Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 noiembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.152/20-11-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 10-11-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 noiembrie 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu și Dumitru Pardău, secretari.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică Despre resentimente și toleranță;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, doamna președinte.

Am intitulat declarația politică de azi "Despre resentimente și toleranță".

Doamnelor și domnilor colegi,

Deși au trecut cei 20 de ani acordați de domnul Silviu Brucan, constatăm cu tristețe că nu prea am ajuns să ne înțelegem și să ne respectăm unii pe alții. Ba, dimpotrivă, neîmplinirile tranziției și gâlceava politică au distrus relațiile dintre cetățeni, așa încât suntem pe punctul de a edifica în locul concordiei o nedorită societate resentimentară.

În locul doritei armonii sociale, prelungirea nemulțumirilor creează nu doar o stare de frustrare, ci și un context care favorizează discordia și dușmănia.

Cetățenii sunt revoltați pe cei aflați, fie și vremelnic, la conducere, iar conducătorii aleși se mențin în mare vrajbă, disputând cu încrâncenare orice bătălie care se vrea a fi în folosul comunității. Cei care s-au implicat în politică le reproșează pasivitatea celor care nu s-au implicat și invers. Societatea civilă nu prea își aude vocea în vacarmul postrevoluționar, axat preponderent pe reproșuri și resentimente și mai puțin pe solidaritate și respect între părți, iar când societatea civilă reacționează în vreun fel, e catalogată ca ținând parte unuia sau altuia dintre oamenii politici.

Și uite așa, riscăm să nu vedem pădurea de copaci și să ne scape democrația printre mâini.

Doamnelor și domnilor deputați,

Probabil că, pentru fiecare, toleranța are altă valoare și altă semnificație. Eu cred că toleranța este capacitatea de a accepta opinii diferite, de a nu te crispa atunci când stai la masă cu cineva care nu gândește ca tine.

Eu mai cred că a fi tolerant este o calitate pe care o dobândești prin educație, cultură și prin antrenament. Voltaire parcă spunea că primul om care a preferat să înjure în loc să arunce cu piatra a inventat... civilizația.

Părtași cu toții la ce se întâmplă pe stradă, în fața ghișeelor, în locurile publice, aici, în Parlamentul României, ar trebui să ne întrebăm mai des ce facem noi pentru a avea o societate cu mai bune sentimente ale unora față de ceilalți. Fiindcă o lume în care te distingi prin ura și nu prin stima celorlalți e o lume bolnavă, o lume întoarsă pe dos.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ovidiu Victor Ganț - intervenție privind un eveniment de însemnătate mondială: 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganț.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Vă mulțumesc, stimată doamna președinte.

Stimați colegi,

Ieri, 9 noiembrie 2009, întreaga Europă a sărbătorit alături de Germania 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Acest eveniment a avut o relevanță mondială pentru că înseamnă sfârșitul războiului rece prin falimentul previzibil al sistemului comunist.

Pentru poporul german, momentul înseamnă înlăturarea ultimei reminiscențe al celui de al doilea război mondial. Țara fusese divizată într-o regiune ocupată de aliații occidentali și una de sovietici. Dacă în zona occidentală aliații au încurajat o construcție democratică a statului în virtutea Constituției de la 23 mai 1949 și aplicau un plan Marshall de reconstrucție economică, în zona estică începea marasmul comunist cu toate formele lui de opresiune, mă refer aici la celebra Stasi și înapoierea economică generată de economia planificată.

Republica Federală Germană, pe baza politicii "un popor, două state", a avut un fir călăuzitor al politicii sale externe pe care l-a urmărit cu consecvență vreme de 40 de ani, indiferent de culoarea politică a guvernelor care s-au succedat. Un context internațional favorabil și o luciditate și o hotărâre exemplară a unui lider de excepție în persoana cancelarului Helmut Kohl, au făcut posibil acest moment istoric.

Cetățenii Berlinului de Est și-au înfrânt teama și s-au îndreptat spre zidul care-i despărțea de frații din Vest. Grănicerii din est, care aveau mulți oameni pe conștiință până în acel moment, nu au tras în conaționali și astfel reunificarea de facto a Germaniei a început. Practic, simultan cu acest proces a început și un altul, și anume extinderea spre est a Uniunii Europene. Regimurile comuniste au fost înlăturate de către popoarele est-europene dornice să-și reclădească regimuri democratice.

Revoluția a învins și în România înscriind țara noastră pe direcția reintegrării în Europa civilizată, fapt realizat la 1 ianuarie 2007. Cine ar fi crezut acum 20 de ani că într-un timp atât de scurt de la căderea Zidului Berlinului, Uniunea Europeană va avea 27 de membri care împreună clădesc o Europă a păcii, securității și bunăstării.

România trebuie, alături de Germania, să contribuie la acest edificiu. La acest moment aniversar, doresc să transmit de la tribuna Parlamentului României prietenilor noștri germani sincere felicitări pentru tot ce au realizat în ultimii 20 de ani, mult succes și prosperitate în viitor, alături de recunoștință profundă pentru sprijinul acordat țării noastre în toată această perioadă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu referire la asigurarea salariilor personalului din unitățile sanitare de urgență din Iași;

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Ieri, angajații celor patru unități de primire a urgențelor din Iași au protestat spontan. Condițiile de muncă și nerespectarea condițiilor salariale i-au făcut pe acești oameni responsabili de sănătatea ieșeană să iasă în stradă.

Concret, numeroasele întârzieri în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale lunare cu câteva zile, a celui de al 13-lea salariu, a întârzierii tranșei întâi, culminând acum cu neacordarea celei de-a doua tranșe din prima de stabilitate. În condițiile în care ceilalți colegi din spitale primesc aceste drepturi la timp, i-au făcut pe cei din unitățile de primire a urgențelor, cei din serviciile de ambulanță, dispensare t.b.c. și cabinete școlare să inițieze acest protest.

Este o eroare impardonabilă, datorită căreia oamenii cu cele mai grele condiții recunoscute la evaluarea locului de muncă, și cel mai adesea emigranți din sistemul sanitar care nu i-a motivat, au neșansa să fie remunerați cu întârziere sau deloc față de restul colegilor.

Reparația s-ar produce prin respectarea zilei de 15 a fiecărei luni ca zi de intrarea salariilor pe cardurile bancare, ceea ce nu s-a întâmplat până acum, acordarea celorlalte drepturi salariale la timp și o dată cu restul colegilor din sistemul de sănătate românesc.

Credem că soluționarea definitivă a acestei probleme se face doar prin respectarea cheltuielilor stabilite inițial pe fila de buget acordată de Ministerul Sănătății, fără a mai fi angajate cheltuieli suplimentare care ar necesita tocmai diminuarea veniturilor inițiale și cu repercusiuni în certitudinile salariale.

Vă reamintesc faptul că această declarație politică se face în baza proiectului "Soluția sănătoasă" inițiat de cabinetul meu parlamentar și de către toți cei responsabili de sănătatea ieșenilor.

Sper ca pe lângă acest lucru, o dată cu aprobarea în plen a Legii privind existența Centrului de traume a Spitalului de Urgențe din Iași și condițiile de muncă ale acestor oameni să fie mai bune, pentru că nu ne putem bate joc de sănătatea ieșenilor și să asigurăm urgențele din toată Moldova într-o gheretă de tablă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sonia-Maria Drăghici - despre Toleranță - valoare fundamentală a conștiinței umane;

Doamna deputat Sonia-Maria Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc mult, doamna președinte.

Stimați colegi,

Astăzi, vreau să vă vorbesc despre "Toleranță-valoare fundamentală a conștiinței umane".

În urmă cu 14 ani, la 16 noiembrie 1995, cu ocazia celei de a 28-a sesiuni a Conferinței Generale, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a proclamat la Paris Ziua Internațională a Toleranței.

Constatăm acum că toleranța e mai necesară ca oricând. În aceste vremuri marcate de globalizarea economiei și accelerarea mobilității și a comunicației, a migrațiilor și deplasărilor de mare amploare ale populațiilor, a urbanizării și mutațiilor în sfera formelor de organizare socială, toleranța e necesară atât între indivizi, cât și în cadrul familiei și comunității.

Toleranța reprezintă respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturale, a diferitelor feluri de expresie și exprimare a ființelor umane. Ea este încurajată prin cunoaștere, deschidere spirituală, libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța constituie armonia în diferențe. Fără toleranță nu există pace, iar fără pace nu putem avea nici dezvoltare, nici democrație.

În medicină, toleranța înseamnă acceptul și recunoașterea între părțile componente ale unui organism biologic (numit self), existând și un mecanism de apărare, prin care organismul recunoaște ceea ce este străin de sine (nonself). Instituirea toleranței are loc atât în procesul de creștere și dezvoltare, în apariția noilor celule, țesuturi și organe, pornind din momentul concepției, cât și ulterior în relațiile de adaptare la mediul extern. Extrapolând sistemele biologice la macrostructura socială, toleranța este o modalitate de existență și supraviețuire care conduce la progres fără violență și distrugere.

Educația este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranța. Educația pentru toleranță se poate face învățând pe fiecare persoană din societate care-i sunt drepturile și libertățile legale, pentru ca ele să fie respectate și promovând voința de a proteja drepturile și libertățile altora.

Se pare însă că unii adoptă modelul fariseic, al toleranței de suprafață, sub această mască dezvoltând de fapt o intoleranță, adică ura față de bine și valorile general umane, pentru că sunt obsedați de propria imagine și iubirea de sine. Tema fundamentală a toleranței este de fapt iubirea, iar a intoleranței este ura.

Starea de tensiune, amenințare și presiune exercitată de anumite persoane asupra unor grupări de oameni, tendințele egocentrice, manipularea și tendința de dominare sunt adevărații dușmani ai toleranței. Misionarii instituirii toleranței trebuie să fie chiar cei învestiți cu putere, pentru a se putea realiza feed-back-ul atât de necesar progresului și democrației.

Ziua Internațională a Toleranței se constituie într-o ocazie de a aduce aminte conducătorilor statului faptul că ei și-au asumat niște angajamente și că au niște obligații. Nevoia imperativă de toleranță ne este tuturor foarte clară, dar dorința de a o respecta trebuie să fie și mai puternică. Cei mai buni apărători ai democrației sunt societatea civilă bine dezvoltată, atentă la drepturile omului, presa liberă și responsabilă, respectul instituțiilor statului, dar, mai presus de toate, conștiința respectului dintre oameni.

În timp ce sărbătorim Ziua Internațională a Toleranței, să ne aducem aminte cu toții că, începând de azi, trebuie să ne îndeplinim obligația de a fi toleranți.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Gheorghe Tinel - declarație politică cu titlul Geoană, colaboratorii și guvernarea;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează simplu: "Geoană, colaboratorii și guvernarea".

Zilele trecute, Mircea Geoană, finul de botez al lui Ion Iliescu, a declarat că "perioada petrecută alături de PD-L la guvernare a fost traumatizantă și 1-a convins să nu mai colaboreze niciodată cu Traian Băsescu".

Nu m-a surprins prea mult declarația lui Mircea Geoană, mai ales datorită atitudinii manifestată de el pe toată perioada acestui scurt concubinaj politic. Precizez că am fost printre cei ce sistematic am susținut acest parteneriat pentru România, între PD-L și PSD, tocmai pentru că am înțeles nevoia unei largi coaliții care să asigure stabilitate și o guvernare responsabilă într-o perioadă extrem de grea pentru țară.

M-a surprins însă nonșalanța și poate chiar ușurința cu care Mircea Geoană a făcut această declarație, dar și lipsa lui de viziune față de ceea ce se va întâmpla după alegerile prezidențiale.

Că interesul național (coaliția de guvernare) a fost confiscat de PSD și Mircea Geoană și substituit interesului personal al lui "Geonică" (de omul vrea să fie cu orice preț președintele României) poate fi acceptat, dar numai de electoratul PSD, dar să spui că "am democratizat partidul, iar noul lider al partidului va fi ales democratic" cred deja că este prea mult și pentru membrii și simpatizanții PSD.

Mircea Geoană n-a înțeles că fără sprijinul lui Traian Băsescu nu ar fi ajuns niciodată președintele PSD, cum de altfel n-a înțeles niciodată că menținerea lui în fruntea PSD nu ar fi fost posibilă fără sprijinul lui Traian Băsescu. De altfel, cred că fără sprijinul lui Traian Băsescu, Mircea Geoană ar fi fost în primăvara lui 2005 un proiect politic fără perspectivă, sau mai corect spus fără perspectiva dată de conjunctura politică actuală.

Un singur adevăr a grăit zilele acestea domnul Mircea Geoană, și anume acela că "am adus la aceeași masă ruși și ceceni". Cred că este vorba de rușii și cecenii din PSD și drept urmare vă rog, domnule candidat la cea mai înaltă funcție în stat, să ne spuneți cine sunt unii și cine sunt ceilalți. Nu de alta, dar de vreo 20 de ani, societatea românească solicită o confirmare.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Rizea - declarație politică intitulată Iepurașul din joben: Liviu Negoiță;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Iepurașul din joben: Liviu Negoiță".

Se pare că încăpățânarea este o altă "calitate" a domnului președinte Traian Băsescu. După eșecul propunerii domnului Croitoru, acum dă curs unui alt viitor eșec prin desemnarea unui candidat scos din mânecă. Din păcate, nu este un as, ci un primar PD-L.

Traian Băsescu are o ambiție: să numească un premier după chipul și asemănarea sa. Dacă ambiția aceasta ar fi fost mânată de interesul național și nu de cel personal, sunt sigur că acum am fi fost într-o altă situație. Din păcate, președintele nu înțelege sensul consultărilor cu partidele politice, sfidează întreaga clasă politică din România, sfidează 70% din populația României, îi sfidează pe cei care nu au votat PD-L la alegerile parlamentare. Ceea ce se întâmplă este o dovadă clară de despotism și nu pot să văd această acțiune decât ca pe o dorința de prelungire a crizei politice.

Liviu Negoiță nu este decât un alt pion al lui Traian Băsescu, un fidel executant. Președintele României trebuie să înțeleagă că nu poate numi un premier doar pentru că așa vrea domnia sa, ci are nevoie de susținerea Parlamentului. Dacă așa înțelege domnul Băsescu că trebuie condus un stat democratic, poate că ar trebui să candideze într-un stat african cu organizare tribală unde își va putea face numirile după propriile considerații fără a fi contestat.

Până la urmă, cât de mult înseamnă, într-un mandat de președinte, principiile statului de drept și ale democrației dacă acest președinte se numește Traian Băsescu? Ce valoare au negocierile și medierea pentru un șef de stat când poate să dicteze singur? Ce mai contează criza politică și economică când în joc e mandatul la Cotroceni? Domnul Băsescu a crezut că poate face toate acestea fără să răspundă în fața nimănui. Din păcate, va răspunde opiniei publice, la vot, și am toată încrederea că nimeni nu va mai accepta această tiranie totalitara într-o Românie europeană.

Mandatul de 5 ani de care Traian Băsescu s-a bucurat nu a adus României nici un beneficiu, dimpotrivă, a adus doar scandaluri, bătălii politice având ca miză orgoliul personal și propulsarea în funcții publice importante a unor persoane apropiate președintelui, persoane care și-au dovedit incompetența. Având în vedere aceste lucruri, precum și comportamentul domniei sale din ultima lună, nu înțeleg cum acesta are ipocrizia de a se prezenta în fața electoratului și imoralitatea de a pretinde un al doilea mandat. Motivația sa, aceea conform căreia în 2004 nu a știut ce presupune această funcție, dar că acum este în deplina cunoștință de cauză, este puerilă și neadecvată unui om care ocupă prima funcție în stat. În politică nu se acordă o a doua șansă, nu îți ceri scuze și ești iertat, poți câștiga cel mult o dată datorită charismei, însă după aceea trebuie să mai și dovedești ceva.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

O serie dintre colegii noștri au depus declarațiile în scris, și anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L: Marius Rogin, Constantin Chirilă, Stelian Fuia, Doinița Chircu, Daniel Geantă, Constantin Severus Militaru, George Ionescu, Ioan Oltean; Grupul parlamentar al PSD+PC: Ștefan Valeriu Zgonea, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu, Liviu-Bogdan Ciucă, Florin-Costin Pâslaru, Costică Macaleți, Marian Ghiveciu, Daniela Popa; Grupul parlamentar al PNL: Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Mircea Irimescu, Marin Almăjanu, Mihai Lupu, George Dumitrică, Emil Bostan, Bogdan Radu Țimpău, Titi Holban, Horea-Dorin Uioreanu, Virgil Pop, Relu Fenechiu, Viorel Buda, Dan Motreanu; iar din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Nu mai sunt colegi în sală care își susțin declarația. Așteptăm până la ora 9 fix, să vedem dacă mai vin o parte dintre colegii noștri, dacă nu, vom închide această ședință consacrată declarațiilor politice.

 
   

- pauză -

 
Aledin Amet - declarație politică: Comemorarea făuritorului statului modern turc;

Doamna Daniela Popa:

Domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului minorităților naționale. V-aș invita să luați cuvântul pentru că oricum astăzi n-o să fie foarte mulți parlamentari la ședința consacrată declarațiilor politice.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește "Comemorarea făuritorului statului modern turc".

La data de 10 noiembrie 1938 s-a stins din viață, în Palatul Dolmabahce, din Istanbul, marele om politic Mustafa Kemal Ataturk. Născut la Salonic, în anul 1881, primul președinte al Republicii Turcia s-a remarcat și printr-o strălucită carieră militară. A studiat la Școala Secundară Militară din Salonic, ulterior absolvind Academia Militară din Monastir (Bitola de astăzi), în anul 1904.

A devenit membru al societăți secrete "Vatan" ("Patria"), alăturându-se, mai târziu, și Comitetului pentru Uniune și Progres, comitet cunoscut sub numele de "Junii Turci". Primii ani ai secolului XX, ani tulburi pentru Imperiul Otoman, o structură statală aflată în pragul schimbării, au însemnat anii afirmării personalității lui Mustafa Kemal.

În anul 1911 a participat, în Libia, la lupta de apărare împotriva armatei italiene. În anul 1913 a fost desemnat să conducă comandamentul din zona Gallipoli, zonă aflată în sudul Turciei. După o perioadă petrecută ca atașat militar la Sofia, a fost detașat, din nou, în zona Gallipoli, contribuind, decisiv, în calitatea sa de comandant, la victoria armatei turce, în aprilie 1915.

A mai luptat pe frontul din Caucaz, în anii 1917 și 1918, și s-a aflat la conducerea armatei a VII-a din Siria și Palestina.

Tratatul de la Sévres, încheiat în anul 1920, tratat neratificat de parlamentul otoman, era o consecință a capitulării în fața forțelor Antantei.

Victoriile ulterioare obținute împotriva trupelor elene, la Sakarya (august 1921) și Dumlupînar (august 1922), au condus la semnarea Tratatului de la Lausanne (1923).

La data de 29 octombrie 1923, Mustafa Kemal a fost ales primul președinte al noii republici, Republica Turcia.

Reformele pe care le-a inițiat cuprind aproape toate zonele vieții sociale. Cu siguranță, cea mai importantă reformă este cea a înlocuirii alfabetului arab, în anul 1928, cu alfabetul latin. A fost promovată o nouă legislație, prin introducerea codului civil elvețian, codului penal italian și codului comercial german.

Dreptul la vot al femeilor a fost încurajat. Sunt doar câteva aspecte din vasta operă pe care a realizat-o făuritorul statului modern turc.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihăiță Calimente - declarație politică inspirată din ideile profesorului în istoria doctrinelor politice, Salvo Mastellone;

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Mihăiță Calimente, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihăiță Calimente:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este, aș spune, în strictă legătură cu ceea ce se întâmplă în viața politică din România în aceste zile și cu această ocazie m-am inspirat din profesorul Salvo Mastellone, care este director al cunoscutei reviste italiene de cultură politică "Il pensiero politico", profesor emerit în istoria doctrinelor politice la Universitatea din Florența. În același timp, ca urmare a recunoașterii activității sale științifice și a contribuției valoroase la cunoașterea și aprofundarea ideii de democrație, Comisia internațională de istorie parlamentară l-a ales în calitate de președinte.

Și am să-mi încep declarația politică.

Pentru a realiza statul democratic care împiedică dominarea insuportabilă a omului asupra omului, trebuie să se renunțe la principiul totalității și să se accepte principiul majoritar, prin care majoritatea absolută, și nu cea calificată, ia deciziile.

Ordinea sociala asumă deciziile luate de majoritate, dar nu împiedică minoritatea să devină majoritate și să facă să domine propriile convingeri. Pentru a se elibera de premisa totalității, care ar fi fost aplicată ordinii sociale prin contract, democrația nu doar trebuie să se mulțumească cu deciziile majorității, ci trebuie să facă să se prăbușească ideea suveranității populare; poporul, ca un ansamblu de indivizi, este o irealitate pe plan sociologic și o ficțiune pe plan ideologic. Democrația nu poate rămâne ancorata la vechea funcție de reprezentare care considera membrii Parlamentului ca aleși de popor.

Realitatea politică a societății moderne sunt partidele politice, "care grupează oameni de aceeași opinie, pentru a le garanta o influența asupra gestionarii afacerilor publice".

Partidelor trebuie să li se dea o baza constituționala, adică să li se acorde acestora funcția "de organe ale formării voinței statului".

Problema democrației în fața dictaturii de partid, de stânga și de dreapta, este cea a evoluției organizării poporului in partide: democrația poate să existe doar dacă indivizii unui stat se regrupează conform afinităților lor politice.

Ostilitatea la formarea partidelor și, în ultima instanță, la democrație, folosește, conștient sau inconștient, forțelor politice care au drept țintă dominația absoluta a intereselor unui singur grup.

Parlamentul nu capătă în realitate o judecata favorabilă din partea istoricilor și a publiciștilor contemporani; extrema dreaptă și extrema stângă se pronunță întotdeauna cu fermitate împotriva acestei forme politice, iar invitația la o dictatura sau o organizație corporatistă este tot mai insistentă.

Unii autori prezintă parlamentarismul drept un compromis între exigența democratică de libertate și principiul social al retribuției muncii, dar parlamentarismul modern își exercită funcțiunile conform principiului majorității, fără a se simți legitimat de ficțiunea suveranității populare.

Principiul majorității presupune nu doar existența unei minorități, ci și protecția minorității contra majorității. Această protecție a minorității este funcția esențială a așa-ziselor drepturi ale omului și ale cetățeanului, dar este și elementul care distinge democrația de autocrație: de fapt, autocrația combate opoziția "prin violente metode revoluționare". Si pentru că evoluția sociala duce la echilibrul a două clase care se opun printr-un conflict de interese, "democrația este punctul de echilibru spre care pendulul politic, oscilând la stânga si la dreapta, va trebui întotdeauna să se întoarcă" "

Forma democratică parlamentară, cu principiul său majoritar-minoritar, este forma politică care oferă posibilitatea de a rezolva în mod pașnic conflictul de clasă fără a-l conduce la catastrofă pe calea sângeroasă a revoluției.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Vă anunț colegii care au depus declarațiile politice în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L: Marius Rogin, Marius Cristinel Dugulescu, Constantin Chirilă, Carmen Axenie, Ioan Holdiș, Lucian Riviș-Tipei, Stelian Fuia, Doinița Chircu, Daniel Geantă, Constantin Severus Militaru, George Ionescu, Răzvan Mustea-Șerban, Stelică Iacob Strugaru, Daniel Buda, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PSD + PC: Ștefan Valeriu Zgonea, Manuela Mitrea, Vasile Mocanu, Ion Dumitru, Liviu-Bogdan Ciucă, Florin-Costin Pâslaru, Costică Macaleți, Marian Ghiveciu, Daniela Popa.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Mircea Irimescu, Marin Almăjanu, Mihai Lupu, George Dumitrică, Emil Bostan, Bogdan Radu Țîmpău, Titi Holban, Horea-Dorin Uioreanu, Virgil Pop, Relu Fenechiu, Viorel Buda, Dan Motreanu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, Miron Ignat și Mircea Grosaru.

În sală nu mai sunt colegi care să-și susțină declarațiile politice.

Puținii colegi care au mai rămas înscriși pe listă, dacă doresc să-și depună în scris declarațiile politice, o pot face la Serviciul pentru stenograme, la secretariat.

Cu aceasta, închidem ședința consacrată declarațiilor politice.

La ora 10,00 începe ședința în plen.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Adrian Mocanu - declarație politică cu titlul Este posibil oare un Armageddon financiar?;

Domnul Adrian Mocanu:

"Este posibil oare un Armageddon financiar?"

Una dintre cele mai sumbre previziuni asupra economiei globale a fost făcută de Marc Faber, analist elvețian de investiții, în ediția din luna septembrie anul curent a "The Gloom, Boom & Doom Report", potrivit căreia "Viitorul va fi un dezastru total, cu colapsul sistemului capitalist, așa cum îl știm noi astăzi, cu războaie, cu mari datorii guvernamentale și cu sărăcirea unor largi segmente din populația occidentală". Faber a adăugat că pachetele stimulative acordate de guverne în contextul crizei economice"nu au rezolvat problemele, ci doar le-au amânat".

Economia globală a avut un boom din anul 2002 până în 2007, cu un apogeu atins probabil la sfârșitul anului 2006. După această perioadă prolifică, creșterea economiei lumii a mai încetinit, iar între septembrie 2008 și martie 2009 am căzut în gol din vârful piramidei. Acum, aflați la baza piramidei, ne putem aștepta la o oarecare recuperare, dar în niciun caz nu ne vom întoarce la prosperitatea din anul 2006, la acel tip de creștere a economiei, a afirmat Faber.

În România, încă din anul 2007, analiștii economici au avertizat cu privire la ce ne va aduce continuarea creșterii deficitului de cont curent extern, care, pe lângă faptul că era disproporționat față de dimensiunile economiei, era complet dezechilibrat, deoarece se producea nu pentru impulsionarea investițiilor, ci pentru creșterea consumului. Însă Guvernul de atunci nu a reacționat la astfel de avertismente. Răul mare a apucat să fie făcut și este probabil iremediabil.

N-a trecut o perioadă mare de timp și consecințele expansiunii datoriei externe au început să apară: datoria externă ce trecea în contul României urcase deja pe la 70 miliarde de euro. Ceea ce o distingea în special, era nu dimensiunea în sine, ci structura ei terifiantă: cea mai mare parte (aproximativ 55 miliarde de euro) nici nu aparținea unor entități românești (stat, firme cu capital autohton, populație), ci aparținea unor companii bancare sau nebancare străine ce făcuseră din România angajamente financiare externe (în majoritate la societățile-mamă) cu care își finanțaseră expansiunea în România. Este vorba de ceea ce ar putea fi denumit componenta străină a datoriei externe. Fiind angajată din România, îndatorarea respectivă trecea în contul României și urma a fi plătită tot de contribuabilul român.

Ideea liniștitoare că sistemul bancar din România ar fi stabil și consecințele crizei internaționale asupra României vor fi mai slabe, urmare a unei datorii mici a statului în totalul datoriei, a dispărut rapid deoarece, statul român a fost pus să împrumute la începutul acestui an 20 miliarde de euro (peste 15% din p.i.b.) pentru a se oferi finanțare companiilor străine rămase, în condițiile crizei, fără finanțare din partea mamelor lor din Occident. Era un mecanism grotesc, dar adecvat structurii actuale a datoriei externe a României: 20 miliarde de euro din componenta străină a datoriei externe a României este mutată în componenta românească a datoriei externe.

Datoria externă a ajuns deja la 75 miliarde euro și întreaga creștere este în contul statului român. În favoarea unor false avantaje - primirea pentru o perioadă scurtă de timp a unor salarii și pensii nediminuate față de perioada anterioară -, contribuabilul român, prin intermediul statului înțepenit în morișca îndatorării, este pus să finanțeze expansiunea companiilor bancare și nebancare străine în România. Este unul din multiplele canale prin care Vestul iese din criză pe seama Estului.

  Daniel Florian Geantă - intervenție cu tema 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"20 de ani de la căderea Zidului Berlinului"

S-au împlinit ieri 20 de ani de când simbolul instalării "Cortinei de fier", Zidul Berlinului, a căzut sub presiunea ideilor democratice care penetraseră deja partea estică a Europei.

Chiar în seara zilei de 9 noiembrie 1989, Gunter Schabowski, membru al biroului politic al Partidului Comuniste Est-German, anunța că est-germanilor le este permisă călătoria în străinătatea, fără a mai prezenta justificări de nici un fel. Evenimentele din acea zi au fost precum o piesă declanșatoare a unui imens domino, care s-a propagat cu repeziciune în toată Europa Centrală și de Est.

Că vorbim de revoluții de "catifea", pașnice, sau despre evenimente sângeroase, precum cele de la Timișoara și București, un lucru este cert. Unda de șoc a ideilor democratice se declanșase la Berlin, iar orice fel de piedici, pe care fostele puteri comuniste ar fi încercat să le pună, ar fi fost din start sortite eșecului.

La douăzeci de ani de la acele evenimente constatăm cu toții că, prin eforturi și generații sacrificate, cea mai mare parte a statelor ce au compus blocul de est al țărilor comuniste sunt astăzi parte a aceeași mari familii, Uniunea Europeană, și se bucură de garanția securității celei mai importante alianțe militare de pe glob, NATO.

Cu toate acestea, niciuna din țările care au aderat la marea grupare europeană nu a reușit să obțină un p.i.b. măcar la jumătatea mediei europene. Sacrificiile sociale fără sfârșit și standardul de viață în continuare scăzut a avut consecințe negative asupra susținerii ideilor și instituțiilor democrației moderne.

La douăzeci de ani de la evenimentele de la Berlin, putem afirma cu optimism că o nouă cortină de fier a fost dărâmată între România și Republica Moldova. Evenimentele sângeroase din anul 2009, precum și rezultatul alegerilor parlamentare de la Chișinău, au determinat abandonarea liniei comuniste și apropierea acestei țări de Uniunea Europeană.

Este un nou câștig pentru democrația europeană și un pas important pentru reconstrucția economică, politică și socială a acestei țări. Relaxarea relațiilor politice bilaterale româno-moldovene obligă autoritățile române la implicare și susținere pentru noile forțe democratice instalate la Chișinău.

  Mariana-Doinița Chircu - declarație politică cu subiectul Acordul cu FMI merge înainte;

Doamna Mariana-Doinița Chircu:

"Acordul cu FMI merge înainte"

În ciuda evenimentelor și a concluziilor desprinse săptămâna trecută de către experții FMI, acordul României cu Fondul Monetar Internațional merge mai departe.

"În cazul României este un program normal. Bineînțeles că este o schimbare de guvern, așa că există o oarecare întârziere, dar nu am nicio grijă deosebită în privința acestui program" declara directorul general al Fondului Monetar, Dominique Strauss-Kahn.

Așadar, problemele care marchează derularea acordului privesc doar timing-ul acordării tranșelor de împrumut, ce-a de-a treia tranșă fiind amânată până la soluționarea crizei politice din România.

S-au făcut multe comentarii până acum. Fie că acordul cu FMI nu s-ar impune ca o necesitate, fie că situația macroeconomică din România este suficient de stabilă pentru a apela la un astfel de acord.

Cei care s-au manifestat de la început împotriva acordului continuă să se comporte și astăzi împotriva lui, prin faptul că nu doresc să furnizeze României un guvern stabil în cel mai scurt timp. Prin acest comportament, eliberarea celei de-a treia tranșe a fost deja amânată până către finalul lunii ianuarie, cu cheltuieli suplimentare de sute de milioane de euro prin diferențele uriașe ale ratelor dobânzii.

Și asupra cuantumului împrumutului de la FMI au fost critici din partea majorității ad-hoc constituite în Parlamentul României. Fie că acordul este prea mic, fără a putea influența situația conjuncturală din anii 2009-2010, fie că este prea mare și ar reprezenta o povară excesivă pentru rambursare. Cuantumul convenit este cel mai bun și cel mai sustenabil pentru economia României, în ciuda tuturor criticilor răuvoitor formulate de unii sau de alții.

Ceea ce este însă foarte important este respectarea calendarului trasat în acordul cu FMI și CE, implementarea de urgență a măsurilor de eficientizare a cheltuielilor publice și, nu în ultimul rând, găsirea compromisului politic prin dialog, deși majoritatea ad-hoc îl refuză, pentru ca organismele internaționale să poată găsi la Palatul Victoria un interlocutor cu puteri depline, capabil să realizeze obiectivele acordului în cel mai scurt timp.

România are nevoie de acordul cu FMI. România are nevoie să lase lichiditate pe piața financiar-bancară internă cu destinație către creditul privat. România trebuie să treacă pe creștere pozitivă, așa cum ne-am propus, chiar din trimestrul al II-lea al anului viitor. Producția industrială din România dă semne de reviriment. Însă, fără sprijin guvernamental, fără stabilitate politică, zbaterile de reviriment ale pieței pot fi imediat sufocate.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică cu referire la Sprijin pentru IMM-urile agro-alimentare;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Sprijin pentru IMM-urile agro-alimentare"

Performanțele pe care sectorul întreprinderilor mici și mijlocii le-a avut în anul 2008, contribuția lor la formarea produsului intern brut din România, precum și faptul că reprezintă unul dintre cei mai importanți angajatori din sectorul privat, reflectă importanța lor deosebită pentru mediul macroeconomic românesc.

Provocările anului 2009, determinate de contractarea internă și internațională a cererii, de creșterea acerbă a condițiilor concurențiale pe piață, au adus în impas un număr semnificativ de agenți economici români, de dimensiuni mici și mijlocii. După cum știm cu toții, aceeași criză economică a afectat puternic și resursele bugetare ale statului, singurele capabile să sprijine, direct sau indirect, acei întreprinzători aflați în impas. Cu toate acestea, câteva mii de IMM-uri din România au beneficiat de sprijinul statului român în anul 2009, sprijin ce s-a dovedit salutar pentru multe dintre acestea.

Pentru anul 2010, dar și pentru anii următori, construcțiile bugetare vor trebui orientate cu precădere către sprijinirea acestui sector. De asemenea, în logica dezvoltării sustenabile și a promovării avantajelor competitive ale mediului economic românesc, sprijinul statului român trebuie orientat către sectorul agro-alimentar, care să valorifice în cel mai bun mod resursele agricole românești.

După douăzeci de ani de la revoluția română, constatăm cu surprindere faptul că mai bine de 70% din consumul alimentar intern este asigurat de importuri. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care potențialul agricol al României poate susține aprovizionarea cu hrană a peste optzeci de milioane de persoane. Alte realități contemporane ne spun că peste 40% dintre români trăiesc în mediul rural și o foarte mare parte a disponibilităților de muncă ale României lucrează ineficient în agricultură.

Astfel de anomalii pot fi înlăturate cu sprijinul viitor al statului român și cu ajutorul fondurilor europene pentru coeziune economică și socială, care să determine o mare efervescență a IMM-urilor românești în mediul rural.

Din mediul rural nu mai trebuie să plece doar materii prime, ci numai produse agro-alimentare finite, care să aducă locuri de muncă bine plătite pentru populația din mediul rural și un plus de valoare adăugată produselor agricole românești. Fără astfel de investiții, fără astfel de stimulente pentru IMM-urile din mediul rural, fermierul român nu va putea să își valorifice producția la un preț stimulativ, la un preț care să-l determine să producă mai mult și mai eficient.

  Stelian Fuia - declarație politică: Mass-media să-și afirme partizanatul politic!;

Domnul Stelian Fuia:

"Mass-media să-și afirme partizanatul politic!"

În cei douăzeci de ani care au trecut de la revoluția română din 1989, majoritatea eforturilor politice și ale societății civile din România au mers în sensul asigurării celei mai mari libertăți a opiniilor și a activităților companiilor care acționează în domeniul mass-media. Libertatea de expresie a presei este nu numai un drept fundamental, ci și un indicator extrem de sensibil asupra calității vieții democratice dintr-o țară.

A fost un proces dificil, cu multe piedici puse, în primul rând de urmașii fostei nomenclaturi comuniste, transformați după decembrie 1989 în mari reprezentanți ai democrației moderne. Aceștia au încercat să subordoneze intereselor lor obscure acțiunile mass-mediei românești, singura speranță a românilor de a înlătura relele trecutului comunist.

Mai târziu, când persoane urmărite penal sau aflate în proces de urmărire penală au devenit, pe căi mai mult sau mai puțin legale, oameni de afaceri, au conștientizat cât este de benefic să deții prin intermediul mass-mediei controlul informațiilor și să atragi "prietenia" unor lideri ai partidelor politice. Cetățeni români sunt influențați în totalitatea acțiunilor lor de mass-media: se îmbracă, mănâncă, cumpără și, foarte important, votează în funcție de informațiile prezentate de aceasta. Or, noii proprietari ai așa-ziselor "trusturi de presă" au conștientizat acest lucru și l-au exploatat din plin, îndeosebi prin sprijinirea anumitor oameni politici care ulterior ar fi trebuit să le întoarcă serviciile. Nimeni nu poate contesta astăzi influența politică deosebită pe care proprietarii unei mari majorități ai presei din România o au asupra unei părți a clasei politice. Nici nu se poate exagera dacă s-ar spune că ei sunt adevărații păpușari ai scenei politice românești, iar lideri ai anumitor partide sunt marionetele lor.

Pericolul acestor fenomene constă în faptul că proprietarii și companiile lor media nu informează transparent publicul asupra partizanatului lor politic. Dacă cetățenii ar fi corect informați asupra intereselor politice și economice ale trusturilor media, ar putea să analizeze ei înșiși, într-un mod corect, informațiile primite.

Singurele speranțe au fost legate de imparțialitatea serviciilor publice de radio și televiziune, speranțe ce au fost spulberate imediat ce actuala campanie electorală a început.

Stimați colegi, consider că, măcar moral, mijloacele de comunicare în masă private, care abordează spații campaniei electorale și expun opinii politice, sunt datoare să-și afirme partizanatul sau susținerea politică pentru un partid politic sau candidat.

  Mircia Giurgiu - pledoarie pentru Sprijin autohton pentru agricultura românească;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sprijin autohton pentru agricultura românească"

În condițiile crizei economice mondiale, fiecare trebuie să se descurce pe plan local fără a aștepta ajutor de la alții. De aceea, consider că ar fi oportun ca angajații care primesc tichete de masa să poată achiziționa produse agricole direct de la producătorii agricoli, asociații agricole sau grupuri de producători locali.

Motivul este unul cât se poate de bun și actual: produsele agricole autohtone sunt de calitate, iar salariații pot folosi tichetele primite pentru a cumpăra produse sănătoase.

În aceste condiții, susțin modificarea legislației în domeniu pentru a veni direct în sprijinul agriculturii românești, în acest fel fiind eliminați intermediarii care vindeau aceleași produse la un preț destul de mare și care nu putea fi plătit de mare parte a populației. Astfel va fi încurajată producția agricolă.

Aceasta ar putea fi foarte bine una dintre măsurile menite să îi ajute pe producătorii agricoli români, care au produse, dar nu au bani. Așa se va asigura și consumul de produse agricole autohtone. Oamenii ar putea consuma produse proaspete, de o calitate net superioară. Dorim să facem în așa fel încât producătorul agricol care își vinde producția pe tichete de masă să le poată deconta, după cum fac și magazinele.

Dacă propunerea legislativă va întruni voturile necesare, cred că nu vom mai aștepta ajutor din alte părți pentru a ajuta, prin forțe proprii, agricultura românească.

  Marius Rogin - despre Modelarea discursului politic prin reclama comercială de televiziune;

Domnul Marius Rogin:

"Modelarea discursului politic prin reclama comercială de televiziune"

Neil Postman în cartea sa "Amusing Ourselves to Death" afirmă: Cunoașterea politică înseamnă mai mult a avea imagini în minte decât a avea cuvinte. În SUA, orice candidat serios pentru o înaltă funcție politică folosește serviciile unui consultant de imagine (image manager) pentru a schița tipurile de imagini care vor mobila mintea colectivă a publicului.

Reclama comercială de televiziune este instrumentul principal în crearea metodelor moderne de prezentare a ideilor politice. Acest lucru de realizează pe două căi. Prima cale este prin utilizarea structurii reclamei comerciale de televiziune în campaniile politice. Dezbaterile televizate de tip american prin care culminează o campanie electorală sunt astfel o confruntare între candidați, care nu stau unul în fața celuilalt, ci ambii privesc publicul. Ei răspund alternativ întrebărilor puse de jurnaliști: când unul și-a terminat intervenția, celălalt comentează. Acest gen de dezbatere nu este un dialog, ea este un duel. Publicul numără punctele înscrise și tinde să neglijeze conținutul argumentelor. Mai mult decât în alte emisiuni politice specifice, aici forma are tendința de a anihila fondul: se uită adeseori ceea ce s-a spus în profitul modului în care a fost spus.

A doua cale prin care reclama comercială de televiziune modelează discursul politic este faptul că publicul o acceptă ca pe o formă normală și plauzibilă de discurs. Reclama comercială de televiziune este caracterizată de o instantaneitate de expresie nemaiîntâlnită, iar drama, povestea este preferată expunerii. Astfel, o persoană care a văzut un număr foarte mare de reclame comerciale de televiziune ar putea ajunge să creadă că toate problemele politice au sau ar putea să aibă soluții rapide prin măsuri simple.

Televiziunea eliberează oamenii politici din câmpul limitat al experienței lor specifice. Ei ajung să fie asimilați de către cultura globală a televiziunii, devin celebrități. Un om politic celebru nu este același lucru cu un om politic binecunoscut. De la simpla notorietate până la panteonul starurilor sunt mai multe etape de străbătut.

Unele popularități sunt trecătoare, unii oameni politici sunt nevoiți să întreprindă o serie întreagă de acțiuni mediatice pentru a menține sau reînnoi atenția ce li se acordă.

Președintele Harry Truman a fost un binecunoscut om politic, însă nu a fost o celebritate. De fiecare dată când publicul îl auzea sau îl vedea, Truman vorbea despre politică în prezent. Oamenii politici se oferă pe ei înșiși ca surse de distracție. Televiziunea difuzează spectacole în care apar oameni politici, al căror conținut, însă, nu are nimic de-a face cu politica. Oamenii urmăresc acest gen de spectacole pentru a se distra, nu cu scopul de a se familiariza cu problemele politice.

Comunicarea politică în societatea spectacolului mediatic se apropie de comunicarea propagandistică prin dimensiunea ei unidirecțională. Ecranul televizorului nu permite un adevărat dialog, ci numai o comunicare cu sens unic, în care individul este telecomandat.

  Mircea Grosaru - referire la Un nou Guvern, o nouă provocare a Parlamentului;

Domnul Mircea Grosaru:

"Un nou Guvern, o nouă provocare a Parlamentului"

Deși au trecut doar câteva zile de la respingerea cabinetului Croitoru, președintele României, într-o grabă mai mult electorală decât de circumstanță, a anunțat un nou cabinet - cabinetul Negoiță.

După cum s-a anunțat, prin componența sa, șansele de a trece acest cabinet, sunt minime: majoritatea parlamentară formată din cele 3 formațiuni politice la care se adaugă Grupul pentru minoritățile naționale, altele decât cea maghiară, au anunțat aceeași susținere pentru funcția de prim ministru și jocul va continua până după alegerile prezidențiale și după cel de-al doilea tur din 6 decembrie 2009.

În țară însă, nimic nu funcționează normal, iar cetățenii sunt la capătul puterilor, dar și al răbdării cu promisiunile făcute încă de la alegerile parlamentare. Mai sunt ei dispuși să aștepte încă un mandat de președinte, adică încă 5 ani, pentru a vedea că promisiunile făcute nu au fost nicicum onorate ?

Se pare că nu, pentru că, între timp, criza economică este mult mai mare decât cea politică și numai o politică inteligentă ne poate conduce către ceea ce ar rezolva ambele situații: creșterea economică rapidă prin măsuri bine gândite.

Dacă ne gândim la țări din Europa care au trecut prin așa ceva, acestea au micșorat impozitele și taxele și au creat multe facilități pentru dezvoltarea economică.

Va fi în stare noul Guvern anunțat să ia asemenea măsuri ?

Ce program de guvernare vor prezenta Parlamentului ?

După cum se observă, sunt aceiași miniștri care nu au primit avizul Parlamentului și același Program de guvernare care nu a fost acceptat prin respingerea lui în plenul reunit, când, aceiași deputați și senatori s-au mai pronunțat odată.

Pare un joc de șah toată această perioadă politică în care nimeni în afară de Președintele României nu poate începe ceva care să dureze, dar să și rezolve criza.

Acest lucru este asumat de mai mulți candidați, însă cine va convinge este de văzut nu acum, ci înainte cu vreo săptămână de turul doi.

Cu toții dorim o rezolvare pașnică și reală, cu toții dorim liniște și înțelegere.

  Mircea Grosaru - declarație politică: Ce nu uităm;

Domnul Mircea Grosaru:

"Ce nu uităm"

Că am fost umiliți, că am fost nevoiți să ne ascundem sufletul, să renunțăm la numele adevărat și să uităm propria identitate. Că așa s-a scris istoria. Cu rele, cu bune, cu sânge, cu sudoare, dar și cu speranță și optimism.

Să ținem minte că avem străbuni care au ales să ne aducă pe lume într-un loc pe care l-au ales, considerând că este la fel cu cel de acasă sau poate mai frumos și mai primitor. Dintre toate țările din lume, ei au ales România.

Un loc, un sat, un colț dintr-o țară vecină, primitoare, asemănătoare cu cea în care s-au născut. Au găsit tihna, liniștea de a munci, de a crea, de a crește copii. Și au pus dragostea lor în pământul care a rodit și s-a îmbogățit și prin truda lor. Și au rămas și au fost înmormântați aici, pentru a se înfrăți pe veșnicie cu pământul care le-a fost a doua casă. Și au trăit cu nostalgia locurilor natale, dar au adus cu ei toată priceperea și talentul și l-au dăruit urmașilor.

Veniți, să vedeți dacă este așa cum vă spun. Veniți, să vă convingeți că au existat, că încă mai există povești despre ei, la Brezoi, Sinaia, Greci, Iacobdeal, Giurgiu, Santa Maria Orlea și în câte alte locuri din România. Ce minunați părinți și ce pricepuți! Câte lucruri minunate au făcut !

Peste tot unde vedeți o gară, o biserică, un pod, dacă întrebați cine au fost constructorii nu veți fi surprinși să auziți: "păi, aici e mâna italienilor".

Ei, cei mai vestiți mozaicari, cărămidari, pietrari, dar și agricultori, vestiți orezari, mineri, forestieri dar și vânători, ei... și câte nu se povestesc în România despre italieni.

Dar, ce ar fi dacă, am deschide o nouă pagină și am lăsa istoria la locul ei, în edificiile solide zidite, în albumele cu fotografii, în cărți și pe peliculă. Și hai să privim în jur. Ce a rămas, ce este, ce va fi ?

A rămas o comunitate îmbătrânită, care abia își mai trage sufletul. Noii veniți nu se recunosc și nu o recunosc. O comunitate care trăiește din amintiri.

Noii veniți, veniți cu afaceri, așa cum odinioară și bunicii noștri au venit aici, sunt grăbiți să își rezolve problemele, fără să-i preocupe prea mult istoria, cultura, tradițiile sau vechile obiceiuri din diverse zone. Prea puțini sunt cei care într-adevăr se simt legați de România. Italia este acum aproape, prea aproape ca să simtă depărtarea, iar naveta între România și Italia se face foarte ușor (sunt peste 500 de zboruri săptămânale). Cei mai mulți sunt pasageri, veniți pentru afaceri, iar cei care și-au întemeiat aici o familie sunt încă puțini. Au plecat însă în Italia mulți români, cam peste un milion două sute de mii, care lucrează în construcții, fac munci casnice, unii sunt artiști și chiar oameni de afaceri.

Pentru că așa se scrie istoria, istoria care se repetă.

Și poate ne vom aminti că România are o istorie strâns legată de Italia. Că numele ei vine de la Roma (cuprins chiar în numele țării noastre), că este frumos și aparține deopotrivă României și Italiei, că ambele popoare au și bunele și relele lor.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Sclavia modernă, o realitate a lumii de azi;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Sclavia modernă, o realitate a lumii de azi"

Peste 100 de români, care munceau ca niște sclavi în Cipru, au fost eliberați de autorități, zilele trecute. Oamenii trăiau în condiții mizere, în niște containere, fără apă curentă, fără căldură și hrană, fiind obligați să muncească din greu pentru cel mult 20 de euro săptămânal. Nu puteau să plece din Cipru, neavând nici bani, nici acte, care erau confiscate de cei care îi exploatau. Acest caz zguduitor de trafic de persoane, în care victimele sunt români, nu a stârnit prea multe reacții, subiectele de dezbatere fiind cu totul altele, pe malurile Dâmboviței.

Din păcate, cazul nu este izolat. În primăvara acestui an, zeci de români cărora li s-au promis locuri de muncă bine plătite la ferme din Cehia au fost exploatați prin muncă, bătuți, electrocutați și amenințați cu armele de membrii unei rețele din care făceau parte români și ucraineni. În Italia și în Germania, muncitori români au fost exploatați, bătuți și umiliți.

Povestea fiecărui român care a trecut printr-un astfel de coșmar este cutremurătoare.

Cunosc câteva cazuri din Dolj, un județ cu număr mare de victime ale traficului de persoane. O doljeancă de 40 de ani, căsătorită, provenind din mediul rural, cu o situație financiară dificilă, singura sursă de venit fiind ajutorul social, a văzut în ziar, la mica publicitate, un anunț pentru locuri de muncă în Cehia, în agricultură. Era vorba despre o așa-zisă agenție de plasare a forței de muncă. A plecat împreună cu întreaga familie, după ce li s-a promis un salariu de 800 de euro pe lună, plus cazare și masă asigurate. Ajunși în Cehia, au fost cazați în condiții de nedescris și puși să muncească 13 - 14 ore pe zi, pentru apă și un corn. Când au întrebat de salarii, li s-a răspuns cu amenințări cu arma. Soțul acestei femei a fost bătut în mod repetat, pentru că a refuzat ca soția sa, în plus față de munca pe "plantație", să se prostitueze. Cinci luni a durat coșmarul acestei familii, până când au reușit să fugă și să se întoarcă în țară. Altă femeie din Dolj, de 28 de ani, a fost înșelată și vândută de o "prietenă" de familie unui italian. Totul a început cu propunerea să lucreze în Italia ca menajeră, unde ar fi câștigat 1.000 de euro pe lună. În acest caz, violența a depășit orice limită. După luni de chin, femeia a reușit să fugă și a cerut trecătorilor să o ducă la poliție. În 2007, un băiat de 12 ani a fost răpit, la Craiova, transportat în Italia și constrâns să fure. Era o rețea cu zeci de copii "exportați" din România, unii luați din țară cu acordul familiilor. Copiii erau bătuți, legați și obligați să fure. Rețeaua a fost anihilată în urma unei operațiuni a Poliției din Milano, în colaborare cu Jandarmeria Română.

Sunt cazuri despre care trebuie să discutăm, pentru că traficul de ființe umane este o realitate și reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului.

Potrivit statisticilor, anual, peste 1.400 de români, cad victime traficanților de persoane. Sărăcia îi împinge să plece în căutarea unei vieți mai bune, ajungând în țări precum Cipru, Italia, Spania, Cehia sau Grecia, unde sunt transformați în sclavi.

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a înregistrat în evidențele sale, în anul 2008, 782 de victime ale exploatării prin muncă, iar 426 de românce au fost obligate să se prostitueze. În acest an, a crescut numărul victimelor traficate pentru exploatare sexuală și cerșetorie. Pentru prima oară, s-au înregistrat și două cazuri de exploatare pentru trafic de organe. Acestea sunt doar cazurile identificate, numărul real al victimelor fiind mult mai mare.

Traficul de ființe umane a dobândit, în ultimii ani, dimensiunile și particularitățile unui fenomen social transnațional, responsabil pentru multe drame umane, pentru suferințe devastatoare provocate victimelor.

Un raport întocmit de Centrul European de Studii Politice din Bruxelles arată că muncitorii din statele est-europene membre ale Uniunii Europene se confruntă cu discriminarea sistematică atunci când merg să muncească în "vechea Europă", drepturile lor fiind încălcate. Mulți dintre acești muncitori imigranți devin victimele unui sistem descris ca "sclavie modernă".

"Sclavia" este un cuvânt care, de cele mai multe ori, trezește amintiri întunecate dintr-o epocă apusă. Organizațiile de apărare a drepturilor omului definesc sclavii moderni drept contemporani ai noștri care muncesc fără a fi plătiți, sunt ținuți captivi sub amenințarea violenței și sunt obligați să ducă o viață de mizerie. Deși sclavia este interzisă în toate țările, numărul sclavilor la nivel mondial este incredibil de mare: Națiunile Unite estimează că 27 de milioane de oameni se află în această situație. Aproape jumătate dintre sclavii lumii moderne sunt copii.

România se numără printre "sursele principale" ale traficului de persoane, potrivit unei liste întocmite de Națiunile Unite. De asemenea, Raportul anual privind traficul de persoane dat publicității de Departamentul de Stat din SUA, în vara acestui an, subliniază că România este țara de origine, de tranzit și de destinație pentru bărbații, femeile și copiii traficați în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată.

Sărăcia, corupția, marginalizarea socială și discriminarea întrețin traficul de persoane, care înseamnă încălcarea statutului fundamental al existenței umane, acela de ființă umană, statut din care derivă toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Promisiunea unui câștig decent, obținut prin muncă, un câștig pe care nu-l pot avea aici, în țară, i-a transformat pe mulți români în victimele traficului de persoane. Iar fenomenul a luat amploare în ultimii ani.

Trebuie să sporim eforturile de combatere a traficului de persoane, mai ales în situația actuală în care 4 milioane de români trăiesc în sărăcie și 800 de oameni își pierd slujbele în fiecare zi.

Trebuie să luăm măsuri concertate în vederea anchetării și pedepsirii celor care comit infracțiuni implicând traficul de persoane și să asigurăm accesul la asistența finanțată de Guvern pentru un număr mai mare de victime.

Trebuie să avem grijă de fiecare cetățean român, indiferent unde se află. În Italia, spre exemplu, presiunile asupra comunității românești - materializate în atacuri rasiste, insulte, discriminări - nu au încetat, în ciuda statutului pe care îl avem, de stat membru al Uniunii Europene. Se împlinesc doi ani de la crima comisă de Mailat, doi ani în care mii de români au fost expulzați, fără să fie sprijiniți în vreun fel, deși li se promisese că vor fi apărați pe banii statului român, cu ajutorul unei firme de avocatură italiene. Degeaba s-au cheltuit bani publici pentru îmbunătățirea imaginii românilor în Italia, dacă nu le acordăm nici un sprijin cetățenilor noștri, iar președintele țării, Traian Băsescu, spune că brandul României e Mailat și se adresează jurnalistelor cu diverse apelative, precum "Țigancă împuțită" și "Păsărică".

Ai noștri sunt și căpșunarii, și rromii, și muncitorii neplătiți, si infractorii, și cântăreții din acordeon pe care îi zărești pe străzile capitalelor europene, și menajerele, și copiii care cerșesc, și victimele traficului de ființe umane, și specialiștii care pleacă din țară pentru un salariu decent, și studenții străluciți de la importante universități, și marii artiști cu care ne mândrim. Cu toții sunt ai noștri, purtători ai unor pașapoarte românești. Și statul român trebuie să aibă grijă de toți!

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - De ce guvernul lui Băsescu nu a aprobat bugetul? Bugetul țării este sau nu pentru români?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"De ce guvernul lui Băsescu nu a aprobat bugetul? Bugetul țării este sau nu pentru români?"

Cele mai multe discuții din ultima săptămână au avut ca temă centrală necesitatea adoptării imediate a unui buget național, un buget care să fie făcut în conformitate cu solicitările Fondului Monetar Internațional.

Sigur că întrebarea simplă care se pune este de ce Guvernul Emil Boc nu a depus proiectul de lege a bugetului de stat pe anul 2010 până la 15 octombrie 2009, așa cum prevede Legea finanțelor publice?

De ce până la acea dată nici măcar nu l-a discutat în ședință de Guvern, cel puțin sub forma unui proiect care să se îmbunătățească prin discuții cu miniștrii?

De ce, dacă se știa care este importanța adoptării bugetului pentru a se declanșa derularea procedurilor din Acordul cu FMI, nu s-a făcut nimic pentru adoptarea bugetului?

S-a preferat să se spună că Parlamentul - care nu este PD-L - nu a dorit ca țara să aibă buget, deși, așa cum spuneam, Guvernul avea obligația să-l trimită la Parlament înainte să fie demis.

Am încercat să aflu răspunsul la aceste întrebări. Și dacă ne vom uita la ce s-a întâmplat în economia țării în acest an, la ce s-a convenit cu FMI, la cheltuielile aberante făcute pentru a spori șansele electorale ale lui Traian Băsescu, se va înțelege că pentru anul 2010 se va proiecta un buget care va însemna terminarea tuturor românilor.

Un buget făcut de Guvernul "Traian Băsescu-Emil Boc" va duce la sărăcirea țării, la creșterea șomajului la peste 10%, la faptul că nu se vor mai acorda integral pensiile și salariile, că vor muri tot mai multe firme...

Un asemenea buget va însemna bani și mai puțini pentru sănătate, adică oamenii vor muri cu zile nefiind bani pentru medicamentele esențiale, a căror lipsă le pune viața în pericol, deși se știe că oricum banii alocați în 2009 sunt insuficienți pentru rezolvarea problemelor grave din sistemul sanitar.

Un buget construit în asemenea condiții catastrofale pentru cetățeni nu putea să fie trimis Parlamentului în campanie electorală și atunci, cu binecunoscuta parșivitate, PD-L și Băsescu au aruncat vina pe opoziție că a trântit guvernul și de aceea țara nu are buget.

Aceasta este realitatea mincinoasă a lui Traian Băsescu și a acoliților lui.

De aceea nu trăim bine noi, ci trăiesc bine numai ei!

  Miron Ignat - intervenție pe tema Zilele culturii ruse;

Domnul Miron Ignat:

"Zilele culturii ruse"

În acest an, Zilele culturii ruse au fost sărbătorite la Tulcea, în perioada 6-8 noiembrie 2009. Proiectul a fost realizat în colaborare cu Ambasada Federației Ruse în România și cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.

Evenimentul a fost sărbătorit și în anii precedenți. Anul acesta, "Zilele culturii ruse" au fost dedicate marelui scriitor rus Feodor Dostoievski, în acest sens fiind organizat la Centrul Cultural Multietnic un seminar cu titlul "Spiritualitatea în opera lui Dostoievski".

Cele 3 zile dedicate culturii ruse au fost marcate prin proiecții de film, dezbateri pe diferite teme în opera lui Dostoievski, spectacol artistic și piese de teatru.

Acest proiect înseamnă mai mult decât înfrumusețarea vieții cotidiene, în acest caz prin intermediul culturii este vorba despre facilitarea accesului la opere de artă care aparțin unor culturi diferite.

Obiectul principal al acestui eveniment a fost de a apropia etnicii ruși lipoveni prin cultură și limbă și pentru a încuraja dialogul intercultural.

Cultura rusă reprezintă un mijloc de a accede la tradițiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare și dezvoltare a diversității lingvistice, ceea ce reprezintă una dintre valorile fundamentale.

Esența unei cărți, sonoritatea, ritmul și imaginile prezentate pot fi cu adevărat înțelese doar atunci când sunt citite în varianta sa originală. Prin operă dăinuie cultura și limba din generație în generație.

Opera rusă are capacitatea de a educa și de a crea buna dispoziție în același timp, indiferent de vârstă, statut sau naționalitatea cititorului. Servește ca bază pentru dezvoltarea abilităților, cunoscându-se limbajul liberei exprimări.

Prin citirea unei opere putem înțelege o evoluție a mentalității și a culturii, abordate dintr-un unghi apropiat al literaturii. Multe dintre acestea sunt legate de datinile și obiceiurile unei comunități (tradiții, folclor, succesiunea muncii, a petrecerilor) și de viața de zi cu zi, ceea ce relevă desfășurarea vieții cotidiene.

Acest eveniment a urmărit să încurajeze atât copiii, cât și adulții fiecărei minorități să-și deschidă noi orizonturi spre cunoașterea celorlalte etnii. Cu ocazia acestei dezbateri am încercat să susținem promovarea culturii ruse, să încurajăm tinerele generații să descopere bogăția artistică și literară a marelui clasic rus. Totodată am încercat să oferim culturii ruse locul de cinste, pe care îl merită în rândul marilor culturi.

Prin intermediul acestui eveniment am încercat să susținem promovarea culturii, a tradițiilor și obiceiurilor, să încurajăm tinerele generații să descopere și să simtă afecțiune față de cultură, obiceiuri și tradiții.

  Florin Iordache - declarație politică: 20 de ani de libertate;

Domnul Florin Iordache:

"20 de ani de libertate"

În data de 9 noiembrie 2009 s-au împlinit 20 de ani de când a "căzut" zidul Berlinului. Acesta a reprezentat pentru toți un simbol al dictaturii și al comunismului.

A fost într-un fel începutul unei mișcări în toată Europa de est, de eliberare de comunism. A continuat în Cehia și Slovacia, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria.

În decembrie 1989, mișcările de stradă de la Timișoara au reprezentat începutul luptei pentru libertate și democrație.

Din păcate, după 20 de ani, și în România nu toți "actorii" politici înțeleg să respecte democrația și constituția.

Cred că odată cu terminarea alegerilor prezidențiale din 6 decembrie, lucrurile vor reintra în normal și ne vom ocupa de lucrurile care preocupă societatea și la care clasa politică trebuie să vină cu soluții.

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică cu titlul Nimeni nu este mai presus de Constituție;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

"Nimeni nu este mai presus de Constituție"

Cele trei partide din opoziție (PSD+PC, PNL, UDMR) au arătat recent că nu doresc un guvern politic, ci unul de tehnicieni, a se vedea în acest caz nominalizarea domnului Iohannis, prin urmare un guvern pe care să îl poată manevra după bunul plac. Pe de altă parte, Partidul Democrat Liberal a susținut varianta unui guvern politic, care să își asume și responsabilitatea politică în vederea depășirii momentelor dificile de la sfârșitul acestui an.

Într-o perioadă grea pentru țară trebuie să susținem un guvern format din oameni care pot garanta gestionarea eficientă a treburilor țării. În lipsa unui guvern cu puteri depline, nu vom putea finaliza acordurile cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Uniunea Europeană pentru atragerea ultimelor tranșe de bani.

România are nevoie acum nu de un guvern de tranziție, care să conducă țara doar până la alegerile prezidențiale, așa cum dorește Opoziția, ci de un guvern cu puteri depline, cu care să nu ne mai jucăm și care să aplice eficient măsurile anticriză.

Președintele țării a respectat litera și spiritul legii, aplicând prevederile art.103 alin.(1) din Constituția României care arată că: "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament".

Sunt surprins să văd că actuala "majoritate" nu dorește nici un guvern învestit cu puteri depline, și nici stabilitatea politică și mai ales economică. Cu câteva săptămâni în urmă, Președintele, ținând cont de dorința majorității constituite ad-hoc în Parlament, a desemnat pentru funcția de prim-ministru un independent care, deși foarte bun profesionist, nu a primit votul de încredere pentru simplul fapt că se numea Croitoru, și nu Iohannis. Nu este corect să ții de o idee când ai alta foarte bună, mai ales că era pertinentă în materie de economie, exact ceea ce ne lipsește.

După această tevatură, Președintele a desemnat vineri o altă persoană pentru funcția de prim-ministru. De această dată, un membru al grupului majoritar în Parlament. Este vorba despre Liviu Negoiță, un bun gospodar, primar ales cu 80% din voturi la alegerile locale, un politician capabil, deci o propunere la fel de bună ca a celor din Opoziție. Ba mai mult, fiind om politic de mulți ani dovedește că are coloană vertebrală și nu este un tehnocrat manipulabil.

Acum este nevoie de un guvern legitim, care să își asume responsabilitatea guvernării. Este momentul să procedăm în consecință, facilitând astfel, pas cu pas, redresarea economică a țării.

  Ioan Holdiș - referire la Pandemia gripei porcine;

Domnul Ioan Holdiș:

"Pandemia gripei porcine"

Astăzi vă voi supune atenției unul dintre cele mai controversate subiecte la momentul actual, și anume gripa porcină. Deși isteria acestui virus gripal a devenit mediatizat în urmă cu 6 luni, când își făcea apariție în California și mult mai grav în Mexic, el de fapt este mult mai vechi. După cum arată statisticile, acest tip de gripă este menționat prima dată în jurul anilor 1889. În anul 1918, virusul H1N1 ajunge să omoare un număr record de persoane, și anume peste 50 de milioane de oameni în întreaga lume. În 1998, predecesorul gripei porcine din 2009 este un hibrid de virus de la porc, păsări și om. La acea vreme s-a încercat controlarea virusului, încercări ce s-au dovedit ineficiente deoarece virusul suferă mutații prea rapide, schimbându-și proteinele de suprafață vizate de vaccin, în vreme ce-și păstrează genele interne neschimbate.

Stimați colegi, v-am făcut aceasta trecere în revistă a etapelor virusului H1N1 deoarece vreau să vă reamintesc grava problemă cu care ne confruntăm. Până acum, toate demersurile de a crea un vaccin 100% eficient au fost îngreunate, virusul H1N1 este greu de controlat din cauza rezistenței pe care o are la medicamentul antiviral Tamiflu și deoarece virusul crește de două ori mai încet decât vaccinul obișnuit de gripă.

La nivel mondial s-a produs o întreagă isterie pe această temă, depășind 6.000 de decese în peste 199 de țări. Țări precum Germania, Turcia și Polonia refuză vaccinarea pe motiv că nu vor să fie "cobai într-un experiment gigantic pus la cale de companiile farmaceutice". La ora actuală sunt patru producători farmaceutici majori cu vaccinuri deja lansate pe piață, însă niciunul din aceștia nu își asigură răspunderea pentru efectele secundare ce pot apărea.

Deși la momentul actual s-au semnalat peste 900 de cazuri de gripă porcină în România, nu am avut niciun deces și am reușit să izolăm și să controlăm cazurile apărute până în acest moment. În plus, România este unul din cei opt mari producători ai vaccinului împotriva acestui virus, având posibilitatea de a-și asigura întregul necesar de doze de vaccin. La Institutul Cantacuzino se află pe stoc peste 1 milion de vaccinuri pregătite ce vor fi distribuite odată cu eliberarea autorizației de punere pe piață.

Dragi colegi, am ținut să subliniez că în ciuda panicii instalate în statele vecine precum Ucraina, Slovacia și în întreaga lume, România reușește să facă față virusului gripei porcine cu brio, iar în curând această problemă va fi rezolvată prin forțe proprii.

  Buda Viorel Vasile - declarație politică de atenționare: Presei i se pregătește ceva în cazul în care Traian Băsescu va mai sta cinci ani la Cotroceni!;

Domnul Viorel Vasile Buda:

"Presei i se pregătește ceva în cazul în care Traian Băsescu va mai sta 5 ani la Cotroceni!"

La mitingul electoral de la Craiova, președintele Traian Băsescu a declarat printre altele: "Am lăsat presa liberă, nu așa cum se întâmpla pe vremea lui Adrian Năstase când presa era umilită. Presa trebuie să-și ia libertate cât vrea ea. Nu sunt supărat pe acest lucru. Sunt bucuros că, în mandatul meu, presa a fost liberă să se compromită singură. Nu am vrut să băgăm presa în pătrățele printr-o lege care i-ar putea limita libertatea.

Dacă am fi continuat ca în timpul lui Adrian Năstase să țin presa sub control n-am mai fi reușit să avem o presă valoroasă. În 2010 și în presă se vor clarifica lucrurile".

Această declarație conține o inexactitate și două afirmații periculoase în ceea ce privește democrația, mai precis, libertatea de exprimare.

În primul rând, trebuie precizat că în timpul guvernării Năstase nu se poate spune că presa a fost umilită. Altceva s-a întâmplat: guvernul a pompat în presă sume uriașe de bani prin intermediul publicității de stat pentru a se asigura de bunăvoință din partea ei. Cu toate acestea, în 2004, în plină guvernare Năstase, Traian Băsescu a beneficiat de o presă bună, fapt ce i-a permis printre altele să ajungă președinte al României. Presa a fost umilită în timpul mandatului actualului președinte. Sintagme ca "țigancă împuțită" sau "găozar" se știe pe cine au ca drept de autor.

Periculoasă însă mi se pare următoarea afirmație: "Nu am vrut să băgăm presa în pătrățele printr-o lege care i-ar putea limita libertatea". Ce pot să înțeleg din această exprimare? Nimic altceva că a existat la un moment dat intenția de a pune botniță presei.

Mult mai gravă mi se pare însă următoarea formulare: "În 2010 și în presă se vor clarifica lucrurile" Este o afirmație pentru care președintele Traian Băsescu trebuie să dea explicații. Este o afirmație care mai mult sună a amenințare. O amenințare la adresa libertății presei. Eu cred că nimeni nu mai dorește să ne întoarcem în timp cu 20 de ani în urmă, când toată lumea știe ce însemna presa din România comunistă. Atrag de pe acum un semnal de alarmă: presei i se pregătește ceva, în cazul în care Traian Băsescu va mai sta cinci ani la Cotroceni!

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Pentru Traian Băsescu, inconsecvența este literă de lege;

Domnul Relu Fenechiu: "Pentru Traian Băsescu, inconsecvența este literă de lege"

În cadrul acestei declarații politice nu voi face considerații personale privind aspectele la zi de pe scena politică. Voi lucra cu materialul clientului. În cazul de față, este vorba de candidatul la președinție Traian Băsescu, șef al statului în exercițiu.

1. Ce a spus zilele trecute candidatul Traian Băsescu la mitingul electoral de la Craiova:

"Sunt mândru că România a câștigat cel mai mare proces al său de după cel de-al doilea război mondial. Ne-am câștigat 9.600 de kilometri pătrați de platou continental în Marea Neagră, în disputa de la Haga, cu Ucraina. Iată că, în timpul mandatului meu, suprafața României a crescut..."

Ce spunea candidatul la Președinție Traian Băsescu, pe 2 noiembrie 2004 la BBC:

Traian Băsescu: "...Deci, Ucraina are un drept legitim. Și am mai văzut susțineri: Băsescu este pro-ucrainean. Aici discutăm de faptul că noi o să pierdem la Haga. Dacă vom merge cu un proces la Haga".

Realizator: "Credeți că vom pierde la Haga?"

Traian Băsescu: "Categoric da".

2. Domnul deputat independent Gabriel Oprea a fost nominalizat luni, 9 noiembrie, adică ieri, drept candidat la funcția de ministru de interne pe lista domnului Liviu Negoiță, candidatul desemnat de președintele Traian Băsescu la funcția de prim-ministru. Tot șeful statului i-a pus pe umăr lui Gabriel Oprea, în luna octombrie, cea de-a patra stea de general

Ce spunea în 2004 domnul Traian Băsescu despre Gabriel Oprea: "Din mafia personală a lui Adrian Nastase fac parte Eugen Bejinariu, Ionel Blănculescu si Gabriel Oprea, oameni care sunt conduși din umbră de cuplul Bittner-Petrache".

3. Declarație de presă, 13 octombrie 2009 - Palatul Cotroceni

"Aș începe făcând constatarea că în urma moțiunii de cenzură, Guvernul a pierdut încrederea majorității parlamentare, ceea ce înseamnă că în acest moment, România are un guvern interimar. Aș mai face o remarcă: modul cum a căzut Guvernul este democratic și în deplin acord cu Constituția"

Ce spunea domnul Traian Băsescu pe 21 octombrie 2009?

"Ușor, ușor, vedeți miza dărâmării Guvernului Boc. Unul dintre obiectivele coaliției PSD-PNL a fost să nu se desfășoare acest referendum pentru parlament unicameral. Un președinte care nu are un guvern care să-i susțină decretul de organizare a referendumului nu poate să-l organizeze, pentru că guvernul este cel care-l pune în aplicare" a explicat șeful statului". O singură remarcă am de făcut vis-à-vis de această declarație: așa interimar cum este, Guvernul Boc II a avut prerogativele de a pune în aplicare Decretul prezidențial privind referendumul din 22 noiembrie.

Personal cred că aceste exemple de dată recentă sunt elocvente și nu mai necesită niciun comentariu. Doar în treacăt mai amintesc și de faptul că în 2003, la o dezbatere la GDS, Traian Băsescu nu agrea sistemul de vot uninominal, pentru ca ulterior să-și aroge paternitatea acestui sistem, promovat încă din 1997 de PNL, iar în 2007 a declarat public că demisionează din funcția de președinte la 5 minute după ce Parlamentul ar vota suspendarea sa din funcție. Acesta este Traian Băsescu, candidat la președinția României la alegerile din 22 noiembrie 2009.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată «Traian Băsescu, final de mandat După mine, potopul!»;

Domnul Virgil Pop:

«Traian Băsescu, final de mandat: "După mine, potopul!"»

Dincolo de calculele pre-electorale mai mult sau mai puțin documentate, indiferent de partidul pe care îl reprezentanți în Parlamentul României, suntem conștienți cu toții că Traian Băsescu nu va mai fi ales pentru al doilea mandat în fruntea statului. Până la urmă, de ce ar mai face-o, având în vedere că tocmai ne-a mărturisit că nu i-a plăcut primul? De ce să mai riscăm încă cinci ani? Dacă nu îi place nici al doilea mandat?

Traian Băsescu pleacă peste câteva săptămâni. Mulți români de bun-simț vor răsufla ușurați la ideea că este eliminat, în mod democratic, principalul element de conflict din societate. Scăpăm de mărul stricat, cu alte cuvinte.

Dar ce rămâne în urmă? Datorii de câteva mii de euro pe cap de român, de plătit în următorii ani către FMI și alte instituții financiare. Pe ce s-au utilizat banii de la buget în acest an de așa-zisă criză economică, astfel încât am ajuns ca în noiembrie și decembrie să nu mai avem bani de salarii? Să ne reamintim: 2,2 milioane de euro au mers către diverse achiziții ale agențiilor guvernamentale; doamna Monica Iacob-Ridzi a cheltuit în două zile 800.000 de euro pentru a organiza un spectacol și pentru a împărți pixuri și pliante de "sfânta" zi a Tineretului; 49 de milioane de euro este bugetul alocat prin bugetul de stat președintelui României, pentru a ne reprezenta "cu cinste" la chermezele de sfârșit de săptămână; 80 de milioane de euro au fost alocați ministerului nou-nouț al doamnei Elena Udrea, pentru ca aceasta să aibă bani de perdele sau pentru a-și face reclamă în presă; 1 milion de euro i-a oferit domnul Boc, din banii noștri, șefului său, Traian Băsescu, pentru a organiza un referendum fără efecte; 2,6 milioane de euro au fost alocați pentru foștii funcționari publici, foști prefecți și subprefecți, eliminați politic de domnul Emil Boc, dar care trebuie să fie păstrați în funcții, conform legii.

România zilelor noastre pare o țară desprinsă dintr-un tărâm al absurdului. Este greu de crezut că pot încăpea la un loc atâta tupeu, atâta nesimțire și atâta ipocrizie. După ce ai distrus o țară prin maniera distructivă de a vedea lucrurile, cu ce curaj vii tu, Traian Băsescu, să ceri votul românilor? Această atitudine atinge deja culmile patologicului.

În 6 decembrie se va încheia o etapă neagră din istoria României. Apoi, vom avea de lucru: va trebui să readucem bunul-simț în actul de guvernare, în modul de relaționare între partide, între lideri, între instituții. Nu vom construi nimic pe vrajbă, pe neîncredere și pe autosuficiență: ce se întâmplă astăzi pe scena politică este cel mai bun exemplu pentru această afirmație. Jocul compromisului nu este ceva rușinos: este cea mai eficientă cale de a ajunge la un consens. Nu trebuie să ne fie rușine să facem compromisuri. După 6 decembrie, noi, politicienii, dar și ceilalți membri ai societății vom face compromisuri în sensul de creării unui dialog constructiv - fără jigniri, fără invective, fără sloganuri electorale. Avem de reconstruit pe mai multe planuri: de la sentimentul de a avea încredere unii în alții la necesitatea de a trăi într-o țară stabilă politic și economic.

Într-adevăr, după Traian Băsescu, urmează potopul. Cu puțin noroc, potopul bunului-simț...

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având tema Băsescu pentru România. În haos;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Băsescu pentru România. În haos."

Mă așteptam ca această campanie electorală să fie una dură, presărată cu lovituri sub centură, dar, sincer, nu mă așteptam ca actualul președinte al țării, alături de partidul său de suflet, PD-L, să recurgă la mijloace de manipulare ordinare, care nu se pretează niciunui om politic care se pretinde a fi european și fidel regulilor democratice.

PD-L și Traian Băsescu ne mint cu seninătate, stimați colegi. Nu le e rușine de faptul că ne-au demonstrat cu vârf și îndesat că sunt lipsiți de bun-simț și de bună-credință, nu le e rușine de acuzațiile (fondate, de altfel) de hoție și de corupție. Ei țin să ne amintească că nimic nu stă în calea interesului propriu și că, la o adică, politica se poate face doar prin șantaj și minciună.

Spațiul destinat acestei alocuțiuni este prea mic pentru enumerarea tuturor minciunilor sau inepțiilor spuse vreodată de președintele Traian Băsescu. Începând cu "Să trăiți bine!", "îmi dau demisia în cinci minute", întregul mandat al președintelui a stat sub dictonul "Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase".

Zilele acestea, Băsescu îi minte pe români spunându-le că o majoritate parlamentară nu are dreptul de a-i impune numele premierului, astfel că președintele propune un prim-ministru fără susținere, care nu va primi votul de învestitură în Parlament. Prin acest gest iresponsabil, președintele dă, practic, un ultimatum Parlamentului: ori acceptă voința unui singur om, ori riscă dizolvarea. Din păcate, ambele variante sunt extrem de grave pentru sistemul democratic românesc.

Noi, parlamentarii acestei țări, am fost aleși prin vot uninominal de cetățenii colegiului pe care îl reprezentăm în Legislativul României. Din acest motiv, instituția Parlamentului, instituție fundamentală a democrației, nu va accepta amenințările venite din partea unui om cu tendințe dictatoriale, fie el președintele țării. Și noi, liberalii, nu vom sta cu mâinile în sân văzând cum un singur om poate sfida la infinit toate regulile și principiile democratice, bunul-simț și întreaga opinie publică, fără a suporta vreodată consecințele.

Pe 22 noiembrie, poate pentru prima oară în acești cinci ani, Traian Băsescu va fi nevoit să plătească pentru toate păcatele sale, pentru jigniri, pentru minciuni și pentru toate argumentele ridicole care, de-a lungul mandatului său, au insultat inteligența publicului. Românii îl vor sancționa pe Traian Băsescu pentru minciunile sale, pentru încălcarea promisiunilor, pentru amenințările pe care le-a lansat la tot pasul și, în definitiv, cetățenii îl vor sancționa pe Băsescu pentru "România în haos", adevăratul slogan al bilanțului de cinci ani de mandat al actualului președinte.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică având titlul FMI pune degetul pe rană - nu un singur partid, ci o coaliție poate rezolva problemele României;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"FMI pune degetul pe rană - nu un singur partid, ci o coaliție poate rezolva problemele României"

Președintele Traian Băsescu persistă în a nu recunoaște noua majoritate parlamentară care funcționează de mai bine de o lună în cele două Camere ale Legislativului. Șeful statului persistă în a interpreta prevederile Constituției în funcție de cum îi dictează interesele proprii și interesele de partid. Ale PD-L. Desemnarea drept candidat pentru funcția de prim-ministru a domnului Negoiță constituie un exemplu în acest sens. Atât Traian Băsescu, cât și Liviu Negoiță, în tentative lor disperate de a avea un guvern ilegitim, invocă în permanență relația cu Fondul Monetar Internațional, și în permanență ne prezintă spectrul unui inevitabil dezastru, prin posibilitatea neacordării tranșelor de bani din acest final de an. Nu cunosc în amănunt datele acordului cu FMI, dar am înțeles că nu este vorba de o pierdere a unei tranșe de bani, ci doar de o amânare, până la rezolvarea crizei politice din România.

Am însă o mare nelămurire. Invocând tot timpul modul de acțiune al FMI în situația în care persistă criza politică din România, atât Traian Băsescu, cât și liderii PD-L nu spun niciun cuvânt despre o declarație publică a șefului delegației FMI în România, domnul Jeffrey Franks. Iată ce a spus în urmă cu 10 zile oficialul FMI: "Problemele cu care se confruntă România nu sunt probleme care pot fi rezolvate de un singur partid politic, trebuie rezolvate de un board, o coaliție de forțe care să se asigure că România are soluții pentru problemele economice curente. Dacă acest lucru se rezolvă, atunci cred că perspectivele sunt promițătoare pentru viitor".

Această declarație care utilizează un limbaj diplomatic - practic domnul Jeffrey Franks s-a limitat la atât cât îi permite principiul neamestecului și imparțialitatea instituției pe care o reprezintă în problemele interne ale unui stat - reprezintă clar o critică indirectă la refuzul președintelui României de a recunoaște o majoritate parlamentară și, totodată, o sugestie directă în legătură cu ce așteaptă FMI pentru rezolvarea crizei politice din România. Cu alte cuvinte, printr-un limbaj diplomatic dus la maximum posibil, FMI recunoaște că doar o majoritate politică solidă este capabilă să răspundă atât cerințelor impuse de acordul semnat la începutul anului, cât și problemelor economice cu care se confruntă România. Șeful delegației FMI spune pe față că problemele României nu pot fi rezolvate de un singur partid politic. Cred că nu mai este nevoie de nicio interpretare a acestei declarații. Chiar și în constrângerile acestui limbaj diplomatic se poate spune fără echivoc că domnul Jeffrey Franks și ceilalți membri ai Delegației FMI atrag atenția că un partener viabil al instituției nu poate fi un executiv minoritar, format de un singur partid politic, ci unul format de o coaliție care se bucură de o majoritate parlamentară.

Atât șeful statului, cât și consilierii prezidențiali, nu mai vorbesc de membri de frunte ai PD-L, au ignorat și ignoră această declarație, care, atenție, a fost făcută înainte de tentativa candidatului la funcție de premier, Lucian Croitoru, de a trece lista sa guvernamentală prin Parlament. Răspunsul șefului statului la sugestia FMI a fost cea cunoscută: un nou refuz adresat propunerii decente a majorității parlamentare și desemnarea unui candidat - Liviu Negoiță - care să formeze un cabinet PD-L.

Cred că declarația domnului Jeffrey Franks lămurește clar cine se zbate pentru interesul național și cine nu.

  Titi Holban - declarație politică având tema Șomajul în România - încotro?;

Domnul Titi Holban:

"Șomajul în România - încotro?"

Conform ultimelor evaluări internaționale, în ciuda ieșirii din recesiune și a revenirii treptate a economiei, șomajul va continua să crească până la sfârșitul anului 2010. Potrivit raportului anual al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în ceea ce privește șomajul, abia de acum înainte urmează să ne confruntăm cu partea cea mai gravă a crizei.

În România, rata de șomaj prevăzută în bugetul asigurărilor de stat pe anul 2009, de 5,3%, a fost realizată încă din luna februarie, iar pentru începutul anului 2010 se preconizează o creștere de până la 10% a numărului de șomeri.

Cifrele sunt mai mult decât îngrijorătoare pentru că vorbim de sute de mii de români care pierzându-și locul de muncă se vor afla brusc în imposibilitatea de a-și mai plăti ratele și de a mai duce un trai decent.

Tocmai de aceea, efortul autorităților trebuie orientat către resorbirea șomajului, în principal prin crearea de locuri de muncă. O prioritate în acest context trebuie să fie lupta împotriva șomajului de lungă durată și evitarea pe cât posibil a șomajului tinerilor, care riscă astfel să iasă din sistem, aducând perspectiva unei grave crize sociale, cu consecințe imprevizibile.

Din păcate, România nu pare să se înscrie pe trend pozitiv. Guvernul condus de premierul Boc a stat paralizat zece luni, și România a pierdut un an întreg practic în lupta aceasta cu criza economică, așteptând, după cum spune domnul Băsescu, "Să se relanseze economiile în țările occidentale și România să fie apoi trasă așa, să spunem, la aspirație, de ceilalți".

O astfel de politică nu are cum să ajute economia și nici nu poate reduce efectele crizei la nivelul agenților economici și al cetățenilor, puternic loviți de recesiunea economică.

Cred că reducerea taxelor, în pofida reducerii încasărilor la buget, este o măsură absolut necesară de relaxare atât pentru agenții economici, cât și pentru cetățeni, pentru consumatori. Este măsura care s-a aplicat în toate țările din Europa, pentru a stimula consumul, pentru a reda încrederea consumatorilor, în așa fel încât să se dea un impuls activității economice și să se producă relansarea.

Aceste măsuri în Europa au dus la rezultate pozitive, fără îndoială, și același lucru se va întâmpla și în economia românească, pentru că politica contrară, de a pune taxe mai mari pe o economie care se contractă s-a văzut că nu duce la nimic, și anume a dus la micșorarea și mai puternică a veniturilor la buget, cu toate dificultățile care decurg din aceasta.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată Economia - cel mai corect indicator al politicii lui Traian Băsescu;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Economia - cel mai corect indicator al politicii lui Traian Băsescu"

Nimeni nu previziona că plecarea Guvernului Tăriceanu va avea efecte atât de devastatoare pentru economia românească. Practic, fostul guvern a reprezentat o contrapondere la nepriceperea unui președinte-jucător, dar dornic să se bage în tot și în toate, dându-și cu părerea asupra unor lucruri ce nu îl privesc. Odată instaurată camarila prezidențială, sub patronajul lui Emil Boc, declinul economic a fost inevitabil, România fiind lovită din două părți: din exterior, de criza economică, și din interior, de incompetența noului guvern.

De parcă asta nu ar fi fost suficient, cei aflați la putere aruncă România într-o nouă criză politică, cu repercusiuni importante și extrem de vizibile în plan economic.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă evoluția cotațiilor pe bursă în cursul zilei de 1 octombrie 2009. Acțiunile societăților de investiții financiare s-au depreciat drastic, cu peste 4%, la circa un sfert de oră după anunțul că miniștrii PSD și-au depus demisiile la cabinetul premierului Emil Boc.

De asemenea, după revocarea lui Dan Nica de la MAI și retragerea PSD de la guvernare, cursul de referință anunțat joi de BNR a ajuns la 4,2495 lei/euro. Aceasta, în pofida intervențiilor indirecte în piață ale băncii centrale, care nu a reușit să oprească deprecierea leului. În momentul de față leul românesc a atins cel mai scăzut nivel, ajungând la 4,2988 !

Standard&Poor's a atenționat deja că ar putea retrograda ratingul României, dacă situația politică va conduce la neîndeplinirea programului de consolidare fiscală și economică la care s-a angajat în acordul cu FMI, și, astfel, la o înrăutățire a finanțelor publice. Odată cu programul multilateral de asistență financiară, Guvernul s-a angajat la o consolidare semnificativă atât în ceea ce privește partea de cheltuieli, cât si cea de venituri. Nu este normal însă, ca angajamentul de a implementa programul negociat cu FMI să fie supus unui test, în prezent picat de către guvernanți, din cauza încăpățânării președintelui Băsescu de a numi un premier agreat de către majoritatea parlamentară.

Cine plătește pentru toate acestea? Cetățenii și firmele românești!

Va veni - foarte curând - timpul, domnule Boc, când dumneavoastră și partidul pe care îl reprezentanți, în frunte cu președintele Băsescu și toate aceste marionete de premieri desemnați, veți face decontul acestei bătăi de joc în fața cetățenilor români.

  Emil Bostan - declarație politică având tema Dorințele electorale ale lui Băsescu ne costă prea scump;

Domnul Emil Bostan: "Dorințele electorale ale lui Băsescu ne costă prea scump"

"Așa cum era de așteptat, Parlamentul a respins cu 250 de voturi împotrivă cabinetul tehnocratului Lucian Croitoru. Criza politică de la București se prelungește astfel cel puțin până la alegerile prezidențiale din 22 noiembrie" - Cotidianul austriac Der Standard.

"Consilierul independent al guvernatorului BNR a fost însărcinat, la dorința lui Băsescu, să alcătuiască un guvern, în ciuda faptului că acesta nu avea susținerea majorității parlamentare" - Euronews Deustchland.

"La București nu se întrevede un sfârșit al crizei politice stârnite încă de la începutul lunii octombrie. Majoritatea parlamentară i-a cerut din nou președintelui român să-l nominalizeze pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis, drept premier" - Deutsche Welle.

***

Acestea au fost principalele titluri din presa germană, a doua zi după ce Guvernul Croitoru nu a primit votul de învestitură în Parlament.

Se pare că din exterior lucrurile se văd mult mai limpede și mai obiectiv, pentru că la noi toate analizele politice, toate sondajele care apar, două pe zi dacă se poate, sunt lovite de un grad mare de subiectivism și parcă ni s-a așternut un văl pe ochi și ni s-a încețoșat gândirea.

Dacă ar fi să sintetizez cele trei extrase din presa germană, mesajul este simplu - Așa cum era de așteptat, Guvernul Croitoru, creat la dorința lui Băsescu, în ciuda faptului că nu avea susținerea majorității parlamentare, nu a primit învestitura Parlamentului.

Se pare că nemții au înțeles ceea ce Președintele Băsescu nu a înțeles timp de o lună. Ceea ce este mai grav este faptul că Președintele nu a înțeles nici acum că există o majoritate parlamentară care are o propunere de premier, în persoana lui Klaus Iohannis, iar dacă ar fi acceptat această propunere, criza politică s-ar fi încheiat acum câteva săptămâni.

De câte dovezi mai are nevoie domnul Băsescu ca să se convingă că majoritatea creată în Parlament este una viabilă, hotărâtă să pună capăt crizei politice?

Dacă domnul Băsescu insistă cu încăpățânare să numească pe cine vrea el, și se pare că asta face, pentru că înainte de a-l nominaliza premier pe Liviu Negoiță a lansat o nouă diversiune, Guvern PD-L-PNL, dar cu premier PD-L-ist, declarând asta fără să aștepte, cum ar fi fost normal, consultările cu partidele de la Cotroceni, democrația și statul de drept în România anului 2009 sunt puse într-un grav pericol.

Cu fiecare zi care trece sunt tot mai convins că trăim într-un straniu univers kafkian, unde absurdul a pus stăpânire pe spațiul politic, unde legile și Constituția nu mai contează, iar Parlamentul este de decor.

Constat cu tristețe că Președintele Traian Băsescu degeaba face un turneu electoral prin țară, pentru că, de fapt, comunicarea sa cu electoratul este un monolog de prost-gust. Domnul președinte nu vede sau nu vrea să vadă că oamenii așteaptă cu totul altceva de la un președinte.

Domnule președinte, suntem în a 43-a zi de criză politică, în a 29 a zi de când Guvernul Boc a fost demis și în a 14 a zi de la neînvestirea de către Parlament a Guvernului Croitoru. Aceasta este fotografia României politice, iar dacă această fotografie nu vă cutremură, poate fotografia României sociale vă va trezi la realitate.

În colegiul meu, întâlnesc oameni care îmi spun că se tem pentru locul lor de muncă, se tem că nu-și vor mai putea plăti facturile sau că nu-și vor mai putea trimite copiii la școală. Aceasta este fotografia României sociale despre care vă vorbeam. Ați girat pentru un guvern (Guvernul Boc) care ne-a adus în acest punct critic, ați declarat la începutul anului că principalul dumneavoastră adversar este criza economică, iar criza v-a învins, ați semănat vânt și ați cules furtună, acestea sunt lucrurile cu care vă puteți "lăuda" "

Fac parte din această clasă politică mult hulită de președinte și de armata lui portocalie credincioasă, am înțeles jocul murdar pe care îl practică domniile lor, de aceea aș vrea să vorbesc în numele oamenilor pe care îi reprezint aici, în Parlamentul României, și fac un apel la toată clasa politică, să deschidă ochii și să vadă că lumea s-a plictisit de politică, de criză, de televizor, de vești proaste și de altele, și cred că datoria noastră este să readucem românilor normalitatea și încrederea în instituții, singurele lucruri care ne vor garanta o evoluție spre bine.

Normalitatea devine, în acest spațiu românesc al sfârșitului de an 2009, o valoare pe care o asociez, mai mult decât oricând, moderației și bunului-simț. Spectacolul prestat de locuitorul de la Cotroceni, oferit timp de cinci ani cetățenilor acestei țări, trebuie să aibă ultima reprezentație pe 22 noiembrie.

  Răzvan Mustea-Șerban - declarație politică intitulată Respectul pentru Parlament trebuie câștigat!;

Domnul Răzvan Șerban-Mustea:

"Respectul pentru Parlament trebuie câștigat!"

Respectul cetățenilor pentru instituția fundamentală a democrației, pentru Parlamentul României, trebuie obținut prin fiecare acțiune a membrilor săi, și mai ales prin opțiunile pe termen lung pe care acesta este capabil să le ia. Din nefericire, lipsa experienței parlamentare a celor mai mulți dintre reprezentații în acest for decizional a condus la decizii și soluții provizorii, unele conjuncturale, cu efecte pe termen foarte scurt și fără o strategie de dezvoltare a societății românești pe termen lung.

În ultimii douăzeci de ani, în Parlamentul României au primat numai interesele particulare ale unor lideri politici, orgoliile individuale, amatorismul, competiția politică acerbă, fără fond și mai ales ignorarea adevăratelor reforme de care societatea românească avea și încă mai are nevoie.

Principiile constituționale conform cărora statul român este obligat să asigure propriei populații un trai decent, să apere familia și să protejeze copiii proveniți din aceasta, să lupte împotriva exploatării de orice fel a minorilor nu au ocupat niciodată un loc de frunte pe agenda parlamentară românească.

Indiferența vădită a Parlamentului României față de agenda publică românească a avut efecte negative directe asupra fenomenului sărăciei, natalității și a numărului tinerilor care mai doresc să întemeieze astăzi o familie.

În România anului 2009, 3 din 10 copii cu vârsta sub 15 ani sunt afectați de sărăcie, adică mai bine de 350.000 de copii trăiesc sub limita de sărăcie. Din aceștia, 77.000 sunt lipsiți de îngrijire părintească, iar peste 25.000 sunt lăsați în grija familiilor extinse. Numai în București și Ilfov, 2.700 de copii sunt luați din sânul familiilor sărace pentru că acestea nu le pot asigura îngrijirea necesară. Peste 70.000 de copii sunt obligați să muncească pentru a supraviețui, în loc să meargă la școală, iar peste 1.200 trăiesc abandonați pe străzile orașelor.

În prezent, copiii și tinerii reprezintă 43% din populația afectată de sărăcie din România. 43% din viitorul României a pornit cu stângul în viață, iar niciuna din măsurile postrevoluționare nu le-a oferit vreo perspectivă de ieșire din viața mizeră.

Dacă Parlamentul României nu se dedică exclusiv problemelor generațiilor viitoare, eradicării sărăciei, a exploatării minorilor, creșterii natalității, încurajării familiei biparentale, creării condițiilor de dezvoltare economică și intelectuală a copiilor noștri, nu vom putea aștepta ca această instituție să capete vreodată respectul populației, care și-a pus, de fiecare dată, toată încrederea în deciziile noastre.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică având tema Dobânzi prea mari pentru o criză atât de puternică;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Dobânzi prea mari pentru o criză atât de puternică"

Cunoaștem cu toții situația actuală dificilă în care statul român, privat de tranșele de împrumut de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, este nevoit să se împrumute pe piața internă, într-un orizont de timp extrem de scurt, pentru a compensa deficitul bugetar. La fel de bine mai știm că băncile sunt extrem de doritoare de a prinde în corzi pe cel mai bun debitor de pe piață și de a specula această oportunitate la maximul profitabilității financiar-bancare.

Efectul negativ cel mai puternic se reflectă într-o creștere a dobânzilor la creditele disponibile pe piață, privând agenții economici aflați în dificultate sau care doresc să facă investiții, de singura lor posibilitate de finanțare.

Așadar, utilizarea pârghiei creditării în situația contracției economice este practic imposibil de fructificat, pentru că agenții economici se pot sufoca prin credite pe care nu le pot susține sau care diminuează rata profitabilității lor.

Din nefericire, cei care s-au constituit în majoritatea parlamentară care nu dorește să dea țării un guvern, și care au împiedicat astfel, direct, acordarea tranșelor de împrumut, nu s-au gândit la efectele macoreconomice pe care gestul lor îl va avea.

Politica consecventă a Băncii Naționale privind susținerea unui cursului valutar stabil, chiar stimulativ pentru exporturi, pare să nu fie suficientă pentru revigorarea sectorului privat din România. Ar fi probabil de analizat dacă BNR ar putea apela la ultima pârghie, ultima soluție ce îi stă la îndemână, și anume, diminuarea cuantumului rezervelor minime obligatorii, care ar crea mai multă lichiditate pe piață și probabil un credit mai ieftin.

De asemenea, în absența susținerii unei politici guvernamentale bazate pe creditul guvernamental, trebuie găsite soluții urgente și eficiente pentru relansarea sectorului privat din România, cel care susține în definitiv bugetul statal și oferă cele mai multe locuri de muncă populației.

  George Ionescu - intervenție intitulată 501 ani de la tipărirea primei cărți pe pământ românesc;

Domnul George Ionescu:

"501 ani de la tipărirea primei cărți pe pământ românesc"

În 2009 se împlinesc 321 de ani de la prima tipărire integrală a Bibliei în limba română, dar și 501 de ani de la tipărirea primei cărți pe pământ românesc - Liturghierul de la 1508.

"Liturghierul lui Macarie" a fost realizat prin strădania Ieromonahului Macarie, din porunca domnului Țării Românești, Radu cel Mare, la 10 noiembrie 1508. Liturghierul tipărit la Târgoviște este primul Liturghier ortodox tipărit din lume. Cu doar 17 ani înaintea apariției acestuia, a fost tipărită pentru prima dată în lume o carte de cult ortodoxă, Octoih, în 1491, la Cracovia, după care urmează încă două cărți: un Ceaslov, în 1493, la Veneția, și un Octoih, în 1494, la Cetinye (Macedonia).

Cartea a apărut în limba slavonă, limba oficială a țării în acea vreme, și cuprindea rânduiala slujbei bisericești ortodoxe. "Liturghierul lui Macarie" din 1508 (ca și Tetravanghelul din 1512, cartea fundamentală a bisericii) a stat la baza slujbei religioase în Țara Românească și în Transilvania, până la introducerea limbii române în biserici.

180 de ani mai târziu, în 1688, s-a terminat tipărirea Bibliei în limba română. Această lucrare este prima traducere integrală a Bibliei în limba română și a fost inițiată de domnitorul Șerban Cantacuzino. După moartea acestuia, în 1688, domnitorul Constantin Brâncoveanu, care i-a succedat la tron, a finalizat editarea ei. Tipărirea s-a început la 5 noiembrie 1687 și s-a încheiat la 10 noiembrie 1688.

Cunoscută și sub numele de "Biblia de la București" sau "Biblia lui Șerban Cantacuzino", această lucrare reprezintă prima ediție integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi.

Biblia de la 1688 va contribui la cristalizarea limbii române literare în toate provinciile românești, fiind considerată ca o expresie a unității românilor de pretutindeni. Biblia de la București a contribuit la formarea limbii române, prin impunerea graiului muntenesc ca limbă literară și prin eliminarea termenilor slavoni.

Pentru vremea în care a fost tipărită Biblia de la București, tehnica redacțională și tipografică este remarcabilă: are 944 de pagini în format mare, iar textul este imprimat cu litere chirilice mici, cu cerneală de două culori, negru și roșu, dispus pe două coloane. Excepție fac cele două prefețe scrise pe o singură coloană. Titlul este încadrat în chenar floral și arată că s-a tradus "dupre limba elinească, spre înțelegerea limbii românești". Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema țării (corbul cu crucea în cioc), într-un mare medalion oval. Cea dintâi prefață, semnată de Șerban Cantacuzino, este dedicată "celor care se află lăcuitori supt stăpânirea noastră, presfințitului mitropolit Chir Theodosie, iubitorilor de Dumnezău episcopi, preacuveoșilor egumeni, smeriților preoți, blagorodnicilor boiari și tuturor celoralalți, pravoslavnicilor creștini". Cea de-a doua prefață este semnată de Dositei, patriarhul Ierusalimului, și este închinată domnitorului Șerban Cantacuzino.

Biblia de la București a devenit punct de referință pentru toate traducerile textului Sfintei Scripturi care i-au urmat: Biblia de la Blaj (1795), Biblia de la Petersburg (1819), Biblia de la Buzău (1854-1856), Biblia de la Sibiu (1856-1858) etc. Biblia de la București (1688) a fost folosită drept bază tuturor textelor biblice tipărite până în zilele noastre.

George Călinescu afirma că "Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani."

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată România aproximativă (partea I);

Domnul Constantin Chirilă:

"România aproximativă (partea I)"

Onorați colegi, vă rog să-mi îngăduiți să încep această declarație politică printr-o serie de întrebări.

  1. Câte instituții publice există în România?
  2. Câte hectare irigăm?
  3. Câți copii trebuie să meargă la gradiniță anul acesta?
  4. Câte spitale la standarde europene nu avem? (domnul Bazac ne-a spus că trei sunt la standarde europene)
  5. Câte procese există pe rolul instanțelor?
  6. Câte persoane cu dizabilități trăiesc în România?
  7. Câte interpelări parlamentare la care nu avem răspuns există?
  8. Câte calculatoare există în administrația publică?
  9. Ce valoare au bunurile confiscate pe teritoriul României?
  10. Ce fonduri de sprijin a primit echipa de liceeni constănțeni care a câștigat concursul de design științific al NASA și Boeing în august 2009, concurs la care au participat peste 1 000 de echipe de copii din întreaga lume?

Sunt întrebări la care mi-am dorit, de multe ori, să am un răspuns corect, cu două-trei cifre după virgulă dacă se poate, și nu informații de acum câțiva ani sau din surse incerte.

Mai mult, nu consider că este necesar să invităm un ministru la o comisie sau să facem o interpelare pentru a afla astfel de informații. Irosim și din timpul dânșilor și din al nostru pentru a afla prea des ceea ce de fapt nu știm și prea rar ceea ce știm cu adevărat.

Răspunsurile la întrebările de mai sus ar trebui să fie ușor accesibile.

Cel puțin la fel de important ca modul în care statul administrează banii este modul în care acesta administrează informația. Pentru că unele salarii în sectorul public sunt încă la un nivel scăzut față de poziții cu responsabilități similare din mediul privat, informația ar putea fi utilizată ca monedă de schimb, situație ce ar excede normalitatea unei democrații.

Continuăm să driblăm cu nonșalanță probleme de fond. Ne zâmbim unii altora și ne spunem că este greu, că nu sunt bani, că avem priorități câte în lună și în stele.

Greu a fost și va fi în continuare. Cui îi mai arde de zâmbit?

Să știm ce gestionăm nu poate fi decât chintesența priorităților. Ar fi bine să începem după alegeri, dar care alegeri?

Există parlamentari care au experiența administrării unor entități private. Îi întreb dacă concepeau să le conducă pe baza unor cifre mai vechi de câteva zile.

Parlamentul, una dintre cele mai tăbăcite instituții, are probabil cel mai transparent, informativ și actualizat site public din România. Deci, se poate ca informația publică să fie disponibilă aproape în timp real.

Ne dorim ca acest lucru să constituie o bună practică pentru celelalte puteri din stat. Ca să exemplific, cred că ar fi util ca în permanență să vedem care este încărcarea unei instanțe sau lista scurtă a proiectelor asumate de către miniștri sau primari - într-o manieră facilă precum: proiect, sumă, termen de implementare și ce se întâmplă dacă nu se întâmplă. Noi, ca parlamentari, am putea să ne propunem câteva inițiative parlamentare la început de mandat, cu termene de depunere. Nu-i o rușine să lăsăm locul altora dacă nu ne descurcăm. Patru ani înseamnă foarte mult pentru o țară care nu mai are răbdare.

Era nevoie de semnale din presă ca să aflăm ce salarii sunt în anumite instituții, când avem declarații de avere obligatorii? În loc ca aceste declarații de avere să se completeze într-un formular electronic, cu o bază de dată unică în spate, noi, în cel mai bun caz, le scanăm și le punem pe mii de site-uri, ca să facă toată lumea mușchi la degete din click-uri de mouse și adunat cu abacul. Să fie oare așa pentru că ar fi jignitor să rugăm mai apăsat un șef de instituție să folosească un calculator conectat la Internet, căci, slavă Domnului, calculatoare și conexiuni la Internet am tot achiziționat.

Era nevoie de presiunea opiniei publice ca să începem să ne numărăm agențiile? Cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu știau câte sunt și cu ce se ocupă. Chiar dacă măsura reorganizării unor agenții este impopulară, inițiativa Guvernului de a intra în detalii instituționale nu poate fi decât un mare pas spre normalitate.

Speram ca această reașezare va reduce și mai accentuat numărul taxelor parafiscale, pe lângă eventualele reduceri de costuri bugetare sau extrabugetare.

Cu deosebit respect, vă pun în vedere faptul că aproape 50% din populația României are acces la Internet. Informația nu trebuie să se mai blocheze într-un fișet sau într-un pix. Ea trebuie să fie disponibilă pe un site de Internet, agregată corespunzător, pentru decidenți și alte persoane cu interese legitime.

Cu maturitate politică trebuie să constatăm că anumite eforturi de introducere a unor sisteme informatice nu au fost încă amplificate corespunzător.

Continuarea proiectelor ce își propun să modernizeze administrația, aducând-o mai aproape de noi, în calitate de contribuabili, are capacitatea de a economisi sume importante la buget. Ce economisim din utilizarea mijloacelor electronice trebuie să se ducă în creșterea calității serviciilor furnizate de către stat celorlalte 50 de procente care încă nu au acces la Internet.

Numai din utilizarea Sistemului Electronic de Achiziții Publice în primele 8 luni ale anului 2009 am economisit 400 de milioane de euro din valoarea inițială a achizițiilor publice bugetate. Este legitim să sprijinim destinații utile pentru aceste economii și să propunem soluții.

Traversăm o perioadă în care, ca să putem lua decizii corecte ar trebui să știm și câte ouă pun găinile din România în galantare.

Salut, cu această ocazie, pionieratul domnului vicepreședinte Adrian Năstase!

Stimați colegi, vă rog să-mi permiteți să trec într-un repertoriu al notelor joase.

Multe discuții au în prezent epicentrul în importanța unor categorii socio-profesionale și salariile pe care le merită.

Aduc în discuție copiii fără părinți și bătrânii fără copii.

Avem soluții decente pentru ei, ca să putem ocupa atât de vehement tot spațiul public cu problemele celor în putere sau la putere?

Ce se întâmplă cu bătrânii care nu au copii?

Îi rog pe cei care cunosc soluțiile implementate să ne explice în ce constau acestea.

Despre copiii fără părinți ce să vă spun, în afară de faptul că tot noi ar trebui să fim vocea lor.

Pe când un program de construire a unor centre moderne de acomodare, similare sălilor de sport, caselor pentru tineri sau bazinelor de înot?

Dragi colegi, permiteți-mi să mai adaug o ultimă întrebare, știm câți copii fără părinți și bătrâni fără copii avem?

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată Moralitatea iliesciană;

Domnul Constantin Chirilă:

"Moralitatea iliesciană"

Primele alegeri așa-zise libere au dat câștig de cauză grupărilor de stânga. Proaspeții aleși ai domnului Iliescu promiseseră încă din start, promiseseră poporului democrație, libertate, proprietate, un nivel de trai mai ridicat și fericire.

Ce m-a deranjat pe mine a fost hoția pe față a unora din gașca iliesciană. Se fura totul, pământuri, capitaluri, utilaje, întreprinderi, bani de la bănci. S-a furat tot ce se putea, fără rușine, în mandatele iliesciene.

Se nășteau peste noapte miliardari (denumiți, mai apoi, de carton), care cotizau pentru oamenii puterii iliesciene.

Se furau case și se nășteau noi proprietari pentru acestea.

Moralitate? Pardon, ziceau, suntem în tranziție, fură fiecare cât poate! Niciun glonț, în nicio scăfârlie, n-a zdruncinat lipsa de moralitate a puterii iliesciene. Cetățeanul nu conta, el a fost bun doar pentru voturi. Această cutremurătoare situație nu putea dura la nesfârșit. Și-au găsit nașul, actualul și viitorul președinte Traian Băsescu.

În locul întreprinderilor distruse, puterea iliesciană nu a pus nimic și nu a creat nicio facilitate pentru ca acest lucru să se realizeze liber. Au declanșat un adevărat genocid împotriva economiei și populației românești.

Puterea iliesciană a monopolizat privatizările într-o singură mână și a creat cea mai potrivită conjunctură pentru dezvoltarea corupției și a crimei organizate, oficiale de stat.

Crimele de tot felul, evaziunea fiscală la vârf, corupția la vârf și mai mare, diversiunile de tot felul, orice în afară de politica națională de dezvoltare a țării au fost principalele atribute morale ale puterii iliesciene, prin falangele premierului rapace, Adrian Năstase, care se ascunde sub umbrela Parlamentului.

Ceea ce a oferit țării și cetățenilor ei puterea iliesciană întrece orice închipuire a mea în materie de moralitate politică.

Față de politica și morala iliesciană "Curat murdar, Coane Fănică!" vezi privatizarea Petrom, a combinatelor siderurgice, a fostelor IAS-uri profitabile și a subsolului României.

  Mihai Lupu - declarație politică: Perspective de viitor ale românilor de peste hotare;

Domnul Mihai Lupu:

"Perspective de viitor ale românilor de peste hotare"

Numeroasele convulsii în plan social caracteristice anilor `90, proiecțiile faste ale unor sisteme de salarizare mai avantajoase, poate, în ultimă instanță, mirajul, uneori aproape inexplicabil, exercitat de spațiul occidental, cu toate atributele sale, au deschis în România perspectiva dramatică și complexă a plecatului peste hotare în speranța unui trai mai bun.

Fenomenul a generat, de-a lungul timpului, povești de succes, dar și eșecuri, familii frânte, singurătate, aventură, scandaluri de dimensiuni internaționale, speranțe îndeplinite sau spulberate și multe altele amestecate în zeci de milioane de feluri, în milioane de locuri, în sute de mii de experiențe, în zeci de mii de destine. Actanții, cei care au ales sau aleg calea pribegiei, ar trebui priviți nu în treacăt, ca obiecte pasagere ale unor promisiuni electorale deșănțate și fanteziste, ci cu responsabilitate, ca părți ale unui tablou viitor încărcat de semne de întrebare.

Pe frunțile celor ce muncesc legal dincolo de granițe lasă urme doar calculele financiare lunare și, uneori, poate solitudinea, încrâncenarea ori dorul de casă.

Pe umerii celor ce își desfășoară activitatea la negru, celor ce rătăcesc din loc în loc, din țară în țară, apasă însă greu incertitudinea, insecuritatea. Cu siguranță cei mai mulți dintre ei se vor întoarce în România la bătrânețe și, probabil, nu vor putea beneficia de o pensie decentă ori de binefacerile sistemului asigurărilor de sănătate. Se vor transforma periodic, poate, ca și astăzi, în metafore aducătoare de voturi, vor compune mase de dimensiuni apreciabile ultrasensibile la manipulări grosolane.

În același timp, însă, vor întruchipa permanent o gravă problemă socială, o provocare serioasă pentru care actuala parte a clasei politice aflate la guvernare nici măcar nu a schițat deocamdată vreo variantă de rezolvare.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică: Interesul personal al președintelui Băsescu mai presus de interesul național;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Interesul personal al președintelui Băsescu, mai presus de interesul național"

Președintele Băsescu ne demonstrează în aceste zile tuturor că dorințele sale devenite realitate în orice condiții și mai ales impunerea voinței sale cu orice preț reprezintă, de fapt, adevărata rațiune a sintagmei, implementată în acest mandat al său la Cotroceni, de "președinte jucător".

Nu are nicio importanță situația economică și financiară dramatică în care se găsește România din cauza incapacității guvernelor Boc, girate cu toată generozitatea și siguranța celei mai bune soluții de către însuși președintele Băsescu, timp de aproape un an.

Când o majoritate de peste 65% în Parlament vine și-i propune președintelui un premier, după nici 24 de ore de la căderea Guvernului Boc II, iar această soluție are și o largă susținere în rândul cetățenilor, acesta răspunde cu o desemnare de premier anticonstituțională, cu consultări în bătaie de joc și, deci, fără un sprijin real în rândul partidelor parlamentare, doar de dragul de a-și arăta lumii, - așa cum a făcut-o permanent timp de cinci ani, - forța absolută.

Președintele ne-a obișnuit în acest mandat al său cu schimbarea opiniilor peste noapte, cu afirmații retrase după cinci minute, cu argumente uitate a doua zi, cu promisiuni neonorate niciodată, cu perpetuarea scandalului, a diversiunilor și disensiunilor permanente, acțiuni prezidențiale care au avut ca efect doar aruncarea tuturor instituțiile statului într-o degringoladă fără precedent.

Dar această nouă ipostază a președintelui Băsescu de indiferență totală față de consecințele ultimelor sale jocuri cu iz electoral evident se repercutează în mod negativ în ceea ce privește nevoia României de stabilitate; nu mai are absolut nicio motivație reală: vreți premier independent? Vă dau eu unul! Vreți premier primar? Vă dau eu altul decât cel pe care-l vreți voi! Importat este faptul că numai eu decid!

Atât vrea să ne transmită președintele, acestea sunt propunerile individuale ale președintelui de premieri fără nicio susținere parlamentară, fără reale atribute de rezolvare a unei noi crize inițiate și întreținute cu combustibil din belșug de același președinte.

Este fără echivoc faptul că nu ieșirea din vreo criză în care am intrat, împinși de nenumăratele jocuri diversioniste ale președintelui Băsescu, a figurat vreun moment în intențiile afișate de președinte în aceste zile de campanie furibundă, ci pretenția acestuia de a impune minoritatea în defavoarea majorității, de a dicta și decide tot, de a avea întotdeauna ultimul cuvânt, indiferent de urmări.

Nu ne mai rămâne decât să sperăm că această tendință dictatorială, manifestată și în ultimele sale zile de mandat, va reprezenta doar ultimul joc la cacealma al președintelui Băsescu.

  Mircea Irimescu - declarație politică: Dizolvarea Parlamentului;

Domnul Mircea Irimescu:

"Dizolvarea Parlamentului"

Iată o procedură constituțională care nu a fost aplicată niciodată în România postdecembristă, deși a fost invocată și dorită de mai multe ori în cei 20 de ani de democrație originală. De regulă, cei din executiv, dornici de a avea cât mai largi susțineri parlamentare, sunt tentați să-și încerce norocul cu noi alegeri, iar deputații și senatorii, la modul general, manifestă un conservatorism aproape biologic la ideea de a se prezenta din nou în fața electoratului.

În țările cu sisteme politice democratice, dizolvarea parlamentului nu sperie pe nimeni, fiind o metodă clasică pentru deblocarea sau evitarea crizelor politice prelungite. Cazul Italiei postbelice este foarte cunoscut în toată Europa, dar aproape toate statele au trecut prin acest gen de situații.

La noi, țărăniștii regretă și astăzi că nu au folosit oportunitatea pe care au avut-o în primăvara anului 1997 de a anula componența celor două camere legislative ale Parlamentului României și de a organiza alegeri anticipate. Ar fi scăpat de boicotul la care era supusă atunci politica lor de guvernare din partea lui Traian Băsescu, ministru al transporturilor în chiar guvernul pe care-l conduceau. Nu au făcut-o și acum se zbat în subsolul politicii românești, iar cel de care ar fi trebuit să scape atunci ocupă fotoliul principal din chiar sala tronului.

Traian Băsescu însuși, la câteva săptămâni de la instalarea guvernului Alianței DA, sub pretextul eliminării "soluției imorale PUR (n.n. Partidul Umanist Român )", a făcut tot ceea ce-i era la îndemână pentru a scăpa de premierul acelei perioade, Călin Popescu-Tăriceanu. Ca și țărăniștilor și președintelui cred că-i pare rău că a ratat acel moment politic.

Dacă în trecut ocaziile au fost ratate, circumstanțele actuale nu cred că vor fi irosite și se va ajunge și la noi la alegeri anticipate. Opțiunile partidelor politice pentru a astfel de alternativă pot fi exprimate numai cu jumătate de gură datorită implicării lor totale în campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Deși și el implicat în campania pentru acest scrutin, președintele a invocat deja varianta chemării la urne pentru noi alegeri legislative. PD-L-ul și președintele doresc o ieșire de acest tip din blocajul actual, PSD-ul și PNL-ul nu se pot opune la nesfârșit unei astfel de variante, iar UDMR-ului nu-i prea pasă dacă criza politică se va mai prelungi în România cu încă trei luni. Totul depinde de cine va câștiga fotoliul de la Cotroceni.

Modul cum a ales președintele candidații pentru funcția de prim-ministru al României, graba cu care s-au format aceste guverne, solicitările de a fi supuse cât mai rapid votului de încredere al Parlamentului, lipsa oricărei disponibilități pentru compromis ascund după mine voința și plăcerea președintelui (și a partidului de guvernământ care i se subordonează) de a vedea cât mai rapid legislativul dizolvat. Ei știu bine că declarațiile care susțin că validarea în Parlament a unui nou guvern este vitală pentru țară, că raporturile cu organismele financiare internaționale nu pot fi menținute fără alegerea unui nou guvern, că România nu poate trăi fără un buget votat în decembrie sunt doar pentru naivi.

Guvernul Boc va rămâne în funcție până la data validării unui viitor guvern (nu se știe când, dar nu mai devreme de 6 decembrie!) și acest lucru nu are cum să-i displacă lui Traian Băsescu. O mică problemă ar fi cu "interimarii" din acest guvern cărora le expiră termenul constituțional în care pot rămâne în funcție înainte de verdictul final al bătăliei pentru Președinția României, dar probabil nu va fi foarte dificil de găsit o rezolvare la această chestiune.

Prin urmare, alegerile prezidențiale din această lună nu vor fi ultimele dintr-un lung ciclu de 4 scrutine în 20 de luni. O democrație în stadiul de adolescență cum este cea a țării noastre suportă greu perioadele de campanie electorală de aproape 2 ani la care tot este supusă. Dar nu va conta acest lucru, așa cum nu va interesa pe cei ce vor decide alegerile cât vor costa acestea pentru o țară care abia atunci va fi la vârful crizei economice despre care se tot vorbește. Din pure rațiuni politicianiste (și președintele este un politician!) vom avea în primăvara viitoare alegeri anticipate. Altfel, analiștii televiziunilor, ai sondării opiniei publice, consultanții și consilierii, agitatorii de profesie și lătrăii (politicieni, chibiți și analiști) ar putea ajunge în faliment. Și atâta ne-ar trebui...

  Marin Almăjanu - despre Manifestări ceaușiste reînviate de domnul Băsescu și al lui partid portocaliu;

Domnul Marin Almăjanu:

"Manifestări ceaușiste reînviate de domnul Băsescu și al său partid portocaliu"

Mai sunt puține zile până la încheierea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale și întâmplările de la acțiunile manifestărilor publice organizate de PD-L pentru președintele Băsescu devin din ce în ce mai incredibile pentru România anului 2009. Că domnul Băsescu a avut și are un singur scop în mandatul prezidențial pe care l-a avut, - dar, mai ales, perpetuarea și întărirea maximă a aceluiași scop în următorul mandat, pe care și-l dorește cu atâta ardoare, - este deja un fapt demonstrat la fiecare pas al său în ultimii cinci ani: unic decident, conducător absolut, implementator desăvârșit al bunului plac băsescian!

Împărțirea țării, în funcție de aplauzele și lingușelile utilizate în acești ani vizavi de președintele în funcție, în doar două categorii posibile (buni și normali = pro-Băsescu+PD-L și restul = cei susținuți sau susținători ai mogulilor, ai presei vândute, ai intereselor de toate felurile) a ținut o perioadă capul de afiș al scenetelor improvizate de amatorii portocalii și iubitul lor conducător, domnul Băsescu.

Dar realitatea este cea care se vede cu ochiul liber, fără decoruri vopsite aparent cu noroi de concurență și fără replici inventate de vreun sufleor din partidele celorlalți candidați la președinție: PD-L și domnul Băsescu organizează manifestări regizate până la ultimul amănunt, cu repetiții intensive, cu oamenii aduși pe bani publici din toate colțurile țării ca să dea bine la tv și la sondaje apărute la fiecare oră.

Acțiunea "autobuzul de stat", cu agitarea întregii țări pentru fiecare baie de mulțime a domnului Băsescu, ne reamintește cu tristețe de mobilizările forțate de dinainte de 1989, organizate de PCR.

S-a întâmplat și la Alexandria, s-a întâmplat și la Iași, la Constanța, la Timișoara și a depășit orice limită la Craiova, unde aproximativ 50 de autobuze și 30 de microbuze ce aparțin Societății Naționale a Lignitului Oltenia, prestatorilor de servicii pentru această societate și Complexului Energetic Turceni au fost puse la dispoziție membrilor și simpatizanților PD-L pentru mitingul de la Craiova al lui Traian Băsescu.

Dar ce este și mai grav și dincolo de orice limită admisibilă, într-o țară democratică este forțarea oamenilor simpli, cei mai mulți șomeri sau foarte săraci, să devină simpatizanți ai unui candidat la președinție pentru câteva firimituri aruncate cu dispreț, obligați de împrejurările nefaste ale momentului sau de condițiile impuse de organizatorii portocalii: "Ni s-a promis o zi liberă dacă mergem la Craiova, că ni se dă mâncare și apă", "ne-au spus la serviciu că trebuie să mergem să ajutăm și am venit", sunt doar câteva declarații ale unor participanți de nevoie la aceste manifestări tumultuoase de campanie pentru domnul Băsescu.

Este trist că lucrurile au putut degenera într-un asemenea derapaj de la principiile democrației și ale bunului-simț. Dar noi toți vom fi vinovați dacă mai acceptăm măcar cinci minute în plus astfel de oameni, care recurg la metodele desprinse din fostul regim comunist, regim care ne-a ținut în întuneric timp de 50 de ani!

  Ioan Oltean - declarație politică intitulată Fapte, nu vorbe!;

Domnul Ioan Oltean:

"Fapte, nu vorbe!"

După cum bine știți, Parlamentul României a adoptat miercuri, 4 noiembrie, cu 259 de voturi pentru, din partea PSD, PNL, UDMR și minorități, 4 împotrivă și 120 de abțineri din partea PD-L, o hotărâre prin care solicită Guvernului să prezinte proiectul bugetului de stat și proiectul bugetului asigurărilor sociale pe anul 2010.

Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, mai precis articolul 26 alin.(3) prevede că "în cazul încetării mandatului său, în condițiile prevăzute de Constituție, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să îndeplinească numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanțe și nu poate iniția proiecte de lege".

Într-un astfel de cadru legislativ, s-a adus în discuție necesitatea modificării legii de organizare a Guvernului, o modificare esențială, potrivit căreia guvernul interimar va fi competent să întocmească proiectul bugetului de stat și proiectul bugetului asigurărilor sociale pe anul 2010.

Pornind de la principiul tehnic potrivit căruia o hotărâre nu poate modifica o lege, ci exclusiv o lege poate modifica o altă lege (în speță, este imperativ necesar un proiect de lege de modificare a legii de organizare și funcționare a Guvernului, care să ateste că Guvernul nu poate iniția proiecte de legi, cu excepția bugetului de stat și a legii bugetului asigurărilor sociale), susținem că o astfel de hotărâre este în mod evident o hotărâre neconstituțională, întrucât potrivit articolului 110 alin.(4) din Constituție "guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) și (2) îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern".

Trebuie subliniat în mod imperativ faptul că liderul PSD, domnul Mircea Geoană, propune o astfel de modificare a legii la mai puțin de o săptămână după ce Parlamentul a adoptat Hotărârea care obligă Guvernul Boc să vină în fața legislativului cu proiectul de buget pentru anul 2010, o hotărâre considerată ca fiind "o declarație de bună-intenție" care nu face decât să ateste încă o dată demagogia membrilor PSD, PNL și UDMR, precum și achiesarea acestora la principiul imoral "interesul mută fesul".

Într-un astfel de context haotic în care avem nevoie mai mult ca oricând de un guvern stabil, lucid, competent, context în care însuși Președintele României, Traian Băsescu, dar și membrii PD-L susțin îndeaproape promovarea unui prim-ministru neutru, responsabil și competent, liderii partidelor politice PSD, PNL și UDMR refuză să participe la întâlnirea cu noul premier desemnat, domnul Liviu Negoiță.

Justificările în acest sens sunt variate, pornind de la simple prejudecăți, spre exemplu, atitudinea UDMR, care a declarat că formațiunea sa nu va lua parte la discuțiile cu noul premier desemnat "deoarece este o întâlnire lipsită de conținut", ajungându-se până la motive penibile, care nu fac decât să prelungească starea de incertitudine și haos continuu, în speță, poziția PSD, care a declarat că nu va participa la această întâlnire întrucât "nu se mai vrea participarea la acest circ".

Să nu uităm, de asemenea, poziția persuasivă și atitudinea defensivă și insistentă a membrilor PSD, PNL și UDMR în raport cu numirea în funcția de prim-ministru a domnului Klaus Iohannis, motivând competența desăvârșită și caracterul de bun gospodar al acestuia.

Stimați colegi, nu aveți convingerea că domnul Liviu Negoiță ar putea fi un prim-ministru la fel de bun gospodar, responsabil, calculat și competent ca și stimabilul domn Klaus Iohannis? De ce domnul Liviu Negoiță să nu se bucure de sprijinul și suportul nostru? De ce să acționăm mânați de prejudecăți și impulsuri de moment?

Dragi colegi, în condițiile în care membrii PSD, PNL și UDMR susțin prin vorbe ideea unui guvern stabil, pregătit să înfrunte "furtuna de pe mare" prin fapte, membrii PSD au decis ca prin proceduri parlamentare să determine ca votul asupra învestirii Cabinetului Negoiță să nu fie acordat înaintea alegerilor prezidențiale.

În acest sens, ipocrizia acestora, precum și penibila și vădita disproporție dintre vorbe și fapte nu face decât să confirme o demagogie prost și ieftin mascată, care nu poate genera decât o puternică stare de convalescență de care România se apropie cu pași mari și repezi.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Colegii PSD și PNL vor în vacanță!;

Domnul Petru Movilă:

"Colegii PSD și PNL vor în vacanță!"

Nu îmi pot explica altfel declarația dată de unii șefi ai celor două partide prin care sugerează birourilor permanente ale celor Camere ale Parlamentului să nu se reunească pentru votarea Guvernului propus de premierul desemnat Liviu Negoiță.

Domnilor colegi, ne aflăm la un pas de un dezastru economico-financiar și dumneavoastră vă arde de vacanță! A nu vota Guvernul echivalează cu o sinucidere socială. Ce fel de partid social democrat este PSD dacă nu dorește respectarea legislației? Ce fel de partid cu valențe liberale este PNL dacă nu dorește sprijinirea economiei și a afacerilor? Pentru că, într-un final, asta înseamnă votul de încredere dat unui Guvern în situația de criză în care se află România. Tergiversarea procedurilor de vot pentru Cabinetul Negoiță este un gest politic împotriva Constituției. Să fi ajuns oare Parlamentului României la cheremul PSD și PNL?

Mă uit la colegii din PSD. În urmă cu ceva timp, au desființat Guvernul care a propus legea responsabilității financiare. O dată cu începerea campaniei electorale, au devenit foarte interesați de această lege. Dacă vreți să arătați electoratului că vă pasă cu adevărat, atunci votați cabinetul Negoiță, domnilor.

Colegii PNL au început să împroaște cu noroi în români. Da, domnilor, în acei români care l-au votat președinte pe Traian Băsescu. A-i categorisi pe aceștia ca fiind alcoolici, țigani sau prostituate înseamnă a împroșca cu noroi milioane de români. Ați mai încercat odată să nu țineți cont de părerea electoratului, atunci când ați dorit să înlăturați președintele țării, și majoritatea zdrobitoare v-a dat peste nas. Chiar membri și simpatizanți PNL au acordat votul de încredere președintelui Băsescu. Acum îi etichetați și pe aceștia ca fiind țigani și alcoolici. Propriul electorat! De ce vă este frică, domnilor? De faptul că o parte dintre dumneavoastră vor vota pro Cabinetul Negoiță?

Este singurul gest care denotă o adevărată maturitate politică, lucru ce nu poate fi cerut oricui.

Știți cât costă România jocul pe care îl faceți voi, cei din coaliția Grivco? Mai mult decât poate îndura simplul cetățean. Sau poate că asta doriți. Haos și dezordine.

În fața lumii ne-am pierdut oricum credibilitatea. Majoritatea celor prezenți aici mai au puțin și o vor pierde și pe cea din ochii propriului electorat. Poate că totuși PSD și PNL au dreptate, poate că totuși trebuie să luăm o vacanță și să ne prezentăm în fața alegătorilor din nou, dar într-o formulă mai restrânsă, doar 300 dintre noi.

  Daniela Popa - evocare prilejuită de marcarea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului;

Doamna Daniela Popa:

"20 de ani de la căderea Zidului Berlinului"

Prin declarația politică de astăzi doresc să evoc evenimentele petrecute acum 20 de ani, la 9 noiembrie 1989, în Berlin. Căderea zidului ce despărțea Berlinul de Est de cel de Vest a fost nu doar momentul care marca încheierea unei ere și un pas spre unificarea Germaniei, ci a fost și momentul în care țările din Europa aflată sub influența URSS au înțeles că a venit timpul înlăturării regimurilor comuniste.

Și acum, după 20 de ani, când derulăm firul evenimentelor din seara zilei de 9 noiembrie, ne dăm seama ce momente unice și pline de emoție am trăit atunci. Ironia face că totul a pornit de la o gafă a autorităților est-germane. La ora 6:53 p.m. ora locală, ministrul est-german al propagandei, Günter Schabowski, anunța că s-a luat hotărârea de a permite est-berlinezilor să viziteze Germania Occidentală, neoferind mai multe detalii cu privire la metodologia de aplicare a acestei noi legi. Întrebat fiind de către un reporter de când intră în vigoare această lege, șovăind și oarecum nepregătit, ministrul răspunde: "După câte știu eu, intră în vigoare imediat, chiar acum". În realitate, ordinul era că accesul era permis pe baza unei vize. Însă, în scurt timp, zeci de est-berlinezi s-au prezentat la punctele de control, dorind să intre în Berlinul de Vest. Grănicerii erau și ei nedumeriți. Neștiind cum se aplică legea, nereușind să afle mai multe de la superiorii lor și numărul cetățenilor adunați la graniță fiind tot mai mare, au lăsat mulțimea să treacă.

Vest-berlinezii i-au primit pe vecinii și frații lor din Est într-o atmosferă euforică. Deși demolarea oficială a început pe 13 iunie 1990 și s-a terminat în noiembrie 1991, ziua de 9 noiembrie este sărbătorită ca zi a Căderii Zidului Berlinului. Astăzi putem vedea imaginile reluate de sute de ori de televiziunile de atunci: berlinezii dansând fericiți pe coama zidului, la Poarta Brandenburg, strigând din toate puterile "Die Mauer ist Weg!" (Zidul a dispărut).

Zidul Berlinului a fost un simbol al graniței dintre două lumi, al separației dintre economia de piață și economia centralizată, dintre libertate și constrângere, dintre regim totalitar și democrație. Ceea ce s-a petrecut de-a lungul anului 1989 în țările din Europa Centrală și de Est a fost doar începutul.

Au trecut 20 de ani, adică o generație. Pentru cei care astăzi sunt în jurul acestei vârste valorile europene și euro-atlantice sunt un dat natural. Piața liberă europeană, drepturile și libertățile cetățenești de care ne bucurăm acum erau pe atunci doar un vis. După 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului s-au schimbat multe în Europa și în lume. După 20 de ani, țări din Europa Centrală și de Est sunt membre ale Uniunii Europene și NATO. Prăbușirea Zidului Berlinului a marcat începutul unei Europe, așa cum este ea astăzi: un spațiu al unității, egalității, libertății și solidarității.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică: Băsescu sabotează sistematic politica externă a României;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Băsescu sabotează sistematic politica externă a României"

Iată că istoria diplomației românești se repetă, iar toate gafele au un numitor comun: Traian Băsescu. În urmă cu numai o lună, Băsescu s-a încăpățânat să nu trimită UE decât o nominalizare pentru funcția de comisar european, spulberând, astfel, șansele ca România să primească mandatul comisariatului pentru agricultură. Acum, UE ne supune unui nou test: suntem sau nu în stare să lăsăm deoparte zâzania politică și să susținem un om competent pentru o funcție extrem de influentă în Europa? Este vorba despre Adrian Severin, care este luat în calcul pentru postul de înalt reprezentant pentru politică externă, vicepreședinte al Comisiei Europene și președinte al Consiliului pentru Afaceri Europene.

Băsescu se comportă în continuare ca un vampir politic, iar nicidecum ca un președinte încă în funcție. E tot mai clar că în momentul de față România nu e condusă de un președinte, ci de un candidat disperat. În momentul în care noutăți de asemenea anvergură privind politica externă sunt anunțate de către domnul Geoană, există două variante pentru care Băsescu se face că plouă: fie a uitat că un președinte trebuie să fie interesat de aceste lucruri, fie este atât de înveninat împotriva contracandidatului său, Mircea Geoană, încât e dispus să lipsească România și de această șansă.

Faptele vorbesc de la sine: până acum, nici Băsescu, nici guvernul său nu au clintit vreun deget pentru a-l susține pe Severin. Și nici nu o vor face, căci nu au cum să câștige voturi din asta. Ar trebui să le crape obrazul de rușine, dar obrazul lui Băsescu s-a tot îngroșat în ultima vreme.

  Manuela Mitrea - despre Ziua internațională de luptă împotriva rasismului și antisemitismului;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internațională de luptă împotriva rasismului și antisemitismului"

MOTTO
"România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială"- art.4 alin.(2) din Constituția României.

În fiecare an, pe 9 noiembrie, este marcată Ziua Internațională de Luptă împotriva rasismului și antisemitismului, în amintirea victimelor "Nopții de cristal".O noapte ce a întunecat istoria omeniriiprin violențele la care s-au dedat naziștii: peste 7.000 de magazine au fost atacate și distruse, aproximativ 200 de sinagogi arse, peste 30.000 de evrei arestațiși trimișiîn taberele de concentrare.O noapte ce este văzută ca începutul simbolic al Holocaustului.

Nu doresc să fac o trecere în revistă a acelor fapte și să dezgrop acele orori petrecute în anii '30 - '40 ai secolului XX, în toată Europa, aș vrea doar să nu uităm și să nu stăm liniștiți că nu se vor repeta, pentru că sămânța rasismului n-a dispărut.Din păcate, chiar și astăzi putem vedea, de exemplu, manifestări antițigănești în Europa anului 2009, inclusiv în România. N-ar trebui să uităm nici manifestările rasiste și xenofobe din Italia, îndreptate împotriva cetățenilor de origine rromă și a românilor.

Toate aceste semnale ne indică faptul că pericolul rasismului n-a dispărut, iar criza economică ar putea să-l accentueze, alături de xenofobie.

Avem legi care incriminează rasismul, discriminarea, xenofobia,antisemitismul, dar nu este suficient, trebuie să facem mai mult, trebuie să promovăm respectul față de cel de lângă noi, trebuie să promovăm toleranța! Pentru că "Rasismul este cea mai gravă amenințare adresată unui om de către alt om - un maxim de ură cu un minim de motivație", după cum spunea A.J. Heschel.

  Liviu-Bogdan Ciucă - despre Reforma finanțării sistemului sanitar;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reforma finanțării sistemului sanitar "

Sistemul public de sănătate prezintă, în forma actuală, multiple disfuncționalități, dar principala problemă o reprezintă resursele insuficiente alocate de stat, deoarece cele 4,5% procente din p.i.b. alocate sănătății sunt insuficiente și nu contribuie la îmbunătățirea calității actului medical pentru cei 22 de milioane de beneficiari. Constatăm că, datorită deficitului de finanțare, sistemul de asigurări sociale de sănătate nu reușește să-și îndeplinească scopul pentru care a fost creat, mulți dintre cei care plătesc la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate ajung să nu mai poată beneficia de servicii medicale atunci când au nevoie de ele.

Principalele măsuri care trebuie luate pentru eficientizarea finanțării sistemului sanitar consider că trebuie să fie creșterea numărului de contribuabili la bugetul asigurărilor sociale de sănătate și a surselor de alimentare a acestui buget, precum și calcularea contribuției în funcție de venituri. Consider necesară introducerea unui mecanism prin care să poată fi colectată o parte din contribuția plătită de românii care lucrează în străinătate la fondurile de asigurări de sănătate din statele de destinație. La ora actuală, avem un număr considerabil de români care lucrează în străinătate, dar care și-au lăsat cea mai mare parte din membrii familiei în România, aceștia din urmă beneficiind de servicii medicale deseori fără a fi asigurați - în felul acesta, românii plecați la muncă în străinătate nu mai sunt solidari cu cei pe care i-au lăsat în țară, ei contribuind la sistemele de asigurări sociale din statele de destinație.

O problemă majoră a Fondului de Asigurări Sociale de Sănătate o constituie numărul mic de contribuabili dublat de numărul mare de beneficiari - în acest context, existența scutirilor la plata contribuției la Fond afectează în mod considerabil posibilitățile de furnizare a serviciilor medicale pentru asigurați și, totodată, încalcă principiului solidarității. Considerăm că pentru o bună funcționare a sistemului nu trebuie să fie introduse scutiri de plată a contribuției de asigurat la Fond, fără ca plata contribuției pentru cei scutiți să fie suportată din alte surse, inclusiv de la bugetul statului. Dacă statul dorește protecție socială, trebuie să o facă din alte fonduri decât cele ale bugetului asigurărilor sociale de sănătate - formula actuală limitează cantitatea și calitatea serviciilor medicale de care pot beneficia cei care plătesc contribuții la acest buget. Spre exemplu, contravaloarea serviciilor medicale acordate în cadrul pachetului minimal de servicii medicale trebuie să fie suportată de la bugetul de stat sau de la bugetul asigurărilor sociale, ea constituind o măsură de protecție socială.

Consider necesară și recuperarea, de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a tuturor costurilor aferente serviciilor medicale acordate victimelor în cazurile de accidente rutiere sau de agresiune. Spre exemplu, deși legislația specifică asigurărilor auto obligatorii prevede acoperirea costurilor tratării și despăgubirii victimelor accidentelor rutiere, acestea intrând în prețul polițelor, nu există o procedură de încasare de către Casă, sau de către unitățile sanitare, a contravalorii serviciilor medicale acordate victimelor de la asiguratori, ceea ce aduce o pagubă considerabilă bugetului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Trebuie identificate urgent soluții complementare de finanțare a sistemului public de asigurări de sănătate, înainte ca acesta să intre oficial în moarte clinică, dar cum de la ministerul de resort, condus de un ministru interimar, soluțiile se lasă așteptate sau nu există, probabil că finalitatea imediată va fi greu de acceptat de către noi toți.

  Ion Dumitru - declarație politică: Avertismentele care trebuie să ne trezească la realitate;

Domnul Ion Dumitru:

"Avertismente care trebuie să ne trezească la realitate"

Fermierii și populația sunt puternic afectați, și nu de puține ori "tragic" afectați, de folosirea în necunoștință de cauză a pesticidelor. Problema este cu adevărat gravă după apariția și "aplicarea" Legii fondului funciar nr.18/1991 și apariția a peste 5 milioane de proprietari de teren și circa 5,3 milioane de gospodării individuale care își au proprietățile dispersate în circa 40 milioane de parcele.

Experiența utilizării produselor de uz fitosanitar este redusă sau chiar nu există la noi. Se apreciază că peste 50% dintre fermieri, lucrători agricoli (populație rurală, în general) prezintă simptome de intoxicație în timpul tratamentelor cu pesticide. Anual mor câteva sute de persoane prin otrăvire cu pesticide (oamenii, în acest caz, nu mor, ci se omoară).

S-a generalizat practica combaterii bolilor și dăunătorilor stropind manual culturile. Pericolul la care se expun cei care manipulează pesticidele este în continuă creștere, chiar dacă acestea afectează mediul ambiant într-o mai mică măsură.

Populația duce lipsă de informații în legătură cu situația unor reziduuri în produsele vegetale și animale (practic, din acest punct de vedere, nu avem un schimb de informații) și a altor substanțe nocive în alimente, în apă și sol.

În lume sunt multe "bombe cu ceas", după expresia folosită de FAO, sau numeroase "bombe ecologice", "mine" sau "grenade" ecologice, care pot oricând declanșa adevărate catastrofe ecologice, fără nicio exagerare.

După un studiu FAO, în țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, în care se utilizează 20% din consumul total de pesticide, sunt acumulate și stocate circa 70-75% din pesticidele perimate. Cantitatea se ridică la peste 150.000 tone.

Această tragedie a mediului este rezultatul direct al deceniilor de proastă gestiune și de evaluare greșită a producerii, depozitării, comercializării și utilizării acestora, gestionarea necorespunzătoare a stocurilor și aprovizionării, precum și urmărirea pe orice cale a profitului din partea vânzătorilor.

Experții estimează că ar fi nevoie de peste 600 milioane de euro pentru distrugerea și neutralizarea lor. Dar care este dimensiunea răului pe care-l produc, nimeni nu poate răspunde cu aproximație.

Închei trăgând un semnal de alarmă, declarând că protecția sănătății omului începe cu sănătatea agriculturii, cu fitomedicină și în cadrul acesteia, cu utilizarea judicioasă a pesticidelor.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Veniți la vot ca să votați!;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Veniți la vot ca să votați!"

Văd peste tot, în ultima vreme, inclusiv pe Internet, un îndemn pentru populație la a desena un zero barat pe buletinul de vot, ca vot de blam dat clasei politice și fiecare pagină este împânzită de fotografiile celor mai cunoscuți analiști politici și oameni de media, ca și cum aceștia ar fi precursorii acestei idei bolnave. Sunt sigur că nu este așa.

Cel mai simplu mi-ar fi să spun că simțul civic al oricărui cetățean cere imperios participarea la vot, ca membru al societății. Asta ar fi fost suficient într-o societate așezată, în care populația cerne informațiile primite cu ajutorul discernământului. Dar nu este acesta cazul României, din păcate.

Una din motivații la un asemenea îndemn este: "toți fură", ceea ce omul de pe stradă preia ca atare și transformă în "toți fac pentru ei, nu pentru mine" sau "m-am săturat, niciunul nu e bun, nu votez, nu mă interesează."

Există și "n-am pe cine alege". Nu este adevărat! Nu fură toți! Unii fură vânzând România în străinătate și încasând ei banii, de parcă era proprietatea lor, alții fură ca-n codru distrugând toată infrastructura cu ura care i-a hrănit și pe bunicii, tații, unchii lor sosiți pe tancurile rusești în țară, alții fură pentru ei mult și mai și încearcă să facă câte ceva. Când n-ai ce alege, alegi pe cel care îți inspiră încredere. Și înainte de a alege, stingi televizorul, arunci ziarele și începi să judeci.

Ar fi timpul să ne deșteptăm. Vina că nu avem pe cine vota ne aparține și este mai veche, dar nu se rezolvă nicidecum cu votul de blam, asta ar fi ultima catastrofă pe care am putea să o mai facem. Să nu putem răspunde Da sau Nu la referendum? De ce să nu avem o opinie? Votul de blam este sinonim cu autogolul, este doar contra noastră. Suntem unde suntem din vina noastră, pentru că aproape mereu am votat greșit. Vina trebuie asumată, abia apoi putem merge mai departe.

De aceea greșelile trebuie să fie asumate și apoi să începem să votăm deștept, devenind deștepți de data asta. Cui folosește votul de blam? Unui grup restrâns de oameni, cărora oricum nu le pasă de România nici cât negru sub unghie. Pe Internet se spune că suntem o forță de 80% și putem schimba lucrurile. Da suntem, dacă votăm! Fiecare votează cum îi dictează conștiința proprie și cum dorește, dar votează și aici este începutul schimbării.

Acum câteva zile la ușa mea au sunat două femei, care fără să zică cine sunt, pe cine reprezintă sau din ce asociație fac parte, doreau să știe dacă voi merge la referendum, cum voi vota și dacă consider că acest referendum este o fraudă electorală a președintelui. Aceste practici sunt vechi de pe vremea cu "votați soarele". Scenarii vechi, străvezii, dar care, din păcate, uneori au prins și iată, am ajuns în prăpastie. Dar ce am făcut, putem să și desfacem, depinde de noi să ieșim din râpă.... Mergând la vot!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Suntem urmașii lui Traian sau ai lui Traian Băsescu?;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Suntem urmașii lui Traian sau ai lui Traian Băsescu?"

În cadrul unui festival local la Cavadinești, județul Galați, din data de 25 octombrie 2009, în fața a aproximativ 300 de persoane, după ce artistul Gheorghe Turda a interpretat piesa "Noi suntem români", doamna Elena Udrea a declarat următoarele: " Așa este. Noi suntem urmașii lui Traian, ai lui Traian Basescu".

Această afirmație este o ofensă la adresa istoriei noastre și a identității noastre naționale și implicit acest lucru dovedește că domnia sa și-a pierdut simțul realității și trăiește prin Traian Băsescu.

Doamna ministru Elena Udrea ar trebui să nu facă declarații, mai ales în acest fel. Cetățenii de rând ar trebui întrebați cu privire la activitatea Ministerului Turismului, timp de 9 luni de existență, dacă lor li se pare că s-a mișcat ceva în această zonă. O instituție cu un buget atât de mare ar fi putut schimba ceva în acest timp într-un domeniu aflat încă într-un stadiu incipient în România.

Această abordare mă duce cu gândul la regimul comunist, în care liderul era ridicat la rangul de conducător suprem cu puteri absolute, singurul care putea salva țara de inamicii poporului. Drept dovadă, unul din sloganurile campaniei de promovare a referendumului pentru Parlamentul unicameral este "De ce le e frică, nu scapă".

Putem observa frica lui Traian Băsescu de a-și pierde următorul mandat la Cotroceni și totodată de a mai avea alături oameni devotați ca Elena Udrea.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Bolnavii, discriminați după vârstă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Bolnavii, discriminați după vârstă"

Criza economică îi afectează foarte serios și pe bolnavi, iar dacă au peste 60 de ani, șansele la un posibil tratament sunt reduse la zero. Astfel, prin Ordinul nr.1352/2009, ministrul interimar al sănătății, Adriean Videanu a decis modificarea și completarea unui ordin vechi al instituției pe care acum o conduce (50/2004) - referitor la metodologia de trimitere a unor bolnavi în străinătate. Documentul, publicat în Monitorul Oficial nr.742/2 noiembrie 2009, stabilește o prioritate pe puncte pentru solicitările de finanțare a tratamentelor în străinătate, în cazul în care fondurile stabilite lunar cu această destinație sunt depășite. Conform acestui ordin, dacă un bolnav are 60 de ani, practic nu se mai poate trata în străinătate, pierzând puncte valoroase din cauza vârstei. Pe de altă parte, în negocierile cu Fondul Monetar Internațional și în proiectul de lege a pensiilor, vârsta de pensionare va fi de 65 de ani.

Dacă într-o lună nu mai sunt bani pentru tratamente în străinătate (situație întâlnită extrem de des, iar aceste tratamente în străinătate sunt recomandate atunci când în România nu se pot realiza), comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătății aprobă finanțarea respectivului tratament în străinătate, pe baza unor criterii de prioritate.

Ce este mai grav, o reprezintă discriminarea pe care Ministerul Sănătății o face atunci când, după criterii medicale, include un punctaj legat de vârstele posibililor beneficiari ai tratamentelor în străinătate. Astfel, bolnavii tineri - 0-26 de ani - pot obține un punctaj maxim, cei între 27 și 60 de ani - 5 puncte, iar nefericiții bolnavi de peste 60 de ani - obțin zero puncte.

Iar ca un criteriu suplimentar, după stabilirea punctajului total final, vine costul estimat al tratamentului solicitat. Cu cât acesta este mai mic - sub 25.000 de lei - se obțin mai multe puncte - respectiv 20. Dacă sunt necesari 25.000-50.000 de lei - se obțin 15 puncte, pentru 50.000-75.000 de lei -10 puncte, pentru 75.000-100.000 de lei - 5 puncte, iar pentru un tratament de peste 100.000 de lei (puțin peste 23.000 de euro) - nu se acordă niciun punct. Însă bolnavii pot recupera puncte dacă perioada de timp care a trecut de la data înregistrării solicitării este mai mare de un an - pentru care primesc 20 de puncte, în condițiile în care, dacă cererea este depusă de mai puțin de o lună - bolnavul nu primește niciun punct.

E discriminatoriu. Trebuie să se țină cont doar de urgența medicală. Pentru că un bolnav care necesită urgent tratament în străinătate poate pierde la calificarea dosarului, pentru că tratamentul lui este prea scump, de prea puțin timp în așteptare sau are vârsta prea înaintată. Cei care au întocmit documentul au reușit să introducă criterii nemedicale atunci când se vorbește despre sănătate și viața bolnavilor. Ei amestecă grâul cu porumbul și nu e bine.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Noul premier;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Noul premier"

Traian Băsescu s-a sfătuit cu propria conștiința și a desemnat un nou premier. Noi, ceilalți, care formăm majoritatea parlamentară nu mai contăm, nu mai existăm. Fiind incapabil să își argumenteze refuzul de a-l accepta pe Klaus Iohannis, l-a desemnat pe Liviu Negoiță drept premier, făcând astfel un gest care îi asigură ieșirea de pe scena politică. A anulat orice șansă de a avea un guvern stabil până la alegerile prezidențiale.

Traian Băsescu și-a argumentat alegerea prin faptul că edilul sectorului 3 corespunde exigențelor noii majorități, este un bun gospodar și a câștigat alegerile locale cu peste 80%.

Vă reamintesc că la alegerile locale din iunie 2008, Klaus Iohannis a fost ales primar al Sibiului cu 83,26% iar Liviu Negoiță, primar al sectorului 3, cu 79,05%. Unde este diferența?

Astfel, președintele încalcă din nou regula de aur a democrației - aceea a majorității parlamentare. A demonstrat că nu îi pasă de destinul României și a decis să prelungească criza în aceeași zi în care FMI a anunțat că nu mai eliberează a doua tranșă.

Președintele dorește să păstreze Guvernul interimar până la alegeri. Ceea ce face Traian Băsescu e un joc de cărți. Se joacă cu destinul țării, cu destinele milioanelor de români.

Am sperat cu toții într-o soluție rațională prin numirea unui premier acceptat de majoritatea parlamentară. Numirea unui premier din PD-L ne dovedește din nou izolarea politică în care se găsesc Traian Băsescu și democrat-liberalii.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Performanțele sportivilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Performanțele sportivilor"

Sporturile cu tradiție din România și care au înregistrat numeroase performanțe - gimnastica, handbalul, scrima, canotajul, boxul, halterele, atletismul - au amorțit în ultimii ani. Ce se mai poate face pentru a salva aceste sporturi în țara noastră? Motivația și sănătatea sunt două "arme" cu care sportivii români se luptă în prezent, lipsa acestora ducând la scăderea performanțelor.

Nu mai avem nici cu cine și nici cu ce. Numărul sportivilor legitimați variază de la an la an, însă nu ne mai putem mândri cu cele câteva mii de sportivi ca acum 10-15 ani. România se confruntă cu grave probleme de selecție, unde numărul este din ce în ce mai restrâns.

Îngrijorător este nu doar numărul din ce în ce mai scăzut din care trebuie să se facă selecția pentru loturile naționale, ci și vârsta din ce în ce mai mică a sportivilor care renunță la activitatea competițională. Consumul fizic și psihic este foarte mare. Probabil că tocmai de la acest aspect trebuie pornită reconstrucția.

Mai ales că acum situația a devenit de-a dreptul dramatică. Există sportivi care nu prind nici măcar o ediție la Jocurile Olimpice din cauză că se accidentează sau renunță în ciclul preolimpic.

Ar fi timpul să se adopte o altă tactică. Să lăsăm performanțele sportive să crească în mod natural, doar așa vom putea avea o echipe performante.

  Vasile Mocanu - despre Probleme grave în sistemul sanitar;

Domnul Vasile Mocanu:

"Probleme grave în sistemul sanitar"

Iașiul a devenit orașul cel mai afectat de noua gripă. În fiecare zi, sunt confirmate noi și noi cazuri de persoane infectate cu virusul H1N1, iar tot mai multe spații de utilitate publică intră în carantină. În ultimele zile, mai multe săli de clasă de la diferite școli din județul Iași au fost închise pentru a fi decontaminate, după ce au fost semnalate îmbolnăviri repetate în rândul elevilor. De asemenea, și procurorii ieșeni au luat decizia de a suspenda activitatea la toate unitățile de Parchet din județ, pe o perioadă de trei săptămâni.

Cu toate că, din fericire, nu am înregistrat până acum decât două cazuri grave, situația din județul Iași este delicată și trebuie tratată cu toată atenția.

Culmea este că, în acest context, în care este nevoie de o atât de mare grijă acordată populației de către personalul medical, Ministerul Sănătății continuă să-și bată joc de salariații din sistemul sanitar. Doar cu o zi în urmă, cadrele medicale de la unitățile de primire urgență din spitalele ieșene au declanșat un protest spontan. Motivul: întârzierile înregistrate la plata drepturilor salariale. Astfel, la Spitalul Sfântul Spiridon, circa 50 de persoane au protestat în curtea unității sanitare, iar la Spitalul de Urgențe Sfântul Ioan, alte 20 de cadre medicale au reproșat actualei guvernări întârzierile salariale.

Ne alăturăm și noi protestului acestor slujitori întru sănătatea populației și cerem ministerului de profil să-și îndeplinească menirea pentru care există. Cu Sănătatea nu ai voie să te joci!

  Costică Macaleți - declarație politică: Falimentul generalizat și prăbușirea nivelului de trai - județul Botoșani, codaș al dezvoltării;

Domnul Costică Macaleți:

"Falimentul generalizat și prăbușirea nivelului de trai - județul Botoșani, codaș al dezvoltării"

Declarația mea politică de azi se referă la starea deosebit de gravă în care se găsește România. Conform reprezentanților UGIR-1903, aproximativ 50.000 de firme vor da faliment până la jumătatea lunii martie anul viitor, iar România se poate aștepta la încă 100.000 de șomeri în următoarele două luni.

La începutul acestei luni, Comisia Europeană anticipa că rata șomajului din România va crește semnificativ în acest an până la 9%, de la 5,8% în 2008, urmată de o reducere ușoară în 2010 până la 8,7%, potrivit prognozei de toamnă. În prognoza de primăvară, Comisia se aștepta ca rata șomajului să crească doar până la 8% în 2009 și să scadă ușor la 7,7% în 2010, datele fiind centralizate după metodologia Biroului Internațional al Muncii (BIM).

În același timp, Comisia Națională de Prognoză (CNP) estimează pentru acest an o rată a șomajului de 7,6%, care ar urma să scadă până la 6,2% în 2010, după standardele românești. După criteriile BIM însă, CNP anticipează o rată a șomajului de 8,4% în 2009 și de 7,7% în 2010.

Așadar asistăm la o scădere dramatică a nivelului de trai al românilor sub "înaltul patronaj" al președintelui Traian Băsescu care le promitea cetățenilor României că vor trăi bine!

Sunt parlamentar de Botoșani și vreau în continuare să mă refer la locurile și mai ales la oamenii pe care am onoarea să-i reprezint în Camera Deputaților. Conform unui top realizat de revista "Capital", Botoșaniul a fost catalogat unul dintre cele mai puțin locuibile municipii din România după criterii ca economie, educație, piața muncii, infrastructură sau turism, ocupând penultimul loc din cele 43 de orașe luate în calcul.

Județul nostru este sancționat din punct de vedere economic, infrastructura fiind un obstacol în realizarea unor investiții considerabile și dezvoltarea comerțului cu alte zone. Acest lucru atrage după sine lipsa locurilor de muncă, nivelul scăzut al salariilor și rata ridicată a șomajului. Statisticile arată că județul are cei mai puțini salariați și cel mai mic salariu mediu din regiunea Moldovei. Mai exact, la nivelul județului sunt înregistrați 55.318 salariați care încasează un salariu mediu de 982 de lei lunar, în timp ce rata șomajului a ajuns la 5,8%, 9.228 de botoșăneni neavând loc de muncă.

Un alt capitol unde județul a fost penalizat a fost cel al educației, unde criteriul luat în calcul a fost sistemul de învățământ superior. La nivel local sunt prezente doar trei filiale ale unor universități particulare ce practică învățământ la distanță și o singură filială a unei facultăți de stat. Nici la turism județul nu stă mai bine, datele statistice arătând că indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în județ a fost de 24,7%, iar cele mai multe vizite ale persoanelor domiciliate în alte părți au fost făcute în interes de serviciu.

Oare asta înseamnă că trăim mai bine? Oare asta înseamnă că trebuie să perpetuăm dezastrul în care ne-a adus președintele-jucător? Nu, oameni buni! Înseamnă că trebuie să spunem nu unui astfel de om, să spunem nu portocalizării generalizate și coborâte până la nivelul ultimului portar de școală generală! E vremea să reușim împreună! E vremea pentru Mircea Geoană - președinte!

  Cătălin Cherecheș - declarație politică despre nevoia de legislație a ariilor protejate;

Domnul Cătălin Cherecheș:

Declarație politică despre nevoia de legislație a ariilor protejate.

La aproape trei ani de la integrarea în Uniunea Europeană, față de care ne-am angajat că vom lua toate măsurile necesare pentru zonele protejate, situația acestora ridică mari semne de întrebare pentru Uniunea Europeană. Este și motivul pentru care am adresat Ministerului Mediului în câteva rânduri interpelări. Fiindcă mie nu-mi este indiferent ce se întâmplă cu ariile protejate. Cu atât mai mult cu cât, deși Maramureșul se confruntă cu o poluare istorică, o mare parte din suprafața sa este protejată prin lege.

Numai că legislația, doamnelor și domnilor colegi, lasă de dorit. Asta mă și determină să vă reamintesc câteva lucruri: din cele 1.377 de arii protejate din România (între care 381 de situri Natura 2000), niciuna nu are un plan de management aprobat; 75% din ariile protejate nu au un administrator; pentru 226 din custozi expiră de drept convențiile de custodie pentru 2009, din cauza unui vid legislativ; administrațiile parcurilor naționale nu au fonduri pentru cheltuielile administrative; Agenția Națională de Arii Protejate a fost desființată înainte să își înceapă activitatea; de un an de zile, Administrația Fondului de Mediu nu mai susține financiar proiectele custozilor.

Și ca și când toate aceste realități nu sunt suficiente, ministrul interimar al mediului s-a trezit să treacă la Garda de Mediu o parte dintre angajații APM. O măsură aberantă, spun ecologiștii.

Citim pe site-ul Gărzii Naționale de Mediu că are ca prioritate întărirea capacității instituționale de inspecție și control în sensul creșterii numărului de comisari, motivând îngrijorarea Uniunii Europene cu privire la declinul continuu al biodiversității în Europa. Uitând că în realitate, Agențiile de Mediu sunt responsabile pentru elaborarea și transmitere către instituțiile europene (CE, Eurostat, Agenția Europeană de Mediu) a tuturor rapoartelor din partea României pentru actele normative care intră în domeniul lor de competență (deșeuri, substanțe chimice, schimbări climatice, biodiversitate etc.), respectiv a protocoalelor și a convențiilor internaționale.

Ce dorește să verifice Garda de Mediu, instituție cu atribuțiuni de control, când nu există un regulament sau un plan de management aprobat, care să prevadă restricțiile specifice fiecărei zone?

România deține parcuri naturale, parcuri naționale, Biosfera Deltei Dunării, arii protejate. Dar ce folos dacă nu știm să le administrăm, nu există cadrul instituțional în care aceste arii să fie coordonate? Și oricare ar fi cadrul, el trebuie să definească regulile. E limpede că trebuie un regulament și un organism, public sau privat, care să administreze aria respectivă, să aibă grijă de planul de management.

Fiindcă altfel se întâmplă ca în exemplul pe care o să-1 dau, și de la care a și pornit această declarație. Este vorba despre Rezervația Defileul Lăpușului din Maramureș, una dintre cele mai spectaculoase zone ale României și mai aproape de starea naturală. S-a constituit ca arie protejată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea III - zone protejate, poziția 2583.

Este superfluu să vă spun că scopul instituirii rezervației este cel de conservare a habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, diversității biologice. Aflu că recent, una dintre primăriile care administrează zona, cea din Șomcuta Mare, a eliberat certificat de urbanism unei firme italiene pentru construcția de hidrocentrale chiar în Defileul Lăpușului.

Iată de ce este nevoie urgentă de legislație coerentă pentru ariile protejate. Altfel, România este sancționată, pe de o parte, de către Uniunea Europeană, cu sume mari de bani, iar pe de alta, pierde ce are mai frumos din punct de vedere al naturii și biodiversității.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Actuala politică și cultura ei politică;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Actuala putere și cultura ei politică"

Cultura politică nu presupune numai educație politică. Ea presupune, în primul rând, o educație în general și cunoștințe suficiente în toate domeniile de activitate.

În al doilea rând, cultura politică se bazează pe o puternică educație și cultură economică. Să nu uităm că majoritatea deciziilor politice pe care trebuie să le ia un politician la putere sunt de natură economică. Economicul și politicul sunt strâns legate între ele.

În al treilea rând, presupune și o educație diplomatică. România n-ar trebui să fie o țară izolată dacă actualii politicieni de la putere ar fi în măsură să elaboreze "forma și conținutul modului de a se prezenta în străinătate" în fața politicienilor consacrați ai lumii.

Atât forma cât și conținutul prezentării României în străinătate trebuie bine și inteligent construite. Inteligența politică și diplomatică nu poate să existe în afara culturii politice.

Așadar, de cinci ani de zile, indicatorii economici ai României scad în disperare, negăsindu-se nicio decizie politică care să oprească acest fenomen, să-l stabilizeze și apoi să determine economia românească la creștere și dezvoltare.

Orice economie are nevoie de acea decizie politică ce să conducă la reguli simple și clare, și nu la dictatură și birocrație anarhică.

Din păcate, cei care au ajuns în postura să ia deciziile politice ale "degradării României", în tranziția de 5 ani, nu numai că au dat dovadă de o totală lipsă de cultură politică, dar s-au dovedit a fi adesea lipsiți de cultură elementară.

Gafele făcute în furtul politic organizat, elaborarea unui limbaj politic agresiv au făcut ca actuala putere să fie văzută de afară ca practicând un barbarism politic primitiv.

De ce România nu poate să treacă de la cădere economică, socială și politică de stabilizare la creștere? Conform ultimelor evoluții, "puterea nu s-a sacrificat deloc în favoarea cetățeanului". Ei, prin vocile autorizate, chiar a președintelui țării și controversatului ministru de finanțe, solicită noi sacrificii aceluiași popor român.

Este clar că actuala gândire politică (PD-L - Băsescu) nu are soluții pentru problemele grele ale țării. Este o prostie politică fără margini să încerci să storci noi biruri, noi bani de acolo de unde știu bine că nu există și, în același timp, să protejezi mafia subterană care te menține la putere.

Toți oamenii serioși știu că există soluții politice care ar putea redresa repede țara, propuse de actuala coaliție din Parlament. Este clar că actuala putere politică nu este compatibilă cu cultura politică. Acest lucru însă nu se vede când ești la putere.

Poporul român are simț politic, a cam văzut cu cine are de a face și se pregătește pentru anul 2010, care va consfinți sau nu catastrofa României, care poate fi produsă de actuala putere.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică A 20-a aniversare a Convenției cu privire la drepturile copilului - o sărbătoare a tuturor copiilor, născuți și nenăscuți;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"A 20-a aniversare a Convenției cu privire la Drepturile Copilului - o sărbătoare a tuturor copiilor, născuți și nenăscuți!"

Peste doar câteva zile, întreaga umanitate va aniversa 20 de ani de la adoptarea, de către Organizația Națiunilor Unite, a Convenției cu privire la Drepturile Copilului, la care țara noastră este parte. S-ar cuveni ca acesta să fie un moment de bucurie și de sărbătorire a celor mai tineri membri ai familiei noastre umane. Din păcate, în România ca și în tot mai multe țări ale lumii, astfel de aniversări sunt umbrite de tristețea pierderii a milioane de copii nenăscuți prin avort, copii pe care legislația internațională ar trebui să îi apere.

Următoarele paragrafe sunt extrase din documente ale Organizației Națiunilor Unite care afirmă și susțin dreptul la viață al tuturor copiilor din lume, fie ei născuți sau nenăscuți, și pe care statul român le încalcă, din păcate, în numele unei false libertăți.

"Copilul, având în vedere lipsa sa de maturitate fizică și mentală, necesită protecție și îngrijiri speciale, inclusiv o protecție juridică adecvată, atât înainte cât și după nașterea sa." (Preambulul Convenției asupra Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989)

"Statele părți recunosc dreptul la viață al fiecărui copil și vor face tot ce le sta în putință pentru a asigura supraviețuirea și dezvoltarea copilului." (Articolul 6 al Convenției asupra Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989)

"Fiecare ființă umană are dreptul inerent la viață. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viață." (Articolul 6.1 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, adoptat de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966)

O sentință de condamnare la moarte [...] nu poate fi executată împotriva unei femei gravide. (Articolul 6.5 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, adoptat de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966)

"Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale." (Articolul 3 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10 decembrie 1948)

"Dreptul la viață al oricărei persoane va fi protejat prin lege." (Articolul 2.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, 1953)

Carta Organizației Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă "încrederea în drepturile fundamentale ale omului și în demnitatea și valoarea persoanei umane". Națiunile care au ratificat aceste documente, dar și altele referitoare la drepturilor omului (spre exemplu, Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale) s-au obligat să recunoască faptul că demnitatea și valoarea înnăscute și drepturile egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane reprezintă baza libertății, dreptății și păcii în lume.

Ființele umane au demnitate și valoare prin ele însele, și nu în funcție de proprietățile sau abilitățile însușite. Fiecare membru al familiei umane este egal în drepturile sale fundamentale (naturale), inclusiv în ce privește primul și cel mai important dintre acestea: dreptul la viață, fără de care niciun alt drept nu este posibil.

Printre acești membri ai familiei umane se numără și copilul nenăscut. Din punct de vedere biologic, nenăscutul (embrion sau făt) este un organism uman distinct, viu și întreg (chiar dacă imatur) - un membru deplin al speciei Homo sapiens, ce are nevoie doar de îngrijire adecvată și de elemente nutritive pentru a se dezvolta, trecând prin toate etapele vieții umane.

Demnitatea este prezentă așadar de la începutul umanității copilului - adică, de la concepție. Declarația Universală a Drepturilor Omului stabilește (prin articolul 3) că "Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale." Iată deci că avortul încalcă aceste drepturi ale copilului.

Declarația Universală a Drepturilor Omului mai afirmă că "Statele părți vor asigura, în toată măsura posibilului, supraviețuirea și dezvoltarea copilului." (art. 6.2.). Supraviețuirea și dezvoltarea în pântecele mamei sunt esențiale pentru dezvoltarea viitoare, fizică, psihică, spirituală, morală, psihologică și socială a copilului. Instrumentele legale menționate mai sus nu fac distincție între localizarea copilului înăuntrul sau în afara uterului; dreptul la dezvoltare trebuie așadar protejat în fiecare etapă a vieții copilului.

Interdicția absolută a uciderii cu intenție a civililor inocenți este un principiu legal și moral susținut la nivel universal. Acest principiu se regăsește în numeroase instrumente legale, atât internaționale, cât și interne. Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice interzice pedepsirea cu moartea a femeilor gravide (art. 6.5). Principalul motiv pentru emiterea acestei dispoziții a fost tocmai salvarea vieții unui copil inocent nenăscut (motiv explicat clar în lucrările pregătitoare ale Pactului citat). Acest precedent trebuie susținut și aplicat în numele fiecărui copil nenăscut, de oriunde, în orice situație.

Uciderea ființelor umane nenăscute este, așadar, o imensă greșeală și nedreptate. Nenăscutul este o persoană ce are drepturi și merită respect, la fel ca oricare alt membru al speciei noastre. Mai mult, deoarece guvernanții au responsabilitatea de a-și proteja poporul de orice rău, avortul la cerere trebuie interzis prin lege.

O dată cu această a 20-a aniversare a Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, doresc să reamintesc clasei politice și societății în ansamblu că avortul nu servește nici copilului, nici mamei. Societatea, comunitatea dețin resurse pentru ca nicio femeie însărcinată să nu mai simtă că avortul este singura sa opțiune.

Doamnelor și domnilor deputați, fac apel la dumneavoastră să ascultați, dacă nu glasul rațiunii, cel puțin cuvintele unui mare om de știință, dr. Jerome Lejeune, Director al Institutului de Genetică al Universității Rene Descartes din Paris, care ni se adresează direct:

"Ca om de știință, sunt gata să mă adresez oricărui parlament din lume: Parlamentari, nu aveți dreptul să ascundeți adevărul de cei care v-au ales! Trebuie să le spuneți oamenilor că ființa umană începe în momentul concepției, altfel tot ceea ce realizați nu se va numi «consens», ci «nonsens», adică o confuzie totală, un refuz al adevărului. Niciun guvern din lume nu are dreptul să renunțe la adevăr, indiferent de faptul că susține sau nu democrația și pluralismul. Oamenilor trebuie să li se ofere doar adevărul și nimic în afară de adevăr. Căci numai adevărul eliberează." (din discursul rostit la conferința "Omul, religia și cultura", Tallin, mai 1993.)

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Ilegitimitatea trecerii ONRC la CCIR;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Ilegitimitatea trecerii ONRC la CCIR!"

Doamnelor și domnilor deputați, doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la o serie de acțiuni și strategii întreprinse într-un acut spirit antidemocratic și manifestat în forul cel mai înalt al democrației. Parlamentul României, și aici mă refer strict la Camera Deputaților, are rolul de a consolida și stabiliza valorile democratice, și nicidecum de a intenta la integritatea democratică a politicilor, fie ele sociale sau economice. În acest sens, doresc să condamn decizia luată de membrii Camerei Deputaților de a vota propunerea legislativă privind modificarea Legii camerelor de comerț și industrie, și transferarea Oficiului National al Registrului Comerțului din subordinea Ministerului de Justiție, la Camera de Comerț. Având suficiente argumente obiective și tehnice, consider această măsură a fi una antidemocratică, neconstituțională (fapt consemnat și de Comisia juridica a Senatului) și care exprimă o nesimțire crasă din partea grupurilor de interese. Pentru a-mi justifica argumentele, doresc să fac apel la o serie de realități și scenarii care aduc implicații multiple pe scena economică din România.

Mai întâi, esența antidemocratică a reglementării este generată tocmai de acțiunea de învestire a mediului de afaceri în subordinea unei organizații profesionale sau, altfel spus, de concesionare a unui serviciu public de interes general de către o organizație privată. Conform legilor unei economii moderne și coerente, statul este singurul actor care are autoritatea și instrumentele necesare de a corecta și a ține în legalitate activitatea agenților economici și a organizațiilor private. Orice activitate economică a persoanelor juridice sau fizice trebuie reglementată și ținută sub controlul unui sistem legal, pe care doar o instituție cu autoritate juridică o poate exercita. Camera de Comerț, neîndeplinind aceste prerogative, nu se poate pronunța decisiv în probleme cu caracter contencios sau alt caracter juridic, și nici nu posedă jurisdicție pentru impunerea unor măsuri în cazuri de ilegalitate a agenților comerciali. Din acest punct de vedere, relația dintre mediul de afaceri și statul român are toate șansele să manifeste disfuncții grave tocmai din cauza diferenței de menire pe care o au cele două servicii, disfuncții care nu încurajează dezvoltarea legitimă a sectorului privat.

Apoi, această măsură nu doar că facilitează monopolizarea taxelor colectate de Registrul Comerțului, ci și controlul și influențarea activităților executate de agenții economici de către persoane cu interese meschine. Astfel, accesul unui grup restrâns de actori la informațiile centralizate și detaliate cu privire la întreaga organizare a agenților economici, informații care nu sunt de interes public, determină un spirit neloial al competiției economice și o lipsă de transparență. Tot neloială devine și competiția electorală, datorită distribuirii arbitrare a taxelor colectate de ONRC către partidele care doresc acapararea sub orice formă a mediului de afaceri, scenariu invocat și de mass-media din România.

Miza acestei decizii este, de fapt, scoaterea mediului de afaceri din controlul statului și trecerea lui în mâinile celor care se ascund după cortina democrației și în spatele celor care au votat-o.

Votată într-un mod pripit, într-un context delicat pentru politica din România, legea care dă aviz favorabil trecerii ONRC în administrația CCIR este un act ilegitim, prin care grupurile de interese doresc să corupă economia din România și să o aducă la stadiul anilor '90 "

  Carmen Axenie - Despre multiplele fațete ale vaccinării împotriva gripei porcine;

Domnul Carmen Axenie:

"Despre multiplele fațete ale vaccinării împotriva gripei porcine"

Deși raportările internaționale și naționale cu privire la numărul persoanelor care prezintă simptomele gripei AH1N1 arată o sporire a procentului celor în cauză, numărul celor care au acceptat vaccinul este foarte redus. Populația nu a primit acest vaccin fără asigurări categorice bazate pe teste de încredere, care la această dată lipsesc, iar ideea impunerii obligației vaccinării a stârnit proteste incredibile. De curând și la noi, aceeași idee a mobilizat confederații, asociații neguvernamentale și medici într-o campanie în forță împotriva vaccinării.

Probabil și dumneavoastră ați primit sesizări și rapoarte bogat documentate, iar, în această situație, când pe de o parte avem amenințarea unei pandemii de gripă, iar pe de alta perspectiva obligativității vaccinării cu un vaccin foarte controversat, ca român, ca deputat, dar mai ales ca părinte, stau și cumpănesc cum e mai bine să fac. Ce ne îngrijorează mai mult? Boala sau vaccinul? Paradoxal, la acest popor răspunsul nu este boala.

Am pus în balanță datele problemei, atât cât am putut înțelege, și am observat următoarele: Organizația Mondială a Sănătății declară în vară pandemie de gripă AH1N1. Guvernele se arată îngrijorate și doritoare de un vaccin grabnic. Institutele de cercetare și concernele farmaceutice regretă pe moment absența vaccinului, dar promit o soluționare promptă. La scurtă vreme, patru firme oferă vaccinuri. OMS, sub presiunea timpului, le omologhează pe toate. Campania media de vaccinare debutează în forță. Oamenii din toată lumea se interesează de calitățile vaccinului. Apar imediat mari semne de întrebare legate de efectele secundare și de perioada scurtă de testare. Aceeași OMS intervine și asigură pe site-ul oficial, la secțiunea "Siguranța vaccinării", că în ciuda unor efecte secundare sesizate, "vaccinul autorizat (nu știm dacă cele patru ori cel puțin unul dintre ele) este sigur". Societatea civilă sancționează rapid acest răspuns nesigur. Mari grupuri de oameni din lumea întreagă iau decizia de a refuza vaccinul și pornesc o campanie antivaccinare. Guvernele ajung în situația de șah cu OMS și cu firmele farmaceutice. Fără argumente convingătoare pentru contestatari, guvernele folosesc argumentul forței mascat în hainele grijii publice și ale moralității. Și iată cum vaccinarea devine obligatorie.

Consecințele imediate sunt acestea: în SUA, autorități medicale sunt date în judecată de organizații medicale și la New York un judecător al Curții Supreme emite de curând un ordin prin care interzice statului să vaccineze toți angajații din sănătate. În Germania și Franța majoritatea medicilor refuză vaccinarea populației. În Grecia au loc proteste de stradă. Nici România nu a reacționat diferit. Românii nu vor să accepte un vaccin împotriva voinței lor; nu pentru că sunt reticenți la vaccinare. Nu din acest motiv resping ideea, ci pentru că instituțiile abilitate nu au explicat clar două lucruri: 1. cât de scăzut este riscul efectelor secundare și 2. în ce chip poate înceta libertatea omului în "vremuri de pandemie". Constituția ne spune că statul trebuie să fie garantul libertăților și orice garant nu poate garanta ceea ce nu respectă.

Cumpănind, așadar, toate acestea, în acord cu datele rapoartelor primite de la contestatarii din colegiul meu și în așteptarea unor argumente solide din partea specialiștilor în vaccinologie, mă declar categoric împotriva ideii de vaccinare obligatorie și consider, în schimb, obligatorie transparența publică.

  Daniel Buda - declarație politică. Bugetul național, o miză decisivă pentru România;

Domnul Daniel Buda:

"Bugetul național, o miză decisivă pentru România"

Este cunoscut faptul că principalul instrument prin care Guvernul unei țări își pune în practică programul de guvernare este bugetul. Asta pentru că este pârghia fundamentală prin care sunt puse în practică politicile economice și sociale ale țări.

Ceea ce se întâmplă în această perioadă, respectiv tergiversarea procedurilor de vot în vederea desemnării unui nou Guvern legitim, nu conduce decât la pierderi importante ale economiei naționale, care încearcă cu greu să-și revină din criză.

Este tot atât de obișnuit faptul ca opoziția să nu fie de acord cu un buget propus de un Guvern pe care nu îl poate controla. Pe de altă parte, în România s-a mai încetățenit o practică, și anume aceea ca parlamentarii opoziției - la dezbaterea legii bugetare anuale - să vină cu amendamente care să corespundă propriei lor viziuni asupra necesităților bugetare.

Înainte de a înțelege votul împotrivă al opoziției pentru un Guvern, pentru un buget, dar și pentru bunăstarea cetățenilor, trebuie să vedem de ce au această abordare: le este frică de continuarea reformelor începute, le este frică de pierderea privilegiilor sau le este frică să își îndeplinească angajamentele față de FMI? Fără îndoială, le este frică că își vor pierde privilegiile câștigate și întreținute de-a lungul anilor.

De partea cealaltă a acestor orgolii necontrolate, un lucru este cert, și anume faptul că România are nevoie urgentă de adoptarea bugetului pe anul 2010, astfel încât acordul cu FMI să fie dus la îndeplinire cât de rapid posibil. Soluția este foarte simplă și stă în angajamentul fiecăruia dintre noi, parlamentarii, să contribuim la ducerea la îndeplinire a angajamentelor pe care ni le-am asumat în momentul în care am jurat că vom depune toată stăruința în vederea bunul mers al lucrurilor în România.

Bugetul de stat pe 2010 este un buget care a trebuit să răspundă cel puțin unei duble provocări. În primul rând, avem nevoie de un buget care să continue politica economică de până acum, politică bazată pe stimularea economiei ca sursă de bunăstare, pe încurajarea investițiilor private, pe crearea de locuri de muncă și politici salariale care să fie corelate cu productivitatea. A doua provocare a bugetului pe anul următor este faptul că acesta trebuie să fie în concordanță cu noul statut al României, acela de membră a Uniunii Europene. Bugetul pentru anul viitor este construit pentru a face față obligațiilor și oportunităților pe care România le are ca stat membru al UE.

Ceea ce este mai important este faptul că acest buget este unul care oferă garanția unei creșteri economice, este un buget care poate aduce ieșirea din criza economică și de aceea, dacă mai există parlamentari responsabili în cadrul opoziției, aceștia au datoria morală să-l aprobe.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - declarație politică: «Membrii Organizației Bolnavilor Cronici din România au scandat ieri în fața Parlamentului Vrem să trăim, nu să murim!».

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Membrii Organizației Bolnavilor Cronici din România au scandat ieri în fața Palatului Parlamentului "Vrem să trăim, nu să murim!".

Listele lungi de așteptare pentru cei care suferă de cancer, hepatită sau scleroză multiplă sunt dovada unui sistem sanitar care are nevoie de intervenția urgentă a unui om cu reale valențe profesionale. Cerințele Organizației Bolnavilor Cronici, cerințe față de care și-a manifestat susținerea și Colegiul Medicilor din România, nu sunt unele ieșite din comun. Oamenii sunt disperați pentru că se apropie sfârșitul anului și nu au încă un buget pentru sănătate, sunt disperați pentru că li se încalcă drepturile de pacienți în spitalele din țară. Din păcate pentru ei, nu există nici măcar un Guvern valid în fața căruia să-și expună îngrijorarea.

Strigătul lor reprezintă un semnal de alarmă față de starea jalnică în care se află sistemul sanitar din România. Acest strigăt, însă, poate fi preluat de oricare dintre români, în fața a ceea ce se întâmplă în această perioadă de instabilitate și incertitudine.

Din păcate pentru noi toți, am ajuns în situația în care o mână de oameni prost instruiți îngroapă nu numai valorile morale și democratice, ci și ultimele speranțe de trai decent într-o țară care plutește în derivă.

     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 2 decembrie 2021, 10:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro