Attila-Zoltán Cseke
Attila-Zoltán Cseke
Ședința Senatului din 18 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.70/28-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 18-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 18 mai 2009

4. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  4.4 Cseke Attila-Zoltan (UDMR) - declarație politică având ca titlu "Avem un sistem medical: ce facem cu el?";

Domnul Mircea-Dan Geoană:

................................................

Domnul senator Attila Cseke,din partea Grupului parlamentar al UDMR.

În continuare, pe lista senatorilor PD-L, domnul senator Gabriel Mutu, care a și depus declarația politică la secretariatul ședinței.

Domnul Cseke Attila-Zoltan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Avem un sistem medical: ce facem cu el?".

Doamnelor și domnilor senatori, există o vorbă des întâlnită în societatea românească, doar la avocați sau la medic să nu ajungi.

Dacă în privința avocaților, conținutul acesteia este ușor de înțeles, nimeni nedorind să ajungă în instanța de judecată și să aibă litigii, în ceea ce privește medicii și sistemul medical situația este puțin diferită și merită a reflecta mai mult asupra acesteia. Sigur, unul dintre aspectele determinate în această adversitate este de înțeles, deoarece în marea majoritate a cazurilor ne prezentăm la medicul de familie sau de specialitate doar atunci când simțim că ceva nu este în regulă cu sănătatea noastră.

Dacă doar acesta ar fi motivul repulsiei cetățeanului față de sistemul sanitar, ar fi totul în regulă.

Din păcate, motivele sunt mult mai diversificate, iar problemele sistemului sanitar deosebit de ample, începând cu probleme de finanțare ale sistemului de decontare a cheltuielilor medicale de către CNAS, insuficiența infrastructurii sanitare și ajungând până la intervenția politicului în luarea unor decizii ce ar trebui să țină cont de tagma profesională.

Să începem cu ceea ce este, poate, cel mai ușor de înțeles.

Suntem membri ai Uniunii Europene din 2007 și reglementările comunitare ar trebui să fie transpuse, să predomine în legislația internă și în materia sistemului medical.

Dar nu avem nici măcar formulare pentru acordarea de servicii medicale pe teritoriul României cetățenilor Uniunii Europene.

Doar unul singur pentru prescrierea de medicamente este armonizat cu normele europene, dar care ne relevă că noi suntem întotdeauna mai catolici decât papa.

În timp ce la date personale pentru cetățeni europeni se trece numărul cardului european, la cei din SUA numărul pașaportului, pentru cetățenii români se trece codul numeric personal.

De ani de zile suntem singura țară comunitară care nu a introdus încă numărul de asigurat pentru cetățenii săi.

Astfel, noi folosim codul numeric personal și în acest domeniu, deși este cel puțin dubioasă, ca să nu spun ilegală, folosirea lui.

Că doar ne-am obișnuit deja ca CNP-ul nostru să fie cunoscut începând cu poștașul și până la casierul de cablu TV, de toată lumea.

În acest domeniu avem un paradox și cred că suntem unici și în această privință.

Dumneavoastră, stimați colegi, vă cunoașteți contractul de asigurare încheiat cu CNAS și drepturile și obligațiile trecute acolo?

V-a trimis vreodată CNAS-ul vreo înștiințare cu privire la conținutul și posibilitățile de exercitare a celor prevăzute în acel contract? Sunt sigur că alături de marea majoritate a cetățenilor români - ca să nu spun toți cetățenii români - suntem în situația că, deși am încheiat un contract de asigurat, nu cunoaștem niciun cuvânt din prevederile acestuia.

Dar să trecem și la fapte concrete, să vedem ce se întâmplă în sistemul sanitar românesc.

Vom găsi anomalii destule despre care am putea discuta săptămâni întregi.

Plata serviciilor medicale către spitale se face pe bază de contract, în care tarifele sunt stabilite nu pe baza analizei cheltuielilor reale, cum ar fi logic și corect, ci pe baza fondurilor disponibile.

Principiul merită a fi studiat, deoarece, pe lângă faptul că lipsește fundamentarea tarifelor pe baza cheltuielilor reale, sistemul aduce uneori inegalități în plăți - crunte pe alocuri, chiar absurde - dependente de unele criterii, cum ar fi sexul sau vârsta pacientului.

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului prevede expres că nu se poate face discriminare între persoanele aflate în situații similare pe baza sexului sau vârstei, ceea ce ar presupune că și în privința finanțării acest principiu ar trebui respectat.

Astfel, dacă două persoane sunt internate în spital cu aceeași boală și sunt îngrijite cu același tratament, având aceleași nevoi pentru vindecare, spitalul primește câteodată finanțare diferită după sexul și vârsta pacienților.

Există situații când, pentru vindecarea unei persoane de 30 de ani, utilizând același tratament, se plătește mai mult decât pentru un caz similar al unei persoane de 60 de ani.

Aceasta deși, dacă ne gândim mai bine, este mult mai greu și complex să tratezi o persoană mai înaintată în etate care, din cauza vârstei, poate prezenta multiple probleme.

Pentru două persoane de aceeași vârstă, în cazul cărora pentru vindecare a fost nevoie de aplicarea aceluiași tratament, avem câteodată alte surprize:

Casa Națională de Asigurări de Sănătate plătește mai mult în cazul unei femei decât în cazul unui bărbat.

Aș putea spune imediat că ar trebui să fie exact invers, deoarece toate statisticile de pe plan mondial arată că mortalitatea este mai mare în rândul bărbaților decât al femeilor, deci salvarea bărbaților ar trebui să fie primordială.

Nu voi afirma acest lucru dintr-un simplu motiv, această discriminare în plată după sexul și vârsta pacientului trebuie să înceteze.

Pentru același tratament, trebuie să existe același nivel de plată, indiferent de sexul sau vârsta pacienților.

Anomalii grave apar însă la modalitățile de calcul și în alte privințe.

De exemplu, pentru un bolnav cu infarct miocardic, CNAS plătește mai puțin dacă bolnavul este salvat decât dacă acesta decedează, adică să înțelegem bine: cazul salvat valorează mai puțin decât cel decedat, dăm mai puțin unităților medicale dacă salvează vieți omenești, poate chiar după un tratament îndelungat, decât dacă nu reușesc acest lucru și pacientul decedează. Există un singur domeniu în care în anii anteriori s-au întreprins demersuri vizibile și s-a îmbunătățit considerabil infrastructura, și anume aceea de dotare a serviciilor de ambulanță și SMURD cu mijloace de transport performante.

Lucrurile bune merită și ele a fi punctate.

Eu sunt bihorean, stimați colegi, și, astfel, nu-mi este greu să vă descriu cam care este percepția asupra sistemului medical al cetățeanului de la frontiera de vest a României.

Dar să vorbească și aici faptele.

Un fenomen foarte des întâlnit și deosebit de perpetuat cu tendință de creștere vertiginoasă este cel al plecării în străinătate a cetățenilor români pentru a beneficia de tratament medical.

Cel mai grav este însă că cei mai mulți dintre viitorii părinți preferă să pregătească venirea pe lume a copilului lor și nașterea propriu-zisă în alte țări, în special în Republica Ungară.

Motivul acestui pelerinaj medical este simplu: condițiile și serviciile medicale sunt mult superioare în țara vecină față de noi.

La toate aceste absurdități ilogice ce le poți întâlni în sistemul sanitar, pune capac și politizarea acestuia.

Parcă nu ar avea destule probleme acest segment de activitate, îi mai aducem și noi, politicienii, cireașa de pe tort, prin schimbarea, nu de mult, a mai multor manageri de spital.

Motivele demiterii uneori sunt chiar hilare.

Astfel, a demite un manager de spital din cauza faptului că ar fi depășit costul mediu pe zi de spitalizare sau procentul cheltuielilor cu medicamentele din totalul cheltuielilor spitalului, mi se pare a pune în pericol actul medical necesar și responsabil.

Alți manageri de spital au fost demiși pentru încălcarea ratei de utilizare a paturilor de spital și din fiecare secție.

Adică să înțelegem că nu au fost destui bolnavi care să umple spitalul.

Există însă și exemplul contrar: a fost demis un manager de spital care a contractat 844 de paturi pentru 2008, dar a folosit 925.

În loc să-l felicităm că a tratat mai mulți bolnavi cu aceleași resurse financiare, noi îl demitem.

Mi se pare totuși strigător la cer acest mod de a aborda lucrurile.

Oare ce trebuia să facă managerul respectiv? Să refuze internarea doar pentru că a contractat un anumit număr de paturi?

Până nu vom înțelege cu toții, stimați colegi, că în sănătate sunt alte reguli decât cele care guvernează în politică, până nu vom desființa aberațiile, modul de decontare a cheltuielilor din sistemul medical și nu vom face demersuri urgente pentru îmbunătățirea condițiilor desfășurării actului medical, va circula mai departe acea vorbă doar la avocat și la medic să nu ajungi.

Și bolnavii vor tinde să-și rezolve problemele medicale în alte țări, care oferă condiții mult mai bune pentru tratament, iar mamele din România vor pleca în continuare într-un veritabil pelerinaj medical în Ungaria sau alte țări pentru a naște.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 23 august 2019, 0:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro