Plen
Ședința Senatului din 18 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.70/28-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 18-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 18 mai 2009

4. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

  ................................................
Petru Bașa (PD-L) - declarație politică având ca temă redresarea economică a țării;

La punctul 1 din ordinea de zi sunt înscrise declarațiile politice.

Începem cu domnul senator Petru Bașa - Grupul parlamentar al PD-L.

Se pregătește domnul senator Titus Corlățean - Grupul parlamentar al Alianței Politice PSD+PC, apoi domnul senator Paul Ichim - Grupul parlamentar al PNL.

Domnule senator Bașa, aveți cuvântul.

 

Domnul Petru Bașa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Ultima reducere de dobândă operată de Banca Națională a României deschide drumul creditării.

Măsura de reducere a dobânzii, așteptată de mai mult timp în piață, ar trebui să revitalizeze, potrivit așteptărilor BNR, procesul de creditare al economiei care și-a încetinit creșterea.

Primele care vor simți efectele pozitive ar trebui să fie firmele.

În aceste condiții este de așteptat creșterea producției și apariția de noi locuri de muncă.

Ne așteptăm, în viitorul apropiat, ca acest semnal să fie preluat de către băncile comerciale prin deblocarea creditării.

Acesta este un exemplu concret al faptului că, în ciuda predicțiilor catastrofice ale unor analiști și politicieni, ultimele date ale economiei arată o tendință economică încurajatoare.

Este un început timid care poate fi însă consolidat.

Putem vorbi deja, cu multă încredere, despre stabilizarea cursului de schimb.

Valoarea leului a început să crească ușor marcând o tendință de stabilizare, astfel încât economiile în lei ale populației nu mai pierd valoare sub apăsarea unui curs de schimb slab.

În plus, ultimele statistici spun că pericolul inflației este ținut sub control.

Efectul asupra puterii de cumpărare a populației este mai mult decât benefic.

Inflația lunară a scăzut în luna aprilie la jumătatea nivelului înregistrat în luna martie.

Rata anuală a inflației este în ușoară scădere în contextul ieftinirii prețului serviciilor.

De asemenea, Banca Națională a României a revizuit în scădere proiecția privind rata inflației pe 2009.

Numai acești indici ar trebui să ne ofere o rază de speranță pentru redresarea economică a României cu beneficii directe în îmbunătățirea situației populației.

Mai avem și alte exemple: în timp ce producția industrială în România a scăzut cu 15% pe ansamblu, în Uniunea Europeană descreșterea a fost de aproape 17 procente.

Aceasta arată că suntem într-o micșorare de activitate economică mai puțin abruptă decât media europeană.

La aceasta este esențial să menționăm faptul că, în primele două luni ale acestui an, volumul investițiilor străine s-a majorat cu 38,1% comparativ cu perioada corespunzătoare a anului anterior.

Este vorba, în cifre reale, de investiții la nivelul a 1,4 miliarde de euro.

De asemenea, putem constata o evoluție pozitivă și în ceea ce privește structura acestor investiții străine.

Concret, asistăm la o majorare a contribuției a participațiilor de capital de la aproximativ 15%, cât reprezentau acestea în primele 2 luni ale lui 2008, la 45% în aceeași perioadă a acestui an.

În luna februarie, investițiile străine directe au însumat 462 milioane de euro și nu ne oprim aici.

Putem observa, doamnelor și domnilor senatori, că s-a întărit credibilitatea externă a sistemului financiar.

Pachetul de finanțare, stabilit împreună cu Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană, a fortificat sistemul financiar al țării și a convins piețele și principalii actori economici, agențiile internaționale de rating de statutul optim pentru investiții in economia românească.

S-a revigorat sectorul construcțiilor în luna aprilie.

În primul trimestru al acestui an lucrările de construcții au sporit cu 4,4% față de același trimestru al anului trecut, ceea ce e adevărat, se datorează proiectelor în curs de execuție, dar asta înseamnă că proiectele nu au fost abandonate.

De asemenea, în aceeași perioadă, autorizațiile de construcție eliberate pentru clădirile rezidențiale au scăzut ușor.

Să fim sinceri, stimați colegi, conjunctura economică internațională nu este deloc favorabilă.

Cabinetul Emil Boc s-a aplecat constant în ședințe speciale săptămânale, pe accelerarea atragerii fondurilor europene.

Urmare directă a acestei preocupări este faptul că suma primită de România (Fonduri structurale și de coeziune) de la începutul anului până la sfârșitul lunii aprilie este de 795 milioane de euro, (din care Fondul de coeziune reprezintă 262 milioane de euro).

Spre comparație, Guvernul precedent a avut la dispoziție 3 miliarde de euro din care nu a reușit să atragă decât 170 de milioane de euro.

Aș recomanda, încă o dată, în ceea ce privește sumele trimise de băncile filială către băncile mamă, să se ia în considerare avertismentele date de Comisia Europeană băncilor grecești și austriece care au filiale în România.

Dacă nu ar mai pleca peste graniță capitalul acestor bănci, s-ar însănătoși climatul investițional și am asista mai repede la redresarea economiei românești.

Apoi, uitați-vă, ați criticat intens politica de taxe și impozite a Cabinetului Boc, dar în luna aprilie înregistrăm o revigorare a încasărilor bugetare.

S-au realizat încasări mai mari în luna aprilie (15,3 miliarde de lei) comparativ cu luna ianuarie (15 miliarde lei).

În luna februarie s-au încasat 10,9 miliarde de lei, în luna martie 12,1 miliarde de lei.

Cu toată situația grea prin care trec concetățenii noștri care lucrează în afara țării, în primele luni ale acestui an, tot au trimis în țară sume importante.

În primele două luni ale anului 2009 transferurile curente au fost chiar mai mari decât în perioada corespunzătoare a anului precedent cu 435 de milioane de euro.

Greul acțiunilor anticriză a fost dus de ministerele economice, deținute de PD-L, și de primul ministru.

Disciplina fiscală, limitarea cheltuielilor, construcția bugetară, acordurile internaționale au repus în mișcare motorul economiei naționale. Stimați colegi, După toate acestea putem trage concluzia că toată activitatea Guvernului Emil Boc începe deja să își arate, ca niște ghiocei în februarie, urmările.

Suntem de părere că votul de încredere oferit Guvernului la învestitură ar trebui reluat în aceste zile, drept confirmarea activității asidue din aceeași perioadă.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
Titus Corlățean (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Apel la președinte;

Domnul senator Titus Corlățean, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC.

Se pregătește domnul senator Paul Ichim, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmat de domnul senator Cseke Attila-Zoltan, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

 

Domnul Titus Corlățean:

Mie îmi plac ghioceii, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Apel la președinte".

Foarte recent, o știre, difuzată prin mass-media, a pus pe jar pe unii dintre concetățenii noștri, tot mai puțini la număr, interesați de ce se mai întâmplă în mediul politic dâmbovițean.

Candidează sau nu președintele în funcție pentru un nou mandat? Aceasta este întrebarea pe care și-au pus-o la televiziuni, pe aleile Cotroceni-ului în weekend sau pe culoare competenți analiști politici, jurnaliști și despicători ai firului în patru.

Cum ar putea să mai răsară soarele pe cer, râurile să curgă la vale, și nu la deal, iar țara și oligarhii buni să prospere - s-au întrebat preocupați unii colegi - se pare că nu toți- , din cei care nu îl înjură niciodată pe președinte.

Alții s-au grăbit să-și frece mâinile de satisfacție scuipând totuși în sân, dar gândindu-se că orizontul devine brusc mai limpede.

Ambasadele occidentale de la București se molipsesc și ele de bunele tradiții antebelice românești și, similar schițelor, mai actuale ca niciodată ale unui mare clasic, încep să piardă epistole, azi le numim rapoarte de uz intern, despre ce ar dori sau ar gândi Zeus, pe cine l-ar vrea "ramplasant" pentru la toamnă, epistole poate mai puțin parfumate ca odinioară, mai degrabă odorizate cu iz de scandal sau manipulare.

Cât privește persoana subsemnatului, declar de la început că nu îl înjur pe președinte și nici nu o voi face din bun-simț și pentru că știu că nu ar avea vreun efect.

Însă fac parte din aceia care consideră că o campanie electorală, la toamnă, fără cel aflat în funcție, ar avea mai puțin haz și mai puține dosare.

Încă ceva, un obicei prost din vestul european cu tradiții democratice, preluarea unui mandat după ce ai promis ceea ce ai promis și în funcție de ceea ce ai făcut presupune și un decont în fața cetățenilor.

Să te prezinți în fața lor, să le dai șansa de a le spune și de a ți se spune, de a vedea cine anume trăiește bine în țara asta, cum este să fii jucător echidistant și echilibrat în societate, cum este să respecți "independența" domului Morar și doamnei Kövesi, sper că ați sesizat ghilimelele, cum este cu respectul datorat ziariștilor ce altădată ți-au făcut servicii și care acum au devenit brusc "păsărici" sau "găozari", și multe, multe altele.

Așa că m-am gândit la ceas de amiază să mă alătur corului celor preocupați, îngrijorați, stresați de perspectivă și să lansez un apel la bărbăția, recunoscută a celui vizat, nu ne lăsați la bine și la greu și să fiți prezent la sesiunea de toamnă, altfel, veți fi al doilea care se declară învins, nu de sistem, ca predecesorul, ci de criză.

Apelul meu democratic se fundamentează, evident, pe cu totul alte considerente decât cele ale emulilor.

Tot mai sper în țara asta că se va vota bine.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim, domnului senator.

 
Paul Ichim (PNL) - declarație politică având ca subiect turismul din orașul Galați;

Domnul senator Paul Ichim, de la Grupul parlamentar al PNL.

Se pregătește domnul senator Cseke Attila-Zoltan, de la Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Paul Ichim:

Am senzația că trăim în Românii paralele.

Frumoasă alianță.

Una se spune la televizor și alta se declară aici și, citez din lumea medicală "Mă, voi trăiți bine sau te simți bine, dar nu ți-ai dat seama".

Este un lucru pe care nu îl înțeleg.

Eu plec de la fenomenul spus și nu mi-am dat seama că a început să treacă criza , dar constat din teritoriu că nu a trecut.

Singurul efect benefic al crizei a fost că a rezolvat problemele de mediu, adică a închis industria și la Galați respirăm cu mult mai bine, dar nu știu dacă este bine pentru populație.

De la criză am învățat un lucru.

Toată lumea a înțeles că în România ar trebui să avem câteva priorități de bază, infrastructura.

Deodată descoperim că turismul este de bază și tot la fel de adevărat ne interesăm de agricultură.

Să le luăm punctual:

infrastructura se face, o facem, dar nu o mai facem la un km/zi de autostradă pe care îl tot facem sau nu îl mai facem deloc nu știu. Turismul îl facem cai.

Pe undeva prin zonele descoperite de turism, redescoperim Bucovina, redescoperim Maramureșul, pe care îl știm foarte bine și care, vorba aceea, este în potențial de autoîntreținere, nu este nevoie să mai fie prezentat, el deja se autoîntreține, iar ceva nou în țara asta nu mai descoperim.

Agricultura face subiectul altei declarații și atunci vin cu lucruri particulare din teritoriu.

Fac observația unui comandant de navă care transportă pasageri pe Dunăre venind din Germania și Austria, care spunea: "tare mi-aș dori atunci când ies la pensie să pot să opresc vasul cu pasageri la Galați", pentru că întâmplător România noastră cu care căutăm să ne lăudăm are o singură autostradă, care se numește Dunărea.

Este adevărat că este plină de PET- uri, nu este dragată, este infectă, nu are stații de epurare de la Baziaș la Tulcea, dar pe ea circulă navele cu pasageri și mai sunt încă suficienți oameni care vor să ne viziteze.

Ce este ciudat, exceptând Tulcea, nu avem niciun ponton de primit o navă de pasageri, și la Galați avem două agenții, Administrația Porturilor Dunării Maritime și Regia Autonomă "Administrația Fluvială a Dunării de Jos".

Nu există nici un ponton cu apă potabilă și cu combustibil care să poată primi o navă de pasageri.

Bulgarii, au astfel de pontoane pe partea lor și la preț ieftin.

În aceeași zonă noi am cerut prețul de zece ori mai mare.

Așa ne promovăm noi turismul.

Acest comandant de navă îmi punea o întrebare: bine, oprim la Galați și ce vedem? Vizitatorului trebuie să-i prezinți ceva în Galați, sau acolo unde vrei să oprești.

Am constatat că Grecia trăiește din turism.

Toate pietroaiele le-a înconjurat, își pune pietrele la valorificat, acolo unde are ceva de vizitat există un hotel și restaurant.

Se poate vedea ceva.

La Galați nu.

Și vă voi face un scurt istoric.

Nu vreau să mă amestec în istoriografie și în arheologie că m-aș face de rușine.

Deci îmi cer scuze față de specialiști, spun și eu ceea ce am auzit.

Pe o hartă luată după Tabula Peutingeriana, descoperim că Galațiul exista din secolul II sau III al erei noastre.

Nu este o hartă militară, ci se pare că a fost făcută imediat după ce a debarcat Traian în Dacia, și este o hartă de turism, GPS-ul romanilor.

Pe această hartă sunt evidențiate drumurile romanilor.

Pe această hartă descoperim Galațiul care este specificat ca localitate.

Întâmplător la Galați există un castru roman care se pare că a fost făcut de celți.

Celții au migrat acolo, prin Galați, undeva înainte de era noastră.

Acest castru este specificat de un istoriograf din secolul al XIX-lea - 1832 - descoperit și prezentat nu prin hartă și prin săpături, ci prin ceea ce era la locul faptei.

Așa de deștepți cum suntem noi românii, fără să ne punem în valoare ceea ce avem, că suntem cu boala asta mai de mult, nu de acum, nu am fost în stare să ne înconjurăm acest castru roman și am dat autorizații de construcții fără descărcare arheologică, nu este nici măcar o bucată de tablă în Galați care să arate că acolo este un castru roman, așa că nu avem ce vizita.

Avem alte lucruri adevărate, o necropolă în care s-au descoperit urme de schelete și de creștinism, dar nu sunt puse în valoare.

Atunci am pus o întrebare ministrului culturii despre care, fie vorba între noi, am înțeles că are o descendență adevărată.

A fost la Galați numai ca să primească medalii de la Episcopie? Nu l-au interesat aceste vestigii.

Pentru că acum, cerându-mi scuze față de ieșeni, care au un trecut și sunt plini de monumente, - îi iubesc deoarece sunt legat afectiv de ei, fiindcă acolo am făcut facultatea - cea mai mare descoperire arheologică este la Galați, nu la Iași.

Și atunci, întreb: ce să prezentăm noi? Ce turism să facem? Ne ducem numai în Maramureș și nordul Moldovei, iar ministrul culturii ridică medalii.

Nu credeți că ar trebui făcut ceva? Nici cei dinainte nu au făcut ce trebuie, de acord, măcar acum să avem o strategie în domeniu.

Măcar prin turism să câștigăm, dacă acel combinat siderurgic aproape l-am terminat.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Cseke Attila-Zoltan (UDMR) - declarație politică având ca titlu Avem un sistem medical: ce facem cu el?;

Domnul senator Attila Cseke,din partea Grupului parlamentar al UDMR.

În continuare, pe lista senatorilor PD-L, domnul senator Gabriel Mutu, care a și depus declarația politică la secretariatul ședinței.

 

Domnul Cseke Attila-Zoltan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Avem un sistem medical: ce facem cu el?".

Doamnelor și domnilor senatori, există o vorbă des întâlnită în societatea românească, doar la avocați sau la medic să nu ajungi.

Dacă în privința avocaților, conținutul acesteia este ușor de înțeles, nimeni nedorind să ajungă în instanța de judecată și să aibă litigii, în ceea ce privește medicii și sistemul medical situația este puțin diferită și merită a reflecta mai mult asupra acesteia. Sigur, unul dintre aspectele determinate în această adversitate este de înțeles, deoarece în marea majoritate a cazurilor ne prezentăm la medicul de familie sau de specialitate doar atunci când simțim că ceva nu este în regulă cu sănătatea noastră.

Dacă doar acesta ar fi motivul repulsiei cetățeanului față de sistemul sanitar, ar fi totul în regulă.

Din păcate, motivele sunt mult mai diversificate, iar problemele sistemului sanitar deosebit de ample, începând cu probleme de finanțare ale sistemului de decontare a cheltuielilor medicale de către CNAS, insuficiența infrastructurii sanitare și ajungând până la intervenția politicului în luarea unor decizii ce ar trebui să țină cont de tagma profesională.

Să începem cu ceea ce este, poate, cel mai ușor de înțeles.

Suntem membri ai Uniunii Europene din 2007 și reglementările comunitare ar trebui să fie transpuse, să predomine în legislația internă și în materia sistemului medical.

Dar nu avem nici măcar formulare pentru acordarea de servicii medicale pe teritoriul României cetățenilor Uniunii Europene.

Doar unul singur pentru prescrierea de medicamente este armonizat cu normele europene, dar care ne relevă că noi suntem întotdeauna mai catolici decât papa.

În timp ce la date personale pentru cetățeni europeni se trece numărul cardului european, la cei din SUA numărul pașaportului, pentru cetățenii români se trece codul numeric personal.

De ani de zile suntem singura țară comunitară care nu a introdus încă numărul de asigurat pentru cetățenii săi.

Astfel, noi folosim codul numeric personal și în acest domeniu, deși este cel puțin dubioasă, ca să nu spun ilegală, folosirea lui.

Că doar ne-am obișnuit deja ca CNP-ul nostru să fie cunoscut începând cu poștașul și până la casierul de cablu TV, de toată lumea.

În acest domeniu avem un paradox și cred că suntem unici și în această privință.

Dumneavoastră, stimați colegi, vă cunoașteți contractul de asigurare încheiat cu CNAS și drepturile și obligațiile trecute acolo?

V-a trimis vreodată CNAS-ul vreo înștiințare cu privire la conținutul și posibilitățile de exercitare a celor prevăzute în acel contract? Sunt sigur că alături de marea majoritate a cetățenilor români - ca să nu spun toți cetățenii români - suntem în situația că, deși am încheiat un contract de asigurat, nu cunoaștem niciun cuvânt din prevederile acestuia.

Dar să trecem și la fapte concrete, să vedem ce se întâmplă în sistemul sanitar românesc.

Vom găsi anomalii destule despre care am putea discuta săptămâni întregi.

Plata serviciilor medicale către spitale se face pe bază de contract, în care tarifele sunt stabilite nu pe baza analizei cheltuielilor reale, cum ar fi logic și corect, ci pe baza fondurilor disponibile.

Principiul merită a fi studiat, deoarece, pe lângă faptul că lipsește fundamentarea tarifelor pe baza cheltuielilor reale, sistemul aduce uneori inegalități în plăți - crunte pe alocuri, chiar absurde - dependente de unele criterii, cum ar fi sexul sau vârsta pacientului.

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului prevede expres că nu se poate face discriminare între persoanele aflate în situații similare pe baza sexului sau vârstei, ceea ce ar presupune că și în privința finanțării acest principiu ar trebui respectat.

Astfel, dacă două persoane sunt internate în spital cu aceeași boală și sunt îngrijite cu același tratament, având aceleași nevoi pentru vindecare, spitalul primește câteodată finanțare diferită după sexul și vârsta pacienților.

Există situații când, pentru vindecarea unei persoane de 30 de ani, utilizând același tratament, se plătește mai mult decât pentru un caz similar al unei persoane de 60 de ani.

Aceasta deși, dacă ne gândim mai bine, este mult mai greu și complex să tratezi o persoană mai înaintată în etate care, din cauza vârstei, poate prezenta multiple probleme.

Pentru două persoane de aceeași vârstă, în cazul cărora pentru vindecare a fost nevoie de aplicarea aceluiași tratament, avem câteodată alte surprize:

Casa Națională de Asigurări de Sănătate plătește mai mult în cazul unei femei decât în cazul unui bărbat.

Aș putea spune imediat că ar trebui să fie exact invers, deoarece toate statisticile de pe plan mondial arată că mortalitatea este mai mare în rândul bărbaților decât al femeilor, deci salvarea bărbaților ar trebui să fie primordială.

Nu voi afirma acest lucru dintr-un simplu motiv, această discriminare în plată după sexul și vârsta pacientului trebuie să înceteze.

Pentru același tratament, trebuie să existe același nivel de plată, indiferent de sexul sau vârsta pacienților.

Anomalii grave apar însă la modalitățile de calcul și în alte privințe.

De exemplu, pentru un bolnav cu infarct miocardic, CNAS plătește mai puțin dacă bolnavul este salvat decât dacă acesta decedează, adică să înțelegem bine: cazul salvat valorează mai puțin decât cel decedat, dăm mai puțin unităților medicale dacă salvează vieți omenești, poate chiar după un tratament îndelungat, decât dacă nu reușesc acest lucru și pacientul decedează. Există un singur domeniu în care în anii anteriori s-au întreprins demersuri vizibile și s-a îmbunătățit considerabil infrastructura, și anume aceea de dotare a serviciilor de ambulanță și SMURD cu mijloace de transport performante.

Lucrurile bune merită și ele a fi punctate.

Eu sunt bihorean, stimați colegi, și, astfel, nu-mi este greu să vă descriu cam care este percepția asupra sistemului medical al cetățeanului de la frontiera de vest a României.

Dar să vorbească și aici faptele.

Un fenomen foarte des întâlnit și deosebit de perpetuat cu tendință de creștere vertiginoasă este cel al plecării în străinătate a cetățenilor români pentru a beneficia de tratament medical.

Cel mai grav este însă că cei mai mulți dintre viitorii părinți preferă să pregătească venirea pe lume a copilului lor și nașterea propriu-zisă în alte țări, în special în Republica Ungară.

Motivul acestui pelerinaj medical este simplu: condițiile și serviciile medicale sunt mult superioare în țara vecină față de noi.

La toate aceste absurdități ilogice ce le poți întâlni în sistemul sanitar, pune capac și politizarea acestuia.

Parcă nu ar avea destule probleme acest segment de activitate, îi mai aducem și noi, politicienii, cireașa de pe tort, prin schimbarea, nu de mult, a mai multor manageri de spital.

Motivele demiterii uneori sunt chiar hilare.

Astfel, a demite un manager de spital din cauza faptului că ar fi depășit costul mediu pe zi de spitalizare sau procentul cheltuielilor cu medicamentele din totalul cheltuielilor spitalului, mi se pare a pune în pericol actul medical necesar și responsabil.

Alți manageri de spital au fost demiși pentru încălcarea ratei de utilizare a paturilor de spital și din fiecare secție.

Adică să înțelegem că nu au fost destui bolnavi care să umple spitalul.

Există însă și exemplul contrar: a fost demis un manager de spital care a contractat 844 de paturi pentru 2008, dar a folosit 925.

În loc să-l felicităm că a tratat mai mulți bolnavi cu aceleași resurse financiare, noi îl demitem.

Mi se pare totuși strigător la cer acest mod de a aborda lucrurile.

Oare ce trebuia să facă managerul respectiv? Să refuze internarea doar pentru că a contractat un anumit număr de paturi?

Până nu vom înțelege cu toții, stimați colegi, că în sănătate sunt alte reguli decât cele care guvernează în politică, până nu vom desființa aberațiile, modul de decontare a cheltuielilor din sistemul medical și nu vom face demersuri urgente pentru îmbunătățirea condițiilor desfășurării actului medical, va circula mai departe acea vorbă doar la avocat și la medic să nu ajungi.

Și bolnavii vor tinde să-și rezolve problemele medicale în alte țări, care oferă condiții mult mai bune pentru tratament, iar mamele din România vor pleca în continuare într-un veritabil pelerinaj medical în Ungaria sau alte țări pentru a naște.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Primele semne ale redresării economice;

Domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Toni Greblă.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, mă aflu astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă vorbi despre primele semne ale redresării economice.

Contextul unei astfel de discuții este unul cât se poate de prolific.

Spun aceasta pentru că are loc la mai puțin de o săptămână după pseudomoțiunea de cenzură îndreptată împotriva actualului Guvern.

În ultimele săptămâni se observă că, în ciuda celor declarate de diverși oameni politici, evoluția economiei românești înregistrează o tendință încurajatoare.

Acest lucru nu poate decât să ne bucure și, mai mult, suntem mulțumiți că susținem un Executiv ale cărui acțiuni au reușit să diminueze efectele negative ale crizei.

Iată că, în pofida faptului că primul trimestru al anului a fost unul dificil, atât din cauza falsei percepții pe care ne-a lăsat-o vechea guvernare asupra modului în care a gestionat treburile publice, cât și din cauza datoriilor pe care ne-am văzut nevoiți să le achităm de pe urma greșelilor făcute de Guvernul Tăriceanu, există numeroase semne ale redresării economiei.

În primul rând, trebuie să spunem că, în urma semnării Acordului de împrumut dintre Guvernul României si FMI, agențiile internaționale de rating au situat țara noastră pe poziții demne de luat în calcul pentru investitorii străini. Încă din primele luni ale anului, investițiile străine sunt cu mult mai semnificative dacă ne raportăm la aceeași perioadă a anului trecut.

De asemenea, exporturile în România au crescut în luna martie și aprilie cu aproximativ 500 de milioane de euro, în condițiile în care cursul de schimb nu s-a depreciat.

Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă uzinele Dacia care au exportat în aceste luni de trei ori mai mult decât în perioada martie-aprilie 2008.

Totodată, creșterea valorii leului în raport cu alte monede a dus la o stabilitate a cursului de schimb al monedei naționale.

Prin aceasta, economiile în lei ale populației nu vor mai fi afectate de fluctuațiile unui schimb slab.

Tot în privința populației trebuie să spunem răspicat că, în pofida predicțiilor descurajatoare ale analiștilor economici, Cabinetul Boc a reușit în luna precedentă să încetinească ritmul de creștere al șomajului.

De asemenea, prin faptul că Banca Națională a României a scăzut rata dobânzii, accesul la credite pentru finanțarea investițiilor va fi mult mai lesne de obținut.

Prin amenajarea unui mediu favorabil investițiilor, este evident că producția va crește și vor fi generate noi locuri de muncă.

Un prim efect pe care l-ar putea avea acest semnal dat de BNR ar putea fi deblocarea creditelor de către băncile comerciale.

Progrese imediate s-au înregistrat și în privința accesării fondurilor europene.

Punerea sub strictă observație a modului în care sunt accesate fondurile europene a determinat ca în primele patru luni ale acestui an România să beneficieze de aproximativ 800 milioane de euro din fondurile structurale.

Prin aceasta nu am făcut altceva decât să dovedim că o bună gestionare a mecanismului de accesare a acestor fonduri poate genera rezultate care erau considerate ca fiind de nerealizat anterior.

Este evident că aceste realizări nu au venit decât în urma unor analize care au identificat corect cauzele crizei.

La fel de evident este și faptul că actualul Guvern și, în special, ministerele cu specific economic vor continua să ia măsuri prin care efectele negative ale crizei economice să fie cât mai puțin resimțite.

Vom reuși să redresăm economia, în mod evident, chiar și pentru acei membri ai opoziției care, în pofida evoluțiilor îmbucurătoare, continuă să deformeze realitatea.

Aceștia se află în postura de a alarma fără sens populația, doar din dorința de a obține câteva voturi în plus la alegerile ce vor avea loc în luna iunie.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator.

 
Toni Greblă (PSD+PC) - declarație politică având ca temă alegerile parlamentare și prezidențiale din 1990;

Urmează domnul senator Toni Greblă, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Ovidius Mărcuțianu.

 

Domnul Toni Greblă:

Domnule președinte, Stimați colegi, Peste câteva zile se împlinesc 19 ani de când în România s-au organizat primele alegeri libere după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 20 mai 1990, românii au avut șansa din nou să-și exprime votul în mod liber și democrat, după o perioadă de comunism.

Organizate și desfășurate pentru realizarea schimbărilor fundamentale enunțate în Programul Frontului Salvării Naționale, care, în esență, vizau abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ, separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat, organizarea alegerilor parlamentare libere vizau și eliminarea dogmelor ideologice, promovarea adevăratelor valori ale umanității, respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, inclusiv drepturile minorităților naționale.

Frontul a propus, prin același comunicat către țară, constituirea unei Comisii de redactare a noii Constituții, racordată la cerințele constituționalismului modern.

O primă concretizare a acestei idei a fost elaborarea de către comisie și apoi adoptarea de către Consiliul Provizoriu de Uniune Națională a Decretului-lege privitor la organizarea primelor alegeri libere.

Decretul-lege nr. 92/1990, denumit, pe drept cuvânt, o miniconstituție, cuprindea, într-un capitol distinct, principiile constituționale cu privire la forma de guvernământ, la noile instituții ce urmau să fie alese și la funcțiile lor.

Decretul-lege a prevăzut, de asemenea, că Adunarea Deputaților și Senatul, în ședință comună, se constituie de drept în Adunare Constituantă pentru adoptarea Constituției României. Parlamentul nou-ales la 20 mai 1990 s-a transformat în Adunare Constituantă și a avut la dispoziție 18 luni pentru redactarea Constituției.

Pe 21 mai 1991 a fost votat în întregime textul Constituției de către Adunarea Constituantă.

La 8-9 decembrie 1991, Constituția a fost supusă referendumului național, iar pe 13 decembrie 1991, după aprobarea Constituției prin referendum, în ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului, la care au participat Președintele României, membrii Guvernului, președintele Curții Supreme de Justiție și membrii Biroului Electoral Central, Biroul Electoral Central a proclamat aprobarea Constituției, iar Adunarea Constituantă s-a autodizolvat, misiunea ei fiind îndeplinită.

Camerele au continuat să funcționeze ca prim Parlament al României.

Domnule președinte, Stimați colegi, Îmi face o deosebită plăcere să rememorez aici și, mai ales, să omagiez efortul considerabil al parlamentarilor de atunci și al specialiștilor numiți în Comisia de redactare a proiectului pentru finalizarea, în termenul fixat, a noii Constituții a României, supusă apoi adoptării de către Adunarea Constituantă.

Nu intenționez să fac o apreciere asupra dezbaterilor din Adunarea Constituantă, dar se poate spune că acestea s-au desfășurat în spiritul confruntărilor parlamentare ce caracterizează forurile legislative democratice, lucru remarcat la timpul său de numeroase personalități politice și de specialiști. Momentul adoptării Constituției poate fi apreciat, pe drept cuvânt, ca un moment crucial pentru structurarea și funcționarea instituțiilor statului de drept.

Alegerile parlamentare și prezidențiale din primăvara anului 1990 au marcat trecerea societății românești de la o structură provizorie a instituțiilor statului, însoțită de o confruntare politică emoțională, efectivă, și nu arareori violentă și haotică, la confruntarea legitimă, în arena parlamentară.

Adoptarea Constituției din 1991 a însemnat trecerea spre o etapă decisivă în structurarea statului de drept și a instituțiilor sale.

Sigur că este un moment remarcabil în evoluția democratică a României postdecembriste și, pentru că în urmă cu 19 ani, în această zi, ne aflam în campanie electorală, și astăzi România este într-o campanie electorală pentru alegerile europarlamentare, nici timpul, nici locul nu îmi permit să fac o paralelă între cele două alegeri, aș vrea însă, din suflet, să vă transmit o dezamăgire.

La alegerile din 1990, au participat la vot aproape 87% dintre români.

Era un entuziasm, era o încredere în evoluțiile postdecembriste ale țării, era o speranță în oameni politici care beneficiau, unii dintre ei, atunci, de o încredere de peste 85%.

Este de meditat, este de analizat din ce cauză participarea la vot, în acest an, probabil, va fi mult, mult scăzută față de 1990.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
Romeo-Florin Nicoară (PNL) - declarație politică având ca titlu Noul regim fanariot PSD - PD-L;

În continuare, domnul senator Ovidius Mărcuțianu, din partea Grupului .... (Discuții la masa prezidiului)

Domnul senator Marius-Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Marius-Petre Nicoară (din sală):

Declarația politică am depus-o la secretariatul ședinței.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Este depusă.

Domnul senator Romeo-Florin Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Georgică Severin.

 
 

Domnul Romeo-Florin Nicoară:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Noul regim fanariot PSD - PD-L".

Stimați colegi, În regimul totalitar din România, părinții ajunseseră să se înscrie în Partidul Comunist pentru a le da o șansă mai mare copiilor lor în viață, pentru a obține un loc mai bun la grădiniță, la școală sau ca să aibă parte, cât de cât, de un medic mai bun.

Era mai mult decât un sistem clientelar, era un sistem care deturna viața normală a oamenilor și a societății.

Era un sistem subjugat în totalitate oamenilor de partid. Prin modul în care PSD și PD-L înțeleg acum, în 2009, să-și subordoneze într-un mod personal administrația publică din țară, am pornit, din păcate, din nou, pe acest drum.

Ați început prin a-i recompensa prin alocări de buget, deși mită politică era un termen mai bun, doar pe primarii dumneavoastră de la PSD și PD-L.

Nu ați aprobat niciun leu către proiectele solicitate de opoziție.

Dacă vă grăbiți să faceți o comparație cu guvernarea PNL, foarte bine, banii au plecat atunci, dacă vă aduceți aminte, către primarii din toate zonele politice.

Din ură politică, ați continuat să hărțuiți aleșii locali ai opoziției, dar și pe funcționarii publici care nu se supun și nu fac plecăciuni, aceia care vă încurcă și nu vă numesc acoliții.

Îi hărțuiți folosind acea parte a justiției pe care ați corupt-o moral.

Îi hărțuiți cu anchete fabricate și amenințări permanente.

Doriți să deturnați complet sensul administrației publice.

Ați făcut pentru asta o lege și, din disperare, o ordonanță de urgență prin care administrația publică devine parte a Partidului.

Partid cu "P" mare.

Este o lege neconstituțională, dar dumneavoastră nu aveți scrupule.

Ultima născocire sunt presiunile asupra aleșilor locali, primari sau consilieri, pentru a bloca activitatea consiliilor locale, pentru a provoca, forțat, alegeri parțiale la nivel de comune, alegeri în care, evident, puneți pumnul în gura opoziției, fiindcă, în viziunea dumneavoastră, opoziția trebuie să dispară sau să fie un decor comod.

Clamați pe toate posturile că vreți descentralizare.

Dar ce mai este descentralizarea în asemenea condiții? Ce ajunge ea să fie?

Nimic altceva decât putere totală pentru aparatul de Partid.

După ce ați distrus noțiunea de administrație publică, descentralizarea nu mai are obiect.

Să ne înțelegem: nu există descentralizare în acest fel.

Este o dirijare a unei mai mari puteri către oamenii dumneavoastră din județe.

Doamnelor și domnilor senatori, Trebuie să existe o limită, trebuie să guvernați.

Doriți să aveți rezultate la nivel local? Doriți ca politica dumneavoastră să fie aplicată în teritoriu? Faceți-o cu oameni profesioniști, cu oameni care vă respectă, nu cu oameni care ascultă ca de niște stăpâni pe plantație sau cu oameni pe care i-ați adus acolo pentru că stau drepti la partid! Nu dați vina pe oameni, dacă nu aveți, de fapt, politici pe care să le aplicați!

Eu nu descriu acum, așa cum ne-am obișnuit să vorbim, o "politizare" a administrației publice.

Este mult mai mult.

Este transformarea administrației publice într-un vasal, într-un slujitor de tip fanariot.

Vreți o societate la picioarele dumneavoastră? Probabil că da.

Ați luat ce era mai rău din politica românească și ați transformat-o.

În regulă.

Ați adus în politică cele mai întunecate și mai barbare înclinații politice.

Modelul de valori pe care îl impuneți României este statul în genunchi și cerșitul la ușa Partidului.

Aceasta nu are nimic de-a face cu democrația.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
Georgică Severin (PD-L) - declarație politică având ca subiect aniversarea a 100 de ani de fotbal românesc;

Domnul senator Georgică Severin, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC, doamna senator Elena Mitrea.

 

Domnul Georgică Severin:

Am onoarea, stimați colegi.

Am șovăit dacă să fac această declarație politică, gândindu-mă că aici, în Senat, sunt persoane mult mai îndrituite ca mine să se refere la această problemă.

De fapt, nu este o problemă.

Este un moment aniversar: 100 de ani de fotbal românesc.

Îl avem aici pe cel mai bun antrenor al secolului trecut, domnul Anghel Iordănescu.

Îl avem coleg pe domnul Cristian Țopescu, cel care a văzut fotbal mai mult decât noi toți la un loc și l-a și comentat.

Avem chiar un președinte al Senatului despre care am înțeles că a fost arbitru în tinerețe.

În același timp, m-am mirat, nu am văzut nicio luare la cuvânt.

Eu, simplu microbist, care nici la televizor nu prea mai pot să mă uit, din motive pe care poate dumneavoastră le știți... De ce nu vorbește nimeni, acum, tocmai când, săptămâna trecută, s-a aniversat cu mare fast "100 de ani de fotbal în România" și, mai ales, am avut ședința Comitetului Executiv al UEFA? Cred că nu e nevoie să vă spun că UEFA, de multe ori, contează în Europa mai mult decât un Guvern.

Dincolo de aceste fapte, mi-am dat seama, suntem în plin scandal.

La Pitești avem președinți de club arestați, arbitri care dau cu subsemnatul.

Am citit chiar zilele acestea că un lider important al Federației Române de Fotbal este chemat de DNA la Pitești.

Pitești. Piteștiul nu este orașul unde a fost erou Nicolae Dobrin, Piteștiul nu este orașul unde am avut una din cele mai frumoase echipe prin anii '70, condusă de un frumos nebun, atunci, Florin Halagian, care a câștigat două titluri, unul dintr-un meci extraordinar cu Dinamo.

În același timp, dacă stăm să ne gândim, ce înseamnă 100 de ani de fotbal românesc, dincolo de trofee și celelalte? Înseamnă niște oameni care ne-au bucurat, niște oameni care, dacă vreți, dincolo de locul de naștere, de etnie, au iubit un lucru: fotbalul.

Nu pot să nu mă gândesc la Ștefan Dobay și la Clubul de Fotbal "Ripensia" sau la Clubul de Fotbal "Chinezul Timișoara", nu pot să nu mă gândesc la Raffinsky sau, mai ales, la Giussy Baratki, care, poate, a fost cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor.

Dar trecem mai departe.

Nu putem să trecem peste Petchovschi, peste Zavoda, peste Apolzan, peste Voinescu, peste cine mai vreți dumneavoastră, profesorul Constantin sau Emmerich Jenei, care a strălucit și ca fotbalist, dar, și ca antrenor, a atins cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc, cucerind în 1986 Cupa Campionilor Europeni.

Numele jucătorilor, cu cât ne apropiem de zilele noastre, mi se pare mult mai ușor de spus.

I-am văzut la televizor pe Puiu Iordănescu, pe Liță Dumitru, care mi-a încântat copilăria, nu pot să nu mă gândesc la o echipă de aur cu Costică Zamfir și cu marele portar Vasile Iordache, dar, în același timp, trebuie să ne gândim și la Mircea Lucescu, la frații Nunweiller și la cine mai vreți dumneavoastră, ca să nu mai vorbim de "săgeata Carpaților", Ion Pârcălab.

Nu mă voi mai referi acum la toți jucătorii, nu acesta este scopul, dar v-am amintit aici câteva nume care să ne facă să trecem peste scandalurile și peste mizeriile din fotbalul românesc actual, să ne bucurăm că el există și că în atâția ani am fost martorii bucuriilor și tristeților lui.

De aceea eu vă mulțumesc și cred că această declarație, să-i spunem politică, este transpartinică și să ne bucurăm totuși de cei care au fost idolii tinereților noastre.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Parlamentul României a găzduit această manifestare aniversară.

O parte dintre noi am fost prezenți, alții mai puțin.

Vă mulțumesc pentru intervenția dumneavoastră și pentru evocarea acestor nume ilustre ale sportului românesc.

 
Elena Mitrea (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Ziua Internațională a Familiei - respectul pentru viața cuplului;

În continuare, are cuvântul doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC.

 

Doamna Elena Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi este intitulată - "Ziua Internațională a Familiei - respectul pentru viața cuplului".

În fiecare an, începând cu 1993, sărbătorim cu toții Ziua Internațională a Familiei.

La propunerea Institutului pentru Drepturile Omului, propunere susținută și de Patriarhia României, ziua de 15 mai a devenit, în mod oficial, ziua familiei române.

Această zi ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de bilanț, de împlinire și de reconsiderare a valorilor tradiționale atât de importante pentru identitatea noastră națională, culturală și spirituală.

De altfel, întreaga comunitate internațională, conștientă fiind de exagerările făcute în numele democrației și uneori ale drepturilor omului, se întoarce asupra valorilor morale care permit și favorizează dezvoltarea tinerei generații într-un mediu sănătos, pașnic, integru.

În România zilelor noastre se fac eforturi susținute pentru implementarea unui cadru legislativ, puternic în domeniul protecției familiilor, cu precădere a celor tinere, pentru eradicarea violenței în familie și a efectelor imediate ale acesteia, respectiv a abandonului familial, precum și pentru combaterea altor flageluri care amenință lumea modernă, precum traficul de femei, de copii și de organe, exploatarea muncii la negru - în principal a minorilor - și a consumului de stupefiante.

Pe lângă fenomenul violenței conjugale și a celorlalte devieri de la o viață echilibrată, care ne plasează printr-o tristă celebritate undeva în rândul țărilor fruntașe, un alt aspect încă nerezolvat legislativ generează nemulțumiri și frustrări adânci în rândul familiilor tinere.

Este vorba despre problema infertilității cuplurilor tinere și a unui cadru legislativ anemic, ca să nu spun inexistent, pentru susținerea celor care se confruntă cu acest aspect.

În calitatea mea de senator de Bacău, dar, în primul rând, de mamă, aș dori să-i asigur nu numai pe alegătorii mei direcți, dar și pe toți cei care mi s-au adresat cu întrebări privind identificarea unor măsuri legislative concrete, că voi fi una dintre persoanele care mă voi pune în slujba sprijinirii familiilor care doresc să aibă copii.

Este adevărat că, în anul 2005, a existat un proiect de lege cu privire la sănătatea reproducerii și la reproducerea umană asistată medical.

Din păcate, în momentul în care acest proiect de lege a ajuns în faza promulgării de către Președintele României, a intervenit Curtea Constituțională care, fiind sesizată cu privire la neconstituționalitatea a 20 dintre articolele proiectului de lege, a confirmat neconstituționalitatea acestora, urmând nepromulgarea legii.

Problema, cu mult mai spinoasă, este legată și de aspecte morale, creștine, religioase, însă cel mai important lucru este să nu lăsăm lucrurile să moară în fașă și să vedem unde s-a greșit.

Consider ca până acum nu a fost bine structurat mecanismul legal, și că, prin consultarea cu toți reprezentanții societății civile, inclusiv cu reprezentanții cultelor, putem regândi întregul protocol de organizare și funcționare a reproducerii umane asistate medical.

Pentru început, cred că lucrurile s-au deblocat prin constituirea unui grup de lucru format atât din juriști, cât și din medici specialiști pe domeniul în discuție.

Acest grup intenționează să ia în discuție proiectul de lege nepromulgat, să înlăture una câte una cauzele de neconstituționalitate și să reconstruiască tot suportul legislativ și medical necesar.

Familia românească a suferit o serie de schimbări majore, de-a lungul celor 20 de ani, de la Revoluția din 1989.

Trecerea la un alt tip de economie, la un alt stil de viață, în care modelul tradițional era considerat perimat și chiar ridicol, a pus familia românească în fața unor probleme noi, uneori insurmontabile.

De la stresul cotidian la teama pentru siguranța materială a zilei de mâine, problema infertilității cuplurilor tinere ne afectează pe toți deopotrivă.

Niciunul dintre noi nu crede că poate ignora această problemă a mesajului generației viitoare, a modului în care asigurăm și supraveghem permanența acestei națiuni într-o mare familie europeană, unde fiecare își aduce specificul național, fără a pierde nimic din identitatea spirituală.

Integrarea noastră în Uniunea Europeană înseamnă unitate în diversitate și, după cum aprecia Viviane Reading, comisar european, suntem cu toții, și mă refer la membrii Uniunii Europene din care facem parte, la fel ca semințele răsădite într-un sol din care răsar plante diferite, dar care se completează reciproc.

Să nu uităm că, în orice țară din lume, sănătatea și prosperitatea societății sunt direct legate de bunăstarea părților ei componente în care nucleul este familia.

Pentru a depăși starea de criză care amenință nu numai existența noastră materială, ci și încrederea în propriile valori și tradiții, trebuie să identificăm mijloacele cele mai potrivite pentru a prezerva rolul și importanța familiei, a copiilor, ca vector de cultură și civilizație, ca depozitari ai spiritualității unui popor pentru că ei sunt și rămân pentru omenire un patrimoniu deosebit de prețios la care nu ne putem permite să renunțăm.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, doamna senator Mitrea.

 
Vasile Nedelcu (PNL) - declarație politică având ca titlu Revin plafoanele în farmacii;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, are cuvântul domnul senator Vasile Nedelcu, și se pregătește domnul senator Orest Onofrei, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează - "Revin plafoanele în farmacii".

Stimați colegi, Organizația Mondială a Sănătății definește starea de sănătate ca o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal, cât și social.

Mai exact, ești sănătos când ai capacitatea de a duce o viață productivă în plan social și în plan economic.

Cum înțeleg țările Uniunii Europene să se preocupe de starea de sănătate a cetățenilor lor este un fapt cunoscut - printr-un demers integrat și o angajare fermă a Guvernelor în direcția asigurării unui nivel ridicat de protecție, competitivitate și inovare în domeniul sănătății publice.

În ceea ce privește medicamentele și tratamentul, obiectivele Uniunii Europene vizează: garantarea accesului la medicamente, la prețuri decente, a siguranței și eficienței acestora și, nu în ultimul rând, ameliorarea cooperării dintre industria farmaceutică, factorii implicați în sistemul sanitar, și țările Uniunii Europene.

Dar să vedem cum înțelege România, țară intrată de curând în familia europeană, să se alinieze acestor obiective sau, ca să fiu mai exact, cum sunt aplicate la nivel județean promisiunile din Programul de guvernare cu care s-au câștigat alegerile.

Sunt obligat să reamintesc că unul dintre punctele capitolului "Sănătate" ale coaliției PSD - PD-L viza îmbunătățirea calității vieții în condițiile compatibilizării sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană și, printre altele, garantarea accesibilității la medicamente compensate și gratuite pentru toată perioada anului, cu alte cuvinte, eliminarea plafoanelor la medicamentele din farmacii.

Întrucât reprezint Călărașiul în Parlamentul României, vă voi prezenta situația locuitorilor din această zonă, după ce, în spiritul bine cunoscutei consecvențe, Ministerul Sănătății a impus noi plafoane pentru medicamente.

Ca urmare, deși ne aflăm în prima jumătate a lunii mai, farmaciile din municipiul Călărași nu mai eliberează rețete compensate și gratuite pentru că au fost reintroduse plafoanele care limitează accesul populației la medicamente.

Totodată, se constată că valoarea acestor plafoane este mult mai mică, comparativ cu cele stabilite în aceeași perioadă a anului trecut.

Menționez totodată faptul că, la începutul lunii mai, farmaciile din județul Călărași au semnat cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate noile contracte de furnizare de medicamente în regim compensat și gratuit pentru anul 2009.

În aceste contracte este menționată existența unor plafoane aproximativ de 18 000 RON, egale pentru toate farmaciile din județ, fără a se ține cont de posibilitățile reale ale acestora.

Decizia îi va afecta în mod direct pe bolnavii cronici și, deopotrivă, pe cei cu afecțiuni grave care se vor vedea din nou obligați să stea la cozi interminabile în fața farmaciilor la începutul fiecărei luni pentru a-și procura medicamentele vitale.

În mod inevitabil, vor exista numeroși bolnavi care se vor afla în imposibilitatea de a-și cumpăra medicamentele din cauza plafoanelor foarte mici ale farmaciilor. Pe bună dreptate, se pune întrebarea:

Ce se va întâmpla cu acești oameni? Cum este posibil ca o țară membră a Uniunii Europene să-și umilească cetățenii prin restricționarea medicamentelor la care au dreptul, în baza contribuției la bugetul asigurărilor de sănătate?

Sunt convins că situația din Călărași se regăsește și în alte județe și atunci îi întreb pe guvernanții noștri:

Cum rămâne cu punctul din Programul de guvernare care stipula compatibilizarea sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană?

Cum rămâne cu nerespectarea promisiunilor privind eliminarea plafoanelor la medicamentele compensate și gratuite?

Cum rămâne cu calitatea vieții cetățenilor României?

Sper ca, în răspunsul dumneavoastră, dacă el va veni, să nu invocați iarăși criza economică mondială, așa cum procedați de câtăva vreme.

Și pentru că tot este vorba de reforma sistemului de sănătate publică, vă reamintesc că, în clasamentul recentului index european de sănătate, România ocupă un loc codaș în privința sistemului de sănătate, situându-se pe locul 27 din 31 de țări europene analizate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Sorina-Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu Întârzieri de până la șase luni la plata indemnizațiilor pentru creșterea copiilor;

Domnul senator Orest Onofrei a depus declarația politică la secretariatul ședinței. O invit la cuvânt pe doamna senator Sorina-Luminița Plăcintă, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește doamna senator Mihaela Popa, tot din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, doamna senator, aveți cuvântul.

 

Doamna Sorina-Luminița Plăcintă:

Domnule președinte, Stimați colegi, Declarația politică de astăzi este intitulată - "Întârzieri de până la 6 luni la plata indemnizațiilor pentru creșterea copiilor".

Vinerea trecută, pe 15 mai, a fost Ziua Internațională a Familiei.

În numele acestei instituții sacre pe care o reprezintă familia pentru noi toți, am decis să apar astăzi în fața Domniilor Voastre pentru a vă aduce la cunoștință o situație alarmantă.

La nivel național, zeci de mii de părinți sunt nevoiți să facă eforturi financiare supraomenești pentru a-și putea crește copiii abia născuți.

Motivul? Indemnizațiile pentru creșterea copiilor vin cu întârziere de până la 6 luni.

Mii de părinți, care au depus cereri pentru indemnizație, sunt disperați pentru că nu au cu ce să-și crească copilul.

De la depunerea dosarului pentru indemnizație și până la aprobarea acestuia, mamele nu ar trebui să aștepte mai mult de o lună.

În realitate, procedura durează cel puțin trei luni.

Pentru a vă face o idee asupra gravitației situației, pot să vă spun că numai în București, din 7 000 de dosare depuse de la începutul anului, au fost soluționate doar 2 000.

Deși autoritățile responsabile au promis că mamele vor primi retroactiv banii, acest lucru nu s-a întâmplat până acum.

Explicația? Agenția Națională pentru Prestații Sociale, instituție subordonată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale este autoritatea responsabilă pentru ca aceste fonduri să ajungă la părinți.

Reprezentanții ANPS declarau în presă că motivul întârzierilor plăților reprezintă numărul redus de personal din cadrul instituției.

Doamnelor și domnilor senatori, În experiența pe care o am în lucrul cu oamenii - și vă asigur că nu este deloc de neglijat - m-am confruntat în mai multe rânduri cu lipsa personalului, însă am învățat că acest deficit poate fi oricând compensat prin rigurozitate și eficientizarea activității, prin modificarea procedurilor greoaie și prin investiția în sisteme informatice, prin accelerarea proceselor.

Se pare că ne-am cam învățat să scăpăm de probleme aruncând pisica și arătând cu degetul la neajunsurile noastre.

Mai greu este însă să venim cu soluții.

Este clar că această situație nu mai poate continua așa.

Dorința mea este ca, în urma acestei declarații politice, domnul ministru al muncii, familiei și protecției sociale să analizeze situația, să ia măsuri urgente pentru ca aceste familii să nu mai fie nevoite să sufere și să-și cerșească drepturile.

Iar dacă această rezolvare depinde de anumite modificări de ordin legislativ, îmi permit, în numele nostru, al tuturor, să asigur ministerul de sprijinul necondiționat al Senatului României și să le garantez reprezentanților instituției că nu vor fi nevoiți să aștepte 6 luni pentru aceasta.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim doamnei senator.

 
Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca titlu Sprijinirea investițiilor pentru Penitenciarul Iași;

În continuare, doamna senator Mihaela Popa.

Se pregătește domnul senator Mihai Niță.

 

Doamna Mihaela Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Bineînțeles că nu voi citi întreaga declarație - intitulată "Sprijinirea investițiilor pentru Penitenciarul Iași" -, vreau doar să trag un semnal în ceea ce privește integrarea femeilor aflate în detenție.

În temeiul convențiilor internaționale și europene, orice persoană aflată în detenție trebuie tratată respectând drepturile omului, iar condițiile de detenție trebuie să fie conforme principiilor de demnitate umană, de nediscriminare și de respectare a vieții private și de familie.

În acest sens, conform Directivelor Uniunii Europene, statele membre trebuie să mărească numărul centrelor de detenție pentru femei și să ia măsuri pentru o mai bună repartizare teritorială a acestora, pentru a facilita menținerea legăturilor familiale ale femeilor deținute și pentru a le da posibilitatea de a participa la ceremonii religioase sau alte acțiuni.

Nu numai că nu avem o legislație mobilă care să permită detenția alternativă pentru mamele ai căror copii sunt în centre de plasament, dar nu avem nici condiții.

Iată, vreau să atrag atenția că la Penitenciarul Iași nu există condiții pentru a desfășura programe de reintegrare a femeilor în societate.

Femeile nu au posibilitate nici să muncească, nici să studieze, ceea ce este foarte grav pentru o politică pe care ne-o dorim de reintegrare pe piața muncii și în societate a acestor persoane.

La Penitenciarul Iași a fost demarat încă din 1995 un proiect de investiție pentru un pavilion multifuncțional, un proiect de 6 milioane RON care nici până astăzi nu s-a finalizat, un proiect care ar pune la dispoziție spații pentru activități productive, unde deținutele pot munci în folosul unor firme, spații acordate vizitelor pentru femeile deținute și pentru a se putea întâlni cu copiii lor.

Pavilionul "detenție pentru femei" având prevăzută o capacitate pentru cazare de 200 de locuri ar putea oferi și posibilitatea pentru toate femeile deținute din Moldova.

În prezent, există 130 de deținute femei în penitenciarele din Moldova, restul fiind cazate doar în Ploiești, lucru ce îngreunează vizitarea acestora de către copiii sau părinții multora dintre ele.

Consider că se impune finanțarea acestei investiții, inclusiv prin suport financiar de la autoritățile centrale, pentru o mai bună reintegrare a persoanelor aflate în detenție într-o societate pe care ne-o dorim aptă de incluziune socială nu numai pe hârtie, să demonstrăm să suntem, într-adevăr, o țară în Uniunea Europeană. (Aplauze)

Textul integral al declarației politice a doamnei senator Mihaela Popa:

În temeiul convențiilor internaționale și europene, orice persoană încarcerată trebuie tratată respectând drepturile omului, iar condițiile de detenție trebuie să fie conforme principiilor de demnitate umană, de nediscriminare și de respectare a vieții private și de familie.

În acest sens, conform directivelor UE, statele membre trebuie să mărească numărul centrelor de detenție pentru femei și să ia măsuri pentru o mai bună repartizare teritorială a acestora, pentru a facilita menținerea legăturilor familiale ale femeilor deținute și pentru a le da posibilitatea de a participa la ceremonii religioase.

De asemenea, este reamintită "specificitatea" închisorilor pentru femei, mai ales în ceea ce privește crearea unor servicii de securitate și de reintegrare concepute pentru femei.

Este important ca pentru femeile care au fost abuzate, exploatate și excluse să fie puse în practică structuri de reintegrare, într-un mediu care să le ofere sprijin și care să răspundă nevoilor lor individuale, iar pentru mame, luarea în considerare a măsurilor de detenție alternative.

Mai mult, UE încurajează statele membre să aloce resurse suficiente pentru modernizarea și adaptarea infrastructurilor penitenciarelor și să pună în aplicare recomandarea R(2006)2 a Consiliului Europei în vederea asigurării de condiții de detenție care să respecte demnitatea umană și drepturile fundamentale, în special în ceea ce privește locul de detenție, sănătatea, igiena, alimentația, aerisirea și lumina.

La Penitenciarul Iași a fost demarat încă din 1995 un proiect de investiție pentru un "Pavilion multifuncțional corp D", în valoare totală de 6 milioane RON, din care construcția și montajul sunt de 5,6 milioane RON.

Finanțarea în anul 2009 pentru imobilul respectiv este de 525 000 RON, din care 275 000 RON din subvenții și 250 000 RON

din venituri proprii.

Suprafața construită a acestui imobil ar urma să fie de aproximativ 2 000 mp, dezvoltat pe patru nivele.

În condițiile crizei economice, finanțarea din veniturile proprii, care se poate realiza doar din munca deținuților, este foarte dificilă din cauza lipsei locurilor de muncă.

Spațiul are următoarele destinații:

  • spații de cazare deținute (200 locuri E1 și E2);
  • 24 de camere de detenție (12 pe nivel, camere cu capacitate de cazare de 8 paturi);
  • spații cu funcțiuni sociale (sală de mese cu oficiu distribuire hrană, magazin, cabinet de asistență psihosocială, cabinet medical și punct farmaceutic, cameră audiențe);
  • curte de plimbare parțial acoperită pentru ocuparea timpului în aer liber;
  • spălătorie, călcătorie lenjerie pentru toți deținuții, ce va fi deservită de către deținute femei și care ar putea fi calificate în această meserie (subsol);
  • spații pentru activități productive, unde deținutele pot munci în folosul unor firme, beneficiind de sume de bani contra muncii prestate (în prezent există un astfel de punct de lucru și a mai existat posibilitatea încheierii de contracte pentru cusut încălțăminte manual, însă spațiile existente pe secția actuală de femei nu au permis);
  • spațiu acordare vizite intime pentru femeile deținute cu soții lor, conform prevederilor legale din Legea nr. 275/2006 de executare a pedepselor.

Pavilionul detenție pentru femei, având prevăzută o capacitate de cazare de 200 de locuri, poate oferi posibilitate de cazare pentru toate deținutele femei din Moldova, având în vedere regionalizarea în sistemul penitenciar, precum și posibilitățile multiple de educare și socializare în comunitate, Iașiul oferind oportunități crescute față de orice alt oraș din zonă.

În prezent există 130 de deținute femei în penitenciarele din Moldova (Iași, Botoșani, Bacău, Galați, Focșani), restul fiind cazate la singurul penitenciar profilat pe femei, Târgșor - Ploiești, județul Prahova, lucru ce îngreunează vizitarea acestora de către copii sau părinți, multe dintre rudele deținutelor din Moldova având o situație materială precară.

Consider că se impune finanțarea acestei investiții inclusiv prin suport financiar de la autoritățile centrale, pentru o mai bună reintegrare în societate a persoanelor aflate în detenție într-o societate pe care ne-o dorim să devină, cu adevărat, o societate incluzivă.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim doamnei senator.

 
Mihail Hărdău (PD-L) - declarație politică având ca titlu Educația adulților - o responsabilitate individuală, organizațională sau comunitară?;

Domnul senator Mihai Niță și ultimul coleg înscris pe ordinea intervențiilor de astăzi, domnul senator Mihail Hărdău. Domnul senator Mihai Niță a depus în scris declarația sa politică.

Domnule senator Mihail Hărdău, vă invităm pe dumneavoastră, în condițiile în care colegul dumneavoastră a depus în scris.

De asemenea, rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală, dacă cumva sunt prinși cu alte activități.

După această declarație începem partea de legiferare propriu-zisă a ședinței de astăzi.

 

Domnul Mihail Hărdău:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Voi prezenta declarația politică "Educația adulților - o responsabilitate individuală, organizațională sau comunitară?"

Îngrijorat de progresul lent al Europei față de avansul incontestabil al Statelor Unite ale Americii și al Japoniei în domeniile-cheie ale dezvoltării, Consiliul European de la Lisabona susținea opțiunea pentru educația permanentă ca prioritate a politicilor educaționale și adopta, în martie 2000, documentul programatic "Agenda 2010", strategie la care România aderă în 2002 prin Memorandumul privind învățarea permanentă, semnat la Barcelona de către prim-ministrul și ministrul educației.

Raportul din 2004 al Societății Economice Române menționa faptul că agenda nu este obligatorie, dar pentru România ea ar trebui să fie o prioritate, întrucât oferă direcțiile de acțiune pentru o coerentă dezvoltare economică.

Două urmau să fie efectele implementării acestei strategii: transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă și dinamică economie mondială, bazată pe cunoaștere, respectiv transformarea Europei în lider mondial, în termeni de calitate a educației și a sistemelor de formare, năzuințe îndrăznețe, dar greu de atins în absența unei voințe politice hotărâte și a unor strădanii naționale ridicate susținute.

Au trecut zeci de ani de când educația avertizează asupra nevoilor sale stringente solicitând ferm sau cerând imperios procente din Produsul Intern Brut. "Dacă vi se pare că educația e scumpă, încercați ignoranța", spunea ministrul irlandez al educației.

Pe termen lung, ignoranța costă infinit mai mult decât educația.

O evaluare a acțiunilor întreprinse în această direcție în ultimii ani, pare să confirme faptul că această axiomă, acceptată de noi toți, în România este valabilă doar pe hârtie.

Ne cantonăm în țarcul limitat al ciclurilor de școlaritate și al unicei calificări uitând deliberat înțeleapta vorbă din bătrâni "Omul cât trăiește învață!".

De la naștere până la moarte învățăm cu sau fără intenție.

În manieră dirijată sau nu, accidental sau prin înaintarea în vârstă, învățăm câte puțin mereu, învățăm mai mult tot timpul sau ar trebui să fie așa.

Din păcate, România nu excelează în a încuraja dezvoltarea unei forțe de muncă bine formate.

Dependenți de meserii și locuri învechite, suntem vulnerabili, devenim victimele schimbărilor economice pe cât de rapide, pe-atât de implacabile.

Ne amăgim cu faptul că avem o calificare și că, prin ea, vom avea asigurate locul de muncă și salariul.

Fals! Mobilitatea profesională, atât de des invocată, nu înseamnă doar să culegi căpșuni în Spania, să construiești case în Italia sau să îngrijești bătrâni în Germania, înseamnă să știi să cultivi piersici în România, să știi să proiectezi sere în România, să știi să educi copiii de grădiniță în România, înseamnă să fii în stare să faci și altceva și să fii bun și la acel ceva.

Ce răspuns am putea da fiecare la întrebarea: dacă nu aș mai avea loc de muncă, unde și ce altceva aș putea să lucrez?

Potrivit testărilor mondiale PISA 2002-2006 pentru elevii cu vârste între 13-15 ani, România înregistrează cel mai mare procent de analfabeți funcționali - 42%, cel mai slab scor în domeniul științelor naturii - 53%, rezultate sub medie.

În aceste condiții, este firesc ca procentul de participare al adulților români la educația permanentă să fie de 1,6% în 2004, respectiv 1,4% în 2007, fiind ultimul loc din Europa.

Stimați colegi, Mărturisesc că nu am prea auzit solicitări de fonduri pentru educația adulților nici din partea patronatelor, dar nici a sindicatelor sau a consiliilor locale și județene, nu am auzit voci în acest sens nici din partea ministerelor, al educației sau al muncii, și nici chiar din partea mass-media.

Nu avem, precum toate celelalte țări europene, centre, rețele, ateliere, scoli, universități etc., destinate în mod special educației adulților, și nici nu le cere nimeni.

Există companii Microsoft, Universități din Iași și Timișoara, fundații, ONG-uri, a căror preocupare pentru educația adulților este mai intensă decât a noastră și atunci v-aș întreba: educația permanentă este o responsabilitate individuală, organizațională sau comunitară? Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator pentru abordarea acestei teme foarte sensibile și importante.

 
 

Aș vrea să vă informez că următorii senatori din partea Grupului parlamentar al PD-L au depus în scris și nu au citit declarațiile politice de astăzi: doamna senator Anca-Daniela Boagiu, domnul senator Ioan Sbîrciu, domnul senator Ovidiu Marian, domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Valentin Calcan, domnul senator Sorin Fodoreanu, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Traian-Constantin Igaș, domnul senator Marius Necula.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC, doamna senator Doina Silistru, iar din partea Grupului parlamentar al PNL: domnul senator Cornel Popa, domnul senator Emilian Frâncu, domnul senator Ovidius Mărcuțianu și domnul senator Marius Nicoară.

Cu aceasta am epuizat primul punct din ordinea de zi.

 
 

Declarații politice neprezentate în plenul Senatului:

 
Anca-Daniela Boagiu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Abuzurile din administrația locală a sectorului 2 în domeniul protecției copilului (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

Domnule președinte, Stimate colege și stimați colegi, Declarația mea politică se intitulează "Abuzurile din administrația locală a sectorului 2 în domeniul protecției copilului".

Revin pentru a vă supune atenției situația extrem de gravă ce se petrece în sectorul 2 din București.

Printr-o măsură abuzivă luată de directoarea adjunctă din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectorul 2, trei copii, din care o fată de 11 ani suferind de epilepsie, au fost luați familiei, asistenți maternali care aveau grijă de ei, și plasați într-un centru de îngrijire.

Justificarea a fost lipsa spațiului suficient creșterii și dezvoltării, ignorându-se în același timp legătura care se crease între cei trei copii și "părinții adoptivi"

sau progresele pe care le făcuse fetița suferindă de epilepsie.

Concluziile Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și ale Oficiului Român pentru Adopții arată că cei trei copii erau bine îngrijiți și se adaptaseră mediului oferit de familia asistenților maternali, iar motivele pentru retragerea atestatului de asistent maternal nu sunt susținute de rapoartele de evaluare.

Cu toate acestea, cei trei copii au rămas într-un centru de îngrijire, iar cererea asistenților maternali de a adopta unul dintre copii este tergiversată.

Din orgoliul unei persoane rămase prizonieră unor mentalități și măsuri comuniste, li se refuză unor copii șansa de a avea un cămin adevărat și unor părinți șansa de a oferi dragoste și îngrijire.

Chiar dacă acești asistenți maternali nu sunt părinții naturali ai copiilor, ei le pot oferi acestora un cămin, dragostea și îngrijirea de care au nevoie pentru a se dezvolta normal.

A adopta un copil este un act uman, dar și o dovadă de curaj.

În condițiile în care foarte mulți oameni ezită să adopte copii, temători că moștenirea genetică a copilului ar ascunde cine știe ce defecte sau vicii, avem aici cazul unor oameni care vor să adopte un copil bolnav. Ne apropiem de Ziua Copilului și ar trebui să conștientizăm că toți copiii au nevoie de un cămin, de dragoste, de îngrijire și nimeni nu are dreptul să le refuze aceste drepturi.

Articolul 58 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că plasamentul copiilor se face în primul rând în familie, în al doilea rând la un asistent maternal și abia în al treilea rând, în ultimă instanță, în centrele de tip rezidențial.

Articolul 102 din aceeași lege prevede expres că: "Autoritățile administrației publice locale au obligația să garanteze și să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitățile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților săi."

În ciuda acestor prevederi legale, în sectorul 2 asistăm la o domnie a bunului plac al unor persoane lipsite în mod evident de competențe profesionale în ceea ce privește îngrijirea copiilor.

Vă mulțumesc.

Ioan Sbîrciu (PD-L) - declarație politică având ca temă necesitatea restaurării Bisericii Evanghelice din Bistrița (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ioan Sbîrciu:

Stimate domnule Mircea Geoană,

președinte al Senatului,

Stimați colegi senatori,

Mă adresez astăzi dumneavoastră în numele concetățenilor mei bistrițeni, care m-au onorat acordându-mi votul și încrederea lor în cunoștințele și în priceperea mea în a le susține cauza și în a-i ajuta spre soluționarea unor situații care preocupă în mod deosebit comunitatea bistrițeană, fiind portavocea lor într-o problemă tristă și dramatică în sfera culturii și civilizației orașului Bistrița: Biserica Evanghelică și turnul acesteia, grav avariate în urma incendiului devastator din data de 11 iunie 2008.

După cum bine știți, în urmă cu nouă luni, joaca unor copii a declanșat un incendiu care a cuprins întreaga schelă din lemn de brad în care era îmbrăcat cel mai înalt turn din Transilvania (75 de metri), determinând ca în numai o jumătate de oră acoperișul turnului, ceasurile și clopotele din turn, precum și o treime din acoperișul bisericii să se prăbușească.

Pagubele au fost estimate de către evaluatori la peste un milion de euro.

În mai puțin de o jumătate de oră deci, Bistrița, și împreună cu ea întreaga țară, a fost văduvită de unul dintre cele mai importante monumente ale sale:

Biserica Evanghelică, aflată în centrul orașului, construcție reprezentativă pentru tranziția de la stilul gotic la cel al Renașterii în Transilvania, fiind acum aproape o ruină tristă, lipsită de semeția celui mai înalt turn al său, care nu mai domină spațiul orașului, ci a lăsat un gol imens atât la propriu, în ansamblul arhitectural al bisericii, cât și la figurat în mintea și în sufletul bistrițenilor și al tuturor celor care cinstesc moștenirea înaintașilor.

Monument istoric din secolul al XIV-lea, care are cel mai înalt turn din Transilvania, Biserica Evanghelică din Bistrița a fost construită pe fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști sași.

Prosperitatea economică datorată unei activități meșteșugărești și comerciale tot mai active, precum și înlesnirile majore acordate bistrițenilor de către regina Elisabeta (mama împăratului Sigismund de Luxemburg) au încurajat cetățenii să înalte o nouă biserică. Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici romanice cu trei nave, care va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea, fiind transformată în stilul unei bazilici gotice.

În urma construcțiilor care au loc între anii 1475-1520, biserica devine o biserică în stil gotic.

Așa cum figurează în planurile mai vechi ale orașului, ea avea o incintă de zid, pe al cărei traseu va începe în anul 1487 edificarea unui turn de apărare și supraveghere a orașului.

De la început, turnul a aparținut orașului, rolul lui fiind preponderent acela de pază și supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii.

Turnul a fost construit în mai multe etape între anii 1487 - 1544.

Între anii 1560 - 1563, arhitectul Petrus Italus va reface și va consolida biserica parohială, încorporând în structura și aspectul bisericii parohiale din Bistrița elemente noi ale limbajului plastic renascentist.

Trebuie spus și faptul că pe latura de sud a bisericii se află încastrată în perete cea mai veche sculptură gotică din Transilvania, reprezentând un cavaler, ce datează din 1320, iar în interiorul său sunt păstrate strane sculptate în 1516 de către meșterul Johannes Begler.

Stimați colegi, aceasta este istoria veche a unui simbol transilvănean și național cum este Biserica Evanghelică din Bistrița, cu cel mai înalt turn din Ardeal.

Istoria contemporană a acestui lăcaș depinde însă de noi și de implicarea noastră, a tuturor, în reconstrucția, restaurarea și conservarea unui monument istoric de talia celui despre care vorbim acum.

Este regretabil că nepăsarea administrației locale a dus la distrugerea unui edificiu cu rol de emblemă pentru orașul Bistrița, însă cred că este de datoria noastră să contribuim la păstrarea ei pentru generațiile viitoare, chiar dacă asta presupune eforturi materiale și financiare importante, în condițiile în care lucrările de construcție durează deja de peste 18 ani, costurilor inițiale adăugându-li-se acum și cele evaluate în urma incendiului din vara anului trecut.

În acest moment, restaurarea Bisericii Evanghelice este o prioritate pentru cetățenii Bistriței și pentru România.

Cred că trebuie să avem înțelepciunea și spiritul deschis spre găsirea unor soluții financiare și crearea unor proiecte naționale sau internaționale de finanțare, care să ne permită începerea, cât mai curând cu putință, a lucrărilor de reconstrucție și de restaurare a Bisericii Evanghelice din Bistrița.

Și asta pentru a reda publicului și circulației valorilor artistice și culturale un monument care a făcut și face cinste Transilvaniei și României.

Un exemplu există deja în acest sens, deoarece cel mai înalt turn din Transilvania a mai suferit daune substanțiale în urmă cu peste 150 de ani.

În timpul marelui incendiu din 1857, turnul a ars, fiind apoi refăcut în partea superioară în doar trei ani (1861).

Dacă înaintașii noștri au reușit această performanță extraordinară, cred cu tărie că și noi putem acum, în secolul al XXI-lea, să contribuim la reconstrucția Bisericii Evanghelice și a turnului său în cel mai scurt timp, având de partea noastră noile cuceriri ale științei și tehnicii, dar și voința politică și credința că un astfel de monument istoric merită întreaga noastră atenție și concentrarea tuturor eforturilor în găsirea și alocarea fondurilor necesare reconstruirii sale.

Este uimitor cum o construcție dedicată pazei și supravegherii în vremuri de primejdie, dar mai ales observării izbucnirii unor incendii, a fost ea însăși incendiată, iar acum așteaptă să fie salvată de către noi, repusă în drepturi, după ce secole întregi a vegheat asupra liniștii și securității cetățenilor Bistriței.

Doamnelor și domnilor, stimați colegi, Este în puterea noastră să contribuim la restaurarea Bisericii Evanghelice din Bistrița și să ne înscriem numele în cartea celor care au făurit-o și au făcut-o să dăinuie peste veacuri.

Fac un apel deci la bunăvoința și la respectul pentru valorile neamului, ale tuturor celor aflați aici, în această sală.

Putem salva monumentul istoric care este Biserica Evanghelică din Bistrița, trebuie doar să gândim înțelept și să facem această investiție pentru istorie și pentru valoarea culturală și artistică autentică.

Vă mulțumesc.

Ovidiu Marian (PD-L) - declarație politică având ca titlu Începutul redresării economice (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ovidiu Marian:

Declarația politică de astăzi se intitulează "Începutul redresării economice".

În ciuda predicțiilor catastrofice ale unor analiști și politicieni, ultimele date ale economiei arată o tendință economică încurajatoare.

E un început timid, care poate fi însă consolidat.

Există elemente pozitive certe.

Iată câteva exemple:

- Stabilizarea cursului de schimb. Valoarea leului a început să crească ușor, marcând o tendință de stabilizare.

Economiile în lei ale populației nu mai pierd valoare sub apăsarea unui curs de schimb slab.

- BNR a scăzut rata dobânzii, iar acest semnal are toate șansele să faciliteze accesul la creditele necesare pentru finanțarea investițiilor.

În această situație, este de așteptat creșterea producției și apariția de noi locuri de muncă.

Ne așteptăm în viitorul apropiat ca acest semnal să fie preluat de către băncile comerciale, prin deblocarea creditării.

- Ritmul de creștere a șomajului a încetinit considerabil în luna aprilie.

În aprilie rata șomajului s-a majorat cu numai 4 000 de persoane, față de estimările inițiale catastrofale.

În aprilie s-au pierdut mult mai puține locuri de muncă decât în martie.

- Ultimele statistici spun că pericolul inflației este ținut sub control, cu efecte benefice asupra puterii de cumpărare a populației.

Inflația lunară a scăzut în aprilie la jumătatea nivelului înregistrat în martie.

Rata anuală a inflației e în ușoară scădere, în contextul ieftinirii prețurilor serviciilor.

De asemenea, Banca Națională a României a revizuit în scădere proiecția privind rata inflației pe 2009.

- Credibilitatea externă a sistemului financiar al României s-a întărit.

Pachetul de finanțare stabilit împreună cu FMI și UE a fortificat sistemul financiar al țării și a convins piețele și principalii actori economici.

Agențiile internaționale de rating au acordat statutul optim pentru investiții al economiei românești.

- Revigorarea sectorului construcțiilor în luna aprilie.

În primul trimestru al acestui an lucrările de construcții au sporit cu 4,4% față de același trimestru al anului trecut, ceea ce, e adevărat, se datorează proiectelor în curs de execuție, dar asta înseamnă că proiectele nu au fost abandonate.

De asemenea, autorizațiile de construire eliberate pentru clădiri rezidențiale au scăzut ușor în aceeași perioadă.

Asta înseamnă că există încă cerere de locuințe neacoperită.

În această situație, atât dezvoltătorii, cât și băncile vor fi încurajați să finanțeze proiecte de construcții.

- Exporturile din luna martie au fost cu circa 500 de milioane de euro peste cele din luna februarie, în condițiile în care cursul de schimb nu s-a mai depreciat.

Redresarea relativă a piețelor noastre de export a permis, de pildă, uzinelor "Dacia" să exporte în lunile martie și aprilie de trei ori mai mult decât în aceeași perioadă a anului precedent.

- Investițiile străine directe au sporit în primele două luni ale acestui an la aproape 1,4 miliarde de euro, față de 995 de milioane de euro, cât au reprezentat în aceeași perioadă a anului trecut.

În condițiile în care poziția comercială a României s-a îmbunătățit în această perioadă, investițiile străine au ajuns să acopere deficitul de cont curent în proporție de 223%, față de numai 40%, cât acopereau anul trecut în aceeași perioadă.

- Accelerarea atragerii fondurilor europene. Suma primită de România (fonduri structurale și de coeziune), de la începutul anului până la sfârșitul lui aprilie, este de 795 de milioane de euro (din care fondul de coeziune reprezintă 262 de milioane de euro).

Spre comparație, Guvernul precedent a avut la dispoziție 3 miliarde de euro, din care nu a reușit să atragă decât 170 de milioane de euro.

- Revigorarea încasărilor bugetare în luna aprilie.

S-au realizat încasări mai mari în aprilie (15,3 miliarde de lei), comparativ cu ianuarie (15 miliarde), februarie (10,9 miliarde), martie (12,1 miliarde).

Lucrătorii români din străinătate au trimis și în primele luni din acest an sume importante.

În primele două luni ale lui 2009 transferurile curente au fost chiar mai mari decât în perioada corespunzătoare a anului precedent, cu 435 de milioane de euro.

Acest lucru confirmă estimarea inițială că muncitorii români din străinătate nu vor reveni foarte repede în țară și nu-și vor diminua transferurile.

E de subliniat faptul că greul acțiunilor anticriză a fost dus de ministerele economice deținute de PD-L și de primul-ministru.

Disciplina fiscală, limitarea cheltuielilor, construcția bugetară, acordurile internaționale au repus în mișcare motorul economiei.

Toate aceste semnale încurajatoare ne permit să credem că programul anticriză al Guvernului a identificat corect problemele economiei și le-a aplicat tratamentul cel mai potrivit.

Esențial este, de asemenea, cadrul financiar stabil asigurat de Acordul cu UE și FMI.

Nu ne oprim aici.

Efortul de redresare a economiei continuă, dar putem privi acum cu mai multă încredere spre viitor.

Important e că Guvernul este în măsură să protejeze veniturile și locurile de muncă, de care depinde siguranța tuturor familiilor din România.

Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Dificultățile guvernării, o responsabilitate valabilă și pentru PSD (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați invitați,

Declarația mea politică este intitulată "Dificultățile guvernării, o responsabilitate valabilă și pentru PSD".

Încă de la încheierea alegerilor generale începea să devină clar cât de dificilă va fi guvernarea țării în perioada următoare.

România avea de înfruntat dificultățile crizei economice mondiale în condițiile unui uriaș deficit bugetar.

În plus, trebuiau făcute schimbări structurale fundamentale, cum este proiectul de salarizare unică în sistemul bugetar sau reforma administrativă.

Așadar se prefigurau probleme care reclamau responsabilitate și un angajament politic serios.

Încă din primul moment, PD-L și-a asumat deschis această sarcină.

După numeroase dispute interne, același lucru a părut să-l facă și PSD.

Între timp însă, partenerii noștri de guvernare dau semne de nehotărâre.

Fie că e din cauza greutăților guvernării, fie datorită apropierii alegerilor prezidențiale, entuziasmul partenerilor noștri pare că a început să scadă.

Sunt cunoscute declarațiile unor lideri și miniștri social-democrați.

Se întrevede o tendință de delimitare față de măsurile nepopulare ale Executivului, pentru a proteja imaginea de stânga a partidului.

Desigur, este mult mai comod să-i lași pe alții să dea explicații populației pentru creșterea fiscalității, șomaj, scăderea economiei și înghețarea salariilor.

La fel stau lucrurile și cu împrumutul de la FMI, acceptat cu jumătate de gură de partenerii noștri.

Pe lângă aceste lucruri, a apărut din nou ocazia contrelor electorale.

Prezidențialele sunt tot mai aproape, iar retorica liderilor PSD a devenit tot mai acidă la adresa PD-L.

Desigur, până la un punct, aceste manifestări sunt firești.

Social-democrații au tot dreptul să-și susțină candidatul într-o cursă pe care doresc să o câștige.

Depinde însă și în ce condiții se desfășoară.

Nu este corect ca miniștrii din Guvernul Boc să critice propriul Cabinet.

Acest lucru este contraproductiv pentru actul guvernării și aduce tensiuni inutile în coaliție.

În plus, consider că liderii PSD vor trebui să dea dovadă că își țin promisiunea unor campanii electorale pozitive atât pentru Parlamentul European, cât și pentru Cotroceni.

Ar fi necesare dezbateri bazate pe proiecte pentru România, și nu pe atacarea colegilor de la putere.

Doamnelor și domnilor senatori, Știm cu toții ce înseamnă o campanie electorală.

Fiecare candidat încearcă să atragă simpatia votanților prin promisiuni și criticarea aspră a adversarilor.

Există însă și o limită.

Iar limita aceasta este dată chiar de realitatea economică dură cu care se confruntă România. De aceea, fac un apel la temperanță și corectitudine din partea PSD.

Liderii săi trebuie să accepte faptul că ar mai putea guverna cu PD-L mult timp de acum încolo, oricât de incomod le-ar fi acest lucru.

Mai mult, există și un alt argument pe care să-i ia în calcul:

votanții au atâta maturitate, încât să prefere pe cei care își asumă competent și curajos problemele țării, decât pe aceia care vor să le paseze altora.

Vă mulțumesc.

Valentin-Gigel Calcan (PD-L) - declarație politică având ca titlu Ziua Internațională a Familiei (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Valentin-Gigel Calcan:

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

O să încep declarația politică intitulată "Ziua Internațională a Familiei" printr-un citat al lui Jean Jaques Rousseau: "Familia este cea mai veche dintre toate societățile și singura naturală!"

Ziua de 15 mai a fost declarată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională a Familiei, printr-o rezoluție dată în septembrie 1993.

La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, propunere susținută și de Patriarhia României, ziua de 15 mai a devenit oficial Ziua Familiei Române.

În ceea ce privește Partidul Democrat Liberal, el e plasat în poziția din care poate interveni cel mai bine în sprijinul familiei.

Partidul Democrat Liberal este parte a curentului popular european care vede în familie elementul de bază al societății.

Parlamentarii europeni ai PD-L și grupul popularilor europeni au îmbunătățit și vor continua să perfecționeze cadrul legislativ european de protecție a familiei.

Ținta acestei acțiuni este reconcilierea vieții de familie și a carierei profesionale.

Presiunile extraordinare ale carierei profesionale au făcut, de la un capăt la altul al Europei, ravagii în viața de familie.

Parlamentarii populari europeni au impus în Parlamentul Europei măsuri concrete: adoptarea programelor de lucru flexibile pentru părinți, au lărgit schemele de asistență ale grădinițelor și căminelor pe toată durata zilei.

Pe plan național, măsurile anticriză ale Guvernului nu se ocupă de economie ca sumă de cifre și indicatori.

Relansarea creșterii economice înseamnă, practic, o mână întinsă familiei.

Măsurile anticriză se concretizează, în cele din urmă, prin locuri de muncă, care garantează siguranța financiară a familiei, prin sporirea capacității financiare a celor care au credite, adică a membrilor familiei.

Rezolvarea problemelor economice este vitală pentru echilibrul și pentru bunăstarea familiei.

În familie, trecem mai ușor peste greutăți.

Într-o familie, cel mai puternic îl ajută pe cel slab.

De aceea, în acest moment, trebuie să fim cu toții o mare familie, pentru că numai împreună putem realiza reformele necesare modernizării României, numai împreună putem depăși criza economică.

Pentru că familia înseamnă, înainte de toate, solidaritate între oameni, care strâng rândurile nu doar la bine, ci și la greu.

Această zi ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de sărbătoare, de liniște și pace în cadrul fiecărei familii.

Sărbătorirea acestei zile are o mare importanță pentru comunitatea internațională, care acordă sprijin în mod constant și contribuie la îmbunătățirea cadrului legislativ și social în vederea creșterii rolului familiei în viața socială.

Vă mulțumesc.

Sorin Fodoreanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Remember - România este o țară europeană a secolului XXI (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Sorin Fodoreanu:

Declarația politică se intitulează "Remember - România este o țară europeană a secolului XXI", având ca subtitlu "Puterea politică trebuie exercitată la nivelul maxim de eficiență, cât mai aproape de individ și de mica comunitate".

Obiectivul principal al politicii de guvernare într-o țară ca România - situată în cel mai favorabil context al istoriei sale îndelungate, și anume acela de a fi membru de facto al Uniunii Europene, dar, în același timp, și membru stingher al acestei comunități dezvoltate, din cauza situației reale a poziției sale politice, economice și sociale sub nivelul mediu al acesteia, căruia îi sunt subordonate toate celelalte domenii ale activității politice - trebuie să fie: "Trăiește în libertate, participând la construcția unei societăți libere."

În acest sens, politica comunitară și socială a guvernării ar trebui să se bazeze pe principiile solidarității și șanselor egale și să se orienteze după modelul cetățeanului responsabil pentru sine și pentru ceilalți.

Totodată, aceasta ar trebui să asigure un sprijin pentru autoajutorare și să aprobe politica echității sociale.

Astfel, drepturile și obligațiile sociale trebuie ordonate prioritar și rezolvate ca atare și nu trebuie intervenit ulterior cu măsuri individuale. În baza obiectivului principal definit mai sus, valorile fundamentale promovate de către un program de guvernare aferent situației economice, politice și sociale a României actuale sunt:

a) Libertatea individuală (Libertate);

  • Șansa libertății - guvernarea trebuie să ia în considerare evoluția procesului social și dezbaterea curentelor spirituale ale contemporaneității, provocări și șanse pentru susținerea unei politici în favoarea libertății;
  • Afirmarea, păstrarea și sprijinirea libertății individuale - fiecare cetățean are dreptul fundamental de a folosi toate posibilitățile oferite de societate pentru împlinirea aspirațiilor sale ca ființă umană;
  • Subsidiaritatea - statul, grupurile sociale și organizațiile renunță treptat la sarcinile care pot fi îndeplinite de cetățeni particulari sau de comunități mai mici.
  • În acest sens, se vor proteja posibilitățile de dezvoltare ale individului față de putere și față de exercitarea puterii de către grupuri sociale sau organizații;
  • O societatea pluralistă, o societate a cetățenilor liberi - o dezvoltare liberă a individului corespunde unei societăți pluraliste;
  • Libertatea de conștiință - trebuie să se recunoască și să fie garantată libertatea de conștiință ca pe o componentă importantă a libertății individuale;
  • Libertatea și proprietatea - trebuie să se recunoască și să fie garantată existența raportului reciproc dintre libertate și proprietate;
  • Accesul la informare/cunoaștere - trebuie să fie recunoscută libertatea accesului individului la informare/cunoaștere.

b) Responsabilitatea individuală (Solidaritate);

  • Caracteristica socială a omului - individul singur și comunitatea sunt dependență prin solidaritate.
  • Responsabilitatea individuală și comunitară presupune solidaritate;
  • Dezvoltarea liberă a individului în comunitate - libertatea se obține prin răspundere pentru sine în contextul răspunderii pentru ceilalți;
  • Răspunderea reciprocă individ-comunitate - individul singur și comunitatea au nevoie de colaborarea solidară a tuturor;
  • Șanse egale la dreptul la securitate - prin securitatea socială nu se înțeleg acte caritabile ocazionale, ci se statuează dreptul fiecăruia la securitate;
  • Solidaritatea cuplată cu participarea la răspundere - solidaritatea nu poate exista fără sacrificii; respectarea principiului "ajută ca să fii ajutat"; trebuie să fie acceptat conceptul de definire a "suficientului individual" și recomandă ca o posibilă zonă de investire (pe principii economice) a surplusului în zona celor care nu ating "suficientul individual".

c) Echitate pentru toți (Dreptate);

  • Echitatea pentru toți - înseamnă aceleași drepturi pentru toți în condițiile recunoașterii și acordării handicapului legislativ sau social (funcție de categoriile sociale defavorizate recunoscute) în vederea obținerii unor șanse comunitare și sociale egale și a dreptății individuale;
  • Echitatea șanselor și dreptatea compensatoare - dreptatea trebuie să recunoască performanța profesională și socială, eforturile individului de a-și defini propriul destin în funcție de condițiile de viață și drepturile celorlalți, precum și echilibru social compensator;
  • Tendința spre dreptate - dreptatea absolută nu poate fi realizată niciodată, motiv pentru care echitatea pentru toți indivizii trebuie recunoscută ca o valoare fundamentală;
  • Tendința de angajare pentru dreptate la nivel mondial.

În baza valorilor fundamentale enunțate mai sus și a obiectivului principal, se definesc principiile de bază ale politicii sociale, care stau la baza politicii generale a unui program de guvernare coerent, ca fiind:

- Ordinea socială trebuie să fie astfel structurată, încât individul să fie obligat față de comunitate la fel cum aceasta este obligată față de el.

Din acest motiv, individul nu poate fi eliberat de către comunitate de toate responsabilitățile sale personale.

Trebuie creată o ordine socială în care fiecare individ, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, sănătos sau bolnav, să se poată dezvolta liber și să aibă propriul său loc și propriile sale sarcini.

Familia, ca cea mai importantă comunitate a societății în stat, are în acest sens o importanță primordială.

Problemele cu care se confruntă fiecare individ în viața comunitară trebuie soluționate solidar, în baza principiului solidarității sociale;

- Sistemul siguranței sociale trebuie menținut și dezvoltat mai departe pe baza principiilor structurii sale în funcție de grupurile asistate, a autodimensionării și a resurselor financiare existente;

- Proprietatea privată de care individul va dispune personal în mod liber stimulează siguranța proprie și extinderea independenței personale. Realizarea premiselor pentru garantarea acestui tip de proprietate și oferirea siguranței proprietății personale constituie unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii sociale, bazată pe libertate, ale unei politici coerente de guvernare;

- Îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru fiecare angajat astfel încât să-și poată dezvolta personalitatea la un loc de muncă în conformitate cu demnitatea umană și să poată participa activ la realizarea proceselor de muncă.

Cu cât este mai mare posibilitatea unui individ de a se împlini pe sine pe tărâm profesional, cu atât este mai mare disponibilitatea lui de a-și folosi talentul și capacitățile individuale în mod autonom atât în folosul propriu, cât și al comunității;

- Autonomia salarială și pluralismul sindical constituie o componentă fundamentală a unei ordini economice bazate pe libertate.

În acest context, trebuie implementat și dezvoltat sistemul de autoadministrare a economiei, care nu va mai necesita intervenția agresivă a statului odată ce regulile generale vor fi stabilite de comun acord, pe cale democratică;

- Protejarea grupurilor sociale marginale reprezintă o îndatorire specială față de cei slabi, care necesită ajutor, care sunt nevoiași și care sunt defavorizați social.

Programul de guvernare trebuie să asigure condițiile necesare acestor persoane, astfel încât să se poată împlini individual prin participarea lor la viața socială.

În baza principalelor valori enunțate mai sus, a obiectivului principal și a principiilor de bază ale politicii sociale, programul de guvernare va trebui să definească următoarele teze principale pentru politicile complementare ale acestuia:

- Statul democratic este instituția cetățenilor liberi și responsabili, creată pentru soluționarea unor probleme comune și pentru asigurarea comunității de drept și a păcii.

La baza statului, în acest sens, stă principiul statului de drept.

Libertatea, solidaritatea și subsidiaritatea sunt principii ordonatoare pentru statul de drept democratic și social, la fel ca și pentru o societate deschisă.

Dezvoltarea individuală a cetățeanului și valabilitatea drepturilor fundamentale sunt intangibile.

- Învățământul, știința și cultura sunt domenii centrale ale politicii pentru libertate, care asigură un fundament al sprijinului public pentru dezvoltarea libertății și responsabilității individuale, pentru asigurarea existenței din punct de vedere material și spiritual și pentru sprijinirea dezvoltării creativității și asigurarea unui mediu de viață demn.

Acestea trebuie să ofere fiecărui individ un sprijin pentru a se autoajuta, pentru a trece barierele sociale în sensul unei egalități a șanselor.

- Economia trebuie să folosească omului, politicii sociale.

Pentru că libertatea este indivizibilă, libertatea economică, cea politică și cea personală se intercondiționează.

Libertatea personală și cea economică sunt indivizibile.

Libertatea de a începe o activitate, de a realiza ceva și de a construi o întreprindere, de a obține o proprietate, de a o poseda și de a o vinde, face parte din libertățile fundamentale ale ordinii noastre sociale și economice. Programul de guvernare va urmări menținerea economiei sociale de piață și a întreprinzătorilor liberi.

Componentele de libertate și sociale ale economiei vor trebui dezvoltate pe mai departe.

- Creșterea economică corespunzătoare și reală, ocuparea forței de muncă și stabilitatea prețurilor sunt câteva din premisele principale pentru existența și menținerea siguranței sociale și a capacității de performanță economică.

Trebuie evitată cu orice preț încărcarea economiei cu discordanțele de distribuție a veniturilor dintre interesele grupurilor sociale și politica de cheltuieli a statului.

Creșterea economică, stabilitatea prețurilor și ocuparea forței de muncă se pot asigura în bune condiții cu ajutorul instrumentelor economiei sociale de piață, în măsura în care există un echilibru pe piața externă.

- Politica agrară modernă pentru o clasă liberă a țăranilor este, în condițiile actuale ale României, o componentă esențială a oricărei politici economice și sociale.

Ținta acestei politici este menținerea unei agriculturi realizate de țărani, precum și refacerea și menținerea clasei profesionale a țăranilor ca parte a unei clase medii și autonome.

Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca titlu ONG-urile din mass-media au cerut și obținut eliminarea dreptului la replică din Codul civil; drept mulțumire anunță că Băsescu și Urban trebuie să înfunde pușcăria (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică este intitulată "ONG-urile din mass-media au cerut și obținut eliminarea dreptului la replică din Codul civil;

drept mulțumire anunță că Băsescu și Urban trebuie să înfunde pușcăria". Miercuri, 13 mai 2009, ONG-urile din zona mass-media care fac parte din Coaliția "Opriți Codurile!" au participat la runda finală de dezbateri cu ocazia discutării aspectelor cuprinse în Codul civil referitoare la libertatea presei.

ONG-urile au solicitat eliminarea a nu mai mult de cinci texte de lege din zona prelucrării datelor cu caracter personal, care le afectau activitatea jurnalistică, iar comisia a acceptat acest lucru.

Au cerut, de asemenea, eliminarea altor circa cinci texte de lege care vizau dreptul la replică în materie de presă scrisă, ca să nu se îngrădească libertatea presei, iar Comisia a acceptat acest lucru și le-a eliminat.

Au fost reformulate alte texte de lege, așa cum este art. 80, care a fost corelat cu dispozițiile CEDO.

Au recunoscut faptul că este prima oară când ONG-urile din zona mass-media sunt invitate să participe la dezbaterea unui proiect de lege (Codul civil), când pot să intervină în procesul legislativ, să aibă un cuvânt de spus și au recunoscut că inițiativa senatorului PD-L Urban Iulian de a-i invita este o premieră, mai ales că nu au beneficiat de același tratament din partea Comisiei de Cod penal.

Mai mult decât atât, au declarat că au avut interesul să formuleze amendamente doar pentru zona libertății presei, ca interes de breaslă, și că asupra altor texte de lege nu au formulat în scris nicio obiecție, deși era vorba de ONG-uri precum APADOR - CH, care apăra... drepturile omului.

Consecința? Conform site-ului Antena 3 de joi, 14 mai 2009, Coaliția "Opriți Codurile!" susține că Traian Băsescu și senatorul democrat-liberal Iulian Urban ar putea fi condamnați, în virtutea proiectului de Cod penal, la pedepse de maximum cinci ani pentru instigare și, respectiv, comunicare de informații false.

Nu se precizează în ce constau aceste informații false, însă se demonstrează că facerea de bine, intenția bună pe care am avut-o de la început și faptul că am militat pentru libertatea presei este o adevărată...șansă să constați că există ceva mai rău decât politicianul veros, și anume politicianul fraier.

Adică, dacă adoptăm poziția lui Ponta, care pur și simplu nu i-a băgat în seamă, care pur și simplu i-a ignorat, care i-a tratat superior, probabil că nu ajungeam să mi se transmită că voi merge de mână cu președintele Băsescu la pușcărie.

Ce mai contează că am reușit împreună cu colegii mei din Comisia de Cod civil, având suportul profesorilor care au redactat acest Cod, să îndreptăm extrem de multe lucruri care erau nefavorabile cetățenilor, că am modificat, așa cum se recunoaște în mass-media, major aceste dispoziții? Asta este, pușcăria este destinația finală.

De fapt, mesajul dat de acest anunț făcut în presă astăzi de Coaliția "Opriți Codurile!" este unul unic și posibil doar în România: dacă politicienii români încearcă să depășească condiția persiflantului care ignoră presa, dacă încercăm să ne comportăm normal (atenție, am fost singurul parlamentar care a recunoscut nevoalat că, înainte de transmiterea Codurilor la Parlament, ele nu au fost supuse unei dezbateri publice), dacă încercăm să schimbăm ceva și să dovedim flexibilitate, ce primești ? Ură și înveninare. Și, atunci, retoric întreb: are sens să ne zbatem, să încercăm să ne schimbăm, să fim altfel, să fim alături de oameni și să fim receptivi la problemele semnalate?

Haideți, domnilor din Coaliția "Opriți Codurile!" și din massmedia, cine îmi răspunde la această întrebare dilematică?

Dacă am vrut să fac politică altfel și sunt lovit în moalele capului, ce semnal vreți să dați tinerilor din politică care își doresc să își ia drept model alte persoane decât Vanghelie ? Cred că nu mai avem nicio șansă ca națiune, nu credeți?

Proiectele Codurilor vor fi depuse luni la Senat, ca inițiative legislative ale parlamentarilor din Subcomisiile pentru Codul civil și Codul penal.

Urmează ca liderii Coaliției să ajungă la un consens asupra modalității de adoptare a codurilor juridice.

Codul penal și Codul civil au fost adoptate cu unanimitate de voturi în subcomisiile parlamentare de specialitate în care au fost dezbătute.

Proiectele trimise de Guvern au suferit modificări majore.

În cele două Birouri permanente, ale Camerei Deputaților și Senatului, s-a decis ca proiectele celor două Coduri să urmeze procedura parlamentară și să intre în dezbaterea plenului.

Subcomisiile de specialitate vor începe acum analiza celorlalte două Coduri: de procedură civilă și procedură penală.

Traian-Constantin Igaș (PD-L) - declarație politică având ca titlu Comitatul Aradului sub cârmuirea românească! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Traian-Constantin Igaș:

Domnule președinte, Stimați colegi, Declarația politică se intitulează "Comitatul Aradului sub cârmuirea românească!". Suferința cauzată de împărțirea forțată a teritoriului pare a fi o caracteristică a poporului nostru atât la nivelul întregului teritoriu, cât și la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Este un fapt real, dovedit și, de nenumărate ori, aplicat poporului român de-a lungul istoriei sale zdruncinate.

O altă caracteristică a noastră, a românilor, este perseverența și dorința de a fi un popor unit.

Acest lucru s-a întâmplat și la Arad în dimineața zilei de 17 mai 1919, când trupele române din Regimentul 6 Vânători de sub comanda colonelului Pirici și-au făcut intrarea în Arad.

Premisele erau deja create.

Orașul și județul Arad, până atunci separate din cauza existenței în zonă a două tipuri de autorități politico-administrative distincte și incompatibile, și-au reunit forțele sub noua administrație românească.

Prezența armatei române în oraș a contribuit la crearea condițiile necesare în vederea instalării românilor în funcții administrative.

Trecuse aproape un an de la înfăptuirea Unirii, iar teritoriul arădean urma să aparțină României.

Ce ar fi putut fi mai favorabil decât acest context?

Acela s-a dovedit a fi momentul oportun în care să se poată pune capăt divergențelor privitoare la controlul administrației.

Iustin Marșieu, până atunci prefect al județului, a cumulat pe lângă această funcție și pe cea de prefect al orașului Arad.

Puterea administrativă a fost preluată de reprezentanții Consiliului Dirigent Român, în frunte cu doctor Iustin Marșieu, primul prefect al județului Arad. Memorabila zi de 1 Decembrie 1918 reprezintă un dublu prilej de sărbătoare pentru noi, arădenii, tocmai pentru că acest eveniment ne-a făcut întru totul români, cu sufletul împăcat că aparținem pământului românesc.

Atunci ne-am unit definitiv destinul cu cel al României, alipirea la patria-mamă fiindu-ne recunoscută la nivel internațional la finalul Conferinței de Pace de la Paris.

Sub denumirea elegantă de Ziua Prefecturii, instituțiile administrației românești celebrează acum, la zeci de ani depărtare de evenimente marcante ale istoriei, momentul ofensivei victorioase a armatei române și, totodată, începutul instalării administrației românești în Comitatul Aradului.

Distincția Prefecturii Arad "Iustin Marșieu" a fost înmânată tuturor celor 11 foști prefecți postdecembriști.

Această distincție este una dintre "mărcile" județului nostru și marchează o sărbătoare în numele istoriei.

Acum, avem toate premisele unui popor unit, avem de partea noastră și susținerea europeană, care militează pentru celebrarea evenimentelor marcante în istoria celor 27 de popoare europene:

unitate în diversitate!

Vă mulțumesc.

Marius-Gerard Necula (PD-L) - declarație politică având ca titlu Acvila nu e roz (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Marius-Gerard Necula:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică este intitulată "«Acvila» nu e roz".

Acvila este un gen de pasăre răpitoare de zi, mare, puternică, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, cu pene care acoperă picioarele până la degete, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite.

Acvila a fost utilizată de multe popoare ca simbol național, arătând atât putere, cât și frumusețe.

Probabil că acestea au fost motivele pentru care a fost botezat "Acvila" grupul special de intervenție constituit în cadrul MAI

pentru a răspunde optim la solicitările procurorilor.

Chiar dacă istoria operațiunilor este una secretă, pentru protejarea membrilor acestei unități, putem aminti intervenția în reținerea clanurilor mafiote care au făcut "presă" la vremea respectivă.

Nu a existat acțiune delicată a poliției și procuraturii române care să nu poarte marca "Acvila".

În ultima vreme există o acțiune concertată de destructurare a acestui grup de elită, prima fiind trecerea luptătorilor în subordinea Jandarmeriei, chiar sub comanda unei structuri "similare", Brigada Specială de Intervenții "Vlad Țepeș", alt nume parcă predestinat menținerii liniștii și ordinii publice.

Comasarea celor două unitățile speciale, cu plaje de acțiune total diferite, va îngreuna și mai mult cooperarea dintre procurorii DNA, DIICOT, DGA și acțiunile poliției.

De altfel, s-a văzut la descinderea efectuată la locuințele membrilor clanului Geamănu cum televiziunile știau de această descindere, fiind prezente cu mult înainte la locul acțiunii decât trupele speciale, astfel încât am asistat la un spectacol ieftin și jalnic, de acțiune "secretă" a "mascaților" sub atenta supraveghere a ochilor mass-mediei.

O situație de compromitere totală a unei acțiuni, care ar merita a fi studiată la Academia de Poliție ca exemplu de caz negativ.

Că există o acțiune concertată de discreditare a "Acvilei" o reprezintă și apariția televizată a responsabilului de la Jandarmeria Română care, la oră de maximă audiență, făcea evaluarea bunurilor preluate odată cu "Acvila", fiind "oripilat" de excesele făcute în achiziționarea bunurilor, multe dintre ele la suprapreț și complet inutile.

Ce nu știa competentul jandarm este faptul că nu luptătorii sunt responsabili de achiziții și că este cel puțin ilogic să speli rufele, de această manieră cazonă, în public, a se citi mass-media, dacă nu cumva ai o misiune de îndeplinit: denigrarea "Acvilei" și pregătirea ei de desființare.

Un fapt este cert.

Toată această derulare de evenimente anti-"Acvila" și-a atins scopul.

Unitatea este la pământ, iar Parlamentul va vota, probabil, consfințirea trecerii acestei unități sub comanda Jandarmeriei.

Final urât de carieră, dictat de sforării unsuroase.

Cu sfoară ieftină.

Mihai Niță (PD-L) - declarație politică având ca titlu Miniștri buni, miniștri răi - oameni buni, oameni răi (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Mihai Niță:

Declarația mea politică se intitulează "Miniștri buni, miniștri răi - oameni buni, oameni răi".

Mai avem puțin și se împlinesc cinci luni de la învestirea Guvernului.

Fiecare guvernare a lăsat în urmă legi, ordonanțe, hotărâri, care au făcut ca populația țării să trăiască mai bine sau mai rău.

Dacă analizăm ce a făcut bine și ce a făcut rău guvernarea Tăriceanu pentru populația țării, vă invit, stimați colegi, să începem cu județul Olt. Iată despre ce este vorba:

Guvernul Tăriceanu a făcut în așa fel încât să aloce fonduri de peste 200 de miliarde de lei în comunele PNL, celelalte localități fiind inexistente pentru Guvernul Domniei Sale, deoarece nu s-a repartizat niciun leu.

De ce oare? Este ușor de înțeles, dar este greu să-ți explici cum poate un Guvern să creeze o asemenea discrepanță: pedepsind o parte a populației, iar altora să le creeze avantaje foarte mari.

De asemenea, în aceeași perioadă, într-o comună se construiește o grădiniță cu o sumă de zeci de miliarde, iar după ce se construiește se constată că nu sunt copii în zonă pentru a merge la grădiniță.

Din acest exemplu se vede clar modul cum s-au cheltuit banii și care au fost prioritățile.

Exemple sunt multe, dar necazul este că, în timp ce primarii PNL oboseau numărând miliardele și căutând firme pentru licitații cât mai avantajoase pentru buzunarul propriu, cetățenii dintr-o comună cu primar PD-L își procură apa pentru gospodărie de la 5 km distanță.

Trebuie să se cunoască faptul că și în prezent în această comună din județul Olt cetățenii colectează apa de ploaie în gropi, pentru a fi folosită pentru consumul casnic.

Este tragic, dar adevărat.

Pentru mine este incredibil faptul că cei care au guvernat nu au avut niciun pic de milă față de acești cetățeni care sunt pedepsiți nu de soartă, ci de politicienii care își urmăresc interesele politice.

Cu ce sunt de vină acești cetățeni că primarul lor este membru PD-L? Din păcate, acest lucru se întâmplă și acum în județul Olt, unde PSD și PNL trăiesc în cârdășie politică și fac în așa fel încât să situeze PD-L în opoziție.

Vă informăm, stimați colegi, că din toate proiectele pe H.G. nr. 577/1997 ale comunelor ai căror primari sunt membri PD-L niciunul nu a fost aprobat pentru acest an.

Oare de ce atâta răutate și dispreț, în același timp, față de această populație care a îndrăznit să aibă altă simpatie politică?

Cineva spunea că în actualul Guvern sunt miniștri buni și miniștri răi: cei buni sunt PSD, cei răi sunt PD-L.

Ce poate fi mai urât decât să pleci la drum într-o echipă, iar pe parcurs să-ți critici coechipierul?

Dar nu acesta este marele impediment, ci faptul că echipa nu va avea rezultatele preconizate și, astfel, tot populația va avea de suferit.

În acest stil de muncă tensionat, niciodată nu se va ajunge la un rezultat avantajos pentru țară.

Vă rog, stimați colegi, să analizați situația și să răspundeți, dacă vreți, la întrebarea: cine e bun și cine e rău?

Dacă cel care a afirmat că miniștrii se împart în două categorii - buni și răi - și plecând de la faptul că însuși domnul președinte Geoană critică Guvernul din care face parte partidul dumnealui, dați-mi voie să fac o remarcă - oamenii se împart în două categorii:

oameni buni și PSD-iști.

Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu 15 Mai - Ziua Internațională a Familiei (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică se intitulează "15 Mai - Ziua Internațională a Familiei". Ziua de 15 mai a fost declarată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională a Familiei, printr-o rezoluție dată în septembrie 1993 (Rezoluția nr. 47/237 din 20 septembrie).

Anul 1994 a fost Anul Internațional al Familiei, dedicat unei mai bune înțelegeri a problemelor familiei și unei îmbunătățiri a capacității țărilor de a rezolva aceste probleme prin politici corespunzătoare.

Printr-o hotărâre a Guvernului, și în România "Ziua Familiei Române" este marcată începând din anul 1994 - Anul internațional al familiei, la aceeași dată cu "Ziua Internațională a Familiilor".

Celebrarea acestei zile are o importanță deosebită în întreaga lume, mai multe state și comunități organizând acțiuni menite să contribuie la îmbunătățirea cadrului general pentru a spori rolul familiei în societate.

Această zi reprezintă o ocazie pentru sensibilizarea tuturor oamenilor de bună-credință cu privire la problemele cu care se confruntă familia în societatea prezentă, precum și pentru promovarea inițiativelor care vin în sprijinul familiei.

"Familie", în sociologie, înseamnă o grupă în care membrii familiei sunt înrudiți între ei prin legături de sânge sau prin căsătorie.

Un alt aspect este importanța economică a familiei, care este considerată celula de bază a societății umane.

Originea latină a termenului este "familia", care provine de la famulus - "sclav de casă"; înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului.

În trecut, familia era proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind, de fapt, între ei relații familiale, ci era considerată o proprietate subordonată, astfel, tatăl nefiind numit pater, ci genitor.

Familia este nucleul în care se dezvoltă și în care se conturează personalitatea umană.

Ea are meritul de a ne insufla, încă din copilărie, forța și încrederea de a reuși în viață.

Familia are mai multe funcții sociale și biologice: funcția biologică de reproducție umană a familiei este controversată.

Ca bază biologică, o familie depinde de capacitatea de reproducție (fecunditatea) soției și bărbatului.

În prezent, acest punct nu mai este concludent, deoarece o familie poate adopta copii.

Prin reproducție, de fapt, se înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației următoare.

Astfel, familia pregnează calitatea de reproducție a unei societăți.

Sunt trei funcții sociale elementare ale familiei:

  • funcția de socializare, ca și aceea de educare, prin formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea socială;
  • funcția economică, o funcție importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli;
  • funcția politică, care asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă.

Această funcție a familiei poate duce la fetișism.

Din aceste trei funcții se pot distinge și:

  • funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a familiei, prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase; - funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în Constituție și care are scopul protejării familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moștenire etc.);
  • funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei (ca sport).

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală sau, mai târziu, patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată, mamă, copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.

Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite, care sunt considerați parteneri cu sau fără copii proprii sau adoptați.

În decursul istoriei s-a diferențiat în Europa termenul de "familie mare", unde pot trăi împreună mai multe generații, sau de "familie mică", cu un număr de membri de familie mai restrâns.

Pentru fiecare din noi, familia este busola de orientare morală în diverse momente ale vieții, mediul în care se insuflă forța și încrederea în reușitele vieții, în care se perpetuează cele mai înalte valori și idei privind promovarea respectului și demnității umane.

Actualmente ne aflăm într-o perioadă de redefinire a funcțiilor familiei, a rolului fiecărui membru al acesteia în cadrul relațiilor intrafamiliale și general sociale.

De când cu noile realizări, familia se confruntă și cu un șir de provocări ale modernității: egalitatea în relațiile familiei, care include libertatea sexuală a femeii și un statut social egal cu cel al bărbatului; creșterea individualismului și a independenței; controlul nașterilor și planning-ul familial; mobilitatea socială; libertatea divorțului; influența instituțiilor sociale în activitățile familiale;

înlocuirea procesului instructiv-educativ al familiei cu sistemul școlar; fenomenul de educație inversă - admiterea realității precum că părinții au de învățat de la și împreună cu copiii lor etc.

Familia este afectată și de fenomenele negative ale violenței, abuzurilor de diversă natură, de migrația de muncă a părinților și deteriorarea contextului educațional.

Schimbările politice, economice și culturale care au avut loc în societate în ultimele decade au fost însoțite și de schimbări în sfera familiei.

De asemenea, de-a lungul timpului, familiile au cunoscut o evoluție și datorită transformărilor sociale, a modificării moravurilor, tradițiilor și obiceiurilor, familia și societatea influențându-se puternic reciproc.

Crizele din societate se reflectă în relațiile dintre membrii familiei, marcând comportamentul partenerilor, raporturile dintre copii și părinți și raporturile acestora cu societatea, factorii economici și sociali având în zilele noastre o influență deosebită asupra constituirii familiei, relațiilor dintre soți, relațiilor dintre părinți și copii, divorțurilor etc., conducând frecvent la acutizarea crizelor familiale, apariția divorțurilor corelate cu infidelitatea, apariția unor mari deficiențe în raporturile părinți - copii, apariția sau creșterea violenței între membrii familiei, scăderea natalității și creșterea numărului de abandonuri. Studiile sociologice arată că familiile tinere sunt afectate de tranziția economică și socială prin șomaj, insecuritate la locul de muncă, insatisfacție ocupațională, datorii acumulate, insatisfacție față de venituri, sărăcie, lipsa locuințelor sau locuințe necorespunzătoare, nesiguranță economică, reducerea activităților de timp liber, dificultăți de acoperire a cheltuielilor pentru creșterea și educarea copiilor.

În plan global, asistăm la o dezintegrare a conceptului de familie, unii viitorologi preconizând chiar dispariția familiei clasice.

Cu toate acestea, în România postdecembristă specialiștii constată o revalorizare a familiei, care conferă individului un sentiment de securitate, un mediu moral și ordonat, prin contrast cu mediul haotic din societatea de tranziție.

Alvin Toffler considera că singura soluție pentru restabilirea familiei nucleare este "înghețarea progresului tehnologic, blocarea serviciilor, împiedicarea mobilității sociale, standardizarea normelor sociale, limitarea activității femeilor în gospodărie, prelungirea dependenței tinerilor față de părinți și intensificarea controlului nașterilor".

Evident, acest lucru pare utopic în prezent și probabil că nu se va pune în aplicare niciodată, însă există o serie de alte măsuri ce pot fi luate pentru reducerea amenințărilor la adresa siguranței familiei, măsuri legislative, instituționale, financiare, economice, educaționale și culturale care, conjugate, constituie o importantă parte din obiectivul unei bune guvernări și un start pozitiv pentru ca familiile să aibă ca fundament principii morale sănătoase, ce vor conduce la familii echilibrate, la formarea sănătoasă a tinerilor în familie și la înlăturarea posibilelor dezechilibre economice, a violenței și abuzurilor.

Schimbările din familia modernă modifică conceptul de familie, în sens clasic, și acoperă astăzi realități diferite de cele caracteristice generațiilor precedente.

De exemplu, apare familia monoparentală.

Tot mai mulți adulți își cresc copiii singuri, fără a avea alături un partener (soț/soție), pe al cărui ajutor să se poată bizui.

Un alt fenomen îl reprezintă mamele adolescente care, în proporție de 50%, sunt necăsătorite în Franța, Germania și Anglia.

În țările dezvoltate, 50% din femeile cu vârste între 20-24 de ani preferă o uniune consensuală.

În România, chiar dacă procentul este mult mai mic, acesta este în creștere, iar rata nupțialității (6,6) este mai mare decât în țările UE.

Familia naturală, tradițională, se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert, în toată Europa, astfel încât criza familiei este percepută ca simptom al crizei civilizației occidentale, o criză a societății contemporane însăși.

Statisticile demografice arată că în Europa scade numărul căsătoriilor (în Uniunea Europeană: 5 căsătorii la 1 000 de persoane) și crește numărul divorțurilor, mai ales în Europa Occidentală.

Copii mai puțini, iar bătrâni mai mulți: un continent care îmbătrânește și care nu prezintă semne majore de dinamism demografic - aceasta este imaginea actuală a Europei.

Cauzele sunt multiple și complexe: mutații de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatice accelerează fenomenul de secularizare, ca pierdere a dimensiunii sacre a vieții, și intensifică în mod alarmant mentalitatea individualistă exacerbată, mercantilă, narcisistă și nihilistă.

Absența idealului pe termen lung și a valorilor creează adesea în om sentimentul vidului, al singurătății și al abandonului, determinând mulți oameni să se refugieze în practica drogului, violenței, în sectarism și suicid.

Criza familială este definită ca orice situație care induce apariția stresului în familie, a tensiunilor între membrii ei, amenințând coerența familiei sau având ca rezultat ruperea ei.

Criza poate constitui un punct de cotitură în viața unei familii și rezolvarea ei nu este de obicei posibilă prin mijloace comune.

Crizele familiei afectează în special adulții familiei, dar și copilul, martor și victimă inocentă, care nu este ocolit de repercusiuni.

De exemplu, divorțul părinților este precedat de o lungă perioadă de reproșuri și nemulțumiri care macină relațiile dintre soți și el devine, în final, unica alternativă logică a unei situații ajunse aparent fără ieșire.

Sărăcia, șomajul, boala cronică a unui membru al familiei, boala psihică a unuia dintre părinți se adaugă la completarea unor situații generatoare de tensiuni intrafamiliale.

În societatea contemporană se pare că familia tinde să se limiteze tot mai mult la micul grup pe care îl formează mama, tatăl și copiii, trăind sau, mai exact, locuind sub același acoperiș.

Nucleul familial tată-mamă-copii îndeplinește unele funcții importante privind comunitatea națională.

Îndeplinește, de asemenea, unele funcții care-i privesc pe părinți: el contribuie mai cu seamă la determinarea statutului lor de adulți și la configurarea unor aspecte importante ale personalității lor. Dar funcția cea mai importantă este aceea față de copil, funcția de creștere și de educare a sa.

Creșterea copiilor presupune asigurarea de către membrii adulți a diodei familiale, a acelor condiții de mediu (locuință, hrană, îmbrăcăminte) care să facă posibilă dezvoltarea normală a organismului copilului.

Ca proces însă, aceasta nu se rupe de educare, pentru că, simultan creșterii, se înregistrează dezvoltarea psihică a copilului, structurarea personalității sale și asupra acestora educația în familie are o deosebită importantă.

Familia, ca celulă socială, este cea căreia îi aparține la început copilul, apoi cea care îl întovărășește permanent și cu influențe constante în întreaga sa existență școlară și postșcolară.

Influența pe care o exercită familia în plan educativ asupra dezvoltării copilului este majoră.

Copilul, ființă plastică, înzestrată cu un uimitor potențial de dezvoltare, foarte receptiv la influențele externe - pozitive sau negative - nu este un adult în miniatură, ci doar "un candidat la umanizare''.

El trebuie socializat și umanizat.

Fundamentarea personalității sale se realizează în mare măsură în sânul familiei, care reprezintă deopotrivă "universul'' afectiv, social și cultural al viitorului adult.

Concepția educativă, stilul și metodele "pedagogice'' adoptate mai mult sau mai puțin spontan, dar practicate zi de zi de către părinți, sub forma cerințelor și a atitudinilor față de copil, joacă un rol însemnat în formarea personalității acestuia.

Trăsăturile și coordonatele personalității se cristalizează după modelul și natura situațiilor trăite nemijlocit, repetat și intens de către copil în mediul familial, care este considerat - prin funcția sa centrală de creștere și educare - locul de inserție a copilului în societate și în cultură.

Atitudinile părintești au consecințe durabile asupra personalității în formare.

Din această cauză, singura atitudine validă în educarea copilului este cea de acceptare a lui.

Ea presupune, înainte de toate, o dragoste "rațională'' și spontană față de copil, fără slăbiciuni și răsfăț, o dozare optimă a frustrărilor adaptative, în raport cu trebuința de autonomie a copilului.

Dacă în alte culturi creșterea și educarea copiilor este o problemă a întregii comunități, la noi părinții sunt de cele mai multe ori singuri, adesea fără niciun ajutor.

De aceea, uneori, părinții consideră educația copiilor dificilă, atunci când copilul prezintă un comportament care pentru ei este inacceptabil.

În astfel de cazuri părinții sunt iritați, se supără sau se simt neputincioși.

Familia și școala, instituții cu rol fundamental în crearea spiritului social, trebuie să-și asume din nou rolul lor de nucleu în jurul căruia să se poată construi o bază durabilă pentru edificarea societății viitoare.

În condițiile social-economice actuale se manifestă două tendințe contradictorii: părinții sunt îngrijorați de viitorul copiilor lor, dar, în același timp, nu mai au timp și răbdare să acorde atenție problemelor acestora.

Relația lor cu școala este ignorată sau evitată, acțiunile educative ale celor două instituții exercitându-se oarecum paralel.

Este o sarcină a școlii, a personalului didactic, să identifice situațiile problematice din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative ale acestora în formarea elevului și mai ales să conștientizeze faptul că relația de colaborare școală - familie este determinantă în obținerea performanțelor școlare.

La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, inițiativă susținută și de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua Familiei Române.

Omagierea în România a zilei de 15 mai, ca zi internațională de evocare a valorilor familiale, reflectă importanța pe care țara noastră și întreaga comunitate națională o acordă familiei, precum și politicilor publice familiale.

Dacă ne raportăm la istorie, atât în România, cât și în lume, constatăm valoarea familiei ca celulă de bază a speciei umane, drept una dintre cele mai vechi și mai stabile forme de comunitate umană.

Chiar și azi, la marea majoritate a popoarelor, familia rămâne cea mai fidelă purtătoare a tradițiilor culturale și a promovării valorilor morale și naționale.

Sub aspectul relaționării în familia modernă, asistăm la o flexibilizare a rolurilor și la mutații de autoritate între parteneri, fie că sunt soți sau părinți.

Rolul bărbatului ca model unic, dominant, așa cum se întâmplă în familia tradițională, "capul care decide" atât în privința hotărârilor care vizează viața conjugală, cât și cea parentală, începe să fie preluat și de femeie.

Familia românească a suferit o serie de schimbări majore de-a lungul celor aproape 20 de ani de la Revoluția din 1989.

Trecerea la economia de piață, trecerea la un alt stil de viață a tuturor au pus familia românească în fața unor probleme noi, pe care, cu greu, mulți încearcă să le depășească.

Violența casnică a crescut alarmant într-o societate generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie, iar femeile - partea vulnerabilă din cadrul familiei - sunt direct afectate.

În orice țară, sănătatea și prosperitatea societății sunt direct legate de bunăstarea părților ei componente - celula familiei.

În România se fac eforturi mari pentru a îmbunătăți legislația în domeniul protejării familiilor - în special a celor tinere - pentru eliminarea violenței în familie, a abandonului familial, precum și combaterea traficului de femei, a exploatării muncii la negru (îndeosebi a minorilor) și a consumului de droguri.

În țara noastră, din păcate, fenomenul violenței în familie există cu adevărat și nu poate fi ignorat de către nimeni.

Trebuie înregistrate progrese în înțelegerea și rezolvarea problemelor familiei, pentru că fenomenul violenței în familie nu are granițe economice, geografice, culturale sau religioase.

Agenția Națională pentru Protecția Familiei promovează valorile familiale ale națiunii în sincronie cu recomandările organismelor internaționale privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului: dreptul la viață, dreptul la demnitate și combaterea formelor de discriminare față de membrii familiei.

Conform art. 9 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, Agenția are următoarele atribuții:

elaborarea, fundamentarea și aplicarea strategiei și a programelor în domeniul îngrijirii și protecției victimelor violenței în familie;

controlarea aplicării reglementărilor din domeniul propriu, precum și al activității unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sa; instruirea, autorizarea și coordonarea activității profesionale a asistenților familiali; organizarea de cursuri de cunoaștere a formelor de violență în familie; înființarea de centre de recuperare pentru victimele violenței în familie; înființarea de centre de asistență destinate agresorilor etc.

Datele statistice ale Agenției Naționale pentru Protecția Familiei au arătat o creștere a cazurilor de violență în familiile cu concepții tradiționale, concepții amendate de comunitatea internațională.

Statutul superior al bărbatului și legitimitatea folosirii violenței asupra femeii, copilului sau bătrânului, în baza acestui statut este o atitudine depășită, dar și condamnată.

Educația în spiritul respectului membrilor familiei și demnității omului constituie forma cea mai eficientă de prevenție a violenței.

Violența casnică a crescut alarmant în contextul unei societăți generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie.

Femeile sunt, în mod evident, partea vulnerabilă din cadrul familiei, un fapt bine demonstrat de mass-media și de statisticile existente.

Violența domestică asupra femeilor reprezintă o amenințare permanentă, însoțită sau nu de o rănire fizică sau psihică în cadrul relației cu partenerul, indiferent dacă sunt sau nu căsătoriți legal sau dacă există raporturi de familie între ei, dacă au același domiciliu.

Conform legii, violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material și, în același timp, împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.

Atacul fizic sau sexual poate fi însoțit de intimidări sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor care aparțin victimei, izolarea de prieteni, familie sau alte potențiale surse de sprijin, amenințări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor surse de îngrijire și protecție.

Politica familială, ca disciplină normativă, cuprinde în demersul ei mai multe elemente, precum analiza structurală si diagnoza problemelor, stabilirea obiectivelor și fixarea cadrului cronologic, selecția instrumentelor adecvate și disponibile și evaluarea (posibile consecințe, gradul de acoperire a obiectivelor, costuri, beneficii etc.).

Politica familială trebuie să aibă în vedere:

  • prevenția și ameliorarea aspectelor negative imediate în viața de familie, dar să permită și o abordare pozitivă, de inovare și de atingere a unor obiective de perspectivă;
  • susținerea familiilor care nu pot câștiga venitul minim stabilit ca prag oficial al sărăciei contribuie la ridicarea nivelului de trai al acestor familii, fără a le scoate însă din statutul de sărăcie;
  • simpla creștere a cheltuielilor sociale, fără a crește eficienta utilizării lor, nu este o soluție (bineînțeles, nici reducerea lor);
  • strategia veniturilor (redistribuirea) ameliorează temporar situația familiilor cu dificultăți materiale, dar poate avea consecințe negative asupra stimulării economice. Această zi constituie un moment de reflecție asupra importanței pe care o are familia în societate și asupra politicilor economice și sociale de susținere a familiei.

Bunăstarea unei societăți și binele comun depind într-o foarte mare măsură de buna funcționare a familiei, care constituie una din structurile sociale fundamentale ale societății și totodată un simbol al responsabilității sociale, dat fiind faptul că familia și climatul familial își pun amprenta asupra comportamentului viitor al oamenilor în societate, a valorilor pe care le respectă și promovează, asupra modului de raportare la societate.

Dincolo de toate transformările prin care familia a trecut de-a lungul timpului, dincolo de toate vicisitudinile întâmpinate, există niște constante ce au caracterizat și caracterizează o adevărată familie, pe care atât de bine le-a exprimat Petre Țuțea spunând: "În familie trebuie să stăpânească iubirea, voința zămislirii, ordinea, conștiința datoriei.

Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumusețea idealului comun."

Ziua Internațională a Familiei ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de sărbătoare, de liniște și pace în cadrul fiecărei familii.

Familia, purtătoare de valori și promotoarea respectului și a demnității umane, rămâne stâlpul evoluției umanității, busola morală de orientare pentru fiecare dintre noi în momentele cele mai dificile ale vieții.

Să ne respectăm așadar și să manifestăm înțelegere și toleranță față de fiecare membru al familiei din care facem parte.

Sentimentele noastre de stimă, dragoste și respect față de cei apropiați vor genera iubire și recunoștință, ce se vor revărsa asupra stării de bine a familiei noastre de azi și de mâine.

Cornel Popa (PNL) - declarație politică având ca titlu Am dreptul să muncesc sau nu? (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Cornel Popa:

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Am dreptul să muncesc sau nu?".

Sunt, ca și dumneavoastră, într-o continuă așteptare de cinci luni de zile.

Mi s-a spus că voi traversa o perioadă grea, ca cetățean al acestei țări, dar că Guvernul are soluții, are pârghiile necesare să depășească această situație.

Am răsuflat ușurat... doar pentru câteva zile, pentru că exact când ne pregăteam să ne adaptăm noii guvernări, a venit prima dintre soluțiile ce doreau să rezolve o prioritate înscrisă în Programul Guvernului Boc: interzicerea cumulării pensiei cu salariul, stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008.

Am înțeles atunci că domnul Boc a venit la Palatul Victoria cu acest gând: cum să fac să suporte tot românul, săracul, povara asigurării bugetului de stat?!

Acesta a fost doar începutul, pentru că toate măsurile care au urmat au fost din aceeași familie, a degringoladei și a pasării responsabilității.

Eu înțeleg, desigur, necesitatea economisirii la toate capitolele, dar resping categoric, domnilor guvernanți, să intrați cu bocancii în viața românului, să-l puneți la zid, să-l condamnați la economie într-o Românie care își cântă bogăția într-un imn costisitor al turismului.

N-aș vrea să mă depărtez de tema cumulării pensiei cu salariul.

Izvorâtă dintr-un raționament aparent logic, acela al plafonării unor câștiguri materiale uriașe ale unor pensionari de lux, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008 a afectat de fapt alți pensionari, pentru care un ban în plus pe lângă pensie înseamnă garanția că au totuși cu ce să-și plătească medicamentele sau întreținerea.

Atunci, mă întreb: ce fel de soluție este aceasta?

Din fericire, societatea civilă a reacționat prompt, atacând măsura și criticând înjosirea pensionarilor mulți și săraci, ba chiar Avocatul Poporului a înaintat Curții Constituționale e excepție de neconstituționalitate, fapt adoptat de Curte cu unanimitate de voturi.

Decizia este definitivă și obligatorie, pentru că respectiva ordonanță îngrădea dreptul la muncă al românilor.

Aflu însă faptul că domnul Boc persistă în greșeală, promițând de data aceasta o lege privitoare la cumularea pensiei cu salariul.

Respectiva lege menține prevederile ordonanței-teroare, ba chiar vine cu motivații.

Citez: "Situația economico-financiară internă și internațională dificilă impune adoptarea unor măsuri urgente în vederea reducerii cheltuielilor bugetare." În traducere: este grav, fraților, atât de grav, încât vom trăi din pensiile și salariile voastre!

Ce este cu adevărat strigător la cer este faptul că Guvernul ne cere sacrificii, dar ne ia dreptul la muncă, ne cere stimularea economiei, dar ne taie puterea de cumpărare, ne vrea eroi pe altarul crizei economice, dar ne lasă fără arme și protecția necesară.

Eu vreau să știu atât, în această a cincea lună de guvernare crizată, gripată și cu picioarele tremurânde din cauza recentului cutremur: pensionarul are dreptul să muncească sau nu?

Ce-i mai pregătiți? Ce noi roluri îi mai dați în filmul "Salvarea României"? Răspunsul s-ar putea să-l intuiesc: suspendați pe moment condamnarea la sărăcie, pentru că intrăm într-o frumoasă și senină campanie electorală, nu-i așa? Perfect.

Pensionarii, fără să aibă dreptul la cumul și la acumulare, pot să doarmă liniștiți, Guvernul lucrează pentru ei...

Vă mulțumesc.

Emilian-Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Balon de încercare sau, doar, o mare gogoriță?(declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Declarația mea politică se intitulează "Balon de încercare sau, doar, o mare gogoriță?".

O scorneală a început să circulă în presă:

Daniel Dăianu - prim-ministru, Emil Boc - ministru al justiției și imaginea publică a lui Băsescu relansată astfel în perspectiva alegerilor prezidențiale din noiembrie.

Nu vreau să spun că domnul Emil Boc nu merită să fie schimbat, având în vedre contraperformanțele Guvernului pe care îl conduce în marș triumfal spre confirmarea deplină a recesiunii.

Dar în niciun caz nu i se cuvine portofoliul justiției, după gafele monumentale cu acele acte normative respinse de Curtea Constituțională.

Nici că domnul Daniel Dăianu nu ar fi bun de prim-ministru nu vreau să spun.

Ba, dimpotrivă! Numai că am puternice motive să mă îndoiesc de faptul că Domnia Sa va face pactul cu diavolul spre a pune umărul la relansarea unui Traian Băsescu aflat acum în cădere liberă.

Și nici nu cred că domnul Dăianu ar fi capabil să dea dovadă de o trăsătură de caracter pe care nimeni nu i-a descoperit-o până acum, și anume meschinăria de a se răzbuna pentru faptul că nu a mai fost inclus în lista de candidați a partidului său pentru alegerile europarlamentare din iunie. Așa stând lucrurile, nu pot decât să concluzionez că avem de a face ori cu un balon de încercare, ori cu o mare gogoriță.

Ovidius Mărcuțianu (PNL) - declarație politică având ca titlu Omul, agricultura și criza (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

Declarația politică este intitulată "Omul, agricultura și criza".

De o generație întreagă, România este bântuită de crize.

De la cel de-al Doilea Război Mondial, el însuși o criză de proporții, trecând prin naționalizare, CAP-izare, revoluții culturale și alte necazuri ale degradării umane, am ajuns la criza mondială.

O criză care a început rău și care, așa cum afirmă mai marii zilei, nu știm când se va sfârși.

Bătând drumurile județului Neamț, un bătrân, pensionar, spunea că din pensie, după ce plătește întreținerea, curentul, telefonul și alte taxe către stat, îi mai rămân bani pentru a cumpăra câteva medicamente și trei felii de pâine cu margarină.

Spunea că organismul nu consumă energie dacă stai ziua la orizontală, pentru a supraviețui.

Preferă să supraviețuiască jumătate mort, până bunul Dumnezeu îi va lua zilele.

Nu crede că actuala coaliție îi va aduce zile mai bune.

Asemenea exemple au devenit, de când actuala coaliție ne conduce, o normalitate cotidiană și nu se adresează numai bătrânilor.

De boala subnutriției sunt afectați foarte mulți dintre cei mici.

Există foarte mulți români conștienți de pericolul sus-menționat.

Cum să numim această criză? Că este și una "alimentară" o știm.

Dar este și una de iresponsabilitate. Coaliția actuală nu este în stare să pună pe hârtie un program special de "dezvoltare a agriculturii" și hrănire ieftină a populației.

Toate semnalele care vin de "sus", ca de exemplu reducerea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la aproape 1% din PIB, nu aduc decât declarații sforăitoare despre programul anticriză, care va duce "cândva" la bunăstarea populației.

Nu există nicio strategie, niciun proiect de refacere a structurilor din agricultură, de formare a piețelor și de dezvoltare a inițiativei particulare.

Agricultura zace într-o amorțire foarte periculoasă.

Se merge pe principiul "scapă cine poate", aplicându-se legea lui Darwin asupra evoluției speciilor.

Dacă lucrurile merg tot așa, conducătorii actuali se vor conduce pe ei înșiși.

Lipsa de gospodărire a țării, lipsa de interes pentru populația țării sunt foarte evidente la actuala coaliție.

Agricultura și agricultorii au nevoie de guvernanți care să iubească pământul românesc.

Până atunci, vor rămâne niște disperați, care vor pune întrebări fără răspuns, ca într-un dialog infinit al surzilor.

Întreb actuala coaliție:

De ce urăște atât de mult țăranul român?

De ce îl lasă de izbeliște în această perioadă de criză?

Vă mulțumesc.

Marius-Petre Nicoară (PNL)- declarație politică având ca subiect actuala guvernare a României (declarație politică neprezentată în plen).

Domnul Marius Petre Nicoară:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Sloganurile din campania parlamentară ale PSD-ului - "Tu, înainte de toate!" - și PD-L-ului - "Ei cu ei, noi cu voi" - se pot traduce, în actualul context al rezultatelor din ultimele cinci luni ale coaliției guvernamentale, în "Ei cu ei înainte de toate".

Pornind de la acest tip de mesaj pe care ar fi trebuit să-l transmită liderii celor două partide către electorat în prag de europarlamentare, observăm interesul personal al foștilor feseniști (PSD și PD-L) de a rămâne uniți pentru lupta în jurul ciolanului puterii.

Uniți, ce-i drept, doar de ochii opiniei publice... fiindcă foamea de bani și sfere de influență economică îi fac și pe unii, și pe alții să dea dovadă de un egoism extrem și de un individualism feudal.

Chiar dacă nu se înțeleg pe multe din măsurile guvernamentale propuse, liderii social-democrați și cei așa-zis democrați-liberali se luptă pentru a păstra o falsă armonie politică, totul pentru considerentul de a rămâne la putere și a avea control asupra banului public, folosit numai și numai în interesul clientelei politice.

Toate aceste atitudini ale actualei puteri creează efecte negative atât asupra imaginii externe a României și asupra procesului economic național, cât și asupra opiniei publice naționale.

Incapacitatea conducerii PSD-iste, cât și a celei democrate de a găsi soluții economice eficiente (și nu doar populiste sau de "dragul puterii") are efecte dezastruoase asupra guvernării țării noastre, efecte care, cumulate cu criza economică prognozată pentru acest an, vor conduce la o stare de faliment economic, social și instituțional a statului român. Mesajele din ultima perioadă ale domnilor Boc, Blaga, Berceanu, Vanghelie, Dragnea, Ponta, Mitrea dovedesc că și atunci când ne mint pe față - cum că în Coaliție e lapte și miere și doar "răutatea" oligarhilor de liberali și a mass-mediei strică această imagine - nu reușesc să ascundă realitatea războiului de gherilă politică ce are loc la nivel guvernamental.

Ca să distragă atenția de la această situație, atât domnul Boc, cât și anumiți lideri PSD caută țap ispășitor privind proasta gestionare a țării în fostul Guvern Tăriceanu, folosind până la saturație celebra frază de propagandă bolșevică a "grelei moșteniri lăsate de Guvernul anterior".

Colac peste pupăză, apar și declarațiile domnului Mircea Geoană care, ca și cum nu ar fi cunoscut realitățile economicosociale ale României din ultimii cinci ani, ne avertizează că vom risca să pierdem fonduri europene din cauza deficitului excesiv realizat de Guvernul liberal în 2008.

Stimați colegi, dorind să vă împrospătez puțin memoria, aș reaminti atât domnului Geoană, cât și domnului Boc că, după ce Guvernul Tăriceanu a negociat cu Comisia Europeană și cu alte foruri importante de la Bruxelles metodologia și formalitățile necesare privind modul de accesare a fondurilor europene de către România, Guvernul Boc (sau mai bine spus Guvernul Băsescu - Geoană) nu a fost capabil să impulsioneze absorbția acestor fonduri în interiorul țării, tot ce s-a făcut în ultimele cinci luni a fost doar semnarea contractelor de finanțare pentru proiectele depuse și declarate eligibile în perioada 2007-2008 pe FEADR (Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) prin PNDR

(Programul Național de Dezvoltare Rurală), pe FEDR (Fondul European de Dezvoltare Regională) prin Programele Operaționale Regionale aferente sau pe FSE (Fondul Social European).

Actualii guvernanți se laudă cu realizările și munca tehnică depusă de alții, adică de Guvernul liberal.

Urmașii FSN-ului nu sunt capabili să atragă noi fonduri europene aferente României, în afara celor existente, și nici măcar să păstreze axele de finanțare ce se derulează în acest moment.

Demiterea specialiștilor în afaceri europene pregătiți la Bruxelles, care nu aveau culoare politică (în special culoarea roșie și portocalie), și înlocuirea lor cu activiști de partid (unii dintre ei specializați în fraudarea Fondurilor Europene de Pre-aderare, SAPARD sau PHARE, din perioada 2001-2004, cunoscuți mai ales din cauza unor scandaluri mediatizate la nivel european) îngreunează procedura accesării și implementării politicilor europene pentru reformarea sistemului instituțional românesc.

Din cauza acestor aspecte, și nu a falselor impresii lăsate de politicienii social-democrați și democrat-liberali România riscă să-i fie diminuate sumele europene alocate pentru proiectele de revigorare economică, socială, instituțională și morală.

Stimați colegi, nu deficitul excesiv - fals interpretat de politicienii puterii doar pentru interesul propriu - duce la diminuarea sau, eventual, la blocarea accesării banilor europeni, ci lipsa de soluții, de specialiști care să explice liderilor din Uniunea Europeană tranziția acestui deficit ce poate fi eliminat prin eficientizarea și implementarea cât mai continuă și în profunzime a programelor de finanțare acordate României.

În schimb, liderii guvernării actuale și apropiați din grupul lor de clienți politici transmit mesaje împotriva interesului populației active și întreprinzătoare din această țară, de genul: "României ar trebui să i se blocheze accesul la fondurile europene."

Dacă cu astfel de opinii ne facem lobby la nivel european, atunci chiar ne apropiem de falimentul societății românești.

Vorba Sfântului Apostol Matei care a spus, într-o epistolă a sa, o maximă ce s-ar potrivi politicii actuale românești, în special reprezentanților actualei puteri:

"Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățiți partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie." (Sf.

Apostol Matei - Capitolul 23)

Domnilor guvernanți, nu uitați aceste cuvinte și, în special, învățați să tratați cu respect acest popor și nu-l batjocoriți, așa cum ați făcut de fiecare dată când ați fost la putere.

Vă mulțumesc.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 19 iulie 2019, 22:37
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro