Sorin Fodoreanu
Sorin Fodoreanu
Ședința Senatului din 7 septembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.104/17-09-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 07-09-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 7 septembrie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.17 Sorin Fodoreanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu "Promovarea statului de drept și social a fost sau nu a fost o prioritate în România de după 1990?" (declarație politică neprezentată în plen)

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Sorin Fodoreanu:

Declarația politică se intitulează "Promovarea statului de drept și social a fost sau nu a fost o prioritate în România de după 1990?".

Din anul 1990 și până în prezent, clasa politică românească, indiferent de culoare politică sau de poziționare la un moment dat, în opoziție sau la putere, în programele politice și de guvernare a avut, de fiecare dată, teza promovării statului de drept și social ca teză de bază a acestor programe.

Ce rezultate s-au obținut în această direcție în cei 20 de ani se poate vedea de către fiecare dintre noi, cetățenii acestei țări.

Deoarece, referitor la aceste rezultate, percepția mea este foarte confuză, cu permisiunea dumneavoastră, a colegilor mei din Senatul României, voi încerca să-mi amintesc câteva dintre principiile de bază care susțin implementarea acestui deziderat în politica aplicată, atât al celor care guvernează, cât și al celor care sunt în opoziție.

Acest tip de stat are la bază principiul comunității sociale.

Statul de drept și statul social se completează reciproc.

În aceste condiții, sistemul nostru social garantează pentru individ, în situațiile de risc fundamentale ale vieții sale, asigurarea acoperirii trebuințelor fundamentale și condițiilorcadru ale unei existențe umane demne.

Măsurile preventive ale statului social nu trebuie să degenereze nici în asumarea de către stat a unei atitudini de tutelă, și nici în împiedicarea capacității individuale de performanță și a angajării solidare.

Sensul condiției statului social constă în faptul că asigură, subsidiar, premisele pentru organizarea traiului în răspundere proprie.

Dreptatea socială trebuie să se manifeste în special față de cei slabi.

Ea obligă statul la compensare socială.

Cerințele legate de statul social sunt o sarcină permanentă de concretizare pentru legiuitor.

Această teză consacră faptul că sporirea prestigiului și autorității instituțiilor statului de drept se realizează prin:

a) respectarea principiului separației puterilor în stat atât în ceea ce privește independența puterilor legislativă, executivă și judecătorească, cât și în ceea ce privește controlul reciproc al acestora;

b) descentralizarea serviciilor publice și sporirea autonomiei administrației publice locale;

c) întărirea parteneriatului autorități publice - societate civilă - sector privat, precum și exercitarea controlului civic asupra actului politic decizional;

d) exercitarea actului de autoritate în scopul creșterii siguranței cetățeanului și familiei;

e) conducerea politică - influențarea creativă a politicii generale se realizează prin preluarea, analizarea și introducerea în desfășurarea vieții sociale și statale a dorințelor, necesităților, intereselor și temerilor cetățenilor;

f) atribuțiile partidelor - partidele politice poartă o răspundere deosebită pentru societate și stat.

Ele sunt elemente de neînlocuit ale oricărei democrații parlamentare:

ele preiau preocupări sociale și probleme politice, contribuie la formarea voinței politice și aduc rezultatele în interiorul Parlamentului;

g) asigurarea veridicității democrației de partid - partidele sunt mediatorii politici dintre stat și societate.

Politica acestora transferă voința politică a cetățenilor în acțiune statală.

Pentru aceasta este nevoie de încredere continuă și de competență înaltă.

Încrederea și competența partidelor sunt supuse verificării critice de către cetățeni.

Partidele și parlamentarii, sau reprezentanții acestora, trebuie să se supună verificării de către cetățeni.

Partidele au sarcina să folosească puterea acordată lor prin alegeri pentru formarea statului și a societății în funcție de programul lor electoral, de valorile prezentate.

Partidele și politicienii trebuie să respecte în acest demers legile și stilul politic;

h) democrația noastră parlamentară are nevoie de partide politice moderne, maleabile față de cerințele societății.

Modelarea și modernizarea partidelor politice este o sarcină permanentă atât a conducerii și a membrilor partidelor, cât și a tuturor cetățenilor interesați să aibă șanse reale de a duce o viață sigură și normală;

i) Constituția - Legea fundamentală.

Baza conviețuirii și colaborării dintre cetățeni este Constituția.

Ea trebuie să fie respectată cu sfințenie de către toți cetățenii.

Apărarea Constituției este o componentă importantă a securității interne;

j) libertatea și diversitatea informațiilor - libertatea și diversitatea posibilităților de informare constituie premisa esențială pentru formarea liberă a opiniilor și a voinței de acțiune;

k) Armata apără România și pe aliații săi, slujește pacea și securitatea internațională, în acord cu Carta Națiunilor Unite și documentele NATO;

l) siguranța națională (internele, Serviciile Secrete etc.) - întărirea ordinii publice și creșterea siguranței cetățeanului prin:

  • garantarea respectării stricte a drepturilor și libertăților cetățenești de către reprezentanții Poliției și Jandarmeriei;
  • realizarea unei reale descentralizări și demilitarizări a structurilor de poliție din teritoriu și trecerea acestora în subordinea administrațiilor locale;
  • controlarea strictă a frontierelor țării și ridicarea standardului de reacție la provocări negative cum sunt:
  • traficul de persoane, droguri etc.;
  • înființarea în fiecare județ a serviciului de urgență ca serviciu deconcentrat;
  • stabilirea și finanțarea standardului minim de calitate pentru serviciul de urgență;
  • formarea echipelor permanente de intervenție, care vor opera inclusiv pentru dezastre;
  • asigurarea cooperării eficiente cu serviciul medical de salvare etc.;

m) justiția - îmbunătățirea actului de justiție prin:

  • recâștigarea încrederii cetățeanului în actul de justiție și aplicarea fermă a principiului constituțional "nimeni nu este mai presus de lege";
  • garantarea independenței justiției față de influențele și imixtiunile politicului;
  • înființarea instituției judecătorului de instrucție, care să exercite prerogativele legate de emiterea mandatelor de arestare și de percheziție;
  • înființarea de instanțe specializate pentru soluționarea proceselor cu minori, precum și a proceselor fiscale, comerciale, administrative și de muncă;
  • înființarea instituției mediatorului pentru soluționarea unor categorii de conflicte, în vederea decongestionării rolului instanțelor judecătorești;
  • creșterea eficienței serviciilor de probațiune judiciară și reintegrare socială a infractorilor;
  • eliminarea recomandării ministrului justiției din procesul numirii în funcție a judecătorilor;
  • repartizarea transparentă a dosarelor spre judecare către magistrați, în vederea eliminării corupției și a posibilității de influențare a actului de justiție;
  • scurtarea termenelor de judecată, accelerarea procedurii de punere în executare a hotărârilor judecătorești și înregistrarea pe bandă magnetică a procedurii desfășurate în sala de judecată;
  • garantarea liberului acces la justiție prin asigurarea gratuită a asistenței juridice pentru persoanele cu venituri reduse, pentru a împiedica transformarea justiției într-un serviciu de lux;
  • recorelarea numărului de instanțe și parchete, precum și a numărului de magistrați cu sarcinile reale ale sistemului judiciar;
  • informatizarea justiției și debirocratizarea serviciilor auxiliare;
  • creșterea eficienței și credibilității instituției Avocatului Poporului, ca apărător al drepturilor și libertăților cetățenilor în raport cu autoritățile publice etc.;

n) prevenirea și diminuarea corupției prin:

  • reducerea intervenției statului în economie, piața liberă fiind instrumentul cel mai eficace de luptă împotriva corupției;
  • modificarea legislației privind controlul averilor și conflictul de interese al aleșilor locali, al parlamentarilor și al magistraților, în vederea asigurării primatului interesului public asupra interesului privat;
  • asigurarea transparenței deciziei în viața publică;
  • perfecționarea legii accesului la informații de interes public și aplicarea strictă a acesteia;
  • elaborarea și implementarea codurilor deontologice pentru magistrați, polițiști, funcționari vamali, funcționari publici și alte categorii de funcționari;
  • depolitizarea și asigurarea independenței funcționale a Curții de Conturi, Gărzii Financiare și a altor structuri cu atribuții de verificare și control;
  • majorarea pedepselor pentru infracțiunile de dare și luare de mită, trafic de influență, primire de foloase necuvenite;

o) combaterea violenței și radicalismului - statul modern a fost creat și pentru a fi un instrument împotriva violenței în societate și pentru asigurarea păcii interne.

Din acest motiv, statul are nevoie de un monopol al folosirii forței, nimeni, în afara acestuia, să nu folosească forța, iar acesta o poate face numai cu acordul cetățenilor săi și cu scopul de protejare a acestora împotriva forței celor care încalcă legea și tulbură pacea.

Forța trebuie să fie întotdeauna legitimată, limitată și determinată legal.

În acest fel, aceasta se deosebește de lipsa de responsabilitate a forței private, extremiste sau teroriste, care își propune să intimideze pe alții și să-și impună obiectivele cu forța.

Monopolul forței în democrație este defensiv, acesta folosește apărării ordinii, libertății și democrației;

p) Parlamentul - așezarea Parlamentului în centrul construcției instituționale și eliminarea exceselor din domeniul legislativ ale puterii executive.

În același timp, Parlamentul trebuie să exercite un control efectiv asupra autorităților autonome pentru scoaterea acestora de sub presiunile de natură politică.

Este necesară transformarea mandatelor imperative ale parlamentarilor, prin care parlamentarul este obligat să respecte anumite imperative, în mandate electorale libere, prin care parlamentarul acționează și votează după cum îi dictează conștiința, bineînțeles, în cadrul programului formațiunii politice pe care l-a agreat odată cu intrarea în campania electorală, astfel încât aceștia să devină permanent răspunzători de acțiunile lor numai în fața celor care i-au ales;

q) responsabilitate personală prin democrația parlamentară - democrația reprezentativă obligă la deschidere și transparență în procedurile parlamentare.

Alegerea directă a parlamentarilor și consilierilor locali într-o legislație, alegerile parlamentare și locale foarte legate de personalitatea celor aleși și dreptul la referendum la nivel local și național constituie o posibilitate esențială de participare democratică a cetățenilor la viața comunității.

Democrația este o ofertă deschisă către toți cetățenii să participe activ la politică.

Democrația este, în aceeași măsură, libertatea de a face politică, cât și libertatea politicii.

Această libertate nu poate fi împlinită decât în democrație, pentru că aceasta protejează cetățenii care nu pot sau nu vor să participe continuu la realizarea opiniei politice, de dominanța activiștilor.

Reprezentarea intereselor individuale ale unor cetățeni, așa cum se exprimă aceasta în nenumărate inițiative cetățenești, este un angajament constituțional bine-venit.

Democrația interesului individual este însă opusul acțiunii statului de drept în favoarea binelui public.

Prea mulți cetățeni întreabă numai de foloasele de pe urma statului și instituțiilor sociale pentru ei personal, fără a aduce voluntar o contribuție la funcționarea statului democratic.

Tendința de individualizare și împlinire personală, scepticismul față de organizații și față de legarea de comunități, orientarea spre timpul liber și gândirea în folosul personal, toate din societatea noastră, duc la scăderea angajamentului personal pentru politică în democrație;

r) Guvernul trebuie să fie organismul executiv central care să funcționeze în baza principiului subsidiarității și a principalelor atribuții ale statului.

Este utilă o structură organizatorică redusă a Guvernului, eficientă, flexibilă și, totodată, capabilă de o colaborare directă și fără echivoc cu toate structurile administrației publice locale.

Politica de guvernare va fi subordonată în totalitate interesului național general, creând, în același timp, cadrul general pentru împlinirea interesului persoanei;

s) sistemul administrativ - întărirea capacității administrative prin:

  • evaluarea și redefinirea obiectivelor și funcțiilor autorităților publice centrale și locale în acord cu principiul subsidiarității;
  • corelarea numărului funcționarilor publici cu necesitățile reale ale serviciilor publice;
  • revizuirea legislației privind statutul funcționarului public;
  • revizuirea și adoptarea legislației privind codurile de etică pentru funcționarii publici;
  • redimensionarea numărului ministerelor și agențiilor guvernamentale în funcție de obiectivele actului de guvernare și de resursele financiare disponibile;
  • delimitarea clară de responsabilități între autoritățile publice centrale și cele locale, limitarea serviciilor deconcentrate;
  • reevaluarea și simplificarea procedurilor administrative interne;
  • monitorizarea și evaluarea politicilor publice;
  • transferul de autoritate asupra serviciilor publice către autoritățile locale, în corelare cu resursele financiare;
  • stabilirea responsabilităților prefectului, consiliului județean, consiliului local, primarului și delimitarea clară a competențelor acestora;
  • crearea și aplicarea unui sistem de evaluare a performanțelor în administrația publică;
  • liberalizarea serviciilor publice locale;
  • elaborarea unei grile de buget pentru consiliile județene care să împiedice folosirea discreționară a resurselor bugetare;
  • diminuarea birocrației din cadrul administrației publice și apropierea actului administrativ de cetățean;
  • sprijinirea, prin acțiuni de consultanță și promovare, a operațiunilor consiliilor locale pe piețele financiare;
  • generalizarea sistemul IT în administrația publică etc.

În loc de concluzii:

Dacă fiecare dintre noi ar încerca să dea note - folosind numai criterii de conștiință - de la 1 la 10 la modul în care clasa politică românească a reușit să implementeze aceste deziderate ale promovării statului de drept și social în România, media acestor note ar putea depăși cu mult valoarea absolută a numărului de ani ai unui mandat parlamentar?

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 19:37
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro