Plen
Ședința Senatului din 22 iunie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.87/02-07-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
11-09-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 22-06-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 22 iunie 2009

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru  

Ședința a început la ora 17.45

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Alexandru Pereș, vicepreședintele Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

   

Domnul Alexandru Pereș:

Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 22 iunie 2009.

Ședința este condusă de subsemnatul, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

În programul de lucru avem înscrise astăzi dezbateri asupra proiectelor de lege, iar în faza finală vom avea dezbaterea moțiunii pe tema "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administrației autoritare a FSN".

În ultima parte a ședinței noastre, întrebări, interpelări și răspunsuri.

Dacă sunt declarații politice, vă rog să le depuneți la secretariatul ședinței.

Vă mai anunț că și-au înregistrat prezența 107 colegi senatori, 18 sunt în delegații, doi colegi sunt absenți, cvorumul ședinței a fost îndeplinit. (Discuții.)

Vă rog să vă ocupați locurile în sală, doamnelor și domnilor senatori.

Luați loc, ca să puteți vota.

Rog liderii de grup să-și convoace colegii senatori în sală.

În legătură cu programul de lucru există obiecții? Nu.

Vă mulțumesc.

 
Nota pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarei legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:  

Până intră colegii în sală, când vom supune programul de lucru de astăzi votului dumneavoastră, vă citesc nota pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarea lege:

  • Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2009 pentru modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

Doamnelor și domnilor senatori, vă rog să luați loc.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru de astăzi.

Vă rog să votați.

Cu 57 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abținere, s-a aprobat programul de lucru.

Ordinea de zi este cea distribuită.

Sunt obiecții asupra ordinii de zi? Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Vă rog să votați ordinea de zi.

Cu 58 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, s-a aprobat ordinea de zi.

Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind serviciile aeriene regulate, semnat la București la 10 noiembrie 2008 (L177/2009)  

Trecem la punctul 1 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind serviciile aeriene regulate, semnat la București la 10 noiembrie 2008.

Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaților.

Pentru raport, Comisia economică, industrii și servicii.

Domnul președinte Borza, microfonul 7.

Din partea inițiatorilor participă domnul secretar de stat Valentin Preda, microfonul 9.

Aveți cuvântul, domnule secretar de stat.

   

Domnul Valentin Preda - secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă supun atenției Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Consiliul Federal Elvețian privind serviciile aeriene regulate, semnat la București la 10 noiembrie 2008, mai precis, noua versiune a acordului bilateral privește serviciile aeriene, modifică sau înlocuiește clauzele esențiale din acest acord în vigoare, referitoare la desemnarea și autorizarea operatorilor aerieni, revocarea și suspendarea autorizației de operare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Prezentați raportul, domnule vicepreședinte Borza.

 
   

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Prin natura reglementărilor, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.

Menționăm că există avizul favorabil din partea Consiliului Legislativ și din partea Comisiei pentru politică externă a Senatului.

Față de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să întocmească un raport favorabil, fără amendamente, pe care îl supun plenului Senatului spre adoptare, împreună cu proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

La dezbateri generale nu sunt solicitări.

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților, raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente, iar proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională.

Supun atenției dumneavoastră ca printr-un singur vot să ne pronunțăm și asupra raportului, și asupra proiectului de lege.

Am rugămintea să vă ocupați locurile în sală.

Vă rog frumos.

Vă rog să votați.

Cu 55 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și o abținere, raportul și proiectul de lege au fost adoptate.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Protocolului adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, semnat la București la 21 octombrie 2008, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 23 ianuarie 1998 (L208/2009)  

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, semnat la București la 21 octombrie 2008, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 23 ianuarie 1998.

Pentru raport, Comisia economică, industrii și servicii.

Inițiatori, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Afacerilor Externe.

Doamna secretar de stat Natalia Intotero, aveți cuvântul. Microfonul 10.

   

Doamna Natalia Elena Intotero - secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rugăm să adoptați acest proiect de lege pentru ratificarea Protocolului adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene, semnat la București, la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 23 ianuarie 1998.

Acordurile bilaterale în domeniul investițiilor au necesitat modificări în vederea aducerii lor în conformitate cu dreptul comunitar în cursul perioadei de preaderare a României la Uniunea Europeană.

Principalele clauze din acordul inițial, care sunt în contradicție cu dreptul Uniunii Europene, se referă la tratamentele speciale, tratamentul național și tratamentul națiunii celei mai favorizate - art. (1), regimul transferului de capital provenit din investițiile directe - art. (2), mecanismul de amendare viitoare a acordului inițial - art. (3).

Prezentul protocol de amendare a fost semnat la București la data de 21 octombrie 2008.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna secretar de stat. Microfonul 7, domnule președinte Borza.

 
   

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională.

Există avizul favorabil al Consiliului Legislativ și al Comisiei pentru politică externă a Senatului.

Față de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să întocmească un raport de admitere, fără amendamente, pe care îl supun plenului Senatului spre aprobare, împreună cu proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Întrebări adresate inițiatorilor? Nu sunt.

Dezbateri generale? Nu sunt solicitări.

Stimați colegi,

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților.

Raportul este un raport de admitere, fără amendamente, și face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.

Vă propun ca, printr-un singur vot, să ne pronunțăm asupra raportului și asupra proiectului de lege.

Vă rog să votați.

Cu 64 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, raportul și proiectul de lege au fost adoptate.

Mai fac un apel la liderii de grupuri să-și mobilizeze și să-și aducă în sală colegii.

Vă anunț că la ora 18.30 intrăm în dezbaterea moțiunii simple inițiate de colegii noștri din opoziție.

Avem și vot pe legile organice după punctul 7 din ordinea de zi.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege privind ratificarea Acordului dintre România și Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT), semnat la București la 29 decembrie 2008 și la Darmstadt la 9 ianuarie 2009, pentru prelungirea perioadei de aplicare a Acordului dintre România și Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT) privind statutul de stat cooperant, semnat la Cheia, România, la 17 iulie 2003 (L209/2009)  

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind ratificarea Acordului dintre România și Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT), semnat la București la 29 decembrie 2008 și la Darmstadt la 9 ianuarie 2009, pentru prelungirea perioadei de aplicare a Acordului dintre România și Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici (EUMETSAT) privind statutul de stat cooperant, semnat la Cheia, România, la 17 iulie 2003. (Discuții.)

Raport, Comisia economică, industrii și servicii.

Inițiator, Ministerul Mediului.

Participă domnul secretar de stat Dan Cârlan. Microfonul 9.

Aveți cuvântul, domnule secretar de stat.

   

Domnul Dan Cârlan - secretar de stat în Ministerul Mediului:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Poate că cel mai simplu argument în susținerea acestui proiect de lege este următorul: în urmă cu două ore a intrat în vigoare avertizarea meteorologică și hidrologică de cod portocaliu pentru 5 județe din țară.

Acest lucru nu ar fi posibil dacă Administrația Națională de Meteorologie nu ar avea acces on-line, în orice moment, la datele transmise prin satelit, furnizate de Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici.

Accesul la aceste date se face în baza unui acord care a expirat în ianuarie 2009, a fost prelungit prin acordul supus ratificării astăzi, prelungire care funcționează până la sfârșitul lui 2010, interval în care România face demersurile pentru a deveni membru cu drepturi depline al acestei organizații.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Pentru raport, domnul vicepreședinte Borza. Microfonul 7.

 
   

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională.

Există avizul favorabil al Consiliului Legislativ și al Comisiei pentru politică externă a Senatului.

Față de cele prezentate, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să întocmească un raport de admitere, fără amendamente, pe care îl supun votului Senatului spre aprobare, împreună cu proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Întrebări adresate inițiatorului? Nu sunt.

Dezbateri generale? Nu sunt solicitări.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților.

Raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Senatul este Cameră decizională.

Vă propun ca printr-un singur vot să ne pronunțăm asupra raportului comisiei și asupra proiectului de lege. (Discuții).

Aveți multe discuții.

Liderul Grupului parlamentar al PD-L...

Vă rog să votați.

Cu 74 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abținere, raportul și proiectul de lege au fost adoptate.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Norvegiei privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate, semnat la București la 29 mai 2008 (L174/2009)  

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre Guvernul României și Guvernul Regatului Norvegiei privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate, semnat la București la 29 mai 2008.

Pentru raport, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Domnul președinte Teodor Meleșcanu. Microfonul 7.

Din partea inițiatorilor participă domnul Drăghici Vasile, director general adjunct la ORNISS. Da?

Aveți cuvântul, domnule director general. Microfonul 10.

   

Domnul Vasile Drăghici - director general adjunct la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună seara, doamnelor și domnilor senatori!

Mă numesc Drăghici Vasile, sunt locțiitorul directorului general al ORNISS, care acum participă la o reuniune a statelor membre NATO în domeniul comunicațiilor criptate, pe care a organizat-o țara noastră.

Dacă nu eram membri NATO, această acțiune nu ar fi avut loc.

Tot datorită faptului că am reușit să fim membri NATO, avem obligația de a încheia acorduri bilaterale de securitate cu toate statele membre NATO, în baza cărora se pot schimba informații clasificate între statele membre în cadrul unor operațiuni bilaterale sau în cadrul unor acorduri comerciale sau industriale. Aceasta este o practică desfășurată după ce am aderat la NATO.

Până acum au fost încheiate 7 asemenea acorduri. Din acest motiv, vă rog să aprobați această lege pentru ratificarea acordului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule director general adjunct.

Are cuvântul domnul președinte Meleșcanu. Microfonul 7.

 
   

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a întocmit un raport de admitere.

Avem avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă.

Așa cum s-a subliniat, acordul ne oferă posibilitatea de a ne asigura reciproc protecția informațiilor clasificate care se schimbă în cadrul acțiunilor de colaborare sau care fac parte din obiectul unor contracte.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebări adresate inițiatorului? Nu sunt solicitări.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Stimați colegi,

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților.

Raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este Cameră decizională.

Vă propun ca printr-un singur vot să ne pronunțăm atât asupra raportului comisiei, cât și asupra proiectului de lege.

Vă rog să votați.

Cu 88 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, raportul și proiectul de lege au fost adoptate.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre România și Republica Portugheză privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate, semnat la București la 14 mai 2008 (L175/2009)  

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre România și Republica Portugheză privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate, semnat la București la 14 mai 2008.

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților.

Pentru raport, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, domnul președinte Teodor Meleșcanu, microfonul 7.

Inițiator, la fel, ORNISS - Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

Participă domnul Drăghici Vasile, director general adjunct.

Aveți cuvântul, microfonul 10.

   

Domnul Vasile Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că pot face aceeași introducere ca la punctul 4 și vă mulțumesc pentru că ați aprobat...

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Cât mai scurt, vă rog.

 
   

Domnul Vasile Drăghici:

Vă rog să fiți de acord cu Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de securitate dintre România și Republica Portugheză privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc pentru înțelegere.

Microfonul 7, domnul președinte al comisiei, Teodor Meleșcanu.

 
   

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc.

Și raportul nostru este identic, este un raport de admitere, cu avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc și eu.

Întrebări adresate inițiatorului, dezbateri generale. Nu sunt solicitări.

Vă mulțumesc.

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților, raportul este un raport de admitere, fără amendamente.

Proiectul face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.

Printr-un singur vot, vă propun să ne pronunțăm asupra raportului și asupra proiectului de lege.

Vă rog să votați.

Cu 83 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abținere, raportul și proiectul de lege au fost adoptate.

Mai adresez un apel colegilor senatori...

Mai avem un proiect de lege și intrăm în zona legilor organice.

Totuși, ne-am înregistrat prezența 107 senatori.

Mai sunt colegi pe undeva, pe afară, și ar fi bine să participe la ședința noastră de astăzi.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Protocolului deschis spre semnare la Bruxelles la 2 iunie 1998 și semnat de România la 3 iunie 2008, privind amendarea Anexei de Securitate la Acordul dintre părțile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru cooperarea privind informațiile în domeniul atomic, deschis spre semnare la Paris la 18 iunie 1964 și semnat de România la Washington la 14 februarie 2006 (L176/2009)  

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului deschis spre semnare la Bruxelles la 2 iunie 1998 și semnat de România la 3 iunie 2008, privind amendarea Anexei de Securitate la Acordul dintre părțile la Tratatul Atlanticului de Nord pentru cooperarea privind informațiile în domeniul atomic, deschis spre semnare la Paris la 18 iunie 1964 și semnat de România la Washington la 14 februarie 2006.

Pentru raport, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională - microfonul 7 -, domnul președinte Teodor Meleșcanu.

Inițiator, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, domnul Drăghici Vasile, director general adjunct, microfonul 10.

Poftiți, aveți cuvântul.

   

Domnul Vasile Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor senatori,

Acordul de cooperare privind informațiile în domeniul atomic reprezintă o obligație a fiecărui stat membru NATO.

Acest acord are trei părți: documentul propriu-zis, anexa tehnică și anexa de securitate.

În timp, anexa de securitate a suferit o modificare și singura soluție juridică prin care se poate ratifica această modificare este protocolul, cu a cărui ratificare prin lege vă rugăm să fiți de acord astăzi.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc.

Domnule președinte Teodor Meleșcanu, microfonul 7, vă rog.

 
   

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc.

Vreau să vă confirm că este vorba, în realitate, de o schimbare procedurală în legătură cu termenele la care pot fi efectuate controale referitoare la schimbul acesta de informații.

În consecință, comisia, în unanimitate, a hotărât să adopte raport de admitere și să vă supună spre aprobare și acest proiect de lege.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebări adresate inițiatorului. Nu sunt.

Dezbateri generale, vă rog. Nu sunt solicitări.

Proiectul de lege este adoptat de Camera Deputaților, iar raportul este un raport de admitere, fără amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este Cameră decizională.

Vă supun atenției ca printr-un singur vot să ne pronunțăm asupra raportului și asupra proiectului de lege.

Vă rog să votați.

Cu 87 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere, atât raportul, cât și proiectul de lege au fost adoptate.

 
Continuarea dezbaterilor și adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învățământului nr. 84/1995 (L582/2008; reexaminare la solicitarea Președintelui României)  

Trecem la dezbaterea legilor organice.

La punctul 7 este înscris Proiectul de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învățământului nr. 84/1995.

Suntem în procedură de reexaminare.

Pentru raport, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, domnul președinte Mihail Hărdău - microfonul 7.

Inițiator, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Participă doamna ministru Ecaterina Andronescu.

Vă rog să poftiți la pupitrul Guvernului.

Aveți cuvântul, doamna ministru. Microfonul 8.

   

Doamna Ecaterina Andronescu - ministrul educației, cercetării și inovării:

Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat cuvântul.

Venim astăzi în fața dumneavoastră cu câteva amendamente ale noastre și ale Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2008, ordonanță care, prin aceste amendamente, capătă o înfățișare așteptată ce aduce beneficii sistemului de învățământ superior.

Este vorba despre modul în care se flexibilizează înființarea programelor de masterat, după ce au fost inițiate de universitățile care sunt îndreptățite, după ce îndeplinesc condițiile de acreditare și după ce au fost supuse evaluării periodice.

Apoi sunt, la rândul lor, evaluate de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.

Eu consider că, prin conținut, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învățământului nr. 84/1995 este benefică pentru sistemul de învățământ și, de aceea, vă adresez rugămintea să-i dați astăzi votul dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, doamna ministru.

Microfonul 7, domnul președinte al comisiei.

 
   

Domnul Mihail Hărdău:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În data de 20 mai 2009, în plenul Senatului s-a hotărât realizarea unui raport suplimentar la cererea de reexaminare asupra Proiectului de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învățământului nr. 84/1995.

Reanalizând legea, comisia a hotărât, în unanimitate, admiterea cererii de reexaminare și propune plenului Senatului aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2008, cu amendamentele cuprinse în anexa la raport.

În raport cu obiectul de reglementare, legea face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind Cameră decizională.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Dezbateri generale.

Sunt solicitări?

Domnul senator Mihail Hărdău, microfonul central.

 
   

Domnul Mihail Hărdău:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Ordonanța de urgență a Guvernului, în varianta inițială, avea două măsuri: acorda dreptul instituțiilor de învățământ superior să organizeze programe de masterat, cu anumite constrângeri, și, de asemenea, introducea posibilitatea pentru instituțiile de învățământ superior de a înființa funcția de președinte.

Aș vrea să vă informez că cele două măsuri au drept scop realizarea unei calități superioare în învățământul superior.

Prin amendamentele propuse de comisie sunt menținute obiectivele ordonanței de urgență inițiale.

Aș dori să vă informez că am avut plăcerea să simt democrația pe pielea mea și mi-am adus aminte, și am spus-o și în cadrul ședinței de comisie, că am văzut un film despre o lecție de democrație, care se numea "12 oameni furioși".

Cred că o parte dintre dumneavoastră vă aduceți aminte ce periculoasă este unanimitatea.

Doresc să vă spun că am avut plăcerea să cunosc colegii din comisie, cărora vreau să le mulțumesc, de aceea am luat cuvântul, să le mulțumesc aici, în plen, pentru că au contribuit pe parcursul a șase ședințe în mod periodic sau, dacă vreți, sistematic la toate aceste dezbateri.

Au fost prezenți la dezbateri rectori de la universități, au fost prezenți reprezentanții sindicatelor și cred că forma care vi se propune este o formă flexibilă - cum spunea doamna ministru -, elastică și este un prim pas spre calitate.

Vă spun sincer că pe mine mă mulțumește că facem acest pas.

Aș fi vrut să fie un pic mai aspră.

Nu am reușit, dar am reușit acest mic pas și sunt mulțumit, și de aceea vă solicit votul.

Vreau să vă spun că la cinci din șase ședințe a participat și doamna ministru, ceea ce înseamnă mult.

Vreau să-i mulțumesc și pe această cale.

Vă solicit deci un vot favorabil.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator Mihail Hărdău.

Mai sunt solicitări la dezbateri generale?

Doamna senator Doina Silistru, vă rog, microfonul central.

 
   

Doamna Doina Silistru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să spun și eu că, într-adevăr, această ordonanță de urgență sau, mai corect spus, cererea de reexaminare a Președintelui României a fost dezbătută foarte mult în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

După dezbateri, în care fiecare a adus argumente pro și contra, au avut loc foarte multe discuții și cu reprezentanții sindicatelor.

Credem că a ieșit o formă a acestei ordonanțe de urgență cât mai bună pentru momentul actual și Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC va susține această cerere de reexaminare, cu amendamentele care au fost adoptate în urma acestor dezbateri din comisie.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator. (Domnul senator Dumitru Oprea solicită cuvântul.)

Domnule senator, scurt, vă rog, pentru că Grupul parlamentar al PD-L și-a exprimat punctul de vedere.

Vă rog. Microfonul 2.

 
   

Domnul Dumitru Oprea:

Dar eu nu sunt membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport și îmi exprim poziția ca senator.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă rog.

 
   

Domnul Dumitru Oprea:

Apreciem gestul făcut de colegii noștri, iar domnul președinte al comisiei a punctat importanța, acum există și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, care are acreditare europeană, a intrat în rândul lumii bune, deci prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învățământului, de fapt, se încearcă să se demonstreze că cea mai importantă resursă de care școala are nevoie este resursa umană.

De la 75%, cât era inițial - de asta domnul senator Hărdău își exprima regretul -, acum există cerința de a acoperi 50% din discipline, iar celelalte resurse sunt sub influența ARACIS-ului, care știe cum să le evalueze.

Vot fără nicio problemă.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Nu mai sunt solicitări.

Vă reamintesc că proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaților, iar Senatul este Cameră decizională.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Prin raportul suplimentar, comisia permanentă sesizată în fond a hotărât admiterea cererii de reexaminare și propune plenului Senatului aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2008, cu amendamentele cuprinse în anexă.

Vă rog să votați. (Discuții în sală.)

Votăm raportul.

Din moment ce adoptăm raportul, automat, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2008 va avea forma adoptată în comisie.

Deci votăm raportul comisiei.

Vă rog să votați, stimați colegi, Vă mulțumesc.

Cu 90 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și două abțineri, raportul, cu amendamentele admise în comisie, a fost adoptat, inclusiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2008 a luat o altă formă.

 
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 263 din 19 iulie 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor (L159/2009)  

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 263/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor.

Este vorba despre un proiect de lege adoptat tacit de Camera Deputaților.

Raportoare, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Din partea inițiatorilor, domnul senator Mazăre.

Vă rog să vă susțineți propunerea legislativă. Microfonul 3.

   

Domnul Alexandru Mazăre:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am o propunere legislativă care urmărește îmbunătățirea funcționării și creșterea standardelor de calitate în creșe.

Concret, introducem anumite reglementări privind condițiile minimale pentru înscrierea copiilor în creșe, condiții care vor fi stabilite printr-o hotărâre a consiliului local, în subordinea căruia se află administrația creșelor din zona respectivă.

Foarte important: modificăm vârsta până la care copiii pot beneficia de servicii în creșe, pentru că, actualmente, ei pot sta în creșe până la vârsta de 3 ani.

Odată ce au împlinit această vârstă, sunt nevoiți, conform legii, să părăsească creșa, însă în multe situații avem supraaglomerare în grădinițe, în special în orașe și în marile orașe, astfel încât înscrierile pentru grădinițe nu se fac decât de la 4 ani.

În acest interval, de la 3 la 4 ani, părinții sunt nevoiți să-și țină copiii acasă, cu toate dificultățile pe care această soluție le întâmpină.

O altă reglementare: am obligat creșele să semneze protocoale scrise cu toate instituțiile abilitate și cu competențe în ceea ce privește interesul copilului.

Spre exemplu, Poliția, Direcția pentru Protecția Copilului.

Acestea vor fi obligate, de acum înainte prin lege, să asigure asistență creșelor în rezolvarea problematicii pe care acestea le întâmpină.

Sunt cazuri de copii cu abandon familial, copii care provin din familii dezmembrate, și este nevoie și de sprijinul acestor instituții.

O altă reglementare privește modul în care se face înscrierea la creșă, prin regulament stabilit de consiliul local, în baza unor solicitări scrise.

Cam acestea sunt principalele modificări.

Consider că este o lege care vine în interesul copiilor și al părinților.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Dau cuvântul doamnei Ileana Savu, din partea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Microfonul 10, vă rog.

 
   

Doamna Ileana Savu - secretar de stat la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului își menține punctul de vedere, adică aviz negativ pentru acest proiect de lege, deoarece avem deja pornit pe circuitul de avizare un proiect de lege privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor de educație și îngrijire a copiilor pe timpul zilei, proiect de lege care a avut în vedere toate propunerile din actuala propunere legislativă de modificare a Legii nr. 263/2007.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Raportul comisiei, vă rog, domnule președinte Hărdău.

 
   

Domnul Mihail Hărdău:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 263/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor.

În urma dezbaterilor, comisia a hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexă.

Guvernul nu susține adoptarea acestui proiect de lege.

Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a primit aviz negativ de la Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului și de la Comisia pentru egalitatea de șanse, iar de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și de la Consiliul Legislativ a primit avize favorabile.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, Senatul fiind Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

La dezbateri generale, vă rog, doamna senator Anca Boagiu.

Microfonul 2.

 
   

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a ne pronunța dacă suntem în fața unei propuneri legislative care aduce un plus în viața familiei - personal, consider că da -, aș vrea să fac un comentariu față de modul în care doamna secretar de stat ne-a motivat nouă, senatorilor, de ce nu este de acord ministerul cu propunerea legislativă a domnului senator.

Personal - și cred că sunt, în acest moment, în asentimentul tuturor colegilor -, consider că un proiect de lege nu este bun pentru că, poate, încalcă Constituția, poate că are prevederi legislative care se suprapun cu alte acte normative în vigoare, poate că este redundant, dar sub nicio formă nu consider că un proiect de lege poate fi respins doar pentru că, între timp, ministerul și-a adus aminte că există această problemă și legiferează în locul Parlamentului, și ne anunță că se află pe circuitul de avizare un astfel de proiect, motiv pentru care proiectul făcut de cei care sunt îndrituiți să facă legi este respins.

O astfel de motivație nu stă în picioare și, cu tot respectul și cu toată colegialitatea, rog ministerul, dacă are puncte de vedere, să vină cu puncte de vedere tehnice care vizează activitatea ministerului, nu cu jucării de genul: avem și noi un proiect, și atunci proiectul vostru, al celor care ați fost aleși să legiferați, nu este bun.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule senator Hașotti.

Microfonul 2.

 
   

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Distins Senat, Doamna senator Anca Daniela Boagiu m-a inspirat.

Vreau să încep prin a pune o întrebare doamnei secretar de stat.

Doamnă, de ce credeți dumneavoastră că Guvernul poate face un proiect de lege mai bun decât niște parlamentari?

După răspuns, voi exprima un punct de vedere.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă rog, doamna secretar de stat.

Microfonul 10.

 
   

Doamna Ileana Savu:

Vă cer scuze dacă s-a înțeles acest lucru.

Într-adevăr, nu cred că intră în atribuția noastră să propunem legi.

Sigur că dumneavoastră sunteți Legislativul.

Am spus doar că avem acest proiect de lege care nu doar modifică legea aceasta, ci acordă atenție întregului segment de copii, adică are în vedere atât copiii de la 0 la 4 ani, cât și copiii de la 4 la 18 ani, deci este mai cuprinzător și cred că rezolvă toate problemele.

Aceasta a fost singura problemă.

Dacă dumneavoastră considerați că trebuie adoptat, noi nu avem nimic împotrivă și, până se aprobă proiectul nostru de lege, este în regulă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Puiu Hașotti:

Ați văzut de ce sunt bune întrebările?

Practic, și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și-a dat acordul.

Bineînțeles, Grupul parlamentar al PNL va vota această propunere legislativă.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Vă rog, doamna senator Doina Silistru.

 
   

Doamna Doina Silistru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Într-adevăr, Guvernul, de multe ori, se inspiră din inițiativele parlamentarilor și vine cu argumentația că are proiecte de lege în avizare ca să respingă inițiativele parlamentarilor.

Eu îi mai spun doamnei secretar de stat că avizarea pentru un astfel de proiect poate dura luni întregi, 2-3 luni, și s-ar putea să ne apuce anul viitor cu proiectul de lege.

De aceea, propun să dăm vot favorabil acestui proiect de lege, astfel încât copiii, viitorul nostru de mâine, să aibă toate condițiile pentru a se dezvolta.

Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC va vota pentru această inițiativă legislativă.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

Mai sunt solicitări? Nu mai sunt.

Stimați colegi, raportul comisiei este un raport de admitere, cu amendamente.

Sunt 11 amendamente admise de comisie.

Doriți să interveniți, domnule senator?

La dezbateri sau pe amendamente?

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

La amendamente, domnule președinte.

Este vorba de o eroare materială pe care vreau să o semnalez.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă rog. Microfonul 2.

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

La amendamentul de la poziția 4, exprimarea este în felul următor: "În instituțiile publice, condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească părinții, reprezentanții legali și copiii la intrarea în colectivitate, precum și prioritatea...", textul continuă.

Se înțelege că părinții și reprezentanții legali trebuie să îndeplinească niște condiții pentru intrarea în colectivitate.

Aici eu cred că s-a greșit topica și trebuie, din punctul meu de vedere, ca textul să sune așa: "În instituțiile publice, condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească copiii la intrarea în colectivitate, părinții/reprezentanții legali, precum și prioritatea...", și atunci nu mai este cazul să se producă această confuzie.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Domnule președinte al comisiei, sunteți de acord?

 
   

Domnul Mihail Hărdău:

Da. De acord.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Supun votului dumneavoastră raportul, cu cele 11 amendamente și cu modificările pe care le-a propus domnul senator Emilian Frâncu la amendamentul de la punctul 4.

Vă rog să votați.

Încă o dată, vă reamintesc că suntem în fața unei legi cu caracter de lege organică.

Vă rog să votați.

Cu 90 de voturi pentru, două voturi împotrivă și o abținere, raportul cu amendamente a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, în care vom opera aceste amendamente.

Vă rog, puțină atenție, stimați colegi.

Vă rog să votați.

Cu 89 de voturi pentru, un vot împotrivă și nicio abținere, proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulțumesc.

 
Dezbaterea și respingerea Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (L32/2009; reexaminare ca urmare a deciziei Curții Constituționale)  

La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, după care ne vom opri pentru a da posibilitatea susținerii moțiunii simple.

Suntem în procedura de reexaminare, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 710/2009.

Este vorba de un raport de respingere a proiectului de lege.

Raportoare, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Domnul președinte Toni Greblă este prezent.

Părți vizate: Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 9. Aveți cuvântul.

   

Domnul Radu Stancu - secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prin proiectul de lege privind unele măsuri pentru reorganizarea administrației publice, inițiatorii propun ca, în cadrul procesului de depolitizare a administrației publice, să se creeze un cadru de funcționari publici care să se constituie într-un corp de profesioniști.

Totuși, există unele inadvertențe în ceea ce propun inițiatorii, lucru pentru care Ministerul Administrației și Internelor nu susține adoptarea proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule președinte Toni Greblă. Microfonul 7.

 
   

Domnul Toni Greblă:

Stimați colegi,

Suntem în fața unei reexaminări, ca urmare a deciziei Curții Constituționale, care, la sesizarea unui grup de senatori, a constatat că prevederile proiectului de lege sunt neconstituționale.

Drept urmare, fără să intru în amănunte, noi vă propunem să respectăm prevederile art. 147 alin. (2) din Constituția României și vă aducem spre dezbatere și examinare un raport de respingere a proiectului de lege, în urma admiterii cererii de reexaminare, cu motivarea că, între timp, acest proiect de lege a rămas fără obiect.

În raport cu obiectul de reglementare, legea face parte din categoria celor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dezbateri generale.

Sunt discuții? Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituția României, republicată, Parlamentul este obligat să pună de acord legea cu decizia Curții Constituționale.

Întrucât legea a fost în integralitate declarată neconstituțională, în acest caz Senatul nu are altă opțiune decât cea propusă prin raportul comisiei, și anume de respingere a proiectului de lege.

Prin raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări se propune respingerea proiectului de lege menționat, iar legea face parte din categoria legilor organice.

Vă propun să votăm raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

În acest caz, adoptarea raportului echivalează cu respingerea proiectului de lege.

Vă rog să votați. Mulțumesc.

Cu 94 de voturi pentru, un vot împotrivă și nicio abținere, raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a fost adoptat, iar proiectul de lege a fost respins.

 
Aprobarea amânării votului asupra inițiativelor legislative cu caracter organic pentru ședința de miercuri, 24 iunie a.c.  

Stimați colegi,

Vă propun ca celelalte proiecte de lege să le supunem votului plenului Senatului în ședința de miercuri, începând cu ora 11.00.

Fac această solicitare și o supun votului, având în vedere decizia noastră de a vota legile organice și rapoartele pe legi organice doar în ziua de luni.

Supun votului această derogare de la obișnuita noastră procedură de vot pe legi organice pentru ziua de miercuri, ora 11.00.

În același timp, fac apel către liderii de grup și către dumneavoastră pentru a fi prezenți și pentru a vota, pentru că sunt legi organice și, sigur, avem nevoie de 69 de voturi, într-un fel sau în altul.

Vă rog să votați.

Cu 87 de voturi pentru, două voturi împotrivă și nicio abținere, s-a aprobat ca miercuri, la ora 11.00, să votăm inițiativele legislative cu caracter organic care nu au fost votate astăzi.

Prezentarea, dezbaterea și respingerea moțiunii simple Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administrației autoritare a FSN, semnată de 37 de senatori ai grupurilor parlamentare ale PNL și UDMR  

La punctul 21 din ordinea de zi este înscrisă dezbaterea moțiunii simple: "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administrației autoritare a FSN", semnată de 37 de senatori.

Cine dă citire textului moțiunii?

Domnul senator Cseke Attila Zoltán, aveți cuvântul.

Vă consult dacă dintre semnatarii moțiunii sunt colegi senatori care-și retrag semnătura pentru moțiune.

Mai există această posibilitate înainte.

Din sală:

Mai avem colegi care vor să semneze!

   

Domnul Alexandru Pereș:

Nu sunt solicitări de retragere.

Vă mulțumesc.

Atunci să îl ascultăm pe domnul senator Cseke Attila Zoltán, care va da citire moțiunii simple "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administrației autoritare a FSN".

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
   

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Mulțumesc, domnule președinte.

O chestiune prealabilă, dacă-mi dați voie.

Eu sunt mai nou în Senat și poate nu știu procedurile legislative, dar știam că un membru al Cabinetului, un domn ministru trebuie să fie prezent și să reprezinte Guvernul.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă cer scuze, vă rog să priviți în stânga dumneavoastră.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
   

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Doamnelor și domnilor senatori,

Domnule viceprim-ministru, În cele cinci luni de la preluarea guvernării, Executivul condus de domnul Emil Boc a distrus prin măsurile legislative și administrative atât cadrul legal democratic, cât și organizarea administrației publice centrale și locale.

De asemenea, prin acțiunile guvernamentale, caracterizate prin lipsă de predictibilitate, profesionalism și eficiență, Executivul pune în pericol construcția bazată pe principii comunitare a administrației publice.

Demersurile Executivului relevă că acesta nu dispune de resurse umane care să corespundă nevoilor de a administra și gestiona eficient acest segment, iar actele normative adoptate arată o "foame" nemăsurată pentru funcții, în vederea supunerii administrației publice centrale și locale.

Doamnelor și domnilor senatori, Format împotriva logicii politice și a vehemenței atacurilor reciproce anterioare, Guvernul Boc, acest executiv supermusculos nemaiîntâlnit în perioada postdecembristă, beneficia nu numai de paternitatea președintelui Băsescu, dar și de o oarecare susținere și premisă pozitivă din partea cetățenilor, societății civile și mass-media.

Se considera de către o parte însemnată a societății românești că în vreme de criză economică avem nevoie de un executiv puternic, capabil să străbată perioadele tulburi ce vor veni și să exercite, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Constituția României, conducerea generală a administrației publice prin profesionalism și competență.

În foarte scurt timp însă, românii și-au putut da seama că de mult n-au mai avut parte de o asemenea dezamăgire.

Ce s-a întâmplat în primele săptămâni ale guvernării Boc?

O ceartă pe posturi și funcții și o luptă continuă, ce nu s-au sfârșit nici până în prezent, pentru coordonarea unui serviciu secret, dar toate au fost umbrite de jocul politic murdar și de gâlceava de piață de la Ministerul Administrației și Internelor.

Nici în regimul apus de vreo 20 de ani nu s-au schimbat atâția miniștri de interne într-un termen atât de redus.

Am ajuns să ne uităm la televizor cu oarecare temere, în fiecare seară la ora 21.00 - oare nu își mai dă demisia ministrul administrației și internelor?

Programul de guvernare al noului Executiv, instalat la Palatul Victoria în data de 22 decembrie 2008, proclama, prin măsurile prevăzute în programul de guvernare, "dinamizarea și simplificarea administrației publice prin reformarea structurilor administrative și reducerea birocrației", un adevărat "Eldorado" în administrația publică centrală și locală, adică eficiență, profesionalism și promptitudine pentru cetățeanul de rând.

Cu toate că dispune de o majoritate politică confortabilă de peste 70% în Parlament, noul Guvern și-a început mandatul prin adoptarea unor acte normative lipsite de suport de specialitate, măsuri dispuse pe picior care au creat valuri semnificative în rândul a mai multor categorii profesionale prestigioase din societatea românească.

De asemenea, am avut de-a face cu o pasivitate debordantă a Executivului în domenii importante sau, în cel mai bun caz, de măsuri dispuse haotic, necorelate strategic cu altele.

Altfel, prima lună a Guvernului Boc a fost caracterizată de o atitudine sfidătoare bazată pe principiul: "Facem ce vrem".

Nu mai conta ce spuneau societatea civilă, mass-media și, cu atât mai puțin, partidele din opoziție: "important e că noi dispunem de peste 70% în forul legislativ și putem să promovăm și să trecem orice lege în Parlament."

Este guvernul care, dispunând de 74% majoritate parlamentară, ar trebui să nu aibă probleme în ceea ce privește legalitatea și moralitatea argumentării deciziilor politice pe care le ia.

Or, după măsurile adoptate în primele săptămâni, se prefigura deja cel mai prost început de mandat al vreunui executiv din ultimii 19 ani.

În primele săptămâni de existență, chiar în perioada lunii de miere - când totul părea roz la adăpostul celor 74% din Parlament -, Executivul a reușit performanța, pardon, contraperformanța, ca să nu atribuim vreun merit pentru o măsură lipsită de profesionalism, de a adopta deja un act normativ declarat neconstituțional, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat și al celor de serviciu.

A mai blocat - prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 223/2008 - ocuparea, prin concurs sau examen, a tuturor posturilor vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice, inclusiv cele pentru care procedurile de ocupare au fost demarate, ceea ce ridica mari semne de legalitate.

În Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 se va reveni la formula corectă privind blocarea doar a acelor posturi pentru care procedurile de ocupare nu erau demarate la data intrării în vigoare a actului normativ.

S-a trecut ușor peste această mică problemă, doar eram în luna de miere și, în această perioadă, iubirea e întotdeauna mai mare și comportă, desigur, unele compromisuri.

Și, dacă tot suntem la faimoasa Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 34/2009, care va adânci criza în societatea românească prin introducerea impozitului minim, ea conține și pentru administrația publică câteva surprize nu tocmai plăcute.

Una dintre ele este posibilitatea ocupării posturilor doar în limita unui procent de maximum 15 din totalul celor ce se vacantează în viitor.

Adică, pe românește, fiecare autoritate locală va trebui să aștepte să se elibereze șapte posturi de același fel pentru a putea ocupa unul singur.

O aberație care ar trebui să te facă să râzi în hohote, dacă nu ar fi, în același timp, de plâns.

Printre primele demersuri legislative ale oricărui executiv nou-instalat este continuarea procedurii legislative a adoptării unei legi de abilitare a Guvernului pentru a putea emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

Este o posibilitate de care s-au folosit mai toate guvernele din ultimii 13 ani.

Înainte de a trece în revistă performanța uluitoare a Guvernului Boc, vom folosi puțin cifrele, atât de necesare pentru a fi utilizate, câteodată, și în politică.

Matematica este o materie exactă, care nu minte și care nu poate fi interpretată decât într-un singur fel.

Enumerând doar numărul ordonanțelor de guvern emise în perioada decembrie-ianuarie a vacanței parlamentare din ultimii 5 ani, observăm următoarele cifre: în 2003-2004 s-au emis 45 de ordonanțe; în 2004-2005 s-au emis 23 de ordonanțe; în 2005-2006 s-au emis 29 de ordonanțe; în 2006-2007 s-au emis 29 de ordonanțe și în 2007-2008 s-au emis 17 ordonanțe.

Cu o singură excepție, 2005-2006, când procentul de reglementare față de numărul domeniilor a fost de 46, în niciunul dintre acești ani numărul domeniilor în care s-a reglementat prin ordonanță simplă, față de numărul domeniilor pentru care exista abilitare, nu a coborât sub 50%, recordul pozitiv fiind de 88% în 2007-2008.

Astfel, cam toate guvernele din această perioadă au încercat să se folosească de abilitarea dată de Parlament și au reglementat conform domeniilor stabilite prin mandatul dat de puterea legiuitoare.

Noul Guvern instalat în decembrie beneficia de toate premisele favorabile continuării acestei tendințe de legiferare, conform delegării legislative, atât datorită majorității covârșitoare deținute în Parlament, cât și datorită competenței declarate a membrilor Executivului.

Pe de o parte, proiectul legii de abilitare a fostului Guvern Tăriceanu, așa cum a fost transmis Parlamentului spre dezbatere, conținea un număr de 25 de domenii pentru care fostul Executiv și-a propus să aibă abilitarea de a emite ordonanțe pe perioada vacanței parlamentare.

Noul Guvern, abia format, a dorit să mai adauge câteva domenii, nu puține la număr, exact încă 31, ajungându-se ca în Legea nr. 306/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe Parlamentul să dea mandat Executivului pentru emiterea unor asemenea acte normative într-un număr total de 56 de domenii considerate importante.

Ceea ce este însă foarte grav și ne-a arătat serioase deficiențe de conducere și gestiune la nivelul ministerelor și al aparatului administrației publice centrale este numărul extrem de mic - un record negativ în materie! - al ordonanțelor emise în această perioadă.

Deși, conform legii de abilitare, avea dreptul de a emite ordonanțe simple pe un număr de 56 de domenii, Guvernul Boc a reușit performanța uluitoare de a emite un număr de numai 5 ordonanțe simple în vacanța parlamentară.

Astfel, acest executiv supermusculos și-a arătat neputința de a guverna deja după primele luni de activitate, neatingând nici măcar 10% din ceea ce și-a propus prin Legea nr. 306/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

De la mijlocul anilor '90, de când guvernele postdecembriste folosesc această procedură de delegare legislativă, este, de departe, cel mai slab procentaj de realizare din domeniile propuse.

Deși dispune de o majoritate confortabilă în Parlament, de peste 70%, Executivul a dat dovadă de o lipsă totală de răspundere în actul de guvernare, nu a fost capabil să dezvolte un mecanism eficient de legiferare și, evident, nu dispune de resurse umane suficiente și bine pregătite, având, totodată, și grave deficiențe de conducere.

Este un rezultat rușinos care, obligatoriu, ar trebui să dea de gândit guvernanților și dă de gândit, în mod sigur, electoratului pentru scrutinele viitoare.

Un minim bun-simț ar presupune ca Guvernul să nu mai vină cu niciun fel de proiect de lege de abilitare pentru vacanța parlamentară de vară, atâta timp cât nu există capacitate administrativă de legiferare în acest sens.

Este evident pentru orice privitor al acțiunii guvernamentale că Executivul duce lipsă de conducători profesioniști în administrație, de capacitatea de a gestiona administrația publică centrală și de a adopta acte normative care să răspundă cerințelor de eficiență, profesionalism și predictibilitate.

Respectați, vă rugăm, stimați guvernanți, măcar principiul pe care l-ați înscris dumneavoastră în propriul program de guvernare - principiul responsabilității Guvernului Boc în fața Parlamentului României.

O practică, am putea spune devenită chiar lege pentru Executivul Boc, este aceea de a publica acte normative după săptămâni întregi de la adoptarea lor în ședințele săptămânale de guvern.

Un elocvent exemplu în acest sens este Hotărârea Guvernului nr. 277/2009, adoptată în data de 11 martie și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din data de 2 aprilie 2009.

Nici măcar faptul că acest act normativ se referă la aprobarea tezelor prealabile ale Codului civil nu a împiedicat Executivul să publice după o lună textul hotărârii de guvern.

Că de o lună Comisia specială constituită pentru coduri în cadrul Parlamentului discuta deja proiectul Codului civil propus de Executiv nu conta, era un mizilic de neluat în considerare în opinia guvernanților.

Doamnelor și domnilor senatori, Guvernul Boc își permite orice în relația cu Parlamentul României și cu cetățenii acestei țări.

Nu contează legislația în vigoare, nu există bună-credință, bunăvoință nici măcar atât.

Sunt principii care lipsesc cu desăvârșire din acțiunea guvernamentală.

Noii guvernanți au dat uitării foarte repede promisiunile electorale și, prin invocarea situației economice internaționale și interne, ne vând - ascunzând incompetența de a conduce administrația publică românească - "gălușca" imposibilității punerii în practică a măsurilor promise cu mare larghețe în campania electorală.

Este pentru prima oară când un guvern postdecembrist își permite să oblige, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008, autoritățile administrației publice locale să restituie resurse financiare însemnate, necesare pentru realizarea unor proiecte și programe multianuale importante ale comunităților locale.

Pe românește, avem de-a face cu o naționalizare a resurselor financiare ale comunităților locale, a banilor membrilor comunităților locale.

Trebuie să înțelegeți, stimați guvernanți, că autonomia locală este și cea financiară și, odată ce resurse financiare au intrat în bugetul local, ele nu mai pot fi retrase de stat, mai ales că e vorba de sume de bani care întotdeauna au putut fi transferate, prin fondul de rulment, în bugetul local al anului viitor.

Suma acestor resurse financiare de care au fost private bugetele locale se ridică la ordinul sutelor de milioane de lei noi.

Este o gravă încălcare a principiului autonomiei locale, inclusiv a celei financiare prevăzute de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Să nu uităm că avem de-a face cu o măsură luată de un guvern condus de un fost primar al unui oraș de rezonanță din România, numit și capitala Transilvaniei, Cluj-Napoca.

Ce ne-am fi făcut oare dacă domnul Boc nu era primar înainte de a ocupa acest scaun de șef al Executivului? Un lucru e sigur: comunităților locale, cetățenilor români, României le mergea mult mai bine azi!

Printr-o simplă mișcare, Executivul Boc a călcat în picioare obligația de consultare a autorităților administrației publice locale prin intermediul structurilor asociative ale acestora: Asociația Comunelor din România, Asociația Orașelor din România, Asociația Municipiilor din România, Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România și Federația Autorităților Locale din România, obligație prevăzută atât de Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cât și de Hotărârea Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative.

Citim în programul de guvernare, capitolul 22 - Reforma administrației publice: "Creșterea transparenței în procesul de formulare și implementare a politicilor publice și instituționalizarea participării structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale la actul de guvernare, inclusiv prin participarea reprezentanților acestora, în calitate de invitați, la ședințele de guvern.", am încheiat citatul.

N-au trecut decât exact 8 zile de la data aprobării de Parlamentul României a programului de guvernare al Executivului Boc și deja acest text era dat de mult uitării.

Nu tu creștere a transparenței, de consultare ce să mai vorbim? Utopie pură!

Noi, Executivul, eram deja în 30 decembrie 2008 și ne gândeam probabil la masa de Revelion.

Angajamentele luate în fața Legislativului și a națiunii erau uitate de mult prin sertare.

Iată respectul acestui guvern supermusculos față de Parlament, de parlamentarism și de ideea angajamentului luat în fața națiunii!

Aceasta e atitudinea sfidătoare a acestui guvern față de autoritățile administrației publice locale, față de comunitățile locale și, în final, față de membrii acestora.

O licărire de speranță a apărut totuși la un moment dat: însuși prim-ministrul Emil Boc a promis, în mod solemn, în data de 10 februarie 2009, în cadrul reuniunii Adunării Generale a Asociației Comunelor din România, că Guvernul va restitui aceste sume autorităților administrației publice locale, speranțe care s-au dovedit însă deșarte.

Primarii comunităților locale afectate au trebuit să constate, foarte repede, că și această promisiune a rămas doar la nivelul unei declarații de moment a unui politician dornic de a ieși dintr-o presiune legitimă a celor aleși prin votul comunității de a administra treburile publice ale localităților.

Nimic nou sub soare în privința domnului Boc.

A apărut atunci, pentru prima dată, în preambulul acelui act normativ, sintagma "necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare".

O regăsim de atunci foarte frecvent, parcă cineva ar ține degetele în continuu pe butoanele "copy" și "paste" de pe calculator.

Au fost, apoi, des invocatele reduceri de personal, precum și desființarea Cancelariei Primului-Ministru, care a adus după sine, desigur, ca efect colateral, și concentrarea - în numele prim-ministrului - în mâna unui singur consilier de stat a coordonării a 11 agenții și autorități la nivel național.

Sigur, toate acestea în numele eficientizării, profesionalizării și promptitudinii în luarea deciziilor.

Tot la capitolul reduceri de personal și de funcții de demnitate publică avem de-a face cu un număr de 21 de membri ai Cabinetului actual, în loc de 18, câți erau în Guvernul anterior.

Desigur, și numărul ministerelor a crescut la 19, față de 16 din fostul Cabinet PNL-UDMR, iar cel mai evident caz de "eficientizare la nivel central" este aparatul de lucru al viceprim-ministrului, în a cărui structură există nu mai puțin de șapte consilieri de stat și un secretar de stat.

Ținem să aducem la cunoștința Executivului condus de Emil Boc - vă șoptim ferm și hotărât - că în Guvernul Tăriceanu în perioada când existau trei posturi de ministru de stat fiecare dispunea în aparatul de lucru de câte un consilier de stat.

Atât despre reducerea numărului de demnitari în administrația publică.

A mai introdus acest guvern supermusculos o inovație uluitoare în administrația publică, și anume subiectivismul politic absolut.

Prin prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2009 privind modificarea și completarea unor acte normative referitoare la organizarea și funcționarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, s-a reglementat ca personalul Corpului de control al primului-ministru să fie încadrat numai pe baza încrederii acordate de prim-ministru și cu condiția semnării unui angajament de loialitate.

Zis și făcut! Ce contează că personalul din sectorul bugetar nu poate fi încadrat pe baza încrederii acordate de prim-ministru și cu condiția preliminară de asumare a unui angajament de loialitate, deoarece se încalcă grav prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin impunerea unor condiții preliminare subiective față de prim-ministru, numit politic în funcție?

Să vedem ce s-a întâmplat în practică.

S-a organizat concurs pentru ocuparea a câteva zeci de posturi, finanțate din bugetul de stat, la Corpul de control al primului-ministru.

13 persoane au trecut ambele probe, atât cea scrisă, cât și interviul, dar de angajat au fost angajați doar 11, deoarece prim-ministrul Emil Boc, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2009, n-a acordat încredere pentru două persoane.

În afara faptului absurd că un prim-ministru se ocupă personal de angajări, ne-am pus și noi întrebarea firească: cum s-a făcut această delimitare a încrederii? I-a chemat prim-ministrul pe cei 13 care au absolvit cele două probe, i-a măsurat din cap până în picioare - unii erau mai blonzi ca alții, unii aveau ochii mai albaștri ca alții -, i-a luat premierul la întrebări încrucișătoare? Deși, profesional, toți 13 au dovedit că sunt buni, prim-ministrul a decis să refuze angajarea a doi dintre ei.

Sigur, nu aceeași exigență a existat în cazuri de genul "șoferul" sau "nepoata".

Dacă un prim-ministru își permite un asemenea comportament în disprețul tuturor, de neluare în seamă a unui concurs desfășurat în condițiile legii, ne închipuim ce se întâmplă în alte autorități sau instituții publice ale statului.

Oricine are firmă proprie știe că e dreptul tău să decizi dacă organizezi concurs sau examen și să angajezi pe cine dorești, indiferent că a trecut sau nu probele pe care le-ai organizat, dar la instituții și autorități publice, cum e și Corpul de control al primului-ministru, situația este total diferită.

Cu toate acestea, domnul prim-ministru Boc se comportă ca și cum ar fi pe propria moșie sau în propria firmă.

A reușit acest executiv să ne arate ceea ce n-am crezut că ne va mai arăta vreun guvern, de la cel al FSN-ului încoace: cum trebuie să gestionezi treburile publice în administrația publică centrală atât de prost încât, câteodată, avem, sincer, sentimentul că parcă în mod intenționat se acționează cu atâta amatorism și lipsă de coerență și eficiență.

Administrația publică în ansamblu era derutată de aceste măsuri demagogico-catastrofale luate de Guvern, dar Executivul nu s-a lăsat derutat și a venit cu "soluția miraculoasă" - de fapt, o lovitură sub centură -, și astfel a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Prin acest act normativ, Executivul actual a desființat tot ceea ce s-a construit în domeniul creării unui corp de funcționari publici profesioniști, toată evoluția și tendințele din ultimii ani din administrația publică spre o oarecare normalizare, cât și ceea ce trebuie să fie, până la urmă, o administrație publică aflată aproape și în slujba cetățeanului.

De fapt, prin acest act normativ se prevede politizarea tuturor serviciilor deconcentrate și reîntoarcerea administrației publice românești la autoritarismul politic ce-o caracteriza în anii '90.

Trebuie să înțelegeți, stimați guvernanți, că România nu are alte șansă decât să-și construiască o structură profesionistă de funcționari publici, oameni ajunși în funcție fără sprijin politic, care să asigure suportul de specialitate guvernării, de orice culoare ar fi aceasta.

Exact acest deziderat este călcat în picioare, desființând construcția - e drept, firavă, totuși existentă - ce tindea să prindă aripi, în acest sens, în ultimii ani.

În ultimul deceniu - de la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici - a existat un anumit consens politic între partidele politice privind crearea unui cadru juridic și constituirea unui corp al funcționarilor publici.

În anexa actului normativ în cauză sunt enumerate nu mai puțin de 40 de servicii deconcentrate din subordinea a 11 ministere, cărora li se aplică măsura desființării funcțiilor de conducere.

Oare de ce e nevoie să superpolitizăm case de cultură ale studenților, oficii de studii pedologice și agrochimice județene, inspectorate teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor sau cluburi sportive municipale și orășenești? Am dat doar câteva exemple până la ce nivel va coborî politizarea administrației publice din România.

Practic, tot ceea ce este în subordinea ministerelor se politizează.

Până la urmă, atitudinea guvernanților are explicație, chiar dacă noi n-o putem înțelege: presiunea din teritoriu fiind prea mare, partidele aflate la guvernare nu se puteau opune valului de cereri pentru ocuparea funcțiilor demult negociate și împărțite între clienții politici.

Consecințele adoptării acestui act normativ sunt previzibile: sunt schimbați toți conducătorii serviciilor publice deconcentrate, vor fi numiți oameni politici, clientela politică la nivel teritorial va fi satisfăcută.

Ce mai contează că administrația publică e bulversată complet, că Guvernul desființează o legislație întreagă bazată pe principiul profesionalismului conducătorilor?

Doamnelor și domnilor senatori, România nu dispune în prezent de o democrație desăvârșită, de un sistem cu principii și proceduri solide ce ar fi capabil să suporte, la venirea unui nou executiv, schimbări drastice sau chiar totale în administrația publică.

Nu, stimați guvernanți, România ar fi avut nevoie de continuarea drumului început, de consolidarea profesionalismului și prezenței funcționarilor publici în administrația publică.

Aceasta era misiunea Guvernului Boc, și nu aceea de a distruge printr-un șut, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, acest drum care începuse să prindă rădăcini și să se înfiripeze cât de cât.

Singura măsură și cale obligatorie pentru a încerca să aducem administrația publică românească la standarde europene este descentralizarea reală, pentru ca dezideratul principal, și anume interesul și rezolvarea problemelor cetățenilor să fie respectate și soluționate.

"Descentralizarea, inclusiv financiară, a administrației publice locale, prin delimitarea clară a competențelor, pe principii europene, în scopul creșterii autonomiei administrative, cu respectarea principiului subsidiarității", iată unul dintre obiectivele fundamentale pe care și le-a asumat Guvernul Boc în angajamentul său numit program de guvernare.

Acțiunea de forță, autoritară a Guvernului Boc, se manifestă prin comportamentul aparent contradictoriu în relația politizării serviciilor deconcentrate - descentralizarea acestora.

Este însă mult mai mult: o acțiune perversă a Executivului de a-și impune membrii de partid, clienții politici, în funcțiile de conducere ale serviciilor deconcentrate, și apoi unele dintre ele să fie transferate, cu oamenii partidului cu tot, în cârca autorităților administrației publice locale.

Adică să înțelegem cu toții bine: vreți descentralizare?

Descentralizare să fie, dar cu oamenii noștri, adică ai partidelor de guvernământ! Astfel, se va conserva puterea guvernanților, a noului FSN în teritoriu, în toate județele țării.

Un principiu elementar al descentralizării este că, atunci când transferi atribuții autorităților locale, acorzi mai mult decât posibilitatea, dreptul acestor instituții, care reprezintă comunitatea locală, de a desemna conducătorii acestora, și nu a le impune conducători desemnați de la centru, de la partidul de stat nou-creat.

Exact ca pe vremurile de care am dorit să scăpăm în 1989, dar se pare că nu reușim nicicum.

Lăsați, stimați guvernanți, comunitățile locale să-și aleagă conducătorii și nu mai impuneți de sus, ca pe vremuri, prin telefonul secretarului de partid, oameni nepotriviți, incompetenți, a căror singură competență constă doar în apartenența la culoarea "portocalo-roșie".

Călcarea în picioare a tot ceea ce s-a construit în ultimii ani în domeniul administrației publice din România este făcută prin acțiunea guvernamentală continuă a Guvernului Boc, ocupat doar cu un singur deziderat, și anume reinstaurarea administrației de forță a FSN.

Această acțiune va crea instabilitate în administrația publică, iar în unele regiuni va avea ca rezultat schimbarea reprezentării etnice în conducerea comunităților și a administrației publice.

Stimați guvernanți, treziți-vă!

A trecut campania electorală, etapa promisiunilor frumoase și pompoase și, deși nu vă place, a trecut și perioada etapei FSN-iste a României.

Este timpul să vă concentrați pe crearea unor condiții necesare pentru ca administrația publică centrală și locală să fie ceea ce trebuie să fie: un instrument în mâna membrilor societății, creat de membrii comunității, cu conducători votați de comunitatea locală, o administrație publică aflată în interesul și slujba cetățeanului.

În loc de măsuri demagogice care creează haos în sistem, vă rugăm respectuos să lăsați administrația publică centrală și locală să lucreze, lăsați profesioniștii din administrație să facă ceea ce au făcut bine și până acum.

Nu mai perturbați sistemul și acolo unde el funcționează bine!

Drept pentru care solicităm Guvernului Boc să întreprindă, de urgență, următoarele demersuri:

  • măsuri legislative și administrative imediate pentru oprirea măcelului din administrația publică, manifestat prin destituirea funcționarilor publici de conducere din cauza desființării funcțiilor;
  • luarea unor măsuri legislative imediate pentru reluarea demersurilor necesare creării unui corp profesionist de funcționari publici apolitici și feriți de acțiunea guvernamentală;
  • îmbunătățirea nivelului calitativ al prevederilor actelor emise de Guvern și introducerea profesionalismului ca necesitate în conținutul acestora;
  • respectarea Parlamentului României și a procedurilor de legiferare din cele două Camere ale acestuia;
  • adoptarea expresă a unor măsuri legislative care să impună principiul subsidiarității, de aducere a acțiunii autorităților administrative cât mai aproape față de cetățean și care să prevadă posibilitatea comunității locale de a participa la luarea tuturor deciziilor care privesc interesul și dreptul membrilor săi;
  • o descentralizare reală a tuturor serviciilor deconcentrate care nu au atribuții de control la nivel județean, astfel încât toate aceste servicii să treacă în subordinea autorităților administrației publice locale - consilii județene și consilii locale;
  • atribuirea, în cadrul descentralizării, atât a resurselor financiare necesare susținerii acestor servicii, cât și a dreptului autorităților administrației publice locale de a gestiona aceste servicii, inclusiv prin dreptul de a desemna managementul și conducerea acestora;
  • reducerea drastică a atribuțiilor prefecților, care să se limiteze doar la coordonarea serviciilor deconcentrate cu atribuții de control la nivel județean și la exercitarea controlului de legalitate a actelor emise de autoritățile administrației publice locale.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală).

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator Cseke Attila.

Stimați colegi,

Pentru dezbaterea moțiunii,

Biroul permanent al Senatului României, în ședința din 17.06.2009, a propus repartizarea următorilor timpi pentru Guvern și pentru grupurile parlamentare: Guvernul are dreptul să-și prezinte punctul de vedere în 30 de minute după citirea moțiunii, după care urmează dezbateri pe grupuri parlamentare 73 minute, respectiv, pentru fiecare senator au fost alocate 32 secunde, repartizate astfel: pentru Grupul parlamentar al PD-L - 27 minute; pentru Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC - 26 minute; pentru Grupul parlamentar al PNL - 15 minute și pentru Grupul parlamentar al UDMR - 5 minute.

După epuizarea intervențiilor colegilor senatori, urmează răspunsurile Guvernului - 15 minute.

Dau cuvântul domnului Dan Nica, viceprim-ministru al Guvernului și ministru al administrației și internelor, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

 
   

Domnul Dan Nica - viceprim-ministru, ministrul administrației și internelor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună seara, doamnelor și domnilor senatori!

Textul moțiunii simple contrariază prin tonul categoric și suficient prin care Guvernul PD-L-PSD este catalogat drept autoritarist și lipsit de profesionalism, profesionalism, datorită măsurilor adoptate ca urmare a crizei economice pe care o parcurgem.

Vorbesc aici despre două măsuri: blocarea posturilor vacante din administrație și limitarea celor care se vacantează în viitor la un procent de maximum 15%, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 și restituirea la bugetul de stat a sumelor defalcate.

Autorii moțiunii simple consideră că aceste măsuri reprezintă aberații care ar trebui să te facă să râzi în hohote..., adevărate naționalizări și așa mai departe, și o astfel de etichetare demonstrează nu numai că semnatarii moțiunii simple sunt de rea-credință, uitând că măsurile respective au fost adoptate într-o perioadă de criză economică puternică, ci și faptul că ei nu stăpânesc un adevăr elementar despre politică.

Acest adevăr ne arată că cei care sunt cât de cât realiști în politică știu că nu pot să acționeze decât în zona posibilului.

Astfel, cetățenii vor avea tot timpul sentimentul că guvernanții decid una și trăiesc altceva.

De altfel, prin realism politic nu se înțelege doar simțul realității, ci și simțul realizabilului.

Realismul politic ne-a determinat să luăm măsurile necesare pentru reducerea cheltuielilor de personal, măsuri pe deplin justificate când te confrunți cu un deficit bugetar pentru care Comisia Europeană deja a introdus România într-un deficit bugetar excesiv.

PNL și UDMR ar fi trebuit să știe cel mai bine că găurile financiare pe care ni le-au lăsat moștenire au fost cele care ne-au determinat astfel de măsuri restrictive, și nu așa-zisa atitudine abuzivă determinată de majoritatea parlamentară de care dispunem.

Ar fi fost mai bine dacă, în locul unor acuzații ipocrite, PNL-ul și UDMR-ul ar fi arătat ce ar fi făcut ei în locul nostru.

Pentru aceasta, ar fi trebuit însă să prezinte bilanțul propriei guvernări, din care să rezulte cum și pentru ce au folosit bugetul țării din ultimul an al guvernării.

Explicațiile furnizate până acum scot în evidență existența unui singur țap ispășitor pentru deficitul bugetar cu care guvernarea trecută a împovărat țara la final de mandat - contextul economic internațional.

Contextul explică tot, justifică tot, de altfel.

Guvernul Tăriceanu a gândit impecabil, ingenios și suplu!

Ceea ce a dăunat țării a fost doar "contextul economic internațional"... "Ne-au tras în jos necazurile altora".

În definitiv, este un mare noroc pentru ei ca, la sfârșitul guvernării, să aibă posibilitatea de a pune totul în aceeași căciulă cu criza economică mondială, să aibă la îndemână un context economic dezavantajos, care să le preia insuficiențele, ratările, nepricerea și să le spele de-a valma conștiința și imaginea politică, terfelite de pierderea alegerilor.

Cât de morală este ștergerea tuturor efectelor noii guvernări proaste prin scufundarea eșecurilor în bogata nedeterminare a ambianței economice globale nefavorabile, cât de mare trebuie să fie ipocrizia de a ignora toate acestea și de a vorbi de lipsa de profesionalism a altora, pentru că este, într-adevăr, o ipocrizie să spui că, pentru lucrurile care au mers prost în timpul guvernării Tăriceanu, este responsabilă, neîndoielnic, criza mondială, dar pentru lucrurile care, prin efect, merg prost în prezent este vinovată actuala guvernare.

Nu avem intenția să ne justificăm, la rândul nostru, măsurile pe care le-am luat doar prin efectele pe care le-a produs criza economică mondială asupra României.

Vrem doar să arătăm că ele puteau fi diminuate printr-un efort inteligent al fostului guvern de a construi ceva împotriva ei.

Suntem acuzați că, prin aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, am politizat serviciile deconcentrate ale ministerelor și am reintrodus autoritarismul politic în administrația publică.

Prin faptul că am schimbat regimul juridic al raporturilor de muncă ale unor funcții de conducere, transformându-le din funcții publice în funcții contractuale de mangement, suntem acuzați că superpolitizăm.

O astfel de acuzație demonstrează amnezia și nepriceperea opoziției, amnezie: pentru că semnatarii moțiunii uită că atunci când au venit la guvernare au produs adevărate colonizări ale funcțiilor de conducere din ministere, agenții guvernamentale, unități sanitare etc., nepricepere:

pentru că se vede clar că nu toți angajații statului trebuie să fie funcționari publici.

Funcționarii publici sunt subiecți ai unor reguli ce decurg din poziționarea lor specifică în structura ierarhică a statului.

Ei sunt acei angajați ai statului care exercită prerogative de putere publică, adică, mai pe înțelesul semnatarilor moțiunii, sunt acei angajați care elaborează și avizează proiecte de lege și care pun legile în aplicare.

Prerogativele de putere publică cu care sunt învestiți funcționarii publici sunt clar definite atât în legea română, cât și în jurisprudența Curții Europene de Justiție, care face parte din acquis-ul comunitar.

Potrivit prevederilor art. 148 din Constituția României, dreptul comunitar are prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă.

O simplă lectură, de altfel, a jurisprudenței Curții Europene de Justiție este sintetizată în comunicările Comisiei Europene privind libera circulație a lucrătorilor și accesul la angajare în administrațiile publice ale statelor membre, îi va lămuri pe semnatarii moțiunii că elaborarea studiilor pedologice și agrochimice, analiza calității serviciilor și conducerea unor case de cultură sau cluburi sportive nu sunt prerogative de putere publică.

Nu sunt prerogative de putere publică pentru simplul motiv că aceste activități se operează cu norme științifice, și nu cu norme juridice.

Doamnelor și domnilor senatori, Legea gravitației nu este totuna cu legea administrației publice locale.

Prin urmare, transformarea funcțiilor respective din funcții publice în funcții contractuale nu a făcut decât să așeze funcțiile din sistemul nostru administrativ în concordanță cu acquis-ul comunitar.

Angajarea directorilor coordonatori ai serviciilor publice deconcentrate s-a realizat în baza unui contract de management, cu indicatori de performanță, drepturi și obligații.

În acest mod, am creat premisele ca rațiunile de responsabilitate să învingă simple prevederi regulamentare.

Am conferit cadrul legal prin care pretindem șefilor serviciilor publice deconcentrate obligația rezultatului.

Am creat cadrul legal prin care putem să repartizăm diferențiat responsabilitățile politice între nivelul central și cel teritorial, inspirându-ne din principiul subsidiarității.

Am acceptat să delegăm de la nivel ministerial la nivel teritorial anumite competențe politice pentru a exercita altele mai bine.

Acestea au fost rațiunile schimbărilor produse și nicidecum o introducere a unui așa-zis autoritarism în administrația publică.

Referitor la aparatul de lucru al viceprim-ministrului, aș

vrea să vă aduc aminte, stimați colegi, că în Guvernul Tăriceanu existau trei viceprim-miniștri sub titulatura de miniștri de stat, care dispuneau, fiecare, de câte un aparat de lucru de 27 de posturi, adică erau 71 de posturi în total.

Mai mult, pentru a alimenta clientela politică salarizată din bugetul de stat, aparatul de lucru al unui ministru de stat a supraviețuit încă un an și jumătate după ce acesta nu mai era în funcție și fără să mai fie numită o altă persoană în funcția respectivă.

Referitor la angajarea, pe baza încrederii, a personalului din cadrul Corpului de control al primului-ministru, dorim să precizăm că introducerea noțiunii de încredere, ca și condiție sine qua non pentru angajarea personalului Corpului de control al primului-ministru, reprezintă reflectarea, în cuprinsul actului normativ, a hotărârii ferme și neechivoce a șefului Executivului de a-și asuma răspunderea față de activitatea acestei importante instituții de control.

Totodată, această soluție legislativă este menită ca, pe durata mandatului, să pună la dispoziția prim-ministrului un cadru legal și flexibil, ce conferă posibilitatea de a constitui un corp de profesioniști, care pot fi selectați prin proceduri rapide.

Potrivit datelor oficiale, "profesioniștii" domnului Tăriceanu au desfășurat o activitate de control, astfel încât o treime dintre angajații fostului departament nu au participat în 2008

la nicio acțiune de control.

Din totalul salariaților care au participat la realizarea de controale au fost doar 47 de persoane, iar un număr de 23 de persoane au încasat salariile fără să efectueze nicio activitate specifică.

Ce profesioniști pot fi astfel de salariați dacă Departamentul de Control al Guvernului a încheiat, în timpul Guvernului precedent, cu un avocat un contract de asistență juridică pentru a-i îndruma în aplicarea corectă a dispozițiilor legale în domeniul de activitate pe care departamentul îl avea conform legii?

În vederea realizării acestor imperative generale de politică ale Guvernului, numărul de posturi pentru Corpul de control al primului-ministru a fost redus la 54 de posturi, inclusiv șeful Corpului de control al primului-ministru.

Textul moțiunii încearcă să ne ofere și o lecție despre cum ar trebui să facem descentralizare.

Le reamintim semnatarilor moțiunii că descentralizarea administrativă și financiară a reprezentat, alături de reforma funcției publice și de creșterea capacității de elaborarea și implementare a politicilor publice, un pilon important al strategiei de reformă a administrației publice pentru perioada 2004-2006, adoptată în luna mai 2004 de Guvernul PDS.

Despre această strategie Comisia Europeană afirma în rapoartele sale că "este un document bun, care odată aplicat va produce primele succese în reforma administrativă".

Am fost naivi...

 
   

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Succesuri!

 
   

Domnul Dan Nica:

Primele succese...A! Corectăm.

Ferească Dumnezeu de "eșece"!

Am fost naivi crezând că în luna decembrie 2008 vom găsi strategia noastră aplicată și o nouă strategie care să o completeze.

Am găsit însă schimbări frecvente din posturile de conducere ale funcționarilor publici, pe care semnatarii moțiunii de cenzură îi compătimesc astăzi, și am găsit modificări ale Statutului funcționarului public prin legi electorale, ca să nu mai existe niciun dubiu asupra așa-zisei depolitizări a administrației publice despre care se vorbește atât.

Am găsit o recentralizare a serviciilor de sănătate, pe care cu eforturi reușisem să le descentralizăm.

Am găsit concentrare la nivelul taxelor și impozitelor pe care noi decisesem să le descentralizăm ca să se constituie venituri la bugetele locale.

Acum, opoziția ne cere să luăm în regim de urgență măsuri legislative care să impună principiul subsidiarității, măsuri de descentralizare reală și reducere a atribuțiilor prefecților.

Doamnelor și domnilor, Suntem conștienți că descentralizarea este un proces de care România are nevoie, iar prin durata și complexitatea sa acest proces nu va avea doar câțiva artizani, și nici nu va contribui la încununarea unor cariere individuale.

În acest proces este vorba despre necesitatea de a regândi statul, de a așeza raporturile acestuia cu cetățenii.

Începând cu luna martie, am început acest dialog cu toate autoritățile locale, am avut întâlniri cu tot ceea ce înseamnă structuri asociative și reprezentanții Executivului și am reușit ca până la data de 4 mai, dată ce a fost autofixată, să încheiem dezbaterile și să finalizăm un număr important de acte legislative care să permită descentralizarea.

Vă aduc aminte, prima dintre ele, Legea Poliției Locale, care a fost trimisă în Parlament, am finalizat documentele necesare la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru transferul atribuțiilor către autoritățile locale și consiliile județene, în domeniul educației am pus de acord procesul de descentralizare cu exigențele programului pe care îl avem cu Banca Mondială și calendarul de descentralizare a fost pus de acord cu ceea ce înseamnă angajamentul României față de Banca Mondială.

De asemenea, am reușit să realizăm descentralizarea la Ministerul Tineretului și Sportului, am reușit să realizăm descentralizarea la Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, prin transferul tuturor entităților care funcționează la ceea ce înseamnă autorități locale, consilii locale, consilii județene.

La Ministerul Sănătății am finalizat această parte de descentralizare, sigur că acolo pachetul de legi este mai complex, pentru că și problematica este de o complexitate cu totul aparte.

Toate aceste lucruri fac ca Parlamentul României să se poată pronunța în privința tuturor acestor acte legislative care să finalizeze procesul de descentralizare în România.

Cu toții am căzut de acord că descentralizarea se impune, deoarece este o exigență democratică, o necesitate economică și un imperativ european.

Exigența democratică este evidentă și democrația se manifestă în comunitățile în care oameni legați prin condițiile de viață și prin activități comune, atașați de județul, de orașul, de comuna lor, se reunesc să rezolve împreună problemele, depășind interesele particulare.

Raporturile dintre autoritățile publice centrale și cele locale trebuiesc stabilite în așa fel încât să asigure participarea unui număr cât mai mare de cetățeni la diferite ocazii în viața publică și, în primul rând, la decizii.

Principiul european care consfințește acest lucru este subsidiaritatea.

Descentralizarea este și o necesitate economică.

Inițiativa liberă, acumularea de capital, supremația pieței și competiția sunt componente ale noii culturi economice și politice în care trăim cu toții.

Comunitatea locală este locul cel mai bun în care se formează o astfel de cultură, este cadrul competițional cel mai potrivit.

Pentru ca acest cadru să fie funcțional este nevoie de descentralizare.

Imperativul european impune o nouă împărțire a autorității între nivelul central și cel local.

Nu este numai o competiție între state și națiuni la nivelul Uniunii Europene, ci și o competiție a comunităților locale care trebuie să își pună mai bine în valoare atuurile.

Pentru aceasta este nevoie de mai multă libertate și de mai multă putere de decizie.

Desigur, descentralizarea nu începe acum în România.

S-au mai făcut pași concreți.

Unitățile din învățământul preuniversitar de stat au trecut în administrarea autorităților locale, la fel centralele termice, proces care nu a fost simplu.

Pe lângă problemele administrative, el a scos la iveală și unele probleme de fond, dintre care voi aminti două.

În procesul de delegare a responsabilității și resurselor s-au urmat două căi: în plan instituțional s-a urmat o logică de descentralizare pe județe, s-au trecut unitățile de învățământ în administrarea consiliilor locale, iar în plan financiar s-a urmat o logică a descentralizării prin intermediul ministerelor.

Este necesar ca cele două planuri să fie armonizate într-o formulă optimă, astfel încât să existe o singură logică a acestui proces de descentralizare.

A doua problemă este legată de experiența administrativă din România, care îngreunează felul în care este condusă descentralizarea ca formă rațională de delegare a puterii decizionale.

S-a pus un accent prea mare pe separarea puterilor și pe controlul ierarhic, dar au fort neglijate, din păcate, competențele comune.

De exemplu, legile în vigoare nu precizează ce se întâmplă în situația în care unitățile de învățământ sau de sănătate administrate de consiliile locale deservesc zone mai mari decât cele în care aceste consilii pot să decidă.

Asocierea intercomunitară și elaborarea bugetelor pe proiecte vor constitui, probabil, o soluție la aceste probleme.

Acest procedeu este mult mai complex decât modul tradițional cu care este obișnuită administrația publică din România.

Pentru a evita consecințele nedorite trebuie ca sistemul pe care îl gândim să fie simplu, cu un minim de control și intervenție și foarte multă transparență, pentru a păstra direcția.

Acest lucru vreau să-l spun, pentru că am constatat cu surprindere că, în momentul în care se vorbește de bugetul consolidat de stat al României, foarte puțini știu sau mai puțini sunt cei care recunosc, din păcate, atunci când și critică modul în care luăm diferite măsuri, că bugetele locale fac parte din bugetul României.

Câți bani de salarii se cheltuiesc în administrația locală se adună la banii de salarii de la ministere și autorități, și acest lucru dă cheltuielile cu salariile în România.

Câți bani se cheltuiesc pe investiții la autoritățile locale, adunați cu sumele care sunt cheltuite pentru investiții la bugetul de stat, dau suma totală care este investită în România.

De altfel, vreau, aici, în mod public să fac o corectură, care a apărut din păcate în mass-media, o știre eronată, suma cheltuită pentru investiții în România pe primele 5 luni, potrivit datelor pe care le avem până la sfârșitul lunii mai, este identică cu suma cheltuită în anul 2008 pentru investiții în România.

Fac această precizare pentru că au apărut diverse interpretări tocmai din cauza necunoașterii modului în care sunt alcătuite aceste cifre.

Deci unii comparau sumele din bugetul consolidat al anului 2008, pentru că, după cum știți, raportările pe investiții în România se fac adunând investițiile de la bugetul de stat cu cele de la autoritățile locale, comparând doar sumele de la bugetul de stat pe 2009.

Evident, comparând mere cu pere, rezultatul nu putea fi decât unul neadevărat.

De asemenea, transformările pe care le vom opera se vor face cu respectarea unei exigențe fundamentale, și anume aceea de unitate a statului.

Acest lucru înseamnă aceleași drepturi și aceleași obligații pentru toți cetățenii, pe întreg teritoriul țării.

Nimeni, la noi, nu va accepta ca aceeași infracțiune să fie pedepsită altfel la București, decât la Iași, Craiova, Târgu Mureș sau în altă parte a țării.

Nimeni nu va accepta ca legile proprietății sau Codul familiei să fie diferite de la un județ la altul.

Un stat este unitar pentru că administrează uniform și fără discriminare pe întreg teritoriul țării aceeași ordine de drept.

Aceasta înseamnă că prin descentralizare nu optăm pentru un stat mai slab, ci pentru un stat reorganizat, care trebuie să se afirme ca o veritabilă autoritate.

Statul va rămâne însă garantul respectării legii de către autoritățile publice locale și garantul imparțialității politicilor publice.

În acest domeniu prefectul va avea rolul său.

Acesta este, de altfel, cadrul general în care noi gândim descentralizarea.

Doamnelor și domnilor, Nu cred că spun un lucru nou când afirm că orice demers politic are exact calitatea cadrului conceptual în care este și gândit și care depinde, în bună măsură, de ideile politice din care s-au inspirat cei care le întreprind.

Nici moțiunea pe care PNL și UDMR o depun astăzi nu este departe de acest adevăr.

Ipocrizia redactării face ca, din păcate, procedura democratică a cenzurării puterii de către opoziție să fie un simplu gest formal.

Prin urmare, consider că moțiunea trebuie respinsă fără niciun fel de rezerve.

Doamnelor și domnilor senatori, vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Ați consumat 18 minute din cele 30 de minute acordate în prima fază.

Diferența o puteți cupla cu cele 15 minute rezervate pentru răspunsurile Guvernului, dacă va fi cazul.

Dau cuvântul domnului senator Filip Petru - Grupul parlamentar al PD-L.

Se pregătește domnul senator Belacurencu Trifon - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul domnule senator.

 
   

Domnul Petru Filip:

Domnule președinte de ședință,

Domnule vicepremier,

Doamnelor și domnilor,

Vă spun sincer, am citit cu mare atenție moțiunea de cenzură, pentru că...

 
   

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Moțiunea simplă!

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Moțiunea simplă.

 
   

Domnul Petru Filip:

...moțiunea simplă, pentru că subiectul nu numai că mi s-a părut interesant, dar cred că dacă lucrurile erau analizate așa cum ar fi trebuit, funcție de ceea ce s-a făcut până acum, cred că mult mai eficientă ar fi fost o astfel de moțiune undeva spre sfârșitul anului, pentru că pachetul privind descentralizarea este unul dintre cele mai curajoase proiecte, ținând cont de faptul că orice descentralizare a serviciilor publice într-o perioadă de criză, care oricum este o perioadă sensibilă, aduce pentru clasa politică și pentru Executiv foarte multe pericole.

Aceste pericole sunt, în special, din sfera transferării răspunderii din zona centrală în zona locală.

Sigur că mi-au plăcut multe dintre referințele din moțiunea simplă, "supermusculos", "portocalo-roșie", versus "galbenoverde", modul în care, de fapt, se raportează puterea la opoziție.

Sigur, nu aș vrea să mă refer la elementele de umplutură care dau o tentă de veselie într-un astfel de document, ci aș

vrea să mă refer, în principal, la elementele de fond.

În primul rând, s-a discutat suficient de mult în textul moțiunii despre politizarea administrației publice, referitor la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009.

Sigur, cei care suntem în politică și în administrație de foarte mulți ani ar trebui să ne aducem aminte de modul în care s-a făcut transferul de putere, fie că a fost vorba de anul 1996, fie că a fost vorba de anii 2000, 2004 sau 2008.

Schimbarea puterii înseamnă nu numai schimbarea Guvernului și a majorității, dar, până la urmă, înseamnă aducerea unor programe de guvernare noi și, bineînțeles, aducerea și susținerea unor oameni noi la nivelul instituțiilor cu subordonare guvernamentală din plan local.

Acest lucru a creat o serie de discuții și o stare emoțională suplimentară, pentru că s-a considerat că de acest "avantaj" va beneficia numai coaliția aflată astăzi la putere.

Este un neadevăr, pentru că, până la urmă, chiar dacă un partid își dorește să rămână cât mai mult la putere, evident că jocul democratic îl va face ca într-un anumit timp, într-o anumită perspectivă să intre în opoziție, și atunci de această perspectivă legislativă aprobată va beneficia cel care va veni la putere.

Sigur că acest act legislativ, care este în procedura de vot în Camera Deputaților în acest moment, trezește, a trezit și va trezi în continuare discuții, el fiind un document perfectibil de la care se va pleca mai departe în ceea ce înseamnă guvernarea în plan teritorial.

Moțiunea face, de asemenea, referire la descentralizarea în plan local, și cei care sunt cu experiență în administrația publică știu foarte bine că, totuși, reala descentralizare în România sau începuturile descentralizării în România se poziționează undeva la nivelul anilor 1998-1999, odată cu apariția primului set de legi care dădea o autonomie cât de cât administrațiilor publice locale, mă refer la Legea finanțelor publice, la Legea regimului juridic al proprietăților publice, fie că este vorba de Legea patrimoniului sau a taxelor locale.

Lucrurile au evoluat și, de cele mai multe ori, adevărata descentralizare, prin transferul acestor servicii din plan guvernamental în plan național, folosind acest principiu al subsidiarității atât de mult vehiculat și atât de drag mai nou politicienilor, a început în prima parte a guvernării 2004-2008, la nivelul anului 2006, când a apărut pentru prima oară Legea descentralizării.

Din păcate, în 2007-2008 a reprezentat o stagnare, o rămânere pe loc, o batere a pasului pe loc, ca, după aceea, în anul 2009, actuala guvernare să-și manifeste direct și fără echivoc dorința de a face o descentralizare în adevăratul sens al cuvântului.

Pot să vă spun că am asistat la foarte multe întâlniri cu structurile asociative, ceea ce, față de perioada anterioară, mi s-a părut un lucru curios, pentru că, într-adevăr, numai prin această consultare a structurilor asociative poți să faci o adevărată descentralizare.

Sigur că nu vei reuși ca minister al administrației și internelor, pentru că, până la urmă, moțiunea face referire, în special, la acest minister ca principal autor al descentralizării, fără ca ministerele de linie să fie implicate și doritoare să facă, într-adevăr, o astfel de descentralizare.

Sigur că nu vei putea face descentralizare fără descentralizarea surselor financiare.

Ca președinte al Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, nu voi putea decât alături de colegii mei din spectrul politic să veghem ca această descentralizare să aibă la bază și o descentralizare financiară.

Altfel, evident că lucrurile vor intra într-o zonă a "griului", în așa fel încât administrațiile publice vor nega că această autonomie este în beneficiul cetățeanului și o vor percepe ca pe o încărcare suplimentară și fără șanse de reușită la nivelul local.

Poate că nu ar fi lipsit de interes, pentru că orice dezbatere în Parlament a unei moțiuni, cred eu, trebuie să aibă și o concluzie constructivă, pentru că am convingerea că administrația publică stă la baza succesului oricărei guvernări și că, ținând cont de situația aceasta de criză pe care nu o putem nega, pe care nu o putem pune deoparte și trebuie să ne raportăm la ea, ca la nivelul Guvernului, la nivelul Executivului, în principal, să se constituie un consiliu al descentralizării, care să aibă ca sarcină principală gestionarea, dimensionarea și comensurarea, dacă vreți, a modului în care descentralizarea va putea să fie pusă, într-adevăr, pe linie dreaptă, în limitele și canoanele pe care o descentralizare reală le cere.

Evident că această descentralizare nu se va putea face de pe un an pe altul.

Dacă ne-am raportat la nivelul francez de administrație publică, pe care l-am copiat începând din 1991, fie că a fost vorba de Legea administrației publice locale sau, mă rog, alte acte normative care gestionau administrația publică, și acolo procesul de descentralizare a început foarte târziu, la nivelul anilor 2000, și a durat foarte mult timp.

Cred că va trebui să avem răbdarea necesară, atât administrativă, cât și politică, pentru ca, într-adevăr, ceea ce se cere de la o administrație reală și corectă, pusă în slujba cetățeanului, să se și realizeze.

Sigur, am observat și puncte de vedere, să spunem, comune ale moțiunii, ceea ce, de fapt, este un lucru pozitiv, pe care, evident, actuala majoritate parlamentară le va respecta, mă refer la impunerea principiului subsidiarității.

Fără realizarea acestui principiu, practic nu putem să discutăm despre o descentralizare reală și degeaba discutăm despre poziționarea unui serviciu public în plan local, dacă nu ne gândim și la implicarea până la un anumit nivel a statului în rezolvarea acelui serviciu, de asemenea, descentralizarea reală a tuturor serviciilor deconcentrate care au atribuții de control la nivel județean, astfel încât toate aceste servicii să treacă în subordinea autorităților administrației publice locale.

Sigur, acest lucru se realizează.

Discutăm despre spitale, școli, direcții agricole, servicii sociale, dar, repet, toate acestea vor trebui făcute nu neapărat cu moderație, ci cu seriozitate, pentru că, până la urmă, descentralizarea nu trebuie să fie un scop în sine.

Descentralizarea este o realitate, iar guvernul care va reuși să facă o descentralizare în adevăratul sens al cuvântului va avea succes politic și administrativ pentru încă un mandat.

Aș vrea să-i mulțumesc domnului vicepremier Dan Nica pentru perseverența cu care s-a implicat în acest proces de descentralizare deloc ușor.

Vă pot spune că am această experiență în ceea ce privește administrație publică în România.

Am început în 1991 cu funcția de primar al unuia dintre cele mai mari orașe din România, timp de 13 ani am fost primar al municipiului Oradea și știu foarte bine modul în care clasa politică din România a mimat, de fapt, descentralizarea.

Atunci când era vorba să dea bine în plan internațional, totul era frumos și roz.

Când trebuia să te confrunți cu problemele reale din țară, atunci îți dădeai seama că lucrurile nu stau chiar așa.

Este pentru prima oară în 2006 - și acest lucru a fost un semnal pozitiv pentru mine - când Legea privind Poliția Comunitară, primul proiect de lege, nu a fost aplicată pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost în măsură să găsească surse de finanțare predictibile pentru administrațiile publice locale.

Pe vremea aceea era ministru de interne Blaga Vasile și a fost, cel puțin pentru mine, primul semnal pozitiv că acum, iată, un guvern gândește descentralizarea nu în sensul de a arunca din propria răspundere în răspunderea administrației locale ceva ce nu poate gestiona bine.

Iată că suntem la un nou început.

Cred că actualul Guvern, deși lucrează presat de ceea ce înseamnă criza economică și, evident, cu repercusiuni în tot ce înseamnă guvernare la nivel național, dar și local, își ia în sarcină această răspundere extraordinar de mare.

Ca instituție legiuitoare, avem obligația să sprijinim demersurile pe care Guvernul le face, sunt foarte încrezător în ceea ce înseamnă primul pachet de legi, în toamna acestui an, privind descentralizarea primelor două servicii publice:

sănătate și învățământ, dacă nu și agricultură, în așa fel încât să putem da și forța, dar și instrumentele financiare administrațiilor publice locale, pentru a gestiona mai bine și mai aproape de cetățean problemele pe care acesta le are.

Sigur, voi vota împotriva moțiunii simple și cred că aceasta este și poziția Grupului parlamentar al PD-L.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 15 minute din cele 27 acordate Grupului parlamentar al PD-L.

Are cuvântul domnul senator Trifon Belacurencu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Gabriel Berca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 
   

Domnul Trifon Belacurencu:

Domnule președinte, Domnule viceprim-ministru, Stimați colegi, Exercitarea dreptului nostru de parlamentari de a iniția o moțiune, fie ea și simplă, este una democratică, trebuie privită cu respect și, mai ales, trebuie să aibă o consecință pozitivă pentru domeniul de activitate abordat.

Sunt convins că, în ciuda anumitor nuanțe, intervențiile domnului viceprimministru, ale colegului dinaintea mea și ale celor care vor vorbi vor constitui un prilej deosebit de a trage concluzii pozitive pe acest domeniu de activitate.

Ca fiecare dintre colegii senatori, am parcurs cu atenție și chiar detașat multiplele răutăți manifestate de inițiatori prin formulări de genul: "atitudine sfidătoare bazată pe principiul "Facem ce vrem!", "guvern supermusculos", "comportament în disprețul tuturor" și altele asemenea, de umplutură, cum afirma înaintea mea colegul senator Filip.

Doresc să prezint succint trei motive pentru care atât eu, cât și colegii mei din Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC vom vota pentru respingerea moțiunii "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administrației autoritare a FSN".

Astfel, în capitolul al doilea al moțiunii sunt aspru criticate prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 223/2008 și o parte din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, cu referire la blocarea temporară sau posibilitatea ocupării unor posturi din cadrul autorităților și instituțiilor publice doar în limita unui procent din totalul celor ce se vacantează în viitor.

Este de la sine înțeles că aceste acte normative se înscriu în efortul pe care actualul Guvern îl face pentru a reduce cheltuielile de personal și, implicit, cheltuielile bugetare, în condițiile efortului general de atenuare a consecințelor actualei crize economico-financiare pe care o traversăm.

În al doilea rând, în capitolul al treilea al moțiunii se invocă faptul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 autoritățile publice locale au fost nevoite să restituie resursele financiare neconsumate la finele anului 2008, când am avut de-a face cu "o naționalizare a resurselor financiare ale comunităților locale", și mă întreb: ce au făcut acei primari, în majoritate membri ai PNL, din momentul în care au primit banii din rezerva bugetară aflată la dispoziția Guvernului și până la momentul încheierii exercițiului bugetar, la 31 decembrie 2008.

Este o dovadă, după aprecierea mea, a neputinței acestor primari de a realiza unele proiecte importante ale comunităților locale pe care le reprezintă.

Fiind sume alocate prin hotărâre de guvern, punctual, pentru anumite proiecte, transferul acestora, în condițiile legii, în fondul de rulment ar fi creat posibilitatea utilizării fondurilor în alte destinații decât cele pentru care s-a fundamentat hotărârea de guvern.

O parte importantă a capitolului IV din moțiune se referă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Trec peste catalogările făcute de inițiatorii moțiunii acestui act normativ și afirm faptul că actualul Guvern este primul care asigură condiții transparente de promovare a celor care sunt chemați să transpună programul de guvernare în plan local și regional.

A fost creat un cadru legal de înlocuire a șefilor serviciilor ministeriale deconcentrate, a adjuncților acestora, pregătirea profesională și experiența rămânând criterii importante de selecție, fiind abandonate, sper că definitiv, metodele uzitate anterior de toate guvernările, metode bazate pe amenințări, presiuni, calificative de activitate nesatisfăcătoare dinainte stabilite, controale inopinate cu măsuri prestabilite și multe altele.

Iată, stimați colegi, doar trei motive pentru care Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC va vota pentru respingerea moțiunii "Guvernarea PD-L-PSD = reinstaurarea administrației autoritare a FSN".

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 7 minute din timpul afectat grupului dumneavoastră.

Urmează domnul senator Gabriel Berca, Grupul parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Markó Béla, Grupul parlamentar al UDMR.

 
   

Domnul Gabriel Berca:

Stimați colegi, Domnule ministru, Sincer să fiu, nu-mi făceam iluzii că în această seară această moțiune simplă, și nu de cenzură, va avea sorți de izbândă, însă cred că este important pentru noi toți să dezbatem o temă extrem de sensibilă, tema administrației publice românești, pentru că ceea ce s-a întâmplat în administrația publică în ultimele șase luni de zile îmi demonstrează, încă o dată, că nu avem capacitatea politică să stabilim o dată pentru totdeauna regulile jocului.

Nu suntem capabili să ne asumăm răspunderile și nu suntem capabili să ne asumăm și eșecurile.

Îmi pare rău să spun, domnule ministru, că primele șase luni ale actualei guvernări au însemnat nu altceva decât decizii luate pe picior, atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul administrației publice centrale și locale, și stau și mă întreb cum, în actualul Guvern, unii dintre miniștrii care au responsabilitate și au și experiență au putut să adopte acte normative și neconstituționale, și cu efecte nu foarte bune în teritoriu, ca să nu folosesc altfel de termeni.

Sunt acte normative care nu au un studiu de impact, sunt acte normative care, după ce ies pe piață, devin chestiuni care țin dezbaterea publică săptămâni în șir.

N-am să mă mai refer aici, domnule ministru, la celebra Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 37/2009, cu politizarea.

Mergeți și dumneavoastră în teritoriu, cum mergem și noi, vedeți bine în ce situație este funcția publică în România de astăzi, și mă întreb cât timp vom mai continua așa, ca oamenii care decid în administrație să rămână permanent la decizia pixului și la decizia discreționară a unui șef de partid sau a altuia.

Nu contest dreptul oricărui guvern de a-și numi oameni în teritoriu, am spus-o de fiecare dată, dar contest incompetența generalizată, în acest moment, în administrație, pentru că este inadmisibil, domnule ministru, ca funcțiile publice de conducere din administrația locală să fie stabilite doar pe criteriul politic.

Instituții care sunt de interes local au directori numiți de la București.

S-au dat exemple aici și le-am mai dat și eu cu alte prilejuri.

Eu cred că este momentul să stabilim, o dată pentru totdeauna, care sunt acele funcții care vin și pleacă odată cu guvernarea.

Dacă discutăm de descentralizare, haideți să stabilim care sunt instituțiile care merg la autoritățile locale, care sunt instituțiile care rămân în subordinea Guvernului, să clarificăm exact care este rolul prefectului în teritoriu - sunt foarte mulți colegi de-ai mei, din guvernarea anterioară, care erau prefecți și știu ce spun - și să clarificăm o dată pentru totdeauna toate aceste aspecte, pentru că, dacă nu vom lăsa la decizia autorităților locale competențele respective și dacă de fiecare dată Guvernul de la București va interveni, brutal de foarte multe ori, niciodată nu vom avea eficiență.

Cred că această moțiune este benefică pentru dezbaterea noastră, nu neapărat prin litera ei, ci prin faptul că avem posibilitatea să dezbatem câteva teme importante.

Știu, domnule ministru, că nu este deloc ușor să fii ministrul administrației și internelor, știu ce presiuni sunt, știu că există și presiunile din teritoriu, ale autorităților locale, ale primarilor, dar nu pot să accept, și n-o voi face niciodată, ca sursele de finanțare pentru autoritățile locale să fie canalizate exclusiv politic.

În județul din care provin, vreau să vă spun că ultima hotărâre de guvern pentru autoritățile locale este exclusiv PSD - PD-L.

Din 63 de unități administrative, eu nu cred că nu exista și a 64-a, fie ea PNL, care să aibă o problemă de rezolvat.

Și cred că aici ar trebui să ne aplecăm cu toții, indiferent că suntem de o coloratură politică sau de alta, să ne aplecăm pentru a clarifica o dată pentru totdeauna aceste lucruri, pentru că și viața politică ar fi mult mai puțin tensionată dacă am reuși așa ceva.

E o chestiune la care țin foarte mult și mă voi bate întotdeauna pentru acest lucru. Știu că nu e ușor, e nevoie de foarte multă voință politică.

Spunea colegul meu de la PSD că în noiembrie s-au dat bani pentru primari PNL.

Așa este, domnule senator, dar primarii Partidului Social Democrat cred că au primit, dacă-mi aduc bine aminte, cu 60% chiar mai mult decât primarii PNL și, din punctul acesta de vedere, cred că Guvernul Tăriceanu, în cei patru ani de guvernare, a demonstrat că poate să asigure finanțare pentru toate autoritățile locale din România.

E adevărat că nu întotdeauna la nivelul așteptărilor, dar am mai spus acest lucru, și cu asta o să închei - să-l las și pe colegul meu, domnul Ghișe, să continue, să nu răpesc din timpul dumneavoastră -, e greu să văruiești cât a construit Guvernul Tăriceanu.

Au fost patru ani de creștere economică și acest lucru s-a văzut.

Eu sper că, totuși, vom avea suficient echilibru și suficientă responsabilitate pentru ca aceste legi ale descentralizării să fie discutate cu toate autoritățile locale, cu autoritățile centrale, cu parlamentarii și să avem soluțiile cele mai bune, pentru că altfel vom veni și noi la putere și vom lua aceleași decizii, poate, discreționare.

Repet, nu cred în guverne perfecte, dar cred în guverne de bună-credință. (Aplauze.)

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 7 minute din cele 15 aprobate pentru Grupul parlamentar al PNL.

Urmează domnul senator Markó Béla - Grupul parlamentar al UDMR, se pregătește ultimul vorbitor, domnul senator Ghișe Ioan - Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
   

Domnul Markó Béla:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință, Domnule vicepremier, Doamnelor și domnilor senatori, Conform împărțirii timpilor de dezbatere, Grupul parlamentar al UDMR are cinci minute pentru a-și exprima poziția față de activitatea Guvernului PD-L-PSD.

Cinci minute ar fi suficiente pentru a înșira meritele acestei guvernări, dar cum să detaliem sau să schițăm în cinci minute greșelile pe care le-a făcut Guvernul în domeniul administrației?

Norocul nostru este că ceea ce nu putem face noi în câteva minute, și anume critica guvernării, cele două partide de guvernământ rezolvă printr-o gâlceavă permanentă, dacă nu în Parlament, atunci în emisiuni de televiziune.

Apropo, dacă nu vă iubiți, stimați colegi, de ce v-ați căsătorit? Nu cumva pentru darurile de nuntă?

Atunci când vorbim despre capacitatea de administrare a unui guvern, vorbim, de fapt, despre capacitatea de guvernare.

În viziunea mea, guvernarea nu trebuie să însemne altceva decât un bun program votat de Parlament și administrarea treburilor țării pe baza acestui program.

Este foarte important să clarificăm acest lucru într-o țară unde, în cele două decenii care au trecut după 1989, probabil, capacitatea de administrare redusă a fost problema cea mai gravă.

Degeaba ai proiecte bune, degeaba faci licitații și dai bani pe aceste proiecte, dacă, după aceea, nu ești capabil să administrezi problemele apărute în cursul executării.

În România o lucrare de o lună se execută într-un an, dacă se execută...

Țara este plină de construcții abandonate, de poduri și pasarele începute de ani de zile, de școli neterminate, de autostrăzi din care niciun kilometru nu este gata, dar, după proiectele de altădată, de mult trebuia să circulăm pe ele.

De aceea, ar trebui să regândim în mod obligatoriu funcționarea întregii administrații publice din România.

Repet, ne caracterizează o foarte slabă capacitate de administrare.

Veți spune că suntem în Balcani, că nu se poate altfel.

Ba da, se poate.

Astăzi, de exemplu, în urma unei măsuri mărunte, dar ferme a Guvernului anterior, aproape peste tot în județele țării, în câteva ore, obții un pașaport sau o carte de identitate nouă, inclusiv aici, în București, în metropola noastră bizantină și balcanică, totodată.

S-a putut și se poate, dar atunci contractul trebuie să fie contract, termenul, termen, meseria, meserie, controlul, control și așa mai departe.

De ce vă compromiteți sau de ce lăsați ca unii colegi să vă compromită, stimați guvernanți?

Greșeli se mai fac, greșelile se mai și iartă, firește.

O singură greșeală este de neiertat: dacă nu recunoști că ai greșit.

Îmi vine să râd sau să plâng când văd că la Direcția de Tineret Covasna a fost numit un tânăr merituos, dar cu merite nu în administrație, ci în profesia de stripear, după cum se scrie în presă, dar acest tânăr este lăsat în continuare în funcție.

Lăsați-l! Ce mai contează dacă merg sau nu merg treburile obștii? Important este să meargă treburile partidului și să nu se supere clientela.

Moțiunea simplă de astăzi vorbește despre reinstaurarea administrației autoritare a FSN.

Greșit! Prin ordonanța de demitere a tuturor șefilor de instituții deconcentrate, respectiv prin încercarea de a se suprapune activității legislative a Parlamentului, ați depășit aroganța FSN, care totuși a avut abilitatea de a păstra cel puțin aparențele.

Spuneți-mi și mie: de unde atâta miopie încât să schimbați, practic, toți specialiștii maghiari din fruntea instituțiilor deconcentrate și în județe ca Harghita sau Covasna, unde trăiește o populație maghiară de 85%, respectiv 75%, să ne trezim cu o pondere de 10-15%, în cel mai bun caz, de directori și directori adjuncți de naționalitate maghiară?

Este adevărat că acești specialiști nu v-ar fi ajutat la administrarea partidelor dumneavoastră, în schimb ar fi administrat foarte bine problemele din zona aceea.

Veți spune că dăm o interpretare etnică unui proces politic.

Da, doamnelor și domnilor, ar fi destul, bineînțeles, să protestăm numai împotriva politizării și centralizării deciziilor atunci când ați promis și promiteți altceva, și anume descentralizare, dar consecințele etnice sunt și mai grave.

Ele pot otrăvi din nou, pentru o perioadă lungă, relațiile interetnice din România și sunt o dovadă incontestabilă a politicii false pe care o promovați în administrație.

Sunt gata să ascult argumentele pentru care, de exemplu, dintre cele patru persoane, un șef și trei adjuncți de la Inspectoratele Școlare Județene Mureș sau Bihor, niciuna nu trebuie să fie de etnie maghiară și nu trebuie să cunoască problemele învățământului cu limba de predare maghiară sau pentru care Inspectorul școlar general din județul Harghita, un județ, repet, cu o populație maghiară de 85%, nu trebuie să cunoască limba maghiară.

Așteptăm cu interes explicația dumneavoastră, poate știți ceva ce noi nu știm.

Spuneți-ne și nouă, vă rog.

Vă mulțumesc anticipat. (Aplauze).

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

V-ați încadrat perfect în timpul acordat Grupului parlamentar al UDMR.

Înainte de a da cuvântul domnului senator Ioan Ghișe, am rugămintea către liderii grupurilor parlamentare să folosească orice metodă pentru a-i aduce în sală pe colegii senatori.

Orice metodă democratică, vă rog. Democratică!

Domnule senator Ioan Ghișe, vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință,

Domnule viceprim-ministru Dan Nica,

Doamnelor și domnilor senatori,

În cuvântul meu am să mă refer la două chestiuni: o chestiune ce ține de funcționarea, în general, a sistemului de administrație publică locală din România și o a doua chestiune, care este una punctuală, în ceea ce privește un act normativ legat de o politică publică.

Prima chestiune legată de sistemul de administrație publică locală o ridic pentru că Guvernul se bucură de o susținere parlamentară consistentă, de 73%, ceea ce îi asigură garanția că în momentul în care ar dori, politic vorbind, ar putea împlini printr-un act normativ o corectare a unui sistem care s-a perpetuat de-a lungul anilor și, pe ici pe acolo, chiar s-a înrăutățit în ultimii ani.

Nu exclusiv din responsabilitatea unui singur partid, ci pentru că anumite conjuncturi, și mai ales cele preelectorale, așa au făcut.

Este vorba despre sistemul de administrație publică locală, prin care aleșii județeni și locali sunt promovați, prin efectele legii, în a fi aleși printr-un mecanism care este de-a dreptul aberant.

Constituția prevede la primul ei articol că puterea se organizează în România pe baza principiului separației puterii legislative de cea executivă.

La nivelul administrației locale însă, noi suntem în situația interesantă că avem mai multe tipuri de alegeri, pentru mai multe tipuri de aleși, care, la sfârșit, prin funcționalitatea sistemului, nu mai respectă separația puterilor în stat. Și când spun aceasta doresc să dau un exemplu.

În timp ce primarii sunt aleși uninominal, în două tururi, președinții de consilii județene sunt aleși într-un tur: cine ia un vot în plus.

Vicepreședinții de consilii județene rămân consilieri județeni și fac parte din consiliu, deși ei exercită atribuții executive, cele delegate de către președintele consiliului județean, autoritatea executivă de nivel județean.

La nivel local, primarii, deși aleși prin vot uninominal în două tururi, cu o majoritate recunoscută prin alegeri - în unele situații primarii primesc un număr de voturi cât trei sferturi din consiliul local -, ei nu fac parte din deliberativ.

Normal că sunt autorități executive, în timp ce președinții de consilii județene se alătură, spune legea, consiliilor județene, pe care le și conduc.

Cu alte cuvinte, șeful executiv, dacă vreți, în ghilimele spus, "premierul la nivel județean", este ales uninominal ca șef de executiv, dar conduce deliberativul în care și votează - deși statul este organizat pe baza principiului separației puterilor -, în timp ce la nivel local același lucru nu se mai petrece.

Ceea ce putem spune că e chiar bine, adică primarii, dacă sunt autorități executive, nu pot face parte și din autoritatea deliberativă.

Dar atunci de ce la nivel de județ așa ceva se petrece?

Aceasta este o brambureală în care aleșii locali, consilieri locali și județeni, se aleg pe liste de partid, autoritățile executive, primarii și președinții de consilii județene, se aleg uninominal - primarii în două tururi, președinții de consiliu într-un tur -, în care o autoritate locală, primarul, nu votează în consiliu și nu conduce ședințele, în schimb președintele de consiliu votează în consiliu și conduce consiliul județean.

Am evidențiat această disfuncție de sistem, pentru că ea merită corectată, și asta se poate face simplu de către un guvern care are o majoritate parlamentară.

Dumneavoastră vă sunt foarte bine cunoscute tipurile de relații neprincipiale și disfuncțiile care sunt generate când un primar nu are o majoritate asigurată în consiliul local, când viceprimarii fac parte din majoritatea din consiliul local și subminează autoritatea primarului, când vicepreședinții consiliilor județene nu sunt de aceeași culoare politică cu președintele consiliului județean și subminează activitatea acestuia sau ce se întâmplă când președinții de consilii județene, respectiv viceprimarii, se bucură de o susținere majoritară în consiliul județean și consiliul local.

Deci asupra acestui aspect merită ca Ministerul Administrației și Internelor și, în mod special, colegii din majoritatea parlamentară și din comisiile de specialitate să reflecteze, pentru că merită corectat.

A doua chestiune este o chestiune mai subiectivă, ca să spun așa, care se leagă, punctual, de un act de guvernare.

Foarte bine spunea domnul viceprim-ministru Dan Nica - am ascultat cu atenție cuvântul Domniei Sale -, bine ar fi să venim și cu propuneri constructive, și mă străduiesc să formulez o astfel de propunere.

A fost atât de mult contestată, criticată ordonanța privind impozitul minim pentru firme. Și plec de la două afirmații:

Pe de o parte, domnul Videanu, ministrul economiei, spune în 16 iunie 2009: "Din punctul meu de vedere, impozitul minim nu-și va produce efectele pentru care a fost introdus.

A fost o decizie a coaliției.

Nu a fost o decizie doar a lui Pogea, a fost o decizie politică.

Părerea mea este că vom găsi resursele să corectăm acest lucru."

Foarte frumos, însă această eroare, din punctul nostru de vedere, de principiu și, la sfârșit, și de fond, pentru că a perturbat serios activitatea firmelor mici și mijlocii în mod special în perioadă de criză, putea fi corectată dacă guvernarea proceda într-un mod mai profesionist. Și vă dau exemple:

Avem nu mai puțin de șase acte normative:

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Hotărârea de Guvern nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind - atenție! - procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative, după care urmează hotărârile de guvern nr. 775/2005, nr. 870/2006, nr. 1.807/2006, nr. 1.226/2007 și nr. 1.588/2007, care, toate, se referă și culminează printr-un Regulament privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor publice.

Păi, dacă Guvernul condus de domnul Boc și monitorizat și îndrumat zilnic de președintele Băsescu ar fi respectat procedurile, care sunt cadrul legislativ instituit pentru funcționarea Guvernului, atunci inițierea unei politici publice cum este aceea a unui impozit - exceptând faptul că se spunea în programul de guvernare, în măsura în care mai contează pentru coaliție, că impozitul forfetar nu se va modifica -, inițierea unui astfel de act normativ nu s-ar fi făcut fără un studiu de impact.

Lipsa unui astfel de studiu de impact produce bulversarea mediului economic din țară și produce la sfârșit, mă scuzați, neîncredere față de guvernanți, pentru că vine, după patru luni de la aplicarea unui astfel de act normativ, ministrul economiei și spune: "Ne scuzați, ne mai gândim, vedem după șase luni impactul."

Păi, care va să zică, impactul nu l-ai avut ca studiu înainte de a iniția, nu de a aproba în Guvern un astfel de impozit?

Și atunci, dacă îmi permiteți, una dintre propunerile noastre se îndreaptă către coaliția majoritară și atât de susținută în Parlament, cu două direcții de acțiune.

Propunerea este următoarea:

1. Stimați domni guvernanți, respectați programul de guvernare, pentru că noi, chiar dacă nu l-am votat, ne ghidăm în politicile publice pe care le faceți după ceea ce v-ați angajat.

Și spune programul de guvernare că Guvernul va căuta să fie integru.

Păi integritate înseamnă să-ți respecți cuvântul dat, iar Guvernul funcționează pentru că s-a angajat în fața dumneavoastră, în mod special, mai puțin a noastră - mă refer la colegii senatori de la PSD+PC și de la PD-L -, că va respecta cu ce s-a angajat în fața dumneavoastră.

2. Dacă avem un cadru normativ instituit în România, atunci...

Există un principiu democratic care spune că legalitatea este un atribut al guvernanților.

Deci a doua idee este următoarea - și mă opresc, pentru că distinsa doamnă ministru văd că și-a pierdut răbdarea -, mă opresc prin a spune următorul lucru: un guvern, ca să fie credibil și respectat, trebuie să fie primul care respectă legea.

Și dacă avem reguli pentru inițierea actelor normative, atunci bine ar fi să le respectați, pentru că altfel Guvernul Boc sau Băsescu - Boc, sau Băsescu - Geoană - Boc nu face decât să aducă în administrație dezordine, haos și lipsă de predictibilitate.

De aici până la dezastru este doar o chestiune de timp.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Am încheiat dezbaterile pe moțiune din partea grupurilor parlamentare.

Îl rog pe domnul viceprim-ministru Dan Nica să răspundă unor nelămuriri exprimate de inițiatorii moțiunii.

Vă rog, domnule viceprim-ministru.

 
   

Domnul Dan Nica:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am să încerc să mă încadrez în cele 27 de minute care au mai rămas.

Au existat câteva lucruri care au fost ridicate și de către domnul senator Petru Filip, și de domnul senator Trifon Belacurencu, și de domnul senator Gabriel Berca.

Demersul onestității și obiectivității este unul la care cred că subscriem cu toții, cu o singură condiție: să-l facem cu toții cu bună-credință, pentru că, de exemplu, dacă pornim de la premisa, cum spunea domnul senator Berca, privind incompetența generalizată din administrație pe care a constatat-o în acest moment, ajungem la o afirmație foarte greu de acceptat și care, dimpotrivă, ne duce către o zonă evident politică, și atunci demersul nu va mai fi unul comun, va fi unul foarte segmentat politic.

Pentru că cine poate să accepte, bazat pe date, pe fapte, lucrurile pe care le știm cu toții - pentru că fiecare venim dintr-un județ al acestei țări -, că până pe 22 decembrie 2008 erau cei frumoși, deștepți și buni în administrație, după care, brusc, a apărut incompetența generalizată, atât cât a fost ea...

Nici măcar nu au fost toți, pentru că am văzut niște statistici, iar o parte dintre directori sau directori adjuncți au rămas în funcție, alții nu au trecut acest test.

Dar cu toții trebuie să ne aducem aminte și despre câteva lucruri care au existat în România, pentru că altfel rămâne doar așa, un lucru care a fost spus, și o spun fără niciun fel de plăcere.

Mi-aduc aminte de juristul de la Loto Prono care era director la societatea de ape, mi-aduc aminte de patronul de la sex-shop care ajunsese director la "Electrocentrale", mi-aduc aminte de foarte multe cazuri de acest gen, cazuri care ne determină să adoptăm o atitudine comună în privința modului în care ne raportăm și în care privim administrația publică.

Pe fond, da, sunt de acord să spunem cine vine și cine pleacă din Guvern.

Să facem, dacă doriți, cum procedează administrația americană: o listă cu lucrurile care țin de competența și modul de acțiune ale unui guvern.

Când un guvern vine, vine cu acești oameni, când pleacă un guvern, pleacă cu acești oameni.

Este o chestiune care trebuie să fie asumată și care trebuie să țină, până la urmă, de moralitate și onestitate.

Pentru că nu poți să accepți că cineva, care era până astăzi...

Cum a fost până acum sistemul, până am introdus Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009? Până azi era vicepreședinte al unui partid, poate să fie PNL, UDMR

sau care doriți dumneavoastră, își dădea demisia, brusc, se ducea și devenea funcționar public și toată lumea spunea: "Ați văzut ce administrație independentă politic avem noi?"

Asta doar așa, când discutam cu alții, care, eventual, veneau prin țară o dată, trei zile în concediu, la zece ani.

Ați fost în campania uninominală, cum am fost și eu.

Mă întâlneam în campanie cu șeful de la IGSIC, cu șeful de la Garda de Mediu, de la Garda Financiară, Garda de Coastă și așa mai departe, și toți erau în campanie electorală, dar erau toți independenți politic.

Și cui folosește minciuna asta? Niciunuia.

Cred că este mult mai onest să introducem un principiu de onestitate în modul în care fiecare își asumă responsabilitatea, decât să încercăm să ne păcălim unii pe alții.

Oamenii oricum nu ne cred.

Și atunci am spus că mergem pe un principiu care nu are nicio legătură cu ceea ce înseamnă aceste lucruri.

Oamenii au dat concurs, merg pe un contract de management.

Vreți să mergem mai departe și veți considera, majoritatea celor care sunteți membri ai Parlamentului României, că este momentul să trecem la o chestiune și mai onestă, și mai tranșantă, prin care să atribuim funcții unei administrații, este un lucru la care ne putem gândi și putem reflecta.

Aș dori să-i răspund domnului senator Markó Béla, domnule președinte.

Nu am avut niciun moment intenția de a recurge la vreun fenomen de epurare sau numire pe criterii de genul cine știe sau cine nu știe limba română sau limba maghiară.

S-a întâmplat ca unii să reușească să treacă acel examen, alții au avut mai puțină șansă, dar cred că ar trebui să trecem și să rezolvăm această chestiune, poate odată cu procesul de descentralizare, pentru că în felul acesta este posibil să ajungem la o soluție care să însemne aducerea administrației mai aproape de comunitate, iar atunci și lucrurile acestea ar putea să fie mai ușor sau mai bine corectate la un moment dat.

Dar poate ne gândim și la structurile consiliilor județene, pentru că dumneavoastră ați spus - și aveți dreptate când spuneți - că nu este bine ca atât cei trei șefi adjuncți ai Inspectoratului Școlar Județean Harghita, cât și inspectorul școlar general să nu fie persoane de naționalitate maghiară, este o informație pe care nu am știut-o, vă rog să mă credeți, la minister nu avem asemenea statistici despre cine și de unde este, deci poate că ar fi bine ca nici consiliul județean să nu fie format în întregime numai din reprezentanți ai unei minorități, maghiare în acest caz, adică ai celor care sunt majoritari în județul Harghita, pentru că și acest lucru creează un disconfort, probabil, din partea celor care se simt nereprezentanți. Și atunci, la un moment dat, ar putea fi găsit un echilibru pentru cei care trăiesc în Harghita.

Ar fi un lucru bun, dar v-am spus acest lucru doar din punct de vedere politic.

Sunt de acord că este o slabă capacitate administrativă.

Din păcate, acest lucru să știți că ne afectează în continuare foarte mult.

Este un proces care a fost prost gestionat - acesta referitor la întărirea capacității administrative -, și vă dau doar un singur exemplu: autoritatea de management pentru întărirea capacității administrative este Ministerul Administrației și Internelor.

Sunt bani, vreau să vă spun că nu avem proiecte, nu sunt instituții, în diverse poziții, fie locale, fie județene, fie centrale, care să aplice pentru întărirea capacității administrative, deși sunt bani alocați pentru acest lucru.

Eu, peste tot unde mă duc, spun acest lucru, vi-l spun și dumneavoastră încă o dată: dacă știți că aveți autorități locale care sunt interesate să-și crească capacitatea administrativă, sunt proiecte, bani europeni, deci există finanțare, trebuie doar să depună un proiect.

Proiectele nici măcar nu sunt complicate și nu necesită o abordare foarte complexă din punctul de vedere al celor care trebuie să le redacteze.

Dar avem o problemă, și această problemă nu o putem rezolva decât dacă facem un efort comun, pentru că lipsa capacității administrative sau capacitatea administrativă la un nivel neadecvat ne afectează pe toți, și știm acest lucru din propria noastră experiență, că sunt.

Un ultim cuvânt, pentru domnul senator Ioan Ghișe, vreau să spun că are mare dreptate: este momentul să ne mai uităm puțin la atribuții, la modul dacă primarul are sau nu are voie să conducă ședințele consiliului local și la modul în care funcționează președinții consiliilor județene.

Eu cred că a fost o experiență bună faptul că am ales președinții consiliilor județene prin vot uninominal, consider că a fost o experiență bună faptul că am decis ca membrii Parlamentului României să fie aleși prin vot uninominal, și acest lucru duce, până la urmă, la credibilizarea tuturor celor care, parcurgând acest proces, ajung să ia decizii.

Este foarte complicat să-i spui cuiva sau să te impui în fața unei comunități, fie ea mai mică, mai mare sau la nivel național, atunci când propria ta persoană este pusă în discuție sau legitimitatea prezenței persoanei respective. Și cred că putem să îmbunătățim, fără să afectăm procesul, modul de reprezentare a celor care sunt aleși în aceste funcții uninominal și care cred că trebuie ajutați tocmai pentru a putea să-și îndeplinească și mai bine mandatul.

Cum? Descentralizare.

Haideți să mutăm un pic cât mai multe dintre aceste instituții.

Aveți deja sosite în Parlament o parte din pachetele legislative privind descentralizarea, o să urmeze și altele, iar acest lucru va însemna că cei care fac parte dintr-o comunitate vor fi mai aproape de decizie, va exista o mai mare cuantificare a responsabilității, pentru că cel care este ales acolo, fie că este primar, fie că este consilier local, județean sau președinte de consiliu județean, va putea să dea socoteală și cetățeanului, care este mai aproape de el.

Drumul până la București este lung și pe malul Dâmboviței nu întotdeauna ajungi cu foarte mare ușurință.

E un oraș complicat, cu multe străzi, trafic greu, dar cel care este acolo îl știe și știe că, o dată la patru ani, matematic, îi vine rândul și dă socoteală.

De câte ori vin alegerile, de atâtea ori se întâmplă acest proces de responsabilizare, și eu cred că este un exercițiu pozitiv la care ar trebui să marșăm cu toții și să-l facem perfect.

Este un proces perfectibil, de acord, dar haideți să-l facem, pentru că a nu avea acest proces este mult mai periculos decât să avem un proces la care, poate, pe măsură ce vom evolua, vom avea și lucruri de corectat.

Vă dau un singur exemplu: domnul senator Filip - cred că și doamna senator Boagiu - a fost prezent la întrunirile de la Ministerul Administrației și Internelor pe care le-am convocat.

Avem cazuri de școli cu bugetele blocate, pentru că autoritățile, consiliile locale refuză să adopte bugetul.

Este nevoie de o soluție și de o intervenție în asemenea situații? Da, pentru că altfel tot timpul vor fi utilizate aceste exemple care sunt izolate, au fost patru sau cinci cazuri în toată România, pentru a se arăta de ce nu este nevoie și de ce nu este bine să descentralizăm, pentru că nu există suficient de multă responsabilitate, destul de multă competență, ceea ce este fals și neadevărat.

Cum? Probabil trebuie introdus un sistem de gestiune extraordinar în asemenea situații, pentru a nu lăsa o școală cu salariile neplătite timp de patru luni de zile, pentru că un consiliu local, din motive care sunt mai puțin importante, nu dorește să se întrunească și nu dorește să adopte un buget de venituri și cheltuieli pentru a fi făcute plățile necesare.

V-am spus aceste lucruri pentru că sunt teme de reflecție și eu cred că și subiectul pe care astăzi l-am abordat, lăsând deoparte lucrurile pe care eu le consider ca fiind exagerări inerente unei dezbateri, care, până la urmă, este o dezbatere politică, toate sunt problemele României și ale administrației românești.

În mine veți avea întotdeauna un sprijin și un partener, iar eu contez enorm pe sprijinul dumneavoastră în ceea ce privește acest proces de descentralizare, care trebuie să fie repede și bine făcut, pentru că îl facem pentru România.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumim, domnule vicepremier Dan Nica.

Doamnelor și domnilor senatori, Am epuizat dezbaterile pe moțiunea simplă.

Conform art. 157 alin. (1) din Regulamentul Senatului, moțiunea simplă "se adoptă cu votul secret al majorității senatorilor". "Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcții, prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau moțiunilor", conform art. 132 alin. (1) din Regulamentul Senatului.

În general, la votarea moțiunilor s-a utilizat votul secret exprimat electronic.

Vă propun să menținem această modalitate de vot, votul secret exprimat electronic.

Supun votului dumneavoastră modalitatea de vot pentru această moțiune.

Precizez că, dacă tastați 1-4, votați pentru modalitatea de vot secret electronic, tastând 1-2, votați împotriva acestei modalități de vot.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cu 94 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și nicio abținere, s-a aprobat modalitatea de vot secret exprimat electronic.

Supun votului dumneavoastră moțiunea simplă prezentată de colegii noștri, senatori ai Grupului parlamentar al PNL și ai Grupului parlamentar al UDMR.

Dacă veți tasta 1-4, votul va fi pentru adoptarea moțiunii, dacă tastați 1-2, votul va fi împotriva moțiunii prezentate de semnatarii acesteia, senatori ai Grupului parlamentar al PNL și ai Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Vă mulțumesc.

Cu 28 voturi pentru, 71 de voturi împotrivă și nicio abținere, moțiunea a fost respinsă. (Aplauze.)

 
Nota pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarei legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:  

Înainte de a părăsi ședința, stimați colegi, permiteți-mi să dau citire notei pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

Vă facem cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a depus la secretarul general al Senatului următoarea lege:

  • Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învățământului nr. 84/1995.

Vă mulțumesc.

Declarații politice ale doamnelor și domnilor senatori (necitite și depuse la secretariatul ședinței):  

Permiteți-mi să vă amintesc că următorii colegi senatori au depus declarații politice, în scris, la secretariatul ședinței:

  • din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal: domnul senator Gheorghe David, domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Iulian Urban și domnul senator Traian Constantin Igaș;
  • din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC: doamna senator Doina Silistru, domnul senator Gavril Mîrza și domnul senator Nicolae Moga;
  • din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: domnul senator Emilian Valentin Frâncu, domnul senator Cornel Popa.
   

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
  Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Poziția Bisericii față de avort;

Domnul Gheorghe David:

Declarația politică se intitulează "Poziția Bisericii față de avort".

Tema avortului nu poate fi limitată astăzi la cei care-l practică.

Ea constituie problema conștiinței morale a întregii omeniri, întrucât privește viața omului ca dar al lui Dumnezeu, față de care cu toții suntem responsabili.

Astăzi, atât învățătura Bisericii, cât și știința sunt de acord că viața fătului începe odată cu conceperea lui, iar avortul nu înseamnă întreruperea sarcinii, ci întreruperea vieții.

Numărul cel mai mare al uciderilor din istoria omenirii îl realizează astăzi mamele prin avortarea copiilor lor.

Să ne aducem aminte de una dintre învățăturile Bisericii: "Să nu ucizi!" (Ieșirea 20, 13), iar Mântuitorul a spus: "Cine va ucide vrednic este de osândă." (Matei 5, 21) Sfinții Părinți ne-au transmis una dintre cele mai trainice picături de înțelepciune prin cuvintele:

"Cea care leapădă fătul este supusă judecății pentru ucidere." (Canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare)

"Cei care dau leacuri pentru uciderea pruncului nenăscut sunt ucigași și ei, precum și cei ce primesc leacurile ucigătoare de pruncul nevenit încă pe lume." (Canonul 8 al Sfântului Vasile cel Mare)

Și Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat o rostire de care trebuie să ținem seama întotdeauna: "Complicitatea la avort este complicitatea la ucidere, în care cel dintâi complice este bărbatul."

Venind în apărarea copilului din momentul conceperii sale, Biserica Creștină, încă de la apariția ei, a avut de spus un cuvânt definitiv și categoric cu privire la avort.

Ea a proclamat - cea dintâi în istoria omenirii - într-un mod absolut, înaintea "Declarației drepturilor nenăscutului" de la Geneva, din 1922, înaintea "Declarației privind drepturile copilului" din 1959, ca și a "Convenției privind drepturile copilului" din1988, protecția supremă de care trebuie să se bucure copilul mai înainte de orice.

În rânduiala Sfintei Taine a Cununiei sunt cuprinse rugăciuni pentru rodnicia căsătoriei, iar în epitimiile de la Spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca dată primilor oameni - "Creșteți și vă înmulțiți, și stăpâniți pământul!" (Facerea 1, 28)

În calendarul Bisericii Răsăritene sunt trecute patru sărbători care prăznuiesc nu doar nașterea, ci chiar zămislirea unora dintre sfinți.

Bunavestire este însăși sărbătoarea conceperii Mântuitorului în pântecele Maicii Domnului.

Pentru a intra în istorie, Fiul lui Dumnezeu Însuși se supune unei legi a firii, întrupându-se în sânul feciorelnic al Mariei, cu nouă luni înainte de nașterea Sa.

Așadar, orice prunc, chiar și numai de o zi, odată conceput în trupul mamei, are în el un suflet sau, după cuvântul Scripturii, "duh și viață".

De aceea și orice atentat asupra fătului odată conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet și trup.

Sfântul Grigorie de Nissa, făcând o comparație cu bobul de grâu care cuprinde în sine întregul univers al speciei respective, spune că "nu e drept a zice că sufletul este înaintea trupului, și nici că trupul e fără suflet, ci amândouă au unic început, întemeiat după rațiunea lui mai înaltă, în voia primă a lui Dumnezeu".

Succint, în continuare, despre aspectele de ordin moral.

Potrivit datelor furnizate de Asociația "Pro-Vita", numai din cauza avorturilor, anual, sunt ucise în lume, înainte de a se naște, circa 60 de milioane de suflete.

Filmul documentar realizat de aceeași organizație, intitulat "Iarna demografică - declinul familiei", este edificator pentru "revolta" fătului atunci când medicul obstetrician intervine pentru a-l scoate, bucată cu bucată, din pântecele mamei.

La cerere, el poate fi vizionat, "Pro-Vita" este dispusă să o facă.

El poate fi însă văzut, în rezumat, accesând site-ul organizației, unde, de asemenea, pot fi citite confesiunile unor femei care, ajunse la o vârstă situată la limita exterioară a fertilității, regretă amarnic avorturile făcute în tinerețe, căci acum, în ciuda tratamentelor, nu mai pot avea copii.

Vă amintesc că România prezintă o rată deosebit de mare a avorturilor: aproximativ 75% din numărul total de sarcini.

  Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Experiențele de la ultimele alegeri impun amendarea legii electorale;

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Declarația politică este intitulată "Experiențele de la ultimele alegeri impun amendarea legii electorale".

Au trecut abia câteva săptămâni de la alegerile pentru Parlamentul European și discuțiile privind corectitudinea lor au încetat brusc.

După ce toate partidele au acuzat nereguli grave și încercări de fraudare a scrutinului, nimeni nu mai are nimic de comentat.

Fiecare și-a luat partea de voturi, aleșii au acum acte în regulă, iar pornirile justițiare au dispărut ca prin farmec.

Este o situație care ar trebui să fie dezbătută și rezolvată cu seriozitate de întreaga clasă politică, nu să se reacționeze pompieristic, în campaniile electorale, după care subiectul să fie abandonat.

Înainte de a veni cu ajustări ale legii electorale, este important să încercăm aplicarea sancțiunilor pentru fraudele comise la vot.

Autoritățile statului trebuie determinate să sancționeze mult mai serios aceste fapte grave, care, de obicei, sunt considerate un fel de exotism local.

În plus, trebuie abordată și problema listelor suplimentare.

A apărut ideea desființării acestor liste pentru a combate fenomenul "autobuzelor electorale", incriminat de toate partidele.

Există, desigur, problema constituționalității unei asemenea măsuri, dar tocmai de aceea colegii juriști trebuie să se gândească la o măsură alternativă, legală, prin care să se împiedice migrația electorală.

După cum știți, ameliorarea legii electorale este propusă insistent și de societatea civilă.

Dintre propunerile venite din această direcție, cred că pot fi reținute și câteva idei ale Institutului pentru Politici Publice.

Astfel, se poate lua în calcul votarea în zi lucrătoare, pentru a diminua absenteismul la urne, și comprimarea secțiilor de votare plasate în același imobil, pentru diminuarea cheltuielilor.

În plus, deși nu pare de actualitate, cred că este necesar să ne gândim și la introducerea sistemului uninominal pur.

Sunt cunoscute situațiile absurde din toamna trecută, când oamenii și-au dat votul majoritar unor candidați, dar colegiile au fost câștigate de persoane aflate pe locul al treilea.

Cu siguranță, criza economică deschide orice listă de priorități în aceste zile.

La fel de importante sunt reformele din administrație, educație sau justiție.

Totuși, comisiile juridice ale Parlamentului pot să se ocupe foarte bine și de amendarea legii electorale.

În plus, consider că este necesar să înlăturăm suspiciunile reciproce și decredibilizarea procesului electoral.

Vă mulțumesc.

  Iulian Urban (PD-L) - declarație politică intitulată «Niciun vinovat în cazul fetiței care a murit după ce a fost trimisă acasă cu puțină febră»;

Domnul Iulian Urban:

Declarația politică se intitulează "Niciun vinovat în cazul fetiței care a murit după ce a fost trimisă acasă cu «puțină febră»".

Ancheta în cazul fetiței în vârstă de cinci luni, care a decedat la câteva ore după ce un medic din cadrul Spitalului Broșteni le-a spus părinților care și-au dus bebelușul la consultații că fata lor nu are nimic grav și că se pot întoarce liniștiți acasă, a ajuns la final.

Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei au dispus neînceperea urmăririi penale față de doctorul Ioan Costaș, considerând că acesta nu are nicio vină în decesul fetiței.

Rebeca Alexandru a fost adusă în seara zilei de 29 martie 2008 la spitalul din Broșteni, părinții micuței spunându-i medicului de gardă, Ioan Costaș, că minora a făcut febră și că i-au apărut câteva bubițe pe corp.

După ce a consultat-o, doctorul le-a spus soților Alexandru că fata lor nu are nimic grav și că se pot întoarce liniștiți acasă.

"I-am arătat petele și i-am spus că fetița are febră. El s-a uitat și a spus că nu e nimic cu petele alea.

Apoi a consultat-o cu stetoscopul, peste două rânduri de haine, s-a uitat la fetiță în gât, i-a pus termometrul și ne-a spus că nu e nimic grav, să plecăm liniștiți acasă.", susținea tatăl Rebecăi, Dumitru Alexandru.

La câteva ore de la întoarcerea de la spital, fetița a decedat.

Dumitru Alexandru povestea că în seara în care și-a dus fata la spital i-a cerut la un moment dat doctorului Costaș să-i dea trimitere și o ambulanță pentru a-și duce copilul la spitalul din Vatra Dornei, neavând încredere în diagnosticul pus de medicul din Broșteni.

"M-a bătut prietenește pe spate și mi-a spus să nu-mi cheltuiesc banii degeaba, să mă duc acasă, că o să fie totul bine...

Poate fetița ar mai fi avut o șansă dacă era consultată cum trebuie și i se depista boala.", a povestit bărbatul.

De cealaltă parte, doctorul Costaș ne-a declarat încă de la început că nu se consideră cu nimic vinovat și că fetița nu prezenta niciun simptom care să-i indice că suferă de pneumonie.

După mai bine de un an de anchetă, timp în care a fost nevoie de două necropsii, iar de fiecare dată legiștii au stabilit aceeași cauză a morții - pneumonie interstițială, verdictul a fost acela că doctorul acuzat de familia Rebecăi este nevinovat.

Potrivit unei adrese a Colegiului Medicilor din Iași, forul care a judecat cazul doctorului Ioan Costaș, faptul că medicul din Broșteni nu și-a dat seama de afecțiunile grave de care suferea Rebeca Alexandru nu-l învinovățește cu nimic pe acesta, întrucât nu este medic pediatru, ci medic de familie, și nu avea cum să facă un consult de specialitate.

  Mihai Niță (PD-L) - declarație politică cu titlul Apa județului Olt - însănătoșită cu fonduri europene;

Domnul Mihai Niță:

Declarația politică se intitulează "Apa județului Olt - însănătoșită cu fonduri europene".

Programul Operațional Sectorial de Mediu este strâns corelat cu obiectivele naționale strategice prevăzute în Planul național de dezvoltare (PND) și se bazează pe principiile și practicile Uniunii Europene.

POS Mediu este astfel conceput încât să reprezinte un catalizator pentru o economie competitivă, un mediu curat și o dezvoltare regională mai echilibrată.

Județul Olt va beneficia de finanțare europeană în valoare de 72.787.679 de milioane de euro, potrivit unui nou proiect major de modernizare a infrastructurii de apă/apă uzată, aprobat de Comisia Europeană.

Obiectivele specifice proiectului vizează reabilitarea sistemului de distribuție a apei și a sistemului de colectare și tratare a apei uzate în aglomerările urbane Slatina, Scornicești, Drăgănești-Olt, Piatra-Olt și Potcoava, construirea sau modernizarea spațiilor de tratare a apei potabile și a stațiilor de epurare, precum și creșterea calității serviciilor publice de apă și canalizare.

Valoarea investiției este de 40.620.000 de euro pentru municipiul Slatina, avându-se în vedere două obiective.

Primul obiectiv constă în extinderea și reabilitarea rețelelor de apă.

Astfel, se vor reabilita conductele de aducțiune a apei pe o lungime de circa 12 kilometrri, rețelele de distribuție a apei pe o lungime totală de circa 17 kilometri, 51 de puțuri care alimentează Slatina, trei stații de pompare, precum și rezervoarele de înmagazinare a apei.

Rețelele de distribuție a apei vor fi extinse cu circa 8 kilometri.

Al doilea obiectiv constă în extinderea și reabilitarea rețelelor de canalizare.

Rețeaua va fi extinsă pe o lungime de 3,147 kilometri, iar programul de reabilitare va cuprinde 9,079 kilometri.

Se preconizează construirea a două stații de pompare a apei uzate, iar cea existentă în Slatina va fi mărită.

Pe plan județean, se urmărește reabilitarea a patru fronturi de foraje, precum și construcția de noi stații de epurare în orașele Drăgănești-Olt, Piatra-Olt, Potcoava.

Peste 100.000 de locuitori vor beneficia de aceste investiții care se estimează că vor fi realizate în perioada 2009-2013.

Ca urmare a aprobării acestui proiect, România are acum nouă proiecte majore în sectorul de mediu, pentru care au fost adoptate decizii de finanțare de la Comisia Europeană, valoarea lor apropiindu-se de un miliard de euro.

Sectorul apă/apă uzată va beneficia de cea mai mare parte din fondurile alocate Programului Operațional Sectorial de Mediu (60%), deoarece este domeniul care necesită investiții majore în vederea conformării cu standardele europene.

  Dorin Păran (PD-L) - declarație politică având ca titlu Uite că se poate! Guvernul Boc a redus numărul taxelor;

Domnul Dorin Păran:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor, Declarația politică este intitulată "Uite că se poate!

Guvernul Boc a redus numărul taxelor".

Dacă facem un sondaj stradal și întrebăm cetățenii cu privire la care este România în care dânșii trăiesc, mulți ne răspund: "Cum care, domnule? România în care eu trăiesc este România taxelor, este România impozitelor, este România în care plătesc taxe mai mult decât plăteau cei din Evul Mediu biruri în fața cotropitorilor."

Răspunsul oamenilor nu surprinde în situația în care România are aproape 500 de taxe, mai exact 491.

Să ne lămurim. Partidul Democrat Liberal a promis încă din campania electorală a toamnei anului 2008, ca punct prioritar, reducerea și anularea unor taxe și tarife, începând cu cele ale căror costuri de administrare sunt superioare încasărilor efective.

Iată că, la câtva timp de la instalarea Guvernului Boc, acesta a reușit să bifeze încă o reușită.

Pe lângă menținerea cotei unice de impozitare de 16%, pe lângă suplimentarea procedurilor de acces la fondurile europene și pe lângă plata către firmele private a datoriilor fostului Guvern, acum a venit rândul eliminării unor taxe și tarife nefiscale.

Executivul a adoptat în ședința de duminică, 14 iunie, reducerea, comasarea și anularea unui număr de 102 taxe și tarife nefiscale, din totalul de 491 de taxe existente.

Primul-ministru, domnul Emil Boc, a declarat: "Din cele 491 de taxe și tarife, s-au formulat propuneri de comasare, reducere sau anulare pentru 186 de taxe.

Astăzi" - adică duminică, 14 iunie, data când domnul prim-ministru a susținut declarația - "avem acte normative adoptate prin ordonanțe, hotărâri de guvern și ordine ale miniștrilor pentru anularea, comasarea sau desființarea a 102 taxe."

De asemenea, au mai existat 84 de taxe, din domeniile agricultură, mediu și cultură, care au fost reduse sau comasate prin ordine ale miniștrilor și care au fost puse în discuție pe agenda ședinței de guvern din 17 iunie 2009.

Spre exemplificare, Guvernul a comasat taxele vizând eliberarea certificatului privind stagiul de cotizare și punctajul anual realizat în sistemul public de pensii, tariful pentru eliberarea la cerere, a asiguraților sau a angajatorilor, a adeverințelor pentru stagiul de cotizare necesare obținerii certificatelor, eliberarea la cererea asiguraților a adeverințelor care atestă calitatea sau venitul asigurat și eliberarea adeverințelor care conțin informații necesare executării silite.

Patru taxe au fost cumulate într-una singură.

Doamnelor și domnilor senatori, Premisa de bază de la care a pornit acțiunea Guvernului Boc în privința taxelor și tarifelor nefiscale a avut ca țintă ideea eficientizării și simplificării sistemului.

După cum spuneam, reducerea numărului de taxe și tarife a început cu cele ale căror costuri de administrare erau superioare încasărilor efective.

Îl citez din nou pe domnul prim-ministru Emil Boc, care spunea: "Ne costă mai mult să administrăm unele taxe, decât să luăm bani efectiv, prin punerea lor în practică."

A mai fost eliminat tariful privind cheltuielile de autorizare și reautorizare a personalului de specialitate în construcții.

Până în prezent, exista în acest sens un tarif cuprins între 75 de lei și 150 de lei.

În încheierea declarației mele politice de astăzi doresc să mai precizez următorul lucru: decizia Guvernului Boc de a reduce taxele și tarifele este o măsură care, în primul rând, înseamnă onorarea unei promisiuni electorale în fața cetățenilor, iar, în al doilea rând, înseamnă operarea unuia dintre cele mai practice lucruri ale momentului.

Vă mulțumesc.

  Traian Constantin Igaș (PD-L) - declarație politică intitulată «Încurajarea consumului de produse made in Romania»;

Domnul Traian Constantin Igaș:

Declarația politică este intitulată "Încurajarea consumului de produse «made in Romania»".

Stimate doamne,

Stimați domni,

Promovarea valorilor economice românești este esențială acum, când economia românească se zbate deja în ghearele crizei economice globale.

În perioadă de criză, toate țările încearcă să își crească nivelul economiei utilizând mijloace variate.

O mai bună promovare a produselor românești, care să sensibilizeze consumatorul român să caute produsele locale în magazine, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să îi convingă să le consume în continuare, constituie o nouă modalitate de a susține economia românească.

Orice produs sau serviciu la care peste 50% din costuri sunt interne susține între cinci și opt locuri de muncă.

În condițiile în care în România trăiesc 21,4 milioane de oameni, o transpunere a calculelor făcute în alte țări ne spune că 500 de milioane de euro s-ar putea întoarce în economie lunar, dacă, într-o singură zi din lună, fiecare consumator ar cumpăra produse românești în valoare de o sută de lei.

În scopul ajutării economiei, un program de sprijin este important.

Chiar state dezvoltate au lansat astfel de programe, precum Marea Britanie, de exemplu, sub denumirea "Buy British".

Nici chiar Germania, Statele Unite ale Americii nu sunt jenate să finanțeze astfel de inițiative atâta vreme cât rezultatele nu întârzie să apară în timp și sunt încurajatoare pentru producătorii locali.

În cazul Statelor Unite ale Americii, inițiativa "Buy American" se constituie într-o parte importantă din programul anticriză pe care președintele american a susținut-o.

Potrivit unei analize realizate, dacă am consuma cu precădere produse românești, ar exista certitudinea unui loc de muncă pentru circa un milion de români, deoarece aproximativ 600.000 dintre aceștia lucrează în producția de bunuri de larg consum, iar alți circa 400.000 sunt salariați în industriile de retail și transporturi.

Multe alte state vestice, în contextul crizei, își încurajează cetățenii să cumpere produse naționale.

Mai mult, este un fapt demonstrat că pe piața comunitară pot pătrunde mai ușor grupuri de producători, decât producători români în mod izolat.

Calitatea, prețul produselor românești, precum și faptul că acestea sunt tradiționale, fabricate după rețete specific românești, au fost demonstrate inclusiv prin intermediul cererii de export tot mai mari.

Economia autohtonă se poate baza pe industriile performante cum sunt industria alimentară, textilă și de îmbrăcăminte, cea de software și servicii asociate sau auto și de piese de schimb.

Fabricile și companiile românești au ajuns la nivelul celor europene, produsele oferite consumatorilor fiind de calitate și sigure pentru consum.

Îndeosebi în industria alimentară, prin aplicarea normelor de calitate și igienă impuse de Uniunea Europeană, tehnologia românească a avansat foarte mult.

Calitatea produselor lactate este identică cu a celor produse afară.

În ceea ce privește carnea, trei sferturi din produse sunt identice ca preț și calitate.

Printre produsele românești care concurează calitativ cu cele străine este și vinul.

Un alt produs, rezultat al muncii a 35.000 de apicultori și al unui număr de un milion de familii de albine, alimentul cu termen de valabilitate de 2.000 de ani, mierea românească, ia drumul în țări precum Japonia, Germania sau SUA, unde este amestecată cu miere provenind din China sau Argentina, de o calitate inferioară ca gust și proprietăți.

Din aceste țări, mierea este ambalată și reexportată, până i se pierde urma ca produs românesc.

În timp ce piesele de porțelan dintr-o gospodărie înainte de 1989 erau fabricate la Alba Iulia, astăzi piața românească a veselei este dominată de produse din import.

Cu toate acestea, firmele care mai produc obiecte din porțelan fac adevărate obiecte de artă, de la farfurii rotunde clasice, platouri, boluri, cești și farfurioare de espresso, cappuccino sau ceai, până la cele mai moderne modele de farfurii, cu forme pătrate, triunghiulare, asimetrice și octogonale, care ajung pe masa grecilor, italienilor sau englezilor, fiind din ce în ce mai căutate.

România este țara cu cel mai ridicat consum de produse de panificație dintre toate țările membre ale Uniunii Europene.

Doar că, spre exemplu, un produs de genul cozonacului românesc, cu rahat sau nucă, ambalat în pungi transparente și care a păstrat aceeași formă de zeci de ani, concurează cu prăjitura importată, panetone-ul italienesc, ambalat în cutii colorate, fabricat după rețete îmbunătățite an de an.

Consumul celorlalte produse de pâine și panificație scade în favoarea bunurilor importate.

Cosmeticele românești sunt unele dintre cele mai căutate la export, făcând înconjurul lumii.

În timp ce multinaționalele se laudă cu ultimele descoperiri ale chimiei în domeniul cosmeticelor, producătorii autohtoni reinventează ingredientele naturale.

Cele de genul lăptișorului de matcă sau al acidului hialuronic au fost descoperite de dată recentă de companiile internaționale, pe când producătorii români le folosesc de mai bine de 15 ani.

Cu toate acestea, ca și majoritatea produselor românești, cosmeticele indigene luptă cu ambalajele celor internaționale.

O industrie veche de peste 120 de ani este astăzi amenințată.

De la stadiul de a produce mobilier pentru Curtea Imperială Austro-Ungară și Curtea Regală Română, astăzi, cele mai mari firme producătoare de mobilă din România recurg la tot soiul de măsuri în încercarea de a reduce costurile, iar micii producători sunt nevoiți să renunțe la afacerea lor, în timp ce piața românească este dominată de produse din import.

Avem tradiția, avem piața.

Poate că avem unele dezavantaje față de alții, dar, cu siguranță, multe dintre acestea pot fi transformate în avantaje.

Produsele "made in Romania" își merită banii și au reputație bună.

Să începem deci să cumpărăm tot mai multe astfel de produse.

Primul pas este cel mai greu.

Vă mulțumesc.

  Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu 17 iunie - Ziua Mondială pentru Combaterea Deșertificării și Secetei;

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică se intitulează "17 iunie - Ziua Mondială pentru Combaterea Deșertificării și Secetei".

Ziua Mondială pentru Combaterea Deșertificării și Secetei marchează, pe 17 iunie, adoptarea în 1994 a Convenției Națiunilor Unite asupra luptei împotriva deșertificării și secetei, care a intrat în vigoare în 1996.

Statele au fost invitate să dedice această zi mondială mediatizării necesității cooperării internaționale pentru combaterea deșertificării și efectelor secetei, precum și implementării Convenției pentru combaterea deșertificării.

Cu ocazia Zilei mondiale a luptei împotriva deșertificării, numeroase evenimente vor fi organizate în toată lumea pentru sensibilizarea țărilor și promovarea inițiativelor.

Tema de anul acesta a Zilei Mondiale pentru Combaterea Deșertificării și Secetei subliniază amenințarea crescândă pe care o reprezintă deșertificarea la adresa stabilității naționale și regionale.

Aproape o treime din suprafața arabilă mondială a devenit neproductivă și a fost abandonată în ultimii 40 de ani.

Aproape trei sferturi din suprafețele de pășunat prezintă diferite semne de deșertificare.

Schimbarea climatică este un factor ce contribuie la acest fapt, dar nu este singurul.

Trebuie să ne reconsiderăm, în special, practicile din agricultură și modul în care administrăm resursele de apă.

Agricultura și creșterea animalelor dețin 70 de procente din cantitatea totală de apă consumată și 80 de procente din defrișări.

Cererea crescândă pentru furajele necesare hrănirii animalelor și pentru biocombustibili va pune și mai multă presiune pe aceste resurse rare, dacă nu sunt administrate judicios pe termen lung.

Consumul global și modelele de producție curente nu sunt durabile.

Consecințele se vor traduce prin crize alimentare globale, cum a fost cea din 2008, prin deșertificare continuă, prin degradarea solului și prin perioade de secetă.

Ca de obicei, primele victime vor fi săracii, aceștia fiind și ultimii care își vor reveni.

Deșertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variațiile de climă și de impactul uman.

Degradarea terenului înseamnă reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride și uscat-subumede, a productivității biologice sau economice și a complexității terenurilor de cultură neirigate, a terenurilor de cultură irigate ori a pajiștilor, pășunilor, pădurilor și terenurilor împădurite, determinată de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinație de procese, incluzând procese generate de activități umane și de moduri de locuire, ca de exemplu:

eroziunea solului, cauzată de vânt și/sau de apă;

deteriorarea proprietăților fizice, chimice și biologice sau economice ale solului și dispariția pe termen lung a vegetației naturale.

Deșertificarea afectează, în special, terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic.

Terenurile uscate sunt caracterizate de un nivel foarte scăzut al precipitațiilor și de o rată înaltă a evaporării apei.

Ele ocupă circa 41% din suprafață, oferind adăpost și hrană pentru peste două miliarde de locuitori.

Jumătate din aceștia trăiesc în sărăcie, fiind total dependenți de resursele mediului local.

Locuitorii din zonele uscate, 90% aparținând țărilor în curs de dezvoltare, sunt mult în urmă față de restul lumii în ceea ce privește standardele de viață.

Deșertificarea are loc în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde căderile de ploaie sunt rare și climatul aspru.

Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacității solului de a susține recolte, pășuni sau alte activități umane.

Cele mai evidente efecte ale deșertificării sunt degradarea pădurilor și scăderea producției de alimente.

Seceta și deșertificarea au ca rezultat sărăcia și foametea.

Degradarea solului în zonele uscate este definită ca o reducere sau o diminuare a productivității biologice sau economice.

Deșertificarea este, în primul rând, o problemă de dezvoltare sustenabilă.

Cauzele apariției ei sunt suprarecoltarea, practicile nepotrivite de irigații și despăduririle.

Managementul sărăcăcios al pământurilor este rezultatul problemelor socio-economice pe care fermierii le au, și pot fi prevenite.

Schimbările climatice pot precipita procesul de deșertificare, însă activitățile umane sunt cauza principală cea mai frecventă.

Supracultivarea epuizează solul.

Despăduririle înlătură copacii care susțin solul fertil de pământ.

Suprapășunarea dezgolește pământul de iarbă.

Deșertificarea este un fenomen complex, fiind legat de îmbinarea unor cauze naturale și a unei presiuni antropice accentuate asupra unor ecosisteme vulnerabile din ținuturile aride, semiaride și subumed-uscate.

Dintre factorii naturali se detașează cauzele climatice, care cuprind reducerea cantităților de precipitații, modificarea regimului acestora, încălzirea climei și intensificarea vânturilor, acestea din urmă mărind evaporația și uscarea plantelor.

Principalele fenomene care pun în evidență deșertificarea sunt:

  • distrugerea solului prin eroziune în suprafață, deflație, formarea unor cruste, aridizare, salinizare și alcalinizare. În aceste condiții, se reduce cantitatea de apă care se infiltrează în sol, scurgerea acesteia pe versanți generând o intensificare a proceselor de eroziune în suprafață și de ravenare;
  • eroziunea accelerată a solurilor generează, la rândul ei, distrugerea mai accentuată a vegetației;
  • transformarea dunelor de nisip fixate în dune mobile și înaintarea acestora.
  • refacerea terenurilor degradate prin eroziune este un proces foarte lent. Sunt necesari 500 de ani pentru a reface 2,5 centimetri de sol;
  • furtunile de praf reprezintă o problemă tot mai acută în multe zone, afectând sănătatea oamenilor și a ecosistemelor locale, dar și a celor de la distanță mare.

Norii groși de praf ridicați din deșertul Gobi afectează o mare parte din China, Coreea și Japonia, determinând creșterea cazurilor de febră, tuse și dureri de ochi în perioada sezonului uscat.

Praful produs de Sahara a fost una dintre cauzele problemelor respiratorii apărute în America de Nord și a afectat recife de corali din arhipelagul caraibian.

Consecințele deșertificării sunt:

  • diminuarea producției de hrană, reducerea productivității solului și o scădere a capacității de regenerare a terenului;
  • creșterea inundațiilor în zonele din avalul râurilor, reducerea calității apei, sedimentarea în râuri și lacuri și colmatarea lacurilor de acumulare și a canalelor navigabile;
  • agravarea problemelor de sănătate datorate furtunilor de nisip și praf, în special a infecțiilor oculare, dificultățile respiratorii, alergiile și stresul;
  • reducerea mijloacelor de trai, forțând populația afectată să migreze.

Unul dintre principalele instrumente de combatere a extinderii deșertificării este plantarea de arbori și alte plante care mențin calitatea solurilor.

Pentru a opri răspândirea deșertificării, folosirea terenurilor pentru agricultură și pășunat trebuie să devină sănătoasă în raport cu mediul, acceptabilă social, rațională și fezabilă economic.

România se număra printre cele mai secetoase șapte țări europene.

Convenția ONU privind combaterea deșertificării - UNCCD -, lansată la Paris în 1994, a fost semnată de Guvernul României și ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997.

Potrivit unui studiu mai vechi al meteorologilor, în următoarele două decenii zece județe ale țării se vor deșertifica, iar producția cerealieră va scădea cu 40% față de cea din prezent în Banat, Oltenia, estul Munteniei, Dobrogea și sudul Moldovei.

Specialiștii spun că nu doar schimbările climatice sunt cauza deșertificării, ci și distrugerea pădurilor și perdelelor de protecție.

Ar trebui cultivate plante rezistente la secetă: vița-de-vie, pepenii, caișii.

Potrivit datelor de la Academia Română, în momentul de față, aproximativ 350.000 de hectare sunt afectate de deșertificare, iar modelările existente arată că suprafața se va tripla în următorii 20 de ani dacă nu se acționează.

Sunt zone din țară care sunt mai vulnerabile aridizării, și acestea sunt zonele din extremitatea sudică și din Dobrogea.

Procesul de aridizare este unul complex.

Un astfel de fenomen ține atât de factori climatici naturali, cât și de factori antropici, datorați intervenției omului în sistem.

Schimbarea climei, din cauza emisiilor gazelor cu efect de seră, este unul, dar există și intervenții umane locale, cele de tipul despăduririlor sau, în cazul Luncii Dunării, eliminarea zonelor umede care apăreau prin fluctuațiile anuale ale debitului Dunării.

Pentru a preveni degradarea solurilor, România trebuie să ia măsuri de împădurire, de refacere a habitatelor sau de adoptare a noilor tehnologii în agricultură, astfel încât terenurile să fie irigate, iar plantele să fie cultivate responsabil, astfel încât solurile să nu fie suprasolicitate.

În lipsa totală a acestor măsuri, s-ar putea ajunge la consecințe grave, precum migrația populației sau dispariția culturilor, însă și acestea ar urma să se producă abia spre sfârșitul secolului.

În total, zece județe din România vor avea soluri aride în următorii 20 de ani, din cauza încălzirii globale, producția cerealieră urmând să scadă cu 40 de procente față de cea actuală.

Seceta înseamnă fenomenul natural care apare când precipitațiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzând serioase dezechilibre hidrologice care afectează negativ sistemele de producere a resurselor terestre.

Seceta poate fi clasificată ca: secetă meteorologică - când domnește o perioadă mai lungă de timp lipsa completă a precipitațiilor sau când precipitațiile cad în cantități foarte mici; secetă agricolă - când există o cantitate insuficientă de apă necesară agriculturii (provenită din precipitații sau ape freatice) și secetă hidrogeologică - când scade substanțial nivelul pânzei de ape freatice (rezervorul de apă subterană), nivelul apelor curgătoare și al celor stătătoare.

Seceta este un fenomen meteorologic periculos care afectează violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pagube materiale și degradarea mediului ambiant.

Ea poate cauza o scădere a recoltelor și o reducere a suprafețelor agricole sau a celor destinate pășunatului.

Cauza fenomenului: deficit pluviometric, degradarea solului, creșterea temperaturii apei oceanelor, creșterea concentrației de dioxid de carbon în atmosferă.

Seceta este un dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, ale cărei forme de manifestare depind de o serie de factori cum ar fi existența sistemului de irigații.

Perioadele de precipitații reduse sunt normale pentru toate sistemele climatice.

Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea din timp asupra posibilității de producere a fenomenului.

Ca factori de vulnerabilitate, amintim localitățile situate în zone aride, terenurile agricole izolate, lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în zonele de risc etc.

Seceta are ca efecte: scăderea producției agricole, viticole și zootehnice, creșterea prețurilor, creșterea ratei inflației, reducerea stării nutriționale a populației, îmbolnăviri, criza energetică etc. și se poate combate prin sisteme de monitorizare și înștiințare imediată, prin dezvoltarea unor planuri de apărare împotriva efectelor dezastrului.

Africa este, se pare, cel mai secetos loc de pe pământ.

Aici cam două treimi din uscat sunt afectate periodic de secetă.

Regiunea cel mai des predispusă la secetă este Sahelul, situat între Sahara și zonele tropicale din Africa de Vest și Centrală.

Printre zonele des afectate de secetă se numără și Cornul Africii, care include porțiuni din Etiopia și Somalia.

Estul și sudul Africii sunt și ele afectate de secetă.

Alte zone lovite cu regularitate de secetă sunt India, China, America Centrală și de Nord.

Stepele din Ucraina formează o altă regiune semiaridă, unde, de foarte multe ori, seceta poate dura ani buni.

În America de Sud, o regiune din nord-estul Braziliei, acoperită de arbuști și arbori mici, este foarte expusă secetei.

Fenomenul de secetă se produce, în general, la intervale de 10-15 ani.

Astfel de perioade de secetă au fost în anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982, 1983, 1992, 1993 și, mai recent, 2001, 2002, 2003 și 2007.

Reducerea efectelor secetei înseamnă activități legate de prognoza secetei și care au ca scop atenuarea vulnerabilității societății și a sistemelor naturale față de secetă, în cadrul luptei împotriva deșertificării.

Seceta este considerată una dintre urgențele ecologice ale momentului.

Deși nu este un fenomen nou sau necunoscut, actualmente, seceta ridică numeroase probleme ce trebuie rezolvate, fără doar și poate, prin politici specifice de mediu.

Cele mai afectate de secetă sunt domeniile: ecologic, economic și social.

În categoria daunelor ecologice produse de secetă sunt incluse inundațiile, scăderea potențialului biologic al solurilor, infertilitatea solurilor și degradarea terenurilor agricole.

Impactul negativ al secetei asupra sistemului ecologic este completat de o serie de consecințe asupra domeniului economic: scăderea producției agricole, afectarea securității alimentare, compromiterea recoltelor.

Factorul social este afectat și el, deopotrivă, de secetă.

Sărăcia, foametea, scăderea calității vieții, a stării de sănătate și deteriorarea relațiilor dintre oameni sunt doar câteva dintre consecințele socio-umane ale secetei.

Seceta din zilele noastre are drept cauze o serie de activități distructive ale omului asupra mediului.

Defrișările masive, aridizarea terenurilor și distrugerea unor ecosisteme, în ansamblul lor, au creat o conjunctură prielnică pentru instalarea perioadelor nedorite de secetă.

De asemenea, încălzirea globală și efectul de seră sunt alte două fenomene actuale care trebuie rezolvate și care, printre altele, produc secetă.

Fenomenul de secetă înregistrat în ultimii ani a contribuit, într-o măsură importantă, la dezechilibrele macroeconomice, România fiind puternic dependentă de importurile agroalimentare, peste 70% din necesar, ceea ce are efect negativ atât asupra balanței externe, cât și asupra evoluției fenomenului inflaționist.

Anul 2009 va fi unul secetos pentru România.

Subvențiile pentru exploatarea irigațiilor vor fi acordate și federațiilor care au încheiat contracte până la 30 aprilie 2009, nu doar pentru contractele semnate până la 30 noiembrie 2008, conform legii în vigoare, iar costurile de racordare a pompelor la rețelele electrice vor fi acoperite de la bugetul de stat.

Cheltuielile aferente sprijinului financiar sunt estimate la 1,2 milioane de lei pentru 2009 și la 6 milioane de lei pentru următorii cinci ani.

Legislația în vigoare prevede că răspunderea pentru exploatarea, întreținerea și reparația amenajărilor de îmbunătățiri funciare revine, în principal, proprietarilor de teren constituiți în organizații, respectiv Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare și altor furnizori de apă pentru irigații.

Seceta din anul 2007 a fost mai rea decât cea din 1946, deoarece a compromis sute de hectare de culturi agricole din toată țara.

Vara 2007 a fost comparabilă cu cea din 1946, însă cu o persistență mai mare a zilelor caniculare, când temperatura maximă a depășit 35°C.

Producțiile agricole obținute în toamna lui 2007 au fost apreciate drept cele mai scăzute din ultimul secol, fiind comparabile cu cele din anii 1946-1947, care au fost la fel de secetoși.

Seceta din vara anului 2007 a adus statului prejudicii de 388 de milioane de euro, reprezentând 0,4% din produsul intern brut.

Pe lângă 2007, un alt an deosebit de secetos a fost 2003.

Astfel, în primăvara anului 2003 cultura de grâu din întreaga țară a fost afectată pe o suprafață de 179 de mii de hectare, în proporții cuprinse între 50% și 100%, de temperaturile ridicate și de secetă, județele cele mai afectate fiind Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, Vrancea, Brăila, Călărași, Constanța, Ialomița și Tulcea.

Prin extindere, durată, intensitate și efecte, și seceta din anul 2000 poate fi considerată una dintre cele mai puternice care s-au manifestat pe teritoriul țării noastre în ultimii zece ani.

Vara a fost foarte călduroasă, în sudul țării temperaturile maxime zilnice depășind, în mod repetat, valoarea de 40°C, maxima anuală atingând 43,5°C, Giurgiu, 5 iulie.

Seceta s-a prelungit și în toamnă, în luna octombrie cantitatea medie de precipitații fiind de 3,2 mm, normala climatologică fiind de 38 mm.

În Oltenia, vestul Munteniei și Carpații de Curbură precipitațiile au fost practic inexistente.

Creșterea frecvenței anilor secetoși pe teritoriul României, de la doi sau trei ani, în secolul trecut, la patru și poate chiar cinci, în acest prim deceniu al mileniului, i-a alarmant pe specialiști, care apreciază că se impune o reacție rapidă și coordonată atât din partea statului și fermierilor, cât și a cercetării interdisciplinare.

Dobrogea, Bărăganul și sudul Podișului Moldovei sunt regiunile cele mai expuse fenomenului de secetă din România.

Intervale de secetă prelungită au fost în anii: 1894-1907, 1945-1951, 1983-1994.

Europa se va confrunta cu împuținarea resurselor de apă și cu secete tot mai severe și mai frecvente.

Soluția nu mai este de a crește proviziile de apă prin supraexploatare, ci de a reduce cererea, alături de taxarea apei pentru toate sectoarele, inclusiv în agricultură, în funcție de volumul de apă folosit.

Cauzele ce duc la împuținarea resurselor de apă sunt complexe.

Sunt cauze care țin chiar de schimbarea climei, mai ales pentru sudul Europei, unde există o tendință, observată deja, de diminuare a precipitațiilor, precipitații care conduc la formarea de resurse de apă.

În sudul și sud-estul Europei deficitul de precipitații va fi din ce în ce mai accentuat, odată cu fenomenul de încălzire globală.

În timpul verii, modelele arată că și pentru Europa Centrală vor fi probleme legate de secetă și, în general, secetele vor fi mai intense și mai frecvente în anii ce vin, dacă se continuă procesul de încălzire globală.

Există și factori legați de gestionarea resurselor de apă.

Practic, resursele de apă sunt din ce în ce mai mult folosite pentru dezvoltare în industrie, în agricultură.

Deșertificarea și seceta reprezintă probleme cu dimensiune globală, pentru combaterea cărora este necesară acțiunea unită a comunității internaționale.

Pământul este, împreună cu apa și aerul, un element primordial al vieții, dar, dacă aerul și apa se pot purifica și reabilita, solul, odată poluat, are nevoie de milenii pentru refacere.

Progresul, în această privință, depinde de aplicarea locală a programelor de acțiune în zonele afectate.

De Ziua Mondială pentru Combaterea Deșertificării și Secetei trebuie să recunoaștem riscurile de securitate ce apar odată cu lăsarea deșertificării să avanseze incontrolabil.

Să recunoaștem și că prin combaterea schimbărilor climatice putem ajuta la inversarea acestui fenomen al deșertificării, la creșterea productivității în agricultură, la reducerea sărăciei și la creșterea securității globale.

Numai acționând împreună și modificând atitudinea în ceea ce privește mediul înconjurător putem năzui la un viitor mai sigur și prosper pentru întreaga umanitate.

  Gavril Mîrza (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Criza noastră cea de toate zilele - agentul electoral de serviciu;

Domnul Gavril Mîrza:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică se intitulează "Criza noastră cea de toate zilele - agentul electoral de serviciu".

Nicicând nu au părut mai actuale celebrele versuri ale poetului nostru George Topârceanu, pe care ne permitem să îl parafrazăm: "Vara asta, totuși, nu-i decât o copie." O copie electorală a unor găselnițe prezidențiale cu aspect de déjà-vu, am adăuga noi, și o repetiție generală, în același scop, cu parfum de criză și condimente de îngrijorări așa-zis "legitime", gen "Ce ne facem, fetelor?".

Problema este însă că în timp ce Topârceanu trata în cheie comică problemele societății, ironizând-o prin intermediul microuniversului gâzelor, noi avem de-a face acum cu reproducerea la scara largă a scenariilor lui nenea Iancu în universul nostru dâmbovițean actual.

Protagoniști? Unul și bun, însuși șeful statului nostru, care joacă la scenă deschisă, consecvent cu sine însuși, aceeași piesă a preocupării adânci cu privire la soarta țării și care ne apare - a câta oară? - în postura de salvator etern al nației condamnate la recesiune.

Din nou declarații fulminante despre colapsul economic, despre prăpastia care se deschide la picioarele noastre, deși, cu nici o săptămână înainte de declarațiile care au alertat lumea, ni se spunea să nu ne neliniștim, că totul este sub control.

Cu alte cuvinte, prezența lui Traian Băsescu la Palatul Victoria, săptămâna trecută, a fost ca un duș rece peste canicula de afară, cu amendamentul că, în loc să ne răcorească, a reușit să ne strecoare doar fiori reci pe șira spinării, pentru că nu poți să nu te gândești la cele mai sumbre scenarii când însuși optimismul BNR este criticat și când ți se spune că, oricât ai lupta cu "vicisitudinile" sorții, ești dinainte condamnat.

Sigur, ar trebui să apreciem dexteritatea aproape chirurgicală cu care învârte cuțitul în rană cel pus în fruntea treburilor țării tocmai pentru a gestiona cu mai mult calm situații de acest fel, și nu pentru a se lamenta că se află pe Titanicul în furtună și nu mai are scăpare.

"Scăderea PIB și în trimestrul II este echivalentul recesiunii fără drept de apel și de întoarcere.", a decretat președintele, convins că ne face un serviciu imens explicându-ne strict științific cât mai avem de stat sub anestezie.

Ne-am obișnuit deja cu asemenea gen de scenarii care sunt menite să contureze puternic personalitatea bărbatului de stat pregătit să se ia la trântă cu tot ce mișcă, în numele vocației sale de lider absolut, dar nu putem să le mai înghițim pe nerăsuflate și să mai și aplaudăm, așa cum probabil s-ar aștepta protagoniștii.

PSD nu va accepta transformarea actului de guvernare în tribuna electorală a lui Traian Băsescu.

Ca să nu mai vorbim despre modalitatea de-a dreptul haiducească a președintelui de a se autoinvita la ședințele extraordinare de guvern, ședințe pe teme economice la care era necesar acordul coaliției de guvernare, și nu dorința de a mai da o lovitură de imagine care prinde bine la mase.

Doamnelor și domnilor senatori, Este foarte adevărat că ne confruntăm cu o criză economică europeană de proporții îngrijorătoare, aspect reliefat și la Consiliul European de vară de la Bruxelles.

Este, de asemenea, adevărat că nu putem minimaliza efectele crizei pe termen mediu și lung, că toate guvernele europene sunt concentrate și preocupate acum să salveze cât mai multe dintre locurile de muncă, că se trage un serios sistem de alarmă pentru reducerea remunerațiilor exorbitante din sistemul financiar, tocmai pentru a elimina abuzurile și decalajele în acest domeniu, dar de la concluziile nu tocmai îmbucurătoare ale forului european și până la exprimarea în termeni sumbri a predicțiilor catastrofice consider că este o uriașă deosebire.

Apreciez, în consonanță cu opiniile celorlalți colegi din PSD care s-au exprimat public până acum referitor la soluții pertinente pentru ieșirea din criză, că principalul motor pentru repornirea uriașului angrenaj anchilozat al economiei îl reprezintă demararea urgentă a proiectelor de investiții publice, fie că este vorba de autostrăzi, drumuri județene sau infrastructură feroviară.

În al doilea rând, trebuie încurajată construcția de locuințe, iar programul "Prima casă" reprezintă unul dintre proiectele importante ale Guvernului.

Reabilitarea infrastructurii rurale ar mai fi una dintre piesele de rezistență ale eliminării aspectului de localități de Ev Mediu din zonele sărace ale țării și, nu în ultimul rând, eliminarea tuturor blocajelor care încă se mai mențin în calea creditării.

Să nu uităm însă cea mai importantă investiție a noastră, investiția în formarea profesională a tinerilor, care se pregătesc să preia ștafeta într-o perioadă nu foarte ușoară pentru ei.

Aș menționa aici problema studenților care au beneficiat de un program guvernamental de burse, începând cu anul 2005, program oferit de guvernarea de atunci și care i-a lăsat la mijlocul drumului pe acei tineri merituoși cărora li s-a promis, printr-un contract ferm, că la întoarcerea de la studii vor primi locuri de muncă în administrația publică pe măsura efortului depus.

Nu vrem să facem din tinerii aceștia doar niște date statistice ale neîmplinirilor noastre doar pentru că aceia care nu și-au onorat obligațiile asumate dau acum neputincioși din umeri.

Mai bine aici s-ar concentra energia șefului statului, care aruncă povara tuturor neajunsurilor din educație doar în spatele acelui minister căruia i s-au amputat fondurile la rectificarea bugetară, ca să poată fi, ulterior, vulnerabilizat mai ușor.

Să ne ferim de declarații fulminante și păguboase, care pot aduce riscuri imense asupra climatului investițional din țară, să lăsăm deoparte interesele politicianiste și să veghem cu mai multă diligență și prudență oratorică asupra destinului acestui neam.

  Nicolae Moga (PSD+PC) - declarație politică având ca temă reorganizarea sectorului energetic din România;

Domnul Nicolae Moga:

Suntem cu toții conștienți de faptul că unul dintre factorii determinanți în reducerea efectelor crizei economice îl constituie reorganizarea sectorului energetic.

Strategia energetică în domeniu, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1.069/2007, aparținând fostei guvernări, nu mai corespunde realității.

Pentru exemplificare, pot cita faptul că actuala strategie prevede listarea "Hidroelectrica" și "Nuclearelectrica", primii doi mari producători interni de energie, care însă ar urma să fie desființați acum, potrivit Proiectului de restructurare a sectorului de producere a energiei electrice, publicat pe site-ul Ministerului Economiei și semnat de Adriean Videanu.

Deși în acest an consumul intern de electricitate a scăzut cu circa 10%, pe fondul crizei, proiectul de reorganizare a sectorului energetic, despre care am aflat numai prin intermediul presei, se bazează pe o creștere anuală a consumului până în 2025 de 2,5%, față de rata prevăzută în strategia energetică aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1.069/2007, de 3%.

Consider că, în promovarea unei strategii cu impact direct asupra bugetului public, devine imperios necesară stabilirea întâi a țintelor și abia după aceea a mijloacelor de realizare.

Trebuie stabilit clar, cu consultarea specialiștilor în domeniu, portofoliul pe care vrem să-l deținem, cu beneficiul obținut pe categorii: regenerabile, nucleară, termocentrale cu tehnologii de captare a CO2, hidrocentrale.

La aceasta urmează a se raporta alocarea fondurilor pentru investiții și stabilirea variantelor optime.

Altfel, în absența unei asemenea strategii, restructurarea își pierde obiectul, iar publicul va continua să acrediteze ideea că "se ascund costurile, se umflă prețul energiei, ca factorii responsabili să-și acopere cheltuielile mincinoase, deoarece actualele costuri sunt puternic deformate de încredințările directe de contracte".

Profit de aceasta ocazie pentru a solicita președintelui ANRE un termen cert la care populația va plăti un preț mai mic pentru energia utilizată.

Referitor la energia din nuclear, constat, cu tristețe, că nu se mai vorbește nimic despre continuarea lucrărilor, cu termene și analize cost - beneficiu pentru reactoarele 3 și 4

de la Cernavodă.

Normele internaționale prevăd și realizarea de depozite permanente pentru deșeurile provenite de la reactoarele nucleare.

Asupra acestor aspecte așteaptă lămuriri, din partea ministrului de resort, cei care mi-au încredințat votul lor în Colegiul nr. 2 - Constanța.

  Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Europa nu crede în lacrimi;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarația politică este intitulată "Europa nu crede în lacrimi".

Născuți în spațiul mioritic în care destinul face legea, românii au fost obișnuiți, din generație în generație, să-și accepte soarta.

La români, destinul funcționează implacabil și nu i se poate sustrage nimeni. "Nici bogatul, nici săracul", după cum cântă lăutarul plătit de bogat pentru a-l liniști pe sărac.

Când se întâmplă să moară câte un român călcat de mașină pe trecerea de pietoni sau pe trotuar - destul de des deci -, este imposibil să nu explice vreun înțelept local că "așa a fost să fie".

De cele mai multe ori, prin lipsa de reacție pe care o manifestă în astfel de situații, statul român confirmă, de la caz la caz, că ori "așa a fost să fie", ori "așa a vrut Dumnezeu".

Între timp, tot mai mulți români au înțeles că viața lor nu valorează mare lucru, fie că se află în casă sau pe stradă, la ușa vreunui cabinet medical sau pe vreun pat de spital, fie că se află în România sau în afara ei.

De curând însă, grație posibilităților pe care ni le oferă media, am înțeles cu toții cât de lipsită de importanță este viața unui român.

O lume întreagă a putut să observe cum, în spațiul geografic al unei culturi milenare, într-o lume ce se dorește continuatoarea de succes a celei ce a strălucit în rândul civilizațiilor antice și renascentiste, un om a agonizat mai bine de 30 de minute fără să primească de la semenii lui minimul de ajutor ce l-ar fi salvat sau măcar ar fi putut să-l salveze.

Am putea condamna indiferența criminală a acelor indivizi care, prin inacțiunea lor evident penală, l-au lăsat să moară pe cel ce, aflat în justificată criză de inspirație, a strigat după ajutor în limba română, dar cel mai importat este să analizăm cazul, devenit deja fenomen, și să înțelegem cum s-a ajuns aici, ca un om să fie lăsat să moară pe străzile unei țări membre a Uniunii Europene doar pentru că era român.

Ar trebui să avem curajul să recunoaștem că această stare de fapt nu este expresia fricii populației indigene de a-și pierde locurile de muncă în favoarea mai puțin pretențioșilor români.

În Italia, ca și în Irlanda, românii coexistă alături de multe alte minorități etnice, provenite de pe cel puțin patru continente în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite decât cele din țările de origine.

Aversiunea crescândă a autohtonilor occidentali față de români are la bază diferența uriașă dintre modul de viață occidental, bazat pe respectarea cvasigeneralizată și necondiționată a legii, și cel adus de români dintr-un spațiu în care legea, în general, și normele de conviețuire, în special, nu valorează mai nimic.

Aceasta, și nu alta, este adevărata cauză a frustrărilor cărora trebuie să le facem față atunci când ieșim din România prin porțile sale vestice.

Tot aceasta ar putea deveni cauza irosirii șansei istorice de a înceta să mai doinim eterna jale și de a ne integra definitiv în sistemul socio-economic cel mai performant al mileniului - Uniunea Europeană.

  Cornel Popa (PNL) - declarație politică intitulată Tarlaua domnului Boc

Domnul Cornel Popa:

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Tarlaua domnului Boc".

Mâine, 23 iunie, se împlinesc opt ani de la adoptarea "Declarației de la Oradea", semnată de parlamentari și președinți de consilii județene din județele Bihor, Cluj, Harghita, Maramureș, Mureș, Satu Mare și Sălaj, precum și din județele Hajdú-Bihar și Szabolcs-Szatmár-Bereg din Ungaria.

Acest act de voință colectivă cerea introducerea autostrăzii Borș - Oradea - Brașov în Programul prioritar de construcție a autostrăzilor din România.

Am crezut în această idee încă din prima zi în care i-am înțeles necesitatea și urgența.

Chiar dacă nu mulți m-au încurajat la început și chiar dacă, după aceea, mulți și-au arogat meritele acestei viziuni, nu am abandonat și mi-am asumat responsabilitatea de a transforma acest proiect în realitate.

După doi ani de repetate demersuri, am reușit să determin Guvernul PSD de atunci să se ralieze spiritului acestei declarații și să ia în considerare ceea ce au cerut reprezentanții ardelenilor în acea zi la Oradea, iar, ulterior, a fost semnat contractul cu Bechtel și s-au demarat lucrările efective de construcție a autostrăzii ce primise deja numele de "Transilvania".

Din păcate, în loc să fie un moment de sărbătoare, ziua de mâine va fi una tristă.

Domnul Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii, în cârdășie cu premierul Emil Boc, a luat decizia de a ciopârți autostrada "Transilvania" și a o transforma în autostrada Cluj - București.

Sfidând orice logică, cei doi au decis ca lucrările să continue doar pe tronsonul 2, cel din mijlocul autostrăzii, adică cel din județul premierului.

Probabil, domnul Boc vrea să se poată lăuda, într-o viitoare campanie pentru primărie, că a dat municipiului Cluj-Napoca și o autostradă de centură.

După ce Guvernul Tăriceanu a alocat 579 de milioane de euro lucrărilor la tronsoanele 1 și 2, Guvernul Boc decide acum să arunce toți acești bani pe apa sâmbetei, și asta doar pentru realizarea unor obiective electorale mărunte.

Fie premierul de azi al României împreună cu ministrul transporturilor și infrastructurii sunt rău intenționați, fie nu înțeleg că, oprind finanțarea pentru tronsonul 1, aduc numai pierderi la bugetul țării, și nicidecum economii, așa cum pretind.

Oprirea finanțării înseamnă că lucrările făcute în toți acești ani se vor degrada și vor trebui cheltuite alte milioane de euro pentru a fi refăcute la standardele necesare.

În plus, oprirea finanțării aduce și penalități de alte milioane de euro pentru nerespectarea contractelor încheiate cu constructorii.

Eu cred că domnul Boc e rău intenționat și că nu îi pasă câți bani publici cheltuiește pentru a-și realiza scopurile personale.

Numai așa îmi pot explica decizia aberantă de a construi o autostradă de la mijlocul ei.

Numai așa îmi pot explica tupeul de a finanța doar "tronsonul Boc" și de a justifica alegerea lui prin necesitatea economiilor.

Numai așa îmi pot explica faptul că, deși era acum opt ani deputat PD de Cluj, domnul Boc nu a binevoit să semneze "Declarația de la Oradea", necatadicsind să vină în acea zi la Oradea pentru a se alătura celorlalți 31 de semnatari.

Felicitări, domnule prim-ministru! În timp ce Ungaria a ajuns cu autostrada la granița noastră de la Borș, dumneavoastră, în loc să continuați, treptat, de acolo infrastructura de transport europeană, ne "povestiți" că e mai bine să facem o autostradă care să lege două tarlale de câmp izolate.

Întrebări și interpelări adresate Guvernului de către doamnele și domnii senatori: Anca Daniela Boagiu

Domnul Alexandru Pereș:

Trecem la ultima parte a ședinței noastre de astăzi, sesiunea de întrebări, interpelări și răspunsuri din partea Executivului.

La secțiunea întrebări, am rugămintea să poftească la microfon doamna senator Anca Daniela Boagiu, pentru a adresa două întrebări, prima întrebare este adresată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar a doua întrebare este adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Aveți cuvântul, doamna senator, la microfonul central.

   

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare este adresată doamnei Ancuța Gianina Opre, președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În data de 12 mai anul curent am transmis o scrisoare prin care semnalam cazul unui cetățean, locuitor al sectorului 2, căruia nu i-au fost achitate încă despăgubirile care-i reveneau.

Domnul Dincă Marcel, cu domiciliul în București, Strada Pasului nr. 5, sector 2, semnalează o întârziere de mai bine un an în restituirea unei sume ce i se cuvine ca despăgubire, în baza deciziei pe care a primit-o și, de altfel, a depus-o.

Întrucât nu am primit răspuns la întrebare, și nici la scrisoare, în ciuda faptului că au trecut mai mult de 30 de zile, solicit, de data aceasta printr-o întrebare adresată de la tribuna Parlamentului, răspuns la întrebarea adresată, cu atât mai mult cu cât suma despăgubirilor se încadrează în acel cuantum care poate fi achitat în numerar către persoana despăgubită, respectiv domnul Dincă Marcel.

A doua întrebare este adresată domnului ministru Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei și protecției sociale, doamnei Ileana Savu, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, și domnului Bogdan Panait, președintele Oficiului Român pentru Adopții.

Obiectul întrebării se referă la un abuz sesizat la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, unde, printr-o măsură abuzivă luată de directorul adjunct al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Sectorul 2, trei copii, Robu Alexandra, Tănase Ioana Georgiana și Andrei Florentina, au fost luați familiei de asistenți maternali, familie care avea grijă de ei și care îi avea în plasament.

Justificarea a fost lipsa spațiului suficient creșterii și dezvoltării acestor copii, în ciuda faptului că ei se aflau de foarte multă vreme în această familie.

Pe fond, discutăm despre o măsură abuzivă datorată faptului că directorul direcției de asistență de la nivelul sectorului 2 s-a simțit lezat de o replică dată de unul dintre copii, care, de altfel, este și bolnav.

Personal, consider că nu astfel trebuie tratat un copil care are nevoie de îngrijire, cu atât mai mult cu cât familia solicită să capete înapoi în îngrijire copiii.

Ca urmare, adresez următoarele întrebări:

Care sunt măsurile pe care instituțiile pe care le conduc cei menționați le iau pentru a urgenta soluționarea acestei probleme?

Care sunt măsurile administrative care se pot lua împotriva conducerii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Socială din sectorul 2?

Care este motivația pentru întârzierea soluționării dosarului de adopție pentru copilul Robu Alexandra?

Ce măsuri de ordin legislativ sau instituțional pot fi identificate pentru a împiedica repetarea unor astfel de abuzuri?

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, doamna senator.

 
  Emilian Valentin Frâncu

Dau cuvântul domnului senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Partidului Național Liberal, pentru a adresa două întrebări.

Prima întrebare este adresată Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar a doua întrebare este adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Se pregătește domnul senator Günthner Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Prima întrebare este adresată domnului Radu Mircea Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

Obiectul întrebării: Posibilitatea alocării de fonduri în vederea construirii unui drum de legătură între comunele Nicolae Bălcescu și Dănicei.

Domnule ministru,

Printre numeroasele probleme cu care se confruntă locuitorii Colegiului senatorial nr. 2, județul Vâlcea, pe care îi reprezint în Parlament, se numără cele legate de infrastructură.

Recent, mai mulți cetățeni din comuna Dănicei, satul Schei-Deal, mi-au semnalat că, pentru a ajunge la Râmnicu Vâlcea, municipiul de reședință, sunt nevoiți să parcurgă o distanță foarte mare, ocolitoare, de câțiva zeci de kilometri, deoarece nu există un drum între comunele Nicolae Bălcescu și Dănicei, care să scurteze varianta de legătură folosită în prezent.

Mai mult, prin construirea acestui drum, ar fi vorba de doi-trei kilometri, restul fiind deja structurat, sătenii din satul Schei-Deal ar putea beneficia de acces rapid la serviciile unităților de ambulanță, respectiv pompieri, din Râmnicu Vâlcea.

Ținând cont de cele prezentate, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, în ce măsură ministerul pe care îl conduceți poate sprijini administrațiile publice locale din comunele Dănicei și Nicolae Bălcescu, prin alocarea de fonduri în vederea construirii unui drum de legătură între cele două comune.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal și în scris.

Pot să prezint și a cea de-a doua întrebare?

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Da.

Vă rog.

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

A doua întrebare este adresată domnului Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Obiectul întrebării: Integrarea în societate a copiilor instituționalizați deveniți majori.

Domnule ministru,

În prezent, în România există un mare număr de copii instituționalizați, care, odată deveniți majori, sunt nevoiți să părăsească centrele de plasament și să devină, practic, ai nimănui.

Vă rog, domnule ministru, să-mi spuneți dacă Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale are în programul de guvernare un plan de măsuri pentru acești tineri și cum îi puteți sprijini pentru ca ei să se integreze în societate, să devină independenți și să poată să se întrețină singuri.

De asemenea, vă rog să-mi comunicați numărul tinerilor din județul Vâlcea aflați în această situație.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal și în scris.

Mulțumesc.

Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc.

 
  Günthner Tiberiu

Domnul senator Tiberiu Günthner, Grupul parlamentar al UDMR, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L.

   

Domnul Günthner Tiberiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată ministrului administrației și internelor, domnul Dan Nica.

Stimate domnule ministru,

Primăria orașului Tășnad, județul Satu Mare, a funcționat până în data de 17 februarie 2009 într-un imobil construit în anul 1920, imobil care, din cauza prăbușirii unei fațade, a devenit nefuncțional și periculos.

Ca urmare, Comitetul local pentru situații de urgență al orașului Tășnad a propus demolarea cât mai urgentă a întregii clădiri.

Actualmente, Primăria orașului Tășnad funcționează cu chirie în trei imobile separate, necorespunzătoare, cetățenii fiind nevoiți să se deplaseze de la un imobil la altul pentru rezolvarea problemelor.

Prefectul județului Satu Mare împreună cu președintele consiliului județean v-au solicitat alocarea de urgență a unei sume din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului pentru a putea demara lucrările de reconstruire a sediului Primăriei orașului Tășnad, depunând în acest sens Proiectul de hotărâre de guvern și nota de fundamentare cu adresa de înaintare înregistrată la dumneavoastră cu nr. 1.596/9.03.2009, însă neprimind nici până astăzi răspuns.

Având în vedere situația de urgență creată, stimate domnule ministru, vă rugăm să ne comunicați când se vor aloca aceste fonduri pentru a putea începe reconstrucția sediului acestei primării, pentru ca activitatea administrației locale să se poată desfășura în condiții normale.

Solicit răspuns în scris și oral.

Mulțumesc.

Günthner Tiberiu, senator UDMR de Satu Mare.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
  Dumitru Oprea

Domnul senator Dumitru Oprea.

Se pregătește domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PD-L.

   

Domnul Dumitru Oprea:

Întrebarea este adresată domnului ministru Vasile Blaga, Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Obiectul și motivarea întrebării: Aplicarea Legii nr. 15/2003 în municipiul Iași.

Domnule ministru, Speranța multor tineri din Iași, dată de Legea nr. 15/2003

privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea de locuințe proprietate personală, aproape că este spulberată.

Pe baza sesizărilor primite la biroul senatorial, am demarat o procedură de solicitare a informațiilor privind stadiul aplicării legii de către Primăria municipiului Iași.

Prin răspunsurile primite, am constatat că, de la data intrării în vigoare a legii, niciun dosar, din cele 2.580 depuse, nu a fost rezolvat.

Mai mult, 315 solicitanți nu mai îndeplinesc condițiile legale de încadrare în ajutorul oferit.

Potrivit reglementărilor legale, fiecare primărie este obligată să transmită anual un inventar al terenurilor identificate la nivelul localităților, ce pot fi utilizate pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 15/2003.

În aceste condiții, vă rugăm, domnule ministru, să ne comunicați dacă Primăria municipiului Iași a transmis un astfel de inventar în ultimii 5 ani și care sunt terenurile identificate ca disponibile pentru acest scop.

De asemenea, vă rugăm să ne transmiteți și măsurile pe care le puteți întreprinde pentru a obliga primăriile și consiliile locale să aplice Legea nr. 15/2003 în favoarea tinerilor, astfel încât să nu mai fie tergiversată, din diferite motive sau interese, aprobarea dosarelor.

Solicit un răspuns în scris.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
  Gheorghe David

Domnule senator Gheorghe David, vă rog.

   

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am o întrebare adresată Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, domnului președinte Cristian Silviu Luncașu.

Obiectul și conținutul întrebării: Transcriere certificat de naștere.

Domnule președinte, Vă prezint un caz mai special - spun asta pentru că datează de peste 3 ani de zile -, care mi-a fost semnalat la biroul senatorial din Timișoara.

Domnul Preală Petrică, domiciliat în localitatea Sinersig, comuna Boldur, județul Timiș, a depus, pentru transcrierea certificatului de naștere al fiului său, Preală Daniel Beniamin, la Primăria comunei Boldur documentele necesare, înregistrate cu nr. 193/c, în luna iunie 2006.

Menționez că fiul domnului Preală Petrică este născut în Castellón, Spania.

Până în prezent, nu a primit niciun răspuns la solicitarea respectivă, motiv pentru care dorește să afle ce s-a întâmplat cu acest dosar, întrucât nu-l poate înscrie la grădiniță în anul școlar 2009-2010.

În acest sens, vă rog să verificați și să-mi comunicați de urgență situația acestui dosar, pentru ca acest copil să poată intra în drepturi.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
   

Vă informez că au depus, în scris, întrebări la secretariatul ședinței următorii colegi senatori:

Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L, Dan Voiculescu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, Sorin Serioja Chivu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, Vasile Cosmin Nicula, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, Gheorghe Saghian, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL, Raymond Luca, Grupul parlamentar al PNL, și Cseke Attila Zoltán, Grupul parlamentar al UDMR.

 
  Anca Daniela Boagiu

La secțiunea interpelări, doamna senator Anca Daniela Boagiu. Citiți interpelarea? Da. Vă rog.

Se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.

Vă rog, doamna senator, aveți cuvântul.

   

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului Nicolae Nemirschi, ministru mediului.

Sunt doi semnatari ai acestei interpelări, eu și domnul senator Gheorghe David.

De ce adresăm această interpelare domnului ministru Nemirschi în această formulă? În calitate de președinte al Grupului de prietenie România - Germania, mi-au fost sesizate o serie de probleme care își au ca izvor chiar județul Timiș și, de aceea, încercăm soluționarea împreună cu domnul senator Gheorghe David.

Problema ridicată de colegii noștri privește Compania "Continental", care a realizat una dintre cele mai importante investiții străine din România prin Fabrica de anvelope de la Timișoara.

Informațiile primite de la companie arată că se intenționează creșterea acestei investiții prin relocarea unor unități de producție din alte două state europene, ceea ce ar însemna, în această perioadă dificilă, în primul rând, mult mai multe locuri de muncă în regiune și, bineînțeles, creștere economică.

La 10 ani după realizarea investiției, compania trebuie să-și reînnoiască autorizația de mediu și, din păcate, acest demers a întârziat din cauza existenței a două măsurători diferite ale emisiilor de la fabrică.

Măsurătorile sunt atât de contradictorii încât, practic, nu se poate elibera autorizația de mediu.

Având în vedere importanța acestei investiții, precum și posibilitatea suplimentării acesteia, cerem ministrului să precizeze care sunt măsurile pe care ministerul pe care-l conduce le va lua pentru a urgenta soluționarea acestei probleme și să ne spună dacă există posibilitatea realizării unei a treia măsurători, independente, care să stea la baza emiterii autorizației.

Menționăm faptul că orice întârziere poate conduce la schimbarea opțiunii Companiei "Continental", respectiv prin înlocuirea României cu orice alt stat membru.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, doamna senator.

 
  Emilian Valentin Frâncu

Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu, se pregătește domnul senator Petru Bașa, Grupul parlamentar al PD-L, ultimul vorbitor.

   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Interpelarea mea este adresată domnului Theodor Paleologu, ministrul culturii, cultelor și patrimoniului național.

Obiectul interpelării: Ajutor financiar pentru reconstrucția Grădiniței de copii nr. 1 din Râmnicu Vâlcea.

Domnule ministru,

n urma audiențelor ținute la biroul senatorial, mi s-a adus la cunoștință următoarea situație: Parohia "Toți Sfinții" din municipiul Râmnicu Vâlcea a început, din data de 7 mai 2009, reconstrucția Grădiniței de copii nr. 1, aflată lângă Biserica "Toți Sfinții", prin subscripție publică și alte forme de sprijin material.

Această parohie a construit, acum peste 100 de ani, prima unitate de învățământ preșcolar din județul Vâlcea, monument istoric de o deosebită valoare arhitectonică.

Zeci de mii de râmniceni și-au început primii pași în viață la Grădinița de copii nr. 1, care, în acest moment, nu mai poate să ființeze, fiind nevoie de o nouă construcție care să ofere copiilor condiții europene de învățătură.

Având în vedere cele menționate mai sus și ținând seama de importanța acestui măreț și valoros edificiu, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicați în ce măsură puteți să sprijiniți Parohia "Toți Sfinții" în vederea acordării unui ajutor financiar pentru reconstrucția noii grădinițe, contribuind astfel la păstrarea în continuare a tradiției, de peste 100 de ani, a existenței primului așezământ instructiv-educativ vâlcean.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal și în scris.

Mulțumesc.

Emilian Frâncu, senator de Vâlcea.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
  Petru Bașa

Domnule senator Petru Bașa, vă rog, aveți cuvântul.

   

Domnul Petru Bașa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt ultimul vorbitor, deci mă aude toată lumea.

Am o interpelare adresată domnului ministru al transporturilor și infrastructurii Radu Mircea Berceanu.

Domnule ministru, Interpelarea are ca subiect șoseaua ocolitoare a municipiului Sighișoara.

Acest obiectiv este de importanță națională, el fiind succesiv inclus în toate programele de guvernare.

În prezent, tot traficul rutier de pe DN13 sau E60 se desfășoară prin municipiul Sighișoara și această șosea europeană reprezintă, practic, legătura rutieră dintre zona Ardealului și partea de sud a țării.

Din cauza traficului infernal și a faptului că infrastructura existentă nu a fost proiectată pentru un asemenea nivel al circulației, există un impact negativ major asupra infrastructurii, datorat, mai ales, trepidațiilor mașinilor de mare tonaj:

  • fisuri apărute la zidul cetății și la imobilele din cetatea medievală, monument inclus în patrimoniul UNESCO;
  • blocuri și case fisurate;
  • blocaje ale traficului, ca urmare a turiștilor sosiți;
  • distrugerea sistemului de canalizare și aprovizionare cu apă, și mai putem spune că distanța parcursă pe cele două sensuri de mers prin municipiul Sighișoara este de la kilometrul 111+200 până la kilometrul 118+240, deci aproximativ 7 kilometri, pe străzi de categoria M, cu două benzi de circulație, fără posibilitate de extindere, cu traseu sinuos, intersecții, treceri de pieton etc.

Vă informez, domnule ministru, din cauza acestor efecte cauzate de traficul greu din municipiul Sighișoara, cât și din cauza accidentelor mortale - are loc cam un accident mortal pe lună -, au fost declanșate, în mai multe rânduri, revolte ale asociațiilor de locatari concretizate prin blocarea traficului și memorii adresate autorităților.

În data de 13 aprilie 2009 autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial - Transport și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA au semnat contractele de finanțare pentru două proiecte, care au ca obiectiv pregătirea construcției a 14 variante de ocolire.

Primul proiect se referă la pregătirea pentru construcție a variantei de ocolire Toplița - Tușnad - Sighișoara - Făgăraș - Huedin - Bârlad și Timișoara Sud.

Concret, domnule ministru, vă rog să-mi transmiteți o situație completă, cu copii ale documentelor originale, privind studiile de fezabilitate, studiile de stabilitate a indicatorilor tehnico-economici, alte documente care fac referire la acest obiectiv, punctul dumneavoastră de vedere și al ministerului privind acest obiectiv.

Solicit răspuns în scris la problemele ridicate.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită considerație, senator Bașa Petru.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnul senator.

 
   

Au depus interpelări în scris, la secretariatul ședinței, următorii colegi senatori:

Grupul parlamentar al PD-L - Iulian Urban, Iosif Secășan, Mihaela Popa; Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC - Gheorghe Saghian, Sorin Serioja Chivu, Alexandru Mazăre și Vasile Cosmin Nicula.

De asemenea, domnii senatori Dorin Păran și Niță Mihai, Grupul parlamentar al PD-L, au depus la secretariatul ședinței declarațiile politice, în scris.

 
Din partea Guvernului au primit răspunsuri: Emilian Valentin Frâncu - de la doamna Ecaterina Andronescu, ministrul educației, cercetării și inovării

La sesiunea consacrată răspunsurilor orale, o rog pe doamna ministru Ecaterina Andronescu să prezinte răspunsul pentru domnul senator Emilian Valentin Frâncu, la întrebarea adresată Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.

Microfonul 8, vă rog.

   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Aș vrea să-mi permiteți să-i mulțumesc și domnului senator Frâncu pentru cele două întrebări care mi-au fost adresate, au fost adresate ministerului, și care se referă la un subiect extrem de interesant pentru școală și, mai ales, extrem de util pentru elevii care o populează, și anume ce face Ministerul Educației, Cercetării și Inovării în domeniul educației sanitare în școală și cum asigură sănătatea copiilor prin cabinetele medicale școlare.

Aș vrea să-mi permiteți, domnule senator, să vă spun că, din fericire pentru mine, pe mandatul meu anterior am pornit un program care se numește "Educație pentru sănătate", program care s-a desfășurat pe parcursul a doi ani, după care s-a finalizat cu un manual de "Educație pentru sănătate"

pentru fiecare clasă, de la ciclul primar și până la ultima clasă de liceu.

Sigur, cunoștințele acestea care trebuie să ajute copiii, să-i învețe ce să facă pentru a avea o alimentație sănătoasă, cum să-și întrețină sănătatea într-o situație de normalitate, sunt cunoștințe gradual predate, în funcție de ciclul de învățământ, în funcție de vârsta pe care o au copiii.

Am introdus în curriculum această disciplină și cred că este un lucru bine făcut.

Poate că ar merita acum, după ce el funcționează de un număr de ani, să facem o evaluare și să vedem în ce măsură am putea să-l îmbunătățim, dar funcționează și cred că a fost bine-venit în școli.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, doamnă ministru.

Domnule senator Frâncu, aveți cuvântul. Microfonul 2.

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc foarte mult, doamnă ministru.

Într-adevăr, este ceea ce așteptam.

Sunt soluții pe care, într-adevăr, dumneavoastră le-ați pus în practică.

Aș avea o singură rugăminte: în răspunsul în scris, pe care sper că-l voi primi, să vă referiți la cea de-a doua parte a întrebării, și anume dacă se cunoaște numărul școlilor din județul Vâlcea care nu posedă un astfel de cabinet medical absolut necesar unei bune funcționări.

Am și o interpelare la care trebuie să-mi răspundă doamna ministru, domnule președinte.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Să-i permitem doamnei ministru să răspundă și la această interpelare:

Măsuri pentru combaterea fenomenului mame minore.

Vă rog, doamnă ministru. Microfonul 8.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc.

În legătură cu această problemă pe care dumneavoastră o ridicați, referitoare la județul Vâlcea, și anume cabinetele medicale școlare și în ce măsură sunt ele acoperitoare, ca număr, pentru toate școlile din județul Vâlcea, sunt în măsură să vă dau următorul răspuns și să fac și o precizare: sunt 177 școli în Vâlcea și sunt 34 cabinete medicale școlare.

Sigur că nu sunt acoperitoare pentru toate școlile, rezultă diferența destul de clar precizată.

Din păcate - și aici mă refer la precizare -, cabinetele medicale școlare nu sunt în grădina Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, cabinetele medicale școlare sunt în grija Ministerului Sănătății.

Am avut o discuție cu domnul ministru al sănătății și sper să găsim o soluție care să se și manifeste practic în școlile noastre, pentru a completa numărul cabinetelor medicale în toate școlile.

Probabil că vom găsi o soluție, pentru că există un număr important de medici, absolvenți ai Facultății de Medicină, care nu intră în rezidențiat - în rezidențiat intră ceva mai mult de jumătate din numărul absolvenților -, și eu sper ca acești absolvenți să poată fi dirijați spre școlile noastre, pentru a asigura asistența sanitară în fiecare școală.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc foarte mult.

Domnule senator Frâncu, vă rog. Microfonul 2.

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc mult, doamnă ministru.

Sunt mulțumit de ambele răspunsuri la întrebări.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Și noi ne bucurăm și vă mulțumim, doamnă ministru.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte, dacă-mi permiteți, doresc să spun că îmi pare rău, nu am reușit să mulțumesc plenului Senatului pentru votul dat la proiectul de lege...

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

O să mai avem și alte voturi și veți avea ocazia să ne mulțumiți atunci.

Mai doriți ceva, domnule senator Frâncu?

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Domnule președinte, dacă-mi permiteți, la interpelarea privind fenomenul mame minore, la care așteptam să primesc răspuns tot astăzi, dacă doamna ministru poate să facă câteva referiri pentru a încheia acest capitol?

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Vă rog, doamnă ministru.

 
   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc.

Noi avem în toate școlile o atentă supraveghere a celor care vin în școală.

Sigur, acolo unde se ivesc asemenea situații, împreună cu cei care sunt la Departamentul pentru Protecția Copilului, încercăm să venim în sprijinul fetiței respective sau a familiei, în așa fel încât să putem da o mână de ajutor.

Din fericire, nu sunt foarte multe asemenea situații în școală.

Nu aș putea să vă dau acum numărul exact, pentru că nu avem încă inventarierea la nivel de țară, la nivel național, dar ceea ce pot să vă asigur este că, prin inspectoratele școlare, urmărim acest fenomen, să-i zicem - să sperăm că nu va deveni chiar fenomen -, dar urmărim asemenea cazuri și încercăm să ne implicăm în susținerea familiilor.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumim, doamnă ministru.

Domnule senator Frâncu, vă rog.

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Și eu vă mulțumesc.

Poate că în răspunsul în scris se va face referire, în viitor, la acest număr.

Aș vrea doar să fac mențiunea că, întâmplător, sunt unul dintre autorii legii care a permis tinerelor mame - care sunt cuprinse în învățământul universitar sau liceal și care nasc - să primească și ele o indemnizație pentru a-și putea crește copiii în condiții normale.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Felicitări, domnule senator!

Să sperăm că va fi adoptată și de Camera Deputaților.

Vă dorim spor în activitate!

Mulțumim frumos și doamnei ministru și încheiem aici ședința noastră.

Domnule senator Frâncu, doriți să mai interveniți? Vă rog.

 
   

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Am lista cu programarea răspunsurilor și vă rog, dacă se poate, să reprogramați răspunsul pe care-l aștept din partea Ministerului Sănătății.

Acel răspuns chiar aș dori să-l primesc într-o manieră verbală.

Aș fi fost mulțumit cu răspunsul în scris, dar este o problemă pe care aș dori, totuși, să o discut cu domnul secretar de stat.

 
   

Domnul Alexandru Pereș:

Manieră verbală, față-n față, bine?

Mulțumim frumos.

Închidem ședința noastră de astăzi, 22 iunie 2009.

Ne întâlnim în plen pentru lucrările Senatului României miercuri, 24 iunie 2009, la ora 9.00.

Vă doresc o seară plăcută!

 
   

Ședința s-a încheiat la ora 21.00.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 15 septembrie 2019, 8:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro