din care 8 participă la alte acțiuni parlamentare.

Permiteți-mi pentru început să vă prezint o informare cu privire la ordinea de zi pentru zilele de marți, 16, și miercuri, 17 septembrie, pe care o aveți difuzată în mapele dumneavoastră.

Programul de lucru, de asemenea, vă este prezentat pentru perioada 15-20 septembrie 2008.

În casetele dumneavoastră se află, de asemenea, o informare cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Camera Deputaților și care urmează să fie avizate de comisiile permanente. Aveți posibilitatea să faceți obiecțiuni cu privire la această repartizare, în termenul prevăzut de Regulament.

Vă este, de asemenea, pusă la dispoziție o listă cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale.

De asemenea, aveți o listă cu rapoartele depuse în perioada 4-16 septembrie 2008 de comisiile permanente care au fost sesizate în fond.

Aveți, de asemenea, sumarul privind conținutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I, cele care au apărut între timp.

 
Aprobarea unor modificări în componența nominală a unor comisii permanente ale Camerei Deputaților.

La pct.1 de pe ordinea de zi vă supun atenției dumneavoastră și aprobării unele modificări în componența nominală a unor comisii permanente, la solicitarea grupurilor parlamentare.

Astfel, Grupul parlamentar al PNL propune desemnarea domnului deputat Alui Gheorghe Adrian în calitate de membru al Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă.

Dacă sunt obiecții? Nu sunt.

Grupul PD-L propune desemnarea doamnei deputat Ehling Elena în calitatea de membru al Comisiei pentru politică externă, a domnului deputat Vladu Iulian în calitatea de membru al Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare, desemnarea domnului deputat Uricec Eugen Constantin în calitate de membru al Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare.

Dacă sunt obiecții? Nu sunt.

Grupul parlamentar al minorităților naționale propune desemnarea domnului deputat Zisopol Daragoș-Gabriel în calitatea de membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Dacă sunt obiecțiuni? Nu sunt.

Supun aprobării dumneavoastră toate aceste propuneri.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abțineri?

Unanimitate.

Vă mulțumesc.

În continuare, stimați colegi, urmează să parcurgem validarea unui mandat de deputat.

Îi dau cuvântul domnului Sârbu Marian, președintele Comisiei de validare, să vă prezinte inclusiv numele noului nostru coleg.

Prezentarea raportului Comisiei de validare privind validarea mandatului de deputat al domnului Doru Geany Bălan (adoptat).

Domnule președinte al Comisiei de validare, vă rog să prezentați raportul comisiei.

 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Comisia de validare a luat cunoștință de faptul că în prezent avem 6 locuri de deputat vacante, precum și de faptul că au fost depuse actele cerute de lege pentru ocuparea unui loc în Circumscripția electorală nr.41 Vrancea.

Potrivit art.201 din Regulamentul Camerei Deputaților, locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului politic, alianței politice sau alianței electorale, dacă, până la validarea mandatului, partidul politic, alianța politică sau alianța electorală pentru care a candidat confirmă în scris că aparține acesteia.

Asupra legalității alegerii supleantului, Comisia de validare va prezenta Camerei Deputaților un raport.

În urma examinării actelor cuprinse în dosarul de validare a mandatului și având în vedere listele supleanților publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.172/2004, Comisia de validare a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ocuparea unui loc vacant și, în consecință, propune plenului Camerei Deputaților validarea mandatului de deputat al domnului Bălan Doru Geany, P.S.D., Circumscripția electorală nr.41 Vrancea, în locul devenit vacant ca urmare a demisiei domnului Mitrea Miron Tudor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi, după prezentarea raportului, urmează depunerea jurământului de către noul nostru coleg, iar pentru aceasta, potrivit legii, începem momentul depunerii jurământului cu intonarea imnului de stat.

 
   

(S-a intonat imnul național "Deșteaptă-te, române")

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Întreb colegii - sunt obligat de Regulament să fac acest lucru - dacă sunt obiecțiuni la raportul de validare.

Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră raportul.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abțineri?

Vă mulțumesc.

Acum, domnule deputat, vă rog să depuneți jurământul, după ce ați fost votat de colegii din Camera Deputaților.

 
Depunerea jurământului de credință față de țară și popor, în ședință solemnă, de către domnul Doru Geany Bălan.

Domnul Doru Geany Bălan:

(Cu mâna pe Constituție și Biblie rostește jurământul scris).

Eu, Bălan Doru Geany, în calitate de deputat,

"Jur credință patriei mele România.

Jur să respect Constituția și legile țării.

Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.

Așa să mă ajute Dumnezeu!" (Semnează jurământul și îl depune la vicepreședintele Camerei Deputaților; Aplauze).

Informare privind demisia din calitate de deputat a domnului Dorin-Liviu Nistoran.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, aplauzele constituie felicitările pe care vi le adresează colegii dumneavoastră. Vă urez și eu succes.

Stimați colegi,

Înainte de a intra în dezbaterea moțiunii, vreau să vă anunț că domnul deputat Dorin-Liviu Nistoran și-a prezentat demisia din calitatea de deputat.

Dacă este aici, îl întreb dacă insistă.

Dacă nu, mai există o intervenție din partea doamnei deputat Ehling Elena.

Informare privind demisia doamnei deputat Elena Ehling din Grupul parlamentar al P.D.-L. și trecerea la Grupul parlamentar al P.S.D.

Doamna Elena Ehling:

Stimați colegi,

Stimate președinte,

Elena Ehling din Grupul parlamentar al PD-L își dă demisia și va desfășura activitatea în cadrul Grupului parlamentar al P.S.D.

Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple inițiate de 53 de deputați P.S.D., cu titlul Guvernarea de dreapta, un eșec pentru educație (adoptată).

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Urmează pe ordinea de zi de astăzi, stimați colegi, moțiunea simplă inițiată de 53 de deputați P.S.D.

V-aș ruga să păstrați ordinea și să-mi permiteți să vă informez că la dezbaterea moțiunii participă ca invitați foarte multe cadre didactice, pe care le salutăm, în numele dumneavoastră, cu bucurie.

Le dorim succes în noul an școlar și îi rugăm să asculte cu răbdare și cu încredere dezbaterile, să-i asigurăm că, în pofida unor contradicții pe care le vor auzi, toate punctele de vedere ce vor fi exprimate sper că vor urma și vor urmări progresul învățământului și rezolvarea problemelor acestuia.

Cu aceste aserțiuni, vreau să vă informez asupra hotărârii Biroului permanent cu privire la procedura de urmat în cadrul dezbaterii moțiunii. Aceasta va fi prezentată de către unul dintre semnatari.

Înainte de aceasta, întreb semnatarii dacă cineva înțelege să-și retragă semnătura pe moțiune. Nu.

După prezentarea moțiunii, se vor rezerva Guvernului, domnului ministru al învățământului, 45 de minute, pe care le poate administra la început, răspunzând moțiunii, și, în încheierea dezbaterilor, grupurilor parlamentare li se alocă timpul corespunzător numărului inițial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 15 secunde pentru fiecare deputat. Deputații care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziție câte 15 secunde fiecare, timp pe care și-l vor putea ceda unul celuilalt.

Însumate, luările de cuvânt înseamnă 28 de minute pentru Grupul PSD - 113 deputați; 16 minute pentru Grupul PNL - 64 de deputați; 12 minute pentru cei 48 de deputați ai PD-L; 12 minute pentru cei 48 de deputați ai PRM; 6 minute pentru cei 22 de deputați ai UDMR; 5 minute pentru Grupul parlamentar al Partidului Conservator; 5 minute pentru Grupul parlamentar al minorităților naționale și 4 minute pentru deputații independenți.

Cu aceasta, intrăm în procedura propriu-zisă de dezbatere a moțiunii și dau cuvântul reprezentantului Partidului Social Democrat, domnului deputat Petru Andea.

 

Domnul Petru Andea:

Voi prezenta textul moțiunii simple depuse de către Grupul parlamentar al PSD, moțiune intitulată "Guvernarea de dreapta, un eșec pentru educație".

Educația reprezintă, pentru orice societate, principalul obiectiv strategic al dezvoltării durabile.

O societate nu poate să fie performantă fără o educație performantă. Ca urmare, educația trebuie să fie o prioritate consacrată nu numai prin Constituție, ci și susținută efectiv prin politici adecvat construite și prin profesioniști care să o implementeze.

Au trecut aproape patru ani de când guvernarea de dreapta a decredibilizat continuu sistemul de învățământ prin decizii haotice, care au produs demotivarea elevilor, profesorilor și o mare îngrijorare părinților. De fapt, putem să spunem fără exagerare că sistemul preuniversitar de învățământ plutește în derivă.

Lipsit de o strategie viabilă, fără proiecte ancorate în realitățile secolului XXI, sistemul de învățământ se confruntă cu o diminuare îngrijorătoare a performanțelor. Acestora trebuie să le adăugam și modul neprofesionist și amatorist în care este manageriat.

În afară de faptul că a numărat, fără talent, steluțele de pe steagul Uniunii Europene și a continuat politica falimentară promovată de domnul ministru Hârdău, actualul ministru al educației, domnul Cristian Adomniței, s-a făcut cunoscut mai ales prin atitudinea arogantă și lipsa de dialog real cu partenerii sociali, fiind constant contestat atât de către sindicate, cât și de reprezentanții studenților și, de asemenea, prin tonul plângăreț adoptat aproape zilnic, fugind de responsabilitățile care îi revin ca ministru al acestor importante domenii: educația, cercetarea și tineretul.

Legile destinate educației, legi promise încă din 2005 în cadrul programului de guvernare al Alianței D.A., nu au fost nici până acum promovate.

Încă de la începutul mandatului său, domnul ministru Adomniței a pretins că va aduce în Parlament un "Pachet legislativ"; pachet sublim, dar care, din păcate, lipsește cu desăvârșire.

Inițial, domnul ministru Adomniței a promis că va prezenta pachetul de legi în septembrie 2007, însă data a fost amânată fără nici o explicație. Motivul? Ministrul nu a fost capabil să pună cap la cap un pachet legislativ complet, necesar pentru reforma educației.

Abia în decembrie 2007 intrau în dezbatere publică doar trei legi, cele privind învățământul preuniversitar, superior și Statutul personalului didactic. În acest pachet nu se aflau însă legi esențiale pentru bunul mers al procesului de învățământ - Legea salarizării, Legea calității în educație. Însă, chiar și aceste doar trei proiecte au provocat un val de critici printre specialiști, analiști și beneficiari. Drept urmare, domnul ministru Adomniței le-a abandonat și pe acestea, ignorând propunerile Partidului Social Democrat, precum și ale profesorilor, părinților, elevilor și studenților.

Săptămânile trecute, ministrul Adomniței recunoștea voalat că responsabilitatea redactării unui pachet de legi îl depășește și, prin urmare, preferă să o lase pentru următorul ministru al educației.

În tot mandatul său, domnul ministru Adomniței nu a făcut decât să-și bată joc de elevi, de părinți și profesori, pe care i-a amăgit fără scrupule. Astfel, la începutul anului 2008-2009, avem 9.000 de clădiri și corpuri de școli fără autorizație sanitară de funcționare.

Domnul Cristian Adomniței "se mândrește" cu o îmbunătățire a situației infrastructurii școlare cu până la 10%, față de anul 2007. Dar, în lipsa descentralizării, care să atribuie clar și legal responsabilități consiliilor locale, dublate de sancțiuni, mii de școli au rămas în paragină. Domnul ministru aruncă doar vina pe primari.

A crescut abandonul școlar. Nu s-au realizat studii de analiză pentru a se stabili dacă banii alocați prin programe speciale ajung la cei care sunt în nevoie.

Elevii din mediul rural continuă să nu aibă acces la educație, să fie discriminați în raport cu elevii din mediul urban. După unele statistici, doar 15-20% dintre elevii din mediul rural merg la liceu și doar 2 până la 5% urmează studii superioare.

Copiii ai căror părinți muncesc în țări europene părăsesc, de asemenea, în bună măsură, școala.

Licitațiile pentru contractele de furnizare a produselor alimentare necesare derulării programului "Cornul și laptele", de care beneficiază astăzi elevii din clasele I-VIII, nu au fost finalizate în 15 județe și sectoare ale Capitalei.

Decalajul dintre educația de la sat și cea de la oraș se adâncește. Abia începând din acest an se discută de proiecte de campusuri școlare. În momentul de față, infrastructura din mediul rural este, în multe locuri, la nivel de ev mediu, fără grupuri sanitare, fără bănci, fără biblioteci și, cel mai grav, fără profesori calificați.

În mediul rural, condițiile decente sunt asigurate de actuala guvernare prin desființarea a sute de unități școlare, sub acoperirea așa numitului program de comasare.

Parcul de microbuze școlare ar trebui suplimentat cu sute de autovehicule, pentru a asigura transportul tuturor elevilor.

Cu toate acestea, principala grijă a domnului ministru Adomniței este să dea microbuze drept mită electorală în colegiile unde candidează domnia sa și amicii liberali.

În nicio unitate de învățământ din mediul rural și în multe unități din orașe nu există personal didactic 100% calificat. Numărul profesorilor suplinitori este în creștere, iar majoritatea își schimbă anual locul de muncă, lăsând în urma lor elevi dezorientați.

Ne confruntăm cu creșterea îngrijorătoare a fenomenului de violență în unitățile de învățământ. Violențele fizice, traficul și consumul de droguri, injuriile și agresiunile asupra profesorilor au devenit subiecte obișnuite ale jurnalelor de știri.

România se află pe unul din ultimele locuri din Europa în privința populației adulte ce beneficiază de educație permanentă, cu un procent de 10 ori mai mic decât media Uniunii Europene. Nu există nici mijloacele și nici cadrul legal de certificare a educației non-formale și informale.

Dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității prin formare inițială și continuă pe tot parcursul vieții, în concordanță cu o piață a muncii flexibilă și globalizată, ar fi trebuit să fie obiective naționale derivate din strategia Lisabona.

Economia competitivă, consolidarea democrației și societatea cunoașterii impun, alături de formarea, prin educație, a competențelor cheie (scriere, citire, comunicare și calcul matematic) dobândirea unora noi, precum abilități digitale și informaționale, cultură tehnologică, însușirea a cel puțin două limbi străine, capacitatea de creație și inovare, conduita civică, capacitatea de adaptare continuă la situații noi.

Sistemul românesc de învățământ are nevoie de o strategie, de un cadru legislativ și de profesioniști care să-i permită modernizarea și creșterea performanțelor, în vederea amplificării contribuțiilor la dezvoltarea societății și pentru recuperarea imaginii publice și recunoașterea rolului său social.

Sistemul de învățământ are probleme de conținut. Curriculum-ul trebuia orientat pe formarea de competențe, pe dezvoltarea capacității creative și de inovare.

Ministerul Educației, prin vocea secretarului de stat responsabil cu învățământul preuniversitar, ne amenință cu reducerea cu 30% a actualelor conținuturi, fără să existe o viziune clară a obiectivelor urmărite.

O asemenea abordare "conceptuală" nu numai că produce prejudicii calității educației, ci elimină și orice speranță de redresare pe termen scurt și mediu. De asemenea, problema manualelor, deși sensibilă, nu a intrat în preocupările ministerului. Este necesară o analiză profundă a efectelor negative pe care manualele în actuala formulă le-au produs asupra calității sistemului de învățământ.

De altfel, în patru ani, ministerul nu a realizat nicio evaluare a conținuturilor. Nu a utilizat rezultatele examenelor și evaluărilor naționale, astfel încât să asigure permanente corecturi pentru ameliorarea calității procesului de învățare.

Evaluarea performanțelor școlare "a beneficiat", din păcate, de cele mai amatoriste decizii. Deși Legea învățământului stipulează, începând cu anul 2004, elaborarea standardelor naționale de evaluare, pe baza cărora să se obiectivizeze maximal notarea, ministerul a introdus tezele cu subiect unic prin care a reușit un efect de creștere a decredibilizării sistemului de evaluare prin fraudare și nerelevanță.

Examenele de bacalaureat au fost prost organizate atât din incompetență, cât și din lipsa de responsabilitate. Cu subiecte insuficient secretizate, vândute în piață, cu decizii care îndemnau la fraudă, cu acceptarea fraudării prin lipsa sancționării celor vinovați de asemenea fapte, examenul de bacalaureat a devenit necredibil și nerelevant.

Este de notorietate nepăsarea ministrului și a secretarului de stat responsabil cu învățământul preuniversitar care, în loc să se ocupe de organizarea și coordonarea acestui important examen național, erau în campania alegerilor locale în calitate de candidați sau de susținători.

Infrastructura sistemului de învățământ "a beneficiat" de aceeași atenție din partea responsabililor ministerului. Era necesară o evaluare a infrastructurii școlare împreună cu autoritățile locale (consilii județene, inspectorate, primării), pentru a decide o corectă repartizare a resurselor financiare.

În loc de o repartizare corectă, bazată pe o analiză a realităților din școlile românești, ministerul a operat alocări pe criterii politice, susținând de fapt nu școlile, ci primarii arondați guvernanților.

De asemenea, este de subliniat faptul că alocările resurselor financiare s-au efectuat cu mare întârziere, ceea ce a condus la imposibilitatea derulării licitațiilor cerute de lege și la finalizarea lucrărilor până la debutul anului școlar.

Presa centrală și cea locală evidențiază numărul mare de școli nepregătite corespunzător pentru începutul anului școlar, aflate în șantier sau insalubre.

Deși, Legea bugetului, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, prevedea sumele necesare infrastructurii, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului alocă sume pentru reabilitarea școlilor de abia la începutul lunii septembrie 2008, cu două săptămâni înainte de debutul anului școlar când, evident, banii vor ajunge probabil afișe electorale.

Imaginea reală arată școli în șantiere părăsite, școli distruse de inundații, școli care, evident, sunt inadecvate începutului de an.

Desigur, nu se poate vorbi de lipsa resurselor financiare, ci de un management ministerial inadecvat. Din păcate, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nu a pus în aplicare nici măcar ceea ce era susținut de cadrul legislativ în vigoare în ceea ce privește descentralizarea învățământului preuniversitar și acordarea autonomiei școlilor, promise în oferta electorală a Alianței D.A.

Pilotarea descentralizării, începută în 2004, nu a fost finalizată, nu au fost evaluate rezultatele, astfel încât pe baza corecturilor necesare, descentralizarea să se generalizeze în întreg sistemul de învățământ.

În concluzie, în ceea ce privește descentralizarea și autonomia școlilor, nu există o teză enunțată clar de conducerea ministerului și aplicabilă.

Anual, rectificările negative prejudiciază sistemul de învățământ de finanțarea la care îi dă dreptul legea. În aceste condiții, declarațiile privind alocațiile bugetare din ce în ce mai mari pentru învățământ devin propagandă ieftină, pentru că sistemul este incapabil să cheltuiască fondurile din cauza gestionării neprofesioniste de la centru.

Angajamentele semnate cu toate sindicatele din învățământ nu au fost respectate, opinia publică asistând la dispute sterile, care nu au adus fondurile necesare, întrucât Guvernul își contestă propriile proiecte.

Legea salarizării personalului didactic promisă din 2005 a fost "uitată", pentru că slujitorii școlii nu reprezintă o prioritate pentru această guvernare. Cadrele didactice nu mai așteaptă îndeplinirea promisiunilor celor de la guvernare.

Partidul Social Democrat a lansat o inițiativă legislativă în noiembrie 2007 pentru creșterea salariilor personalului didactic cu 50%. Nu este mult și este absolut necesar și posibil. Cerem înscrierea pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților a acestui proiect de lege, votat de Senat și avizat favorabil de cele două comisii sesizate pe fond ale Camerei Deputaților - Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport și Comisia pentru muncă și protecție socială.

Aceasta este o dovadă clară a unei guvernări lipsite de coerență, de responsabilitate, în totală incapacitate de a-și respecta angajamentele. Mai mult decât atât, disputa politicianistă pune și instituțiile statului în imposibilitatea menținerii credibilității, autorității și funcționalității normale în folosul cetățenilor.

Bineînțeles, pentru inventarierea deficiențelor Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului este necesară o bibliotecă care să cuprindă toate referințele.

În pragul deschiderii unui nou an școlar, imaginea învățământului românesc este dramatică.

Sistemul are nevoie de o strategie și de profesioniști care să o implementeze. Nu ne mai putem permite să desconsiderăm educația, ce reprezintă principala resursă a României pentru recuperarea decalajelor de dezvoltare. Lipsa de profesionalism și viziune au condus și conduc la costuri greu de recuperat.

Semnatarii moțiunii, ținând seama de cele menționate mai sus, solicită următoarele:

  1. demisia ministrului educației, cercetării și tineretului și a secretarului de stat responsabil cu învățământul preuniversitar;
  2. promovarea inițiativei legislative a Partidului Social Democrat privind creșterea salariilor personalului didactic cu 50%;
  3. situația exactă a repartizării resurselor financiare pentru infrastructură, criteriile de alocare și rezultatele obținute;
  4. analiza rezultatelor examenelor și testărilor naționale cu propuneri concrete pentru ameliorarea calității și recredibilizarea sistemului;
  5. soluții concrete pentru diminuarea efectelor propuse de retrocedarea masivă a clădirilor de școli și grădinițe.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul ministru pentru a prezenta răspunsul domniei sale la moțiune.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

 
 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorată asistență,

Stimați colegi,

Mă bucur că parlamentarii PSD au ținut seama de ce am declarat public, după întâlnirea de la Iași, când ați avut forumul educațional și nu ați uitat să depuneți moțiunea, astfel încât eu să pot să răspund și să arăt câte s-au făcut, cel puțin în acest un an și 4 luni de când sunt ministru, aproape 5.

Culmea este că atacul domniilor voastre, stimații mei colegi din Parlament, a fost lansat, culmea neputinței, aș putea spune, în incinta și în sala generoasă de spectacole a Casei de cultură a studenților Iași, casă de cultură care a fost închisă când eram eu student în anul II, vă spun ca să știți. Și, în anul II, închizându-se această casă pentru lucrările de consolidare, a urmat, după anul meu, când am terminat eu facultatea, a urmat guvernarea PSD, anul 2000-2004 în care ați avut și un coleg, astăzi ales local la Iași, care a fost și directorul Casei, iar în această perioadă nu s-a întâmplat nimic. Casa studenților s-a redeschis anul acesta cu această sală de spectacol generoasă, care v-a găzduit și pe dumneavoastră și în această realizare a mandatului meu ați găsit de cuviință să lansați atacurile. Nimic mai potrivit pentru mine.

Vorbim astăzi, 16 septembrie de spre o moțiune simplă adresată sistemului de învățământ preuniversitar, n-am găsit nici o idee enunțată despre cel universitar.

Vă reamintesc această dată, pentru că este a doua zi de școală, moment în care se cuvenea, ca de la această tribună, să lansăm un mesaj de încurajare și încredere pentru cei aproape 3 milioane și jumătate de elevi, sutele de mii de dascăli și milioanele de părinți, pentru corpul profesional și angajații sistemului, nu în ultimul rând. În prag de campanie electorală, enunțăm critici și ne manifestăm așa zisa nemulțumire față de școala românească, dar, nu mai târziu de ieri, ne-am dus cu toții, chiar am avut o zi liberă de la Parlament, pentru a participa la festivitățile de deschidere a anului școlar, în speranța că astfel vom mai câștiga niște voturi.

Stimați colegi,

Sub un titlu cel puțin pretențios, într-un text neomogen, adeseori inexact și lipsit de informație reală, moțiunea PSD este construită, de fapt, ca un atac la persoana mea, fără a ține însă cont de succesiunea cronologică a evenimentelor și de realitățile sistemului de educație. Practic, este doar o adunare de informații în cea mai mare parte inexacte. Voi încerca în continuare să vă răspund punctual tuturor acuzelor, deși este dificil să extrag substanța din punctele pe care le-ați prezentat.

În ceea ce privește pachetul legislativ, trebuie să precizăm că acest pachet nu a fost promis de mine, el este prevăzut în Programul de guvernare, prin urmare, a trebuit să fie realizat. Și vă mai spun că astăzi școala românească este condusă după Legea învățământului care este veche de 13 ani.

România, că vrem noi sau nu, are nevoie de un nou pachet legislativ în educație. Pentru ceea ce au început colegii mei, miniștrii Miclea și Hărdău, eu am continuat și am ajuns în doar un mandat de un an și patru luni la finalizarea acestui pachet legislativ, care conține Lege pentru învățământul preuniversitar, pentru cel universitar și un statut al personalului didactic. Probabil că această finalizare și rezultat concret, neobținut de predecesorii mei, eu nefiind un dascăl, a fost cel mai deranjant lucru pentru dumneavoastră.

Dificultatea reglementării unui domeniu extrem de sensibil și necesitatea fundamentării pachetului legislativ au condus la elaborarea a patru studii de impact, a unor analize și cercetări pe problematica schimbărilor propuse pentru sistemul de învățământ: descentralizarea, structura învățământului, rutele școlare, finanțarea educației, diferențierea universităților, deontologia profesională, educația timpurie, asigurarea calității și altele. De asemenea, având în vedere noul statut al României de țară membră a Uniunii Europene, pachetul legislativ urmărește armonizarea legislației învățământului românesc cu recomandările comunitare și preluarea problematicii impuse de procesul Bologna, Agenda Lisabona, Agenda Copenhaga, spațiul european al învățământului superior.

Conform procedurilor în uz pentru inițiativele legislative, proiectul pachetului legislativ a fost supus deja dezbaterii publice și după inserarea în text a unor propuneri și sugestii primite de la inspectorate școlare, cadre didactice, părinți, elevi, societatea civilă, autorități publice locale și centrale, a fost dezbătut cu liderii acelor sindicate reprezentative din învățământ care au dorit să se implice în mod real în ameliorarea propunerilor inițiale.

Întrucât pachetul conține schimbări radicale în domeniul educației, s-au primit și reacții critice, care au fost analizate riguros și multe dintre ele se regăsesc acum în articolele și alineatele pachetului din legislativ. Prin urmare, este o mistificare faptul că le-am abandonat și pe acestea, ignorând propunerile PSD și ale profesorilor, părinților, elevilor și studenților. Invocatul val de critici este opera celor care au fost incapabili să participe la elaborarea proiectului sau nu au dorit cu tot dinadinsul, preferând poziția comodă de a critica din afară, de multe ori, chiar în afară de subiect. Lipsa capacității, de a-și asuma orice răspundere și invidia față de rezultatele muncii unei echipe de specialiști îi determină să adopte o atitudine disprețuitoare și să inventeze vulnerabilități pentru un text la care n-au avut nicio contribuție.

În momentul de față, pachetul legislativ este pregătit pentru a fi depus la Parlamentul României, ceea ce contrazice afirmațiile din moțiune că am recunoscut voalat că responsabilitatea realizării unui pachet de legi mă depășește și, prin urmare, prefer să o las pentru următorul ministru. Nedepunerea pachetului pentru dezbatere în Parlament nu e o slăbiciune sau o lipsă de asumare a răspunderii. Știu că acest pachet este crucial pentru dezvoltarea și modernizarea sistemului, însă nu doresc să vă ofer un nou prilej de dispută politicianistă sau momeală electorală acum, în prag de campanie. Am ferma convingere că dacă am creat cel mai bun pachet de legi posibil pe pământ, acesta tot n-ar fi trecut în această toamnă de acest parlament.

Cred sincer că deranjează faptul că eu, Cristian Adomniței, o persoană din afara sistemului, sunt cel care am coordonat elaborarea și finalizarea în detaliu a acestui proiect și mai ales l-am dus la bun sfârșit. Acum, viitorul ministru va avea pe masă ceea ce niciun ministru al educației, după sfârșitul anilor 1990, nu a mai avut, și anume, un pachet legislativ deja discutat cu partenerii de dialog social, un lucru foarte important, un pact pe educație al partidelor politice, pact ale cărui toate 8 puncte sunt cuprinse în acest pachet, avem, sper, o strategie de la Comisia prezidențială, sper s-o termine și ei în scurt timp, nu în ultimul rând viitorul ministru va avea 4 ani de zile în față pentru a-l supune Parlamentului pentru dezbatere, pentru aprobare și apoi pentru implementare, lucrul cel mai important.

În ceea ce privește Legea salarizării personalului didactic, este stabilit că aceasta va fi parte a unei legi-cadru privind salarizarea bugetarilor. Trebuie precizat că și în ipoteza în care s-ar conveni să elaborăm separat o lege a salarizării personalului didactic, aceasta nu rămâne în responsabilitatea Ministerului Educației. Cu toate acestea, autorii moțiunii omit importante sporuri salariale care au fost acordate și plătite în ultimul timp personalului didactic, precum și unele drepturi care au fost recunoscute, precum Programul 100 de euro pentru cărți, tichete cadou etc.

În mod inexplicabil, autorii prezintă ca restanță și Legea asigurării calității în educație, care a fost adoptată încă din data de 10 aprilie 2006, ceea ce denotă, cred eu, incompetența celor care au conceput textul moțiunii și necunoașterea legislației în vigoare.

Autorizarea sanitară a școlilor. Deși se arată preocupați de nevoia de descentralizare, autorii moțiunii nu par a cunoaște legislația în vigoare, după cum am văzut și mai devreme, legislație care acordă responsabilități sporite autorităților locale în anumite domenii legate de educație. Mă bucur că am ocazia să reîmprospătez memoria dumneavoastră.

Legislația în vigoare, Legea învățământului, cu modificările și completările ulterioare, prevede foarte clar că: întreținerea, reparațiile și igienizarea infrastructurii școlare sunt atribuții exprese ale consiliilor locale. Mă întreb așadar dacă autorii moțiunii nu cunosc legea sau sunt doar de rea-credință, atunci când reproșează Ministerului Educației existența școlilor fără autorizație sanitară și faptul că aruncă vina pe primari, pentru miile de școli care sunt în paragină. Pregătirea școlilor pentru noul an școlar este într-adevăr treaba primăriilor.

De dragul adevărului trebuie să mai precizăm că nu există mii de școli care sunt în paragină, și nu faptul că sunt în paragină este cauza neautorizării sanitare. Astăzi nu mai vorbim despre școli care se prăbușesc sau sunt în paragină, sunt doar școli care poate n-au încheiat lucrările de reparații. Iar o mare parte, respectiv 90% din școlile care nu au autorizație, nu o au, nu pentru că nu sunt reparate sau reabilitate, ci pentru că în acea localitate nu există canalizare sau alimentare cu apă și doar pentru acest lucru, nici școala nu poate primi autorizație, deși ea este reabilitată.

Autorii moțiunii suferă de aceeași curioasă amnezie în ceea ce privește prevederile legale că reproșează ministerului educației faptul că licitațiile de furnizare a produselor alimentare necesare programului "Cornul și laptele" nu au fost finalizate în 15 județe și sectoare ale capitalei, deși, conform legii, autoritățile locale sunt cele care au competența organizării licitațiilor și a distribuției produselor. Oare nu știu acest lucru chiar cei care au introdus acest program pe care noi l-am considerat bun? Și eu mai spun o dată, și l-am preluat și dezvoltat acum până în clasa a VIII-a, inclusiv preșcolarii primesc acest produsele din acest program.

Încep cu mai multe detalii privind investițiile. Începând cu anul 1999, toate investițiile au trecut în seama bugetelor locale, respectiv ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar. Descentralizarea a fost cuvântul de ordine prin care s-a dorit transferul real de responsabilități. În acest fel, rolul consiliilor locale și a conducerii administrativ-teritoriale în administrarea patrimoniului și la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea în bune condiții a procesului de învățământ creștea simțitor.

După această trecere a patrimoniului, subfinanțarea de mulți ani a învățământului a fost mai vizibilă în calitatea și cantitatea bazei materiale a învățământului preuniversitar. Din analiza datelor investiționale la nivel local, a rezultat că majoritatea obiectivelor și în primul rând cele amplasate în zone defavorizate, sărace sau în localități mici, nu se poate realiza pe baza finanțării în exclusivitate din bugetul local. Datorită lipsei resurselor de finanțare la nivel local, cu puțin excepții, execuția obiectivelor și a lucrărilor începute cu mulți ani înainte a fost sistată, fără a se putea lua măsurile de conservare necesare, fapt ce a avut consecințe nefaste asupra construcțiilor iar de dezvoltare nici nu putea fi vorba.

Până în anul 2005 puține lucrări s-au finalizat, s-au numărat acele obiective aflate în stadii avansate de execuție care nu mai necesitau fonduri importante pentru punerea în funcțiune și care erau amplasate, în general, în municipii cu posibilități de mobilizare a resurselor financiare.

Începând cu 2006, ministerul a elaborat programe distincte pentru fiecare tip de problemă din învățământul preuniversitar, din care se pot enumera: pentru îmbunătățirea, modernizarea și dezvoltarea bazei materiale a școlilor, începând cu ciclul primar și continuând cu cel gimnazial, liceal și postliceal, pentru educația timpurie, grădinițe, de dotare cu utilități, pentru școli de arte și meserii, pentru campusurile școlare, granturi pentru școli și nu în ultimul rând, informatizarea unităților de învățământ preuniversitar. S-au analizat toate datele tehnice ale fiecărui obiectiv, respectiv lucrările necesare stadiului execuției, precum și informațiile economice. Un prim criteriu de eligibilitate a fost acela de a include în finanțare obiectivele începute în anii anteriori și care se pot finaliza cu prioritate până la începerea anului școlar.

Menționăm că la nivelul ministerului nu există o evidență a unităților de învățământ pe criterii politice, singurul criteriu fiind necesitatea, reieșită din teritoriu, acolo unde se impune efectuarea de lucrări, în primul rând, pentru a nu pune în pericol viața și siguranța copiilor, și apoi pentru dezvoltarea bazei materiale.

În conformitate cu prevederile Legii învățământului, ministerul poate aloca din bugetul propriu fonduri pentru finanțarea, pe bază de hotărâre de guvern, a unor programe anuale sau multianuale de investiții, modernizare și dezvoltare a bazei materiale. Astfel: începând cu anul 2001 a fost aplicată această prevedere a legii și s-au alocat timid 1.600. 000 de roni pentru cinci lucrări de investiții, din care 1.040. 000 pentru două obiective de investiții noi și 560.000 de roni pentru 3 lucrări de reabilitare.

În anul 2002 au fost cuprinse în finanțare 100 de lucrări cu suma de 17. 410. 000 roni. În anul 2003 s-a alocat suma de 8. 990. 000 roni, iar în anul 2004 - 9. 319, 000 de lei, se vede astfel o reducere față de 2002.

Rezumând, în perioada 2001-2004, s-au alocat pe bază de hotărâre de guvern 37. 319. 000 roni pentru 274 de lucrări.

În anul 2005 a continuat această finanțare pe un buget constituit în 2004 de partidul dumneavoastră, în care au fost finanțate 110 lucrări cu suma de 9 819 000 roni.

În anul 2006 s-au finanțat, față de cele 110 în anul anterior, 6. 111 lucrări cu suma de - în loc de 9. 800. 000 - 904.000.000 roni, din care pentru obiective de investiții 144. 000.000.

În anul 2007 s-au finanțat 10 961 de lucrări cu suma de 1. 965. 790. 000 de roni, din care 2010 obiective de investiții cu suma de 713. 000.000.

În anul 2008, până în prezent, s-a alocat suma de 1. 642. 342. 000 roni și, evident, vom mai continua.

Astfel, în perioada 2005-2008 s-a alocat, pe bază de hotărâre de guvern, suma de 4.522.354.000 lei, pentru 25.421 de lucrări. Comparați, încă o dată vă citesc, perioada 2001-2004 când față de cele 4.522.000.000 atunci ați alocat 37 de milioane pentru 274 de lucrări. Făcând o comparație a celor două perioade, rezultă că suma alocată pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat în perioada 2005-2008 a fost de 122 ori mai mare decât în perioada când ați guvernat, iar numărul lucrărilor a fost de aproape 100 de ori mai mare.

În urma inundațiilor care au avut loc în perioada iulie-august, vreau să vă spun că aproape și dumneavoastră vi se pare de necrezut, dar este purul adevăr, în urma inundațiilor care au avut loc în perioada iulie-august 2008 au fost afectate și unele clădiri din învățământ. Astfel, pentru cele 7 județe calamitate s-a alocat prin hotărâre de Guvern, pentru toate obiectivele afectate, suma de 8.063.000 de lei, pentru repararea a 78 de clădiri. Astfel, datele prezentate sunt elocvente pentru a demonstra interesul Ministerului Educației pentru îmbunătățirea, modernizarea și dezvoltarea bazei materiale a unităților de învățământ preuniversitar de stat, bază aflată în proprietatea consiliilor locale.

Procesul descentralizării sistemului de învățământ preuniversitar.

Descentralizarea reală și efectivă a constituit o prioritate a Ministerului Educației, iar argumentul de necontestat în această privință este faptul că proiectul strategiei pentru îmbunătățirea modului de exercitare a competențelor descentralizate în învățământul preuniversitar 2008-2013 este elaborat și în circuit de obținere a avizelor necesare pentru promovarea sa ca hotărâre de guvern.

Accesul sporit la educație și eliminarea diferențelor dintre educația din mediul rural și urban. În ceea ce privește accesul sporit la educație, a șanselor egale de atingere a succesului personal și eliminarea diferențelor dintre educația din mediul rural și cel urban, Ministerul Educației a acționat în mai multe direcții. În primul rând, investiții în dotări ale unităților de învățământ, au fost dotate laboratoare și cabinete școlare din 4.805 școli gimnaziale și școli de arte și meserii, 1491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 de școli speciale. Au fost achiziționate materiale, echipamente și aparate sportive pentru 4848 școli primare, gimnaziale și școli de arte și meserii, 1491 licee, colegii și grupuri școlare și 156 școli speciale, precum și pentru cele 70 de cluburi sportive școlare și 11 centre naționale de excelență. Învățământul vocațional de artă a beneficiat de suma de 6.386.000 roni pentru achiziții de materiale specifice în 39 de licee de artă, 11 școli cu program de artă și 62 de unități de învățământ cu program de artă.

Pentru actualizarea și îmbogățirea fondului de carte a fost utilizată suma de 35 milioane roni în 8 mii de grădinițe, școli primare, gimnazii, licee etc.

Eficientizarea rețelei școlare, respectiv comasare școlilor. De ce se restructurează rețeaua școlară? Iată argumentul care ar trebui să fie cunoscut depunătorilor moțiunii, din moment ce ideea de comasare a școlilor a apărut în timpul guvernării dumneavoastră, exact pentru a asigura accesul egal la o educație de calitate.

Nu există niciun program al Ministerului Educației de comasare sau desființare de școli din mediul rural sau urban. Reamintim autorilor moțiunii că există o lege a învățământului în vigoare cu mult înaintea începerii mandatului meu, care prevede că doar unitățile de învățământ având 200 de elevi, respectiv 100 de preșcolari, pot avea personalitate juridică. Ca atare, unitățile de învățământ cu efective mai mici de elevi nu au fost desființate, ei, elevii, și cadrele didactice funcționează în continuare în aceleași locații, dar școlile respective nu mai au personalitate juridică și au devenit structuri ale celor mai mari.

Acolo unde unitățile de învățământ nu îndeplineau condițiile normale de funcționare, elevii au fost duși în școli care să asigure calitatea educației, fiind asigurat, de altfel, și transportul școlar.

Un răspuns foarte important în rezolvarea acestei probleme îl constituie și programul de campusuri școlare și școli de arte și meserii. Așa cum greșit ați afirmat că ați auzit de el de abia anul acesta, cel puțin ca și membrii ai Comisiei de educație, ar fi trebuit să cunoașteți faptul că el a început cu finanțarea celor 84 de campusuri școlare și 84 de școli de arte și meserii încă din vara anului trecut. Mi se pare incredibil, pentru membrii Comisiei de educație, să nu cunoască acest lucru.

Reorganizarea rețelei școlare a condus la scăderea numărului cadrelor didactice necalificate prin încadrarea la nivelul unităților de învățământ cu personalitate juridică. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul didactic necalificat are o pondere foarte mică, procentul fiind sub 5%.

În anul școlar 2007-2008, numărul de norme didactice ocupate cu personal didactic fără studii corespunzătoare postului a scăzut cu 771 de norme față de anul școlar precedent. Ca să aveți o idee mai clară, dacă în anul 2004-2005 aveam în cifre absolute 12.309 angajați fără studii, ca personal didactic, fără studii corespunzătoare, acesta reprezenta un procent de 4,64% din totalul de cadre didactice, în anul școlar 2007-2008, am avut doar 10.707 reprezentând 4,09. În ceea ce privește suplinitorii, predomină suplinitorii calificați. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul fără studii corespunzătoare postului are o pondere foarte mică.

Pentru anul școlar 2008-2009 estimăm o reducere a numărului de suplinitori, față de anul școlar trecut, întrucât din analiza comparativă a rezultatelor repartizărilor pe posturile titularizabile, în anul 2007 și 2008, reiese faptul că în anul 2007 au fost repartizați pe posturile titularizabile 6.455 de candidați, iar în anul 2008, au fost repartizați pe alte posturi titularizabile 8.404 candidați, astfel aproape 2000 de profesori în plus au fost titularizați față de anul trecut.

Faptul că în nicio unitate de învățământ din mediul rural nu există personal didactic 100% calificat, evident, nu se confirmă. Este unul dintre cele mai mari neadevăruri din această moțiune.

În anul școlar 2007 2008 au existat cel puțin 700 de unități de învățământ cu personalitate juridică din mediul rural încadrate sută la sută cu personal didactic calificat.

Continuarea derulării proiectului pentru mediul rural, a cărui componentă parteneriatul social, mișcarea pentru educație, educatori, elevi, părinți, s-a concentrat pe îmbunătățirea accesului elevilor din școlile din mediul rural la un învățământ de calitate. În cadrul programului, 3076 de consilii de administrație au beneficiat de facilitare pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare educațională la nivel local, 6964 de unități școlare au beneficiat de pregătire în elaborarea și implementarea de proiecte și s-au finanțat 1537 de granturi.

Ridicarea calității actului educațional, elaborarea standardelor de evaluare. Cu privire la elaborarea standardelor de evaluare, vă informez că acestea, pentru clasele a IV-a, a VIII-a și a XII-a există în sistem încă din anul 2003, timp care ar fi trebuit să fie suficient pentru semnatarii moțiunii să afle acest lucru.

De asemenea, dacă respectivii ar fi consultat programele școlare, ar fi constatat că obiectivele cadru, competențele generale de la nivelul curriculumului se află în consonanță cu standardele. Atât programele pentru examenul de bacalaureat, cât și cele pentru tezele cu subiect unic se raportează la aceste standarde, întrucât au drept unic referențial curriculumul național.

Tezele unice și examenul de bacalaureat. Introducerea tezelor cu subiect unic nu reprezintă o noutate absolută pentru sistemul educațional românesc. Este o încercare de a unifica sistemul de evaluare prin apropierea de normalitate a examenelor, care, transformate în evenimente mediatice și populiste nu fac decât să accentueze stresul elevilor și al părinților. Transformarea fostelor teste naționale în activități școlare obișnuite, dar sistematice, riguroase contribuie la diminuarea percepției de școală grea în care miza examenelor la 13-14 ani, înainte de finalizarea învățământului obligatoriu, este disproporționată.

De altfel, ideea în sine nu-mi aparține, dar eu ceea ce am făcut a fost să organizăm mai bine, să perfecționăm modul de desfășurare a acestora prin introducerea de proceduri specifice, riguroase. De aceea au fost continuate cursurile de formare pentru evaluare destinate cadrelor didactice inițiate în anul școlar 2006-2007, prin acreditarea unui program național de dezvoltare a competențelor de evaluare ale cadrelor didactice în curs de derulare, primii 453 de absolvenți realizând în prezent, la rândul lor, activități de formare. Dacă înainte de desfășurarea tezelor cu subiect unic acuza principală a fost aceea că se va ajunge la o creștere artificială a notelor și a mediilor, realitatea demonstrează că rezultatele sunt comparabile cu cele care se obțineau la testele naționale, stresul fiind în schimb mult mai mic și se încadrează perfect în curba lui Gauss.

Revenind la situația examenelor, în general, a vorbi despre încurajarea furtului înseamnă a acuza un sistem întreg, o întreagă categorie socială profesională, căreia noi, cei prezenți în această sală, fie îi aparținem, fie îi datorăm respect și cuviință sau recunoștință.

Pentru prima dată în 19 ani s-au luat măsuri împotriva celor care nu și-au respecta obligațiile profesionale, tocmai pentru a asigura calitatea și corectitudinea evaluării. De ani de zile vorbeam despre asemenea cazuri, dar nimeni nu a avut curajul să recunoască și să facă ceva în acest sens.

În ceea ce privește examenul de bacalaureat, nu numai în mandatul meu s -au vândut subiectele la proba scrisă în piața publică. De asemenea, nu eu am decis publicarea subiectelor pe website, am decis păstrarea acestui mod de a le comunica.

Criticile vehemente față de tendința fiecărui ministru de a nega și a modifica acțiunile predecesorului m-au determinat să mă preocup mai degrabă de îmbunătățirea cadrului organizatoric și de punerea în practică fără sincope a acestuia. Nu veți găsi modificări sau schimbări făcute în educație în acest un an și 4 luni.

Așadar, în acest an școlar, bacalaureatul nu a avut nicio deficiență majoră în organizare, iar rezultatele elevilor se înscriu în tendința celor din anii precedenți, fiind chiar cu câteva procente, nu multe, ca rezultate mai mici decât cele din anul precedent, ceea ce nouă ne arată că exigența și corectitudinea evaluării s-a apropiat de ceea ce ne-am dori.

Afirmațiile din moțiune se referă în mod tendențios la evenimentele din vara anului 2006, legate de furtul subiectelor de istorie și de așa-zisa cumpărare a subiectelor de limbă și de literatură română în piață.

Pentru cazurile în care s-a încălcat legislația de către cadre didactice s-au aplicat sancțiuni administrative și în cazurile grave s-a apelat la justiție. Astfel, în timpul desfășurării examenului, datorită neîmplinirii atribuțiilor care le reveneau, au fost sancționate un număr de 93 de cadre didactice, membri ai comisiei de bacalaureat, dintre care un președinte, un vicepreședinte, un secretar, 4 membri ai comisiilor din centrele de examen, 4 examinatori pentru proba practică și 82 de profesori asistenți.

Procesul de descongestionare a conținutului manualelor și a programelor școlare și proiectarea procesului de învățământ pe bază de competențe.

Afirmația conform căreia sistemul de învățământ are probleme de conținut, curriculum trebuia orientat pe formarea de competențe, pe dezvoltarea capacității creative și de inovare, demonstrează necunoașterea documentelor reglatoare care se aplică în cadrul curriculumului național în învățământul preuniversitar românesc.

Orientarea curriculumului pe formarea de competențe, pe dezvoltarea capacității creative și de inovare este menționat în mod explicit în documentele reglatoare elaborate și aprobate de Ministerul Educației, planuri-cadru și programe școlare în vigoare. Acest lucru se întâmplă deja de câțiva ani, dar, se pare, nu suficient de mulți pentru autorii moțiunii.

La data de 15 mai a.c. s-a finalizat și revizuirea programelor școlare. Astfel, acest proces realizat pentru clasele între a V-a și a VIII-a, declanșat în anul 2007, a implicat mai multe etape la care au participat cadre didactice din toate județele țării care predau în învățământul gimnazial.

La pagina 5 a moțiunii simple se specifică faptul că problema manualelor, deși sensibilă, nu a intrat în preocupările ministerului. Semnalăm faptul că, din contră, problematica manualelor școlare a reprezentat una din prioritățile Ministerului Educației. În perioada 2005-2007 au fost evaluate și aprobate pe baza criteriilor 892 de manuale școlare, din care doar în 2007, 251.

Formarea competențelor digitale.

în ceea ce privește necesitatea formării abilităților utilizării tehnologiei informațiilor, un obiectiv major al Ministerului Educației îl reprezintă integrarea efectivă a tehnologiei informațiilor și comunicațiilor în sistemele de educație și formare. Ministerul Educației a continuat programul guvernamental SEI - sistemul educațional informatizat, lansat în anul 2001, numai că de data aceasta am ales nu să o facem prin încredințare directă, precum primele patru etape ale programului, ci prin licitație publică.

Proiectele ministerului în domeniu încearcă să apropie conținutul curriculumului național de cerințele pieței muncii. Astfel, în cadrul colaborării cu Firma "ORACLe" România, în anul 2007 au fost formate 502 cadre didactice, și în anul 2008 un număr de 700 de profesori pentru predarea modulului "baze de date", inclus în curriculum național la disciplina Informatică.

Preocuparea Ministerului Educației în dezvoltarea domeniului abilității digitale s-a materializat în elaborarea a două proiecte strategice în cadrul programului pe fonduri structurale europene, proiecte care vizează atât elevii, cât și formarea cadrelor didactice, instruirea în societatea cunoașterii - Intelteach și instrumente digitale pentru ameliorarea calității evaluării în învățământul preuniversitar.

Vorbind despre cheltuirea fondurilor europene, pot să vă spun că Ministerul Educației, pentru cei care nu știți, este ministerul nr.1 în ceea ce privește absorbția acestora. La ora aceasta, programele și proiectele depuse de instituțiile din subordinea ministerului și în colaborare cu ministerul, pe bani europeni, consumă banii alocați Ministerului Educației pentru anii 2010. Avem convingerea că vom cheltui toată suma și chiar vom cere mai mult de la cei care nu vor apuca până în 2013 să-și cheltuie acești bani.

Nu în ultimul rând, vreau să vă aduc în vedere programul guvernamental "Un desktop pentru fiecare elev de clasa a IX-a și a X-a", program pentru care ordonanța de urgență se află încă în Parlament și voi vorbi despre ea puțin mai târziu.

Măsuri de prevenire a abandonului școlar și de susținerea școlarizării.

Ministerul Educației a inițiat și derulează programe educaționale destinate reducerii abandonului școlar și susținerii participării școlare a elevilor din întregul sistem de învățământ preuniversitar.

Pentru transportul școlar, în funcție și de reorganizarea rețelei școlare, doar în mandatul meu s-au achiziționat 1840 de microbuze. Vă reamintesc că România are puțin peste 3200 de unități administrativ-teritoriale. În măsura în care și inspectoratele ar fi raportat corect, anul acesta am fi adus microbuze peste tot. Așa, cu deficiențele de rigoare din sistem, o vom face la începutul anului viitor. Dar toată lumea care are nevoie de microbuz, are sau va primi cel puțin la începutul anului viitor.

Decontarea contravalorii transportului pentru elevi, asigurarea rechizitelor școlare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse, am avut, în 2007, 775 de mii de beneficiari. Asigurarea ajutorului financiar de 200 de euro pentru stimularea achiziției de computere pentru elevi. Am avut în anul școlar 2007-2008, 35 de mii de beneficiari.

Asigurarea programului național "Bani de liceu" prin care dăm 1,8 milioane lei vechi bursă elevilor care provin din familii defavorizate.

Extinderea programului "Cornul și laptele", despre care am vorbit, la nivelul învățământului gimnazial, continuarea derulării programelor PHARE, inițierea și dezvoltarea programelor pentru copiii ai căror părinți muncesc în străinătate.

De asemenea, derularea programelor destinate informării și formării părinților în domeniul nevoilor educaționale ale copiilor, a consecințelor abandonului școlar și a modalităților de susținere a participării școlare a propriilor copii.

Conduita civică și prevenirea violenței.

Ministerul Educației a inițiat și derulat o serie de programe și acțiuni menite să diminueze dimensiunea fenomenului violenței, în prezent aflându-se în etapa de implementare a strategiei cu privire la reducerea fenomenului violenței în unitățile de învățământ preuniversitar.

În baza Ordinului comun al Ministerului Educației și al Ministerului de Interne și Reformei Administrative, există o bună colaborare între unitățile de învățământ, unitățile de poliție locale și unitățile de jandarmi, în vederea asigurării siguranței civice în proximitatea și în incinta unităților școlare.

Educația permanentă, programele de perfecționare și formare continuă a cadrelor didactice, derulate în ultimii ani, se subscriu strategiei Ministerului Educației, focalizată pe asigurarea calității, a descentralizării sistemului preuniversitar și sunt în perfectă concordanță cu politicile Uniunii Europene în domeniul formării și dezvoltării cadrelor didactice și formatorilor.

În 2007, am realizat următoarele: programe de obținerea gradelor didactice, 20.345 de cadre didactice au fost înscrise pentru susținerea definitivării în învățământ sau obținerii gradelor didactice I sau II, din care, pentru 18.306 persoane, gradele didactice au fost validate prin ordin al ministrului. De asemenea, din acestea, 97 de grade didactice au fost date pe baza conferirii titlului științific de doctor.

Programe de perfecționare periodice - 37.000 de cadre didactice au parcurs 186 de programe de perfecționare acreditate de către CNFP, programe prioritare ale ministerului - 16.831 de profesori, și programe din oferta de formare a caselor corpului didactic - 188.236 de participanți la 1798 de cursuri avizate de Ministerul Educației.

Pentru 2008 programul încă nu s-a încheiat, dar 1449 de cadre didactice sunt planificate să participe la activități de perfecționare în continuare.

Așadar, preocupările pentru creșterea capitalului uman și creșterea competitivității prin formare inițială și continuă, invocate în moțiune, sunt obiective ale ministerului nu numai în derulare, ci implementate.

De asemenea, de la intrarea în vigoare a actelor normative prezentate anterior, sistemul creat și-a dovedit utilitatea și eficacitatea. astfel, până în prezent au fost înregistrate următoarele rezultate: au fost autorizate la nivel național 42 de centre în domenii variate de activitate, tehnologia informației, educație și formare, comerț, asistență socială, construcții, construcții de mașini, cultură, industrie textilă, industrie alimentară.

Au fost certificați peste 300 de evaluatori. Peste 12 mii de persoane au beneficiat de facilitățile create de acest sistem, fiind evaluate și obținând calificarea competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale.

Ministerul Educației, separat sau împreună cu Centrul Național de Formare Profesională a Adulților - CNFPA, a promovat, prin activități diverse, noul cadru legislativ, contribuind la informarea potențialilor beneficiari. Se pare că partidul care avea portofoliul educației la data aprobării documentelor de reglementare menționate a uitat că a semnat un asemenea ordin care stabilește cadrul legal pentru evaluarea și certificarea competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale.

Să știți, dragi colegi, că eu înțeleg preocuparea P.S.D. pentru educație. Este firească. Aș fi fost fericit dacă datele pe care le-ați prezentat, măcar cea mai mare parte a lor, ar fi fost corecte, și această lucrare prezentată astăzi de dumneavoastră ar fi fost una cât de cât aproape de realitate. Nu vă bănuiesc de rea-credință, sunt convins că au fost date pe care nu le-ați cunoscut.

Eu nu cred, sincer, că au existat, în ultimii zece ani, miniștri, predecesori de-ai mei, miniștrii educației, care au fost mânați de rea-credință sau nu s-au implicat. Pur și simplu, acelea au fost resursele pe care le-au putut gestiona la acea dată și sunt convins că le-au gestionat cu bună-credință și cu dragoste față de sistem. Numai că acele resurse nu erau atât de multe pe cât ne-am fi dorit.

Dacă astăzi, și v-am prezentat aceste date, avem atâtea resurse, sunt două cauze pe care trebuie să le menționez neapărat: prima este cota unică, măsură care a generat resurse, iar a doua cauză este premierul Călin Popescu-Tăriceanu, care a considerat că împărțind aceste resurse primordial educației, onorează cu adevărat sintagma "educația-prioritate națională".

Vă mulțumesc foarte mult și închei prin a vă spune, apropo despre cererea de demisie pentru mine, către colegii parlamentari din P.S.D., poate vorbiți cu colegii dumneavoastră din Comisia pentru educație de la Senat care au votat împotriva Ordonanței de urgență care dă un desktop fiecărui copil din clasa a IX-a și a X-a. Eu am speranța că, în plen, Senatul va revizui și va schimba acest raport negativ al comisiei pentru educație, mai ales în condițiile în care Comisia pentru buget-finanțe a Senatului, care este recunoscută pentru rigoare, a dat un raport pozitiv.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate domnule ministru, n-am vrut să vă întrerup, pentru că vorbiți pentru învățământ, dar ați epuizat și timpul de după și timpul P.N.L.-ului. Sper că ați făcut-o în folosul învățământului.

Încep dezbaterile. Vă informez că s-au înscris la cuvânt: din partea Partidului Social Democrat, doamna Ecaterina Andronescu, doamna Lia Olguța Vasilescu și Alecsandru Știucă; din partea Partidului Național Liberal, domnii Ioan Ghișe și Horia Victor Toma; din partea P.D-L.-ului, Valeriu Tabără, Gabriel Sandu; din partea P.R.M.-ului, domnul Paul Magheru și dacă-i rămâne timp, domnul Adrian Moisoiu; din partea Partidului Conservator, Mircea Costache, iar din partea minorităților naționale, domnul Slavomir Gvozdenovici.

Are cuvântul doamna Ecaterina Andronescu.

 
 

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Este un moment important dezbaterea noastră de astăzi, pentru că ea vine la începutul unui nou an de învățământ și eu cred că este declanșată cu bună-credință pentru că, după opinia mea, educația este factorul strategic al dezvoltării durabile. Nici o țară nu-și poate permite să abandoneze acest important factor, cu atât mai mult cu cât, de asemenea sunt conștientă și convinsă de faptul că inteligența este singura resursă inepuizabilă și ea este și cea care poate să ajute România să micșoreze decalajul de alte țări dezvoltate ale lumii.

Așadar, domnule ministru, de la aceste considerente am pornit atunci când am declanșat această dezbatere pe principalele probleme ale sistemului de învățământ. V-am ascultat cu atenție și vă mărturisesc, ca un slujitor al școlii ce mă consider, că am încercat să vă găsesc scuze pentru ce totul este perfect în sistemul de învățământ. Poate că sunteți foarte tânăr, și acest lucru vi l-am spus și atunci când ați fost învestit ca ministru. Poate că nevenind din sistem și neavând suficient timp să cunoașteți sistemul, toate aceste lucruri v-au determinat să apreciați că sistemul este perfect și că nimic nu mai trebuie realizat în sistem.

În realitate, trebuie să constatăm o creștere continuă a decredibilizării sistemului. Și acest lucru este cel care mă îngrijorează. Și nu numai pe mine mă îngrijorează, ca slujitor al școlii. În primul rând, îi îngrijorează pe părinții care-și trimit copiii în școală și care trebuie să fie convinși că acolo au de ce să-și trimită copiii, că au și ce și de la cine învăța.

În același timp, trebuie să recunoaștem că sistemul de educație este în toată lumea unul dintre cele mai dinamice sisteme. Nu putem să așteptăm să treacă vremea fără să introducem în sistem proiectele de care el are nevoie, în așa fel încât să dea resursele umane performante, care să dea în viața economică și în dezvoltarea fiecăruia performanța de rigoare.

De aceea, am să spun cu toată convingerea că sistemul românesc de învățământ are în acest moment o problemă de conținut, că trebuie neapărat revăzut conținutul integral - de la grupa pregătitoare, dacă vreți, și până la ultima clasă de liceu, și că această revedere trebuie făcută pe baza unei strategii, a unei viziuni de dezvoltare a sistemului de învățământ. Încotro vrem să ducem noi sistemul de învățământ? Vrem să creăm competențe? Vrem să contribuim cu sistemul de învățământ la dezvoltarea personală a fiecărui elev, în așa fel încât să fie capabil să se adapteze la toate schimbările din societate? Atunci trebuie să introducem modificări esențiale în conținutul programelor școlare.

Am fost pur și simplu îngrijorată când am auzit-o pe doamna secretar de stat vorbind despre reducerea cu 30%, și că manualele rămân la fel, și că din trei pagini citim două și una o lăsăm la o parte. Nu cred că această abordare nu este una păguboasă pentru sistem. Eu cred că trebuie căutați și chemați profesioniștii care, într-adevăr, trebuie să elaboreze programele capabile să dezvolte competențele cheie și competențele adăugate, pentru că pe lângă competențele-cheie, probabil că citiți documentele Uniunii Europene care merg în direcția adăugării multor competențe pe care școala trebuie să le formeze și în ceea ce privește educația complementară, și în ceea ce privește cetățenia, și în ceea ce privește abilitățile tehnologice, pentru că trăim într-o perioadă în care tehnologiile sunt explozive.

De aceea, consider că este absolut necesar să aducem o modificare importantă în conținutul programelor noastre școlare, pornind de la obiective strategice foarte clar exprimate. Și, fără îndoială, trebuie să ținem seama că aceste competențe trebuie să fie relevante pentru piața muncii, indiferent că vorbim despre școala de arte și meserii sau despre liceele tehnologice. Pentru că, altfel, nici părinții, nici elevii nu vor mai înțelege la ce le este bună școala dacă într-adevăr școala nu-i ajută să dezvolte o carieră profesională corectă.

Avem, domnule ministru, și o problemă de structură a sistemului de învățământ. Pentru că ați vorbit despre pachetul de legi și ați venit cu inovații în acest pachet de legi. Eu cred că orice strategie, și mă refer și la ideea de obiective strategice în legătură cu structura învățământului, nu poate să nu țină seama de tradițiile sistemului românesc de învățământ și de conservarea a ceea ce a fost valoros în acest sistem și, fără îndoială, de preluarea tendințelor care se manifestă în Europa și pe plan internațional.

De aceea, structurarea pe învățământul primar, gimnazial și liceal inferior, ca învățământ obligatoriu, cu cunoștințele de bază necesare pentru a se descurca în viață și în carieră, mi se pare că este un obiectiv pe care nu trebuie să-l uităm și, mai ales, nu trebuie să-l abandonăm și să-l ratăm. Dar nici școala de arte și meserii, din păcate nerelevantă în ultimii ani, nu trebuie lăsată la o parte.

Mă uitam la structura anului școlar 2008-2009 și am constatat că sunt câteva județe unde cifra de școlarizare pentru acest domeniu al școlii de arte și meserii este zero. Nu pot să cred că acele patru-cinci județe nu au nevoie de meseriași, nu au nevoie de profesioniștii domeniilor care se dezvoltă în județele respective.

Dar, stimate domnule ministru, stimați colegi, cred că avem o mare problemă și cu evaluarea în sistem. Din păcate, evaluările naționale au produs poate cea mai importantă decredibilizare a sistemului, prin modul în care au fost gestionate, prin modul în care s-au deschis căi pentru fraudare, au adus o imagine care cu greu va fi ștearsă de pe obrazul sistemului românesc de învățământ.

De aceea, domnule ministru, vreau să vă întrebați colaboratorii de ce, deși aveam o lege din 2003 care stabilea elaborarea standardelor naționale de evaluare, acest lucru nu s-a realizat, pentru că, altfel, nu mai aveam nevoie de invenții, cum au fost testele naționale sau tezele cu subiect unic, pentru că în interiorul aceluiași ciclu de învățământ, cel al învățământului obligatoriu, nicăieri în lume nu se fac testări intermediare. Este un ciclu complet, testarea puteam s-o ducem între cicluri, dar nu în interiorul ciclului.

Avem nevoie ca de aer de standarde naționale de evaluare, în așa fel încât nota pe care profesorul o acordă, indiferent în ce școală din ce localitate din țară, să fie cât mai obiectivă cu putință. Poate că decredebilizarea examenului de bacalaureat a produs cele mai mari deservicii sistemului de învățământ. De aceea, prin vocea pe care o reprezint ca slujbaș al școlii, de nenumărate ori am atras atenția asupra faptului că nu este normal să păstrăm în metodologia examenului de bacalaureat al anului 2008, aceleași considerente de care am ținut seama în 2007 și care ne-au adus într-o situație nefericită, de fraudarea examenului.

Din păcate, responsabilii cu elaborarea metodologiei au găsit de cuviință că trebuie să mențină și să continue să aducă în fața examenului de bacalaureat aceleași mari probleme, aceleași tentații facile la fraudare.

Dar, stimate domnule ministru, cred că avem o foarte mare problemă de resurse umane, pentru că nu putem să nu recunoaștem o creștere a demotivării în întreg sistemul de învățământ. Și vorbesc despre demotivarea elevilor, despre demotivarea profesorilor și poate că nu în ultimul rând și de demotivarea părinților. De aceea, cred că pentru a remotiva pe fiecare din actorii principali ai sistemului, trebuie să găsim acele soluții care să îi readucă în școală, în această emulație a transferului de competențe de la profesor către elev.

Cred că prin conținut putem să remotivăm elevii. pentru că trebuie să ne uităm la faptul că dacă până în 1989 școala era singura sursă de informații, acum, elevul are numeroase surse de informații. Dar școala trebuie să rămână singura care face o selecție corectă a informațiilor utile și o separare a lor de cele care sunt inutibilizabile de către elevi și care nu fac decât să-l încarce și să-i ocupe timpul. De aceea, pledez încă o dată pe revederea conținutului.

Și profesorii sunt demotivați și sunt foarte amărâtă pentru acest lucru și sper ca legea pe care o avem pe masa Camerei Deputaților să treacă, pentru că ea ar fi de natură să aducă o ușoară ameliorare salarizării profesorilor. Este prevăzută o creștere de 50%. Nu este o creștere semnificativă pentru nivelul salarizării profesorilor, dar cât de cât înseamnă o reașezare a rolului lor social. Este imposibil să-i atragem pe cei buni din fiecare generație cu un salariu care nu trece de 10 milioane, atunci când dacă merg spre mediul privat ei câștigă de 3-4 ori sau chiar de mai multe ori pe atât.

Dar cred că profesorii trebuie remotivați și prin modul în care trebuie regândită atât formarea inițială, cât mai ales formarea continuă, formare care trebuie să fie susținută din bugetul ministerului. Pentru că nu te poți duce în fața clasei cu ceea ce ai învățat când erai tu student. Ca profesor, trebuie să înveți în fiecare zi. Și nu au, din păcate, resursele personale cu care să realizeze abgradarea cunoștințelor. Dar cred că trebuie să găsim o formulă instituțională să-i apropiem pe părinți de școală. Să formeze împreună cu profesorii echipe care să susțină performanța elevilor. Este, cred, absolut necesară.

Vorbind de profesori, domnule ministru, vă mărturisesc că am fost de-a dreptul speriată să constat că în foarte multe din județele țării numărul celor titularizați este sub o treime din numărul posturilor didactice din sistem. Probabil nu cunoașteți acest lucru că, altfel, cu siguranță, n-ați fi în situația să stați liniștit. Dar cum să nu fiu eu speriată dacă mă uit la județul Galați, care are 2918 posturi și doar 322 de titulari, sau la județul Mehedinți, unde din 874 de posturi sunt doar 137 de titulari, sau la Mureș, unde din 2500 de posturi, sunt 407 titulari. Și, sigur, aș putea să continui șirul exemplelor cu județele Neamț, Satu-Mare, Suceava, Vaslui, Vrancea, București, Brăila, Dolj, Botoșani și așa mai departe; un număr extraordinar de mare de județe.

S-a creat o problemă. Problema aceasta este generată de cine? De inspectorii care n-au scos la concurs la titularizare posturile? Poate să fie un răspuns. Atunci, ei trebuie să fie trași la răspundere. dacă nu, trebuie să înțelegem de ce nu reușim să ocupăm cu titulari aceste posturi, pentru că, fără îndoială, titularizarea ar da stabilitate și performanță sistemului.

Ați vorbit aici despre resursele financiare. Și, într-adevăr, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, au fost numeroase resurse financiare. Aș spune că, într-adevăr, Ministerul Educației a avut resurse financiare mai numeroase decât oricând într-o perioadă anterioară. Dar, din păcate, trebuie la fel de sincer să recunoaștem că ele nu se văd în efectele pe care ar fi trebuit să le producă în sistemul de învățământ. Și acest lucru este de natură să mă îngrijoreze.

Iar dacă ne uităm la ce s-a întâmplat anul acesta, iată, spun chiar documentele oficiale că investițiile s-au realizat doar în proporție de 16%, că reabilitările doar 33%, că reparațiile capitale doar 57%, consolidările doar 40% iar igienizarea 63%.

Fără îndoială că, după opinia mea, este o problemă de asumarea responsabilității. Au responsabilitate autoritățile locale, dar nu cred că ministerul se poate deroba de responsabilitatea pe care o are asupra întregului sistem de învățământ. Trebuie să formeze, împreună cu autoritățile locale, împreună cu inspectoratele școlare, un tot unitar în determinarea celor care au responsabilități directe pentru ca toate proiectele pentru sistemul de învățământ să se deruleze până la capăt cu bine.

De multe ori am auzit că sunt vinovate numai autoritățile locale. Eu nu cred că putem să aruncăm vina numai pe ele, pentru că de multe ori resursele financiare n-au ajuns la timp. În calitatea pe care o am, de ordonator de credite la universitatea pe care o reprezint, știu că în două săptămâni nu poți organiza licitații, șantierul și să și termini lucrările. Dacă resursele financiare au ajuns în școli la sfârșitul lunii august sau la începutul lunii septembrie, este evident că n-aveau cum, cei care răspund de asemenea lucrări, să le deruleze până la începutul anului școlar.

De aceea, cred că trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului și să-și asume fiecare responsabilitatea pe care o are.

Cred că sistemul are o problemă și de gestionare. Într-adevăr, soluția este descentralizarea. Există o lege care stabilește un prim proiect al descentralizării din 2003. s-a aplicat pilot în opt județe. Din păcate, a murit așa cum a fost declanșat. De atunci nu mai știm dacă a fost bună soluția aceea, dacă ea trebuie corectată, dacă ea trebuie abordată într-o altă manieră. Eu cred că este absolut necesară descentralizarea școlilor și acordarea de autonomie fiecărei școli.

Pentru că-i este imposibil, dacă nu foarte greu, oricărui ministru din Cabinet să știe ce trebuie făcut în fiecare școală. Descentralizarea este necesară și ea ne-ar ajuta să și depolitizăm sistemul. Pentru că, deși în Programul dumneavoastră de guvernare scrie foarte clar, și printre primele obiective, "depolitizarea sistemului", cum aș putea eu să accept că acest lucru a fost dus la îndeplinire când, iată, și în această perioadă constatăm că sunt înlocuiți directori pe criterii politice, că acești directori sunt înlocuiți după ce toată vara au stat în școli să le pregătească pentru începutul anului școlar?

Cred că odată, indiferent în ce partid am fi, trebuie să acceptăm autonomia școlilor, inclusiv în ceea ce privește numirea directorilor, numire care să se facă pe baza unor criterii de performanțe, pe baza unui proiect managerial și în bun dialog cu autoritățile locale. Aceste lucruri nu mai pot să fie amânate, pentru că ele produc continuu pagube sistemului de învățământ.

Ați vorbit aici, domnule ministru, de Pactul pe educație și, sigur, deși alții au fost cei care au inițiat acest pact, nu cred că acest lucru este important. Important este că el a fost semnat și că el trebuie respectat. S-a făcut o rectificare negativă bugetului Educației, deși toți semnatarii s-au angajat pentru 6% din p.i.b., acum, sistemul de învățământ are jumătate de miliard de RON mai puțin prin această rectificare negativă. Este o abatere de la pact pe care o reproșez.

Sunt foarte multe lucruri de spus, domnule ministru. Aș vrea să considerați că această moțiune, că ceea ce scrie în această moțiune sunt lucruri care nu pornesc dintr-o rea-credință. Sunt lucruri care pornesc din dorința de a face un sistem de învățământ mai bun, mai performant și cred că acest lucru este și posibil.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Ați consumat 15 minute din timpul afectat Partidului Social Democrat.

Are cuvântul domnul Ioan Ghișe, din partea Partidului Național Liberal.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Domnule președinte de ședință,

Stimate doamne și stimați domni colegi deputați,

Pentru problema în discuție, problema sistemului românesc de învățământ, am putea avea în vedere următoarele tipuri de propuneri: realizarea unui acord politic al partidelor parlamentare și partenerilor sociali pentru susținerea pe termen lung a unei viziuni, a unei strategii și a programelor naționale multianuale pentru dezvoltarea învățământului românesc; realizarea unui acord politic privind salarizarea în sectorul bugetar și în sistemul de învățământ, în particular; dotarea fiecărui elev din România și a fiecărui cadru didactic cu câte un laptop, pe care să poată desfășura programe educaționale și conectarea la Internet; realizarea unui acord politic pentru o strategie națională de atragere maximală a fondurilor europene pentru dezvoltarea resurselor umane; promovarea unei legi-cadru privind creșterea capacității administrative, a performanțelor și instituțiilor publice; și, nu în ultimul rând, promovarea metodelor moderne de management organizațional și, respectiv, management de proiect.

Pactul național pentru educație, semnat în 5 martie 2008, este rezultatul unei presiuni politice și mediatice deosebite, care s-a desfășurat pe timp de mai mulți ani. Bine ar fi fost ca un astfel de document să fi fost semnat la începutul mandatului.

În 14 iunie 2005, în Parlament se propunea: realizarea unui acord național privind strategia de dezvoltare a învățământului românesc pentru următorii 20 de ani, fundamentarea acestei strategii pe viziune asupra evoluției României și pe seturi de principii și valori, care se constituie în standarde ale națiunilor lumii civilizate; aplicarea în sistemul de învățământ a metodelor societății educaționale și ale societății informaționale; proiectarea în învățământul de stat a specialităților profesionale, în funcție de prognozele necesarului de resurse ale economiei naționale și ale cererilor viitoare de pe piața muncii, reconsiderarea importanței și rolului disciplinelor umaniste pentru fundamentarea educației copiilor și tinerilor, bazate pe principii și metode ale eticii și moralei, crearea unui plan național pentru garantarea posibilității fiecărui copil și tânăr de a deține un computer și asigurarea șanselor de instruire în domeniul tehnologiei informaționale, definirea și crearea standardelor de calitate în domeniul învățământului, pentru a fi compatibile cu cele ale națiunilor civilizate. Așa ceva se propunea la început de mandat.

Din păcate, însă, inclusiv în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților nu s-a găsit acordul politic pentru a susține ceea ce în Programul de guvernare s-a aprobat de Parlament ca politici în domeniul învățământului: 10 mai 2005, propunere pentru creșterea performanțelor instituțiilor publice, obiectiv de interes național; 19 aprilie 2005, necesitatea de a fundamenta, bazat pe principii, în mod echitabil, salarizarea în sectorul public; 8 noiembrie 2005, declarație politică referitoare la modul în care se face salarizarea în sectorul bugetar; 2 mai 2006, necesitatea și urgența echilibrării sistemului de salarizare în sectorul public.

Stimate doamne și stimați domni colegi, dacă numărăm bine membrii Camerei Deputaților, descoperim că grupurile care depun moțiune azi și mâine pe subiectul "învățământului", P.S.D. și P.D., sunt majoritare.

Întrebarea de bun-simț este: dacă îngrijorarea acestor partide este atât de mare pentru învățământ, de ce acele lucruri prevăzute în Programul de guvernare și propuse în Parlament încă din primul an de mandat, de ce nu și-au găsit cel puțin susținerea Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, dacă nu chiar a plenului?

Pentru că, vedeți dumneavoastră, să vii și să spui în moțiune, "dobândirea unor abilități noi precum cele digitale și informaționale", "cultură tehnologică", mă scuzați, în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, Proiectul de lege "Un laptop pentru fiecare elev și fiecare cadru didactic" zace din septembrie 2006. Nu se promovează din rațiuni politicianiste, nu pentru că n-ar fi util ca toți copiii din România și cadrele didactice, în întregime, să fie dotate cu laptopuri. Pe acest subiect, prima declarație politică datează din 16 mai 2006.

În moțiune, distinșii semnatari menționează la un moment dat faptul că, în rapoarte internaționale, România este declasificată față de anii anteriori. Raportul PIRLS pe 2006, care face o evaluare comparativă din 5 în 5 ani în mai multe țări, pentru a verifica abilitățile de lectură ale copiilor care termină ciclul primar, spune: "România, în raportul din 2001, se situa peste media internațională. Acum, adică în 2006, se află sub medie". Întrebare: cine oare, dacă nu P.S.D.-ul, a guvernat între 2001 și 2004? Ca raportul din 2006 s-a făcut pe cei 5 ani anteriori.

P.S.D.-ul plânge din când în când de grija săracilor din România. Dar, dacă este atât de îngrijorat de săracii din învățământ, întrebarea este următoarea: de ce în 2004 cheltuielile pentru educație erau de 7,9 miliarde lei, iar în 2008 sunt de peste 26 miliarde de lei, în condițiile în care media anuală a inflației, în guvernarea P.S.D., era 21%, iar în guvernarea Partidului Național Liberal 7%?

De ce oare colegii semnatari de la P.S.D., în 2004, alocau din produsul intern brut, de 60 de miliarde euro, al României, doar 3,2% pentru învățământ când, acum, în 2008, dintr-un produs intern brut de peste 130 miliarde euro se alocă 6%? De grijă mare pentru elevi? Întrebarea este: de ce în 2004 cheltuiala/elev, de care acum spun semnatarii moțiunii, cheltuială care ar trebui s-o urmeze elevul, era de 28 RON, iar acum este de peste 83 RON.

Stimate doamne și stimați domni, moțiunea, una dintre cele care constituie o ploaie de moțiuni la adresa Guvernului înaintea campaniei electorale, abordează un subiect important pentru societatea românească, dar în mod politicianist.

Dacă se dorea cu adevărat să se rezolve problemele grele ale sistemului de educație, asta s-ar fi făcut în timp, în cadrul comisiilor de specialitate, fie de învățământ, fie cele de buget. Pentru că să vii acum să acuzi guvernul de ceea ce a făcut sau nu a făcut cât timp tu în comisii și în plen l-ai obstrucționat, pare puțină fățărnicie și demagogie.

Făcând o evaluare aritmetică, apreciem următorul lucru: probabil că astăzi P.D.-ul va vota moțiunea P.S.D.-ului, iar mâine P.S.D.-ul nu va vota moțiunea P.D.-ului, cel puțin așa reiese din declarațiile liderilor politici.

Dacă ne uităm în ceea ce se propune în moțiuni - și în cea de azi, și în cea de mâine - descoperim că ele au în comun un singur lucru: demiterea ministrului educației. Problema a fost soluționată de Curtea Constituțională, în sensul că o moțiune nu rezolvă o astfel de problemă. Și atunci ne punem întrebarea, noi și cetățenii României care ne urmăresc, de ce s-au mai făcut acum aceste moțiuni? Răspunsul este unul singur: pentru a promova demagogie, populism și, în unele locuri, minciună prin omisiune, în intenția de a atrage capital politic.

Stimați domni, nu mă aștept ca ceea ce v-am spus să vă facă mare plăcere, dar sper sincer că acasă, în intimitatea dumneavoastră sau între colegi la partid, veți considera că din cele ce s-au spus multe sunt adevărate, și atunci, așa cum se spune, când vrea cineva să arunce piatra, să vadă primul dacă nu cumva el este cel cu păcat.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Ați consumat 9 minute din timpul alocat Partidului Național Liberal.

Are cuvântul în continuare domnul Cezar Preda, din partea Partidului Democrat-Liberal.

Permiteți-mi să vă amintesc că aveți 12 minute în total.

 
 

Domnul Cezar Preda:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Eu am să fiu foarte scurt, pentru că aș vrea să tratăm și punctual modul în care s-au gestionat până la urmă fondurile pentru învățământ.

Ne-a vorbit aici domnul ministru de microbuze și ne-a spus că a adus 1.860 și mai aduce la începutul anului tot ce are nevoie țara asta. Da, domnule ministru, numai că din câte am văzut eu din presă, le-ați adus în primul rând acolo unde ați vrut dumneavoastră și acolo unde să vă asigurați victoria în alegerile din noiembrie, și asta vorbind pe cifre: câte ați adus în Colegiul în care candidați dumneavoastră? Ăsta este de fapt pragmatismul unor realizări.

Ne-ați spus dumneavoastră de modul în care sunt repartizate fondurile pe localități. Vă rog să luați hotărârea de guvern, așa cum spun și semnatarii moțiunii, să vedeți unde ați dat banii și câți bani ați dat din cele 10.000 miliarde care s-au dat de guvern pentru localitățile gestionate de oamenii dumneavoastră?

Asta este realitatea. Sunt lucrări efectuate în școli deja și neplătite, iar ceea ce a arătat mass-media este clar, sunt școli în care se învață ca acum 100 de ani și școli care au primit bani, de care chiar nu au nevoie acum, pentru că nu știu cum să-i gestioneze în ultimele zile.

Ați privit necesarul prin prisma, cred, prin numărul de stele de pe drapelul Uniunii Europene, că dacă ați fi privit cu realism, atunci ați fi văzut că necesarul este în altă parte.

Și am să fac acum o retrospectivă, domnule ministru, fără să vă supărați pe mine. Au fost miniștri ai învățământului din toate partidele, și aș începe cu Marga, m-aș duce la doamna Andronescu, m-aș duce mai departe la Miclea, la Hărdău, oameni de școală, care s-au chinuit în mandatele, în ultimele două mandate, să spună guvernelor lor și șefilor de guverne cât de necesară este investiția în învățământ.

Dumneavoastră stați pe o grămadă de bani. Această grămadă de bani, votată și de Parlamentul României, s-a ajuns la ea și prin demisia unui ministru onorabil - singurul ministru care prin demisia sa a forțat alocarea celor 6% din p.i.b.

Să știți că nu asta este pentru noi dramatic, că sunt acești bani și-i gestionați dumneavoastră. Pentru noi dramatic este faptul că banii sunt gestionați, scuzați-mă, cu incompetență sau cu nepricepere.

Întotdeauna, când dorești să pui un ministru și tu să stai în spate, să te folosești, să-ți faci propriile afaceri și propriile interese, pui un ministru care nu este legat de acel domeniu.

Sunteți, domnule ministru, un exemplu elocvent de asemenea demnitar și dați-mi voie să vă spun, veți vedea, după dumneavoastră, câți se vor chinui ceilalți miniștri să îndrepte aceste rele.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Paul Magheru, din partea Partidului România Mare.

 
 

Domnul Paul Magheru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Se zice că cea mai bună improvizație este cea pregătită de acasă. După ce am citit moțiunea simplă, sincer să vă spun, nu intenționam neapărat să iau cuvântul. Dar ca om de școală, ca profesor nu puteam să nu mă folosesc de orice ocazie, de orice mișcare, de orice acțiune care este în favoarea învățământului, fie el preuniversitar, fie universitar, încât, oarecum sunt pus într-o situație destul de neplăcută, aproape delicată, dar vreau să spun responsabilă totuși, de a susține o moțiune simplă, trebuie să recunosc, destul de subțire și nu foarte bine elaborată.

O susțin pentru foarte multe motive, dar nu înainte de a vă spune că mă descurc foarte greu în acest "el grand teatro del mundo". Nu mai știu exact cum o moțiune simplă P.S.D. împotriva unui guvern P.N.L., că de multe ori nu mai știu ce e teatru și ce e realitate.

Și, ca să nu fiu caraghios, mi-am punctat două, trei chestiuni absolut la obiect, și anume: în primul rând, după cum vă spuneam și știe toată lumea, ieri a avut loc deschiderea anului școlar preuniversitar. Din păcate, s-a politizat prea mult și nu e voie. În antichitate, pentru încercările de pervertire a copiilor, să știți că oamenii erau obligați să bea cucută. Apoi, unii au fost, alții nu au fost, invocând tot felul de motive.

În ceea ce privește, am preferat să particip la un audit al Asociației Europene a Universităților și, din păcate, din moțiunea aceasta lipsesc cel puțin două cicluri, într-o vedere de ansamblu a învățământului nostru, a sistemului național de învățământ: este vorba de masterate și de doctorate.

Mai departe, ceea ce am constatat eu: într-adevăr, se spune în moțiunea aceasta simplă "Guvernarea de dreapta - un eșec pentru Educație". Guvernarea de dreapta - m-am străduit să mă gândesc care o fi fost cea de stânga sau care este cea de stânga, pentru că cel puțin P.S.D.-ul este de centru stânga. Care o fi cea de stânga? Vă spun eu care este cea de stânga: cea de stânga probabil a fost cea comunistă, până în Ž89.

Dar, din păcate, aici s-a greșit, și anume: absolut toți cei care s-au perindat la conducerea acestui Guvern, au fost prea pripiți ori au subestimat învățământul românesc de până în '89, ori, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu reforma în învățământ, îmi amintesc și am să încep chiar cu un onorabil ministru care a fost invocat aici, Andrei Marga, era adevărat că venea tot din partea dreaptă. Uite, cum strică uneori dreapta, în sensul că-mi amintesc, de exemplu, deviza lui Marga era: reformă acum, reformă acum, cu orice preț. A dat ordine, a dat instrucțiuni ș.a.m.d., dar nu mai urmărea nimeni cum se realizează în realitate. Au venit apoi alți miniștri, mai mult bărbați, însă, nu pentru că este colega noastră, dar cel puțin până acum, cea mai vrednică s-a dovedit a fi o femeie.

Vreau să vă spun apoi în legătură cu altă chestiune: eu nu am avut nicio speranță, eu n-am avut nicio speranță, de exemplu, că acest pachet de legi despre care s-a vorbit și căruia nici nu i-am dat mare importanță, după ce s-a făcut o instituție paralelă cu acest proiect de lege, și anume, acel pact care a fost condus de la Cotroceni, în loc să fie lăsat Executivul, Puterea să-și facă datoria și să înainteze în continuare acest pachet legislativ.

Nu vreau să vă rețin prea mult. Aș dori încă să mai vorbească și un coleg de-al meu, dar din păcate, uitați-vă unde duce graba: ministrul, în ce-l privește pe ministru, un ministru excepțional, dar din păcate s-a grăbit, a implementat, și Guvernul acesta a trebuit să repare, a implementat procesul de la Bologna, cu 3 ani de zile înainte masteratul, cu 5 ani de zile doctoratul, cu toate consecințele dezastruoase care au provenit de aici; lipsa resurselor, lipsa curriculei ș.a.m.d., ș.a.m.d.

Susțin această moțiune. Nu pot să n-o susțin pentru mizeria în care trăiesc copiii, profesorii ș.a.m.d. N-o fac din solidaritate, o fac din conștiință. Școala trebuie ajutată. Îmi amintesc, de exemplu, când a venit din partea stângă, din partea socialiștilor, când a venit în Ungaria Peter Megesi, de exemplu. El, primul lucru pe care l-a făcut Guvernul lui, a dublat salariile profesorilor din învățământ, încât suntem, cel puțin în județele limitrofe, obligați, ca mulți români care cunosc maghiara, să-și caute locuri de muncă în școli, în Ungaria. Jenant pentru noi că se întâmplă așa ceva.

Și aș vrea să vă mai spun încă un singur lucru, și anume: sunt supărat și acuz actuala conducere și conducerea ministerului de acum pentru graba, de exemplu, cu care a dat acordul pentru autorizarea a încă sau pentru validarea a încă 5 universități particulare, nu pentru că, și am să-l rog pe domnul ministru să reflecteze asupra acestui lucru, că am fi probabil țara cu cele mai multe universități la această oră și dintre care foarte multe proaste, nu pentru că suntem peste 50 de universități de stat, peste 30 particulare, și mai sunt încă 5 care așteaptă, ci pentru că se încearcă să se acrediteze aceste universități cu încălcarea nepermisă, grosolană a legii.

Se încearcă să se acrediteze 5 universități pe baza unei legi abrogate. Nu există așa ceva, cred, într-un sistem legislativ din lume, ca să acreditezi niște universități pe o lege abrogată. Nu vreau să vă citesc acum fragmentul, tot ce este, în loc să se facă prin noua Lege nr.87 de asigurare a calității educației, după ce am fost integrați în Uniunea Europeană, se ține cont de documentația și de Legea nr.88, care a fost până când noi am intrat în Europa.

Domnule ministru, vă rog, faceți această favoare învățământului superior românesc și sper ca toate eforturile noastre, de exemplu, ca grup parlamentar, ca P.R.M., pentru că de regulă conducerea Grupului parlamentar sau conducerea secției de învățământ, Comisiei de învățământ, de regulă aparține P.R.M.-ului, dar, indiferent cine a fost la conducere, că a fost Stanciu, că a fost Olguța, că este Popeangă, fie că a fost P.S.D., fie că a fost C.D., din păcate, n-am avut niciodată niciun fel de înțelegere, adică, cel puțin din ceea ce privește ameliorarea situației în învățământ.

Vă mulțumesc.

Aș dori, dacă au mai rămas câteva minute, să aibă cuvântul un coleg de-al meu. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

4 minute au mai rămas, domnule coleg. Ați consumat 8.

Are cuvântul domnul Mircea Costache, din partea Partidului Conservator.

 
 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Dumitriu, dacă aveți ceva de spus, vă rog să vă înscrieți la secretar, la cuvânt și vă puteți manifesta liber.

 
 

Domnul Costache Mircea:

Foarte mulți au ceva de spus, mai puțini sunt cei dispuși să asculte.

Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor,

Problematica reală a sistemului național de educație este de o asemenea gravitație, încât nici în textul moțiunii, nici în luările noastre de cuvânt nu putem cuprinde starea de fapt în toată complexitatea ei.

De aceea, mă voi referi selectiv doar la câteva aspecte care pun în evidență lipsa de profesionalism, de coerență, de autoritate, la care se adaugă managementul defectuos al resurselor materiale și umane, care au caracterizat nu numai mandatul actualului ministru, ci și al predecesorilor domniei sale, domnii Miclea și Hărdău.

Unii dintre concetățenii noștri, lucizi și cu spirit critic, observau după 1990 cum se degradează diferitele domenii ale vieții (agricultura, industria) și se întrebau când va veni și rândul învățământului, care se încăpățâna să reziste, în ciuda declinului întregii societăți.

Școala românească, cea mai curată bătaie de inimă a țării, continua să producă valori, să facă performanță și să-și îndeplinească misiunea sacră de ridicare la lumina cunoașterii a tuturor copiilor din România.

Dar, mai ales o dată cu preluarea guvernării în 2004 de către Alianța "DA" inevitabilul s-a produs. Sistemul a intrat "pe făgașul normalității". Au început să apară profesori agresați de elevi, idile între elevi și profesori, agape deșănțate, bătăi între elevi - unele cu deznodământ tragic - atacuri ale unor grupuri infracționale asupra școlarilor etc.

Concomitent, însă, balastul informațional și bulversarea ierarhiei valorilor au supraaglomerat manualele, în timp ce proasta salarizare a alungat din sistem dascăli autentici, ducând inevitabil la sporirea numărului suplinitorilor, a improvizațiilor și a incompetenței, în special în mediul rural, de unde abia vreo doi elevi dintr-o sută mai ajung în învățământul superior, și asta nu numai din cauza slabei pregătiri, în ciuda faptului că, chiar și în învățământul superior, exigențele au scăzut continuu, principala stavilă pentru copiii săraci fiind lipsa locurilor în cămine, chiriile mari, diminuarea locurilor finanțate de la buget, costul hranei, celelalte cheltuieli aferente.

Pe de altă parte, retrocedarea masivă a spațiilor de învățământ promovată în forță de guvernarea P.N.L.-P.D., prin asumarea răspunderii pe legile proprietății, a adus până la urmă diminuarea drastică a locurilor în grădinițe, unde familiile tinere cu venituri modeste sunt nevoite să achite comisioane pe sub mână ca să nu ajungă la grădinițele private, ale căror taxe ei nu le pot suporta.

Au dreptate toți aceia care susțin și, în primul rând, domnul ministru Adomniței, că s-au alocat sume importante în infrastructura școlară, dar deficitul de locuri, în special în grădinițe și în căminele studențești, se menține încă.

În acest context, ne amintim cu câtă greutate au putut fi smulse de către Parlament, în anii trecuți, câteva procente de la bugetul alocat învățământului la Capitolul "Îmbunătățirea infrastructurii școlare" pentru majorarea fondurilor la salarii. Se motiva atunci că investiția în clădiri este cu mult mai importantă decât aceea în resursa umană a învățământului. Bineînțeles, în subtext se înțelegea că din salariile profesorilor nu se prea puteau percepe comisioane, pe când din atribuirea lucrărilor către firme de construcții ale clientelei proprii o bună parte din bani se întorc la "băieții deștepți", care mânuiesc finanțarea lucrărilor.

Așa se face că, ieri, la deschiderea noului an de învățământ, multe școli și-au întâmpinat elevii printre mormane de moloz, fără aviz sanitar ori cu toaletele neterminate, abandonate la jumătatea proiectului de execuție, deși finanțarea fusese făcută integral, integral, adică banii mâncați.

Managementul defectuos în alocarea fondurilor și în urmărirea finalizării obiectivelor a făcut ca unele școli să nu fie funcționale la 15 septembrie, acestea dovedindu-și din plin utilitatea doar prin lunile mai - iunie, în timpul campaniei pentru alegerile locale, când au purtat pe ziduri, pe garduri și pe ferestre afișele galbene cu săgeată puse de primarii liberali, principalii beneficiari de finanțări. În paranteză, fie spus, poate vor înțelege până la urmă unii cetățeni că în traficul rutier săgeata înseamnă ocolire.

În încheiere, cu toată stima colegială pe care v-o port, domnule ministru, când un om nu are talent în mod deosebit pentru o meserie, pentru o activitate umană, în general nu este obligat să o și accepte.

Personal, mă simt jenat să vă spun de la această înaltă tribună, dar când v-am văzut chinuindu-vă, fără brumă de har pedagogic să abordați niște copii de clasa întâi, printr-o conversație euristică pe tema idealului de a ajunge primari, simțeam că intru în pământ de rușine. Le tot repetați obsesiv silabisind "ca să ajungem primari, noi trebuie să ".." Eu strigam, eu vă suflam: să furăm, să punem borduri, să asfaltăm, dar dumneavoastră nu mă auzeați. Iar dumneavoastră repetați "ca să ajungem primari, noi trebuie să ".." și răspunsul nu venea, pentru că acei copilași nu se gândiseră niciodată în viața lor să ajungă primari, nici deputați și senatori, pentru că vă dați seama că nimeni nu mai vrea astăzi să ajungă chiar așa, înjurat zilnic, "cel mai înjurat dintre pământeni", ca să repet o zisă celebră.

Dumneavoastră, dacă le spuneați să ajungă dealeri, brokeri, mai pe stilul dumneavoastră, al doctrinei liberale, poate că, știu eu, și învățătoarele se prindeau și le suflau la timp ce trebuie să vă răspundă ca să evitați acel prelungit moment în care copilașii nu știau ce doriți de la ei.

Domnule Adomniței, domnule, este nevoie de ingineri în România, domnule! Mai ne trebuie azbociment, avem nevoie și de șantiere, mai trebuie să mai construim câte ceva. Lăsați-i pe urmașii domnului Trandafir, cei cu cartea în dreptul inimii, să se ocupe de școală, domnule!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Slavomir Gvozdenovici.

 
 

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule ministru,

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

La începutul mandatului, Grupul parlamentar al minorităților naționale și-a asumat responsabilitatea de a acorda sprijinul parlamentar, în Camera Deputaților, Guvernului. Doresc să subliniez că ne-am ținut de cuvânt și în perioada Coaliției și atunci când Guvernul a devenit minoritar. Din păcate, unele instituții ale Guvernului nu au respectat această înțelegere, mai ales în teritoriu. De aceea, ne confruntăm cu o serie de probleme în teritoriu, în procesul de învățământ în limba maternă, sau în predarea religiei specifice fiecărei minorități naționale.

Numărul mai mic de școli la începutul fiecărui an școlar, lipsa acută de manuale, organizarea neadecvată a procesului de învățământ în limba maternă sunt astăzi unele dintre cele mai mari probleme ale minorităților naționale din țara noastră.

În declarația politică de săptămâna trecută am dat un exemplu trist al comunității sârbe în comuna Socol, unde a studiat 8 clase în limba maternă și marele campion Miodrag Belodedici, cu localitățile Socol, Slatița, Câmpia, unde, după 17 ani, religia nu mai este predată de preoții care aparțin Bisericii Ortodoxe Sârbe din țara noastră, deși localitățile respective au în proporție de 80% sau mai mult locuitori de etnie sârbă, iar cele trei biserici ortodoxe și cele două mănăstiri ortodoxe provin din secolul al XIII-lea și aparțin Bisericii Ortodoxe Sârbe din țara noastră, neîntrerupt.

Este de apreciat efortul Guvernului, mai ales cel material, pentru reabilitarea și modernizarea școlilor din țara noastră. Dar, când aceste hotărâri și eforturi nu sunt respectate în teritoriu în totalitate, în cazul localității Măceș din orașul Moldova Nouă, și ar fi alte exemple, ce să credem? Ce să credem când nici prevederile exacte votate prin bugetul de stat nu sunt respectate, iar astfel de exemple, sau asemănătoare ar putea să dea, din păcate, mulți colegi din Grupul parlamentar al minorităților.

La fiecare început de an școlar, minoritățile naționale ne trezim cu mai puține școli, prin aplicarea oarbă a prevederilor Legii învățământului, neluîndu-se în seamă realitatea tristă și tragică, din păcate că nu vom avea minoritățile din România mai mulți elevi, ci numai mai puțini.

Când am prezentat acum destul timp, cu ocazia modificărilor și completărilor Legii învățământului, amendamentul prin care am solicitat, în legătură cu acea prevedere care precizează că poate să funcționeze o clasă și cu minimum de 7 elevi, am propus amendamentul pe jumătate de propoziție, dar nu mai puțin de 3. Amendamentul nu a trecut. Atunci, am fost lămuriți că acest amendament îngrădește drepturile copiilor, pentru că și un singur elev are dreptul să studieze în limba sa maternă. Și acestea și alte neclarități legislative trebuie să le clarificăm, trebuie să găsim o modalitate prin care să se știe clar cum pot funcționa aceste clase și asemenea școli.

Subliniez încă o dată efortul Guvernului și al ministerului pe care-l conduceți în sprijinirea procesului de învățământ, Grupul parlamentar al minorităților apreciază și va sprijini acest efort, dar nu putem înțelege și nu putem accepta situația tristă și dureroasă a învățământului în limba maternă și a studierii limbii materne, situație în care ne aflăm. Și doresc să subliniez tradiția învățământului în limba maternă în țara noastră este veche de 100-200-300 și mai mulți ani. Este păcat să li se întâmple acest lucru astăzi, când trăim într-o libertate deplină și într-o democrație deplină.

De aceea, Grupul parlamentar al minorităților va vota în consecință.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Începem turul doi al discuțiilor.

Aș ruga șefii grupurilor parlamentare să-și invite colegii să mai rămână în sală, pentru a putea, la sfârșitul dezbaterilor, să și votăm moțiunea.

Dau cuvântul doamnei Lia Olguța Vasilescu, din partea Partidului Social Democrat.

 
 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Domnule președinte, primele două minute vreau să nu le contabilizați în timpul de dezbatere al P.S.D.-ului, pentru că vreau să dau un drept la replică unui coleg. Poate până atunci vine și domnul ministru în sală, să asculte ce avem noi de spus.

Pentru colegul care spunea aici că la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, sub mandatul meu, s-a blocat un anumit proiect de lege, cel care se referă la un laptop pentru fiecare, vreau să-i spun că pe mine nu m-a convins niciodată acel proiect de lege. Mie-mi miroase a tun financiar, si, când îmi miroase a tun financiar, nu vreau să votez ceva care ar putea aduce prejudicii bugetului României. Era vorba de o sumă foarte mare de bani pentru niște jucării, pentru că nu putem să le numim laptopuri, care nu aveau niciun fel de garanție din partea firmei care le fabrica și eu am vorbit atunci și cu domnul premier Tăriceanu și cu colegul nostru care era inițiatorul proiectului că, dacă este un proiect atât de bun pe care și-l asumă P.N.L.-ul, ar fi foarte bine să se dea o hotărâre de Guvern, să și-l asume ei prin hotărâre de Guvern. Nu, cu mâna noastră, a parlamentarilor, să votăm un tun financiar.

Și, acum, aș vrea să revin la oile noastre.

Domnule ministru, mă bucur că ați revenit.

Stimați colegi, din păcate, timpul extrem de scurt pe care-l am la dispoziție nu-mi permite să ating decât telegrafic anumite probleme din învățământ, pe care, în parte, le-au atins antevorbitorii mei și la care mă așteptam să le rezolve până acum domnul ministru.

Pe actualul ministru, pe domnul Cristian Adomniței, vă mărturisesc sincer că l-am susținut la începutul mandatului. M-am gândit că este tânăr, că poate să aducă un anumit dinamism într-un minister anchilozat de multe ori și mă așteptam la o reacție rapidă față de anumite probleme care puteau să se rezolve rapid.

O primă problemă care putea fi rezolvată era birocrația din sistemul de învățământ. Se putea rezolva în 5 minute, cerându-le practic unor funcționari din minister să facă acest lucru. Funcționarii respectivi, ca să-și justifice de multe ori salariile, au venit și au cerut profesorilor anumite fișe, să completeze mii de fișe, fișe de evaluare periodică, de evaluare predictivă și așa mai departe, care consumă foarte mult timp, foarte mulți nervi profesorilor și care nu au niciun fel de relevanță pentru sistemul educațional. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Dacă ați fi făcut-o, domnule ministru, vă spun sincer că știu mulți profesori care v-ar fi pomenit în rugăciunile lor. Ați fi putut rezolva, de asemenea, o chestiune care este profund ilegală și care se cheamă fie fondul clasei, fie fondul școlii, fie fondul comitetului pentru părinți și care se percepe în toate școlile din România. Uneori se percepe o singură taxă, alteori, toate trei. Taxele respective variază între 300 de mii și 3 milioane de lei, sume extraordinar de mari și știu cazuri, le-am relatat și colegilor de la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, de părinți care spun că au avut copiii umiliți în clasă, pentru că nu au fost în stare să achite aceste sume. Practic, toată lumea știe că aceste taxe sunt ilegale, dar nimeni nu a intrat până acum în sistemul de învățământ să le pună punct.

Dumneavoastră, când ați fost învestit în această funcție, ați promis la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport că veți rezolva rapid această chestiune, care nu s-a întâmplat.

Spun și că nu mai trebuie să existe acești bani, să nu se mai perceapă aceste taxe, pentru că dumneavoastră spuneți că s-au investit extraordinar de mulți bani în învățământ, în ultima perioadă, ceea ce este perfect adevărat. Procentul din p.i.b. a fost mai mare anul acesta decât în alți ani și s-au dat fonduri mai multe pentru școli. Dar, ca să fim cinstiți până la capăt, trebuie să spunem pentru unele școli, pentru că, acolo unde ai șansa să fie primar al Partidului Național Liberal într-o comună, vei primi bani mulți. Dacă ești de la alt partid, poate mai primești câte ceva, dacă ești la un anumit partid, poate nu mai primești deloc. Așadar, fondurile respective s-au direcționat exact unde trebuie și unde trebuie din punct de vedere politic, sigur că da, dar nu și unde trebuie ca investiție. Și spun că s-au direcționat prost, pentru că, domnule ministru, și aici sunteți constructor și nu poate să vă bată nimeni la această chestiune, poate-mi explicați și mie cum într-o școală, în care s-au investit 4-5-6 chiar 7 miliarde de lei și s-au terminat lucrările, - atenție,

s-a făcut recepția! -, nu s-a primit autorizația de funcționare nici până acum. De ce? Pentru că banii au intrat în termopane, au intrat în alte lucrări care poate nu erau atât de importante cum era o fosă septică, de exemplu, pentru că știți foarte bine, autorizațiile de funcționare igienico-sanitare se primesc pentru apă potabilă, toalete și așa mai departe.

Or, în condițiile în care într-o comună nu ai canalizare și nu ai apă potabilă, poți să faci o fosă septică. Au existat bani. Din păcate, nu s-au rezolvat exact aceste probleme stringente și care necesită rezolvare pentru a primi autorizațiile de funcționare și s-au rezolvat altele, pentru că, mă rog, de acolo rămâneau mai multe câștiguri pentru unii sau alții, așa cum ar fi termopanele.

Și aici vă acuz, domnule ministru, pentru că vă pricepeți, chiar vă pricepeți la aceste probleme și nu ați fost în stare să gestionați situația și să cereți inspectoratelor școlare să și facă un control. Când trimiți 7 miliarde de lei într-o școală și vezi după terminarea lucrărilor că nu ai autorizație de funcționare, înseamnă că ceva acolo este în neregulă. Ce fac inspectoratele școlare? Dumneavoastră ar trebui să primiți, evident, un raport pentru aceste chestiuni pe care, eu cel puțin, le-am sesizat în județul Dolj.

Mulți colegi se vor referi la scandalurile de la testele naționale, de la bacalaureat. De aceea, voi aștepta răspunsurile dumneavoastră pe această temă, mărturisindu-vă doar că mă așteptam la o mult mai bună colaborare cu Parchetul, pentru că știați de la începutul examenelor că vor fi probleme, că sunt poate chiar persoane care vor să vă slăbească pe dumneavoastră, personal, și care vor căuta asemenea scandaluri.

Vă voi aminti, iarăși, de manualele școlare - o problemă pe care eu o ridic din 1999, încă de când eram jurnalist, care, din păcate, nu s-a rezolvat nici până acum, o problemă pe care am ridicat-o și domnului Hărdău, o problemă pe care v-ați angajat la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport că o veți rezolva chiar începând de anul trecut. Din câte am înțeles, ați cerut câteva controale la Consiliul Național pentru Evaluarea și Difuzarea Manualelor Școlare și la Consiliul Național pentru Curriculum, dar nu vedem rezultatele. Din păcate, elevii continuă să învețe după manualele de istorie care alocă mai multe pagini unor intelectuali, așa-ziși intelectuali contemporani, unii dintre ei s-a dovedit că erau chiar turnători ai Securității, decât alocă pentru Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș la un loc.

Sau sunt manuale în care ilustra dumneavoastră colegă, Renate Weber, și o altă colegă din fosta defunctă alianță, doamna Monica Macovei, se bucură de mai multe rânduri decât brătienii toți la un loc.

Se învață, de asemenea, după manuale în care se utilizează termeni care nu există în niciun dicționar explicativ, cum este "vestoxicare", se învață după manuale în care aflăm că regimul lui Ceaușescu a fost naționalist-comunist, ceea ce, sigur, este o aberație, sau după manuale în care aflăm că avem o minoritate de țigani de 10%, deși niciun recensământ din România nu a dovedit până acum acest lucru.

Nu mai amintesc, tot în asemenea manuale sunt relatări ale vecinilor de bloc ai autorilor de manuale, sau că Blaga primește mai puțin spațiu decât Cărtărescu, sau că Eminescu a fost chiar scos de la examenul de bacalaureat, ceea ce evident că este o prostie.

În încheiere, aș vrea să mă refer și la salarizarea cadrelor didactice. Dacă mă întrebați pe mine, acesta este principalul punct al acestei moțiuni. Practic, urmărim, prin această moțiune, ca să vă forțăm și pe dumneavoastră, Guvernul, dar să forțăm și Parlamentul să înțeleagă că salariile din învățământ trebuie să crească și trebuie susținut acel proiect al Partidului Social Democrat care prevede o creștere de 50% a salariilor cadrelor didactice și - atenție, domnule ministru! - a salariilor cadrelor nedidactice. Pentru că salariile cadrelor nedidactice din învățământ sunt o adevărată mizerie. Probabil că știți foarte bine că sunt puține femei de serviciu în învățământ. Unei femei de serviciu îi revin 1.400 de metri pătrați pentru a face curățenie și atunci nu mai trebuie să ne mirăm de ce, de multe ori, în școli este mizerie. De asemenea, o bucătăreasă trebuie să gătească pentru 700 de elevi. Gândiți-vă la faptul că această bucătăreasă, nu numai că gătește, dar trebuie să și spele vasele în trei ture, câte mese sunt pe zi. Deci, este o muncă absolut infernală, iar salariile, dacă dumneavoastră credeți că sunt justificate și că sunt destul de mari, eu vă spun că vă înșelați.

Mă opresc aici, dar nu înainte de a vă da un sfat, domnule ministru, dacă vreți, ca între colegi de generație. În ultima vreme, plezniți de importanță. Aș prefera foarte mult să plezniți și pentru problemele învățământului.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul Horia Victor Toma, care mai are 7 minute.

 
 

Domnul Horia Victor Toma:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Vă vorbesc din calitatea de profesor cu o activitate de 27 de ani în domeniul învățământului. Și, din această poziție, am sprijinit întotdeauna în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților toate acele inițiative ale colegilor de la toate partidele care vizau îmbunătățirea sistemului de învățământ, îmbunătățirea nivelului de salarizare a profesorilor și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea condițiilor în care-și desfășoară activitatea copiii noștri.

Tot în această calitate de profesor, am corectat, la viața mea, în jur de câteva zeci de mii de teze și câteva zeci de mii de extemporale. Și, fiind profesor de fizică, nota se compunea din notarea conținutului științific, dublată de notarea modului de redactare. Și vreau să vă spun de la bun început că acest material pe care-l analizăm astăzi, din partea mea nu poate primi notă de trecere. Și am să mă explic foarte succint și am să vin, în primul rând, în ceea ce privește problema fundamentală de redactare. Se vorbește despre o guvernare de dreapta, un eșec pentru educație.

Deci, ca orice om care citește cuvântul "educație" înțeleg că aici vorbim și despre educația în sistemul învățământului preuniversitar și despre educația în sistemul universitar. Dar nu se face nicăieri nicio referire de învățământ universitar. Mai mult, la doleanțele pe care în final semnatarii le adresează, se numără destituirea ministrului educației și a secretarului de stat de la învățământul preuniversitar. De aici pot să înțeleg două lucruri: fie, pe de o parte, înseamnă că în învățământul universitar lucrurile merg perfect și nu există nimic negativ de criticat și nu există nimic de îmbunătățit, sau semnatarii moțiunii nu sunt preocupați în niciun fel de învățământul universitar și lucrul acesta ar fi trist, pentru că în rândul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat se numără reputați profesori din învățământul preuniversitar și acest document jignește profund învățământul preuniversitar.

Mă refer la chestiuni de redactare. În prima frază, mai lungă din prima pagină, o frază de 7 rânduri, ministrul educației este catalogat la început arogant și mai departe, în conținutul frazei, probabil că cel care a început acea frază, spre final, a uitat cu ce au început, ministrul este catalogat plângăreț. Vreau să știu foarte exact: este arogant sau este plângăreț? Sau rămâne la latitudinea dumneavoastră să decideți.

Nu pot, de asemenea, să nu mă leg de această frază scrisă într-o limbă românească aproximativă și care spune că "nicio unitate de învățământ din mediul rural și multe unități din orașe nu există personal didactic sută la sută calificat".

Deci, să înțeleg că unii dintre noi suntem sută la sută calificați, alții suntem 70%, 85%, 95%, dar nu se înțelege cine ne-a măsurat și ne-a catalogat ca fiind unii sută la sută și alții mai puțin de sută la sută calificați.

Și, acum, am să trec la câteva neadevăruri flagrante care sunt strecurate aici, printre frazele și printre ideile care sunt vehiculate în acest text. Și m-aș lega de următoarea frază - se spune așa: decalajul dintre educația la sat și cea la oraș se adâncește, abia din acest an se discută de proiecte de campusuri școlare.

Aș vrea aici să vă dau un exemplu foarte concludent din județul Prahova. În județul Prahova există o celebră localitate Mizil, care a polarizat atenția opiniei publice în ultima vreme, pentru că domnul Adrian Năstase candidează acolo și alte personalități urmează să candideze. Primarul nu este membru al Partidului Național Liberal și, în frumoasa localitate Mizil, se ridică, în momentul de față și este în deplină desfășurare, construcția unui campus școlar. Deci, nu este în fază de proiect, este într-o deplină fază și chiar se apropie în bună parte de finalizare. Și exemple de genul acesta pot continua.

Am lucrat și în administrația publică locală și am avut onoarea să fiu 4 ani primar de municipiu. Și pot să vă spun că, într-adevăr, este adevărat ceea ce s-a spus aici: nu trebuie să dăm vina numai pe primari. Dar, atât timp cât banii sosesc în bugetul consiliului local, consiliul local este cel care face proiectarea, consiliul local este cel care alege constructorul, cu comisioanele despre care s-a vorbit aici, eu zic că primăriile au o mare doză de responsabilitate. S-a spus că nu există o legislație. De acord. Dar asta trebuie să pornească de la noi, stimați colegi, pentru că, într-adevăr, la ora actuală primarii nu pot fi sancționați pe actuala Lege a administrației publice pentru banii pe care-i consumă.

Și nu în ultimul rând m-aș lega iarăși de un adevăr flagrant strecurat aici. Se spune că, deși Legea bugetului a fost votată la începutul anului, banii au fost alocați către școli, către localități de-abia în luna septembrie.

Stimați colegi,

Există Monitorul Oficial cu Hotărârea de Guvern nr.370 din 30 martie 2008. Banii respectivi au sosit și ei sunt într-o deplină derulare. Și multe din aceste exemple pot continua.

Acestea sunt motivele pentru care, din punctul meu de vedere, nu pot nota cu notă de trecere acest extemporal.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Democrat-Liberal, domnul deputat Valeriu Tabără.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru,

Vă mărturisesc că aș fi vrut ca adresarea respectivă să o fac și celor care ne-au onorat cu prezența până acum câteva clipe la balcoanele de sus ale sălii, dar poate că prezentarea raportului făcută de domnul ministru Adomniței aici să fi lămurit că situația este extraordinar de fericită și că tot ceea ce se întâmplă în această sală sunt de fapt niște discuții pe o problemă care de fapt nu există în învățământ.

De la începutul acestei legislaturi, pe agenda fiecărei sesiuni parlamentare, printre marile probleme dezbătute a fost și cea a educației și a învățământului. Este normal să fie așa, având în vedere faptul că învățământul românesc, componentă majoră a sistemului de educație național, este sau ar trebui să fie obiectiv prioritar pentru cei care iau decizia politică, oricare ar fi ei.

Dezbatem astăzi o moțiune simplă cu privire la educație, iar mâine vom dezbate o alta, pe aceeași temă. Este un semn care arată nu numai preocuparea pentru domeniu, dar și diversitatea de opinii a partidelor parlamentare asupra situației din sistemul educațional și din învățământul din România.

În calitate de vechi parlamentar, cunosc destul de bine problema. În dubla calitate, de cadru didactic cu peste 35 de ani de activitate în învățământul superior, dar și de deputat P.D.-L., îmi permit să exprim, în numele grupului parlamentar, părerea de rău că astăzi nu discutăm o moțiune de cenzură cu tema "Guvernul Tăriceanu repetent, iar învățământul din România aproape de dezastru".

Cei care semnează moțiunea simplă ar fi putut să o facă și mă întreb: de ce n-au făcut-o, dacă există o așa de mare preocupare? Mă întreb, însă, în același timp, de ce această dublă ipostază a colegilor noștri, aceea de susținători ai Guvernului prin votul pe care l-au dat în aprilie 2007 și, în același timp, de critici vehemenți ai acestui Guvern.

Este, însă, adevărat că în paralel cu susținerea Guvernului Tăriceanu 2, disperat să rămână la guvernare, colegii de la P.S.D. au practicat, cu un oarecare succes, șantajul politic, reușind, prin aceasta, să dea câteva lovituri de imagine politică.

Dacă P.S.D.-ul ar fi acceptat o moțiune de cenzură împotriva unui guvern răzgândit, așa cum este cel al domnului Tăriceanu, având ca obiect învățământul, astăzi și mâine nu cred că am mai fi discutat și am fi pierdut timpul în acest Parlament.

Din păcate, însă, au existat două motive, pentru a nu o face. Primul: i-a fost frică de o acțiune politică majoră care să ducă la rezolvarea unor probleme grave cu care se confruntă societatea românească și, sigur, ajungerea la alegeri anticipate, un nou Program de guvernare și, probabil, o nouă abordare a problemelor de învățământ. Și a doua: a fost mai ușor să culegi roade electorale prin mișcări și atitudini, aș spune perfide și lașe favorizate de o așezare într-o falsă opoziție parlamentară față de actualul Guvern, în care se găsește și ministrul care este criticat prin moțiune.

Dacă ar fi corecți, autorii moțiunii simple dezbătute azi în Camera Deputaților ar aprecia și propria lor culpă. De un an și mai mult de jumătate, semnatarii actualei moțiuni simple sunt susținătorii unui Guvern cu mari carențe manageriale în domeniile începând cu educația și terminând cu alte sectoare economico-sociale la fel de importante. Mă întreb: dacă ar fi rezistat la conducerea Ministerului Educației și Cercetării un ministru cu grave carențe de cunoaștere a sistemului de învățământ fără o susținere a colegilor parlamentari P.S.D., cine a susținut și susține un ministru al educației din Guvernul României care inventează un nou steag al Uniunii Europene? Cine susține un ministru care a gestionat cel mai dezastruos bacalaureat în istoria învățământului românesc?

Cine susține pe un ministru care în aproape doi ani de activitate nu a venit în Parlament cu nicio inițiativă legislativă majoră, deși s-a angajat s-o facă la începutul mandatului său?

Cine îl susține pe un ministru care a gestionat cel mai prost resursele bugetare alocate învățământului? amintesc aici, bugetul Ministerului Educației și Cercetării a fost, în ultimii doi ani, respectiv 2007 și 2008, de peste 6% din p.i.b.

De ce sunt acum mari probleme cu spațiile de învățământ și cu dotarea învățământului?

Cine susține un ministru al educației pentru care educația și învățământul se limitează la Colegiul electoral de la Iași? Răspunsul îl dau semnatarii moțiunii.

Se știe că sistemul investițional din învățământ, lansat cu forță prin bugetele din anii 2006 și 2007, este aproape blocat la ora actuală, în anul 2007, actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării realizând doar 40% din ceea ce și-a propus în sectorul de investiții, iar în acest an, cifrele date de doamna Andronescu aici, repetăm, la un nivel mai scăzut, același lucru.

Este pentru prima dată de după 1990, când Ministerul Educației și Cercetării retrimite la buget bani. Probabil că și cei care vor rămâne necheltuiți în acest an se vor duce, dar se vor duce în zona pomenilor electorale. A cui este vina - și-i întreb pe onorabilii mei colegi parlamentari, semnatari ai acestei moțiuni simple - că incompetența este rege, prin domnul Cristian Adomniței și a celor de lângă el, la Ministerul Educației și Cercetării? Este un răspuns pe care dumneavoastră puteți să-l dați.

O analiză atentă evidențiază însă două ținte ale acestei moțiuni.

Unu - guvernarea de dreapta, sintagmă predilectă, folosită de PSD pentru atacuri politice - și doi - promovarea Legii de majorare a salarizării personalului didactic, prin care se propune o creștere a salariilor acestui personal cu 50%. Circulă o știre prin târg că și asupra acestui proiect de lege ar fi o înțelegere, ca el să se împiedice în procedurile parlamentare.

Vă spunem, stimați colegi inițiatori ai acestui proiect de lege, că parlamentarii Partidului Democrat-Liberal vor susține ca acest proiect să treacă procedurile parlamentare și să fie finalizat. Este nevoie de un astfel de proiect, dar el nu va rezolva problema din învățământ.

Și vă reamintesc, așezarea socială a corpului didactic și a școlii în România este departe de ceea ce este în țările europene: circa 0,94% din p.i.b.-ul pe cap de locuitor la noi în țară și circa 1,47% este cel așezat la nivelul Uniunii Europene.

În primul caz, referitor la ceea ce înseamnă guvernarea de dreapta, sub obligat să atenționez pe semnatarii moțiunii că, dacă ar fi corecți cu ei înșiși, ar trebui să facă precizarea despre care guvernare de dreapta este vorba. Despre cea care a funcționat între decembrie 2004 și aprilie 2007, perioadă în care învățământul românesc a fost gestionat prin programul de guvernare al Alianței DA și reprezentat de doi miniștri, respectiv Mircea Miclea și Mihail Hărdău, din partea Partidului Democrat-Liberal? Miniștri care au făcut câteva lucruri esențiale pentru repornirea și ridicarea activității calitative din învățământul românesc.

Vă amintesc doar trei.

Au achitat marile restanțe către cadrele didactice, lăsate de o guvernare pe care o cunoașteți.

Au dispus ca, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, să aloce surse financiare record pentru investiții și dotări materiale pentru tot sistemul de învățământ.

Și repet cifrele: 1,12 miliarde euro din buget în anul 2006 și aproape 1,4 miliarde în anul 2007. anul 2006 este singurul an în care s-au atins, cât de cât, parametrii investiționali. Puține surse au fost necheltuite la sfârșitul anului și știți ce destinație le-am dat aici, spre salarizare.

Și, sigur, trei - au propus principiile de bază pentru continuarea reformei și pentru o nouă strategie în educație și învățământ, care să aducă sistemul de învățământ românesc la un nivel competitiv cu cel european.

Oricum, în afară de titlul moțiunii, vă reamintesc faptul că, pentru toate domeniile angajate la începutul guvernării Alianței DA, programele acestea se opresc la data de 6 aprilie 2007. De atunci și până azi, deciziile guvernamentale în totalitatea lor, inclusiv cele din domeniul educației și învățământului, bune sau rele, trebuie să vi le asumați și dumneavoastră în totalitatea lor, toți cei care ați semnat această moțiune.

Trebuie însă precizat că ea face parte, așa cum spuneam și mai înainte, dintr-un joc politic. Un joc politic favorabil pentru partid, dezastruos însă pentru ansamblul societății românești, și acest lucru îl știm foarte bine.

Trebuie să fac, de asemenea, precizarea că multe din cele semnalate în moțiunea simplă sunt probleme reale și grave, în același timp. Vă reamintesc doar câteva: decredibilizarea sistemului de învățământ prin decizii haotice, demotivarea continuă a cadrelor didactice în activitatea lor; demotivarea elevilor și creșterea neîncrederii acestora în valorile învățământului românesc - a se vedea câți dintre elevi și mai ales cei cu posibilități părăsesc învățământul românesc; și, de asemenea, lipsa unei viziuni strategice a ceea ce înseamnă învățământul românesc acum, la început de secol XXI.

Reamintesc un domeniu care a fost mai puțin bizar: dezvoltarea violenței în sistemul de învățământ, fără a se lua aproape nicio măsură eficientă de protecție a elevilor, studenților și a cadrelor didactice.

De ce se acceptă, domnule ministru, cu atâta ușurință cumulul de norme din învățământ? De ce nu se rezolvă lipsa unor stimulente pentru cadrele didactice care desfășoară cu elevii și studenții activități complementare procesului de învățământ? De ce nu se vede și nu se revede sistemul de norme, atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel universitar? La această dată, de cele mai multe ori este dictat de cel sau de cei care dețin puterea în unitatea de învățământ.

Trebuie să recunoaștem cu toții - și asta o putem face fără prea mare efort - că probleme ridicate de moțiunea colegilor de la PSD sunt grave și ele aparțin în cea mai mare parte unei persoane, actualului ministru al învățământului, care, pentru neștiință, aroganță, incompetență, trebuie nu numai lăsat corigent, dar și exmatriculat din conducerea Ministerului Educației și Cercetării.

Acest lucru îl pot face semnatarii moțiunii discutată astăzi, prin elaborarea - și acest lucru este posibil - în perioada imediat următoare a unei moțiuni de cenzură, pe care am menționat-o la începutul expunerii mele și pe care, vă asigurăm, stimați colegi, pentru a rezolva toate problemele pe care le-ați menționat aici, că vă vom susține.

Noi, cei din Grupul Partidului Democrat-Liberal, vă ajutăm să faceți acest lucru și cred sincer că exmatricularea ministrului Adomniței din Ministerul Educației și Cercetării este cea mai bună soluție pentru a salva învățământul românesc de la dezastru.

În încheiere, stimați colegi parlamentari, vă atrag atenția și vă spun că pentru actuala administrație locală, la alegerile din iunie 2008, sute de mii de români, dacă nu este vorba de peste 1 milion de români, au semnat, la exercitarea dreptului de vot, cu degetul.

Pentru dumneavoastră și pentru noi, ceilalți, care vom candida și poate vom fi aleși în Parlamentul României după alegerile din 30 noiembrie 2008, câți analfabeți, domnule ministru, din această țară, vor semna cu degetul? Este o întrebare și este un loc de concluzie.

Vă asigurăm, stimați colegi de la PSD, că Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal va susține această moțiune prin vot.

Mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Din păcate, vreau să vă anunț că ați epuizat timpul alocat Partidului Democrat-Liberal.

Din partea Grupului PRM, mai sunt patru minute pentru domnul Adrian Moisoiu.

 
   

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Eu socotisem șase minute.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi cer scuze, domnule profesor, dar timpul... N-am de unde.

 
 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

O moțiune intitulată "Guvernarea de dreapta, un eșec pentru educație" este o moțiune intitulată greșit.

Normal, ar fi trebuit intitulată la modul general, "Educația, un eșec al guvernării", pentru că eșec este modul cum a fost gestionat învățământul în ultimii 18 ani, și cu referire directă la ultimii opt ani de către PSD, prin cei doi miniștri: Ecaterina Andronescu și Alexandru Athanasiu, PD-L, prin cei doi miniștri: Mircea Miclea și Mihail Hărdău, PNL, prin domnul Cristian Adomniței.

Orice sistem de educație se construiește pe: unu - modul de concepere al organizării învățământului, și în acest sens am să spun că s-a pus în dezbatere publică un pachet de trei legi, dar care, în fața valului de critici, a fost abandonat; doi - prin conținutul învățământului, conținut care este o nebuloasă, iar gândirea axată doar pe reducerea numărului de ore este o gândire lamentabilă; trei - pe infrastructură, care presupune școli și dotări materiale, iar numărul de școli reabilitate este legat de faptul că, la început de an școlar 2008-2009, 9 mii, din cele 24 de mii de școli, - deci circa 30%, 35% - nu au astăzi autorizație sanitară; patru - cadre didactice, și anume statutul cadrelor didactice este strâns legat de salarizare, modul în care sunt plătite acestea face ca profesiile didactice să nu fie atractive, să existe titulari puțini și, în schimb, suplinitori cât cuprinde. Însuși faptul că 6% din p.i.b. cuprinde, în principiu, investiții, și nu salarizare, investiții acordate și acestea cu întârziere, a dus la rectificări negative și neatingerea dezideratului amintit.

Alte aspecte care ar trebui amintite și care nu sunt de neglijat. Învățământul nu este legat de piața muncii, școlile de artă și meserii, așa-zisele SAM-uri, reprezintă Cenușăreasa învățământului. Abandonul școlar, cât și numărul de copii neșcolarizați sau numărul de analfabeți este foarte de mare, modul în care este gestionat programul "Cornul, laptele - și mai nou - mierea" lasă de dorit, haosul domnește în modul de desfășurare a testelor naționale sau a diverselor examene școlare, cât și în conținutul și modul de distribuire a manualelor școlare; prioritatea care se acordă politicului, și nu școlii, și, de ce nu, faptul că învățământul nu este o afacere cu laptop și cu microbuze.

Ar fi multe de analizat, dar timpul nu permite.

Un lucru este clar și care a fost confirmat de cuvântul domnului ministru Adomniței, implicați sau nu și ei, autorii moțiunii au dreptate.

Acesta este motivul pentru care PRM-ul va vota pentru această moțiune.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

S-au parcurs toate intervențiile.

Îl rog pe domnul deputat Ghișe să renunțe la cererea dânsului privind dreptul la replică. V-am rugat să renunțați în favoarea domnului ministru, ca să spună dânsul ceva în încheiere.

Domnule ministru, nu vrea să vă cedeze timpul. Un minut aveți, stimate coleg.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Scuzați-mă, stimați colegi.

Precizarea este următoarea, în legătură cu unele afirmații făcute aici în legătură cu tunuri, cu afaceri, cu laptop.

În România există o lege a achizițiilor publice. Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, împreună Ministerul Educației ar fi trebuit să facă un caiet de sarcini, astfel încât laptop-urile să fie potrivite pentru nivelul de abilități pe care trebuie să le dezvolte copiii în ciclul primar, gimnazial și liceal și să se facă licitații pe niveluri diferite.

Problema aici nu este o problemă de afacere, ci este vorba de un model educațional, care la nivel mondial funcționează în foarte multe țări. Așa că afirmații de genul "tunuri" și afaceri de astea sunt puțin deplasate.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru,

Aveți de la UDMR trei minute sau patru să răspundeți întrebărilor care s-au pus.

Voci din sală:

Să vorbească în maghiară.

 
 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, dar nu știu.

Aș vrea să fac câteva precizări, pe care le consider foarte necesare.

Doamna Andronescu, mai devreme, a spus câteva cifre; le-am verificat doar la două județe, respectiv Galați și Mureș. A spus doamna ceva, apropo de numărul de cadre titulare și a dat niște cifre complet eronate.

Vreau, doar pentru informarea dumneavoastră, să vă spun că, în județul Galați, sunt 6758 de cadre didactice, dintre care 4804 sunt titulare. Nu toate catedrele rămase ca diferență sunt scoase la titularizare, pentru că avem catedre rezervate pentru profesoare care sunt în concediu de maternitate, sunt lideri de sindicat, parlamentari, deci nu toată diferența se scoate la concurs.

În județul Mureș avem 8079 de cadre didactice, din care 5650 sunt titulare.

Am vrut să vă spun acest lucru pentru a nu lăsa..., la fel ca aceste cifre, complet eronate, prezentate anterior, mă gândesc că sunt și celelalte. Nu o pun pe seama relei credințe, o pun pe seama lipsei de informare corectă.

Apropo de ceea ce spunea domnul Cezar Preda... și vreau să spun acest lucru foarte important. Să știți că îl apreciez foarte mult pe domnul ministru Miclea și vreau să vă spun că, dacă într-adevăr i-ați fi fost aproape, ar fi reușit, poate, să aibă 5% pentru educație în anul 2006, lucru care nu s-a întâmplat.

Și răspund în acest moment și domnului Valeriu Tabără, spunându-i că mă bucur pentru oda pe care i-a dedicat-o fostului ministru liberal al finanțelor, Sebastian Vlădescu, pentru acel 1,1 miliarde euro pe care le-a acordat educației, bani folosiți într-adevăr pentru plata datoriilor restante ale ministerului către profesori.

Apoi, vreau să-i mai spun domnului deputat, colegul meu, că pe mine mă poate acuza de incompetență, face parte din jocul politic și-l accept, pentru că suntem colegi de Cameră, dar să acuzi tot restul colaboratorilor din Ministerul Educației de aceeași incompetență, mi se pare un lucru de prost gust, scos din context, pentru că aceiași oameni care lucrează acum pentru mine ca ministru, au lucrat și pentru colegii domniilor voastre înainte și doar profesionalismul i-a ținut în funcții, nu vreun carnet de partid.

În rest, i-aș mai fi răspuns la ceva, dar nu am găsit la ce.

Pentru domnul deputat Costache, vreau să vă spun cu mult respect - azbocimentul nu se mai folosește de mult, pentru că, s-a dovedit, dăunează și cauzează cancer.

Și, nu în ultimul rând, un proiect drag mie, cel cu desktop-urile, să știți că Guvernul și-a asumat acest proiect, și l-a asumat prin ordonanță de urgență, v-am menționat acest caz. Chiar mâine se discută în plenul Senatului acest proiect. Mi-aș dori ca senatorii să înțeleagă importanța acestui proiect pentru cei 445 de mii de copii care sunt în clasa a IX-a și a X-a la licee, grupuri industriale, colegii naționale și, nu în ultimul rând, școli de arte și meserii.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mă bucur că avem aceste discuții la o zi după ce a început anul școlar și am convingerea că o mare parte dintre dumneavoastră, fiind prezenți ieri la deschiderea de an școlar, ați văzut cum arată acum fața școlii românești. Evident, ne dorim mai mult. Sunt convins că se va și întâmpla.

Prin urmare, sunt suficient de încrezător în votul domniilor voastre și al meu.

Mulțumesc foarte mult. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

S-au încheiat dezbaterile, trecem la votul dumneavoastră asupra moțiunii.

Pentru a verifica cvorumul, v-aș ruga să vă marcați prezența folosindu-vă cartelele.

 
 

Sunt prezenți 181 de deputați, deci cvorumul pentru vot de 89 deputați, este asigurat.

Asupra modalității de vot, dacă aveți vreo obiecție? Poftiți, domnul Crin Antonescu.

 
 

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnule președinte,

Propun, în numele Grupul parlamentar liberal, vot secret. Vot electronic, cu blocarea numelor, deci vot secret electronic.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această propunere. Oricum, trebuie să supun în ordinea propunerilor maniera de vot. Vă rog.

 
 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu știu că aceste moțiuni simple încep să fie din ce în ce mai puțin susținute de către Parlamentul României, eu înțeleg că suntem la sfârșitul unui mandat, înțeleg că Parlamentul are probleme cu imaginea și că nu mai contează dacă o să aibă și în continuare încă un motiv pentru asta, dar nu înțeleg să ne - mă scuzați de expresie - batem joc de o instituție așa de importantă cum este moțiunea, care este expresia exercitării controlului de către Parlament asupra Guvernului și, în aceste condiții, dumneavoastră cereți să facem vot secret.

Eu unul, personal, nu m-am consultat cu colegii de grup și cred că sunt de aceeași părere, nu vom fi de acord.

Există o singură... domnule Crin, vă dau posibilitatea să vă exprimați aici.

Dumneavoastră, care sunteți vechi parlamentari, poate la fel ".. de mult timp în Parlament, că nu suntem niște parlamentari vechi, eu am o părere foarte bună despre dumneavoastră și mai ales despre colegii care au mai multe mandate. Nu s-a mai întâmplat acest lucru.

Cred că este și o..., cum să vă spun, un gest de imaturitate politică să facem acest lucru și, pe de altă parte, cred că nu este nici corect să procedăm așa.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc. Am înregistrat punctul dumneavoastră de vedere, precum și faptul că există o singură propunere de vot, pe care o supun votului dumneavoastră.

 
 

Propunerea a fost respinsă cu 127 de voturi împotrivă, 70 pentru.

În consecință, vă propun votul deschis electronic. Dacă sunt obiecții?

Supun votului dumneavoastră, în această modalitate, moțiunea.

 
 

Moțiunea a fost adoptată cu 141 de voturi pentru, 68 împotrivă, două abțineri. (Aplauze).

Domnul deputat Cristian Rădulescu dorește să explice votul Partidului Democrat.

 
 

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Există, în sistemul de educație, atâtea probleme, încât din orice parte a spectrului politic ai privi situația, lucrurile se văd la fel. așa încât, până la urmă, dacă ești un adevărat partid de opoziție, ești obligat să votezi o moțiune îndreptată împotriva actualului Guvern.

De altfel, principiul pe care îl afirmăm și în acest moment este acela că orice moțiune îndreptată împotriva acestui Guvern este o moțiune care trebuie votată.

Vă așteptăm, stimați colegi din PSD, mâine, la același vot, pentru moțiunea noastră pe educație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Cu aceasta dezbaterea moțiunii a luat sfârșit. S-a epuizat... da, poftiți, numai puțin, domnul Márton Árpád, din partea Grupului UDMR.

 
 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi de la PD-L,

Astăzi ați fost foarte îngrijorați de faptul cum lucrăm pentru a face legi. Moțiunea aceasta a trecut, deci nu mai are niciun sens ca mâine s-o dezbatem și pe a dumneavoastră. Renunțați la ea, ca să putem dezbate legi.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Am înțeles că Partidul Democrat-Liberal cere pauză pentru consultări.

Declar închisă ședința de astăzi.

 
   

Ședința s-a încheiat la ora 19,10.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 25 mai 2019, 14:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro