Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 07-09-2009

Ședința Senatului din 7 septembrie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.20 Petru Bașa (PD-L) - declarație politică cu titlul "Soarta învățământului românesc încotro?" (declarație politică neprezentată în plen)

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Petru Bașa:

Declarația politică este intitulată "Soarta învățământului românesc încotro?".

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Luna septembrie înseamnă nu doar începutul unei noi sesiuni parlamentare, ci și începutul unui nou an școlar.

Cu ani în urmă, și pentru noi luna septembrie însemna începutul unui nou an școlar, dar parcă noi mergeam la școală, în prima zi, cu bucurie în suflet, cu dorința de a începe o nouă etapă de educare.

Din păcate, acum, în prima zi de școală întâlnim în curțile unităților de învățământ chipuri triste atât în rândul dascălilor, cât și al elevilor și doar în cazuri fericite întâlnim chipuri indiferente.

Interesul pentru școală începe să se piardă tot mai mult și nu e de mirare, ținând cont de starea în care se află învățământul românesc de ani de zile.

Fiecare caută vinovați pentru acest lucru.

Profesorii acuză sistemul, dar uită că, în primul rând, sistemul este format din profesori și că lor le revine, de dragul generațiilor următoare, datoria să îl reformeze.

Dascălii de altă dată, cu o vocație deosebită spre educație, a căror imagine este păstrată ca un tribut pentru ceea ce au realizat de către generațiile de învățăcei, au cam dispărut.

Din păcate, pe scara valorică, locul satisfacției profesionale a fost luat de satisfacția materială, iar aceasta se perimează foarte repede, indiferent de cuantumul câștigului material realizat.

Locul ei a fost luat de insatisfacție.

Este logic să fie așa, în condițiile în care, în special în plan material, "cel mai mare dușman al binelui este dorința de mai bine".

Dar toate acestea au dus la decăderea gradului de performanță în învățământul românesc.

Rezultatele acestei situații le resimțim și le vom resimți ca națiune și în viitor, și aceasta întrucât educația reprezintă un domeniu strategic pentru dezvoltarea oricărei țări.

Nu poți clădi o carieră extrem de înaltă pe diplome prefabricate, pentru că se va nărui la prima mișcare dictată de legile mecanicii și sub ruinele ei vor fi îngropate multe speranțe.

Trist este faptul că sistemul de învățământ românesc este prea conservator, reticent la schimbare și a fost supradimensionat până acum. Și spun supradimensionat pentru că nu este normal ca numărul de elevi să scadă, iar cel al cadrelor didactice să crească.

Nu este normal ca unele cadre didactice care au fost incluse în sistem să fi urmat stagii de pregătire cu examene tip grilă de multe ori mai facile decât un examen pentru carnetul de șofer.

Întregul sistem, pornind de la profesori, părinți și terminând cu clasa politică, se poate considera vinovat pentru tolerarea acestor situații.

Cu toții trebuie să fim drastici în ceea ce privește pretențiile de asigurare a calității și performanței în învățământul românesc.

Societatea privată ne arată că performanța trebuie răsplătită, întrucât ea este cea aducătoare de profit, indiferent de ce natură este acesta.

Codurile pe educație, Legea educației naționale sunt importante, dar ele reprezintă doar scheletul, liniile directoare după care ar trebui să se reformeze învățământul românesc, nu și reformarea în sine a acestuia.

Reforma va depinde tot de fiecare cadru didactic în parte și, indirect, de pretențiile societății civile în ceea ce privește pregătirea tinerei generații.

Legile sunt instrumente prin care anumite probleme sunt rezolvate, dar trebuie să existe și interes pentru rezolvarea lor.

Cu toții trebuie să ne aducem aportul pentru ca învățământul românesc să înceteze a mai fi unul mediocru, pentru ca universitățile românești să se încadreze, în viitor, criteriilor "Shanghai", pentru a intra în topul celor 500 de universități performante din lume.

În altă ordine de idei, accentul va trebui pus pe pregătirea elevilor în corelare cu cerințele pieței.

În momentul de față există foarte multe instituții de învățământ superior, iar problema cea mai mare este că specializările existente la aceste universități sunt în neconcordanță cu carierele profesionale din mediul social și economic românesc.

Acesta este unul dintre motivele pentru care suntem în fața unui sistem care creează șomeri pe bandă rulantă.

Pentru a renunța la pompierism măcar în educație, ar trebui ca specializările să fie oferite în baza unor studii de piață, pentru ca întreg efortul să aibă și un efect final.

Astăzi se pare că și sintagma "ai carte, ai parte" s-a perimat.

De noi toți depinde ridicarea ei pe același loc pe care se găsea în eșichierul vieții sociale românești în urmă cu mulți ani.

Vorbeam despre apariția unui număr mare de universități.

Apariția acestora nu numai că nu a adus un plus de cunoaștere în cercetarea științifică, dar a contribuit la fragmentarea excesivă a bugetului național, împiedicând într-o măsură importantă chiar marile centre universitare să continue cercetările.

Așa se explică faptul că institute de cercetare de la București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, altădată recunoscute pentru rezultatele lor științifice, și-au închis porțile, s-au vândut sau sunt în pragul falimentului.

Unii dintre dumneavoastră o să spuneți că cercetarea este legată intrinsec de evoluția și performanțele economiei, dar universitățile din alte țări europene sau chiar din America nu au fost nevoite să își închidă centrele de cercetare, acestea fiind finanțate de mari companii.

Din păcate, România a fost folosită mai mult pentru mâna de lucru ieftină.

Acesta este și motivul pentru care nu ne putem mândri cu institute de cercetare finanțate de companiile multinaționale și ale căror rezultate să folosească avantajului comparativ al economiei românești în competiția de pe piața europeană și mondială.

În aceste condiții, este imperios necesară o analiză lucidă a mediilor - economice sau nu - românești și europene în care vor opera mulți din tinerii români: este necesar a se cunoaște domeniile în care România are avantaj comparativ.

În al doilea rând, este imperios necesar să se coreleze învățământul universitar cu carierele europene pentru a se evita alocarea de fonduri unor specializări care nu se mai găsesc pe piață.

Noua Lege a educației naționale își propune să modernizeze sistemul de educație și să-l racordeze atât la dinamica societății românești, cât și la realitățile europene și globale, dar, ca și în viață, important este nu ceea îți propui, ci ceea ce și realizezi.

Vă mulțumesc pentru atenție.