Traian Constantin Igaș
Traian Constantin Igaș
Ședința Camerei Deputaților din 23 septembrie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.85/03-10-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-06-2019
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 23-09-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 septembrie 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.43 Traian Constantin Igaș - declarație politică: - "Despre alfabetizare în anul 2008";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Traian Constantin Igaș:

"Despre alfabetizare în anul 2008"

Mi-am propus astăzi să abordez în fața dumneavoastră un subiect pe care prea puțini, zic eu, l-au luat în considerare. A vorbi astăzi despre alfabetizare, veți spune poate mulți dintre dumneavoastră, e nerelevant, atâta timp cât domnul ministrul Adomniței se laudă cu cele mai bune rezultate obținute vreodată la examenul de bacalaureat.

A vorbi astăzi despre alfabetizare, veți spune, este irelevant, când avem astăzi probleme mai grave de dezbătut, cum ar fi cele legate de următoarele alegeri parlamentare și campania electorală ce va urma. Cu toate acestea, întrucât chiar dacă astăzi nu simțim încă afectele abandonului școlar, de exemplu, cu siguranță efectele lui se vor simți foarte curând.

Mi-am propus să abordez acest subiect și datorită faptului că ieri, 8 septembrie, am sărbătorit sau ar fi trebuit să marcăm cel puțin, Ziua Internațională a Alfabetizării, zi ce este marcată pe plan mondial încă din anul 1966, la inițiativa Congresului Mondial pentru Lichidarea Analfabetismului, desfășurat la Teheran, în septembrie 1965.

Dacă aruncăm o privire asupra situației de la nivel mondial, cifrele ajung să ne îngrozească. Peste 77 de milioane de copii nu au acces la nicio instituție de învățământ. Motivele: gradul ridicat al sărăciei care s-a instalat în anumite state și conflictele armate care, iată, au consecințe asupra copiilor, cele mai nevinovate dintre făpturi. Deși guvernele celor mai bogate națiuni au promis că până în 2015 vor strânge fonduri pentru ca toți copiii să meargă la școala elementară, datele oficiale ne arată că lucrurile nu stau tocmai așa. În statele implicate în conflicte armate, copiii au rămas și continuă să rămână analfabeți.

Dar să lăsăm însă statele în care există aceste conflicte armate și să privim puțin și în ograda noastră. Nu avem conflicte armate, mulțumim lui Dumnezeu, dar realitatea nu se prezintă deloc bine nici la noi. Din statistici aflăm că depășim cifra de 500 000 de analfabeți. N-aș putea să spun că sunt doar copii, deoarece mulți dintre aceștia au depășit vârsta la care mai putem spune că sunt copii. Într-o țară membră a Uniunii Europene, există încă copii și tineri care habar nu au ce înseamnă să știi și să poți citi, scrie sau socoti. Sunt convins însă că aceste statistici sunt departe de realitate.

De la an la an, numărul celor care abandonează școala este din ce în ce mai mare. Tot în creștere este și numărul părinților care nu-și permit să trimită copiii la școală. Și toate acestea într-o țară în care învățământul este obligatoriu dar și gratuit. Mulți dintre părinți preferă să-și trimită copiii la muncă sau, și mai rău, pe cei mici chiar să și cerșească, lipsindu-i în acest fel de drepturile pe care le au și închizându-le astfel viitorul.

Încă abandonul școlar rămâne o problemă pentru care nu se găsesc soluții. Un număr din ce în ce mai mare de copii abandonează școala după terminarea clasei a VIII-a. Veniturile mult prea mici ale familiei îi determină pe părinți să-i trimită la muncă. Elevii renunță la școală, însă de foarte multe ori plecarea de acasă este asociată cu fenomene sociale ca: tâlhăria, hoția sau prostituția. Procentul copiilor analfabeți este mai ridicat în mediul rural decât cel urban.

Factorii care îngreunează accesul la educație sunt comunitățile izolate, distanțele foarte mari între școală și domiciliu, lipsa posibilităților de transport sau chiar lipsa dotărilor din școli în care copiii n-au cu ce să se încălzească, nu au puncte sanitare în interiorul școlii, nu au material didactic. Există încă școli în care mobilierul din sălile de clasă depășește vârsta de 50 de ani. Există încă școli în care orele de geografie și istorie se țin cu hărți făcute în era socialistă, în care numele țării noastre este cel de Republica Socialistă România.

Nici rapoartele Comisiei Europene nu ne prezintă în imagini lăudabile. România este țara cu cei mai mulți proști adolescenți din Uniunea Europeană. Mai bine de jumătate dintre tinerii de 15 ani întâmpină mari dificultăți în a citi și a interpreta un text, se arată într-un raport al Comisiei. Cu toate acestea, însă, tinerii noștri care abandonează școala, care nu știu citi, au cele mai performante telefoane mobile, ca să dau doar un singur exemplu. Cum vă explicați acest fenomen, domnule ministru?

În fața acestor rapoarte, întâiul mergător al învățământului, cum bine îl numea presa pe ministrul Adomniței, afirmă că avem cei mai deștepți tineri din Europa și încă vreo două continente. N-ar trebui să ne mire aceste rapoarte, dacă chiar acest "înainte mergător" al învățământului s-a cam încurcat în tainele limbii române. Și nu de puține ori.

Rămân la părerea că aceste probleme nu sunt deloc minore. Rămân la părerea că ar trebui analizate mult mai atent cauzele pentru a putea diminua efectele. Iar acest lucru nu se poate realiza fără măsuri foarte bine gândite. Și asta pentru a preveni un fenomen care peste câțiva ani ne va îngrozi și pe noi și Europa.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 25 iunie 2019, 7:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro