Doina Silistru
Doina Silistru
Ședința Senatului din 18 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.70/28-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 18-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 18 mai 2009

4. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  4.24 Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu "15 Mai - Ziua Internațională a Familiei" (declarație politică neprezentată în plen);

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică se intitulează "15 Mai - Ziua Internațională a Familiei". Ziua de 15 mai a fost declarată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională a Familiei, printr-o rezoluție dată în septembrie 1993 (Rezoluția nr. 47/237 din 20 septembrie).

Anul 1994 a fost Anul Internațional al Familiei, dedicat unei mai bune înțelegeri a problemelor familiei și unei îmbunătățiri a capacității țărilor de a rezolva aceste probleme prin politici corespunzătoare.

Printr-o hotărâre a Guvernului, și în România "Ziua Familiei Române" este marcată începând din anul 1994 - Anul internațional al familiei, la aceeași dată cu "Ziua Internațională a Familiilor".

Celebrarea acestei zile are o importanță deosebită în întreaga lume, mai multe state și comunități organizând acțiuni menite să contribuie la îmbunătățirea cadrului general pentru a spori rolul familiei în societate.

Această zi reprezintă o ocazie pentru sensibilizarea tuturor oamenilor de bună-credință cu privire la problemele cu care se confruntă familia în societatea prezentă, precum și pentru promovarea inițiativelor care vin în sprijinul familiei.

"Familie", în sociologie, înseamnă o grupă în care membrii familiei sunt înrudiți între ei prin legături de sânge sau prin căsătorie.

Un alt aspect este importanța economică a familiei, care este considerată celula de bază a societății umane.

Originea latină a termenului este "familia", care provine de la famulus - "sclav de casă"; înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului.

În trecut, familia era proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind, de fapt, între ei relații familiale, ci era considerată o proprietate subordonată, astfel, tatăl nefiind numit pater, ci genitor.

Familia este nucleul în care se dezvoltă și în care se conturează personalitatea umană.

Ea are meritul de a ne insufla, încă din copilărie, forța și încrederea de a reuși în viață.

Familia are mai multe funcții sociale și biologice: funcția biologică de reproducție umană a familiei este controversată.

Ca bază biologică, o familie depinde de capacitatea de reproducție (fecunditatea) soției și bărbatului.

În prezent, acest punct nu mai este concludent, deoarece o familie poate adopta copii.

Prin reproducție, de fapt, se înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației următoare.

Astfel, familia pregnează calitatea de reproducție a unei societăți.

Sunt trei funcții sociale elementare ale familiei:

  • funcția de socializare, ca și aceea de educare, prin formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea socială;
  • funcția economică, o funcție importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli;
  • funcția politică, care asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă.

Această funcție a familiei poate duce la fetișism.

Din aceste trei funcții se pot distinge și:

  • funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a familiei, prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase; - funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în Constituție și care are scopul protejării familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moștenire etc.);
  • funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei (ca sport).

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală sau, mai târziu, patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată, mamă, copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.

Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite, care sunt considerați parteneri cu sau fără copii proprii sau adoptați.

În decursul istoriei s-a diferențiat în Europa termenul de "familie mare", unde pot trăi împreună mai multe generații, sau de "familie mică", cu un număr de membri de familie mai restrâns.

Pentru fiecare din noi, familia este busola de orientare morală în diverse momente ale vieții, mediul în care se insuflă forța și încrederea în reușitele vieții, în care se perpetuează cele mai înalte valori și idei privind promovarea respectului și demnității umane.

Actualmente ne aflăm într-o perioadă de redefinire a funcțiilor familiei, a rolului fiecărui membru al acesteia în cadrul relațiilor intrafamiliale și general sociale.

De când cu noile realizări, familia se confruntă și cu un șir de provocări ale modernității: egalitatea în relațiile familiei, care include libertatea sexuală a femeii și un statut social egal cu cel al bărbatului; creșterea individualismului și a independenței; controlul nașterilor și planning-ul familial; mobilitatea socială; libertatea divorțului; influența instituțiilor sociale în activitățile familiale;

înlocuirea procesului instructiv-educativ al familiei cu sistemul școlar; fenomenul de educație inversă - admiterea realității precum că părinții au de învățat de la și împreună cu copiii lor etc.

Familia este afectată și de fenomenele negative ale violenței, abuzurilor de diversă natură, de migrația de muncă a părinților și deteriorarea contextului educațional.

Schimbările politice, economice și culturale care au avut loc în societate în ultimele decade au fost însoțite și de schimbări în sfera familiei.

De asemenea, de-a lungul timpului, familiile au cunoscut o evoluție și datorită transformărilor sociale, a modificării moravurilor, tradițiilor și obiceiurilor, familia și societatea influențându-se puternic reciproc.

Crizele din societate se reflectă în relațiile dintre membrii familiei, marcând comportamentul partenerilor, raporturile dintre copii și părinți și raporturile acestora cu societatea, factorii economici și sociali având în zilele noastre o influență deosebită asupra constituirii familiei, relațiilor dintre soți, relațiilor dintre părinți și copii, divorțurilor etc., conducând frecvent la acutizarea crizelor familiale, apariția divorțurilor corelate cu infidelitatea, apariția unor mari deficiențe în raporturile părinți - copii, apariția sau creșterea violenței între membrii familiei, scăderea natalității și creșterea numărului de abandonuri. Studiile sociologice arată că familiile tinere sunt afectate de tranziția economică și socială prin șomaj, insecuritate la locul de muncă, insatisfacție ocupațională, datorii acumulate, insatisfacție față de venituri, sărăcie, lipsa locuințelor sau locuințe necorespunzătoare, nesiguranță economică, reducerea activităților de timp liber, dificultăți de acoperire a cheltuielilor pentru creșterea și educarea copiilor.

În plan global, asistăm la o dezintegrare a conceptului de familie, unii viitorologi preconizând chiar dispariția familiei clasice.

Cu toate acestea, în România postdecembristă specialiștii constată o revalorizare a familiei, care conferă individului un sentiment de securitate, un mediu moral și ordonat, prin contrast cu mediul haotic din societatea de tranziție.

Alvin Toffler considera că singura soluție pentru restabilirea familiei nucleare este "înghețarea progresului tehnologic, blocarea serviciilor, împiedicarea mobilității sociale, standardizarea normelor sociale, limitarea activității femeilor în gospodărie, prelungirea dependenței tinerilor față de părinți și intensificarea controlului nașterilor".

Evident, acest lucru pare utopic în prezent și probabil că nu se va pune în aplicare niciodată, însă există o serie de alte măsuri ce pot fi luate pentru reducerea amenințărilor la adresa siguranței familiei, măsuri legislative, instituționale, financiare, economice, educaționale și culturale care, conjugate, constituie o importantă parte din obiectivul unei bune guvernări și un start pozitiv pentru ca familiile să aibă ca fundament principii morale sănătoase, ce vor conduce la familii echilibrate, la formarea sănătoasă a tinerilor în familie și la înlăturarea posibilelor dezechilibre economice, a violenței și abuzurilor.

Schimbările din familia modernă modifică conceptul de familie, în sens clasic, și acoperă astăzi realități diferite de cele caracteristice generațiilor precedente.

De exemplu, apare familia monoparentală.

Tot mai mulți adulți își cresc copiii singuri, fără a avea alături un partener (soț/soție), pe al cărui ajutor să se poată bizui.

Un alt fenomen îl reprezintă mamele adolescente care, în proporție de 50%, sunt necăsătorite în Franța, Germania și Anglia.

În țările dezvoltate, 50% din femeile cu vârste între 20-24 de ani preferă o uniune consensuală.

În România, chiar dacă procentul este mult mai mic, acesta este în creștere, iar rata nupțialității (6,6) este mai mare decât în țările UE.

Familia naturală, tradițională, se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert, în toată Europa, astfel încât criza familiei este percepută ca simptom al crizei civilizației occidentale, o criză a societății contemporane însăși.

Statisticile demografice arată că în Europa scade numărul căsătoriilor (în Uniunea Europeană: 5 căsătorii la 1 000 de persoane) și crește numărul divorțurilor, mai ales în Europa Occidentală.

Copii mai puțini, iar bătrâni mai mulți: un continent care îmbătrânește și care nu prezintă semne majore de dinamism demografic - aceasta este imaginea actuală a Europei.

Cauzele sunt multiple și complexe: mutații de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatice accelerează fenomenul de secularizare, ca pierdere a dimensiunii sacre a vieții, și intensifică în mod alarmant mentalitatea individualistă exacerbată, mercantilă, narcisistă și nihilistă.

Absența idealului pe termen lung și a valorilor creează adesea în om sentimentul vidului, al singurătății și al abandonului, determinând mulți oameni să se refugieze în practica drogului, violenței, în sectarism și suicid.

Criza familială este definită ca orice situație care induce apariția stresului în familie, a tensiunilor între membrii ei, amenințând coerența familiei sau având ca rezultat ruperea ei.

Criza poate constitui un punct de cotitură în viața unei familii și rezolvarea ei nu este de obicei posibilă prin mijloace comune.

Crizele familiei afectează în special adulții familiei, dar și copilul, martor și victimă inocentă, care nu este ocolit de repercusiuni.

De exemplu, divorțul părinților este precedat de o lungă perioadă de reproșuri și nemulțumiri care macină relațiile dintre soți și el devine, în final, unica alternativă logică a unei situații ajunse aparent fără ieșire.

Sărăcia, șomajul, boala cronică a unui membru al familiei, boala psihică a unuia dintre părinți se adaugă la completarea unor situații generatoare de tensiuni intrafamiliale.

În societatea contemporană se pare că familia tinde să se limiteze tot mai mult la micul grup pe care îl formează mama, tatăl și copiii, trăind sau, mai exact, locuind sub același acoperiș.

Nucleul familial tată-mamă-copii îndeplinește unele funcții importante privind comunitatea națională.

Îndeplinește, de asemenea, unele funcții care-i privesc pe părinți: el contribuie mai cu seamă la determinarea statutului lor de adulți și la configurarea unor aspecte importante ale personalității lor. Dar funcția cea mai importantă este aceea față de copil, funcția de creștere și de educare a sa.

Creșterea copiilor presupune asigurarea de către membrii adulți a diodei familiale, a acelor condiții de mediu (locuință, hrană, îmbrăcăminte) care să facă posibilă dezvoltarea normală a organismului copilului.

Ca proces însă, aceasta nu se rupe de educare, pentru că, simultan creșterii, se înregistrează dezvoltarea psihică a copilului, structurarea personalității sale și asupra acestora educația în familie are o deosebită importantă.

Familia, ca celulă socială, este cea căreia îi aparține la început copilul, apoi cea care îl întovărășește permanent și cu influențe constante în întreaga sa existență școlară și postșcolară.

Influența pe care o exercită familia în plan educativ asupra dezvoltării copilului este majoră.

Copilul, ființă plastică, înzestrată cu un uimitor potențial de dezvoltare, foarte receptiv la influențele externe - pozitive sau negative - nu este un adult în miniatură, ci doar "un candidat la umanizare''.

El trebuie socializat și umanizat.

Fundamentarea personalității sale se realizează în mare măsură în sânul familiei, care reprezintă deopotrivă "universul'' afectiv, social și cultural al viitorului adult.

Concepția educativă, stilul și metodele "pedagogice'' adoptate mai mult sau mai puțin spontan, dar practicate zi de zi de către părinți, sub forma cerințelor și a atitudinilor față de copil, joacă un rol însemnat în formarea personalității acestuia.

Trăsăturile și coordonatele personalității se cristalizează după modelul și natura situațiilor trăite nemijlocit, repetat și intens de către copil în mediul familial, care este considerat - prin funcția sa centrală de creștere și educare - locul de inserție a copilului în societate și în cultură.

Atitudinile părintești au consecințe durabile asupra personalității în formare.

Din această cauză, singura atitudine validă în educarea copilului este cea de acceptare a lui.

Ea presupune, înainte de toate, o dragoste "rațională'' și spontană față de copil, fără slăbiciuni și răsfăț, o dozare optimă a frustrărilor adaptative, în raport cu trebuința de autonomie a copilului.

Dacă în alte culturi creșterea și educarea copiilor este o problemă a întregii comunități, la noi părinții sunt de cele mai multe ori singuri, adesea fără niciun ajutor.

De aceea, uneori, părinții consideră educația copiilor dificilă, atunci când copilul prezintă un comportament care pentru ei este inacceptabil.

În astfel de cazuri părinții sunt iritați, se supără sau se simt neputincioși.

Familia și școala, instituții cu rol fundamental în crearea spiritului social, trebuie să-și asume din nou rolul lor de nucleu în jurul căruia să se poată construi o bază durabilă pentru edificarea societății viitoare.

În condițiile social-economice actuale se manifestă două tendințe contradictorii: părinții sunt îngrijorați de viitorul copiilor lor, dar, în același timp, nu mai au timp și răbdare să acorde atenție problemelor acestora.

Relația lor cu școala este ignorată sau evitată, acțiunile educative ale celor două instituții exercitându-se oarecum paralel.

Este o sarcină a școlii, a personalului didactic, să identifice situațiile problematice din familiile copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative ale acestora în formarea elevului și mai ales să conștientizeze faptul că relația de colaborare școală - familie este determinantă în obținerea performanțelor școlare.

La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, inițiativă susținută și de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 15 mai a devenit oficial și Ziua Familiei Române.

Omagierea în România a zilei de 15 mai, ca zi internațională de evocare a valorilor familiale, reflectă importanța pe care țara noastră și întreaga comunitate națională o acordă familiei, precum și politicilor publice familiale.

Dacă ne raportăm la istorie, atât în România, cât și în lume, constatăm valoarea familiei ca celulă de bază a speciei umane, drept una dintre cele mai vechi și mai stabile forme de comunitate umană.

Chiar și azi, la marea majoritate a popoarelor, familia rămâne cea mai fidelă purtătoare a tradițiilor culturale și a promovării valorilor morale și naționale.

Sub aspectul relaționării în familia modernă, asistăm la o flexibilizare a rolurilor și la mutații de autoritate între parteneri, fie că sunt soți sau părinți.

Rolul bărbatului ca model unic, dominant, așa cum se întâmplă în familia tradițională, "capul care decide" atât în privința hotărârilor care vizează viața conjugală, cât și cea parentală, începe să fie preluat și de femeie.

Familia românească a suferit o serie de schimbări majore de-a lungul celor aproape 20 de ani de la Revoluția din 1989.

Trecerea la economia de piață, trecerea la un alt stil de viață a tuturor au pus familia românească în fața unor probleme noi, pe care, cu greu, mulți încearcă să le depășească.

Violența casnică a crescut alarmant într-o societate generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie, iar femeile - partea vulnerabilă din cadrul familiei - sunt direct afectate.

În orice țară, sănătatea și prosperitatea societății sunt direct legate de bunăstarea părților ei componente - celula familiei.

În România se fac eforturi mari pentru a îmbunătăți legislația în domeniul protejării familiilor - în special a celor tinere - pentru eliminarea violenței în familie, a abandonului familial, precum și combaterea traficului de femei, a exploatării muncii la negru (îndeosebi a minorilor) și a consumului de droguri.

În țara noastră, din păcate, fenomenul violenței în familie există cu adevărat și nu poate fi ignorat de către nimeni.

Trebuie înregistrate progrese în înțelegerea și rezolvarea problemelor familiei, pentru că fenomenul violenței în familie nu are granițe economice, geografice, culturale sau religioase.

Agenția Națională pentru Protecția Familiei promovează valorile familiale ale națiunii în sincronie cu recomandările organismelor internaționale privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului: dreptul la viață, dreptul la demnitate și combaterea formelor de discriminare față de membrii familiei.

Conform art. 9 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, Agenția are următoarele atribuții:

elaborarea, fundamentarea și aplicarea strategiei și a programelor în domeniul îngrijirii și protecției victimelor violenței în familie;

controlarea aplicării reglementărilor din domeniul propriu, precum și al activității unităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sa; instruirea, autorizarea și coordonarea activității profesionale a asistenților familiali; organizarea de cursuri de cunoaștere a formelor de violență în familie; înființarea de centre de recuperare pentru victimele violenței în familie; înființarea de centre de asistență destinate agresorilor etc.

Datele statistice ale Agenției Naționale pentru Protecția Familiei au arătat o creștere a cazurilor de violență în familiile cu concepții tradiționale, concepții amendate de comunitatea internațională.

Statutul superior al bărbatului și legitimitatea folosirii violenței asupra femeii, copilului sau bătrânului, în baza acestui statut este o atitudine depășită, dar și condamnată.

Educația în spiritul respectului membrilor familiei și demnității omului constituie forma cea mai eficientă de prevenție a violenței.

Violența casnică a crescut alarmant în contextul unei societăți generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie.

Femeile sunt, în mod evident, partea vulnerabilă din cadrul familiei, un fapt bine demonstrat de mass-media și de statisticile existente.

Violența domestică asupra femeilor reprezintă o amenințare permanentă, însoțită sau nu de o rănire fizică sau psihică în cadrul relației cu partenerul, indiferent dacă sunt sau nu căsătoriți legal sau dacă există raporturi de familie între ei, dacă au același domiciliu.

Conform legii, violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material și, în același timp, împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.

Atacul fizic sau sexual poate fi însoțit de intimidări sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor care aparțin victimei, izolarea de prieteni, familie sau alte potențiale surse de sprijin, amenințări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului și a altor surse de îngrijire și protecție.

Politica familială, ca disciplină normativă, cuprinde în demersul ei mai multe elemente, precum analiza structurală si diagnoza problemelor, stabilirea obiectivelor și fixarea cadrului cronologic, selecția instrumentelor adecvate și disponibile și evaluarea (posibile consecințe, gradul de acoperire a obiectivelor, costuri, beneficii etc.).

Politica familială trebuie să aibă în vedere:

  • prevenția și ameliorarea aspectelor negative imediate în viața de familie, dar să permită și o abordare pozitivă, de inovare și de atingere a unor obiective de perspectivă;
  • susținerea familiilor care nu pot câștiga venitul minim stabilit ca prag oficial al sărăciei contribuie la ridicarea nivelului de trai al acestor familii, fără a le scoate însă din statutul de sărăcie;
  • simpla creștere a cheltuielilor sociale, fără a crește eficienta utilizării lor, nu este o soluție (bineînțeles, nici reducerea lor);
  • strategia veniturilor (redistribuirea) ameliorează temporar situația familiilor cu dificultăți materiale, dar poate avea consecințe negative asupra stimulării economice. Această zi constituie un moment de reflecție asupra importanței pe care o are familia în societate și asupra politicilor economice și sociale de susținere a familiei.

Bunăstarea unei societăți și binele comun depind într-o foarte mare măsură de buna funcționare a familiei, care constituie una din structurile sociale fundamentale ale societății și totodată un simbol al responsabilității sociale, dat fiind faptul că familia și climatul familial își pun amprenta asupra comportamentului viitor al oamenilor în societate, a valorilor pe care le respectă și promovează, asupra modului de raportare la societate.

Dincolo de toate transformările prin care familia a trecut de-a lungul timpului, dincolo de toate vicisitudinile întâmpinate, există niște constante ce au caracterizat și caracterizează o adevărată familie, pe care atât de bine le-a exprimat Petre Țuțea spunând: "În familie trebuie să stăpânească iubirea, voința zămislirii, ordinea, conștiința datoriei.

Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumusețea idealului comun."

Ziua Internațională a Familiei ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de sărbătoare, de liniște și pace în cadrul fiecărei familii.

Familia, purtătoare de valori și promotoarea respectului și a demnității umane, rămâne stâlpul evoluției umanității, busola morală de orientare pentru fiecare dintre noi în momentele cele mai dificile ale vieții.

Să ne respectăm așadar și să manifestăm înțelegere și toleranță față de fiecare membru al familiei din care facem parte.

Sentimentele noastre de stimă, dragoste și respect față de cei apropiați vor genera iubire și recunoștință, ce se vor revărsa asupra stării de bine a familiei noastre de azi și de mâine.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 23 august 2019, 18:18
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro