Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.81/26-09-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
11-09-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 17-09-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 2008

  Informare privind demisia domnului deputat Ioan Dumitru Puchianu din Grupul PD-L și afilierea la Grupul PNL; Informare privind retragerea semnăturii domnului deputat Ioan Dumitru Puchianu de pe moțiunea simplă depusă de 58 deputați PD-L.

Ședința a început la ora 10,28.

Lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de doamna Daniela Popa și de domnul Valeriu Tabără, secretari.

 

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschid ședința Camerei Deputaților de astăzi și vă anunț că, din cei 326 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 182. Sunt absenți 144, din care 10 participă la alte acțiuni parlamentare.

Am rămas la pct.5 de pe ordinea de zi, unde avem dezbaterea moțiunii simple inițiate de 58 de deputați ai Partidului Democrat-Liberal.

În legătură cu dezbaterea acestei moțiuni, Biroul permanent și Comitetul liderilor grupurilor parlamentare au stabilit următoarele:

  1. moțiunea va fi prezentată de unul dintre semnatari;
  2. Guvernului i se vor rezerva 45 de minute, pe care le utilizează la începutul și la sfârșitul dezbaterilor;
  3. grupurile parlamentare au acordat timpul corespunzător numărului inițial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 15 secunde pentru fiecare deputat;
  4. deputații care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziție câte 15 secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceștia ori cedate grupurilor parlamentare.

În raport cu numărul deputaților fiecărui grup parlamentar la începutul legislaturii și al deputaților care în prezent nu fac parte din aceste grupuri, timpul maxim afectat pentru dezbateri este după cum urmează: Grupul parlamentar al PSD - 28 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 16 minute; Grupul parlamentar al PD - 12 minute; Grupul parlamentar al PRM - 12 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 6 minute; Grupul parlamentar al PC - 5 minute; Grupul parlamentar al minorităților naționale - 5 minute; deputații fără apartenență la grupurile parlamentare - 4 minute.

Supun la vot propunerile privind repartizarea timpului maxim pentru dezbaterea moțiunii.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Cu unanimitate de voturi, s-a votat acest timp.

Conform prevederilor Regulamentului, întreb dacă este cineva dintre semnatari care își retrage semnătura de pe moțiune.

Vă rog.

 
 

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

Domnule președinte,

Domnilor și doamnelor colegi,

În primul rând, vreau să-mi anunț demisia din Partidul Democrat-Liberal și afilierea mea la Grupul Partidului Național Liberal. În același timp, vă rog să luați act de retragerea semnăturii mele de pe această moțiune.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple inițiate de 58 deputați PD-L, cu tema Neșansa învățământului românesc: guvernarea PNL și Cristian Adomniței au adus educația în pragul colapsului. (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată).

În continuare, are cuvântul domnul deputat Bîrsan pentru prezentarea moțiunii simple.

 

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Dragi colegi,

Vă voi da citire moțiunii simple cu tema "Neșansa învățământului românesc: guvernarea PNL și Cristian Adomniței au adus educația în pragul colapsului".

Situația deosebit de gravă cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc se datorează în principal lipsei unei strategii clare, a unor politici care să aducă predictibilitate, eficiență, transparență, compatibilizare cu sistemele și structurile similare din Uniunea Europeană. Mandatul ministrului liberal Cristian Adomniței a "conservat" aceleași deficiențe de sistem în învățământul românesc. Aceste tare sunt confirmate de evaluări externe, precum clasamentul Shanghai al universităților (nici o instituție românească nu se regăsește în primele 500 ale lumii), precum și de evaluări interne, cum sunt raportul Miclea (învățământul este "ineficient", "nerelevant", "inechitabil" și "de slabă calitate"), evaluarea SAR 2007 ("fabrică autohtonă de mediocritate") sau evaluarea EDU-CER (învățământul este "încremenit în paradigma comunistă a ultimilor 30-40 de ani").

Guvernul din perioada post-integrare a ratat o serie de oportunități oferite de integrarea europeană care, din punct de vedere al educației, nu a fost utilizată la potențialul ei. În multe cazuri, integrarea europeană a fost deturnată în interesul perpetuării mediocrității din sistem. Deși a beneficiat de cel mai mare buget postdecembrist, ultima perioadă de guvernare:

  • nu a reușit o execuție bugetară care să asigure o bază materială de calitate;
  • nu a reușit stoparea improvizațiilor din sistem;
  • nu a reușit adoptarea unui nou cadru legislativ care să asigure structura necesară dezvoltării unui învățămînt de calitate;
  • nu a reușit crearea cadrului național al calificărilor;
  • nu a reușit să mărească substanțial atractivitatea profesiilor didactice;
  • nu a reușit reformarea metodelor de promovare în învățământul superior;
  • nu a reușit utilizarea eficientă a fondurilor disponibile în sistemul de cercetare-dezvoltare;
  • nu a reușit să sporească atractivitatea școlii;
  • nu a reușit să scadă violența în școli;
  • nu a reușit să scadă abandonul școlar;
  • nu a reușit să obțină creșterea calității învățământului, atât preuniversitar cât și universitar, și nu a reușit să identifice și să anihileze breșele sistemului care permit corupția în mediul școlar și universitar.

1. Este adevărat că salariile profesorilor au crescut, inclusiv în ultimul an de mandat al domnului ministru. Fără diferențierea salarizării în funcție de performanțe și rezultatele muncii, banii injectați în salarii nu-și produc efectul dorit. Atâta timp cât salarizarea se face după grade și vechime, fără a se ține seama și de rezultatele și performanțele individuale, tinerii vor fugi de cariera didactică, iar ceilalți profesori vor munci cu convingerea că, oricare ar fi prestația lor, salariul merge automat.

2. Este adevărat și faptul că au crescut investițiile pentru infrastructură, dotări și echipamente didactice. În lipsa rapoartelor postfinanțare, realizate de auditori neutri, de evaluarea eficienței cheltuirii banului public, nu se știe dacă banii investiți își produc efectele, iar realitățile din teren dovedesc că se nasc mari semne de întrebare. Lipsa de transparență, chiar și a celei minimale, cerută de Legea nr.544/2001, face ca suspiciuni mari să planeze asupra corectitudinii licitațiilor, derulării contractelor și achitării facturilor. Procedurile greoaie, complicate și netransparente, alocarea târzie a banilor au făcut ca, în noiembrie 2007, 200 milioane de euro destinați infrastructurii din educație, necheltuiți, să se întoarcă la buget. Astfel, bugetul educației a scăzut sub nivelul minim prevăzut de lege, de 6% din p.i.b. Se pare că pentru guvernul liberal și miniștrii săi legea este o chestiune opțională.

Programele de sprijin social, deși binevenite, se adresează tuturor elevilor, chiar și acelora care, prin poziția economică a părinților, nu au nevoie de ele. Pe de altă parte, și aici lipsesc studii credibile de evaluare, care să explice de ce, în ciuda acestor programe, abandonul școlar crește în loc să scadă. Promisiunile bombastice de genul "Un laptop pentru fiecare elev" rămân simple promisiuni demagogice sau, acum, în prag de campanie, se transformă în adevărate "tunuri" menite să alimenteze pușculița de partid.

Pachetul de legi, "marea realizare" a ministrului Adomniței, se încadrează foarte bine în simbolul eminescian: "Era pe când nu s-a zărit,/ Azi îl vedem, și nu e." Principalul obiectiv al pachetului, descentralizarea, s-ar fi putut realiza cu ajutorul legislației deja existente: Legile nr.354 și nr.349, legi organice, ignorate cu bună știință de ministrul Adomniței, cu termen de intrare în vigoare deplină la data de 1 ianuarie 2008. Poate domnul ministru Adomniței nu cunoaște prevederile referitoare la răspunderea ministerială, dar nerespectarea cu bună știință a acestor prevederi capătă conotații penale.

Modul în care a fost conceput pachetul de legi privind educația, fără o diagnoză, o strategie prealabilă, fără un pact al forțelor politice și societății civile de susținere a educației, fără clasificarea obiectivelor pe termen mediu și lung, a dus la contestarea sa de către o majoritate a actorilor sistemului educațional.

Astfel, o asociație de studenți apreciază că "pachetul de legi ale educației a devenit motiv de dispută în an electoral", iar Federația Educației Naționale respinge acest pachet considerând ca aberante proiectele de legi care, supuse dezbaterii publice, au provocat peste 10.000 de amendamente. "Marea realizare" este constatată și de Comisia prezidențială pentru educație, de profesori, experți, analiști, care apreciază că suntem în absența unei legi a salarizării după performanțe și rezultatele muncii, a clasificării prealabile a unor concepte importante (titularizare, descentralizare, autonomie universitară etc.).

Se poate spune că pachetul de legi "cârpește" doar vechile legi, dar nu aduce o viziune nouă și europeană asupra educației din Europa. Există șanse minime ca acest pachet de legi să treacă de Parlament, ceea ce face ca educația, definită în programul de guvernare drept "principala resursă de dezvoltare a țării", să stagneze în continuare în aceeași paradigmă a ultimilor 30-40 de ani. Scopul a fost pur politicianist, având ca unic obiectiv campania electorală pe bani publici. S-au tipărit mii de broșuri cu textele legilor propuse, cu coperți în culorile PNL și s-au organizat dezbateri cu rol propagandistic în centrele de județ, cheltuindu-se fonduri mari din banii învățământului.

Chiar și așa, pachetul de legi propus de ministrul Adomniței conține prevederi contrare intențiilor declarate: direcțiile județene de învățământ rămân în subordinea ministerului, adică o descentralizare "în sens invers"; nu există prevederi clare referitoare la descentralizarea curriculară; directorii vor da concurs tot în fața unor comisii formate din inspectorii numiți de minister, până și directorii din invățământul privat ar urma sa fie numiți tot de minister. "Curat descentralizare!". Amânarea prezentării acestui pachet de legi în Parlament până la vacanța de vară a Parlamentului dovedește, încă o dată, neseriozitatea demersului ministrului Adomniței. Mai mult, de curând acesta a anunțat că renunță să mai promoveze legile în Parlament, conștient fiind că oricum nu ar trece și s-ar putea transforma într-un bumerang politic.

Cea mai mare deficiență a sistemului nostru de învățământ, perpetuată și adâncită sub mandatul ministrului Adomniței, este prăpastia căscată tot mai adânc între structura pe filiere a școlilor noastre și piața muncii. Astfel, în momentul de față se pregătesc în filiera teoretică 45-50% dintre elevi pentru un segment de 10-15% din piața muncii românești și europene, iar în filiera tehnologică și Școala de arte și meserii se pregătesc doar 30-35% dintre elevi pentru un segment de 80% din piața muncii. Aceasta este una dintre explicațiile deficitului imens de personal calificat din domeniul construcțiilor, serviciilor, auto, agricultură și industrie alimentară.

Evaluarea calității educației, în ciuda Legii calității apărută în 2005, nu-și atinge nici pe departe scopul pentru care a fost inițiată. În pofida directivei europene 45013, care spune că evaluarea externă trebuie să fie făcută de o terță parte, singurele agenții care fac evaluare externă în România sunt cele create de stat, ARACIS și ARACIP. Nici actualul ministru liberal al educației n-a înțeles că evaluarea calității la furnizor nu poate fi obiectivă și credibilă. Atât de puține a înțeles, încât tezele unice promovate de domnia sa au condus, datorită metodologiei greșite, ce prevedea supravegherea elevilor de către propriii profesori, la rezultate conform cărora o treime din elevii României sunt genii. Modul în care a fost organizat bacalaureatul 2008 a fost apogeul manifestării incompetenței, amatorismului și iresponsabilității celor ce conduc Ministerul Educației. Am asistat la un scandal național care a evidențiat un pericol major pentru națiune: riscul ca școala românească să devină o promotoare a "educației" pentru fraudă, ceea ce ar zădărnici orice efort al diminuării și eradicării corupției în România.

Învățământul superior rămâne în continuare o fabrică de făcut bani din taxele încasate de la studenți, cărora le "vinde" în schimb "iluzii", pe o hârtie numită diplomă. Profitând de naivitatea elevilor, părinților și studenților, de lipsa de control a calității din partea agenției ARACIS, unele universități de stat și private funcționează în regim de entități comerciale motivate de profituri cât mai mari. Rectorii, decanii si celelalte organisme de conducere din universități profită, umflându-și buzunarele proprii, de "complicitatea" statului, răspunzator pentru certificarea serviciilor educaționale, de lipsa de competiție și încasează sume uriașe de la studenți și/sau de la bugetul de stat pentru a furniza pieței muncii tineri cu "diplome", hârtii fără acoperire în cunoștințe, deprinderi și aptitudini. Aceasta este perspectiva oferită tinerilor de învățământul românesc în momentul de față.

Situația îndeplinirii obiectivelor din programul de guvernare.

Deși finanțarea pentru educație a crescut, inclusiv salariile personalului din învățământ, totuși principalele obiective n-au fost atinse. Astfel, accesul egal și sporit la educație; există încă o discrepanță uriașă a mediului urban față de cel rural. Sigur, nu se pot face minuni în patru ani. Grav este faptul că nu există rapoarte postfinanțare, care să informeze contribuabilii pe ce s-au cheltuit banii publici. Abandonul școlar a crescut în loc să scadă, fiind dublu față de media europeană. Nu se știe de ce programele sociale adresate elevilor și familiilor fără resurse materiale nu și-au atins scopul.

Al doliea obiectiv: calitate ridicată a educației și pregătirea societății bazate pe cunoaștere.

Legea calității educației nu este funcțională de 3 ani de la apariție. Agențiile create de stat, ARACIS și în special ARACIP, nu sunt credibile, pentru că nu sunt neutre, așa cum cere Uniunea Europeană.

Descentralizarea și depolitizarea sistemului educativ nu s-a realizat. Se poate vorbi în timpul mandatului domnului Adomniței de o politizare fără precedent a administrației școlare, îndepărtarea abuzivă și ilegală din funcții a inspectorilor și directorilor de altă orientare politică decât cea a ministrului și numirea la fel de abuzivă și ilegală a clientelei politice, prin concursuri trucate.

Transformarea educației în resursă de bază a modernizării României.

Nici acest obiectiv din programul de guvernare nu a fost realizat. Discrepanța între structura pe filiere a invățământului și structura pieței face ca acest obiectiv să fie departe de realizare.

Considerarea investiției în capitalul uman ca investiția cea mai profitabilă pe termen lung.

Nu s-a realizat decât în partea de creștere a finanțării, condiție necesară, dar nu și suficientă. Refuzul elaborării unei noi legi a salarizării care să ofere salarii diferențiate pe baza performanței individuale este o piedică în stimularea calității actului educațional.

Reconstrucția învățământului în mediul rural.

Nu s-a realizat. Copiii din mediul rural sunt în continuare discriminați, șansele lor de a urma ciclul liceal și de a ajunge în universități fiind minime. Cu o săptămână înainte de începerea noului an școlar, 1.025 de elevi săraci din mediul rural sunt privați de ministrul Adomniței de dreptul oferit prin Legea nr.32/2008 de a primi o bursă care să le asigure continuarea studiilor în școli și licee de prestigiu de la oraș, pentru că funcționarii plătiți cu bani grei de minister nu au elaborat încă o metodologie de aplicare a legii.

Combinarea eficientă a educației de elită cu educația generală.

Nu s-a realizat. Mai mult, tezele unice amestecă grosolan si populist educația de elită cu cea generală.

Compatibilizarea europeană și scoaterea învățământului românesc din izolarea din ultimii ani.

Nu s-a realizat. Nici o universitate din România nu se afla în primele 500 de universități din lume, iar evaluări internaționale (PISA 2006), plasează România pe un dezonorant loc 47 din 57 de țări.

Dezvoltarea instituțională a educației permanente.

Nu s-a realizat. Actualmente, educația permanentă este de 10 ori mai redusă decât în Uniunea Europeană.

După ce a numit la conducerea educației pe cel mai slab ministru al ultimilor 18 ani, care trebuia schimbat de mult, PNL face dovada că acest domeniu prezintă importanță numai în măsura în care poate fi folosit pentru pușculița de partid și pentru aducerea de voturi.

Cu ferma convingere că se află deasupra legii, ca toți miniștrii PNL de altfel, Cristian Adomniței împinge sistemul educațional spre colaps. Haosul, provizoratul și amatorismul sunt coordonatele trasate sistemului de învățământ de guvernarea PNL.

Banii publici sunt folosiți fără nici o reținere pentru mita electorală, singura speranță a liberarilor de a mai obține ceva voturi pentru a putea rămâne pe scena politică.

După ce în ultimii ani fonduri de ordinul milioanelor de euro au fost alocate pentru infrastructura din învățământ, iată că un nou început de an școlar debutează cu mii de unități de învățământ (circa 40% din total) care, din nou, vor funcționa fără autorizație sanitară. Se pune întrebarea firească unde sunt banii cheltuiți pentru infrastructura școlară, dacă nu asigură nici măcar condițiile minime de igienă?! Răspunsul la această întrebare ar trebui dat de organele abilitate ale statului: Curtea de Conturi și DNA.

Iată câteva exemple:

  • în județul Gorj: din 777 unități de învățământ, doar 430 au autorizație sanitară de funcționare;
  • în Constanța: din 553 unități de învățământ, doar 327 au această autorizație;
  • în județul Argeș: aproximativ 60% din unități nu îndeplinesc condițiile sanitare de funcționare;
  • în județul Vâlcea: 216 școli neautorizate din mediul rural pentru că nu au canalizare și apă curentă;
  • în județul Iași: din cele 833 de școli din mediul rural, 145 nu au solicitat autorizația sanitară de funcționare, iar 220 nu au această autorizație.

Culmea ironiei, și în București, Capitala țării, unde domnul Popescu-Tăriceanu ne anunță că va candida pentru un nou mandat de prim-ministru, multe școli și-au deschis porțile la 15 septembrie fără autorizație sanitară de funcționare.

După ce în campania electorală pentru primăria Iașilor banii publici au fost folosiți de domnul Adomniței, prin intermediul rudelor și acoliților de la ANT, pentru propria campanie la alegerile locale din acest an, acum, pentru campania parlamentarelor, domnul ministru alocă sume de la bugetul de stat cu prioritate către primăriile din colegiul în care candidează și către județul Iași. Astfel, a șasea parte din suma totală alocată la nivel național pentru lucrări de reparații și întreținere a unităților de învățământ a fost direcționată către județul Iași, iar partea cea mai însemnată a acestor sume a luat calea primăriilor din colegiul în care candidează Adomniței.

Aceeași politică "cu delicatețuri" se face și când vine vorba de alocarea microbuzelor școlare, care au devenit noua monedă de schimb - microbuze contra voturi pentru PNL.

În ceea ce privește asigurarea fondurilor de campanie, domnul Adomniței nu dă înapoi de la organizarea unor licitații cu "destinatar" garantat, așa cum este aceea pentru achiziționarea a 445.000 de computere în valoare de aproximativ 184 miloane de euro. Caietul de sarcini cuprinde o cerință obligatorie care stabilește fără greș singura firmă care se poate încadra în acest "profil". Credem că este cazul ca DNA să se autosesizeze în legătură cu această situație. O anchetă serioasă în acest caz, care să revadă și antecedentele afacerilor în domeniul IT ale acestui minister, inclusiv din ministeriatul PSD, va putea dezvălui cât de amplă este frauda în această zonă, cu concursul unor foști sau actuali demnitari și spre paguba a milioane de elevi care au dreptul la o școală de calitate.

În concluzie, oricâți bani s-ar aloca educației și cercetării, fără o viziune coerentă, modernă, europeană, asupra direcțiilor de urmat, fără respectarea legii la cheltuirea fondurilor publice, ajungem doar la irosirea acestor fonduri, la deturnarea lor către clientela politică și pușculița de partid, aducându-se grave prejudicii unui domeniu de activitate de importanță strategică pentru națiune, punându-se în pericol securitatea socială și economică a țării.

Semnatarii prezentei moțiuni constată că Guvernul Tăriceanu II nu a respectat dreptul fundamental la învățătură consacrat de art.32 din Constituție și invită toate formațiunile politice să li se alăture în vederea susținerii prin vot a acestei moțiuni simple prin care cerem primului-ministru:

  1. să propună revocarea din funcție a domnului Cristian Adomniței;
  2. eradicarea practicii de utilizare ilegală a fondurilor publice destinate educației;
  3. anchetarea de către organele abilitate ale statului a abuzurilor făcute de actuala conducere a Ministerului Educației și Cercetării;
  4. investigarea de către Corpul de Control al primului-ministru a modului în care au fost transpuse în fapt obiectivele specifice educației din programul de guvernare aprobat de Parlament.
 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului ministru pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

 
 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Îmi permit eu să aplaud efortul colegilor mei parlamentari de la PD, pentru că nici măcar grupul lor nu a aplaudat prestația domnului deputat care a citit... PD-L, cu scuzele de rigoare, de la Partidul Democrat-Liberal, pentru a se înțelege mai bine cine nu dorește binele școlii românești.

Dragi colegi,

Onorată asistență,

Am o mare onoare ca în mai puțin de 24 de ore să vorbesc din nou de la această tribună datorită unei moțiuni simple despre sistemul de învățământ.

Cred că este o premieră în Parlamentul României când pe aceeași temă sunt două moțiuni depuse în mai puțin de 24 de ore și prezentate în mai puțin de 24 de ore.

Din sală:

Cameră!

 
 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

În aceeași Cameră? Bine.

Este însă foarte interesantă poziția Partidului Democrat-Liberal față de sistemul de învățământ, ținând cont că de la precedentele alegeri mandatul educației a fost deținut de doi reprezentanți ai acestui partid timp de doi ani și jumătate.

Fiecare dintre aceștia a devenit acerb critic și fin analist doar după ce nu au mai fost ministru.

Iată, aici este deosebirea între poziția și activitatea mea și a predecesorilor mei. Eu, cu toate că nu provin din sistem, respect și doresc ca învățământul românesc să fie corect apreciat, cu bunele și cu relele sale, fără patimă și, dacă se poate, stimați colegi democrat-liberali, fără conotație politică.

Activitatea mea ca ministru s-a concentrat pe conservarea valorilor sistemului de învățământ, dar și pe luarea de poziție în cazul derapajelor constatate.

Apreciem faptul că ați încercat să structurați textul moțiunii pe teme, dar nu pot să nu remarc caracterul pur beletristic al acestuia. Sistemul de învățământ este mai mult decât o poveste frumos îmbrăcată în vorbe meșteșugite. Are nevoie de acțiune, care să țină pasul cu nevoile și realitățile sale. De aceea, în mandatul relativ scurt de ministru, am ales o abordare pragmatică, și nu una filozofică, a sistemului.

Voi prezenta poziția ministerului pe care îl conduc, urmărind succesiunea paragrafelor din textul moțiunii inițiate de dumneavoastră.

În ceea ce privește salariile.

Se recunoaște că salariile profesorilor au crescut, dar se omite faptul că în sistemul de învățământ lucrează și alte tipuri de angajați, ale căror venituri au crescut în aceleași procente cu cele ale cadrelor didactice.

Media creșterilor salariale în ultimii patru ani a fost de 92,95% pentru întregul sistem. Ideea diferențierii salarizării în funcție de performanțe și rezultatele muncii este cuprinsă, dragi colegi, în proiectul pachetului de legi. Deci, nu reprezintă nici pe departe vreo inițiativă a dumneavoastră.

Investiții în infrastructură.

Chiar dacă finanțarea unităților de învățământ preuniversitar intră în sarcina unităților administrativ-teritoriale, Ministerul Educației a elaborat o serie de programe și proiecte în vederea înlăturării deficiențelor, inventariind unitățile de învățământ ce necesită intervenții și natura acestora.

În perioada 2001-2004 s-a alocat pe bază de hotărâre de Guvern suma de 37.319.000 ron pentru doar 274 de lucrări, din care doar 87 obiective noi de investiții.

În perioada 2005-2008 s-a alocat pe bază de hotărâre de Guvern suma de 4.522.000.000 ron pentru 25.421 de lucrări, din care 4.526 obiective noi de investiții.

De asemenea, menționez că pe total învățământ, respectiv învățământul preuniversitar și învățământ superior, fondurile alocate pentru investiții și dotări au fost:

  • anii 2001-2004: suma de 609.000.000 ron;
  • anii 2005-2008: suma de 11.400.000.000 ron, rezultând o creștere de aproximativ 19 ori în perioada 2005-2008, față de perioada 2001-2004.

Orice evaluare onestă a investițiilor din ultimii ani scoate în evidență creșterea spectaculoasă a numărului de unități de învățământ care au primit resurse și a sumelor alocate în ultimii 2 ani în mandatul meu. De altfel, nici măcar autorii moțiunii nu pot să nu recunoască acest lucru.

Și pentru că, totuși, moțiunea trebuia să aibă un subiect, sunt acuzate procedurile greoaie, complicate și netransparente, în pofida faptului că aceste proceduri sunt cele stabilite de legislația în vigoare. Să înțeleg că Ministerul Educației nu ar fi trebuit să respecte legea?

Se vorbește, de asemenea, de lipsa de transparență, în condițiile în care hotărârea de guvern de alocare a fondurilor se publică în Monitorul Oficial al României, iar ordinele ministrului se publică, după caz, în Monitorul Oficial al României sau pe site-ul ministerului, toate.

Derularea licitațiilor și a contractelor, precum și achitarea facturilor s-au făcut la nivelul autorităților locale ale inspectoratelor școlare și ale unităților de învățământ, ministerul nefiind implicat în aceste etape. să înțeleg că punerea efectivă în practică a descentralizării nu este pe placul domniilor voastre, fiind doar o vorbă în vânt bună de folosit doar la moțiuni?

În ceea ce privește perioadele de promovare de către minister a hotărârilor de guvern, vestita sintagmă "banii n-au fost dați la timp", în anul 2008, pentru finanțarea lucrărilor de investiții la unitățile de învățământ preuniversitar de stat, hotărârile de Guvern se prezintă în modul următor: Hotărârea de Guvern nr.94 din 30 ianuarie 2008, suma de 157 milioane roni; Hotărârea de Guvern nr. 370 din 31 martie 2008, suma de 962 de milioane roni; Hotărârea de Guvern nr.529 din 21 martie; Hotărârea de Guvern nr.614 din 11 iunie 2008, suma de 31 de milioane de lei noi și, nu în ultimul rând, Hotărârea de Guvern nr.962 din 27 august, 435 de milioane de lei.

După cum se observă, din suma totală de 1.642.000.000 de lei noi, alocată pe bază de hotărâre de guvern, 72% din această sumă a fost alocată în trimestrul I, existând timp suficient pentru achiziționarea, angajarea și executarea lucrărilor, până la începerea anului școlar 2008-2009.

Ultima hotărâre de Guvern s-a realizat după o analiză detaliată a sumelor aflate în bugetul propriu, inclusiv de blocare a unei părți de 10% prin raționalizarea programelor și restructurarea anumitor fonduri, fiind dată în cea mai mare parte a ei pentru plata lucrărilor executate pe perioada verii.

Programe de sprijin social. Între acestea se află și programele sociale a căror bază legală a fost aprobată în cele mai multe cazuri anterior mandatului meu. Mă întreb de ce autorii moțiunii nu s-au adresat nici inițiatorilor acelor programe, pentru a-i întreba de ce ele se adresează tuturor elevilor. Ne întrebăm, de asemenea, dacă Ministerul Educației ar fi trebuit să nu pună în aplicare prevederile legale în vigoare.

Menționez că eforturile făcute pentru realizarea acestor programe sociale sunt: transportul școlar, în funcție de reorganizarea rețelei școlare (doar în mandatul meu s-au achiziționat 1840 de microbuze școlare, în condițiile în care în România sunt puțin peste 3200 de unități administrativ teritoriale); decontarea contravalorii transportului; asigurarea rechizitelor școlare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse (am avut 775 de mii de beneficiari în anul 2007; asigurarea unui ajutor financiar de 200 de euro în vederea stimulării copiilor să achiziționeze un computer (am avut anul acesta 35.354 de beneficiari); asigurarea prin Programul național bani de liceu a unei burse lunare de 1.800.000 lei vechi pentru elevii din familiile favorizate socio-economic (am avut anul acesta 140.328 de beneficiari); extinderea programului "Cornul și laptele" și la nivelul învățământului gimnazial.

Pachetul de legi al educației. chiar dacă tema pachetului de legi am rostit-o și ieri, pesemne că fiind așa de puține astăzi de la Partidul Democrat Liberal în sală, înseamnă că ați înțeles-o foarte bine, o mai repet o dată, importanța ei mă obligă să vă mai spun din nou câteva completări și câteva lucruri. Încep prin a vă spune că în pofida citatelor din poetul național Mihai Eminescu, în momentul de față, pachetul legislativ poate fi văzut pe site-ul ministerului, există. Este un produs finit și este pregătit pentru a fi depus la Parlamentul României.

Trebuie precizat că pachetul legislativ nu a fost promis de nimeni, el fiind prevăzut în programul de guvernare 2005-2008, și a fost preluat în forma sa de început de la predecesorii mei, miniștrii Mircea Miclea și Mihail Hărdău, care însă, din păcate, nu l-au realizat. Constat din nou că cei care au elaborat moțiunea critică fără să știe ce scrie în proiectele de lege ale învățământului din moment ce se referă doar la realizarea descentralizării. Schimbările propuse sunt mult mai multe și de profunzime. Educația timpurie, structura sistemului de învățământ, rutele școlare, finanțarea educației, diferențierea universităților, deontologia profesională, nu în ultimul rând, asigurarea calității.

Se reproșează apoi lipsa unei diagnoze și a unei analize anterioare elaborării proiectelor de legi. Precizez pentru cei care nu știu încă, deși poate ați fost atenți ieri, faptul că au fost elaborate patru studii de impact, precum și analize și cercetări pe problematica schimbărilor propuse pentru sistemul de învățământ. Conform procedurilor în uz, pentru inițiative legislative proiectul pachetului legislativ a fost supus dezbaterii publice și după inserarea în text a unor propuneri și sugestii primite de la inspectorate, cadre didactice, părinți, elevi, studenți, societatea civilă, autorități publice centrale și locale, au fost dezbătute cu liderii acelor sindicate reprezentative din învățământ, care au dorit să se implice în mod real în ameliorarea propunerilor inițiale, și nu s-au discutat cu reprezentanții Federației Educației Naționale, al cărei președinte a binevoit a intra politic în partidul dumneavoastră și luptă politic vânzând astfel interesele sindicatului pe care îl reprezintă partidul care a inițiat moțiunea, respectiv Partidul Democrat Liberal.

Contestarea pachetului legislativ nu s-a făcut de majoritatea actorilor educativi, ai sistemului educativ, ci este opera acelor care au fost incapabili să participe la elaborarea proiectului, preferând poziția comodă de a critica din afară, uneori chiar în afară de subiect.

Sunt de acord cu aprecierea Asociației studențești citate în moțiune că pachetul de legi al educației a devenit motiv de dispută politicianistă în an electoral. O dovediți chiar dumneavoastră.

În fond, cred că vă deranjează puternic faptul că un guvern liberal cu un ministru din afara sistemului, chiar tânăr, deranjant de tânăr, a fost capabil să producă acest pachet de legi. Ne asumăm acest proiect, îmi asum acest proiect și sunt mândru de el, având ca bază modul pozitiv în care a fost primit atât de partenerii sociali, cât și de sistem.

Prăpastia între structura pe filiere și piața muncii, cadrul național al calificărilor nu se elaborează și nu se adoptă de un minister sau guvern. Este problema acordurilor actorilor multipli, angajatori, sindicate, asociații profesionale, furnizori de educație și formare profesională și, nu în ultimul rând, Guvernul. Încă din perioada ministeriatului Partidului Democrat Liberal al educației, România și-a asumat finalizarea cadrului național al calificărilor în anul 2013. Ministrul Mihail Hărdău a transmis Comisiei Europene în decembrie 2005 rezultatul consultării naționale privind cadrul european al calificărilor, care includea și referiri la dezvoltările naționale privind stadiul, la sfârșitul anului 2005, și perspectiva de 8 ani pentru finalizarea dezvoltărilor metodologice, a capacității de implementare și operaționalizarea instrumentelor și procedurilor.

Evaluarea calității.

Agenția română de asigurare a calității învățământului preuniversitar, pe scurt ARACIP, este instituție publică de interes național în subordinea Ministerului Educației cu personalitate juridică și buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr.87 din 2006.

Evaluarea învățământului obligatoriu și asigurarea dreptului la educație este sarcina statului. Prin urmare, în toate statele europene, evaluarea pentru autorizare și acreditare nu se realizează de instituții private, ci de instituții publice: agenții, cum este în Lituania, sau inspectorate, cum este în Marea Britanie.

România se înscrie în acest cadru european pentru evaluarea învățământului preuniversitar în vederea autorizării sau a creditării, fiind înființată această instituție specializată în acest fel, ARACIP.

Examenele naționale.

În paragraful referitor la evaluare din moțiune se amestecă, într-un mod neprofesionist, evaluarea instituțională cu evaluarea achizițiilor elevilor. Trecând peste aceasta, menționez că introducerea tezelor cu subiect unic nu reprezintă o noutate absolută pentru sistemul educațional românesc, ci este o încercare de a unifica sistemul de evaluare prin apropierea de normalitate a examenelor care, transformate în evenimente mediatice și populiste, nu fac decât să accentueze stresul elevilor și al părinților. Transformarea fostelor teste naționale în activități școlare obișnuite, dar sistematice și riguroase, contribuie la diminuarea percepției de școală grea în care miza examenului la vârsta de 13-14 ani înainte de finalizarea învățământului obligatoriu este disproporționată.

De altfel, ideea în sine nici n-a fost a mea, aparține unui ministru, fost ministru PD-L al educației, iar ceea ce am făcut eu a fost de a organiza mai bine, de a perfecționa modul de desfășurare a acestora prin introducerea de proceduri specifice, riguroase.

Vă informez, stimați colegi parlamentari din Partidul Democrat-Liberal, că în timpul mandatului meu nu au mai fost furate subiectele, așa cum s-a întâmplat cu plicurile cu subiectele la disciplina istorie, la testele naționale, fapt petrecut în ziua de 17 iunie 2006, eveniment despre care, probabil, că nu vă mai amintiți. În fapt, introducerea tezelor cu subiect unic pune accent pe evaluarea care se desfășoară în școală și pe modul în care realizează cadre didactice această evaluare. Tezele cu subiect unic reprezintă modalitatea de evaluare semestrială sumativă a cunoștințelor, a abilităților și a deprinderilor dobândite de elevii din clasele a VII-a și a VIII-a. De aceea, au fost continuate cursurile de formare pentru evaluare destinate cadrelor didactice.

Constat că autorii moțiunii uită că tezele se regăsesc în sistemul de învățământ românesc de decenii și că supravegherea și evaluarea au fost făcute din totdeauna de profesorul clasei. Să înțeleg că toți acești profesori sunt infractori și favorizează frauda? Să înțeleg că toate rezultatele anterioare de la teze nu corespund realității? A vorbi în mod implicit despre rezultate nereale datorate supravegherii de către profesorii clasei, înseamnă a acuza un sistem întreg, o întreagă categorie socio-profesională, lucru care mi se pare inadmisibil, de neacceptat pentru că este complet fals.

Încep să înțeleg de ce domnul Valeriu Tabără ieri acuza întregul, pe toți funcționarii din Ministerul Educației de incompetență.

În ceea ce privește organizarea examenelor de bacalaureat, menționat în moțiune ca apogeul manifestării incompetenței, amatorismului și responsabilității, răspunsul meu ar putea fi unul foarte scurt. Nu în mandatul meu s-au vândut subiecte la proba scrisă în piața publică. Mă întreb ce se poate spune despre competența, profesionalismul și responsabilitatea ministrului PD în timpul căruia s-a întâmplat un asemenea furt. De asemenea, nu eu am decis publicare subiectelor pe interne, ci am preluat și prelungit această inițiativă a predecesorului meu. Criticile vehemente față de tendința fiecărui nou ministru de a nega sau modifica acțiunile predecesorului său, m-au determinat să mă preocup mai degrabă de îmbunătățirea cadrului organizatoric și de punerea în practică, fără sincope, a acestuia. Astfel, în acest an școlar, bacalaureatul nu a avut nici o deficiență majoră în organizare, iar rezultatele elevilor se înscriu în tendința anilor precedenți.

Învățământul superior.

Finanțarea unităților de învățământ superior de stat se face la propunerea Consiliului Național al Finanțării Învățământului Superior care calculează și propune repartizarea acestor fonduri pe baza unor criterii legale, unitare. Calitatea învățământului superior este o preocupare a ministerului educației, realitate susținută de actele normative inițiate și aprobate în ultima perioadă referitoare la domeniile de licență, a specializărilor și programelor de studii universitare. De asemenea, instituirea sistemului de credite transferabile contribuie la creșterea calității. Și în cazul învățământului superior, proiectul pachetului de legi cuprinde reglementările menite să transforme învățământul universitar într-unul competitiv la nivel european și mondial.

Accesul legal și sporit la educație.

discrepanța dintre mediul rural și cel urban este o realitate și ea nu se manifestă numai la nivelul educației. În ceea ce privește asigurarea accesului sporit la educație, a șanselor egale a atingerii succesului personal și eliminarea diferențelor dintre educația din mediul rural și cel urban, Ministerul Educației a acționat în mai multe direcții: investiții în dotări ale unităților de învățământ au fost dotate laboratoare și cabinete școlare din 4.805 școli gimnaziale, școli de artă și meserii, 1.491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 de școli speciale; au fost achiziționate materiale, echipamente și aparate sportive pentru 4.848 de școli primare, gimnazii, școli de arte și meserii, 1.491 de licee, colegii și grupuri școlare și 156 școli speciale, dar și pentru cele 70 de cluburi sportive școlare și 11 centre naționale de excelență.

Învățământul vocațional de artă a beneficiat de suma de 6 386.000 roni pentru achiziția de materiale specifice în 39 de licee de artă, 11 școli cu program de artă și 62 de unități de învățământ cu program de artă.

Pentru actualizarea și îmbunătățirea fondului de carte a fost utilizată suma de 35.242 000 roni în 8.009 grădinițe, școli primare, gimnazii, licee, colegii, grupuri școlare și școli de arte și meserii, în 156 de școli speciale și 42 de case ale corpului didactic. Nu în ultimul rând și cel mai important, dacă doriți, programul de construire de campusuri școlare și școli de arte și meserii, 84 de campusuri și 84 de școli de arte și meserii distribuite pe întreaga suprafață a României, în medie de 4 unități pe județ.

Ridicarea calității educației în mediul rural prin eficientizarea rețelei școlare. asigurarea accesului egal la o educație de calitate nu poate fi atinsă în școli în care nu există dotări corespunzătoare sau profesori calificați. Acolo unde unitățile de învățământ nu îndeplineau condițiile normale de funcționare, elevii au fost duși în școli care să asigure calitatea educației, fiindu-le asigurat transportul. Este un program care continuă acțiunile miniștrilor anteriori ai educației. Și este unul corect.

Încadrarea cu personal didactic calificat.

reorganizarea rețelei școlare a condus și la o scădere a numărului cadrelor didactice necalificate prin încadrarea la nivelul întregii unități de învățământ cu personalitate juridică. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul didactic necalificat are o pondere foarte mică, procentul fiind acum doar de 4,09%. În anul școlar 2007-2008, numărul de norme didactice ocupate cu personal didactic fără studii corespunzătoare postului a scăzut cu 771 față de anul școlar precedent.

Problema abandonului școlar este una de importanță capitală, dar cauzele sale trebuie căutate în primul rând în afara sistemului de învățământ: condițiile socio-economice precare ale familiei, cu impact asupra posibilității de susținere a școlarizării copiilor; situațiile de risc ale unor categorii de copii orfani, plecați de acasă, abuzați, exploatați; familiile aflate în situație de risc, sărace, părinți bolnavi sau consumatori de droguri sau alcoolici, divorțați, grupurile etnice al căror acces la educație este condiționat de tradiție; migrația părinților pentru ocuparea unui loc de muncă atât în țară, cât și în străinătate.

Ministerul Educației are un program coerent de prevenire și combatere a abandonului școlar cu un complex de măsuri între care menționez: școlarizarea elevilor provenind din categoriile de familii defavorizate sau aflate în dificultate; programe pentru copiii ai căror părinți muncesc în străinătate; programe destinate informării și formării părinților în domeniul nevoilor educaționale ale copiilor și ale consecințelor abandonului școlar; programe privind participarea școlară a elevilor din întregul sistem de învățământ preuniversitar prin continuare aplicării programelor de susținere socială.

Calitatea ridicată a educației și pregătirea societății bazate pe cunoaștere. programul de informatizare a educației din România este unul dintre cele mai mari programe europene de informatizare a școlilor. Este, în acest moment, cel mai premiat proiect românesc și "un exemplu de bună practică" (citez din declarația domnului Jan Figel, comisarul european pentru educație, formare, cultură și tineret.) Programul este un factor important pentru atingerea tuturor obiectivelor din domeniul educației din programul de guvernare și aliniat la inițiativele și planurile de acțiune europene relevante în acest domeniu, precum eEurope, eLearning și e-2010 și nu în ultimul rând, dragi prieteni, Agenda Lisabona.

Scopul programului de informatizare este ca toate unitățile de învățământ din România să fie dotate la un standard minim de resurse informatice pentru predarea și învățarea asistată de calculator. Programele de informatizare derulate de Ministerul Educației în 2007 și în 2008 asigură dezideratul ca toate școlile din România, nu doar cele coordonatoare, ci inclusiv structurile lor, să fie dotate cu cel puțin un laborator de informatică și toți elevii din România să aibă astfel acces la computere din orice colț al țării. Până acum au fost achiziționate 14.945 de platforme educaționale informatice, totalizând 192.705 calculatoare, laptop-uri și servere. Pentru utilizarea acestora au fost instruiți 91 000 de profesori, alți 40 000 fiind în curs de instruire.

Informatizarea nu este un proiect electoral, este o nevoie a zilelor noastre și cred că asta nu înțelegeți. Remarc faptul că, într-adevăr, în perioada 2005-2006, Ministerul Educației condus de miniștrii PD nu a lansat nici un proiect de informatizare de vreun fel. Moțiunea surprinde aici corect starea învățământului de la începutul anului 2007.

Pe de altă parte, nu se poate vorbi de o informatizare forțată în prag de alegeri pentru că programele de informatizare au fost anunțate de Ministerul Educației încă din aprilie 2007. dacă veți avea curiozitatea să citiți declarațiile mele la instalarea ca ministru, am spus două lucruri: informatizarea școlilor, accesul elevilor la computere și sportul.

În 2007 au fost dotate 1974 de școli cu 34.000 de calculatoare, laptop-uri și servere și au fost instruiți 16.500 de profesori pentru utilizarea acestora. În februarie 2008 s-a lansat proiectul de informatizare a 8 191 de unități de învățământ. Adică tot restul școlilor din România care nu aveau computer la acel moment, însemnând 79 284 de calculatoare, laptop-uri și servere, aplicații software 2.000 de lecții multimedia și formarea a alți 40 de mii de profesori. Toate laboratoarele vor fi instalate până în decembrie și cred că realizarea acestui proiect vă deranjează cel mai tare pe dumneavoastră.

În prezent, se desfășoară o procedură de achiziție publică pentru încă 445 de mii de calculatoare pentru elevii din clasele a IX-a și X-a. Acest proiect este urmarea unei inițiative lansate și pregătite încă din 2007. Notez că a fost anunțată de primul ministru în martie anul trecut. Fondurile necesare au fost alocate în iunie 2008, iar licitația lansată în iulie.

Faptul că proiectele menționate sunt implementate mai târziu decât ne-am dorit se datorează mai degrabă unui bombardament de rea-credință asupra lor. Inițial, acesta părea a fi reflectarea unor atacuri neconcurențiale din mediul de afaceri, având ca scop sabotarea proiectelor. Este vorba despre contestații venite de la firme, formate dintr-un singur angajat, înființate după lansarea licitației și de cele mai multe ori având sediul social într-o căsuță poștală din afara țării, contestații de la firme cu dosare în justiție, contestații exprimate în numele altor entități decât semnatarul lor.

Pe de altă parte, se observă acum că acest atac continuă și în Parlament sub forma acestei moțiuni. S-ar putea să fie doar o coincidență faptul că firma care a dat în judecată Ministerul Educației, nemulțumită fiind de rezultatul licitației, este reprezentată în instanță de Casa de avocatură "Stoica", vicepreședintele partidului dumneavoastră, iar această moțiune în ochii lor ar putea constitui chiar un sprijin pentru aceștia în fața judecătorilor.

Pentru Partidul Democrat-Liberal se pare este mai important succesul financiar și de prestigiu al Casei de avocatură "Stoica" decât miile de laboratoare de informatică pentru elevii din România. Precum este prevăzut de lege și conform practicii uzuale, documentația de atribuire cere ca ofertanții să facă dovada capacității de a executa proiectul atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere tehnic. Proiectul vizează achiziția a 445 de mii calculatoare pentru toți elevii din clasa IX-a și a X-a. Vreau să vă spun că astăzi, în Senatul României, se dezbate chiar acum, când vorbim noi, Legea pentru aprobarea ordonanței de urgență a Guvernului care a instituit acest program în România.

Timpul în care copiii vor folosi cele 445 de mii de calculatoare este pe întreaga durată a învățământului liceal, adică de 4 ani. Costul cu care Ministerul Educației vrea să achiziționeze un calculator de ultimă generație, software și serviciile aferente, inclusiv instalarea, este de 1.200 de lei, în condițiile în care un calculator similar cumpărat din magazin, fără transport, fără software este de 1.500 de lei. Acest proiect nu ar fi putut fi realizat astfel de către companii care nu au experiență sau capacitate financiară serioasă. Respectând principiul de utilizare eficientă a fondurilor destinate educației, este datoria Ministerul Educației să se asigure că proiectul va fi derulat cu succes în timpul alocat și în condițiile de calitate necesare.

Descentralizarea.

Descentralizarea reală și efectivă a constituit o prioritate a Ministerul Educației, iar argumentul de necontestat în această privință este faptul că proiectul strategiei pentru îmbunătățirea modului de exercitare a competențelor descentralizate în sistem, în învățământ preuniversitar 2008-2013 a fost elaborat și este în circuit de obținere a avizelor necesare pentru promovarea sa prin hotărâre de Guvern. În vederea susținerii procesului descentralizării Ministerul Educației a depus în cadrul programului de fonduri structural europene două fonduri strategice, care au fost aprobate pentru finanțare. Mă așteptam în moțiune să vedem și laude pentru faptul că, repet, Ministerul Educației este primul minister din România în ceea ce privește cheltuirea fondurilor europene. Astăzi, cheltuim pentru programele din 2008 banii alocați ministerului din 2010, având ferma garanție că-i vom termina pe toți cei alocați până în 2013 și vom mai cere.

Reconstrucția învățământului în mediul rural.

hotărârea de Guvern "Bursa Guvernului clasa a-IV-a." Referitor la bursa Guvernului României acordată elevilor capabili de performanțe, absolvenți ai clasei a IV-a, provenind din mediul rural, vă informez că procedura de selecție a acestor elevi a demarat deja în baza Ordinului ministrului educației nr. 5.171 din 29 august anul acesta, privind Metodologia de organizare și desfășurare a procesului de selecție a elevilor din mediul rural capabil de performanță.

Combinarea eficientă a educației de elită cu educația generală, educația destinată elevilor cu abilități, deprinderi, cunoștințe și vocație specifică peste medie, viitoarea elită, a continuat și în această perioadă tradiția olimpiadelor și a concursurilor școlare care s-au desfășurat conform calendarelor stabilite, fiind destinate tocmai punerii în valoare a acestei categorii de elevi. Scopul tezelor cu subiect unic nu este cu prioritate acela de a susține educația de elită, ci cel de a oferi fiecărui elev, indiferent de nivelul său sau de mediul social, educațional, șansa de a fi evaluat astfel încât să poată pune în valoare ceea ce știe și ceea ce poate să facă.

Tezele semestriale sunt o modalitate de evaluare normală în orice sistem educațional și doar politizarea lor excesivă le poate deturna de la menirea lor.

Dezvoltarea instituțională a educației permanente. Formarea profesională în sistem nonformal și informal reprezintă un capitol particular al domeniului formării profesional continue, recunoașterea și evaluarea acesteia reprezintă un obiectiv comun și o prioritate de acțiune la nivel european. Vreau să vă spun că toate statele în această perioadă pun accent pe educația vocațional-tehnică astăzi.

În domeniul educației permanente, au fost autorizate la nivel național 42 de centre în domenii variate de activitate: tehnologia informației, educație și formare, comerț, asistență socială, construcții, construcții de mașini, cultură, industrie textilă, industrie alimentară. Au fost certificați peste 300 de evaluatori și peste 12.000 de persoane au beneficiat de facilitățile create de sistem, fiind evaluate și obținând certificarea competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale.

Autorizația sanitară.

Deși se arată preocupați de nevoia de descentralizare, autorii moțiunii nu par a cunoaște legislația în vigoare care acordă responsabilități sporite autorităților locale în anumite domenii legate de educație.

Mă bucur că am ocazia încă o dată astăzi să vă reîmprospătez memoria. Legislația în vigoare, Legea nr.84/1995, cu modificările și completările ulterioare, prevede foarte clar că întreținerea, reparațiile și igienizarea infrastructurii școlare sunt atribuții exprese ale consiliilor locale.

Mă întreb, așadar, dacă dumneavoastră nu cunoașteți legea sau sunteți doar de rea-credință atunci când reproșați ministerului educației existența școlilor fără autorizație sanitară și vă întrebați retoric de ce banii cheltuiți pentru infrastructura școlară nu asigură măcar condițiile minime de igienă. Pregătirea școlilor pentru anul nou școlar este, într-adevăr, treaba primăriilor. De dragul adevărului trebuie să precizăm că nu există mii de școli care sunt în paragină și nu faptul că sunt în paragină sau lipsa condițiilor minime de igienă este cauza neautorizării sanitare. În proporție de peste 90%, cauza este datorată de lipsa infrastructurii de canalizare sau alimentare cu apă din localitățile respective. Precizez că în anul școlar trecut, peste 10 mii de clădiri nu aveau autorizație de funcționare de la începerea anului școlar, comparativ cu cele 9 mii aproape, aflate anul acesta într-o situație similară. Într-un singur an, 10% am reușit să recuperăm.

În încheiere, pot să vă spun, dragi colegi, că moțiunea depusă de PSD ieri mi s-a părut chiar profesionistă în comparație cu cea pe care ați depus-o dumneavoastră. Pot să vă spun că se vede de la mare distanță faptul că nu l-ați consultat deloc pe domnul fost ministru Miclea, om pentru care am un respect și o apreciere deosebită, pentru că, dacă ați fi făcut-o, cât de cât ați mai fi salvat ceva dina ceată moțiune. Și el v-ar mai fi învățat ceva.

Eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulțumesc, domnule ministru.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul domnului deputat Alecsandru Știucă.

 
 

Domnul Alecsandru Știucă:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Intervenția mea are un generic "Cronica unui eșec previzibil." Și o adăugare: dezamăgirea unui om care a crezut în dumneavoastră, domnule ministru.

Ne așteptam astăzi măcar la alt tip de abordare, domnule ministru, unul mai rezervat, în condițiile în care s-au semnalat atâtea neajunsuri grave în învățământul românesc. Dar sună ciudat. La minister, problemele învățământului sunt excelente, de ce în școală lucrurile stau atât de rău?

Și, domnule ministru, nu legea, nu pachetul legislativ reprezintă ținta moțiunii pe care au lansat-o grupurile politice din Parlament. Ținta o reprezintă managementul defectuos al ministrului învățământului și nemulțumirea nu se rezumă la un pur exercițiu politic, ci este o nemulțumire generalizată, domnule ministru. Nici măcar colaboratorii dumneavoastră cei mai apropiați nu sunt mulțumiți de ceea ce se întâmplă în învățământ. Abia deschizi gura să-i spui unui colaborator din minister care sunt dificultățile și greutățile învățământului și te copleșește cu propriile opinii legate exact de aceeași nemulțumire.

Despre exercițiul democratic al numirii unor miniștri din afara sistemului, fie el sanitar sau educațional, nu ne putem exprima decât în raport cu rezultatele. Să intri într-un domeniu care prin pregătire îți este străin înseamnă fie că ai un aparat propriu de specialiști de înaltă clasă, fie că ai un grad mare de inconștiență să crezi că poți conduce prin intermediul unor făcători de legi și reforme care măcar nu au încercat să schimbe câte ceva la nivel de stil.

Al 11-lea ministru al educației nu se putea altfel, a venit cu propriul proiect de lege, de fapt un pachet de legi. Pachetul a fost plimbat prin județe, la întâlniri bine pregătite de generalii din teritoriu, cu participarea directorilor și a unor cadre didactice, ocazie cu care, domnul ministru, când se întâmpla să înțeleagă unele întrebări adresate din sală, relua secvența, ca și astăzi, legată de caracterul modern și original al legii.

Între timp, pachetul a expirat și domnul ministru ne anunță ritos și sancțional, ca și cum ar aștepta regretele noastre disperate pentru decizia luată, că nu-l va mai prezenta Parlamentului. Era previzibil acest final. Un proiect de lege într-un domeniu atât de greu încercat de experiențe, fără o viziune strategică, rămâne în continuare doar un experiment. E bine totuși că această tentativă s-a consumat la nivel de laborator de încercări și rezistență, ca să evadăm într-un domeniu apropiat domnului ministru, și nu a trecut pragul școlilor.

Despre cât este implicat și apropiat domnul ministru de un domeniu pe care și l-a ales, ce-i drept, la întâmplare, vă vom prezenta câteva situații concrete din linia întâi a bătăliei pe care o duc cadrele didactice în apărarea valorilor școlii românești. Tulburător, nu-i așa? Să mai crezi într-o cauză când cei care ar trebui s-o susțină știu atât de puține despre dificultățile prin care trece școala.

Pe 4 iunie 2008, la Colegiul Național "Sfântu Sava", a avut loc o dezbatere națională sub genericul, am să-l enunț corect: "Reforma educației, mult zgomot pentru nimic?". Semnul întrebării a fost eliminat, la cererea celor prezenți. Nu avem o interogație, ci o afirmație. Subtitlul "Realizări, eșecuri, proiecte, promisiuni electorale".

Dezbaterea a fost organizată de "Tribuna Învățământului", Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Învățământ "Spiru Haret". Cine credeți că au fost absenți la această întâlnire.? Exact. Reprezentanții Ministerului Educației. Cred că s-au speriat de genericul dezbaterii. Problemele abordate vizau soarta proiectelor de legi, bietele legi ale învățământului stau și ele "sub vremi" ca și oamenii, sensul și perspectivele pactului, un pact confiscat și el, și ratat printr-un exercițiu politic steril, e adevărat, sub un înalt patronaj politizarea educației și conflictul competență, politicianism în sfera învățământului și altele. Teme extrem de sensibile, dureroase, chiar, până la insuportabilitate și atunci înțelegem absența ministrului.

Iată câteva mesaje, domnule ministru, transmise de colegii mei: "Nu mai știm ce se întâmplă în învățământ...", spune o profesoară de la Liceul "Marin Preda". Sigur, se dovedește că reforma educației este "mult zgomot pentru nimic". Unul din argumente este și imensa birocrație care copleșește activitatea din școală, direcția culege de pe site-uri tone de hârtie, "Am devenit niște hârțogari nenorociți", "Suntem excedați de ceea ce ni se cere", "În loc să-mi facă plăcere să lucrez cu copilul, să realizez o acțiune educativă, am ajuns să mă bucur pentru faptul că am reușit să completez hârtiile prin care să demonstrez că am făcut ce, domnule ministru?"

Iată un alt punct de vedere. "Pachetul de legi al educației a fost supus unei dezbateri publice", zice o doamnă institutoare de la Școala nr.169. "A citit cineva propunerile noastre asupra proiectelor de lege? Să ni se spună clar numele celor care lucrează cu propunerile noastre, de nu găsim niciuna din aceste propuneri în ceea ce elaborează Ministerul Educației". Încă o dovadă, domnule ministru, că reforma educației este paralelă cu realitatea școlii.

Vă informăm, de asemenea, domnule ministru, că, recent, la București, a avut loc al 29-lea Congres național al învățătorilor din România și al învățătorilor români de peste hotare. V-au așteptat o mie de învățători, printre care și 100 de învățători români din Serbia, Albania, Moldova, Tiraspol, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Macedonia, care doreau să vă vorbească despre greutățile pe care le au în apărarea limbii și culturii române, a spiritului românesc. Unii dintre ei au fost închiși, a fost prezentă acolo o profesoară de la Tiraspol care a fost închisă trei săptămâni și bătută numai pentru simplul motiv că a apărat școala de limbă română.

Sunt hărțuiți și ei și familiile lor. Mă așteptam să fiți alături de noi toți și cu responsabilitate să reflectăm la ceea ce este de făcut pentru a ne îndeplini obligațiile pe care le avem față de românii noștri din străinătate. Mă gândeam că planificați o întâlnire cu acești remarcabili români, să le prilejuiți o primire la primul-ministru, astfel afla și dumnealui despre cum își fac datoria miniștrii și secretarii de stat ai actualului Guvern, departamentele care au responsabilități clare în acest domeniu. Mă refer la Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Afacerilor Externe. Un domn secretar de stat de la Departamentul pentru problemele românilor de peste hotare mi-a spus "Domnule deputat, n-avem bani, poate ne ajutați dumneavoastră!"

Și în legătură cu aceasta, domnule ministru, s-a întâmplat acolo un lucru umilitor: n-au avut bani organizatorii pentru cei 100 de învățători veniți din țările în care își desfășoară activitatea în slujba limbii române și a comunității românești de acolo. A trebuit să facă chetă în sală, domnule ministru, ca să putem plăti cheltuielile de deplasare ale acestor învățători. M-am simțit umilit și jignit de situația creată acolo.

Asta dă măsura, domnule ministru, atașamentului dumneavoastră pentru un domeniu care vă rămâne străin, îndepărtat și care cred că v-a tulburat prea mult visul de ministru.

Criza managerială perpetuă din învățământ are la bază activitatea sistematică, nefericită râvnă, de a îndepărta necondiționat de la conducerea inspectoratelor școlare și a unităților de învățământ a profesorilor de vocație. V-aș întreba, dar știu că e în zadar, v-ar depăși întrebarea, și totuși: Știți în câți ani se formează un director de școală? În prea mulți ani ca să-l schimbăm în funcție de anturaje politice și de interese meschine. Mult trâmbițata descentralizare s-a poticnit în interese centrate pe licitații, pe fonduri dirijate politic, prin celebrele de acum hotărâri de Guvern.

Numim directorii de școală în urma unor concursuri formale, comunitatea locală, semn al democrației, este reprezentată de un consilier și de un părinte la acest concurs. Se întorc în sat, caz concret pe care vi l-am semnalat și mărturisesc că s-au rușinat văzând slaba prestație a profesorului lor care râvnea la postul de director. A doua zi, au regretat sinceritatea declarației lor. Directorul, ultimul clasat la concurs, trecând de la P.S.D. la știți dumneavoastră care partid, a devenit director de școală, înlocuind un director destoinic, apreciat de comunitatea locală, de elevi și părinți.

Comunitatea, prinsă în plin proces de așa-zisă descentralizare, rămâne spectator neputincios în plin spectacol democratic, sub imperiul lui "dacă asta ne-a trimis Dumnezeu, asta trebuie să primim și n-avem ce face!"

V-aș dori, domnule ministru, să ajungeți într-o cancelarie, nu ca vizitator, ci ca locuitor, și să trăiți această stare de ihtis pe care v-ar da-o măsurile, deciziile nerealiste transmise de ministru prin directorul școlii, decizii care n-au nicio acoperire în realitatea imediată și care fac viața cadrelor didactice și mai ales a elevilor de nesuportat.

De aceea, domnule ministru, retrageți-vă cât mai repede, dar nu riscați să intrați într-o cancelarie de școală. Ar fi extrem de periculos pentru dumneavoastră și noi, totuși, vă prețuim.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului P.N.L., domnul Pantelimon Manta (Nu este în sală).

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., Mircea Valer Pușcă.

 
 

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor, domnilor deputați,

Domnule ministru,

Cu siguranță, dacă ar trebui să caracterizez această moțiune depusă de cei 57 de semnatari, aș putea să spun că este o colecție de confuzii, incoerență, minciuni și demagogie. Cu siguranță nu aici, doamnelor, domnilor semnatari, trebuia să ne demonstrați că la politică și la fotbal se pricepe tot omul. Și, cu siguranță, nu trebuia să reafirmați un adevăr că chibițarea, cu alte cuvinte, de pe margine, este cel mai facil mijloc de a te afla în treabă.

Ieri, stimați semnatari, ați votat moțiunea P.S.D. care punea un semn de egalitate între guvernarea de dreapta și eșecul în educație. Așadar, ieri, probabil erați de stânga. Astăzi, oare unde sunteți? Dar mâine?

Dacă am discuta în mod serios și am afecta timpul pentru o dezbatere onestă privind sistemul de educație, am putea afirma că în cei aproape patru ani, guvernarea bazată pe programul de guvernare, acceptat în Parlament la momentul la care Guvernul Tăriceanu s-a apucat de treabă, a fost îndeplinit punct cu punct.

Poate că durerea mare a dumneavoastră este că realizările sunt mai mult decât s-a promis și oricum mai mult decât dumneavoastră credeați că se poate, și aceasta, cred, vă doare.

Cu siguranță, conștientizați, chiar dacă nu o spuneți, că performanțele Guvernului și miniștrilor liberali vă lasă fără argumente în lupta politică. Abandonând, așadar, dezbaterea bazată pe argumente, v-ați lansat într-un joc lipsit de onestitate. Mult zgomot, vorbe aruncate la întâmplare, iată jocul care astăzi vă fascinează.

Personal, în egală măsură, vă înțeleg și vă deplâng. Vă înțeleg pentru că în lipsa argumentelor favorabile dumneavoastră, o discuție aplicată și onestă, bazată pe cifre, adică pe realitate, v-ar aduce deservicii, v-ar pune în situația de a vă opune progresului. Vă deplâng, gândindu-mă că azi ați lansat o dezbatere care nu face decât să pună în evidență o dată în plus progresele realizate în domeniu, în ministerul liberal al educației.

Aceasta este realitatea, indiferent de rezultatul votului, pentru că, și nu vă spun un secret, este o chestiune pe care cu siguranță o cunoașteți. Adevărul, domnilor și doamnelor, există. El nu se supune votului. Și adevărul nu vă este favorabil. Adevărul este cuprins în cifrele prezentate de către domnul ministru, iar dacă ați fi avut curiozitatea să le aflați, cu siguranță, puteați utiliza alte mijloace, și nu moțiunea simplă.

Repet, căci, nu-i așa, repetiția mater studiorum est. Adevărul, domnilor, există în afara voinței și a votului pe care-l veți da, iar acest adevăr spune că într-un an și jumătate ritmul progresului în sistemul educațional este cel mai ridicat din ultimii 19 ani, dacă avem cu ce să ne comparăm. Există, totuși, în moțiunea dumneavoastră, o teză cu care eu sunt de acord, păcat că este singulară, și anume că sistemele sunt failibile. Noi, liberalii, știm acest lucru, știm că sistemele nu sunt perfecte, că nimic din ceea ce e făcut de om nu este perfect, ne-ați spus un secret al lui Polichinelle.

Bineînțeles, politicile publice, atât la nivel central, cât și la nivel local, trebuie să aibă priorități. Noi, Partidul Național Liberal, am demonstrat că educația este o prioritate pentru România și am alocat 6% dintr-un p.i.b. în permanentă creștere. Aceasta este o dovadă.

Cu siguranță, ar fi de dorit ca semnatarii prezentei moțiuni să se fi sesizat în anul 2007 că președintele lor, primarul municipiului Cluj-Napoca nu a reușit să cheltuiască nici măcar un leu din fondurile alocate de minister pentru investițiile în infrastructura preuniversitară.

Și spun că ar fi trebuit să se fi sesizat, pentru că dacă s-ar fi sesizat, atunci cu siguranță am fi avut speranța ca și prioritățile locale în municipiul Cluj-Napoca să fie sistemul de educație sau dintre priorități să fie sistemul de educație și astăzi n-am fi asistat neputincioși și oarecum integrați cum s-au risipit două milioane de euro pe o fântână cântătoare în Piața Avram Iancu.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului Partidului Democrat-Liberal, domnul Gabriel Sandu.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Gabriel Sandu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Știm cu toții un lucru: art.61 alin.(1) din Constituția României ne spune foarte clar, dar mai ales foarte simplu: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării."

În consecință, atâta putere avem noi, Camera Deputaților și Senatul României. Ce am făcut noi cu această putere? Nimic. Tot timpul noi am așteptat. Am așteptat să vedem ce se întâmplă, când era clar că toată lumea aștepta de la noi să facem ce trebuie: să oprim Guvernul să greșească.

Am avut la dispoziție două instrumente principale: moțiunea de cenzură, pe care am dus-o în derizoriu, a fost anunțată de atâtea ori și ratată de și mai multe ori încât nici măcar noi nu mai credem în ea; moțiunea simplă aproape am desființat-o ca instrument.

Ieri, P.D.-L.-ul, prin votul pe care l-a dat, a redat demnitatea instituției moțiune simplă. Când un ministru vine în Parlament, în urma unei moțiuni simple, acel ministru ar trebui să știe clar că are toate șansele să se întoarcă acasă doar un simplu cetățean al Republicii România.

Și ieri, și azi, așa cum ne-am obișnuit, am mai pierdut o lecție de cum îi pierdem noi timpul prețios al domnului ministru cu problemele noastre mărunte, când el, domnia sa, ar trebui să fie lăsat în pace, să nu mai fie deranjat, pentru că el trebuie să rezolve problemele țării, problemele învățământului românesc pe care l-a dus direct în feudalism.

Atunci când a fost marea vânzare P.N.L.-istă, când P.N.L.-ul a vândut Alianța D.A. pe holurile Parlamentului, acolo unde se întâmplă cele mai importante evenimente în această clădire, se șoptea un singur lucru: Guvernul e la P.N.L., dar Puterea e la P.S.D. Ce am văzut aseară? Un P.S.D. umil, chemat la ordin, la ceas de seară, la Palatul Victoria de partidul conducător.

Săptămâna trecută a fost moțiunea P.D.-L. pe energie, când P.S.D.-ul a avut atât de multă energie internă, încât s-a evaporat la vot. Și m-am uitat în sală și m-am întrebat: unde este P.S.D.-ul? Și am aflat: P.S.D.-ul stătea la coadă la Guvern, se împărțeau fonduri, 127.935 mii lei, plus 10.000-12.000 lei, plus 14.950 mii lei, H.G. nr.962/2008. Mulți bani, domnilor deputați!

Stimați colegi,

Europa ne-a dat o lecție de cum ar trebui să guvernăm și în România, atunci când nimeni nu obține 50 plus 1% din voturile populației, primele două partide ca pondere în Parlament formează o majoritate foarte puternică de peste 70% și guvernează având patru direcții foarte clare: învățământul, sănătatea, infrastructura și absorbția fondurilor europene. Obiectivele acestor patru direcții vor fi respectate de orice partid care va veni la guvernare. După patru ani poate începe competiția din nou.

Doar așa nu va mai fi atât de important partidul balama. România a greșit o dată, s-a văzut cum a condus un partid de 15%, dar mai ales se va simți prin ce moștenire va lăsa.

P.D.-L.-ul este partid de opoziție și se manifestă ca partid de opoziție. Va vota această moțiune pentru că dezastrul este la el acasă în învățământul românesc, din toate punctele de vedere. 40% din școli sunt neautorizate, sunt pline de gunoi și de moloz, nu au apă, nu au canalizare, au toalete în curte. Dar au pereți căzuți și bănci stricate. Multe nu au uși și ferestre dar au improvizații, așa cum știe să facă doar domnul ministru.

Da. Domnul ministru care ne spune "Tăceți, pentru că eu am avut un buget de 30 de ori mai mare decât toți miniștrii de dinaintea mea, dar pe care l-am și risipit de 30 de ori mai repede decât ei?!" Pentru că domnul ministru ar trebui să fie un om important pentru România, eu îl voi ajuta să devină un pic important în România. Îl voi ajuta să devină recunoscător față de dascăli și față de școala românească.

Am inițiat un proiect de lege împreună cu un coleg de la P.S.D., prin care se prevede un lucru simplu: dublarea salariilor personalului didactic. Îi voi ruga pe colegii mei deputați să voteze această lege P.L.x.nr.323/2008, pentru ca măcar o parte din fondurile pentru învățământ să fie utilizate cu folos. Prea mulți bani în acest minister s-au blocat, s-au pierdut sau au fost folosiți în direcții greșite.

Le vom da posibilitatea, domnului ministru și onor Guvernului din care face parte, să ne arate cât de deștepți sunt domniile lor pe banii noștri, așa cum au făcut și aseară, în direct, la televizor. Prin votul nostru de astăzi, vom demonstra că, în sfârșit, am înțeles că soluția pentru rezolvarea multor nevoi ale țării ar fi să-i învățăm pe acești domni miniștri să fie respectuoși.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

S-a solicitat din partea Grupului P.N.L. o intervenție pe procedură. Vă rog.

 
 

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Foarte scurt, domnule președinte. Vă mulțumesc pentru luarea de cuvânt.

E cazul să observăm stufoasa moțiune dacă este susținută de cineva. Eu am impresia că din cei 50 și ceva semnatari ai acestei moțiuni în sală se află 12 sau eventual 10 semnatari. Ca să discutăm, poate că ar trebui...

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzați, intervenția dumneavoastră nu este pe procedură. Vă rog să luați loc în bancă.

Din partea Grupului UDMR, domnul Király Andrei Gheorghe.

Se pregătește domnul Dumitru Avram, de la P.R.M.

 
 

Domnul Király Andrei-Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate doamne și domni deputați,

Stimate domnule ministru,

Moțiunea simplă prezentată azi în fața noastră, semnată de 58 de deputați prezintă într-un mod politicienesc starea actuală a sistemului de învățământ românesc doar printr-o înșirare a nerealizărilor din ultimii ani care, în opinia semnatarilor, se datorează în exclusivitate Guvernului actual și în special domnului ministru Cristian Adomniței.

Într-adevăr, învățământul, în general, se confruntă cu o serie de probleme, însă aceste probleme există și persistă de o vreme îndelungată. Lipsa unei strategii clare, lipsa unor politici care să-i confere eficiență, compatibilizare cu sistemele și structurile similare Uniunii Europene, persistă de mult timp nu numai din perioada Guvernului Tăriceanu II.

Un studiu efectuat de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu referiri la starea învățământului din perioada 2001-2004, semnalează următoarele: abandonul școlar în ciclul primar a fost de 11,3%, iar în ciclul gimnazial de 14,7%. În perioada amintită, 21,6% din elevii claselor a VIII-a nu s-au prezentat la testarea națională, iar în mediul rural nepromovabilitatea acestui examen ajunsese la 41%. Deci este vorba de perioada 2001-2004.

Studiile interne și internaționale relevă rigiditatea sistemului de învățământ. În mare măsură se cere doar memorarea unor informații, în loc să formeze în egală măsură abilități și competențe. În concluzie, studiul ne arată că prin prisma indicatorilor de performanță, învățământul preuniversitar nu a înregistrat progrese, în unele privințe, ba chiar a regresat și aceasta pe fondul creșterii semnificative a resurselor financiare.

Este clar că ministerul actual a moștenit o situație precară a sistemului de învățământ, nu numai din legislaturile precedente, dar continuată și în perioada din legislatura actuală a celor doi miniștri democrați. În loc de a imputa actualului ministru nerealizări ca abandonul școlar, stoparea improvizațiilor, nerealizarea accesului egal și sporit la educație, considerăm că mult mai corect este să spunem că nici domnia sa nu a reușit să realizeze transformările necesare, nici el nu a avut sprijinul necesar sau voința politică necesară acestor schimbări.

Este adevărat că nu s-au făcut pașii doriți nici în privința descentralizării învățământului preuniversitar. Însă, și în această situație, problemele sunt mai complexe. Încă din timpul Guvernului Tăriceanu I, s-a elaborat proiectul cu titlul "Descentralizarea învățământului preuniversitar". S-a făcut o etatizare, prin care, conform proiectului, în anul școlar 2006-2007, trebuia generalizat sistemul de descentralizare.

Proiectul, și în momentul de față, se află în stadiu de proiect, însă nu domnul Cristian Adomniței a fost ministru în acea perioadă. Proiectul nu s-a realizat, probabil, datorită unor temeri generale, având în vedere prevederile conform cărora descentralizarea învățământului preuniversitar reprezenta transferul de responsabilitate și resurse în privința luării deciziilor și a managementului general și financiar către unitățile de învățământ și comunitatea locală.

Modelul conferea școlii rolul de principal factor de decizie, asigurând participarea și consultarea tuturor actorilor sociali interesați. Să nu uităm, descentralizarea trebuia generalizată în anul 2000 - 2007 cu pregătirile de rigoare și gestionat de alți miniștri aflați în funcție.

Se invocă lipsa calității învățământului preuniversitar și a celui universitar. Este adevărat că învățământul, cu foarte mici excepții, suferă și în privința calității, dar nu este o problemă nouă. Studiul citat relevă exact deficiențele existente încă din perioada 2001 - 2004, iar acei elevi, astăzi, în marea lor majoritate, cu toată mediocritatea sau submediocritatea lor, sunt în licee sau în învățământul superior.

Pe baza unor studii și materiale primite de la specialiști, reprezentanții grupului nostru au cerut, nu o dată, intervenția chiar și a legislativului în probleme de curriculum, referindu-ne la supraîncărcarea programelor, la numărul mare de ore săptămânale, doar doi din factorii care favorizează abandonul școlar. La fel, pentru învățământul în limbile minorităților naționale, grupul nostru a cerut ca toate disciplinele să fie învățate în limba maternă și programe speciale pentru însușirea limbii române.

Semnalele la adresa învățământului superior, în parte, sunt valabile și ele, dar să nu uităm că din perioada postdecembristă numărul acestor instituții, inclusiv universități, s-a înmulțit abrupt, fără să se țină seama de situația generală a învățământului. Să nu uităm nici faptul că aceste instituții sunt înființate numai prin lege, adică prin binecuvântarea Parlamentului. La acest capitol am ajuns la o situație ciudată. În unele orașe, îți înscrii copilul mai greu la grădiniță decât la o facultate. Exemplele pot fi continuate.

datorită complexității sistemului, poate fi atacat, dar să nu uităm că în acest sistem de învățământ, mai bine sau mai rău organizat, sunt cadre didactice care lucrează eficient, sunt elevi performanți și există parteneri sociali care doresc binele învățământului.

Considerăm că este nevoie de reformarea sistemului, de o schimbare radicală. Acest procedeu ales de semnatarii moțiunii este perfect legal, însă nu ajută cu nimic învățământul.

Cu 75 de zile înainte de alegerile parlamentare, moțiunea simplă o putem cataloga cum dorim, grupul nostru parlamentar, însă, va vota împotriva moțiunii.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul domnului Dumitru Avram, din partea Partidului România Mare.

 
 

Domnul Dumitru Avram:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru,

Cred că am reușit o performanță unică, aceea de a discuta de pe o zi pe alta două moțiuni simple pe aceeași temă și mă întreb ce se va întâmpla dacă aceasta de astăzi nu va trece. Anulăm votul de ieri?

Domnule ministru,

Vă plângeți că prin aceste două inițiative parlamentare vă simțiți pur și simplu hăituit. Trebuie totuși să înțelegeți că întreg guvernul din care faceți parte este pus sub acuzare, vina dumneavoastră principală este că ați acceptat o funcție față de care nu aveați niciun fel de afinități, cel puțin în această privință deznodământul trecerii dumneavoastră pe la Învățământ era previzibil.

În anii în care generația mea se afla pe băncile școlilor sau ale facultăților, învățământul românesc era condus de reprezentanți de frunte ai științei și culturii naționale, academicienii Ștefan Bălan, Ilie Murgulescu, Constantin Daicoviciu, Jean Livescu sau Mircea Malița. sper că nu la aceste mari spirite v-ați referit atunci când vorbeați de predecesorii dumneavoastră.

Între profesorii noștri de la filologie s-au numărat George Călinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti, Șerban Cioculescu sau Ovidiu Drimba. În vecinătatea noastră, la matematică și la fizică, predau Grigore Moisil, Horia Hulubei, Gheorghe Mihoc sau Edmond Nicolau. Toți aceștia au dispărut din manualele școlare de astăzi, pentru a face loc unor semidocți notorii. De fapt, în aceste manuale școlare nu mai au loc nici Blaga, nici Eminescu.

Ați vorbit despre deschiderea noului an școlar. Ce altceva s-a întâmplat acolo decât defilarea respingătoare a celor cu bani, mă refer la părinți, haine și mașini scumpe, aparatură de filmat ultramodernă, sub privirile amărâților care și-au îmbrăcat copiii cu hainele fraților lor mai mari.

Fără a vă lua apărarea, trebuie să observ că nonșalanța cu care vorbiți dumneavoastră despre realizările din învățământ v-au transformat într-o victimă sigură. Învățământul românesc înseamnă dezastru, n-avem cum să-i spunem altfel, după cum numai dezastru se poate numi ceea ce se întâmplă astăzi cu profesorii și pensionarii, cu viața oamenilor simpli și lipsa lor de orice perspectivă.

A vorbi în aceste condiții de cel mai performant guvern din istoria României, mi se pare o impietate. Cei care au luat cuvântul de la această tribună, în ultimele zile, au reușit împreună să facă un tablou mai mult decât elocvent a ceea ce se întâmplă astăzi în România.

Nereușind să se apropie de viață, de marile valori ale acestui popor, școala românească va deveni o adevărată povară. Vă amintesc că unul din primele gesturi făcute de cei veniți la putere după alegerile din 2004 a fost ca, undeva, în Videle, județul Teleorman, să fie dată jos plăcuța pe care o școală trecuse numele lui Adrian Păunescu. Vreți, nu vreți, Adrian Păunescu rămâne cel mai mare poet român în viață.

Am regăsit cu interes referirile făcute în moțiunea de astăzi la universitățile particulare, adevărate fabrici de făcut bani. Sigur, nu ministrul Adomniței se face vinovat de această situație. Problema este că, așa cum spunea un coleg de-al meu, unele din acestea continuă să fie validate. Au apărut peste noapte lectori și profesori universitari, care n-au avut până acum niciun fel de legătură cu învățământul, dar care au găsit aici o "vacă tocmai bună de muls".

Sunt de notorietate cazurile legate de diplomele false acordate atât unor cetățeni români, dar și unora străini, colaborările unor așa-zise universități cu instituții-pirat din străinătate - din Elveția, Italia, Germania -, cercetări penale pe care ministerul le ignoră, și aici, domnule ministru, n-aveți cum să nu purtați o parte de vină, deși ați preluat multe din aceste chestiuni. Se vorbește mult despre corupția din școală și ne facem iluzii că odată cu arestarea unei profesoare de prin nordul țării am rezolvat problema.

Nici în cele două moțiuni și nici în luările de cuvânt nu s-au făcut referiri la cercetare. Mă tem că și în această privință o comparație cu trecutul ne-ar fi total defavorabilă.

Rămânând la conținutul documentelor pe care le dezbatem în aceste zile, mi-aș permite să observ că folosirea unor termeni precum "demotivare", "decredibilizare", "declasificare" și "implementare" nu face decât, cel puțin atunci când vorbim despre școală și educație, să complice și mai mult înțelegerea exactă și umană a ceea ce se întâmplă în domeniul învățământului.

Trebuie să observăm, dincolo de ironiile care s-au făcut aici, că textul moțiunii de astăzi este mai atent elaborat, bine argumentat, clar, dar și mult mai dur la adresa domnului ministru Adomniței, chiar cu trimitere la D.N.A.

Nu doresc să spun decât atât: dacă politica a început să intre cu bocancii în școli, dacă banii pentru învățământ încep să capete trasee dubioase, atunci înseamnă că lucrurile devin grave, iar votul uninominal a început să le ia unora mințile. Sperăm ca în curând să vă dăm satisfacția anulării sau, cel puțin, a amânării acestui sistem de vot, a acestei pacoste, adevărata pacoste.

Cu siguranță, justiția va face dreptate, iar neregulile semnalate de noi vor fi tratate cu întreaga responsabilitate.

În încheiere, aș vrea să vă informez că Grupul parlamentar al P.R.M. votează și această moțiune simplă.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Dragoș Dumitriu.

Se pregătește domnul Gvozdenovici, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

 
 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Avea dreptate un antevorbitor, care spunea că aceste moțiuni simple și-au cam pierdut rostul, din păcate, dar asta este o altă temă.

Acum, avem în față o reluare a unor discuții purtate ieri, discuții care, contrar unor păreri afirmate anterior, se pare că au avut și un rezultat. Practic, este pentru prima dată când în urma unei moțiuni simple apare o reacție atât de rapidă, atât a celui vizat, respectiv a guvernului, cât și a celui care a făcut moțiunea, respectiv președintele Partidului Social Democrat.

Personal, am fost plăcut impresionat de ceea ce am văzut, de discuția purtată și de rezultate. Să sperăm, însă, că nu sunt numai aparențe, pentru că tot în aceeași discuție s-a afirmat și o chestiune pe care noi, cei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice nu știm cum s-o interpretăm, și anume acea subvenție de care s-a pomenit și care noi personal n-am înțeles cum se va da și când se va da, care iarăși este o altă discuție.

Acum, având în vedere că și eu, ca vorbitor, consider că moțiunea aceasta, mă rog acest gest parlamentar, nu prea își are rostul, vreau să discut cu domnul ministru, sau mai bine zis să-l abordez pe domnul ministru puțin mai direct, așa să zic, ca de la om de șantier, la om de șantier.

Sincer să fiu, având în vedere că în Partidul Național Liberal există un specialist de talia domnului Mircea Pușcă, din păcate vorbește la telefon acum, poate îi veți repeta dumneavoastră ceea ce am spus, eu unul nu aș fi acceptat ca șantierist să mă pună ministru al învățământului, pentru că, repet, când sunt oameni de calibrul domnului Pușcă sau alți oameni de învățământ, cred că le-aș fi lăsat lor locul. Bunul simț m-ar fi îndemnat într-acolo.

Însă, având în vedere că am acceptat această funcție, mai bine zis domnul ministru a acceptat, eu unul nu-i cer demisia, ci îi cer să aibă bărbăția și curajul unui șantierist adevărat și să răspundă pentru tot ce s-a întâmplat sub conducerea domniei sale. Mai bine zis, are curajul să recunoască politizarea excesivă a sistemului de învățământ? Pentru că, hai să fim serioși, suntem toți oameni care umblăm prin teritoriu și știm foarte clar că acei "generali", acei inspectori generali chiar au început să se creadă generali. De ce? Pentru că, neavând aproape nicio tangență cu învățământul, ei cred că conduc niște armate de politruci, nu niște cadre didactice cu problemele lor specifice și, mai ales, cu menirea lor extraordinară. Din păcate, asta se întâmplă în teritoriu.

Și, mai mult, domnul ministru nu a răspuns ieri la o întrebare esențială: cum de acele investiții constând în mijloace de transport s-au dus, cu precădere, în județul domniei sale. Nu a răspuns și îl rog cu tot respectul să răspundă astăzi: cum de este o diferență atât de mare între numărul de microbuze destinate județului domniei sale față de alte județe.

De asemenea, iarăși ca șantierist, vreau să-i atrag atenția: domnule ministru, ați văzut calitatea reparațiilor efectuate la școli, a investițiilor făcute la școli? Vă spun ca și constructor. Uitați, și domnul Bădălău, alt constructor, trece prin fața noastră foarte atent, și cred că și dânsul a remarcat la domnia sa, în Giurgiu, ce calitate au construcțiile realizate la școli. Sunt penibile, sunt jenante. Dacă ajungi să pui parchet laminat la sălile de sport? Ce Dumnezeu, toată lumea știe că sunt niște aberații.

Este adevărat, investițiile în învățământ, mai bine zis în domeniul învățământului au fost foarte mari, cele mai mari de până acum. Dar oare sunt investițiile în învățământ sau într-o pușculiță politică numită învățământ. Pentru că eu am impresia că de aceea ați fost pus dumneavoastră. Sunteți un om de partid foarte bun, sunteți un băiat descurcăreț, ca orice șantierist, și sunteți o bună pușculiță a partidului din această cauză. (Rumoare în partea dreaptă.) Da, aveți dreptate și dumneavoastră.

Domnule ministru,

În concluzie, nu am vrut să intru în mai multe detalii, dar vă rog frumos aveți acest curaj, încă o dată vă rog să aveți acest curaj și răspundeți pentru ceea ce s-a întâmplat pe perioada mandatului domniei voastre.

De asemenea, o altă problemă, care mi-a fost subliniată de către cadre didactice cu care am discutat, este absența dialogului cu oamenii de meserie, absența dialogului cu profesorii. Este o chestiune pe care au acuzat-o și alți colegi din Parlament, dar este o realitate. Cadrele didactice trebuie tratate cu respectul și deferența necesară.

Faptul că dumneavoastră faceți și altceva, faceți un fel de manageriat, să zicem, asta nu implică lăsarea deoparte a problemelor specifice.

Eu vă mulțumesc și, încă o dată, vă rog frumos asumați-vă responsabilitatea.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Slavomir Gvozdenovici.

 
 

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Domnule ministru,

Am atenționat ieri asupra mai multor probleme reale ale minorităților din țara noastră când este vorba despre procesul de învățământ. Am subliniat, tot ieri, că apreciem eforturile ministerului pentru modernizarea procesului de învățământ, pentru reabilitarea școlii românești.

Considerăm că oricâte idei noi și reforme ar introduce ministrul actual și cei care îi vor succede, trebuie să existe în acest proces o politică de continuitate. În această politică a continuității trebuie căutate și găsite și soluții pentru minoritățile naționale.

În acest sens, ar fi bine, iar pentru minoritățile naționale folositor, nu numai să ne putem spune punctul de vedere, dar să și fim auziți și luați în seamă.

Am convenit ieri cu domnul ministru o întâlnire cu Grupul parlamentar al minorităților naționale și o analiză serioasă a problemelor.

Domnilor colegi, Grupul parlamentar al minorităților naționale a fost consecvent în sprijinul parlamentar acordat, în Camera Deputaților, Guvernului României.

Suntem convinși că în acest sens vom rămâne consecvenți și după această analiză necesară pentru soluționarea multor probleme din învățământul în limba maternă a minorităților naționale.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Petru Andea.

 
 

Domnul Petru Andea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Exact în urmă cu o săptămână, debuta la Geneva un experiment științific remarcabil, am putea spune, experimentul secolului. Peste 9.000 de savanți și cercetători încercau să descopere cum s-a format universul.

Eu cred că dacă urmărim dezbaterile din Cameră, le-am putea da o ipoteză nouă de cercetare, și anume faptul că, cu certitudine există două universuri: unul este universul guvernamental. L-am putea asimila cu raiul pe pământ, unde curge numai lapte și miere.

Povestea de succes care ne-a fost prezentată de domnul ministru Adomniței, mie mi-aduce aminte de o legendă mitologică. Este legenda regelui Midas, care, ne amintim, oriunde punea degetul sau mâna, totul se acoperea sau devenea aur.

Cam așa a fost înfățișat și învățământul românesc în ultimii doi, trei ani. Știm, însă, că regele Midas a sfârșit tragic, pentru că a murit de inaniție. Mi-este foarte teamă ca nu cumva, sub această poleială aurită, să descoperim că și învățământul românesc suferă de o inaniție cumplită.

Al doilea univers este universul real, este universul în care trăim cu toții și care arată altceva decât universul guvernamental.

S-au prezentat tot felul de cifre despre universul guvernamental. Nu aș vrea să prezint decât doar semnificativ câteva cifre din universul real. Peste 10% din elevi, aproape în fiecare ciclu, abandonează școala. 40% din clădirile școlare nu au autorizație de funcționare din motive cunoscute. Circa 15% din spațiile de învățământ au fost retrocedate, creând deficiențe serioase în ceea ce înseamnă școlarizarea, mai ales în ciclul preșcolar, la grădinițe, ș.a.m.d.

Aș vrea, însă, o altă cifră să o comentez. Un ciclu de învățământ obișnuit durează 4 ani. Un ciclu complet, în preuniversitar, durează 12 ani. Dacă ne referim la ultimul ciclu de învățământ de 12 ani, remarcăm că 8 ani a stat sub semnul guvernării de dreapta. Deci, din 1996 până în 2008 ponderea în timp, amprenta asupra sistemului de învățământ și-a pus-o guvernarea de dreapta.

Cele două moțiuni, cea care s-a discutat și s-a aprobat ieri și cea de astăzi, arată carențe serioase în sistemul de învățământ. Iar dacă guvernarea de dreapta și-a pus amprenta pe acești 12 ani, atunci înțelegem de ce denumirea dată de moțiunea P.S.D. - "Învățământul, un eșec al guvernării de dreapta" - este cel mai potrivit titlu pe care îl poate avea o moțiune referitoare la învățământ.

Care este viziunea colegilor care au depus astăzi moțiunea? Sigur că viziunea are în față, să zic, particula lingvistică "ne": nereformat, neperformant, neechitabil, chiar și titlul moțiunii este "Neșansa învățământului românesc". Din aceeași zonă au mai venit sau s-au revărsat asupra învățământului și alte tipuri de aprecieri. Ne amintim când se spunea că performanța în învățământ sau în școală nu este o condiție a succesului în viață; ne amintim când se spunea că cel mai corupt sistem este sistemul de învățământ, aici își au locul marii evazioniști ai sistemului, că învățământul generează inflația în economia națională ș.a.m.d.

De ce ar genera inflație? Pentru că se solicită salarii mărite. Cu toții suntem de acord că în învățământ salariile nu sunt încă nici măcar decente. Presa de astăzi semnalează, de exemplu, faptul că la Fondul Proprietatea salariile au crescut până la nivelul la care o secretară câștigă 1.500 euro, iar președinta Fondului ajunge la câțiva zeci de mii de euro salariu.

Și atunci ne întrebăm de ce profesorii, a căror misiune socială cu toții o recunoaștem, consideră că nu sunt remunerați la nivelul prestației pe care o au ei în societate.

În consecință, Partidul Social Democrat nu va obosi ca împreună cu partenerii sociali, care sunt sindicatele, să solicite și să facă toate demersurile pentru a obține creșterea de salarii, propusă de noi printr-o lege egală cu 50% din salariul actual. Deci, o creștere de 50%.

Un coleg ne persifla puțin, spunând că P.S.D.-ul a fost chemat la consultări la Guvern. Cred că este, de asemenea, o confuzie lingvistică sau un viciu de exprimare, pentru că partidul domniei sale este obișnuit să fie chemat la Cotroceni.

Partidul Social Democrat a fost invitat la consultări și, după cum am spus, nu va ocoli niciuna din procedurile democratice, pentru 50% a atinge țelul pe care și l-a propus, și anume majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice.

Aș fi de acord cu domnul ministru Adomniței, în câteva din afirmațiile domniei sale. Una se referă la faptul că a preluat toate programele Partidului Social Democrat, în domeniul învățământului: și cornul și laptele, și transportul școlar, și informatizarea ș.a.m.d.

Sigur că nu s-a mai prea adăugat nimic la programele sociale din învățământ, inițiate de către P.S.D. De aceea, pentru a merge mai departe, este absolut limpede și să subliniez că doar o guvernare P.S.D. va fi capabilă să ducă aceste program mai departe și să adauge altele noi.

Ne amintim că domnul ministru Miclea și-a dat demisia pentru că nu a obținut 6% din p.i.b. pentru învățământ, sau 5%.

Eu consider că domnul ministru Adomniței nu trebuie să fie demis. Ar trebui să-și dea demisia dacă nu va obține 50% majorare de salarii pentru cadrele didactice.

Vă mulțumesc.

Deci, am spus 50% majorare de salarii, altfel demisia de onoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat-Liberal, domnul Dumitru Mircea Coșea.

Se pregătește doamna Ecaterina Andronescu.

 
 

Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coșea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Aș vrea să-mi permiteți să vă atrag atenția că moțiunea de astăzi se referă la educație, dar are și un alt rol. Noi am încercat să prezentăm un caz, pentru că domnul ministru Adomniței este un caz. Este un caz în ceea ce se numește managementul guvernării, și anume: noi dorim ca înainte de alegeri, înainte de schimbarea guvernului, înainte de schimbarea, sper eu, a unei mentalități de guvernare, să nu mai avem cazuri în care un ministru să fie nominalizat pentru că este doar un membru vajnic al partidului de guvernământ.

Domnul ministru Adomniței mi-este foarte simpatic. Îl cunosc de câțiva ani. Este un tânăr energic, inteligent și cazul domniei sale, și vă spun foarte sincer, domnule ministru, nu este caz de incompetență.

Eu am fost decis până ieri după masă să-l cred pe domnul ministru Adomniței un incompetent. De fapt, problema domniei sale este alta. Eu cred, domnule ministru, și vă rog să mă credeți că o spun sincer, cred că n-ați avut timpul să aflați ce minister conduceți.

Cred că dumneavoastră vă credeți la Ministerul Lucrărilor Publice, al Achizițiilor Publice sau în altă parte, pentru că cele două cuvântări ale dumneavoastră, extrem de lungi și foarte puțin axate pe tema moțiunilor, au arătat cum ați reparat, cum ați deschis o generoasă sală de spectacole la Casa de Cultură din Iași, cum ați cumpărat microbuze, cum ați cumpărat computere, cum ați cumpărat pardoseli și alte lucruri. Foarte bine, foarte frumos, școala are nevoie și de acoperișuri.

Dar, domnule ministru, dacă atunci când intrați în minister o să citiți plăcuța de la intrare, o să vedeți că pe ea scrie Ministerul Educației. Or, educația, domnule ministru, este cu totul altceva. Eu nu vă condamn pentru faptul că nu ați oprit violența în școală. Eu cred că nu este treaba dumneavoastră să faceți așa ceva. Nu vă condamn pentru faptul că s-a copiat la bacalaureat. Cred că nu este sarcina dumneavoastră să faceți așa ceva. Aveți colegi specialiști, directori, inspectori care trebuie să facă acest lucru. Un ministru trebuie să conceapă, trebuie să gândească, trebuie să înțeleagă menirea pe care o are de a restructura domeniul în care se află. Or, educația este altceva decât construcție, decât betoane și decât microbuze. Educația înseamnă, în primul rând, viitorul acestei țări, înseamnă formarea tineretului nostru. Și aici eu vă aduc la cunoștință că sunt trei mari pericole care ne pasc, pericole care au fost citate poate în cuvântări, dar nu foarte bine sintetizate și care dumneavoastră ați fi avut datoria să le stopați, să încercați să le opriți.

Primul pericol care planează asupra educației în România este denaționalizarea ei.

Domnule ministru,

Educația în România își pierde caracterul național. Cultura și tradițiile românești dispar. O mulțime de manuale sunt traduse mot a mot din alte limbi fără să țină seama de specificul nostru. Ați înlocuit clasicii literaturii române cu un funcționar al Uniunii Europene, chiar dacă se cheamă Oli rehn, este tot un funcționar. Nu există astăzi o tendință de apărare a culturii și a identității noastre culturale. Or, în condițiile globalizării, este singura șansă ca să ne păstrăm identitatea și suveranitatea.

Ar fi trebuit să luați măsuri în acest sens. Ar fi trebuit să sesizați acest pericol.

În al doilea rând, vă imput, domnule ministru, faptul că ați schimbat regulile principiilor de promovare a cadrelor didactice în învățământul superior și ați blocat calea promovării tinerilor. Există un proces de mercantilizare a principiilor. Astăzi nu pot promova în învățământul superior dacă ești un profesor bun, ci doar dacă aduci bani universității prin contracte și alt fel de granturi. Nu se ia în considerare activitatea didactică, elaborarea de cursuri, modernizarea cursurilor, ci doar participarea la programe de finanțare. Este păcat, pentru că, din acest punct de vedere, calitatea scade.

Al treilea lucru pe care vi-l imput și care este, după părerea mea, un mare pericol pentru viitor, este faptul că sub domnia dumneavoastră a apărut o contradicție din ce în ce mai gravă între creșterea nivelului de finanțare a învățământului și creșterea costului învățământului. Este anormal. Dăm din ce în ce mai mult din p.i.b. pentru învățământ, dar învățământul, pe cap de elev sau de student, costă din ce în ce mai mult.

Ați introdus plăți la școala doctorală, au crescut plățile la masterat, multe, din ce în ce mai multe locuri din învățământul superior sunt astăzi cu plată, ceea ce nu numai că încalcă garanțiile constituționale, dar este o îngrădire la educație a unor largi categorii ale populației românești, care nu au posibilitatea ca să plătească pentru educația copiilor lor.

Domnule ministru,

Eu am încredere în continuare în tinerețea și în inteligența dumneavoastră. Probabil că locul pe care-l aveți nu este cel pe care ar fi trebuit să-l aveți. Știți cum se zice: sub soare este loc pentru toată lumea. Important este ca fiecare să știe ce loc are și cum îl onorează.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat are cuvântul doamna Ecaterina Andronescu.

 
 

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Fără îndoială, iată, suntem în a doua zi în care dezbatem problemele învățământului și o dovadă că le dezbatem și astăzi este că ele nu sunt puține.

Am făcut referire la multe dintre ele ieri, astăzi vreau să adaug câteva care mi se pare, de asemenea, că sunt foarte importante.

Domnule ministru,

Au rămas în urma guvernării Partidului Social Democrat o serie întreagă de proiecte. Trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului, să recunoaștem că proiectul de informatizare atunci a început și ne-a ajutat, să zicem, și Dumnezeu, ca el să poată să deruleze rapid, așa cum nu s-a întâmplat în multe alte ministere și să și producă efecte.

Ați lansat de aici ideea că el ar fi putut să trimită resursele în altă parte. Vreau să vă rog să reveniți asupra acestei idei, pentru că, realmente, banii și resursele aferente acestui proiect s-au dus efectiv în proiect. Nu vreau să rămână niciun fel de umbră de îndoială în legătură cu acest subiect.

domnule ministru,

Proiectele pe care dumneavoastră le-ați continuat au pornit în acea guvernare. Este vorba de microbuzele școlare, este vorba de mobilier nou pentru școală, este vorba de rechizite școlare pentru copiii cu probleme sociale, de calculatoare pentru elevi - și aici aș vrea să fac precizarea că mi se pare mult mai potrivit și aceasta a fost reacția noastră la ordonanță, ca banii să ajungă direct la elevii care-și cumpără calculator, nu în firmele care pun niște prețuri cu totul exagerate față de calitatea produsului pe care-l livrează.

De asemenea, aș vrea să aduc în discuție și mi-ar fi plăcut să faceți referire la el, la proiectul de dezvoltare a învățământului rural, un proiect pe care l-am inițiat împreună cu Banca Mondială, un proiect care ar fi trebuit să aducă un plus de bine învățământului din mediul rural. Granturi pentru școli, formarea profesorilor din mediul rural, materiale didactice, realizarea unei comunicări între autoritățile locale și școală, toate acestea ar fi trebuit să vină în beneficiul învățământului din mediul rural.

Mi-ar fi plăcut, și poate faceți referire în cuvântul dumneavoastră de răspuns, să faceți o apreciere în legătură cu rezultatele acestui proiect important pentru învățământul rural.

De asemenea, domnule ministru, au rămas în urmă două proiecte de reabilitare a structurilor școlare și universitare. Este vorba de un proiect care însuma 200 de milioane de euro din fondurile Băncii Europene de Dezvoltare și Băncii Europene de Investiții și care aveau în vedere de asemenea reabilitarea infrastructurii școlare și un fond nu lipsit de semnificație, peste 400 de milioane de euro din fonduri structurale care să permită dezvoltarea învățământului profesional și tehnic. Ar fi trebuit să producă efecte și sigur că interesul nostru față de efectele pe care ar fi trebuit să le producă este maxim.

Și aș mai vrea, domnule ministru, să mai fac referire la un proiect care mi se pare că este abandonat, și regret nespus de mult acest lucru, și anume cel legat de centrele de excelență. În fiecare dintre centrele de județ s-au înființat centre de excelență pentru elevii care ar fi dorit să se pregătească suplimentar față de orele de școală, pentru a crește performanța celor capabili de performanță. Îmi aduc aminte că, într-un an de zile, în aceste centre s-au adunat peste 11 mii de elevi. Era un început care merita să fie susținut. Pentru că acești copii chiar merită susținerea ministerului. Din păcate, a fost abandonat, cu tot regretul pentru ceea ce ar fi putut să aducă un plus de calitate pentru învățământul preuniversitar.

Și aș mai vrea, domnule ministru, să priviți cu atenție, profitând de această situație, ce se întâmplă cu Agenția de Asigurare a Calității, pentru că a crescut nepermis de mult birocrația. școlile, profesorii sunt sufocați de birocrația pe care trebuie să o realizeze pe documentele pe care această agenție le-a promovat și, din păcate, în dauna asigurării calității învățământului, adică în dauna timpului pe care profesorii trebuie să-l petreacă la ore.

Întrucât ieri ați făcut referire la datele pe care eu le-am prezentat cu profesorii titulari, vreau să vă spun că au fost datele obținute de la o instituție oficială și le-am folosit așa cum le-am primit.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Cu aceasta, lista și timpii alocați vorbitorilor s-a încheiat.

Dau cuvântul domnului ministru.

 
 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi da răspunsuri scurte grupurilor pentru ideile pe care ele le-au enunțat, prin glasul parlamentarilor care au vorbit. În primul rând, să știți că, personal, îmi pare rău că domnul Știucă este dezamăgit. Știu că doar domnia sa a participat la cele 9 întâlniri pe care le-am făcut în județele României. Eu, personal, am fost în 9, în toate celelalte au fost colegi ai mei. Doamnele secretar de stat... Și dumneavoastră ați fost. Corect! Doi parlamentari P.S.D., dar, de la alte partide, cu excepția Partidului Național Liberal, nu am văzut. Pot să vă spun, în schimb, că sunt de acord, chiar au iubit școala și îmi pare rău că atât de mic a fost interesul parlamentarilor la acele întâlniri, dar acele întâlniri - și răspund celor care mă acuzau de faptul că m-am întâlnit de puține ori și dialogul cu profesorii a fost mai slab, n-a mai fost în istoria post-decembristă a României o asemenea desfășurare de forță, în sensul în care ministerul s-a dus în fiecare județ și a avut o întâlnire în acel județ cu inspectoratul școlar, toți directorii de școli, sunt sute din județul respectiv și autorități publice locale și centrale, așa cum s-a putut. Dacă nu mă credeți, deputații, cei doi care au fost prezenți la acele întâlniri, vă pot confirma acest lucru. Nu a mai fost ministru care să fi avut atât de multe întâlniri. Eu, personal, am fost în peste... nu pot să fie aranjate, pentru că erau directori de școli, domnule deputat, pe care i-am găsit directori, nu i-am pus eu sau inspectorul general. Pot să vă spun că eu am fost în cel puțin 300 de școli.

Răspund domnului Știucă prin faptul că am de gând să mă mai duc și nu mi-e teamă să intru într-o cancelarie, așa cum nu mi-e teamă să intru și în palatele copiilor și casele corpului didactic pe care le-am vizitat, la fel și în peste jumătate din universitățile României. Nu cred că foarte mulți oameni au făcut acest lucru, ca să nu mai spun că am acoperit și toate județele României. Deci, sunt familiarizat cu absolut tot ce înseamnă școala pe întreg cuprinsul țării noastre.

Dar, să știți că cel mai tare m-a întristat faptul că ați adus în discuție congresul învățătorilor. Vă spun de la această tribună, unde nu putem să ascundem adevărul, decât dacă suntem de la P.D.-L., nu am primit invitație. Ministrul educației nu a primit invitație la acel congres. Prin urmare, nu aveam cum să merg. Sunt fericit că dumneavoastră și partidul dumneavoastră și colegii dumneavoastră ați putut să ajungeți acolo și să împărtășiți gânduri cu profesorii de acolo, cu învățătorii. Pot să vă spun că tristețea dumneavoastră în legătură cu acea profesoară din Tiraspol poate nu se justifică, având în vedere că eu am mers acolo. Și săptămâna aceasta, adică mâine, plec din nou în Republica Moldova și este a doua vizită a mea, ca ministru de educație, în Republica Moldova, unde, nu vreau să vă detaliez, relația este suficient de grea.

Apoi, aș vrea să-i răspund Grupului parlamentar al P.D. Apreciez foarte mult că ați deschis discuția cu singurul profesionist pe care-l aveți în educație, respectiv domnul profesor Bîrsan, el a citit moțiunea, iar apoi l-ați trimis pe domnul Gabriel Sandu, un vestit profesor, să vină să vorbească despre cât de bine mă pricep eu la conducerea Ministerului Educației. Nu trebuie să spun foarte multe, dat fiind faptul că domnia sa, pesemne că nici măcar la deschiderea anului școlar nu a participat, de vorbea de pereți căzuți sau uși stricate. Deci, nu am ce să răspund.

Apoi, domnului deputat Dumitru Avram și grupului parlamentar pe care îl reprezintă, pot să vă spun că nu mă simt hăituit în niciun fel. Moțiunile sunt un exercițiu democratic pe care-l respect ca atare. Eu însumi sunt parlamentar și să știți că îmi face și plăcere să dau răspunsurile pe care le căutăm împreună. Dar, nu am putut să nu observ cum a funcționat din nou frăția P.R.M.-P.D.-L., în sensul în care ați lăudat foarte mult inițiativa aliaților dumneavoastră.

Domnului Dragoș Dumitriu și partidului pe care domnia sa îl reprezintă, pot să vă spun că apreciez faptul că ați făcut o elocventă caracterizare șantieriștilor, inginerilor constructori, și noi astăzi suntem în această sală datorită unor constructori cu inimă mare și un suflet de asemenea, însă, pot să vă spun că șantieriștii construiesc și pe vreme bună, pe soare, și pe vremuri grele. Deci, indiferent de cât de greu va fi, eu voi continua să construiesc și, când va fi să se încheie mandatul meu, atunci, în mod democratic, voi părăsi acest loc și așa, pot să vă arăt că am scris mare și îmi asum răspunderea pentru tot ceea ce am făcut și fac.

Ce să vă spun de microbuze și de județul pe care mi l-ați spus, județul Bihor. să vă spun un lucru: în România sunt două județe cele mai mari cu populație școlară de peste 800 de mii, respectiv Iași și Prahova; populația școlară a județului Iași este cea mai numeroasă din România. La fel, nu avem cele mai multe unități administrativ-teritoriale, dar suntem, oricum, în top. Pot să vă spun că județul Bihor, care nu este în aceste topuri, a primit 39 de microbuze și mai sunt alte patru județe care au primit 34, așa cum a primit și județul Iași. Deci, prin urmare, afirmația dumneavoastră nu se susține. Am înțeles. V-am răspuns. Iar absența dialogului cu profesorii v-am spus-o mai devreme. Mi-aș dori să fie și următorii miniștri doritori și capabili să meargă în țară, așa cum am făcut-o eu, iar presa este martoră și cel puțin momentul Brăila îl ținem cu toții minte.

Apoi, domnului deputat Gvozdenovici pot să-i spun că Ministerul Educației acordă întreaga atenție învățământului în limbile minorităților. Avem secretar de stat special pe această problematică, dar folosesc acest prilej ca să vă spun, poate nu știați. În România, bacalaureatul se susține în toate cele 17 limbi. Acele sute de subiecte pe care dumneavoastră le știți însumează, în toate cele 17 limbi, peste 15 mii de item, pe care Ministerul Educației le face în fiecare an, respectând limba, cultura și civilizația respectivei minorități.

Dar vă mai spun un lucru, completând răspunsul dat domnului deputat Știucă. Mă bucur că ați amintit despre efortul pe care-l fac dascălii în afara țării și cei care nu sunt neapărat din Uniunea Europeană, cum ați vorbit de cei din Serbia sau din Tiraspol, și să vă spun că cel puțin pentru prima dată... și probabil că pe inițiatorii moțiunii îi deranjează acest lucru, pentru că niciunul dintre miniștrii domniilor lor nu au reușit să facă acest program, de fapt, toată lumea a fost uimită că Ministerul Educației a reușit în doar câteva luni de la instaurarea mea ca ministru să pornească proiectul de limbă, cultură și civilizație română, ore predate de Ministerul Educației în țări ale Uniunii Europene. Ne-a fost mai ușor pentru că acolo există directive ale Uniunii care deschid porțile școlilor publice din acele state. Astăzi, să vă fac o comparație: anul trecut, când a debutat acest proiect, în Italia aveam 5 profesori, iar în Spania aveam 22. Anul acesta, în Italia avem 31 de profesori, până acum, iar în Spania avem peste 80. Vom atinge suta, probabil, până la sfârșitul anului. Asta înseamnă interesul Ministerului Educației pentru promovarea limbii, culturii și civilizației române în afara țării.

Domnule deputat Petru Andea, ne cunoaștem de atâta vreme, știm foarte bine despre ce este vorba. Un singur lucru vreau să vă spun, pe care probabil că-l uitați permanent. În cei 12 ani pe care i-ați menționat, cifra nu este de 8 plus 4, ci este un onorabil 6 plus 6, pentru că în perioada 2005-2006, până la 1 ianuarie 2007, când a fost primit cu drepturi depline în Partidul Popular European, Partidul Democrat nu era de dreapta. Ca parlamentar, mă gândesc că ar fi trebuit să știți.

Domnului deputat Mircea Coșea și grupului parlamentar pe care-l reprezintă. Sunt surprins, ca profesor universitar ce sunteți, că nu știți cifrele de școlarizare în învățământul superior de anul acesta, care au crescut cu peste 10 la sută față de anul trecut. Dacă anul trecut aveam 57 de mii de locuri la licență, anul acesta avem 62 de mii. Dacă nu știați că anul trecut aveam 14 mii de locuri la masterat, anul acesta avem tot atâtea la masterat, pe masteratul pre Bologna, și 18 mii pe procesul Bologna, deci, un total de 33 de mii aproximativ de locuri la master. în ceea ce privește taxele, domnule profesor, vă spun că, să știe și colegii noștri, o universitate are libertatea ca pentru 100 de locuri de la buget, care nu s-au anulat, să mai facă 150 de locuri cu taxă. Deci, dacă acuzați prezența locurilor cu taxă, vă rog să menționați și faptul că pentru el există și locuri aferente la buget, iar studenții merituoși, așa cum intră în facultate, pot să meargă pe ele, nu sunt neapărat obligați să plătească taxă.

Închei apoteotic, față de ziua de ieri, prin a spune că recunosc tot ce a spus, nu tot, o mare parte din ceea ce a spus doamna ministru Andronescu. Domnia sa mi-a și cerut acest lucru. Da? Programul de informatizare a început pe vremea ministerului condus de domnia sa și pe vremea guvernării P.S.D. Dacă știți acele patru etape ale sistemului educațional informatizat, ele s-au desfășurat în perioada 2001-2004, au cuprins aproximativ 4 mii de laboratoare de informatică în toată țara, deci toată, suma celor patru etape s.e.i. a însemnat aproximativ 4.100 de laboratoare de informatică în toată țara, toate liceele fiind incluse aici și, în schimb, pot să vă spun că au fost făcute prin încredințare directă prin hotărâre de Guvern, de către Guvern. Etapa aceasta a cincea, dacă o putem spune, înseamnă 8.100 de laboratoare, deci dublul sumei celor patru etape și s-a făcut prin licitație publică.

La fel, programul de achiziție de microbuze școlare a început pe vremea domniei sale, chiar dacă a început timid, cu achiziția de mașini ARO la vremea aceea, a fost chiar o încercare de a revigora fabrica de autovehicule ARO, ea a eșuat, dar inițiativa ministerului oricum este de lăudat și a continuat într-o altă manieră ulterior, fie atât de bună, evident, am preluat-o, numai că am dus-o la o dimensiune care să satisfacă într-adevăr nevoile țării.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără, pentru scurt drept la repblică, și domnului Pantelimon Manta, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, care nu ne răspunde la primul apel, am crezut că a renunțat.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Pentru că și ieri, în răspunsul pe care ni l-ați dat, dar mai ales pentru că ați repetat numele meu astăzi și ceea ce am spus ieri, inexact, vreau să vă reproduc textul pe care eu l-am citit aici, în fața colegilor mei parlamentari: "A cui este vina - și-i întreb pe onorabilii parlamentari semnatari ai acestei moțiuni simple - că incompetența este rege prin domnul Cristian Adomniței și a celor de lângă el la Ministerul Educației și Cercetării?"

Domnule ministru,

Îmi mențin punctul de vedere și vreau să vă spun că tot ceea ce ne-ați spus astăzi este dincolo de esența a ceea ce va trebui să însemne învățământul în secolul XXI. Și, mai mult, că am spus bine... a fost comportamentul colegilor cu care ați venit aici, aplaudând la unele chestiuni ale parlamentarilor, spuse aici și altele nu. Trebuie să învețe ce înseamnă prezența aici, în acea tribună în care stați.

În al doilea rând, eu vreau să vă spun de că mâine cred că ar trebui să luați stenogramele a tot ceea ce s-a discutat aici, în Camera Deputaților, să le periați foarte bine, pentru că toți colegii, și cei care v-au lăudat și cei care nu v-au lăudat, au spus lucrurile esențiale care trebuie să stea la baza, odată și odată, unei reforme de fond. Or, aceasta reformă nu este, tot ceea ce se face este o cârpeală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Manta Pantelimon, cu scuzele de rigoare.

 
 

Domnul Pantelimon Manta:

Nu am un cuvânt scris, dar câteva idei mi le-am notat. O să încerc să mă concentrez, deși mai avem 8 minute, doar pe 4-5 minute.

Nu veneam aici dacă nu mi s-ar fi părut profund nedreaptă și imorală această moțiune, și mai ales conținutul ei, ca de altfel și cea de ieri. Este imorală și nedreaptă și cred că ușor cameleonică, pentru că, deși atât moțiunea P.S.D.-ului, cât și a P.D.-L.-ului, subliniază, pe bună dreptate, o serie de tare și minusuri ale învățământului românesc, trebuie să le recunoaștem, totuși, ei nu fac decât să vadă paiul din ochiul guvernării liberale, fără să observe bârna din ochii guvernării P.S.D. și ai P.D.-L. Și spun acest lucru, evident, când am spus guvernare, m-am referit la conducerea învățământului în ultimii 14-16 ani postrevoluționari, pentru că, de fapt, guvernarea Adomniței nu durează decât de un an și ceva. Or, a vorbi de un colaps al educației, înseamnă să-ți pui cenușă în cap, pentru că este vorba de o guvernare care ți se datorează în mare parte.

Se spune, de asemenea, tot cameleonic și imoral, că nu s-a asigurat un cadru legislativ care să asigure o dezvoltare a structurii învățământului românesc.

Stimați oameni buni,

Știm foarte bine ce a făcut ministrul Adomniței cu acest pachet legislativ, căruia nu i s-au găsit foarte mari hibe. Dimpotrivă, el a fost supus discuției publice, au purtat discuții toți oamenii de învățământ, de la simplu profesor până la cadre didactice universitare, ni le-a prezentat în Parlament, chiar și așa-zisa Comisie de învățământ de la Cotroceni nu a avut prea multe de spus, decât o propagandă ieftină împotriva acestor pachete și, cu toate acestea, nici P.S.D.-ul nici P.D.-L.-ul nu au vrut, practic, să achieseze, să accepte să supunem votului, de fapt dezbaterii în comisiile de specialitate și după aceea votului, pentru că nu trebuie să poarte acest pachet marca liberală. Și, așa cum a făcut procurorul ceaușist Macovei cu Codul penal și cu Codul de procedură penală, care a bulversat întreaga justiție românească, pentru că nu trebuia să fie Codul Rodica Stănoiu, tot așa fac și colegii noștri de la P.S.D. și de la P.D.-L., care consideră că Legea învățământului nu trebuie să fie marcă liberală.

Acesta este, de fapt, substratul politicianist al neadoptării acestui pachet legislativ. Așa ați făcut și cu propunerea legislativă "un laptop pentru fiecare elev și cadru didactic", vorbiți fantasmagorii de interese oculte și așa mai departe, ca și când n-am avea o legislație adecvată în domeniu, care să controleze și să cenzureze legalitatea atribuirii acestor documente.

M-am uitat la domnul Dragomir, făcea referire la o pușculiță de partid.

Stimați colegi ai Alianței P.S.D.-P.C., păi, dar nu vă supărați, în perioada guvernării P.S.D., cred că s-a supt din banul public, cred că numai guvernarea fanariotă a egalat-o. De bine de rău, în România se fură din ce în ce mai puțin, așa consider eu, sub guvernarea liberală.

Se concentrează, însă, moțiunea simplă și este simplă și la propriu și la figurat pe bombardarea ministrului educației Cristian Adomniței, probabil și beneficiind, hai să zicem bombele de presă pe care le-a lansat cea de a patra putere în stat care l-a caracterizat în fel și chip. Dar să ne amintim cât de nedrept a fost caracterizată doamna Andronescu, fostul ministru al învățământului, de altfel, un om de calitate și ca om politic și ca om al școlii. Să ne amintim ce a spus presa de Miclea, să ne amintim ce a spus de Hărdău, cel mai inodor, cel mai inofensiv, cel mai inexpresiv, cel mai ineficient demnitar care a ocupat funcția de conducător al ministrului învățământului, și astăzi veniți să ne spuneți că ce bine a fost sub guvernarea P.D.-L. de la Ministerul Învățământului.

mai o singură idee și închei.

Ați criticat, stimați colegi de la P.D.-L., pe bună dreptate, ceea ce s-a făcut în Gorj în domeniul educației. Într-adevăr, școlile sunt un dezastru, licitațiile sunt trucate, așa că, domnule ministru, v-aș ruga ceea ce vă rog de mai mult timp, luați măsuri împotriva celor ce conduc inspectoratul școlar județean, pentru că și inspectorul școlar general și adjunctul sunt de la Partidul Democrat-Liberal și sunt și abuzivi și incompetenți și demonstrați odată că se face ordine!

Stimați colegi,

Și cu aceasta chiar închei, sper să nu mai ocupați inutil timpul și nervii colegilor noștri și să se încheie acest șir nesăbuit, aproape paranoic al moțiunilor din ultima perioadă, pentru că, prin ceea ce facem, nu facem decât să deteriorăm imaginea și așa destul de șifonată a Parlamentului.

Cred că avem multe alte lucruri de făcut, eficiente pentru țară și pentru activitatea legislativă.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Trebuie să precizez că domnul Pantelimon Manta a vorbit în restul de opt minute pe care le avea Partidul Național Liberal.

Dau cuvântul domnului Alecsandru Știucă pentru un scurt drept la replică; voi da cuvântul tuturor vorbitorilor care au solicitat dreptul la replică, rugându-i să se limiteze la un minut și la chestiunile personale. Urmează domnul Coșea.

 
 

Domnul Alecsandru Știucă:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Domnule ministru,

Scurt și radical.

Avem o problemă cu invitațiile. Când au avut loc dezbaterile în județe, n-am fost invitați, și am cerut relații, am aflat din presă și am ajuns acolo incognito. Nu detaliez, dar apropo de invitații.

Domnule ministru,

Iarăși, cu amărăciune, notați: prin Adresa nr.35611 din 7 iulie 2008, semnată de directorul general de la managementul învățământului preuniversitar, vă exprimați acordul ministerului de a lua sub patronaj Congresul Național al Învățământului din România, din 6-7 septembrie 2008.

Ce patron mai așteaptă invitații?

Nu aștept răspuns.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Mircea Coșea, vă rog.

 
 

Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coșea:

Stimați colegi,

Vreau să mulțumesc în mod public domnului ministru pentru sprijinul pe care mi l-a dat.

Nu aveam cifrele necesare la o afirmație pe care am făcut-o, dânsul mi le-a dat. Din ceea ce dânsul a afirmat reiese foarte clar că numărul locurilor cu plată în învățământul superior de stat a crescut.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnul Dumitriu.

 
 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Domnilor colegi,

N-am niciun cuvânt de spus la adresa domnului ministru, ci la adresa unui antevorbitor, care a vorbit atât de liberal, încât cred că ar trebui să-și adauge la gorjanu-i nume și numele Brătianu. Și este firesc să fie așa, pentru că un om care ne acuză de imoralitate și de - mai știu cum - superficialitate și de nerealizări pe noi, cei din partidele pe listele cărora a fost ales ca deputat, în fine... Mai mult, un om care, pe vremea când celebrul Nicolae Mischie își lua unul după altul doctoratele, era prefect sau subprefect al județului respectiv și era și cadru universitar, dar sigur că acum este mare liberal. N-are nume, cred că numele nici nu are importanță, pentru că nu au importanță nici asemenea intervenții în Parlamentul României. Și vorbea de pierderea timpului. Eu nu cred că pierdem timpul domniei sale, pentru că oricum își petrece destul de puțin timp aici, la Parlament.

Așa încât îi mulțumesc colegului fără nume și îl mai invit să facă asemenea declarații, pentru că mai putem scoate și noi despre domnia sa și alte chestiuni.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul domnului ministru pentru a răspunde la ultimele intervenții. Rog liderii de grup să invite colegii în sală, rog colegii să-și pregătească cartelele de vot.

 
 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință, și mă bucur că ai mei colegi parlamentari au folosit dreptul la replică. Nu întâmplător am pronunțat și nume, pentru a acorda și această facilitate pe care o prevede Regulamentul Camerei noastre.

Și acum am să închei, nemaidând nume, dar veți recunoaște intervențiile.

Vreau să îi spun primului vorbitor că cei care se află lângă mine la masă, pe care-i suspectez de foarte mult profesionalism, sunt: doamna secretar de stat Zvetlana Preoteasa, domnia sa este membră a Partidului Național Liberal și este demnitar, apoi, lângă domnia sa era doamna Raluca Șpaiuc care este directoarea mea de cabinet și domnul... un băiat extraordinar, Marius Carabulea; ambii, și doamna Șpaiuc și domnul Carabulea sunt membri ai cabinetului meu. Nu sunt funcționari publici sau contractuali ai Ministerului Educației.

Apoi am să-i dau un răspuns și colegului de la partidul meu. Este pentru prima dată când aud, dar este drept nu pe motive politice, ci pe motive profesionale, vreun imbold să fac un anumit control la vreun inspector general, din partea unui politician.

Pot să vă spun că, așa cum la județul Gorj există inspector general cu afiliere politică PD, mai există și la Arad, mai există și la Sălaj, mai există și la Mehedinți, mai există și la Maramureș, unde și candidează pe listele PD. Nu pot să vă spun câtă plăcere le face în partidul meu colegilor mei acest lucru, dar este conform legii.

Am să țin cont, în schimb, de propunerea dumneavoastră, cea legată de partea administrativă și de management, și care nu are vreo legătură politică.

În schimb, să știți, domnule deputat, despre Congresul învățătorilor, vă mai spun o dată, este a nu știu câta ediție - a cincea - întotdeauna s-a desfășurat sub patronajul ministerului și întotdeauna directorul general de la învățământ preuniversitar a fost de acord cu acest lucru, pentru că este în deschiderea ministerului. Este normal ca ministerul să fie de acord, chiar patronează. Dar ministrul, ca să poată să participe, a trebuit să fie invitat, cel puțin așa procedează acel patron, cum ați spus dumneavoastră elegant și corect față de cei cu care lucrează.

Și, nu în ultimul rând, nu știu cum ați socotit, domnule deputat, numărul locurilor cu taxă, pentru că eu n-am pronunțat nicio cifră, am pronunțat doar cifrele care înseamnă locuri bugetate de la stat și v-am spus că, pentru fiecare sută de locuri bugetate, o universitate poate să mai facă, prin decizia Senatului, încă 150 cu taxă, dar nu este obligatoriu. Sunt specializări în care poate n-avem niciun loc cu taxă, în comparație cu cele de la stat.

Deci n-am pronunțat nicio cifră care să poată cumva să vă ducă la vreo idee prin care să adunați și să spuneți că au crescut cele cu taxă. Este pur și simplu autonomia universităților.

Dacă dumneavoastră aveți cumva vreo idee să o limitați, vă rog să o spuneți cu voce tare.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Vă rog să vă marcați prezența electronic, pentru a constata dacă avem cvorumul pentru vot.

 
 

Deci cvorumul de lucru este: 209 deputați prezenți.

Vă rugăm să votați.

 
 

Rezultatul votului: voturi pentru 77, voturi împotrivă 62, abțineri 53. Prin urmare, moțiunea nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru a fi adoptată. (Aplauze.)

 
Alocuțiuni dedicate Zilei internaționale a democrației - 15 septembrie.

Trecem la punctul următor de pe ordinea de zi, și anume alocuțiuni dedicate Zilei internaționale a democrației.

Dau cuvântul domnului Vasile Bleotu, din partea Partidului Social Democrat.

Se pregătește domnul Lucian Augustin Bolcaș, din partea Partidului România Mare și rog celelalte grupuri care doresc să aibă alocuțiuni să se înscrie.

Vă rog să luați loc în bancă.

 

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Statele lumii au marcat pentru prima dată Ziua internațională a democrației în data de 15 septembrie.

Decizia privind sărbătorirea acestei zile a fost luată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la data de 8 noiembrie 2007, ca rezultat al unei propuneri avansate inițial de Qatar și un grup de opt state, printre care și România.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat salută sărbătorirea acestei zile, considerând că democrația este conceptul de bază al civilizației avansate, iar promovarea valorilor democratice este singura garanție a unei vieți libere și prospere.

De asemenea, partidul nostru a susținut cu tărie eforturile depuse de România în promovarea conceptelor și practicilor democratice în plan internațional, dintre care enumăr: găzduirea celei de a III-a Conferințe Internaționale a Democrațiilor Noi sau Restaurate, care s-a desfășurat la București în 2-4 septembrie 1997; asigurarea Președinției Mișcării Democrațiilor Noi sau Restaurate în această perioadă; inițierea și promovarea în perioada 2000-2005, în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și a Comisiei Drepturilor Omului a unei serii de rezoluții privind democrația, statul de drept și drepturile omului; organizarea unei conferințe subregionale în cadrul procesului Comunitatea democrațiilor, cu tema "Parteneriatul între guverne, societatea civilă și organizațiile internaționale, prin întărirea democrației", desfășurată în 15 noiembrie 2003; coordonarea, în perioada 16 februarie 2005, sub auspiciile Comunității democrațiilor, a unei misiuni internaționale de experți pentru schimb de experiență și pentru asistență democratică în Georgia; asigurarea, în anul 2007, a Președinției Grupului de lucru privind Cooperarea regională și interregională pentru guvernare democratică a Comunității democrațiilor; contribuții voluntare la fondul Organizației Națiunilor Unite pentru Democrație și la fondul ONU pentru asistență Electorală; reprezentarea Grupului est-european la ONU în cadrul Consiliului Consultativ al celei de a VI-a Conferințe Internaționale a Democrațiilor Noi sau Restaurate și în Consiliul Consultativ al Fondului Națiunilor Unite pentru Democrație.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Dau cuvântul, din partea Partidului România Mare, domnului Lucian Augustin Bolcaș.

Se pregătește domnul Dragoș Dumitriu, din partea Partidului Conservator.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Stimați colegi,

Mi se pare absolut paradoxal, dar bine-venit, faptul că omagiem Ziua democrației, sub cupola Parlamentului.

Dacă vreți, suntem produsul democrației, dacă vreți, suntem fundamentul democrației și acest rol al nostru nu trebuie să îl uităm.

Democrația înțeleasă ca simplă libertate mi se pare un concept absurd. Desigur, oricine are dreptul să mă asculte sau să nu mă asculte în acest moment, și aceasta este democrație. Dar, desigur, oricine are dreptul să-mi aducă alte argumente decât cele pe care le folosesc eu, și aceasta este într-adevăr democrația.

Democrația însă fără limite și concepută ca simplă libertate se transformă în contrariul ei.

Mai mult decât oricând, astăzi, de Ziua democrației, vreau să subliniez faptul că exacerbarea unor anume așa-zise libertăți, exacerbarea unor așa-numite drepturi, mai mult sau mai puțin individuale sau colective, nu reprezintă democrație, ci contrariul său.

Dacă ne cunoaștem limitele, vom ști să nu permitem ca democrația să se transforme în anarhie, ceea ce mulți o doresc, din păcate, în zilele noastre.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă rog să luați act că mă simt foarte mândru să pot vorbi despre democrație în acest for democratic.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dragoș Dumitriu, din partea Partidului Conservator.

 
 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Stimați colegi,

Cred că prezența în sală, în acest moment, și mai ales atenția de care se bucură această manifestare denotă foarte mult câtă democrație avem în țară în momentul de față.

Practic, noi vorbim de la tribuna unui parlament care funcționează ca o mașină de vot; vorbim de la tribuna unui parlament lipsit de instrumentele sale fundamentale, și anume moțiunea simplă, care, în loc să-și facă efectul normal, și anume să ducă la demiterea ministrului, nu mai are niciun rol. Moțiunea de cenzură a devenit o armă politică utilizată mai mult pentru șantaj. Aceasta este democrație?

Sau vorbim cumva unui electorat interesat de proiecte politice, de programe? Nicicum. Vorbim unui electorat devenit mercenar. Lor ne adresăm, pe ei îi plătim, în fapt, nu îi învățăm ceea ce este bine sau ceea ce nu este bine și trebuie făcut, trebuie reparat.

Vorbim de la tribuna unui parlament care a votat o lege electorală care nu mai este astăzi pe placul nimănui, pentru că este plină de greșeli, aflată într-o confuzie totală, o lege pe care mulți ar dori să o schimbe, unii chiar radical, chiar s-o înlocuiască cu vechile prevederi.

Vorbim, practic, de la tribuna unui parlament care permite funcționarea în ilegalitate a unor instituții fundamentale ale statului, cum ar fi Curtea de Conturi; vorbim, practic, despre instituții care funcționează doar pe hârtie. Aceasta nu mi se pare a fi democrație!

Și îmi aduc aminte, în '90, când Brucan a rostit două adevăruri care ne-au supărat. Și anume faptul că "Vor mai trebui să treacă 15 ani până când în România să se instaureze democrația", și aici s-a înșelat - iată că au trecut aproape 20 de ani și nu se întrezăresc speranțe că democrația va fi în România. Și al doilea adevăr, pe care l-am negat atunci, care ne-a enervat, dar pe care trebuie să îl recunoaștem astăzi, că "Românii sunt stupid people".

Într-adevăr, asta dovedim că suntem și noi ca politicieni, și electoratul căruia noi ne adresăm, din păcate. Pentru că speranța unei schimbări ar trebui să vină de la electorat, însă nu vine. De la electorat nu vin decât cereri pentru ca sistemul să meargă înainte, șpaga să fie din ce în ce mai mare, mita, fie ea electorală, fie ea directă pentru diverse servicii, să continue să fie mai mare.

Acesta este adevărul, așa încât, îmi pare rău, dar această zi a democrației, sărbătorită prin prezența, sau mai bine zis prin absența a 90% dintre parlamentari, în fapt ar trebui să fie o zi oarecum în doliu pentru democrația românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul Ovidiu Ganț.

 
 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cred că este un moment bine-venit pentru a ne gândi în baza cărui fapt putem discuta astăzi despre democrație în România.

Cred că este momentul să ne aducem aminte, că, dacă n-ar fi avut loc Revoluția din decembrie 1989, care a început la Timișoara și care ne-a adus un sistem democratic prin sacrificiul, prin jertfa unor concetățeni ai noștri, astăzi n-am fi putut vorbi despre democrație în România și n-am fi avut astăzi această instituție de bază a oricărei democrații, și anume Parlamentul.

Dincolo de aceasta, cred că este momentul să ne aducem aminte că au avut loc transformări extrem de importante în societatea românească, în trecerea de la dictatură la statul democratic pe care-l cunoaște România astăzi. Și aceste transformări n-au fost ușoare, n-au fost liniare, au fost mai degrabă sinuoase, dar cred că putem să vorbim despre un mare succes. Dincolo de deficiențe, care au fost amintite aici de anumiți colegi, cred că inclusiv în ceea ce privește construcția democratică din România, în ceea ce privește politica în domeniul minorităților naționale, putem vorbi despre un succes. Iar consfințirea și recunoașterea internațională a acestui succes îl reprezintă aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Nu cred că procesul s-a încheiat, cred că este un proces continuu de edificare și de îmbunătățire a sistemului democratic din România. Dar, revin cu afirmația: cred că România poate să fie mândră de sistemul democratic pe care l-a edificat după o cruntă dictatură, pe care mulți dintre noi am trăit-o.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului UDMR, domnul Márton Árpád.

 
 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Vorbim astăzi de la acest microfon despre democrație, într-o țară în care, într-adevăr, multe dintre instrumentele democrației funcționează.

Avem o constituție, așa cum o avem, prin care s-a instaurat un sistem democratic, prin care, în limitele acestei constituții și în limitele legilor pe care le avem, poporul, într-adevăr, își poate spune cuvântul, prin reprezentanții săi.

Totodată, suntem într-o perioadă în care încă ne temem de anumite cuvinte, prin care, de fapt, însăși democrația ar trebui să-și spună cuvântul. Ne temem de cuvinte ca "subsidiaritate", cuvinte ca "autonomie"; ne temem de ideea ca o comunitate să aibă dreptul să-și spună cuvântul în acele lucruri care o vizează direct, să aibă chiar un rol decizional în acele decizii pe care să le ia pentru ea însăși.

Suntem într-o perioadă, totodată, în care există un partid care promite în campania electorală să reducă rolul Parlamentului, să mărească rolul președintelui, deci, în loc de descentralizare, se promite o centralizare. O schimbare într-un alt sistem democratic, iubit de unii, care tot democrație se cheamă, ca unele sisteme existente cam la est de noi.

Ne aflăm într-o astfel de situație și eu, cu toate că sunt de acord că avem o lege proastă pentru alegerea Parlamentului, o lege nedemocratică, care oprește să candideze pe toți cetățenii - unii dintre ei, dacă n-au banii necesari ca să depună acea garanție, nu pot candida; este o prevedere total neconstituțională, pe care, din păcate, Curtea Constituțională a găsit-o constituțională. Deci, cu toate acestea, sper să fie ales un parlament care să mențină această democrație în România, mai mult, s-o aprofundeze.

Cu această speranță cred că putem porni în campania noastră electorală.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulțumesc.

 
Informare privind depunerea unor legi la secretarul general al Camerei Deputaților, în vederea exercitării de către deputați a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională.

Constat că nu mai există alți vorbitori. Am de făcut o informare: la caseta dumneavoastră se va depune Legea Curții de Conturi și, de asemenea, se va depune la Secretarul general, în vederea exercitării dreptului de contestare la Curtea Constituțională.

Cu aceasta, declar lucrările ședinței de astăzi închise.

 

Ședința s-a încheiat la ora 13,25.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 15 septembrie 2019, 9:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro