Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 07-09-2009

Ședința Senatului din 7 septembrie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.25 Ion Rotaru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu "Nevoia de universitate la Brăila" (declarație politică neprezentată în plen)

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Ion Rotaru:

Declarația politică se intitulează "Nevoia de universitate la Brăila".

Școala a reprezentat, de-a lungul timpului, pentru orice tip de societate un vector important al dezvoltării și progresului, construind și consolidând un set de valori stabile și coerente, generând dezvoltarea capitalului uman, creșterea competitivității, competenței și profesionalismului, asigurând specializarea în toate domeniile vieții economice, sociale și culturale.

Astăzi mai mult ca oricând, în societatea cunoașterii, școala este chemată să asigure dobândirea - pe lângă cele patru instrumente care alcătuiesc alfabetizarea și pregătirea de bază - a noi competențe ce vizează alfabetizarea digitală și informațională, cultura și civilizația tehnologică, cultura și conduita civică, comunicarea în limbi de largă circulație, noi competențe antreprenoriale, învățarea continuă etc.

Școala românească, până nu de mult invidiată pentru performanțele obținute prin reprezentanții săi la olimpiadele și concursurile internaționale, pentru pregătirea de excepție a specialiștilor în universități, se află astăzi în impas.

Perpetua "reformă" promovată de fiecare ministru nou-venit în funcție, mereu altfel decât predecesorul său, a "reușit", din păcate, să bulverseze sistemul de învățământ, să deruteze și să nemulțumească atât beneficiarii direcți, elevii și studenții, cât și corpul profesoral, afectați de excesul de reforme care au cuprins prea puține soluții viabile.

Despre efectele "reformei din învățământ" vorbesc cu prisosință, astăzi, rezultatele de la bacalaureat, rata promovabilității din școli, absenteismul și abandonul școlar, starea de disciplină, lipsurile materiale cu care se confruntă școlile din România, dotarea cu materiale didactice, clădirile, unele vechi de 100 de ani, nereparate și nereparabile, lipsa apei potabile sau grupurile sanitare rudimentare, neautorizarea din punct de vedere sanitar, și exemplele pot continua.

La acestea se adaugă o salarizare insuficientă a cadrelor didactice, neadoptarea unor pârghii și soluții care să stimuleze calitatea și obținerea de performanță în întreg sistemul de învățământ.

Realizarea unui sistem educațional stabil, echitabil și eficient, alocarea a 6% din PIB pentru educație, descentralizarea, un sistem de salarizare bazat pe performanță și un cadru legislativ care să asigure modernizarea sistemului de învățământ și egalitatea de șanse sunt obiectivele majore care pot duce învățământul românesc pe o direcție bună și constituie un deziderat major care însă nu se poate înfăptui doar prin asumarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, ci printr-o dezbatere publică intensă.

Apărând ca o alternativă la învățământul de stat, școlile și universitățile private se constituie într-o opțiune tot mai mult utilizată de cei care își pot permite susținerea taxelor.

Din păcate, varianta privată de învățământ, în unele cazuri, s-a transformat într-o fabrică de bani, discreditând această formă de învățământ, cât și ideea de calitate, de responsabilitate, cu toate consecințele ce decurg din această abordare.

Specularea unor lagune legislative, menținerea unor facultăți neacreditate, promovarea unor forme de învățământ facile pot genera efecte nocive pentru viitorul, imaginea și performanțele învățământului organizat sub formă privată, un exemplu în acest sens constituindu-l recentul scandal ce vizează Universitatea "Spiru Haret".

Sunt un susținător al învățământului privat, cred în oportunitatea și necesitatea existenței acestuia, dar nu realizat oricum și cu orice preț.

Școala, spunea marele gânditor Petre Țuțea, este o "fabrică de oameni".

Profesorii sunt asemenea tâmplarilor care ridică un lemn de jos, îl spală, îl cizelează și fac din el mobilă de lux.

O astfel de școală, un astfel de corp profesoral ne dorim atât în domeniul învățământului de stat, cât și în forma de învățământ privat, bazat pe criterii de performanță, pe calitate și rezultate notabile.

Abia atunci școala și-a îndeplinit menirea nobilă de "fabrică de oameni".

Municipiul Brăila, "orașul cu salcâmi" al lui Mihail Sebastian, din care, de-a lungul anilor, au intrat în lumea performanței personalități ale vieții culturale, artistice și științifice precum Ana Aslan, Panait Istrati, George Grigoriu și mulți alții, din păcate, nu a avut niciodată o universitate proprie.

Brăila, județ prin excelență agricol, este astăzi în suferință de cadre pregătite pentru agricultură, cu toate ramurile ei:

zootehnie, legumicultură, pomicultură, viticultură, acvacultură, în domeniul protecției mediului, dar și în zona specializărilor politehnice.

Înființarea unei universități de stat la Brăila este o veche dorință a brăilenilor, o nevoie actuală, dar și o reparație istorică care ar pune bazele pregătirii unor specialiști de-ai locului, asigurându-se un acces facil și mai puțin costisitor studenților brăileni, în mod deosebit celor din mediul rural.

În acest context, autoritățile brăilene au întreprins toate demersurile legale necesare pentru realizarea acestui deziderat, asigurând cele mai bune condiții funcționării viitoarei universități.

Iată de ce fac, pe această cale, un apel călduros către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, către comisia interministerială abilitată să avizeze înființarea universității la Brăila, către Guvernul României și, nu în ultimă instanță, către Parlamentul țării pentru a susține și aproba acest demers.

Dacă Brăila a fost privată până acum de existența unei universități, a sosit vremea ca această eroare să fie îndreptată, pentru că și Brăila este pe harta țării, pentru că și aici trăiesc oameni, iar acești oameni merită cu prisosință să beneficieze, la ei acasă, de universitatea mult visată, pe care sper din tot sufletul că o vor avea.

Vivat academia! Vivant professores!

Vă mulțumesc.