Plen
Ședința Camerei Deputaților din 17 martie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.34/26-03-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-02-2019 (comună)
15-02-2019
14-02-2019 (comună)
13-02-2019 (comună)
13-02-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 17-03-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 martie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Mircea Dușa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Dumitru Pardău, secretari.

*

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Între litera și spiritul legii;

Domnul Mircea Dușa:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședința de astăzi dedicată declarațiilor politice și, conform cutumei noastre, astăzi începem cu Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la cuvânt pe domnul deputat Mocanu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Între litera și spiritul legii".

O țară în care legile sunt respectate doar în parte este condamnată, înainte de toate, la haos politic, birocratic. Avem prea des exemple în acest sens. Pe de altă parte însă, a aplica o lege doar în literă fără a fi absolut deloc atent la spiritul ei poate, uneori, să creeze o mulțime de nedreptăți.

Recent, asociațiile patronale din Iași au atras atenția că vânătoarea de datornici începută de fisc de câteva luni este la limita legii. Intenția Direcției Județene de Finanțe de a pune poprire pe conturile tuturor firmelor din județ care au datorii mai mari de 5.000 de euro este mai degrabă neproductivă. Există o mare diferență între datornicii de rea- credință și cei care, din varii motive, pot întârzia câteva zile de la plata contribuțiilor către stat. Este criză, domnilor, și micul întreprinzător chiar se zbate să facă bani!

De altfel, oamenii de afaceri din Iași au acuzat deja fiscul de discriminare. Potrivit acestora, există o mulțime de companii mari care au datorii către stat de ordinul miliardelor de lei și nimeni nu le face nimic. Cu siguranță că aplicarea legii în cazul lor ar fi însemnat cu adevărat sume uriașe la bugetul de stat. In loc de asta, întreprinderile mici și mijlocii din Iași sunt supuse unui veritabil război de gherilă care poate duce la distrugerea în mare proporție a sectorului privat, și așa extrem de firav.

Ce e și mai grav este faptul că au existat cazuri când au fost împinse spre faliment firme care nu și-au plătit obligațiile tocmai pentru că statul însuși era dator acestor întreprinderi. Excesul de zel al fiscului exact acolo unde nu trebuie nu va aduce mai mulți bani la buget, ci doar mai multă sărăcie.

Nu omorâți găina cu ouă de aur doar pentru că nu a făcut oul la timp, sau pentru că ați uitat să-i dați să mănânce!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim, domnule deputat.

 
Florian Daniel Geantă - declarație politică cu tema Relansarea economică prin întreprinderi mici și mijlocii;

Grupul parlamentar al PD-L, domnul Daniel Geantă.

 

Domnul Florian Daniel Geantă:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

"Relansarea economică prin întreprinderi mici și mijlocii"

Dezbaterea publică desfășurată ieri, sub egida Parlamentului României, cu tema "Necesitatea creării de locuri de muncă și îmbunătățirea mediului de afaceri din România" a relevat importanța dezvoltării sectorului privat al întreprinderilor mici și mijlocii din România, precum și complexitatea problemelor cu care se confruntă acestea.

Ce trebuie făcut în acest sens? Este oportun ca în fiecare județ să se organizeze întâlniri cu reprezentanți ai firmelor private, pe de o parte, și cu autoritățile locale, pe de altă parte, cu scopul de a fi prezentate oportunitățile guvernamentale în vederea dezvoltării mediului privat.

Stimularea mediului de afaceri duce la crearea de noi locuri de muncă și implicit la diminuarea șomajului, dar nu în ultimul rând conduce la o creștere economică durabilă. Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a elaborat deja o strategie guvernamentală pentru îmbunătățirea și dezvoltarea mediului de afaceri, proiect ce va fi cofinanțat din partea Fondului Social European, finanțarea fiind nerambursabilă.

Această strategie va contribui la deschidere și la întărirea dialogului între Guvern și mediul privat, pentru că au existat dificultăți ce au îngreunat activitatea mediului de afaceri, datorate atât de criza economică, cât și de cea politică. De aceea se impune să se dezvolte și să se consolideze relații strânse de colaborare pentru deblocarea mecanismelor care în prezent frânează dezvoltarea sectorului privat și implicit dezvoltarea economică în ansamblu.

Orice guvernare trebuie să aibă ca prioritate majoră sprijinirea mediului de afaceri, crearea de locuri de muncă și atragerea investitorilor străini, iar obiectivul Guvernului României în relația cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană este chiar de a susține mediul privat pentru păstrarea locurilor de muncă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim, domnule deputat.

 
Márton Árpád-Francisc - evocarea spiritului pașoptist și a importanței evenimentelor de la 1848 pentru români și maghiari;

Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Márton Árpad.

 

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Onorată adunare,

Acum aproximativ 162 de ani, dictaturile, asuprirea economică și națională au creat tensiuni în întreaga Europă, gata să izbucnească în revoluție. A urmat un lanț de evenimente care s-au succedat, s-au împletit în ceea ce numim noi astăzi pașoptism.

În 24 februarie, izbucnește revoluția la Paris. Pe 11 martie, studenții de la Viena redactează o petiție către împărat. Pe 12 martie, la Pesta, sunt prezentate cele 12 puncte redactate de Irinyi Jozsef. Pe 13 martie, izbucnește revoluția de la Viena și pe 15, la Budapeste. Pe 27 martie, la lași, este citită petiția care cuprindea 35 de puncte și a fost redactată de Vasile Alecsandri, urmând ca participanții la adunare să se refugieze în Bucovina și, în august, să apară programul mult mai radical redactat de Kogălniceanu, în 36 de puncte.

La 15 mai, la Blaj este adoptată Moțiunea de la Blaj, iar la 9 iunie, Proclamația de la Islaz.

Pentru maghiarii de pretutindeni, 15 martie a reprezentat și reprezintă exprimarea identității și a setei de libertate. De aceea, în sistemele dictatoriale a fost interzisă comemorarea acestui eveniment, iar depunerea unui buchet de flori a reprezentat pentru comunitate rezistența opusă dictaturii.

Din 1990, în România, noi, maghiarii, sărbătorim liberi această zi. Este adevărat că în jurul ei apar voci care vântură pericolul maghiar.

Anul acesta, participând la o manifestare dintr-un sat covăsnean, unde românii și maghiarii locuiesc într-un procent aproximativ egal, preotul reformat, în discursul său, a vorbit despre faptul că în această zi suntem cu toții tentați să vorbim mai mult despre ceea ce ne desparte decât despre ceea ce ne unește. Pastorul a avut dreptate, căci esența tuturor acestor petiții, puncte, moțiuni, programe, proclamații este aceeași - egalitatea în drepturi și obligații civile și politice, inclusiv cele fiscale, înființarea adunării obștești, necesitatea unui guvern responsabil, libertatea individului și a domiciliului, desființarea cenzurii, constituirea Gărzii Naționale, desființarea iobăgiei, adică instaurarea unui sistem democratic.

Există și puncte care diferă, în funcție de realitățile din locul și timpul respectiv. Unul dintre acestea care, însă, mai mult ne unește decât ne desparte, este cel din Moțiunea de la Blaj, care solicită universitate română dotată din casa statului. O năzuință simetrică are azi comunitatea maghiară din România, nu împotriva altora, ci pentru păstrarea și dezvoltarea identității sale. Căci, pericolul maghiar există numai pentru dictaturi, în funcție sau în devenire, pentru că orice mișcare care dorește întărirea instituțiilor democratice va găsi această comunitate alături.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Ioan Țintean - declarație politică intitulată Modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2009, urgentă și esențială pentru mediul de afaceri;

Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Țintean.

 

Domnul Ioan Țintean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.34/2009, urgentă și esențială pentru mediul de afaceri".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2009 conține, printre altele, unele măsuri în domeniul politicii fiscale. Între acestea, remarcăm prevederea de la Capitolul V, ce modifică art.21 litera n) din Codul fiscal și care instituie o măsură de restricționare a deductibilității cheltuielilor agenților economici. Urmarea: mediul de afaceri este puternic afectat și descurajat în ceea ce privește Capitolul "Dezvoltare și investiții". Este inacceptabil cum un ministru de finanțe, fost manager de societate comercială, și mă refer aici la domnul Pogea, a putut să-și închipuie că un administrator de firmă poate să conducă și să organizeze activitatea unei societăți, fără să consume carburanți sau fără să-și repare și să întrețină mașina în condițiile în care, prin noua prevedere, i se interzice acestuia să-și deducă cheltuielile aferente acestor activități. Deși am sesizat Ministerul Finanțelor Publice, încă de anul trecut și am argumentat că această problemă aduce deservicii activității agenților economici care se confruntă cu acută criză economică, prevederea a rămas în vigoare până astăzi, cu aceleași consecințe economice grave.

Ca atare, solicit actualei conduceri a Ministerului Finanțelor Publice și domnului ministru Sebastian Vlădescu să elimine, la dezbaterile din Camera Deputaților privind Codul fiscal, prevederea de la Capitolul V pct.2 art.21 lit.n) alin. (3), precum și integral pct.3 art.21 lit.d), revenindu-se, astfel, la forma inițială prevăzută în Legea Codului fiscal, Legea nr.57/2003, de natură să sprijine mediul de afaceri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Ovidiu Victor Ganț - declarație politică prilejuită de aniversarea a 130 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Germania și România;

Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ovidiu Ganț.

 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarație politică prilejuită de aniversarea a 130 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre Germania și România.

Congresul de la Berlin din 1878 a confirmat independența României, deschizând un nou capitol în relațiile bilaterale dintre România și Germania. Mai mult decât atât, în 1881 Karl de Hohenzollern Sigmaringen a devenit regele Carol I de România, conferind acestor relații un caracter deosebit.

Relații strânse existau și anterior datorită germanilor care trăiau în România (București, Dobrogea, Moldova) și care aveau o contribuție apreciată în societatea românească, respectiv personalităților de marcă ale României care au studiat, respectiv au avut relații strânse cu Germania precum Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu etc.

Au existat însă și momente când aceste relații bilaterale au fost greu încercate. Odată cu realizarea României Mari, un număr foarte mare de etnici germani din Ardeal, Banat, Basarabia și Bucovina au devenit cetățeni loiali ai noului stat. Ei și-au exprimat în mod liber dorința în acest sens în declarații politice la scurt timp după ce românii au făcut acest lucru la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, cu mult timp înaintea încheierii Conferinței de Pace de la Paris.

După încheierea celui de-al doilea război mondial și instalarea regimului comunist în România, țara noastră a fost prima dintre cele din Europa de Est care a stabilit relații diplomatice cu Republica Federală Germania în 1967.

Astăzi, România și Germania sunt parteneri în UE și NATO, Germania este partenerul comercial nr.1 al României, iar peste 17.000 de firme românești au la bază capital german, aceasta țară ocupând locul trei în ierarhia investițiilor directe pe baza capitalului investit. Sunt de notorietate oameni de cultură și de știință de origine germană din România care s-au remarcat în activitatea lor în ambele țări: laureata Premiului Nobel, Herta Müller, Richard Wagner, Oskar Pastior sau Hermann Oberth. Ultimele evoluții în politica europeană deschid noi posibilități de colaborare în ce privește viitoarea strategie a Dunării, respectiv politica la Marea Neagră.

Putem afirma cu certitudine că România și Germania au astăzi relații bilaterale excepționale, care sperăm să primească anul acesta un nou impuls la cel mai înalt nivel. În ultimii 20 de ani, Forumul Democrat al Germanilor din România a avut o contribuție semnificativă la intensificarea și extinderea acestor relații, acest aspect rămânând și în continuare o prioritate pentru organizația pe care o reprezint în Parlament.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Gheorghe Zoicaș - prezentarea scrisorii deschise adresate domnului prim-ministru Emil Boc;

Din partea deputaților fără identitate, domnul deputat Gheorghe Zoicaș.

 

Domnul Gheorghe Zoicaș:

Au fost bune voturile noastre!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voturile noastre au fost bune pentru unii, ca să acceadă la guvernare anul trecut.

Vă mulțumesc pentru precizarea de lipsă de identitate.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Să faceți declarația politică conform Regulamentului. Aveți trei minute și, dacă nu vă încadrați, vă întrerup microfonul.

 
 

Domnul Gheorghe Zoicaș:

Domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru, în calitatea mea de deputat ales în Colegiul nr.1 Baia Mare, în numele locuitorilor acestui oraș, vin cu o solicitare și totodată cu unele precizări referitoare la obiectivul Modernizare drum E 58 Baia Mare - Dej.

În urma discuțiilor purtate în cursul lunii decembrie 2009 cu domnul ministru al finanțelor, Sebastian Vlădescu, despre finanțarea lucrărilor la acest obiectiv, am stabilit ca în cursul lunii ianuarie să avem o discuție și cu domnul ministru al transporturilor, domnul Radu Berceanu, legat tot de acest obiectiv, discuție care a avut loc, unde mi s-a comunicat ca referitor la problema finanțării să iau legătura cu dumneavoastră.

În luna februarie, dacă va amintiți, în plenul Camerei Deputaților, am avut o discuție cu dumneavoastră și cu domnul ministru Sebastian Vlădescu, unde ați spus ca o să încercați să găsiți o soluție prin creditare în acest sens.

După discuțiile din plenul Camerei Deputaților l-am contactat din nou pe domnul ministru Radu Berceanu, i-am relatat discuția noastră urmând ca dânsul, până la sfârșitul lunii februarie să mă informeze concret ce se va întreprinde în acest sens. Fapt ce nu s-a întâmplat.

La începutul lunii martie am cerut o întrevedere cu dumneavoastră tot pentru această problemă, lucru ce s-a realizat în data de 7 martie 2010, unde am primit asigurări din partea dumneavoastră că finanțarea lucrărilor se va face la prima rectificare bugetară, urmând ca între timp să găsiți formula între minister și constructor ca respectiv acesta să poată demara efectiv lucrările (contractul pentru acest obiectiv, Modernizare drum E 58 Baia Mare-Dej a fost semnat în 19.08.2009).

Notă: pe parcursul întâlnirilor cu dumneavoastră și cei doi miniștri v-am informat despre nevoia stringentă ca acest drum impracticabil să fie reparat și modernizat deoarece sute de băimăreni folosesc acest traseu pentru problemele lor la clinicele din Cluj-Napoca, la Curtea de Apel Cluj- Napoca, sutele de studenți din centrul universitar Cluj Napoca, nemaivorbind de cei care se deplasează spre centrul țării. Mi-ați spus că știți situația.

Domnule prim-ministru, fac această declarație politică nu datorită faptului că aș pune la îndoială promisiunea făcută către mine pentru băimăreni, ci ca să vă informez, că ieri, 16 martie 2010, ...

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Ați depășit timpul! Vă rog să finalizați.

 
 

Domnul Gheorghe Zoicaș:

... a avut loc un accident cu victime exact pe acest drum datorită condițiilor necorespunzătoare din punct de vedere al siguranței circulației.

Pe acest fond, vine solicitarea mea de a urgenta procedurile în ceea ce privește relațiile între Ministerul Transporturilor și constructor, ca acesta să înceapă de îndată lucrările la acest obiectiv.

Cu stimă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim, domnule deputat.

 
Mircea-Gheorghe Drăghici - Declarație politică privind creditele externe contractate de România pentru depășirea crizei economice;

Grupul parlamentar al PSD, domnul deputat Drăghici.

 

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

"Declarație politică privind creditele externe contractate de România pentru depășirea crizei economice"

Executivul actual a făcut risipă de bani europeni, având în vedere că efectele împrumuturilor externe asupra creșterii economice "sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire!".

Drept argument, România a contractat un credit de 13 miliarde de la FMI, special pentru investițiile menite să pună pe picioare economia, dar rezultatele nu se văd. Programul cu fonduri de 13 miliarde euro, anunțat de Guvern, în februarie 2009, pentru sprijinirea economiei a fost până în prezent mai mult imaginar decât real, deoarece s-au lansat foarte puține proiecte viabile.

Anul trecut, oficialii de la Palatul Victoria au prezentat un pachet de stimulare a economiei în valoare de 13 miliarde de euro pentru a combate efectele crizei. Cea mai mare parte, în valoare de peste zece miliarde de euro, trebuia să ajungă pentru proiectele de infrastructură.

Țările vecine au oferit scutiri de taxe pentru a încuraja activitatea economică, obținând efecte pozitive, pe când România s-a îndatorat peste puteri, fără ca cineva să ne spună ce s-a întâmplat cu banii europeni.

Oficialii BERD au atras atenția într-un document dat publicității recent că în România scăderea activității economice a avut un impact semnificativ asupra altor variabile macroeconomice cum ar fi inflația, deficitele guvernamentale și deficitele de cont curent. De asemenea, este de așteptat să aibă un efect negativ asupra șomajului și a sărăciei în lunile următoare, ridicând posibilitatea de tulburări sociale. În fapt, în țara noastră recesiunea a însemnat scăderea importurilor, dar și modificarea puterii de cumpărare, în sens negativ.

Documentul BERD arată că România a beneficiat de puternice investiții externe, dar criza a afectat totuși economia, cererea externă de pe piețele de export principal a scăzut brusc, în special pentru unele mărfuri cheie, accesul la finanțare a devenit mult mai dificil și costisitor, piedicile în calea dezvoltării firmelor mici au crescut. Țara noastră este lăudată de BERD pentru sectorul siderurgic, care asigură exportul și pentru puternica industrie de autoturisme, prin uzina Dacia, deținută de Renault, în județul Argeș, de unde vin.

Cetățenii s-au bucurat în ultimii ani de nouă capacitate de cumpărare, în majoritate produse importate din categoria bunurilor de consum. Mai mult, au luat credite ipotecare pentru achiziționarea de proprietăți. Ca urmare, cele mai multe guverne au anunțat programe fiscale diferite, dar care în realitate au avut un impact redus asupra economiei reale. România a alocat un pachet de 13 miliarde euro pentru a ajuta la contracararea efectelor grave ale crizei. Ideea a fost să aloce cea mai mare parte (mai mult de 10 miliarde de euro) pentru proiecte de infrastructură. Dar, până în prezent, stimulul a fost mai mult imaginar decât real, câteva proiecte au fost pornite și efectul asupra creșterii economice a fost neglijabil. Alte țări au încercat măsuri fiscale pentru a stimula mediul de afaceri, toate aceste au adus un anumit sprijin ici și acolo, dar nu se poate spune că au constituit o abordare coerentă de combatere a crizei.

Actualul Guvern ar trebui să spună public tuturor românilor ce a făcut cu cele 13 miliarde de euro, mai ales că drumurile țării, infrastructura rutieră arată jalnic. Nu avem nici infrastructura promisă și suntem și datori până peste cap. Cineva trebuie să răspundă pentru acest lucru, iar românii nu trebuie să plătească la nesfârșit greșelile, voite sau nu, ale unor guvernanți inconștienți și incompetenți, care își văd doar interesul de casă.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică: Crin Antonescu și Victor Ponta, Che Guevara și Fidel Castro sau vestiții comici Stan și Bran?;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Tinel Gheorghe.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează "Crin Antonescu și Victor Ponta, Ché Guevara și Fidel Castro sau vestiții comici Stan și Bran?"

Hotarât lucru, mai am foarte multe de învățat în politica dâmbovițeană. Nu că mă cred eu foarte deștept și aveam impresia că le-am văzut și învățat pe toate în doar un an și jumătate de parlamentar, dar asta cu sfidarea președintelui României și părăsirea consultărilor de către liderii partidelor de opoziție, Crin Antonescu și Victor Ponta, nu credeam că pot s-o văd la 20 de ani de la revoluția română. Și când te gândești că domnul Antonescu avea pretenția să fie președintele României, iar celălalt mai mic, micul Tutilescu, nu Titulescu, viseză și el deja cai verzi pe pereți.

Cine a urmărit când era copil serialele cu vestiții comici ai ecranului Stan și Bran și observă acum atitudinile și actiunile politice ale domnilor Crin Antonescu și Victor Ponta, nu pot să nu constate o similitudine perfectă. Ambii râd și plâng la comandă. Ambii participă sau nu participă împreună la emisiuni televizate. Ambii au același tip de retorică și declarații politice și, mai nou, ambii au același comportament și atitudine politică față de principalele probleme cu care se confruntă țara în acest moment. Și ca urmare, nu puteau decât să se completeze reciproc și la întâlnirea cu președintele Traian Băsescu, de luni 15.03.2010, când primul, Crin Antonescu, părăsește discuțiile, iar cel de-al doilea, Victor Ponta, își ia " jucăriile" și se retrage și dânsul.

Dacă în cazul lui Crin Antonescu se poate invoca graba și dorința acerbă a acestuia de a fi considerat liderul opoziției, în cazul lui Victor Ponta cred că este vorba de lipsa celor 7 ani de acasă. E vorba de cei 7 ani politici.

O să mă întrebați dacă există cei 7 ani politici de acasă. După părerea mea, cred că există și ei se referă la "stagiul" pe care îl faci până să te avânți cu toate forțele în acest malaxor numit politică. Și bineînțeles că evoluția ta politică ulterioară depinde de cine ți-a fost instructor, sau prim pedagog în stagiul de pregătire. Or, din punctul acesta de vedere, după părerea mea, atât Crin Antonescu, cât și Victor Ponta nu au avut ca instructori niște profesori eminenți, ci mai de grabă niște suplinitori oarecare.

Și atunci, de unde până unde comparația cu Ché Guevara și Fidel Castro? Nu există nicio comparație, poate doar în mintea lor. Până una alta, sunt amândoi ca Stan și Bran, doi comici vestiți ai opoziției parlamentare din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Este nevoie din partea instituțiilor statului de un sprijin material pentru Institutul Cultural al Tătarilor din România Sebat Husein;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Amet Aledin.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie din partea instituțiilor statului de un sprijin material pentru Institutul Cultural al Tătarilor din România - Sebat Husein".

Anul trecut, în Parlamentul României, a fost adoptată Propunerea legislativă privind înființarea Institutul Cultural al Tătarilor din România "Sebat Husein". Demersul, unul finalizat, reprezintă, cu siguranță, modul concret de a prezenta, într-un context mai amplu, dimensiunea culturală a etniei tătare.

Sigur, prin dimensiune culturală se înțelege inclusiv întregul ansamblu de spiritualitate - tradițiile, limbă maternă, istorie, religie. Faptul că a apărut o astfel de lege înseamnă, cel puțin pentru comunitatea pe care o reprezint, foarte mult. Într-un cadru elevat, vor fi abordate tematici diferite, scopul fiind, însă, unic, de a promova identitatea noastră etnică.

Susținerea financiară, conform actului oficial, se dorește a fi realizată din diferite surse bine precizate, sponsorii urmând să aibă un rol decisiv.

Numărul membrilor etniei tătare din România, la nivelul județului Constanța, este semnificativ. Proiectele culturale pe care dorim să le dezvoltăm sunt, la rândul lor, remarcabile. Pentru a putea fi puse în practică, este nevoie, firesc, de un sprijin material consistent, iar sprijinul trebuie să sosească și din partea autorităților abilitate, centrale și locale. În acest sens, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național are rolul de a coordona o astfel de activitate.

În perioada următoare, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România dorește o colaborare directă cu reprezentanții ministerului, tocmai pentru ca soluțiile viabile să devină aplicabile.

Vă mulțumesc.

 
Florin Iordache - declarație politică cu titlul Transilvania, pământ românesc;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iordache Florin.

 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Transilvania, pământ românesc".

Luni, 15 martie, a fost sărbătorită în România "Ziua Internațională a Maghiarilor de Pretutindeni", când, în diverse locuri, etnicii maghiari au putut depune coroane, asculta diverse alocuțiuni, participa la diverse programe folclorice specifice.

Am văzut însă la Cluj-Napoca un ministru al Guvernului Emil Boc într-o coloană ce se deplasa pe străzile municipiului, în prezența unei pancarde pe care era scris "Transilvania nu e pământ românesc".

Cred că s-a mers prea departe cu dorința privind autonomia. Avem o Constituție, avem o ordine de drept și cred că un ministru al României ar trebui să fie cel care să vegheze la respectarea lor.

Suntem membri ai Uniunii Europene, vremea când se cerea autonomia teritorială a trecut și de aceea cred că sunt lucruri peste care nu putem trece. Guvernul, Parlamentul, românii, în general, nu au ce negocia cu cei care contestă limba oficială și caracterul unitar al țării.

Toate acestea sunt lucruri asupra cărora, vă rog, stimați colegi, să reflectați, indiferent de grupul parlamentar din care faceți parte, pentru că, în aceste zile, se discută despre revizuirea Constituției și punctele despre care eu cred că nu putem negocia sunt cele care vizează caracterul unitar al României și limba oficială, care este româna.

Vă mulțumesc.

 
Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică: Dormiți liniștiți, Guvernul Boc veghează la banii dumneavoastră!;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Cristina Pocora.

 

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

Mulțumesc, domnule președinte. Văd că erați nerăbdător să ascultați declarația mea politică.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Nu vorbise nicio doamnă astăzi și toți eram nerăbdători.

 
 

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

Vă mulțumesc pentru egalitatea de șanse.

Declarația mea politică se numește "Dormiți liniștiți, Guvernul Boc veghează la banii dumneavoastră!"

Guvernul Boc s-a transformat într-un FNI. Toți băgăm bani în el, câștigă, însă, cine trebuie!

Iar dacă nu m-am făcut suficient înțeleasă, voi continua cu date certe. Guvernul Boc ne cere să strângem cureaua, ne solicită să nu mai cerem pensii mărite, subvenții pentru agricultură sau locuri de muncă bine plătite. Pentru toate acestea, Guvernul Boc susține că nu sunt bani, deși fiecare român contribuie la bugetul statului prin puzderia de biruri puse asupra lui.

Guvernul Boc, însă, ca un adevărat FNI, scoate din vistieria țării miliarde pentru proiecte aberante, fantasmagorice, dar care îmbogățesc gloata de băieți deștepți din jurul PD-L.

Iată doar câteva exemple de bani aruncați pe apa sâmbetei, dar în buzunarele șmecherilor:

Ministerul doamnei Udrea cheltuiește, în acest an, 5 milioane de euro doar pentru promovare!

Aceeași Elena Udrea cheltuiește 847.675 de euro, fără t.v.a., pe indicatoare turistice!

Și pentru că are de unde, doamna în cauza mai dă alte 77, 35 milioane de lei pentru servicii de arhitectură și consultanță pentru un proiect de case!

Jaful nu se oprește aici! Vine domnul Gabriel Sandu de la Telecomunicații, care va cheltui fabuloasa sumă de 500de milioane de euro pentru un site, E-Romania!

Să continuăm! Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale dă 7,14 milioane de lei, fără t.v.a., doar pentru elaborarea studiului de fezabilitate și a proiectului tehnic pentru trei centuri.

Guvernul Boc și Președinția au, însă, o calitate: sunt foarte bine informați, căci doar așa poți să fii atunci când plătești 200 de mii de euro pentru servicii de fluxuri de presă.

Acestea sunt doar câteva exemple pe care le-au găsit jurnaliștii și pe care eu le-am prezentat aici. Feriți, însă, de ochii lumii, mulți alți miniștri și apropiați PD-L duc jaful asupra bugetului la nivel de artă. În această categorie, i-aș putea introduce pe cei de la Secretariatul General al Guvernului, șeful de la transporturi și să nu-l uităm pe cel de la economie.

Cam atât reușește Guvernul Boc să facă. Să fure ca-n codru! Adevăratele probleme ale românilor sunt date la o parte pe motiv de criză!

Și anume:

  • majorarea alocației de stat pentru copii;
  • majorarea indemnizației persoanelor cu handicap la nivelul pensiei minime de 350 ron;
  • respectarea punctului de pensie, conform legii în vigoare, de 45% din salariul mediu pe economie;
  • subvenții pentru agricultori;
  • gratuitatea serviciilor medicale fără coplată;
  • facilități/deduceri pentru susținerea i.m.m.-urilor;
  • burse școlare;
  • crearea de locuri de muncă;
  • asfaltarea drumurilor județene și naționale;
  • susținerea administrațiilor locale prin asigurarea cotei de co-finanțare pentru proiectele cu finanțare europeană;
  • finalizarea rețelei de apă și canalizare în satele românești;
  • eliminarea taxei de pod de la Cernavodă de pe Autostrada Soarelui pentru riverani (adică locuitorii municipiului Fetești);
  • consolidarea malului stâng al Brațului Borcea în comuna Bordușani (Ialomița) și punerea la adăpost a 30 de gospodării amenințate de eroziune.

Acestea sunt adevăratele probleme ale românilor. Din păcate, numărul lor este mai mare decât al celor enumerate de mine. Și, tot din păcate, Guvernul Boc nici măcar pe cele amintite nu le ia în considerare. Din fericire, însă, Guvernul Boc va avea aceeași soartă ca și FNI-ul: se va prăbuși mai devreme sau mai târziu. Din nefericire, milioane de români vor rămâne păgubiți, datori vânduți, cu sechele pe viață.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Vă mulțumim, doamna deputat. Pentru egalitate de șanse nu v-am întrerupt, chiar dacă ați depășit timpul de trei minute.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică intitulată Învățământul românesc într-un alt impas;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Blaga.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Învățământul românesc într-un alt impas"

Multe sunt transformările prin care a trecut școala românească după Revoluția din decembrie 1989. Astăzi, după 20 de ani de democrație, parcă nu se mai termină cu tot soiul de experiențe, în funcție de fiecare putere care accede la frâiele statului român. Fiecare ministru încearcă să arate cât este el de bun pe spinarea profesorilor și a elevilor.

Au trecut toate, ne-am obișnuit cu unele, că doar nu avem încotro, dar, din nefericire, vin altele. Iată că apar noi modificări, care afectează din nou soarta învățământului, se vrea în bine, dar în funcție de ce?! Păi, culmea, în funcție de situația financiară a țării, în funcție de un buget anual. A modifica structura, organizarea școlilor numai după aspectul financiar nu mi se pare corect.

Într-o perioadă de criză, statul ar trebui să se aplece tocmai asupra pregătirii viitoarelor cadre, ar trebui să se aplece asupra cercetării științifice. Această aplecare ar trebui să fie cea cuvenită, susținând-o financiar, nu vitregind-o. Inovând sub o formă sau alta într-un sistem de învățământ, cât de cât intrat pe un făgaș, lovești în posibilitățile viitoare ale nației române.

Stimați colegi și colege,

Dau două exemple recente de modificări legislative care, dictate doar de aspectul financiar, au repercusiuni grave asupra actului educațional.

Un prim exemplu este cel referitor la comasarea unor școli din învățământul gimnazial și liceal, măsură privind numărul de posturi în baza Hotărârii de Guvern 1618/2009. Că este bună sau nu, necesară sau nu, vom vedea, un lucru însă trebuie specificat: ce fac elevii care sunt izolați în zone montane sau în Delta Dunării, în ce situații vor fi puși?! Ce gândesc oare părinții acestor copii?

Alt aspect ar fi cel legat de pierderea personalității marcante a unor școli, personalitate evidențiată atât de activitatea distinctă, meritorie a acestora, cât și de numele unor somități înscrise pe frontispiciul acestor școli.

Ca și când nu ar fi de ajuns, o nouă măsură se vrea a fi luată, aceea de desființare a unor clase cu învățământ special. Este o măsură care se ia în județul Hunedoara, în urma adresei Inspectoratului Școlar Județean nr.1052/05.03.2010. Măsura se datorează unor deficiențe, voite sau nu politic, sau negândite administrativ. Tot pe fondul așa- zisei lipse de bani, Consiliul Județean Hunedoara a aprobat finanțarea unui număr limitat de posturi, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.114/2009.

Deși desființarea acestei forme de învățământ este în dezacord cu art.45 alin.(1) și (2) din Legea învățământului, precum și cu alte acte normative, pare-se că acest lucru nu mai contează.

Stimați colegi și colege, membri ai Parlamentului,

Asemenea măsuri, nedorite din punctul meu de vedere, vin să mărească numărul stărilor conflictuale și de incertitudine, fapt care ar trebui să dea de gândit.

Am speranța că, până la aplicarea acestor măsuri, și având în vedere prognoza de revigorare a situației economico-financiare a țării noastre, aceste măsuri vor fi regândite, astfel încât să se înlăture stările de nemulțumire create.

Cu stimă și mulțumiri.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Pensiile nesimțite - între recalculare și impozitare progresivă;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Popeangă Vasile.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

Declarația mea politică este intitulată "Pensiile nesimțite - între recalculare și impozitare progresivă".

Recent, primul-ministru, "marele" domn Emil Boc, a emis, cu pretenția unui filozof recunoscut, unele afirmații care, în esență, concluzionează că pensiile mari și autostrăzile nu pot coexista într-un stat democratic.

Faptul că primul-ministru nu a reușit să răspundă și unui adevăr axiomatic ("Fabricat în România"), acela că pot caracteriza o țară următoarele realități: lipsa autostrăzilor și regi ai asfaltului (aproape toți din ei portocalii), ține de percepțiile dumnealui și de limitele în care înțelege viața.

Marșând, așadar, pe demagogie și populism ieftin, portocaliii conduși de Emil Boc au găsit soluția salvatoare pentru dezvoltarea economico-socială a țării: eliminarea pensiilor "nesimțite".

Ideea este absolut corectă din punct de vedere moral și social și o susțin fără rezerve, însă actuala guvernare prin modul în care o abordează doar aruncă praf în ochii celor câteva milioane de pensionari obișnuiți.

Să mă explic. Instrumentul pe care vor să-1 folosească pentru eliminarea acestor privilegii nemeritate este Legea pensiilor, iar metoda este aceea a recalculării pensiilor speciale.

Cu toate că și cel mai modest student de la drept înțelege că acest demers este profund neconstituțional, deoarece vizează drepturi deja câștigate, domnul Emil Boc, întâiul constituționalist al țării, nu vede această realitate sau poate intenționat nu vrea s-o vadă.

În opinia noastră, sigur nu dorește să elimine pensiile "nesimțite", ci doar să deruleze încă o operațiune din ciclul "să intoxicăm poporul!".

Dacă guvernanții ar vrea cu adevărat să reinstaureze echitatea în sistemul pensiilor publice, ar apela la singura soluție ce nu poate fi declarată neconstituțională și care nu ar crea situații de reclamație în justiție, și anume soluția fiscală. Adică, ar impozita progresiv pensiile din sistemul public peste un anumit nivel, ajungând la cote de impunere de până la 80% din pensiile "nesimțite".

A doua declarație intitulată "Abuzurile Guvernului și nota de plată" o voi depune la secretariat.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Horia Cristian - declarație politică cu titlul Dacă românii ar ști literele și cifrele, viața ar fi mult mai ușoară.;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Cristian.

 

Domnul Horia Cristian:

Bună dimineața!

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Din nou constat că suntem în număr foarte mare, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Dacă românii ar ști literele și cifrele? Viața ar fi mult mai ușoară pentru ei.

Ar putea citi indicatoare de genul "Fumatul interzis!", și, în mod evident, românii nu ar fuma, pentru că ei respectă legea sau ar putea să înțeleagă ce înseamnă "Accesul interzis!" și nu ar trece pe acolo.

La fel, dacă românii ar ști să citească și să socotească, ar ști că 170 nu înseamnă 178.

Sau ar ști că jumătate din 344 înseamnă 172 și deci, pe cale de consecință, jumătate plus unu ar însemna 173 și nu 150.

De asemenea, ar ști că pentru a modifica o lege cum este Legea privind statutul funcționarului public, ar avea nevoie de 173 de voturi și nu de 150 și de asemenea, ar ști că 178 nu înseamnă 150.

Vă mulțumesc.

 
Petö Csilla-Maria - declarație politică intitulată Creditele pentru studenți;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna deputat Petö Csilla-Mária.

 

Doamna Petö Csilla-Mária:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Creditele pentru studenți".

Aproximativ cu un an în urmă, în ianuarie 2009, studenții primeau o veste aparent foarte bună: Executivul a adoptat ordonanța prin care se înființa Agenția de Credite pentru Studenții din Instituțiile de Învățământ Superior de Stat și Particular Acreditate.

Prin acest act normativ s-a prevăzut ca studenții la facultate sau la master, care urmează cursurile la zi în universitățile de stat sau în cele particulare acreditate, pot beneficia, la cerere, de credite bancare pentru acoperirea taxelor de studiu sau pentru alte cheltuieli legate de desfășurarea studiilor.

Ceea ce însă părea atunci mai mult decât o oază în deșert, ulterior s-a dovedit a fi doar o posibilitate. În ciuda faptului că suntem cu toții conștienți cât de dificilă poate fi implementarea unui astfel de sistem de creditare, utilitatea și considerentele pragmatice care stau la baza lui nu pot fi negate.

Este vorba despre un sistem foarte răspândit și popular în statele cu economie dezvoltată, deși trebuie să admitem că există și țări unde încă se încearcă dezvoltarea unei metode de acordare a creditelor de studii de ani de zile, cum ar fi cazul Cehiei, care se luptă cu această problemă de peste 10 ani.

Chiar dacă marea majoritate a economiștilor a fost de la început sceptică în legătură cu acest proiect - considerându-l unul frumos, dar puțin fezabil în contextul perioadei grele pe care o traversează România din punct de vedere economic - totuși, eficiența pe care a dovedit-o în cele mai multe state din Europa, avantajele pe care le generează din punctul de vedere al studenților, mă fac să afirm că acest sistem trebuie pus în aplicare și de către țara noastră.

Având în vedere cele expuse mai sus, respectiv că actul normativ, la care am făcut referire, conține doar prevederile legale și structura noii unități juridice, în ciuda faptului că termenul necesar Ministerului Educației pentru a pune la punct metodologia este și în acest moment necunoscut, îmi exprim totuși speranța că oportunitatea și necesitatea acestui sistem vor fi recunoscute de instituția vizată.

De asemenea, folosesc acest prilej pentru a-mi exprima convingerea că metodologiile europene existente în domeniu, respectiv rezultatele pe care acestea le-au dovedit, vor contribui decisiv la începerea aplicării sistemului de creditare a studenților și în România.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Mircea Lubanovici - comentariu legat de elaborarea propunerii legislative pentru interzicerea clonării și a aplicării biomedicinei care încalcă demnitatea umană;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Lubanovici.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitate de deputat, dar și de creștin practicant, doresc să-mi afirm convingerea că, în prezent, progresele medicinei și geneticii nereglementate suficient pot conduce la încălcarea demnității umane și a unor drepturi fundamentale ale omului și chiar la traficul cu ovule umane, precum în cazul recent al Clinicii private Sabyc, care face obiectul unei anchete a Parchetului General.

Ca urmare, împreună cu alți colegi din partidul pe care-l reprezint, am inițiat o propunere legislativă, care să coreleze legislația internă cu legislația europeană în materie, în domeniul bioeticii, inclusiv prin acoperirea vidului de legislație în ceea ce privește interzicerea clonării atât în scop reproductiv, cât și în scop terapeutic.

Această inițiativă legislativă, intitulată Propunere legislativă pentru interzicerea clonării și a aplicării biomedicinei care încalcă demnitatea umană răspunde și imperativelor ce decurg din Declarația asupra clonării, adoptată de Adunarea generală a ONU la 16 martie 2005, care face apel la toate guvernele statelor membre să interzică toate formele de clonare umană, inclusiv tehnicile folosite în cercetarea asupra celulelor stern umane, întrucât acestea "sunt incompatibile cu demnitatea umană și protecția vieții umane" și să adopte "măsuri să interzică aplicarea tehnicilor de inginerie genetică, care ar fi contrare demnității umane".

Pe de altă parte, inițiativa legislativă dă o expresie juridică precisă în legislația românească art.1din Protocolul adițional la Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, asupra interzicerii clonării ființelor umane, semnat la 12 ianuarie 1998 la Paris, care stipulează că: "Se interzice orice intervenție ce încearcă să creeze o ființă umană care să fie identică din punct de vedere genetic cu altă ființă umană, fie ea vie sau moartă."

Pornind de la aceste premise de drept internațional și european, inițiativa legislativă amintită interzice următoarele fapte considerate infracțiuni: clonarea umană; implantarea embrionului uman în corpul unei mame purtătoare sau într-o femelă de animal; creșterea și dezvoltarea unui embrion uman creat în alt mod decât fertilizarea in vitro a unui ovul uman cu gameți masculini umani, pentru o perioadă mai mare de 14 zile; creșterea și dezvoltarea unui embrion uman în interiorul corpului unei femei pentru o perioadă mai mare de 14 zile; extragerea și stocarea de embrioni umani viabili din corpul femeii; plasarea unui embrion obținut ilegal în corpul unei mame purtătoare; comerțul cu embrioni umani, precum și comerțul cu gameți umani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Farkas Anna-Lili - declarație politică ce se dorește un semnal de alarmă vizând fenomenul dispariției științelor din media românească;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna deputat Farkas Anna-Lili.

 

Doamna Farkas Anna-Lili:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la științele pe care încercăm să le uităm.

Declarația mea politică de astăzi se dorește a fi un semnal de alarmă vizând un fenomen deosebit de îngrijorător semnalat de către două instituții prestigioase din țara noastră, și anume Societatea de Științe Matematice din România, respectiv de către Societatea Română de Fizică.

Este vorba despre dispariția aproape în totalitate a emisiunilor cu caracter științific la posturile publice de televiziune și radio.

În contextul problemelor actuale ale educației, în general, și ale educației științifice, în particular, această stare de fapt poate grăbi ajungerea, în viitorul apropiat, la o situație de adevărat analfabetism științific în România.

Alături de cele două instituții la care am făcut referire, susțin cu fermitate o acțiune concentrată, permanentă în susținerea oricărui demers care ar putea să schimbe mentalitatea lumii românești despre rolul științelor și, în special, al matematicii în educație.

Într-o societate în care tehnologizarea se află într-o ascensiune puternică, o cultură generală cu conținut științific devine absolut necesară.

În caz contrar, sunt absolut convinsă că nu se poate realiza dezideratul prioritar al Uniunii Europene de a ajunge în cel mai scurt timp posibil la o societate bazată pe cunoaștere.

Țin să vă informez că Societatea de Științe Matematice din România care, de altfel, în acest an, își aniversează un secol de existență, a lansat proiectul "2010 - Anul Matematicii în Școala Românească", care își propune intervenții în mass-media, care să schimbe mentalitatea cu privire la locul matematicii, de la o sumă aridă de formule, simboluri sau rețete la aplicații practice de a raționa corect în situații concrete.

Consider această inițiativă extrem de bine venită, astfel încât cer sprijinul dumneavoastră prin demersuri legale pentru introducerea în grilele de programe ale televiziunilor și radiourilor publice a unor emisiuni, informări, concursuri.

Ca argument, vă supun atenției că astfel de proiecte sunt pe agenda televiziunilor și a radiourilor publice din țări ca Germania, Canada, Franța, Italia, Marea Britanie, unde implicarea factorului politic este determinantă.

Având în vedere că imaginea școlii și a importanței educației este, în general, deosebit de lezată, iar gravitatea fenomenului prezentat nu poate fi pusă sub semnul întrebării, îmi exprim speranța că acest semnal de alarmă nu va rămâne fără ecou.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Petru Movilă - declarație politică intitulată O ședință istorică;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Petru Movilă.

 

Domnul Petru Movilă:

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se numește "O ședință istorică".

Cu mai bine de 150 de ani în urmă, Bucureștiul făcea o mulțime de promisiuni frumoase Iașiului. Pe vremea aceea, se punea la cale de minți luminate "mica unire", ce avea să-i adune pe moldoveni și munteni într-o singură țară. Dar pentru că românii din Țara de Sus se temeau că, odată unirea înfăptuită, Moldova și capitala ei vor fi marginalizate, Bucureștiul se angaja solemn să nu uite Iașii.

S-a vorbit atunci de mai multe instituții centrale de prim rang, care urmau să funcționeze la Iași, de sume importante alocate culturii moldovenești, precum și de o atenție permanentă îndreptată spre toate problemele cotidiene ale ieșenilor. Aproape niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost respectată. Până și fotoliul de patriarh, care trebuia ocupat, la moartea Patriarhului, de Mitropolitul Moldovei este considerată acum doar o simplă cutumă, ce poate fi oricând ignorată.

Astăzi, dacă ne uităm la cele două capitale - eu încă îmi revendic dreptul de a numi Iașiul capitală - care, în urmă cu 150 de ani, aveau aproximativ aceeași populație, descoperim o discrepanță uriașă. Iașiul care, în 1859, întrecea Bucureștiul la toate capitolele, a rămas mult în urma actualei capitale. Statul ultracentralizat a mers într-o singură direcție. Provincia i-a interesat tot mai puțin pe conducătorii României.

Am recurs la tot acest preambul gândindu-mă la ședința de guvern ce se ține zilele acestea la Iași. Mutarea Executivului, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă, în cea mai săracă regiune a Uniunii Europene, nu poate decât să ne bucure și să ne dea unele speranțe.

Regiunea de Nord-Est este ultima și pentru că, în ultimii 20 de ani, guvernanții au promis multe, dar nu s-au ținut de cuvânt. Foarte des, promisiunile au fost lăsate și lansate chiar în Iași și nu mă refer doar la Manifestul pentru Dezvoltarea Moldovei inventat de mai multe ori de PSD. Și nici măcar la promisiunea PNL că Iașiul va deveni capitală culturală europeană în 2012.

A venit vremea ca tot efortul de modernizare a României să pornească de la periferie spre centru. Doar așa avem șanse de a reintra cu fruntea sus în istorie. Prezența la Iași a Cabinetului Boc este un semn pozitiv, dar noi, ieșenii, dorim ca, mai ales, urmările acestei ședințe să fie unele pozitive pentru noi toți.

În urmă cu 150 de ani, idealul elitei din Țările Române era unirea tuturor românilor într-un singur stat. Care este, în acest moment, idealul românilor?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
 

Au depus declarații scrise următorii deputați.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Valeriu Zgonea, Cristian Rizea, Bogdan-Liviu Ciucă, Ioan Dumitru, Mugurel Surupăceanu, Mircea Drăghici, Manuela Mitrea, Neculai Rățoi, Dorel Covaci, Iuliu Nosa, Emil Radu Moldovan, Gheorghe Ana, Gheorghe Ciocan, Marius Ghiveciu, Dușa Mircea, Georgescu Filip și Ioan Călin.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L: Gheorghe Ciobanu, Ioan Holdiș, Florin Postolachi, Marius Rogin, Alin Popoviciu, Claudia Boghicevici, Ioan-Nelu Botiș, Cristian Burlacu, Doru Leșe, Daniel Bărbulescu, Mihail Boldea, Andrei Sava, Daniel Buda, Cristian Dugulescu, Răzvan Mustea-Șerban, Stelică Iacob Strugaru, Valeriu Alecu, Sanda Maria Ardeleanu, Adrian Bădulescu, Silviu Prigoană, Cornel Știrbeț, Ionescu George, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu, Marian Avram, Ioan Oltean, Cezar Preda și Vreme Valerian.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii deputați: Gheorghe Dragomir, Eugen Nicolăescu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, George Dumitrică, Andrei Dominic Gerea, Cristian Buican, Florin Țurcanu, Diana Tușa, Titi Holban, Lucia-Ana Varga, Horea Uioreanu, George Scutaru, Viorel Palașcă, Cristian Adomniței, Virgil Pop și Dan Motreanu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnii: Mircea Grosaru, Adrian-Miroslav Merka și Miron Ignat.

Din partea independenților, domnii deputați: Cătălin Cherecheș, Tudor Ciuhodaru și Soporan Vasile.

Dacă mai sunt, totuși, intervenții? Dacă nu, declar închisă ședința dedicată declarațiilor politice și reluăm ședința la ora 10,00 cu ordinea de zi aprobată în plenul de ieri.

Vă mulțumesc și vă doresc o zi bună.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Stoparea fenomenului Lăzărescu, prioritate a agendei guvernamentale din 17 martie de la Iași;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Stoparea fenomenului Lăzărescu, prioritate a agendei guvernamentale din 17 martie de la Iași"

De peste șaisprezece ani, pacienții sunt plimbați între spitalele din Iași. Zi de zi și noapte de noapte, viața pacienților traumatizați în accidente rutiere sau casnice este pusă în pericol pentru că nu avem un spital în care să existe toate specialitățile și toate posibilitățile necesare evaluării și terapiei acestor cazuri grave.

Nu avem încă un centru în care acești pacienți să fie preluați rapid într-un sistem monobloc și numeroasele urgențe își continuă marșul agonic prin curțile spitalelor atunci când nu urmează un itinerar și mai sumbru printre spitalele ieșene. Anul trecut în UPU de la Spitalul de Urgențe din Copou au fost tratați 31.221 pacienți, iar 26.260 (84,13%) au necesitat internarea în clinicile de profil unic ce deservesc majoritar patologia traumatică a Moldovei (Chirurgie Plastică și Reconstructivă, Ortopedie - Traumatologie, Arsuri, Chirurgie de Urgență, Toxicologie) aflate într-un conac boieresc vechi de 123 de ani în care activitatea medicală se desfășoară în sistem pavilionat.

Tot anul trecut, datorită lipsei unor specialități medicale, locurilor necesare (spitalul are aproape 200 de paturi deservind întreaga regiune de NE - cea mai numeroasă dintre regiuni) sau condițiilor de cazare a fost necesară dirijarea spre alte spitale a 4,22% din cazurile ajunse în UPU. Și asta în condițiile în care s-au făcut eforturi supraomenești de asigurare cât mai aproape de normalitate a terapiei de urgență chiar dacă aceasta se desfășoară într-o cutie de tablă. Iar dacă adăugăm restul spitalelor din Iași, de cele mai multe ori lipsite de specialitățile necesare rezolvării urgențelor traumatice, vom avea cu adevărat imaginea înfricoșătoare a fenomenului Lăzărescu în centrul universitar medical Iași.

Este necesar ca sănătatea ieșenilor să fie prezentă pe ordinea de zi a ședinței de guvern din 17 martie, iar adoptarea urgentă a unei hotărâri de Guvern care să asigure finalizarea cât mai rapidă a Spitalului de Urgență din Copou este singura soluție pentru ca pacienții aflați în stare gravă să nu mai fie plimbați între spitale.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică 10 ani de viață;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"10 ani de viață"

Donarea de organe și transplantarea pot fi îmbunătățite. Asistăm la scăderea dramatică a numărului de potențiali donatori în condițiile în care numărul celor ce au nevoie de un transplant e în continuă creștere. La sfârșitul anului 2008, 2.085 de pacienți români așteptau un rinichi, alți 350 de pacienți aveau nevoie de un transplant de ficat, iar încă 107 pacienți necesitau un transplant de cord. Pentru ei, în 2009, au fost doar 44 de donatori. În acest moment, pe listele de așteptare, la nivel național sunt înscrise peste 2.500 de persoane, cererile privitoare la transplantul de rinichi și ficat crescând cu aproximativ 8 la sută anual.

Oficialii Agenției Naționale de Transplant spun că numărul donatorilor a scăzut pe toate categoriile de transplant. În 2008 au fost 2,9 donatori în moarte cerebrală, în condițiile în care nivelul mediu în țările civilizate este de 15-20 de donatori la un milion de locuitori, România ocupând astfel penultimul loc în Europa la donarea de organe.

Opinia publică în România prezintă o rată de refuz a donării de organe variind între 20-60%. În 2001 au existat 21 de donatori cu moarte cerebrală, rata recoltării multiorganice fiind de 61,9%. În 2002, numărul donatorilor de organe cu moarte cerebrală a scăzut la 13, rata recoltării multiorganice fiind de 85%. În 2003, numărul donatorilor de organe cu moarte cerebrală a fost de 8, rata recoltării multiorganice fiind de 75%, tendința de scădere menținându-se în continuare.

Trebuie creat un sistem prin care fiecare să își poată da din timpul vieții consimțământul legat de opțiunea donării de țesuturi și organe întrucât în prezent în România opțiunea "pro" nu este facilitată.

Creșterea numărului de organe și țesuturi pentru transplant ar putea fi realizată prin introducerea acestei opțiuni pe cardul național de asigurat, reflectând astfel cu fidelitate voința individuală cu privire la donarea de țesuturi și organe. Aceasta ar însemna ca persoanele sănătoase, cu capacitate de decizie își pot exprima din timpul vieții voința de a fi donator. În această situație, ar exista un consimțământ explicit, pe care nici măcar familia, în momentul decesului persoanei, nu-l poate anula. Această opțiune înregistrată pe cardul național de asigurat poate constitui baza registrului național de transplant.

Voi depune azi o inițiativă legislativă de modificare și completare a legii 95/2006 ce vizează îmbunătățirea donării și transplantului de organe prin introducerea pe cardul național de asigurat a opțiunii de donare de țesuturi și organe în urma consimțământului explicit al persoanei cu capacitate de decizie.

Sunt convins că veți susține această lege care va aduce cate 1o de ani suplimentari în viața multor români.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică 1 aprilie, ziua păcălelilor farmaceutice?;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"1 aprilie - ziua păcălelilor farmaceutice?"

Reprezentanții Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente susțin că noul contract-cadru va duce la creșterea de până la nouă ori a contribuției pacienților pentru a-și continua actuala schemă terapeutică, faptul că nu se va mai compensa, ca până acum, cel mai ieftin DCI (Denumire Comună Internațională), ci cel mai ieftin medicament dintr-o clasă terapeutică. De fapt, aceste măsuri nu vor aduce economii în sistem și nici nu vor rezolva situația.

Modificarea compensării presupune reevaluarea și consultul unui număr de aproximativ opt milioane de pacienți pentru a se reveni la tratamente de acum 40-50 de ani, adică medicamente descoperite în anii '50. Medicilor li se va limita arsenalul farmacologic necesar individualizării strategiilor terapeutice în beneficiul pacienților.

Complicațiile care vor apărea vor necesita consulturi suplimentare sau spitalizare și vor genera costuri mai mari decât cele ale terapiei actuale.

Există posibilitatea apariției unor blocaje în sistem prin faptul că un număr redus de medici vor trebui să schimbe terapia unui număr important de pacienți în mai puțin de o lună.

De ce să ne păcălim de 1 aprilie? Toată lumea știe că ,,nu există boli, ci doar bolnavi", iar fiecare bolnav își are identitatea sa și reacționează în mod diferit față de ceilalți suferinzi de aceeași boală.

În condițiile unui sistem sanitar aflat în colaps trebuie găsită soluția sănătoasă în care să fie implicați toți cei care iau decizii pentru sănătate - Colegiul Farmaciștilor, Colegiul Medicilor, producători, distribuitori - care să elaboreze o strategie pentru sistemul de sănătate. Aceste măsuri trebuie să fie independente de cei care conduc și să amelioreze sistemul în funcție de necesitățile reale.

Altfel, 1 aprilie va rămâne doar ziua păcălelilor...

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Moartea ocupațională - sindromul Karoshi;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Moartea ocupațională - sindromul Karoshi"

Asistăm și în România la creșterea numărului de cazuri de îmbolnăviri și decese cauzate de suprasolicitarea în desfășurarea activităților de serviciu ca rezultat al expunerii îndelungate la activități fizice sau intelectuale în vederea acoperirii solicitărilor de la locul de muncă.

Soluția limitării timpului de muncă nu este eficientă și nici constituțională, întrucât dreptul fiecăruia la muncă nu poate fi îngrădit.

Normele UE, Directiva 2003/88EC (2003), recomandă statelor membre reguli clare privind respectarea drepturilor angajaților ce prevăd transpunerea în legislația națională a mai multor măsuri dintre care prima viza stabilirea duratei medie a săptămânii de lucru (inclusiv orele suplimentare) la maxim 48 ore, ce nu poate fi prelungit decât prin exprimarea consimțământului scris al angajatului.

Încadrarea îmbolnăvirii sau decesului ocupațional - datorate epuizării rezultate din munca suplimentară pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu - la categoria accidentelor de muncă facilitează stabilirea unui raport de cauzalitate între munca îndelungată până la epuizare și efectele acesteia asupra organismului.

În acest sens avem exemplul legislației unor țări precum Japonia în care se recunoaște ca accident de muncă îmbolnăvirea sau moartea de pe urma epuizării prin supramuncă.În 2001, legea a fost chiar revizuită, în sensul creșterii de la o săptămână la șase luni a perioadei în care sindromul Karoshi își produce efectele, după încheierea perioadei de supramuncă. Astfel, în 2002, un caz de deces din pricina sindromului Karoshi a fost asimilat unui accident de muncă, deși persoana respectivă a murit la nouă zile după încetarea contractului cu firma la care lucrase peste program. A fost vorba de o femeie care a murit pe 7 aprilie 1998, în urma unei comoții cerebrale cauzate de epuizare. Ea a fost angajată cinci luni ca designer la o firmă din Osaka, răstimp în care a muncit 150 de ore (19 zile de muncă!) lunar peste programul normal de muncă. După cele cinci luni de lucru aproape non-stop, femeia și-a luat o săptămână de concediu, apoi s-a angajat la o altă firmă. Accidentul cerebral fatal s-a produs în a doua zi petrecută la noul job. Părinții decedatei au dat în judecată firma la care aceasta lucrase peste program. După trei ani de război judiciar, firma a convenit să achite o compensație de 40 de milioane de yeni (aproximativ 350.000 euro, la cursul de atunci). Conform presei japoneze (Kyodo World News Service), recordul absolut de muncă peste program a fost consemnat mai recent. Anul trecut, o companie japoneză de transporturi din Okayama a fost dată în judecată de văduva unui fost angajat, decedat în aprilie 2002, la vârsta de 57 de ani, în urma unui atac de cord. Văduva a pretins compensații de 63 de milioane de yeni, susținând că soțul ei a murit din cauza faptului că a muncit 16 ore zilnic (de la 6 dimineața la 10 seara), timp de 18 ani.

Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă carevizează prevenția îmbolnăvirii și decesului ocupațional (datorat epuizării rezultate din munca suplimentară pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) prin încadrarea acestora în categoria accidentelor de muncă dacă angajatul nu și-a exprimat în prealabil acordul scris privind prelungirea timpului de muncă. Posibilitatea muncii suplimentare trebuie să fi fost acceptat și de sindicat, în contractul colectiv de muncă, iar acordul angajatului nu poate fi considerat valabil mai mult de un an, dac nu este înnoit

E o lege pentru fiecare roman ucis de exploatare. E o lege pe care sper sa o susțineți.

  Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată Un nou guvern, o nouă schimbare, o nouă degringoladă;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Un nou guvern, o nouă schimbare, o nouă degringoladă"

Într-o intervenție anterioară am vorbit despre repetarea obsesivă în ultima perioadă a cuvântului "reformă". Toți miniștrii vorbesc despre reformă și despre realizările dumnealor în ceea ce privește reformarea. Acest lucru nu este în mod imperios un aspect negativ, însă este un proces făcut fără simț de răspundere menit mai degrabă să bulverseze decât să simplifice. M-am declarat un adept al reformei, iar astăzi îmi întăresc această declarație, dar cu precizarea că adevărata reformă este cea făcută în folosul cetățeanului, cea care are un corespondent clar în realitate, o reformă care nu înrobește și mai tare omul de rând, o reformă ale cărei rezultate să ne ajute să depășim criza economică.

Sincer vă spun că, în situația de față, aceste deziderate sunt chiar și pentru mine o utopie!

Doamnelor și domnilor, zilele acestea l-am urmărit pe domnul premier Emil Boc la "o televiziune a poporului" afirmând că "noua reformă din educație va schimba din temelii sistemul". Dacă memoria nu mă înșeală, sistemul de învățământ tocmai ce a fost schimbat anul trecut, anul acesta elevii fiind nevoiți să dea un nou tip de examen de bacalaureat, acesta fiind doar un exemplu din multitudinea de schimbări survenite... Dar se pare că acest lucru nu contează atât timp cât noua reformă va schimba sistemul din temelii.

Printre altele, domnul Emil Boc a mai afirmat că "Trebuie să mergem mai departe cu reforma educației și să pregătim un sistem capabil să ne dea o generație bine pregătită pe competențe, nu pe toceală. Copiii aleargă să facă față la câte cerințe sunt la toate materiile. Copiii nu mai au timp pentru ei. Programa noastră îi complexează pe copii din dorința de a ști totul. Nu poți să știi totul în viață. Trebuie să îi învățăm pe copii competențe, să se descurce. Sistemul nostru de învățământ este croit după interesele profesorilor, după interesele inspectoratelor școlare, și nu după interesele de învățare ale copiilor." Nimic mai adevărat! Însă ceea ce domnul premier uită să menționeze, de cele mai multe ori, sunt și rezultatele pozitive ale acestui sistem, un sistem care a dat elevi olimpici cu numeroase premii naționale și internaționale, uită să-i menționeze pe profesorii care îi pregătesc pe acești elevi și care de cele mai multe ori sunt blamați pentru cerințele dumnealor. Trăim într-o perioadă de criză economică, însă nu trebuie să o transformăm și într-o criză a moralității.

Printre altele, în aceeași emisiune, domnul premier mai preciza și că : "Investiția în educație este o investiție pe departe lipsită de riscul falimentului. O resursă umană bine pregătită aduce și țării un succes, oameni pregătiți, capabili".

Aceasta este și afirmația care stă la baza intervenției mele de astăzi. Sunt de acord cu spusele domnului premier, însă venind din partea dumnealui în calitate de reprezentant al Guvernului mi se pare ușor ipocrită. Domnul Emil Boc vorbește despre faptul că o resursă umană bine pregătită și care aduce țării un succes justifică investiția în educație. Vorbim însă despre acea resursă umană care beneficiind de burse din partea Guvernului României așteaptă și astăzi să își îndeplinească obligațiile față de statul român sau vorbim despre guvernul care a angajat în diverse posturi diferite persoane ce se bucură de o anumită notorietate în detrimentul celor pe care i-a trimis la studii în străinătate?

Statul a investit și până în momentul de față sume importante în educație pentru pregătirea resursei umane calificate, undeva la aproximativ 6 milioane de euro, însă astăzi, aproape 100 de absolvenți ai celor mai prestigioase facultăți din lume așteaptă să lucreze ca manageri în administrația publică, onorându-și astfel obligația față de statul român care le-a acordat burse de studiu în străinătate.

Un exemplu, care s-a dovedit a fi o alegere nefericită, s-a întâmplat recent în unul dintre ministerele aflate în coordonarea domnului premier și unde un ministru și-a numit la departamentul de comunicare o persoană cu notorietate. Rezultatul îl știm cu toții. Deși cel puțin doi dintre cei 95 de absolvenți școliți pe banii statului au studii specializate în domeniul comunicării publice și ar fi putut să ocupe aceste funcții, ministerul a preferat faima publică în detrimentul pregătirii profesionale.

O întrebare pertinentă care survine ca urmare a acestui exemplu este: De ce oare ministerele nu recrutează personal din rândul celor pentru care a plătit să-i școlarizeze? Oare notorietatea și polițele pe care le au unii de plătit primează competenței? Stimați colegi, Guvernul României a acordat în perioada 2004- 2006 un număr de 148 de burse pentru ca tinerii români să urmeze cursuri de licență, masterat sau doctorat la universitățile din străinătate, urmând ca ulterior aceștia să ocupe funcții de conducere în instituțiile publice. Până în prezent, au absolvit aceste programe 95 de români, restul fiind încă studenți. Tinerii școliți în străinătate în domenii cheie precum sociologie, comunicare, administrare de fonduri europene sau drept sunt astăzi nevoiți, ca urmare a legislației defectuoase din domeniu, să aștepte să le expire contractul cu statul român.Legislația prin care se stabilește ce se va întâmpla cu acești bursieri este contradictorie și de aceea majoritatea absolvenților au ales să lucreze în mediul privat. După terminarea studiilor, absolvenții sunt nevoiți să urmeze o serie de cursuri la Institutul Național de Administrație (instituție desființată la finele anului trecut), dar tot nu se pot angaja cu statutul de funcționar public pentru că este nevoie să mai urmeze un program de școlarizare în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP).

Aceasta fiind realitatea, ce vă îndreptățește pe dumneavoastră, domnule prim-ministru, sau pe oricine altcineva din guvernul pe care îl conduceți sa vorbiți despre necesitatea investiției în resursa umană și să ne asigurați că "Investiția în educație este o investiție pe departe lipsită de riscul falimentului"?

Investiția în resursa umană este una bine-venită, însă resursa umană pregătită pe banii Guvernului trebuie și valorificată de către Guvern.

Nu doresc, stimați colegi, să se creadă vreun moment că nu sunt un adept al progresului și al investițiilor în sistemul de educație și formare profesională! Activitatea mea legislativă poateoricând să demonstreze dorința de reformare și de sprijinire a sistemului românesc de învățământ, punând mereu accent pe învățarea pe tot parcursul vieții și pe sprijinirea cadrelor didactice pentru perfecționare. Ceea ce doresc astăzi să dezbatem este însă ușurința de care dă dovadă domnul premier în afirmarea că este un susținător al reformei în educație, când realitatea a demonstrat că este depășit de situație și că o parte din resursa umană pe care dânsul vrea să o pregătească deja există și așteaptă cu nerăbdare să fie exploatată la capacitățile sale maxime.

  Dorel Covaci - declarație politică cu subiectul Solidaritatea socială, între legalitate și morală creștină;

Domnul Dorel Covaci:

"Solidaritate socială, între legalitate și morală creștină"

Se spune că Decebal, văzând legiunile romane apropiindu-se, ar fi cerut preoților zamolxieni, înainte de a se arunca în sabie, să blesteme veșnic contopirea celor două popoare: "Să nu aibă unire între ei și să se trădeze permanent". Să fie blestem ancestral, destin, boală cronică sau eroare a evoluției? Cert este că soluții de exorcizare sau însănătoșire grabnică nu sunt de găsit. Ne scufundăm unii pe alții, în numele teoriei supraviețuirii și a legii junglei, mulți întoarcem capul în altă parte, când avem de-a face cu sărăcia, mizeria și decăderea, de parcă ar fi contagioase. Oare suntem atât de egoiști și nepăsători, cu adevărat?

De la sărăcie la mizerie și, pe urmă, decădere sunt pași mărunți și siguri. Cu fiecare trecere intervine debarasarea, pe rând, de conștiință, morală, etică, până la anestezierea tuturor simțurilor. Afară parcă se stinge lumina zilei; înăuntru se stinge lumina sufletului. Coliba, beciul, văgăuna prin care se târăsc unii săraci pe sub temelia edificiului social nu sunt chiar un mormânt, sunt anticamera lui. Dar, întocmai ca bogații care își desfășoară ostentativ tot ce au mai de preț la intrare, s-ar părea că moartea, pândind de-aproape, își desfășoară mizeria cea mai mare în acest vestibul.

Sărăcia e lipsă de opțiuni; să nu ai, să tânjești și să nu poți avea. Până la urmă încetezi să mai lupți și te resemnezi să nu mai faci nimic, să nu mai dai din mâini ca să te salvezi.

Trândăvia întunecată, care vine după deznădejde, prevestește agonia. Altfel, deznădejdea e împrejmuită de garduri șubrede, care toate dau spre viciu sau crimă. Sărăcia e ticăloasă, murdară, plină de miasme, infectă, întunecoasă, respingătoare. Sărăcia creează monștri fără rușine și fără scrupule, care, în fond, sunt nevinovați. Dar, cine sunt adevărații vinovați? Toți cei care au, le prisosește, dar nu vor să împartă. De ce să se murdărească, întinzând mâna ca să-și tragă semenii afară din mocirlă?

Se știe că majoritatea acțiunilor filantropice au ca inițiatori persoane cu venituri medii, spre scăzute și, doar izolat, adevărații bogați ai României. Acumulează averi imense într-o generație, împinși de o exuberanță apucătoare, sub scuturi de gașcă. Snobi fiind, plătesc călătorii în spațiu, cumpără pământ pe lună, se înconjoară de opulență și lux extrem, dar nu ar ceda nimic unui semen bolnav sau flămând. Și atunci când o fac, au drept principal scop creșterea cotei de imagine și înălțarea cu încă o cărămidă a soclului personal.

Cu cât avem mai mulți săraci, cu atât noi toți sărăcim. Nu suntem o țară săracă, dimpotrivă, suntem o țară sărăcită. Legislația actuală nu face decât să adâncească această inechitate socială. Cel mai bogat român are 2,2 miliarde dolari; cel mai sărac român se află în faliment personal, la sapă de lemn, dincolo de punctul 0, în domeniul negativ, acumulând datorii peste datorii pentru supraviețuire. Și nu este doar unul, sunt milioane.

Ponderea de doar 12% din p.i.b., în bugetul anului 2010 a cheltuielilor sociale ne plasează sub media Uniunii Europene. Cu o protecție socială abordată rezidual, cel puțin veniturile din muncă ar trebui să fie altfel distribuite. Dar nici acestea nu mai asigură un trai decent, demn salariatului, ci doar îi conferă o așa-zisă aură nobilă, îl integrează în marea masă a contribuabililor plătitori de taxe la stat.

În 2009, cheltuielile cu forța de muncă s-au poziționat către 40 miliarde euro, salariații beneficiind net de doar 18 miliarde euro. Nu ne mirăm că, astfel, sărăcia și-a întins tentaculele în 30% din gospodăriile salariaților și planează amenințător asupra altora. La sfârșitul anului trecut, o familie cu 4 membri consuma 2.506 ron pentru un trai minim decent, în vreme ce câștiga net doar 2.186 ron.

La polul opus, cei 300 bogați ai României cumulează peste echivalentul a 30% din p.i.b. În același timp, patronii români își rezervă ca excedent brut de exploatare 50% din p.i.b.

Impozităm la fel bogații și săracii, în numele nediscriminării, dar puținul pe care îl luăm dintr-o parte și nici nu contează, în cealaltă parte face diferența și creează prăpăstii năucitoare.

Mecanismele de solidaritate socială, care se bazează pe recunoașterea interdependențelor strânse între economic și social, sunt cele care solidifică o societate coezivă. Niciun tip de solidaritate socială nu s-ar fi pomenit în absența unor minime contribuții de tip fiscal sau parafiscal.

Într-o societate cu adevărat creștină, cei mai bogați trebuie să-și ajute aproapele, dar datele nu confirmă acest lucru. Criza economică are la bază și o criză morală, de care poate statul nu se simte vinovat. Și totuși, trebuie să apere drepturile și libertățile cetățenilor. Constituția României ne obligă să apărăm și să garantăm drepturile cetățenești, inclusiv dreptul la un nivel decent de trai. Articolul 47 din Constituție prevede expres că statul e obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Acum, acest lucru nu se întâmplă și cei ce conduc destinele țării sunt vinovați.

Nu ne dorim să adoptăm modelul socio-politic egalitarist comunist. Suntem de acord că meritocrația, elitismul trebuie recompensate de către societate, prioritar și substanțial, dar am spus meritocrație, și nu oportunism, corupție, avantaje de cohortă.

Se spune că atunci când nu va mai exista o potecă între noi și vecinul nostru, vine sfârșitul lumii. Orice respingere a inițiativelor de solidaritate socială în raport cu săracii României va crește nota de plată semnificativ pentru toate categoriile sociale și ne va trage mai jos decât suntem, poate chiar ireversibil.

  Florin Țurcanu - despre Măsuri de remediere a diferențelor dintre agricultura românească și cea europeană;

Domnul Florin Țurcanu:

"Măsuri de remediere a diferențelor dintre agricultura românească și cea europeană"

Pentru a creiona o strategie pe termen lung, durabilă, care să reducă diferențele dintre agricultura europeană și cea autohtonă și care în final să determine apropierea condițiilor de viață dintre oraș și sat, trebuie să definim foarte clar un program pe care Guvernul ar trebui să-l întocmească urgent și să-l pună neîntârziat în aplicare.

În viziunea noastră, acest program ar trebui să cuprindă o serie de măsuri cu caracter obligatoriu:

  1. Modificarea sistemului de creditarea a fermierilor, prin acordarea unor credite avantajoase, cu dobânzi mici și perioadă mare de rambursare, care să permită contractantului dezvoltarea unei afaceri de familie.
  2. Modificarea sistemului de acordare a subvențiilor la lapte, animale și pământ.
  3. Avantaje acordate fermierilor prin subvenționarea cu 50% la achiziționarea utilajelor agricole, cealaltă jumătate să fie plătită de cei care achiziționează utilajele prin credit rambursabil în 10 ani.
  4. Simplificarea și clarificarea documentației pentru proiectele de înființarea a fermelor, fapt ce ar determina mai mulți fermieri să acceseze programe de înființare a microfermelor sau fermelor familiale.
  5. Fermelor existente, dar și celor care vor apare în urma accesării unor programe, statul să le asigure prin consiliile locale: drum de acces, iluminat, apă și canalizare, pentru a putea ridica fermele autohtone la nivelul celor europene.
  6. Tinerii care doresc să-și înființeze o fermă, agricolă sau zootehnică, să primească un ajutor financiar de la stat, pe lângă simplificarea modalității de depunere a proiectelor, fapt ce va proteja producția internă de produse agricole sau zootehnice.
  7. Reorganizarea terenului agricol prin transformarea în pășuni și fânețe a terenului amplasat pe pante și concesionarea acestora, pe sume modice, crescătorilor de animale.

Aceste măsuri vor determina în mod cert eliminarea unor mari neajunsuri din spațiul rural românesc, urmând să aibă ca finalitate scopul propus, și anume diminuarea diferențelor dintre fermierul român și cel european.

Totodată, unul dintre efectele benefice ale aplicării acestor măsuri va fi apariția pe piața românească a produselor agricole și zootehnice autohtone, mai ieftine și mai calitative decât cele importate din comunitatea europeană sau din alte părți.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul România e a tuturor românilor;

Domnul Mircia Giurgiu:

"România e a tuturor românilor"

Conform art.1 alin. (1) din Constituție "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil". Mai mult, în alin. (3) al aceluiași articol este prevăzut că "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate".

De aceea, consider că, în România, etnicii maghiari au aceleași drepturi ca și românii, fiind reprezentați la nivelul administrației publice centrale și locale. Și, în plus, au acces liber la educație, la toate formele de învățământ gratuit, în limba maternă.

Tot în Constituția României, art. 13 statuează că "În România, limba oficială este limba română". În calitate de deputat de Cluj, născut în zona Munților Apuseni, îi asigur pe toți cetățenii români care trăiesc în comunitățile cu populație majoritar maghiară de pe teritoriul României, că niciodată nu voi vota în Parlament o lege prin care să fie obligați să învețe limba maghiară.

În aceste condiții, nu cred că este oportun ca pretențiile ridicate de reprezentanții cetățenilor români de naționalitate maghiară să fie incluse în propunerile de modificare a Constituției.

  Cătălin-Ioan Nechifor - declarație politică: Guvernul nesimțit a întrecut orice limită;

Domnul Cătălin Ioan Nechifor:

"Guvernul nesimțit a întrecut orice limită"

După ce dreptul la sănătate, la pensie și la muncă a fost călcat succesiv în picioare de guvernul PD-L, iată că și dreptul la educație este interzis românilor. S-a ajuns în situația în care profesorii primesc 20% din salariu, în condițiile în care ei oferă educație 100 % copiilor. Dascălii au fost și sunt o categorie care a acceptat salarii sub limita bunului simț, ei sunt cei care au suportat 20 de ani de reforme peste reforme și care își pun energia intelectuală în ceea ce înseamnă viitorul nostru. Noile generații de copii care urmează o formă de învățământ în prezent sunt condamnate la o educație din ce în ce mai precară.

Dacă în urmă cu câțiva ani, învățământul românesc era considerat ca fiind de un nivel calitativ ridicat, dovadă fiind și exportul masiv de materie cenușie pe care România l-a făcut peste hotare, iată că astăzi oferta școlii românești nu numai că nu mai respectă regula cererii și ofertei dictată de piața de muncă, dar pune în pericol și ceea ce a mai rămas bun în sistem.

S-a vorbit în ultima perioadă, mai ales în campania electorală, că salariile nu vor scădea nici la profesori și nici la alte categorii sociale. În practică, nivelul salariului a scăzut mult, în condițiile în care munca prestată a fost aceeași și în condițiile în care criza financiară și-a făcut oricum simțită prezența în buzunarele românilor. În momente dificile, așa cum este cel pe care îl trecem în prezent, statul ar trebui să fie primul solidar față de cetățenii săi, pentru a le putea cere, la rândul său, solidaritate.

Cum putem pretinde o productivitate mai mare, sau o eficiență sporită a angajaților din sănătate, din educație, din sistemul bugetar, în general, în condițiile în care perspectiva este din ce în ce mai sumbră pentru sute de mii de români? Cine va mai dori să intre în sistem și să își dedice viața formării profesionale pentru copiii românilor? Oare chiar nu ne mai pasă de generațiile care vor urma după noi și care vor trebui să plătească prețul scump al greșelilor guvernanților? Din păcate, se pare că nu există preocupare pentru așa ceva, pentru viața reală a oamenilor care au ales să rămână să muncească și să trăiască viața lor în țara în care s-au născut. Mulți dintre ei sunt dascălii care ne-au învățat și pe noi și îi învață acum pe copiii noștri, iar guvernul Boc le oferă acum o nouă dramă personală: diminuarea salariilor și riscul de a-și pierde locul de muncă, ceea ce îi aduce în ipostaza de a trece Sărbătorile Pascale și fără bani și fără speranță.

Cred că în acest moment, domnul Emil Boc, prim-ministru al României, este repetent, nu în sensul în care a repetat postura de premier de 4 ori, ci pentru faptul ca nu a reușit să obțină note de trecere nici la sănătate, nici la pensii, nici la locuri de muncă și evident nici la educație. Și cum cu un bulgare de zăpadă nu se face primăvară, în acest context sancțiunea pentru domnia sa ar trebui sa fie exmatricularea din palatul Victoria.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Promisiuni de autostradă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Promisiuni de autostradă"

În acest an, sunt bani doar pentru 30 de kilometri de autostradă. Dacă adăugăm porțiunea din Autostrada Transilvania finalizată în 2009, rezultă că, în 2011 și 2012, Guvernul ar trebui să dea gata 930 de kilometri pentru a-și îndeplini promisiunea din campania anului 2008.

Știu că este criză și nu sunt bani. Trec și peste faptul că în programul de guvernare aprobat de Parlament în decembrie 2009, când Boc ar fi trebuit să știe foarte bine de ce resurse dispune, Executivul își asumă finalizarea, până în 2012, a peste 750 de km de autostradă. Basmul despre cei "1.000 de kilometri de autostradă până în 2012" îmi pare a fi o paradigmă a promisiunilor mincinoase și a lipsei de viziune a acestui guvern.

Dacă veniturile salariale și pensiile scad, dacă vor crește și povara fiscală și șomajul, iar investiții nu se fac, atunci ce face acest Executiv pentru cetățenii României? Lipsește un proiect (realist, pe cât posibil!) care să ofere cetățenilor acestei țări speranța că România va ieși, până la urmă, din criză. Nu cu promisiuni fantasmagorice de genul "100.000 de locuințe pentru tineri".

Când nu sunt bani pentru infrastructură, iar în 2009 ANL a finalizat sub 4.000 de locuințe, cum va fi posibil ca, începând cu 2010, să se construiască anual 33.000 de case și apartamente? Și trebuie spus că nu toate proiectele de reformă necesită investiții uriașe.

Dar, de când au scăpat de PSD, cei din PDL au uitat de promisiunile privind descentralizarea sau reforma în justiție și în administrație. Nu mai există niciun interes pentru finalizarea rapidă a codurilor de procedură civilă și penală. De fapt, lupta PD-L cu corupția s-a transformat în mitinguri de susținere a primarilor Gutău și Solomon.

Proiectul privind depolitizarea radioului și a televiziunii publice este înnămolit prin Parlament, în condițiile în care lideri ai PD-L ar vrea să-l pună pe fostul candidat PNL Florin Călinescu în fruntea TVR. Vasile Blaga pare să fi uitat de promisiunile privind transferul de putere de la centru către autoritățile locale.

La televizor mai apar doar parlamentari din eșalonul trei al partidului, precum și un Emil Boc din ce în ce mai uzat. La Senat, coaliția majoritară a intrat într-un război de uzură și pare că nu are niciun plan clar pentru a finaliza, cu succes, procedura de înlocuire a lui Mircea Geoană.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică România, groapa de deșeuri nucleare a Europei?;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România, groapa de deșeuri nucleare a Europei?"

Mai multe țări din cadrul Uniunii Europene susțin depozitarea tuturor deșeurilor radioactive într-un singur loc. Se vehiculează ideea ca România să depoziteze deșeurile Europei, chiar dacă legislația națională interzice importul.

În întreaga lume, foarte puține state și-au construit depozite permanente pentru deșeuri nucleare, preferând să le păstreze în instalații provizorii.

România are două depozite pentru astfel de deșeuri și urmează să construiască alte două. Cele existente sunt folosite doar pentru depozitarea deșeurilor proprii - slab și mediu radioactive provenite din medicină și cercetare, la Băița-Bihor. Cele generate de Centrala Nuclearo-Electrică de la Cernavodă se depozitează provizoriu pe amplasamentul centralei.

Autoritățile române au în plan construirea a două depozite definitive: unul de suprafață pentru deșeurile slab și mediu active, la Saligny, și celălalt, de mare adâncime, pentru cele înalt radioactive. Primul este planificat a deveni funcțional peste patru ani, celălalt urmează să fie construit până în 2055. Potrivit Agenției Nucleare și pentru Deșeuri Radioactive, pentru depozitul de deșeuri slab și mediu active sunt estimate costuri între 150 și 220 milioane euro. Depozitul pentru deșeuri înalt radioactive presupune sume mult mai mari, între 2,88 - 4,4 miliarde euro.

Înainte de a se lua vreo decizie în acest sens ar trebui ca populația să fie informată foarte bine cu privire la construirea unui astfel de depozit. De ce să aducem deșeurile Europei aici în condițiile în care noi nu suntem în stare deocamdată să ne gestionăm propriile deșeuri radioactive? Noi nu reușim să ne descurcăm nici cu deșeurile din fostele mine de uraniu.

Noi nu putem fi groapa de gunoi a Europei. Ne momesc cu bani ca să construiască acest depozit, dar nu este etic să depozitezi asemenea deșeuri în alte țări.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Migrația medicilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Migrația medicilor"

Potrivit regulilor Organizației Mondiale a Sănătății, dacă migrația medicilor într-o țară depășește 2% din totalul personalului medical, statul trebuie să declare cod roșu și să ia măsuri. După integrarea României în Uniunea Europeană, mulți medici români au luat în serios varianta emigrării. Îndată ce au văzut oportunitatea de a lucra în străinătate, sute și apoi mii de medici au emigrat în Vest, sătui de salariile mici, de lipsa aparaturii și a medicamentelor și uneori obligați să renunțe la timpul liber pentru a se dedica în totalitate profesiei.

Motivele plecării pentru a profesa într-o altă țară țin, în primul rând, de câștigurile medicilor, care au fost întotdeauna degradante, iar potrivit grilei noii legi a salarizării unice, un medic specialist este situat sub nivelul unui secretar de comună cu mai puțin de 3.000 de locuitori.

În al doilea rând, un alt motiv pentru care medicii aleg să emigreze este dorința acestora de a-și dezvolta cariera profesională și de a atinge performanța, depășind frustrările acumulate în România din cauza lipsei echipamentelor medicale.

Riscăm să rămânem fără doctori dacă în fiecare an două mii de medici părăsesc România, iar studenții se gândesc și ei să lucreze în străinătate.

Deși media emigranților a fost până acum în jur de 6-7%, măsurile luate de Guvern prin Ministerul Sănătății au fost inexistente. În 2009 au părăsit România cinci mii de angajați din sistemul de sănătate - 1.800 de medici și restul asistente. Aceasta face ca în țară să avem acum puțin peste 40.000 de medici, și multe județe cu specializări rămase fără doctori sau comune care nu mai au medic de familie.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Pierderi financiare pentru narcomanii trimiși în închisoare;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pierderi financiare pentru narcomanii trimiși în închisoare"

Pentru fiecare consumator de droguri trimis în închisoare, statul cheltuiește 2.300 de lei pe lună, de patru ori mai mult decât ar costa tratarea acestuia într-o clinică privată. Lipsa unei legislații complete și corecte, dar și a unor politici publice axate pe prevenirea consumului de droguri, pe tratarea toxicomanilor și pe reintegrarea socială a acestora nu doar că aruncă România în rândul statelor din lumea a treia, dar o face să piardă lunar zeci sau chiar sute de mii de euro de la buget.

Pentru fiecare dintre ei, statul va cheltui 76,6 lei/zi de închisoare, adică aproape 2.300 de lei/lună, iar acest total e doar o mică parte a costurilor, pentru că trebuie adăugați banii cheltuiți de poliție pentru a-i prinde, dar și fondurile pentru a-i judeca, în condițiile în care tratamentul asigurat unui narcoman în cea mai scumpă clinică privată din Capitală ajunge la doar 600 de lei/lună. Iar dacă ar fi suportat de stat, întrucât o clinică privată vizează profitul, prețul medicației și consilierii, ar fi probabil de zece ori mai mic.

Așadar, un calcul simplu arată că dacă ar investi în tratarea consumatorilor în clinici private și nu în detenția acestora, statul ar economisi anual, în fiecare caz, aproximativ 20.400 de lei (adică, aproape 5.000 de euro). Dacă luăm în calcul și faptul că, doar în fiecare din ultimii cinci ani, au ajuns după gratii cel puțin 200 de consumatori, economia ar ajunge la cel puțin 1.000.000 de euro anual.

Iar pierderile financiare pe care statul le suportă de la buget sunt în continuă creștere. Motivul: prin includerea pe lista drogurilor a multora dintre substanțele vândute legal până pe 15 februarie, în "magazinele de vise", s-a creat o nouă clasă de consumatori care îngroașă rândurile celor "apți" de pușcărie: dependenții de "Special Gold" sau de etnobotanice.

Pierderile financiare sunt doar o problemă pe termen scurt, pentru că, odată ajuns în închisoare, consumatorul intră într-o lume fără ieșire: mare parte dintre acești tineri devin doar specialiști în comiterea de infracțiuni. Acolo se consumă droguri injectabile în condiții nesterile, drept pentru care riscul de îmbolnăvire cu HIV și hepatita C e foarte crescut. Și ar trebui să mai punem la socoteală și faptul că, în mai toate penitenciarele de la noi, există un risc major de infectare cu TBC cu bacil multirezistent. Chiar și în cazul în care rămân în detenție doar șase luni, e suficient să contracteze aceste boli și odată cu ele și comportamente antisociale pe care le aduc apoi în societate. Din păcate, varianta aleasă de statul român, aceea de stat polițienesc, care preferă să-i trateze pe acești oameni în pușcărie, nu e nici pe departe cea mai bună.

Simpla scoatere în ilegalitate a unor substanțe nu înseamnă că am eradicat consumul. Nu putem rezolva această problemă doar prin interzicere, ci prin instrucție, informare, tratament și reinserție socială. Mingea e acum în terenul Guvernului, al primului-ministru. Astfel, pentru drogurile de risc (cum este cannabisul), singura măsură ar trebui să fie includerea în programe de reabilitare, iar pentru drogurile de mare risc (heroină, cocaină, ecstasy sau «Special Gold»), primul pas să fie includerea în programe de reabilitare, apoi amendă și, în ultimă instanță, detenția, au subliniat oficialii organizației.

În acest moment, în pușcării sunt mai mulți consumatori decât traficanți. Raportat la numărul de consumatori care riscă să ajungă după gratii, cel al traficanților nu reprezintă mare lucru. Oricum, statisticile arată că, anual, aproximativ 60% dintre cei anchetați pentru infracțiuni prevăzute de Legea privind consumul și traficul de stupefiante sunt consumatori.

Îngroșarea rândurilor narcomanilor ajunși după gratii vine de la legislația proastă. Astfel, articolul 16 din Legea privind combaterea consumului și traficului de stupefiante prevede că persoana care a comis o infracțiune de acest gen beneficiază de reducerea la jumătate a pedepsei dacă denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracțiuni legate de droguri. Din păcate, consumatorii «toarnă» tot consumatori. Extrem de rar se ajunge la dealeri.

Pe de o parte, nu au încredere în capacitatea sistemului de a păstra confidențialitatea datelor de identificare a martorilor în cazul unui proces împotriva unui dealer. Pe de altă parte, se tem că rudele sau complicii celor arestați vor ajunge cu siguranță la ei pentru a se răzbuna. Așa se face că, în locul traficanților, de cele mai multe ori ajung în închisoare tot consumatori.

Două articole ale noului Cod - așteptat să intre în vigoare abia la finele lui 2011 - conțin și alternative la încarcerarea consumatorilor, prin aplicarea de măsuri terapeutice. Acestea ar putea fi puse urgent în practică, cu voia Guvernului. E vorba de sănătatea a mii de tineri.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Tinerii încep să gândească verde;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tinerii încep să gândească verde"

Aducerea copilului spre natură este principalul scop al educației ecologice în școli. Din acest punct, natura va completa învățarea, iar profesorul intră în planul doi. În România, statul nu acționează ca suport al inițiativelor ecologice ale tinerilor. Totodată, România nu are parte de cursuri de educație ecologică în școli. Un caz ilustrativ este cel al Grupului Școlar Industrial "Ștefan Anghel", din Reșița, unde chiar și orele de biologie au fost scoase din programă. Acolo însă, profesoara Lucia Munteanu a avut inițiativă și a înființat o clasă de protecție a mediului.

Sistemul de învățământ trebuie schimbat, iar educația ecologică să își primească importanța cuvenită. Educația ecologică nu este înțeleasă în multe dintre școlile românești. De multe ori, se confundă ecologizarea cu salubrizarea. Cheia succesului stă în implicarea profesorilor, învățătorilor, pentru că ei petrec cel mai mult timp cu elevul. Scopul final este reducerea poluării, consumului de apă și energie în școli. De exemplu, în orașul Luxemburg s-a construit recent prima școală 100% ecologică, construită din materiale ecologice și care folosește energie regenerabilă la încălzire.

La summit-ul pe probleme de mediu de la Copenhaga, România a fost criticată pentru modul în care își administrează ariile protejate. Nu avem încă instituții de stat capabile să facă față acestei probleme. Chiar și programele guvernamentale de anvergură au dat de cele mai multe ori greș. "Casa verde", spre exemplu, program anunțat anul trecut, a fost restrâns treptat, fiind inaccesibil românului de rând.

Un alt eșec poate fi socotit programul "Marea debarasare", în urma căruia au fost strânse prea puține deșeuri electrice, cu mult sub cota estimată inițial.

  Manuela Mitrea - intervenție pe tema Ziua europeană a victimelor terorismului;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua europeană a victimelor terorismului"

Data de 11 martie a fost declarată de Parlamentul European ca fiind Ziua europeană a victimelor terorismului. Data propusă inițial era 11 septembrie, ziua celor mai mari atentate teroriste comise în lume (SUA, 2001). Cele patru atentate comise la Madrid în dimineața zilei de 11 martie 2004 au determinat însă stabilirea acesteia ca dată.

În dimineața zilei de joi, 11 martie 2004, în Madrid (Spania), în patru stații diferite pline de pasageri ce intrau și ieșeau, zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 și 7:42 dimineața, trei în stațiile madrilene, Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) și Santa Eugenia (1 bombă) și o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). În urma celor declarate de ministrul de interne spaniol Ángel Acebes, forțele de securitate au găsit și alte trenuri încărcate cu explozibil ce ar fi urmat să fie detonate la sosirea ambulanțelor.

Atacul a produs cel puțin 199 de morți (dintre aceștia 181 în momentul efectiv al exploziilor) și 1467 răniți, număr cu care devine al doilea cel mai puternic atac suferit de Europa în timpuri de pace. Dintre victime, patruzeci și unu de morți erau cetățeni străini, printre care cincisprezece proveneau din România, câte cinci din Ecuador și Peru, patru din Polonia, trei din Columbia, doi din Honduras, și câte unul din Bulgaria, Chile, Cuba, Republica Dominicană, Guinea-Bissau, Franța și Maroc.

Deși atacurile teroriste din lume nu au fost îndreptate până în prezent spre instituții ale statului român sau spre cetățeni ai țării noastre, mulți români au căzut victime ale acestui tip de acțiuni, unii pierzându-și viața, alții suferind răni grave. La 11 septembrie 2001, în urma atacului terorist de la New York, când au fost dărâmate cele două turnuri gemene, au murit 2 români. În ziua de 11 martie 2004, atacul terorist de la Madrid s-a sfârșit cu decesul a cincisprezece cetățeni români.

Față de aceștia și față de alte milioane de victime, copii inocenți de toate vârstele, cetățeni de toate rasele și crezurile deveniți în cele mai diferite și neobișnuite circumstanțe victime colaterale, ființe umane private de dreptul elementar la viață în siguranță, este nevoie de intensificarea activității antiteroriste internaționale, unde trebuie să se regăsească măsuri concrete ale organizațiilor internaționale de preîntâmpinare, inclusiv elaborarea unor metode eficiente de profilaxie pentru depistarea și înlăturarea factorilor și condițiilor ce contribuie la dezvoltarea mișcărilor teroriste și extremiste. Totodată, în combaterea fenomenului terorist este oportun a se ține cont de tipurile terorismului contemporan și formele de pregătire și efectuare a acțiunilor acestuia, de monitorizare a stării curente, a pronosticului dezvoltării terorismului, identificarea izvoarelor și cauzelor lui sociale.

România trebuie să participe nemijlocit la acțiunile de gestionare a crizelor și de combatere a terorismului. Noua strategie de combatere a terorismului adoptată de NATO, precum și cea a Uniunii Europene, implică responsabilități deosebite. Acestea vizează atât protecția țării și a intereselor în România ale NATO și Uniunii Europene, cât și acțiunea efectivă a țării noastre în cadrul coaliției antiteroriste.

Țara noastră trebuie să participe la acțiunile pentru combaterea terorismului pe toate palierele strategice, operative și tactice și prin toate mijloacele adecvate. Combaterea criminalității economice și sociale, lichidarea corupției, reducerea infracționalității, crearea unui mediu de afaceri sigur și bine protejat (prin lege, dar și prin acțiuni specifice), distrugerea rețelelor de traficanți și securizarea frontierelor sunt doar câteva dintre măsurile absolut necesare pentru dezactivarea unui mediu favorabil terorismului.

Pentru succesul în combaterea fenomenului terorist, se impune ca permanent să fie monitorizate și analizate toate amenințările și riscurile de natură teroristă sau cele care pot facilita desfășurarea de acțiuni teroriste.

Pentru că oricine este în pericol să devină victimă a terorismului, accentul trebuie pus pe latura preventivă, pe înlăturarea cauzelor ce duc la nașterea fenomenului terorist. Doar astfel vom putea construi o lume mai sigură pentru toți oamenii.

  Adrian-Miroslav Merka - referire la propunerea de completare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005;

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

În această perioadă de recesiune economică ale cărei efecte negative se resimt la nivelul întregii populații, consider că este obligația autorităților să întreprindă eforturi susținute pentru a minimiza consecințele negative ale crizei. În acest sens, o prioritate pentru autorități trebuie să fie sprijinirea tinerilor, care sunt poate cei mai afectați de criza economică, acordându-le acestora facilități care să le permită să supraviețuiască perioadei nefaste pe care o traversăm.

Și doresc să mă refer în această declarație îndeosebi la categoria viitoarelor mame care se confruntă tot mai des cu spectrul șomajului, chiar în perioada sarcinii, și care deși au o vechime considerabilă în muncă, nu pot beneficia de ajutorul pentru creșterea copilului din cauza faptului că nu îndeplinesc condițiile legii actuale privind contribuția pe ultimele 12 luni care precedă nașterea copilului.

Față de această situație am considerat necesară o completare a OUG nr.148/2005 cu o excepție care să prevadă că femeile care au o vechime în muncă mai mare de 10 ani vor beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului chiar dacă nu au stagiul de cotizare integral în ultimele 12 luni înainte de a naște. Consider că o astfel de modificare în legislația este necesară pentru a putea asigura condiții decente pentru creșterea copilului și a acorda astfel o reparație morală față de femeile care au trudit în viață, dar care din cauza unei conjuncturi nefavorabile nu pot beneficia de niște bani care le-ar putea ajuta după naștere, deoarece este puțin probabil că își vor găsi un loc de muncă în perioada ce urmează nașterii.

Țin să precizez că această propunere de modificare legislativă a primit, săptămâna trecută, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților și se așteaptă în prezent raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială. Am convingerea că și colegii mei din Comisia de muncă vor înțelege necesitatea unei astfel de modificări și vor înainta plenului Camerei Deputaților un raport favorabil.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu titlul IMM-urile, pe primul plan;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"IMM-urile, pe primul plan"

Statisticile din aproape toate țările europene ne arată că IMM-urile predomină absolut în economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor și având ponderi substanțiale în obținerea p.i.b.-ului și furnizarea de locuri de muncă. Astfel, ele generează cea mai mare parte a p.i.b. din fiecare țară, de regulă între 55% - 95%, oferă locuri de muncă pentru majoritatea populației ocupate, generează într-o mare proporție inovațiile tehnice aplicabile în economie, prezintă cel mai ridicat dinamism în condițiile economiei de piață, situație atestată de evoluția numărului lor, a volumului cifrei de afaceri și a mărimii forței de muncă ocupate, sensibil superioare întreprinderilor mari, realizează produse și servicii la costuri mai reduse decât firmele mari.

Cred că pentru nimeni nu mai reprezintă o noutate faptul că sprijinirea acestui sector reprezintă cheia succesului politicilor de redresare economică a României.

Guvernul Boc a reușit deja să amelioreze o parte însemnată a problemelor reclamate de acest sector, printre care aș enumera numărul ridicat de taxe ce a fost redus, programele de sprijin financiar direct și indirect, reținând aici creșterea garanțiilor prin Fondul Național de Garantare pentru IMM-uri, dar și alte măsuri.

Din nefericire, nu putem spune că problemele care încă mai împiedică acest sector să se dezvolte durabil au fost epuizate. Rămân în continuare aspecte care țin de competența Parlamentului României în materie legislativă, în special în zona fiscală, ce trebuie legiferate într-un regim de urgență real.

De asemenea, reanalizarea reglementărilor care afectează situațiile de concurență neloială pe piața românească trebuie să ocupe, de asemenea, un loc important în agenda noastră legislativă.

  Răzvan Mustea-Șerban - pledoarie Pentru o nouă Lege a voluntariatului în România;

Domnul Răzvan Mustea-Șerban:

"Pentru o nouă Lege a voluntariatului în România"

După 20 de ani de democrație, România este încă o țară ostilă inițiativelor în societate. După ce vreme de 45 de ani regimul comunist ne-a impus acte de voluntariat în beneficiul unor dogme și nu al cetățenilor, suntem și astăzi prizonierii fricii de a prețui implicarea semenilor noștri în societate. Ne temem să încurajăm inițiativa civică pentru că multora ne aduce aminte de acțiunile ceaușiste prin care astfel de "inițiative" erau impuse de niște tovarăși zeloși pentru "sănătatea morală" a națiunii.

Deplângem de ceva timp rata extrem de scăzută a capitalului social în țara noastră. Românii nu merg la vot, nu se implică în asociații civice, nu intră nici măcar în mișcările sindicale. Colectivismul extrem de pe vremea comunismului s-a redus acum la un individualism exacerbat în care noțiunea de "aproape" a dispărut total din peisaj. Cu toate acestea, anul 2011 este Anul European al Voluntariatului, prilej numai bun pentru a conștientiza rămânerile în urmă la acest capitol. Iar dacă europenii au înțeles stringența unei asemenea probleme, cred că putem și noi, românii, măcar să ne punem niște semne de întrebare. Eu voi încerca să aduc în discuție și niște propuneri pentru reglementarea problemei.

În pofida progreselor înregistrate din 1990 încoace, suntem încă departe de standardele europene. Este exponențial faptul că în România nu există un registru național pentru evidența voluntarilor, ca să nu mai vorbim de faptul că asemenea activități care aduc beneficii importante societății nu sunt încurajate, nu sunt răsplătite, pe scurt nu sunt recunoscute. Iată de ce în perioada imediat următoare voi propune modificarea legislației actuale astfel încât:

  1. Activitatea de voluntariat în România să fie recunoscută deplin.
  2. Noțiunea de voluntariat să fie redefinită cu accentul pe dublul beneficiu adus de activitatea voluntarului:
    1. contribuția pe care o persoană o poate aduce în beneficiul societății/comunității;
    2. competențele pe care o persoană le poate deprinde în urma desfășurării activității de voluntariat.
  3. Contractul de voluntariat să fie reglementat mai clar.
  4. Să stipulăm posibilitatea obținerii unor beneficii acordate de instituții centrale sau locale voluntarilor în urma prestării activității de voluntariat, de alt tip decât remunerarea financiară a activității prestate.
  5. Să introducem prevederi referitoare la normele de conduită și de etică a voluntarului, dar și ale organizației gazdă (de exemplu tratarea voluntarului ca orice alt angajat, nediscriminarea lui, alocarea unui volumul de muncă echitabil etc.), cu posibilitatea solicitării întreruperii contractului în cazul nerespectării acestor norme.
  6. Să prevedem instituționalizarea voluntariatului prin recunoașterea în cadrul unităților de învățământ preuniversitar și universitar a activității de voluntariat ca activitate de practică, în urma căreia se pot obține credite în cazul învățământului universitar.
  7. Să stipulăm faptul că activitatea de voluntariat trebuie organizată într-un cadru sistematic, coordonată de un manager de voluntari, cu anumite atribuții corespunzătoare.
  8. Să introducem reglementări privind sancțiunile la care vor fi supuse organizațiile gazdă în cazul nerespectării drepturilor și obligațiilor voluntarilor.
  9. Să reglementăm clar drepturile și obligațiile cetățenilor străini ce desfășoară activități de voluntariat în România.

Astfel de prevederi vor conduce la normalizarea situației voluntariatului în România. În perioada în care remodelarea sistemului educațional românesc devine o realitate, trebuie să avem în vedere și problema voluntariatului ca sistem complementar. Fără voluntariat nu vom putea dezvolta comunități și spiritul care le animă.

Fără comunități nu vom putea dezvolta sentimentul autentic de solidaritate între cetățenii unor țări.

Fără solidaritate, România nu ar avea un viitor. Să ne gândim deci la voluntariat ca la o proiecție a viitorului nostru și al copiilor noștri.

  Valeriu Alecu - declarație politică cu subiectul Ce fel de culturi agricole vom stimula în România?;

Domnul Valeriu Alecu:

"Ce fel de culturi agricole vom stimula în România?"

Tehnicile agricole cele mai frecvente în cultivarea plantelor din ultimii șaptezeci de ani s-au bazat pe folosirea la o scară largă a substanțelor chimice (erbicide, îngrășăminte, pesticide), care au adus sporuri ale producției agricole și de 5-10 ori mai mari decât agricultura făcută cu instrumentele tradiționale.

Aceste tehnologii, bazate pe costuri energetice foarte mari, din pricina folosirii excesive a hidrocarburilor, are și efecte nefavorabile asupra sănătății omului și mediului, ca urmare a acumulării în sol, apă, aer și în produsele alimentare, a unor compuși de natură chimică.

Pe lângă aceasta, și tot în acest context, se plasează și apariția plantelor modificate genetic, considerată prea "bruscă" pentru majoritatea populației, foarte puțin informată, iar extinderea rapidă a acestora în fermele de producție a creat o stare de neîncredere pentru aceste organisme.

Biotehnologiile bazate pe tehnicile de inginerie de genetică sunt considerate domenii de mare interes, științific, economic, social, ecologic și politic, cu impact direct asupra viitorului omenirii, și tocmai de aceea pot constitui pentru diverse grupuri, organizații și structuri, un mijloc de manipulare a populației neinformate, care devine, în final, un apărător indirect al acestor grupuri de interese.

În România, controlul utilizării substanțelor chimice, al cultivării plantelor modificate genetic este extrem de deficitar. Nimeni nu poate spune cu certitudine câte hectare de cereale sau cu legume sunt însămânțate cu plante modificate genetic.

În consecință, propun Parlamentului României o dezbatere publică amplă asupra modului de producție agricolă pe care o vom stimula prin politici publice în România. Ce vrem să producă ogoarele noastre? Cât și pentru cine?

Producătorii agricoli români au nevoie de previzibilitate și sprijin pentru a putea face față concurenței interne și europene pe piața agricolă, dar și de strategii de dezvoltare agricolă, pentru o agricultură durabilă asupra căreia să nu mai existe suspiciuni privind periclitarea sănătății oamenilor.

  Marius Rogin - declarație politică cu referire la Statele Unite, Golful Persic și Iranul;

Domnul Marius Rogin:

"Statele Unite, Golful Persic și Iranul"

Situația din Iran necesită îndreptarea comunității internaționale spre o soluție diplomatică cu o solidă componentă regională, iar dosarul nuclear nu poate fi rezolvat dacă Iranul nu va fi integrat în rețeaua relațiilor internaționale. Un rol cheie în atingerea unui compromis îl pot avea statele membre ale Consiliului pentru Cooperare din Golf ce sunt direct interesate în menținerea unui climat de securitate la nivel regional.

Statele ce alcătuiesc Consiliul nutresc o tendință naturală spre cooperare cu Teheranul, având în vedere faptul că o hegemonie iraniană la nivel regional reprezintă un pericol pentru interesele lor. Modalitatea în care administrația Bush a încercat să forjeze o alianță anti-Iran a eșuat, iar având în vedere dificultățile americane din Irak-statele din Golf vor fi automat deschise spre cooperare cu Teheranul decât să se opună deschis. Situația prezintă o soluție probabilă, ce include normalizarea relațiilor dintre Iran și statele din Golf și reintroducerea Iranului în rețeaua de relații internaționale normale, ce ar putea permite deschiderea de negocieri privind programul nuclear.

Statele Unite ale Americii au încercat construcția unui corp anti-iranian la nivel regional, care să includă Kuweitul, Omanul, Bahrainul, Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, precum și Iordania și Egiptul, iar eforturile administrației Bush în acest sens au fost evidente.

Administrația Obama a sprijinit ideea unei soluții diplomatice, dar, după alegerile din Iran din iunie 2009, care au eliminat posibilitatea instalării unei administrații moderate, SUA a reacționat dur revigorând ideea unei coaliții anti-Iran. Ceea ce se ignoră la Washington este faptul că statele din Golf nu dețin o infrastructură militară și politică pregătită pentru o posibilă confruntare cu Iranul, astfel, în mod logic, statele din regiune vor dori menținerea unei atitudini de echilibru între Statele Unite ale Americii și Iran. În cazul unui eșec al discuțiilor și tentativelor diplomatice de rezolvare a diferendului, statele din Golf vor manifesta reticență și vor fi jucători ineficienți în schema imaginată de factorii de decizie de la Washington. Succesul parțial al acțiunilor comunității internaționale poate conduce la începutul unui lung și anevoios proces de reintegrare a Iranului în complexa rețea de relații internaționale.

Diviziunile la nivel regional rămân și ele un impediment pentru soluționarea chestiunii iraniene, mai ales dacă ne referim la relațiile de sprijin ale Iranului față de alte state precum Siria, dar și față de organizații precum Hezbollahul sau Hamas. Statele Unite ale Americii vor trebui să ia în considerare rolul pe care Irakul îl va juca în această ecuație, dar și poziția unor state precum Israelul.

Percepția regională asupra Iranului conține în mod evident o serie de elemente comune: ca și poziționare, Iranul este un stat cu o suprafață și populație considerabilă; Iranul controlează o parte a Golfului Persic, inclusiv poate juca un rol decisiv în ceea ce privește strâmtoarea Hormuz, zonă importantă pentru tranzitul milioanelor de barili ce o tranzitează zilnic.

O problemă ce domină percepțiile regionale este problematica religioasă. Iranul este dominat de șiiți și este plasat în apropierea unei regiuni dominate de suniți, dar în același timp importante minorități șiite locuiesc în regiune, iar posibilitatea ca Iranul să devină un far de ghidare a acestor minorități reprezintă un potențial pericol pentru regiune, dar și pentru interesele regionale ale Statelor Unite ale Americii.

O altă chestiune sensibilă o reprezintă relația specială dezvoltată între Iran și Siria, dar și relația Iran-Hezbollah cu precădere în Liban.Israelul rămâne un stat cu o atitudine pur ostilă față de Iran și programul său nuclear, dar disensiunile majore dintre lumea arabă și Israel împiedică crearea unui front comun anti-iranian condus de Statele Unite ale Americii. Statele arabe nu își vor putea permite o coalizare alături de Israel în eforturile de limitare a pretențiilor cu un caracter hegemonic ale Iranului, astfel Statele Unite va trebui să mențină separate inițiativele anti-iraniene create cu sprijin israelian, respectiv arab. Calculul strategic este deosebit de dificil, având în vedere faptul că Israelul nu poate fi exclus din posibilele coaliții anti-Iran, dar nici din construcția unei arhitecturi de securitate regionale durabile.

Ignorarea Israelului ar reprezenta o greșeală importantă din partea SUA, deoarece acest stat poate acționa unilateral, iar un atac al Israelului singur împotriva Iranului poate determina o reacție iraniană ce ar putea afecta și statele arabe. Israelul consideră opțiunea militară ca fiind importantă, dar problemele pe care o astfel de acțiune le-ar determina ar fi greu de soluționat. În aceste calcule strategice trebuie să încadrăm și un alt jucător important, Egiptul, care nutrește resentimente importante față de creșterea în putere a Iranului. Decizia Egiptului de a recunoaște existența și de a coexista cu statul israelian este pusă în pericol de relațiile stabilite între Iran și Hezbollah și Hamas.

Modalitățile prin care Hamas lucrează, mai ales la frontiera cu Egiptul, poate pune probleme fragilei relații stabilite între Egipt și Israel. Iranul rămâne o republică islamică, pe când Egiptul duce o politică împotriva mișcărilor islamiste, iar în cazul Hezbollahului trebuie amintit faptul că Egiptul a condamnat traficul cu arme organizat de Hezbollah pe teritoriul egiptean, mai ales în timpul operațiunilor militare ale Israelului.

Regiunea Golfului are în componența sa și un număr important de state ce sunt îngrijorate de potențialul iranian, element argumentat și de posibilitatea dezvoltării unui program nuclear de către această țară. Aceste țări sunt cele ce compun Consiliul pentru Cooperare din Golf, dar și Iordania. Cazul iordanian este deosebit de interesant. Dacă, în trecut, regele Abdullah a luat o poziție fermă împotriva Iranului sprijinind Irakul în timpul războiului irako-iranian, în prezent Iordania se menține pe o linie fină față de Iran și potențialul său. Aceste 6 state ce compun Consiliul pentru Cooperare din Golf constituie o componentă crucială pentru orice tip de schemă de securitate ce ar putea fi construită la nivel regional. Statele din regiune reprezintă și cheia SUA spre posibile sancțiuni economice, în această ipoteză Omanul și Emiratele Arabe Unite ar juca un rol primordial în izolarea Iranului din punct de vedere economic.

Consiliul pentru Cooperare din Golf a fost creat în scopul de a limita influența iraniană după izbucnirea revoluției iraniene, dar în același timp se poate constata faptul că statele ce formează acest organism păstrează un grad ridicat de reticență în dezvoltarea de relații economice, martoră fiind nereușirea atingerii unui punct comun în ceea ce privește lansarea unei monede comune la nivel regional. Temerile față de puterea iraniană sunt comune, iar ideea unui Iran cu facilități militare nucleare este inacceptabilă.

  Mircea Grosaru - declarație politică Respectarea vieții private, o nouă provocare a deceniului următor;

Domnul Mircea Grosaru:

"Respectarea vieții private, o nouă provocare a deceniului următor"

În ultima perioadă, mai ales după revoluția din anul 1989, viața noastră privată se confruntă cu noi provocări: publicitatea comportamentală se poate folosi de istoricul căutărilor noastre pe internet pentru o mai bună promovare a produselor, site-urile de socializare accesate de 41,7 milioane de europeni permit difuzarea publică a datelor cu caracter personal, cum ar fi fotografiile, iar cu ajutorul celor 6 milioane de cipuri inteligente utilizate în momentul actual ni se poate urmări orice mișcare.

Comisia Europeană a avertizat astăzi, cu ocazia Zilei protecției datelor, că normele cu privire la protecția datelor trebuie actualizate, astfel încât să se poată ține pasul cu progresele tehnologice și să se garanteze dreptul la respectarea vieții private, certitudinea juridică pentru industrie și adoptarea de noi tehnologii. Conform normelor UE, datele cu caracter personal nu pot fi utilizate decât în scopuri legitime și doar cu consimțământul prealabil al persoanei respective. Acum că Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale au intrat în vigoare, Comisia a afirmat astăzi că dorește să elaboreze un cadru normativ clar și modern, aplicabil în întreaga Uniune Europeană, care să garanteze un înalt nivel de protecție a datelor cu caracter personal și a vieții private, începând cu reforma Directivei UE din 1995 privind protecția datelor cu caracter personal.

Normele UE sunt destinate să protejeze datele cu caracter personal ale fiecărui cetățean. Comisia Europeană și-a dovedit angajamentul de a asigura deplina respectare a acestor norme de către toate cele 27 de state membre. Chiar dacă inovarea este importantă în societatea contemporană, ea nu ar trebui să se facă pe seama dreptului fundamental la viață privată al cetățenilor. Trebuie să ne asigurăm că normele generale cu privire la protecția datelor sunt în pas cu noile tehnologii și că sunt destul de cuprinzătoare încât să respecte cerințele Tratatului de la Lisabona, a declarat Viviane Reding, Comisarul UE pentru Societatea Informațională și Media.

Normele UE trebuie să permită fiecărui cetățean să se bucure de dreptul său de a fi informat cu privire la situațiile în care datele sale cu caracter personal pot fi utilizate în mod legal, în orice domeniu al vieții, fie că este vorba de îmbarcarea la bordul unui avion, fie că este vorba de deschiderea unui cont bancar sau de navigarea pe internet, și să aibă dreptul de a se opune utilizării datelor respective atunci când dorește.

  Mircea Grosaru - declarație politică 15 martie - Ziua internațională a drepturilor consumatorilor;

Domnul Mircea Grosaru:

"15 martie - Ziua internațională a drepturilor consumatorilor"

Ziua de 15 martie 2010 a fost declarată Ziua internațională a drepturilor consumatorilor.

Ca să folosesc un exemplu concret al importanței pe care o are această zi pentru noi toți, conform unui studiu realizat de Comisia Europeană, consumatorii ar trebui să fie conștienți de riscurile la care se expun atunci când utilizează, de exemplu, solarul. Autoritățile de supraveghere din 10 state membre (Belgia, Cipru, Cehia, Danemarca, Finlanda, Germania, Ungaria, Letonia, Olanda, Polonia) au inspectat mai mult de 500 de solare, din peste 300 de locații (mai ales saloane de înfrumusețare și centre wellness) între septembrie 2008 și septembrie 2009, și au găsit trei probleme principale: limitele radiațiilor UV au fost încălcate în 1 din 7 solare din saloanele de înfrumusețare; nu erau afișate informațiile privind riscurile la care se expun consumatorii care folosesc solarul sau cele prin care se interzice folosirea solarului de către persoanele care nu au 18 ani; sau neafișarea unor informații privind folosirea solarului.

Autoritățile au avut deja întâlniri cu firmele producătoare din industria solarelor, în vederea realizării unor materiale de instruire pentru furnizorii de servicii, cum ar fi studiourile de bronzare.

John Dalli, comisarul pentru Sănătate și Protecția Consumatorilor, a declarat recent că: "Sunt îngrijorat de faptul că un procent destul de ridicat de solare, cât și serviciile din saloanele de bronzat nu respectă normele de siguranță. Preocuparea noastră este cu atât mai mare cu cât numărul de cazuri de cancer de piele a crescut alarmant în ultimii 15-20 de ani. Autoritățile de supraveghere competente din statele membre trebuie să se asigure că aceste aparate funcționează în conformitate cu normele de siguranță în vigoare. Un lucru de salutat este conștientizarea industriei, a rolului pe care îl au în ridicarea nivelului de conformitate și, prin urmare, de siguranță în ceea ce privește produsele lor."

Știm, de asemenea, că prevenția este preferată oricărui tip de tratament, iar din acest punct de vedere informarea populației joacă u n rol deosebit de important, mai ales acum, în această perioadă, în care și România traversează, alături de alte țări europene, o perioadă grea, în care sănătatea populației contează foarte mult.

  Mircea Grosaru - declarație politică Consultări politice la Cotroceni, orgolii și nu numai;

Domnul Mircea Grosaru:

"Consultări politice la Cotroceni, orgolii și nu numai"

Pe motivul schimbării Constituției se poate scrie, citi sau vorbi zile și ore întregi, astfel că este important ca ceea ce s-a decis, ca urmare a referendumului să se și înfăptuiască, dacă situația economică a României va cere acest lucru.

Prezente la consultările de la Cotroceni, partidele politice au avut parte însă de ceva inedit: prezența grupului de "independenți" la consultările la care au venit de bună credință principalele partide politice din România.

Spectacolul, dacă asta s-a dorit, a fost unul jalnic în care principalele partide politice, departe de interpretări sau eschivări de la un lucru deja stabilit de referendum, au întâlnit "un grup" de deputați sau senatori care le-au fost colegi ori liberalilor, ori social democraților, ceea ce a creat o confuzie voită între "politica din România" și "oportunismul politic din România" care pare să atingă cote alarmante.

Nu-mi vine să cred că asemenea practici reprezintă progresul a 20 de ani de democrație în România, sau, mai bine spus, că în această perioadă Româna nu a fost în stare de a trece în cont mai mult decât atât.

Ministrul Gabriel Oprea se pare că și-a atins "obiectivul" personal pe care și l-a propus prin crearea așa-zisului grup al "independenților" care de fapt nu reprezintă altceva decât un număr de deputați sau senatori care sprijină actuala coaliție de guvernare și care încearcă să găsească un moment politic prin care să se legitimeze în fața electoratului care i-a ales, în schimbul unui post de ministru. Asta vede toată lumea.

Ceea ce se întâmplă acum în Parlament este un lucru inedit pentru democrația din România și o invenție de moment în lipsa unor prevederi clare ale legii privind alegerile generale, în care să fie prevăzut și pierderea mandatului în caz de demisie din partidul care l-a promovat pe respectivul deputat sau senator în acest forum, chiar dacă alegerile se numesc uninominale.

Clasa politică actuală suferă de credibilitate tocmai din cauza acestor derapaje politice, numite deseori trădări, lipsă de cuvânt, imoralitate.

Sunt lucruri vizibile, care atârnă greu în viziunea cetățenilor care au votat și care vor vota și la alegerile viitoare.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică: Românii pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Românii pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă"

O nouă săptămână aduce, în România, un nou val de disponibilizări. Am atras atenția în nenumărate rânduri asupra pericolului pe care acestea îl pot aduce pentru societatea românească. 500 de mineri din Gorj își vor pierde locurile de muncă. Cum ne afectează această situație viitorul? Salariații rămași șomeri peste noapte au familii pe care trebuie să le întrețină. Chiar dacă aceia pe care i-au ales sa-i reprezinte nu dau doi bani pe asta, așa cum ne arată membrii Guvernului de luni bune, acești oameni nu-și pot lăsa copiii să moară de foame. Așa că iau drumul străinătății. Fie că pleacă în Spania, în Italia sau în Portugalia, românii apți de muncă pleacă în valuri.

În Gorj, spre exemplu, în anul 2008, numărul copiilor ai căror părinți erau plecați peste granița pentru a munci era de 800. În 2010, acest număr a ajuns la 3000. Acești copii au rămas în grija bunicilor, nu merg la școală, iar dacă merg rezultatele lor sunt foarte slabe. Profesorii spun că randamentul unui astfel de copil este mult mai mic decât acela al unui copil care locuiește cu părinții și este supravegheat de aceștia. Psihologii susțin că, în timp, o astfel de situație va avea consecințe asupra adultului de mai târziu. Părinții nu au însă nicio soluție, iar pe măsură ce crește numărul disponibilizaților crește și numărul celor care pleacă pentru o bucată de pâine de lângă propriii copii. Programe pentru atragerea în țară a românilor plecați la muncă peste graniță? Nu există. Guvernul este preocupat să desființeze și nu să creeze locuri de muncă. Populația aptă de muncă scade dramatic în România.

Acestea sunt probleme grave care afectează structura socială pe termen lung. Adulții, dar și copiii sunt afectați în egală măsură de lipsa de programe coerente. Este inadmisibil că, într-o țară europeană, cetățenii să fie nevoiți să plece de lângă familia lor în străinătate, nu pentru a avea un loc de muncă decent, ci pentru a avea un loc de muncă. Românii nu pleacă pentru un salariu mai bun, ci pleacă pentru un salariu și atât. Este posibil ca în România să nu fie nevoie de populația aptă de muncă? Cum se așteaptă atunci Guvernul să plătească pensii și salarii? Singurul lor răspuns: prin exploatarea la maximum a celor rămași în țară.

  Claudia Boghicevici - intervenție cu privire la Ziua Internațională a Francofoniei - 20 martie;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internațională a francofoniei - 20 martie"

România va sărbători pe 20 martie Ziua Internațională a Francofoniei, manifestată prin diverse evenimente cultural-artistice și științifice, alături de celelalte state membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

Francofonia este o idee nouă, deși cultura și limba franceză au apărut și s-au răspândit de mult timp. În lucrarea sa "Antropologie structurală", Levi-Strauss (celebru etnolog francez) sublinia " Un model cultural unic ar reprezenta un pericol major pentru specia umană. Civilizația mondială este rezultatul conjugării pe scară planetară a culturilor ce și-au păstrat originalitatea".

De-a lungul timpului, statele francofone au resimțit necesitatea de a se dota cu o structură politică prin intermediul căreia să asigure viitorul francofoniei. Astfel, s-au instituit întâlnirile francofone la cel mai înalt nivel prin care se obține acordul factorilor de decizie de acest nivel.

Ziua Internațională a Francofoniei, aniversată în fiecare an pe 20 martie, este o zi dedicată limbii franceze care unește 200 de milioane de oameni din întreaga lume și reunește 870 de milioane de oameni din cele 70 de state și guverne ale Organizației Internaționale a Francofoniei.

Franceza este limba oficială a 32 de țări de pe 5 continente, este una din limbile oficiale folosite de zeci de organizații internaționale (printre care Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Crucea Roșie, Organizația Internațională a Comerțului, Amnesty International, Interpol sau Comitetul Olimpic Internațional) și este a doua limbă străină predată în școli, după limba engleză.

Locul limbii franceze în cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei a fost stabilit prin a II-a rezoluție a Adunării generale, în cadrul primei sale întruniri: limba franceză, la fel ca limba engleză, era simultan " limbă oficială " și " limbă de lucru " pentru secretariat. Totuși, având în vedere situarea ONU în SUA și numărul dominant al delegațiilor anglofone, cu timpul s-a produs și s-a accentuat un dezechilibru în favoarea limbii engleze. Funcționarii anglofoni erau din ce în ce mai numeroși și 90% din documentele secretariatului erau redactate în limba engleză, astfel încât până și francofonii erau nevoiți să recurgă la limba engleză.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu titlul Înființarea firmelor de un euro;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Înființarea firmelor de 1 euro"

În contextul ultimilor doi ani, România s-a confruntat cu probleme legate de scăderea economică (deficit bugetar peste 7% din p.i.b. în anul 2009) și creșterea inflației (de 4, 7 %). O analiză strict tehnică ne demonstrează că în anii 2002-2003, România a trecut printr-o perioadă cu o rată a șomajului foarte mare, de aproximativ 13,5% în februarie 2002, în condiții de creștere economică pozitivă cu un număr de 1.270.000 șomeri înregistrați conform INS.

Astăzi, avem o rată a șomajului de 8,3% (februarie 2010) și 763.000 șomeri. Și totuși suntem într-un an cu criză economică la nivel global și cu un șomaj de 10% în Uniunea Europeană.

În scopul creării condițiilor favorabile pentru menținerea și crearea de noi locuri de muncă voi prezenta o propunere, scopul ei fiind acela de a crea noi locuri de muncă și de a acorda facilități tinerilor care doresc să-și dezvolte propria afacere: Firma de 1 euro - înființarea microîntreprinderilor de tineri până la 35 ani cu capital social de 1 euro.Propun această facilitate pentru tineri, ținând cont de spiritul lor de întreprinzători, de dorința lor de a-și contura și dezvolta propria afacere, precum și din dorința de a le stimula capacitatea lor intelectuală și forța de muncă.

Pentru a-i încuraja să-și dezvolte propria afacere, tinerii trebuie încurajați și prin accesul la credite cu dobândă subvenționată și cu perioadă de grație, prin scutiri la plata impozitelor pe profit și pe salarii, precum și scutirea de la plata unor taxe vamale.

Este timpul să dăm o șansa tinerilor, să încurajăm și să stimulăm spiritul antreprenorial al tinerilor din România, oprind migrarea lor spre țări care promit multe, tinerii să fie convinși că " țara tuturor posibilităților" este țara în care s-au născut și în care au crescut.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Ignoranța - drumul cel mai scurt către ură și conflict;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Ignoranța - drumul cel mai scurt către ură și conflict"

În momentele în care liniștea ajunge să tulbure mințile agitate, ignoranța unora dintre semenii noștri poate naște și renaște ura ce ne ține departe de modelele sociale la care râvnim

Exemple foarte recente mă îndreptățesc să afirm că este nevoie să informăm mai bine populația cu privire la drepturile cetățenești, la politicile și planurile la care România este parte. Recent, am avut din nou ocazia să asistăm la manifestări unde persoane din rândul minorităților etnice sau politice fac scandal, în speranța că vociferarea și vehemența pot acoperi lipsa de conținut a sloganurilor pe care le proclamă. Acest lucru este valabil atât pentru romani, cât și pentru maghiari.

Am considerat un moment ridicol acela în care mai mulți aleși locali din centrul României s-au întrunit și au hotărât să ceară ceva ce aveau deja: folosirea limbii maghiareînadministrația locală. În criză acută de idei, politicienii cu pricina nu au făcut decât să repete sloganurile învățate acum 20 de ani, fără să observe că, în jurul lor, lucrurile s-au schimbat. Pentru că totul trebuia împachetat festivist, s-a folosit sintagma "oficializarea limbii maghiare", fără a se preciza conținutul și fără să se observe că, practic, maghiara se folosește oficial în toate localitățile unde maghiarii reprezintă cel puțin 20 la sută din populație.

În același timp, simpatizanți ai organizațieiNouaDreaptă au decis să organizeze un protest împotriva «regionalizării României», fără a spune în ce constă pericolul sau care sunt alternativele. La fel ca și în cazul precedent, Noua Dreaptă a reușit să ducă în ridicol o temă trecută de ceva vreme de stadiul dezbaterii publice. Nu de alta, dar regionalizarea a început de 12 ani în România, iar riscul destructurării statului este redus în construcția europeană în care suntem parte.

Ignorarea realității nu pare, însă, să fie un motiv de jenă pentru aceste minorități zgomotoase, deoarece preocuparea lor principală este aceea de a-și justifica cumva existența la nivel organizațional și acumula puncte de imagine prin singura metodă pe care o cunosc: semănatul urii.

Revin și atenționez televiziunea publică și radioul public să informeze cetățenii cu privire la drepturile pe care le au, cu privire la faptul că suntem un stat membru al Uniunii Europene ce practică politici și implementează strategii europene. Consider că aceste instituții sunt cele mai în măsură să reducă gradul de ignoranță și incertitudine al unora dintre semenii noștri, astfel încât să nu ajungem în trista situație de a ne omorî în stradă pentru nimic.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu tema Politica zonei de câmpie;

Domnul Constantin Chirilă:

"Politica zonei de câmpie"

Câmpia reprezintă principalul potențial agricol al țării caracterizat prin mărimea suprafeței, calitatea solului, existența proprietăților de mari dimensiuni și faptul că a putut fi organizat și valorificat eficient până la începutul anilor '90.

Sistemul de irigații construit în timp, în zona de câmpie, îi reducea dependența de condițiile climatice, pe o suprafață de 6 milioane ha. Intervenția statului, după 1989, a adus modificări majore în economia zonei, bine cunoscute și cu efecte dezastruoase pentru economia națională.

Distrugerea sistemului de irigații, care a costat câteva miliarde de dolari, fără ca cineva să-și asume cea mai mică răspundere, este dovada calității gestiunii țării, cauză a importului de produse alimentare de către o țară considerată cu 60 ani în urmă "grânarul Europei".

Viitorul zonei de câmpie nu este lipsit de amenințări reale sau virtuale ca, de pildă:

  • principalul pericol, cu urmări pe termen lung, foarte lung sau ireversibile îl reprezintă schimbările climatice, urmare a efectului de seră al Terrei. Întârzierile în controlul fenomenului nu sunt ușor de recuperat, devin din ce în ce mai scumpe și mai păguboase pentru economie și pentru siguranța alimentară a țării.
  • prețul scăzut al pământului, comparativ cu media economică, poate avea atât efecte pozitive, cât și negative de tipul:
  • biodieselul și bioalcoolii găsesc o piață europeană avidă de asemenea produse. Facilitățile de transport pe Dunăre și Marea Neagră pot deveni avantaje comparative care pot stimula culturile de plante oleaginoase de floarea-soarelui, soia sau cu conținut de zahăr - sorg, sfeclă de zahăr - din zonă. Practica aceasta convine, atâta timp cât 2-3 milioane de ha teren arabil nu sunt cultivate;
  • unele suprafețe de teren nu au fost cumpărate pentru culturi agricole, ci ca mijloc de speculă;
  • este posibil ca exploatarea terenului să se facă în stil "minier", de sărăcire în substanțe nutritive ale solului în scopul creșterii profitului pe termen scurt și mediu; poate duce la exportul de humus.

Nu este ușor de a da contur unui scenariu optimist de redresare rapidă și de dezvoltare în perspectivă a acestui sector vital pentru economia României. Premisele nu sunt favorabile: criza economică mondială și națională și structura neperformantă a economiei se dovedesc piedici serioase, dar nu imposibil de surmontat și care, depășite pe termen mediu, să lase loc de desfășurare a unui scenariu optimist de evoluție pe termen lung a agriculturii din zona de câmpie.

Scoaterea zonei de sub influența incertitudinilor precipitațiilor atmosferice și gestionarea efectelor încălzirii climatice, precum și gestionarea corectă a terenului proprietate a statului pot duce la punerea în valoare a zonei de câmpie.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu tema Irigațiile - gaura neagră a agriculturii românești;

Domnul Constantin Chirilă:

«Irigațiile - ,,gaura neagră" a agriculturii românești»

Vreau să readuc în atenția dumneavoastră situația sistemului de irigații din România, în special pe cea din Dobrogea, și impactul pe care aceasta îl are asupra agriculturii și respectiv a dezvoltării comunităților rurale.

Scăderea semnificativă a normelor și a suprafețelor de irigare se datorează în mare parte degradării continue a infrastructurii existente, creșterii tarifelor pentru apa de irigat și distrugerii rețelei de transport a energiei electrice.

Conform raportului Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare, starea stațiilor de pompare și a rețelei de distribuție din Dobrogea este următoarea: 5,8% sunt funcționale, 52,4% nefuncționale și 41,8 necesită reabilitare; drept urmare nivelul subvenției pentru anul 2009 a fost mai mare decât cel pentru anul 2007 în condițiile în care acesta din urmă a fost un an secetos și toate acestea datorându-se componentelor învechite și neperformante ale infrastructurii implicate în irigații.

Având în vedere oportunitățile apărute în urma finanțărilor europene a programelor de dezvoltare rurală, ar trebui ca implicarea autorităților centrale și locale să fie mult mai vizibilă pentru promovarea acestor finanțări, în condițiile în care ele reprezintă soluții viabile și pot deveni motorul relansării sistemelor de irigații.

Una dintre marile provocări ale programelor de reabilitare a agriculturii românești în general și a irigațiilor în particular va fi schimbarea mentalității învechite a beneficiarilor care consideră că statul este singurul factor responsabil de administrarea amenajărilor, cu asigurarea fondurilor necesare și cu preluarea tuturor riscurilor generate de exploatarea amenajărilor de îmbunătățiri funciare.

Datorită faptului că România este o țară cu grad de risc foarte ridicat în fața calamităților naturale, iar numărul acestora a crescut de patru ori în ultimii 20 de ani, suntem nevoiți să găsim mijloace eficiente care să contracareze schimbările climatice ce aduc consecințe tragice pentru populație.

Vă reamintesc pe această cale că avem obligația de a încerca să găsim și să acționăm pârghiile necesare pentru ca obiective naționale cum este sistemul de irigații să renască din propria cenușă, precum pasărea Phoenix și să poată revitaliza sectorul agricol românesc.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică: Voința poporului este literă de lege doar când îi servește lui Traian Băsescu;

Doamna Dan-Ștefan Motreanu:

"Voința poporului este literă de lege doar când îi servește lui Traian Băsescu"

Mă simt obligat astăzi să mă refer la un subiect fierbinte care, periodic, în ultimii ani, revine în atenția opiniei publice. Concret, mă refer la modul diferit în care șeful statului se raportează la voința populară. Luni seara, după consultările de la Palatul Cotroceni pe tema revizuirii Constituției (aș vrea, în paranteză, să semnalez și unicul aspect pozitiv al evenimentului, și anume că președintele Traian Băsescu a ajuns la concluzia că propunerile PNL sunt corecte și că se impune o revizuire amplă a legii fundamentale, nu una limitată doar la modificarea sistemului parlamentar, așa cum susține PD-L), șeful statului a făcut o serie de declarații presei, pe care le reproduc: "Singurul lucru pe care nu-l pot media este legat de suveranitatea poporului român. Ceea ce românii au votat la referendumul din noiembrie, din punctul meu de vedere nu poate fi nici negociat, nici mediat (...). Dacă voi constata că partidele nu au predispoziție să recunoască suveranitatea poporului român, și să transpună în lege voința, voi fi nevoit să apăr deciziile exprimate prin vot liber ale românilor în dispute publice. Voi considera că sunt obligat să apăr ceea ce românii au votat în noiembrie 2009".

Scoțând din context faptul că președintele se referea la votul de la un referendum organizat în scop pur electoral și totodată fără valoare juridică din punct de vedere constituțional, aș putea spune că afirmațiile domniei sale sunt corecte.

Mă văd însă obligat să mă întorc în timp, în luna noiembrie a anului trecut, înainte de alegeri, și să arăt că atunci a existat o situație similară, mai mult, legitimată atât din punct de vedere constituțional, cât și a altor reglementări în vigoare. Mă refer la ceea ce s-a numit "Proiectul Iohannis", când o foarte largă majoritate parlamentară, formată din PNL, PSD, UDMR, minorități și PC, a agreat inițiativa PNL și a propus o formulă de guvern cu primarul Klauss Iohannis prim-ministru. Din start, președintele Traian Băsescu nu a recunoscut această majoritate și dreptul acesteia de a desemna un candidat la funcția de prim-ministru. Numai că, PNL, PSD, UDMR, deputații minorităților și PC nu reprezentau niște entități abstracte în Parlament, ci voința a peste 4 milioane de cetățeni care au votat candidații acestor formațiuni politice. 4 milioane care reprezentau aproape 70% din cetățenii care s-au prezentat la urne. Oare votul celor 4 milioane nu reprezenta tot o decizie exprimată liber? Oare voința celor 4 milioane de cetățeni nu era și ea de negociat? Oare cei 4 milioane de cetățeni nu reprezintă și ei suveranitatea poporului roman? De ce președintele României se simte obligat să apere doar ceea ce românii au votat în noiembrie 2009 și nu și ceea ce au votat românii în 2008?

La aceste întrebări sunt convins că domnul președinte Traian Băsescu nu va răspunde. Pentru simplu fapt că votul celor 4 milioane de cetățeni nu îi erau favorabile scopurilor personale domniei sale. Pentru președintele României, voința poporului este luată în considerare doar atunci când servește scopurilor și intereselor domniei sale, când nu, chiar dacă este vorba de interesul național, nu face nici măcar o referire la această voință a poporului.

Ar mai fi de menționat că, ținând cont de consecințele de ordin juridic, votul din 2008 este chiar mult mai important decât cel din noiembrie 2009. Dacă ar fi să fac o comparație forțată, dar deloc lipsită de simțul realității, aș putea spune că votul din 2008 este similar unui meci de fotbal oficial, în timp ce votul din noiembrie 2009 este similar unui meci de fotbal amical. Și mai cred ceva, voința poporului înseamnă inclusiv dreptul ca înainte de a i se cere să se pronunțe asupra unui subiect, să fie corect informat și să aibă posibilitatea de a participa sau măcar asculta o campanie de dezbatere pe tema supusă în discuție. Lucru care nu s-a întâmplat în cazul referendumului din noiembrie 2009, astfel că cetățenii, dorind, firesc de altfel, de a avea un parlament cu cheltuieli mai mici au votat pentru o unică formulă care i s-a prezentat.

Nu în ultimă instanță, ținând cont de insistența șefului statului de a declara că rezultatul referendumului nu se negociază, aș vrea să reiau un semnal dat de presă anul trecut: într-un cotidian central se arăta că numărul de 8,5 milioane de alegători înscriși pe listele electorale permanente care s-au prezentat la vot nu reprezintă 50% din totalul românilor cu drept de vot și după cum se știe, valabilitatea unui referendum este dată de prezența la urne a 50% plus unu a alegătorilor înscriși pe listele electorale permanente. Din păcate, Biroul Electoral Central nu a dispus o verificare pentru a constata câți din cei 733.000 de români care au votat pe tabelele suplimentare erau sau nu înscriși și pe listele electorale permanente. Referendumul a fost validat, dar o urmă de suspiciune a rămas. Repet, este vorba de un semnal din presă.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată România, pe drumul Greciei;

Domnul Virgil Pop:

"România, pe drumul Greciei"

În acest moment, o comparație între situațiile economice ale României și Greciei - aflată în prag de colaps, la mila instituțiilor europene, nu ar fi echilibrată. Traseul economiei grecești și motivele care au dus la adâncirea crizei financiare seamănă însă destul de mult cu drumul pe care îl parcurge astăzi România în materie de finanțe publice.

Fără îndoială, Grecia se situează acum aproape de faliment din cauza faptului că nu își mai poate achita datoriile externe. Ca alte state aflate astăzi în dificultate, statul elen a încurajat consumatorismul și a luat o serie de măsuri populiste nesustenabile financiar. Promisiunile electorale au fost plătite din bani externi, la fel și salariile și pensiile, iar infrastructura și investițiile au fost lăsate deoparte. Grecia a ajuns astfel în scurt timp în situația de a cheltui mai mult decât produce. Nici măsurile anticriză nu avut succes, ci s-au lovit de mânia protestelor ample și violente ale grecilor, care nu s-au arătat dispuși să fie singurii care suferă de pe urma planului de austeritate al autorităților. Depășit de situație, statul elen, considerat acum vulnerabilitatea zonei euro, cere ajutor european pentru depășirea acestui hop. Sună extrem de cunoscut, nu-i așa?

Potrivit rapoartelor economice europene, România și Bulgaria sunt primele țări afectate de situația dificilă din Grecia, pentru că sunt cele mai expuse țări din regiune. Dacă mai punem la socoteală și eșecul "programului anticriză" al Guvernului Boc, survine firesc întrebarea: Cât de aproape suntem de situația Greciei?

Premierul Emil Boc ne pasează responsabilitatea și ne avertizează că, dacă nu aplicăm reformele și dacă nu strângem cureaua, ajungem în aceeași situație cu grecii. Realitatea ne arată însă că ne aflăm de multă vreme în același derapaj economic și că domnia sa și Guvernul pe care, chipurile, îl conduce, ne-au adus în această situație periculoasă. Deși datoria publică a României este mult mai mică în comparație cu cea a statului elen, președintele ne spune că ia în calcul un nou împrumut, la sfârșitul anului, dacă cheltuielile statului nu se vor reduce, semn că România trăiește în mare măsură din bani externi. Costurile bugetare sunt în continuare mai mari decât ne permitem pentru că Guvernul Boc protejează zonele sugativă din bugetul de stat, dar taie de unde îi doare mai tare pe români: de la salarii sau de la pensii. Totodată, într-o logică a testelor de suportabilitate, Guvernul ne agasează zi de zi cu propuneri aberante; nu e de mirare că, în aceste condiții, românii își cer dreptatea în stradă.

Adevărul e că ne îndreptăm cu pași repezi înspre soarta economică a Greciei. Iar soluția ieșirii din această situație nu este, așa cum afirmă premierul Emil Boc, în mâinile noastre, ci chiar în curtea Guvernului, care a abordat total greșit strategia de gestionare a crizei. Iar dacă guvernanții nu vor schimba direcția sau, în cel mai bun caz, nu vor lăsa locul altora, care se pricep, putem de pe acum să ne declarăm depășiți de situație și să cerem ajutor. Ne-am economisi cu toții timpul, banii și am fi scutiți de efortul de a suferi, inutil, de pe urma unor măsuri economice absurde.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Când va contracta Guvernul Boc un nou împrumut extern?;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Când va contracta Guvernul Boc un nou împrumut extern?"

Premierul Emil Boc, încăpățânat ca un ardelean veritabil, face tot posibilul pentru a intra în istorie, dar nu oriunde, ci în categoria "cel mai....". În cazul domniei-sale și al executivului pe care îl păstorește, intrarea în istorie este asigurată, ca de altfel și categoria dorită. Atâta doar că actuala guvernare va fi trecută la categoria "cel mai antidemocratic, antinațional și inuman Guvern". Cel mai recent pas spre această nedorită "glorie" este Ordonanța de urgență nr.18 din 9 martie 2010, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial nr.162, de vineri, 12 martie.

Potrivit acestui act normativ, restanțele salariale câștigate de către bugetari în instanță sunt eșalonate la plată pe o perioadă de trei ani, în intervalul 2011-2013. Astfel, în 2011 se va plăti un procent de 34% din drepturile acordate de instanță, în 2012 - 33%, iar în 2013, restul de 33%. Pentru a-și argumenta măsura, Guvernul susține că a fost necesară din cauza fondurilor limitate și a riscului ca deficitul bugetar să fie depășit.

Ce înțelege funcționarul public de la ghișeu, plătit cu 700 de lei noi pe lună, rămas acum și fără sporurile acordate prin contractele colective de muncă, suspendate și recâștigate în instanță? Că legea i-a dat dreptate si că premierul și Guvernul său au considerat decizia instanței ca fiind dreaptă, dar inutilă. Cum să mai aibă cetățeanul român încredere în justiție, când deciziile acesteia sunt anulate de politic? Ca să nu mai întreb cum mai poate crede același cetățean în politicieni și promisiunile lor, în condițiile în care aceștia, odată ajunși la guvernare, uită nu doar ce au promis, ci chiar și jurământul depus cu mâna pe Biblie.

Și mai poate înțelege ceva omul de la ghișeu: că luna viitoare se va duce la bancă cu un exemplar din Monitorul Oficial în care s-a publicat această Ordonanță de urgență și-i va explica bancherului că își va plăti eșalonat, pe trei ani, 34% anul acesta, 33% la anul si restul peste trei ani. Fără îndoială că bancherii vor înțelege și nu vor proceda la executarea silită, vor lăsa omului apartamentul, mobila sau mașina, nu vor percepe penalități de întârziere mai mari decât rata inflației și îi vor acorda și un premiu de consolare, o bursă de studiu pentru copilul aflat în pericol să nu mai poată urma o facultate din cauza deciziilor aberante ale unui Guvern moșit prin fraudă și trădare.

Desigur, premierul ne-a explicat că aceste măsuri sunt necesare pentru a nu ajunge în aceeași situație cu Grecia. Asta la doar câteva zile după ce Zeus, pe numele său Traian Băsescu, Președintele României, ne spunea că trebuie să fim chibzuiți pentru a nu fi nevoiți, la sfârșitul anului, să facem un nou împrumut extern. Așa că nu pot să nu mă întreb cât de gravă este de fapt situația, când se termină banii din "centura de siguranță" de anul trecut și când vom fi anunțați oficial că previziunile privind începerea creșterii economice nu au fost confirmate și este nevoie să cerem iarăși ajutorul organismelor financiare internaționale? Altfel spus, pe când este programat anunțul oficial privind contractarea unui nou împrumut extern deoarece cel de anul trecut, vechea "centura de siguranță", s-a destrămat și banii s-au terminat, irosiți pe promisiuni goale, în gropile drumurilor din țară și în stimulentele oferite clientelei politice numită în posturi de conducere la regii și companii naționale cu capital de stat.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică având ca temă România a luat degeaba banii FMI;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"România a luat degeaba banii FMI"

Știm cu toții că România a împrumutat 13 miliarde de euro de la FMI, dar a implementat mult prea puține proiecte, banii au fost incorect gestionați și chiar folosiți, în unele situații, doar pentru a acoperi unele goluri datorate incompetenței celor aflați la guvernare.

Ați văzut cu toții că Guvernul Boc nu-și propune să adune mai mulți bani la buget nici în acest an și nici în următorii doi, conform Proiectului Programului de convergență elaborat în luna februarie. În aceste condiții, Guvernul ia în calcul creșterea economiei în acest an cu doar 0,2%, sub ținta de 1,3%, și nu se așteaptă la o îmbunătățire a gradului de colectare a impozitelor, în contextul mediului economic dificil, anticipând și necesitatea suplimentării cheltuielilor cu pensiile cu 2 miliarde de lei anual.

Criza a devenit o realitate dură, în fața căreia guvernanții stau cu mâinile în sân. Criza, mediul economic ostil, scăderea profitabilității firmelor sunt doar câteva explicații prin care guvernanții încearcă să justifice slaba colectare a taxelor și impozitelor la bugetul statului. Guvernul dă dovadă de o atitudine pasivă, și nu încearcă să ia măsuri de stimulare a mediului economic sau de diminuare a muncii la negru și a economiei subterane.

Toate acestea nu fac decât să ne îngrijoreze mai mult, iar acest scenariu de risc al Guvernului dovedește că până în anul 2013, statul va continua să fie sărac din cauza măsurilor antieconomice adoptate de actuala putere. În aceste condiții, Guvernul Boc ar trebui să lase locul unei guvernări competente, capabile să scoată România din actuala situație dezastruoasă.

Ca și soluții am oferit ideea de a scădea taxele și impozitele, soluție adoptată de guvernele țărilor Uniunii Europene în perioada de criză economică, dar care a fost respinsă cu înverșunare de executivul de la București.

  Daniel Buda - declarație politică referitoare la Politicianismul în exces dăunează;

Domnul Daniel Buda:

"Politicianismul în exces dăunează"

În orice democrație care se respectă, rezolvarea aspectelor legislative nu poate avea loc decât în cadrul forului legislativ, ca urmare a dezbaterilor procedurale, cu respectarea prevederilor legale. Viața politică postdecembristă ne rezervă tot felul de surprize în ultima vreme, care mai de care mai neplăcute, și asta tocmai datorită faptul că pasiunile personale și setea de afirmare o iau înaintea rațiunii și a calcului politic la rece. Una dintre aceste surprize neplăcute s-a petrecut la sfârșitul săptămânii trecute când, în urma unor dezbateri, unii dintre aleșii locali din câteva județe ale României și-au exprimat dorința de a oficializa limba maghiară în așa-numitul Ținut Secuiesc.

Lăsând la o parte orice teorii politice, un singur lucru este cert, respectiv faptul că avem o lege fundamentală și anume, Constituția, care reglementează, în mod clar, care este limba oficială, iar orice altă decizie luată în paralel cu prevederile legilor în vigoare este neavenită. Toate demersurile legate de schimbarea limbii oficiale al României, de crearea unei noi separări a puterilor în stat, de o nouă organizare administrativ-teritorială, nu pot fi luate în dezbatere decât de un for instituțional, legitim și recunoscut la nivel național. Desigur, în egală măsură suntem conștienți și de acord cu toții că fiecare partid politic are un scop definit, indiferent că este la guvernare sau în opoziție, libera exprimare este garantată și drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt respectate. Ca stat membru al Uniunii Europene, țara noastră a înțeles ce înseamnă respectarea drepturilor minorităților și am convingerea că nu de puține ori este dată ca și exemplu de bună practică în acest sens. Însă, de la a-ți îndeplini angajamentele electorale și până la abordarea unor rezoluții cu aplicabilitate imediată, contrare interesului național, este un pas inadmisibil.

Respectarea prevederilor constituționale nu este opțională și, fără nici o îndoială, trebuie să facem diferența dintre dezbaterile de la televizor, deciziile adoptate ca urmare a unor întâlnirii ad-hoc și respectarea procedurilor în litera și spiritului legii fundamentale. Dacă ar fi să mă ghidez după dictonul care spune că "Cea mai bună apărare este atacul", poate că aș găsi explicația reacțiilor unor colegi parlamentari care s-au grăbit să pozeze în apărătorii incontestabili ai națiunii, aruncând cu lozinci și afirmații calomnioase la adresa puterii că nu ia atitudine și nu reacționează la asemenea demersuri.

Ideea de democrație probabil pentru unii dintre colegii parlamentari este greșit înțeleasă, unii se adaptează mai greu la ideea de stat modern și european și, din păcate, simt o nevoie acută de a interpreta și acutiza prevederile legale. Am apreciat, în schimb, poziția colegilor de la UDMR care au dat dovadă de maturitate politică, exprimându-se în virtutea respectării procedurilor legale prevăzute de legile în vigoare pentru adoptarea unor rezoluții. Toate acestea au fost un excelent prilej pentru unii politicieni de a-și da arama pe față, de a poza în lupi moraliști, fără a fi conștienți un moment de faptul că Parlamentul este forul suprem de legiferare al țării.

Trebuie să admitem că în ultimii 20 de ani s-au făcut pași ireversibili în construcția unei societăți cu adevărat democratice și am dovedit, realmente, faptul că relațiile interetnice din România sunt recunoscute și apreciate, ceea ce este o dovadă a modernizării și europenizării țării noastre. Însă, de la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor cetățenilor, și până la abaterea de la prevederile legii fundamentale este o cale lungă și, cu certitudine, fără sorți de izbândă. Deci, o tentativă de schimbare a limbii oficiale nu poate avea niciun succes. Mai mult de atât, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, iar orice abatere de la prevederile legii fundamentale reprezintă o gravă încălcare a principiilor fundamentale de drept.

În consecință, de un lucru pot fi sigur, și anume faptul că atât cât trăim și locuim în România, limba oficială nu va fi alta decât limba română.

Am convingerea că avem maturitatea politică de a respecta legile țării unde trăim, iar garanțiile prevăzute de actuala legislație a țării noastre și de prevederile de la nivelul Uniunii Europene asigură un cadru normal și demn pentru activitățile minorităților etnice, religioase, culturale și altele.

  Adriana Diana Tușa - Reducerea birocrației vs. Demagogia guvernanților;

Doamna Adriana-Diana Tușa:

"Reducerea birocrației vs. Demagogia guvernanților"

Declarația mea politică de astăzi se referă la necesitatea adoptării unei legi care să reducă numărul declarațiilor fiscale pe care firmele sunt obligate în prezent să le completeze pentru plata diverselor contribuții bugetare.

Nu mică mi-a fost mirarea când l-am auzit, joia trecută, pe premierul Emil Boc susținând faptul că una dintre măsurile cuprinse în planul anticriză pe care îl pregătește Guvernul constă în reducerea declarațiilor fiscale care trebuie completate în fiecare lună de societăți pentru plata contribuțiilor către buget. Citez din discursul adresat de către premierul Emil Boc reprezentanților firmelor prezenți la sediul Ministerului Economiei pentru ceremonia de semnare a contractelor de proiecte pe anul 2010, destinate investițiilor în întreprinderi mari: "Nu în ultimul rând, știm că vă confruntați cu birocrația fiscală în materia declarațiilor pe care trebuie să le completați în fiecare lună. După datele mele, sunt peste 24 de declarații fiscale care trebuie depuse, într-o formă sau alta, pentru plata diverselor contribuții. Am creat un grup de lucru care lucrează în acest moment la simplificarea acestor declarații fiscale și sperăm să vă putem da, în perioada următoare, o veste bună în acest domeniu, că s-au redus aceste declarații printr-un proces de informatizare și o mai bună organizare la ANAF, la Ministerul Finanțelor, la Ministerul Muncii, la Ministerul Economiei".

Vă spuneam mai sus că am fost surprinsă. Am fost surprinsă pentru că în aceeași săptămână, cu doar 3 zile înainte, datorită votului PD-L (45 voturi pentru, 43 împotrivă, 4 abțineri - insuficient, dat fiind caracterul organic al inițiativei) a fost respinsă Propunerea legislativă privind instituirea unui cadru unic cu privire la declarațiile privind evidența nominală a salariaților și a sumelor datorate către bugetul general consolidat, inițiativă care viza tocmai reducerea birocrației și simplificarea vieții celor care contribuie din greu la bugetul de stat. Și aceasta pentru simplul motiv că, deși raportul comisiilor de specialitate era favorabil, punctul de vedere al Guvernului era negativ.

Domnilor guvernanți și domnilor parlamentari, reprezentanți ai partidelor aflate la guvernare, ce putem să înțelegem din această dualitate omniprezentă în acțiunile dumneavoastră?! Că avem de-a face cu o altă minciună sfruntată a premierului, din moment ce, dacă dorea într-adevăr să ușureze viața agenților economici, putea să nu se opună inițiativei tocmai trecute și picate în Senat? Că portocaliii și-au făcut un obicei dintr-a fura?

Nu îmi rămâne decât să sper că atât domnul Emil Boc, cât și PD-L, se vor hotărî și vor susține în cele din urmă această inițiativă legislativă măcar la Camera Deputaților, care e for decizional în acest caz !

  Adrian Mocanu - intervenție intitulată Anul european pentru combaterea sărăciei;

Domnul Adrian Mocanu:

"Anul european pentru combaterea sărăciei"

Vă reamintesc că aproximativ 350 de reprezentanți ai organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, precum și ai grupurilor afectate de excluziune socială s-au reunit, vineri - 19 februarie 2010, la Conferința națională de lansare a Anului european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale în România. La evenimentul organizat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale au mai participat Anne Degrand Guillaud - coordonatorul Anului european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale din partea Comisiei Europene și personalități din domeniul cercetării, culturii și mass-media, care au acceptat rolul de ambasadori ai Anului european 2010.

Însă acest eveniment a fost foarte puțin mediatizat pentru că a fost pus în umbră de Congresul PSD din 20 februarie a.c.

Scopul principal al conferinței a fost acela de a mobiliza cât mai multe persoane și instituții în lupta împotriva sărăciei, dar și în acțiunile de promovare a incluziunii sociale. O altă prioritate a evenimentului a fost identificarea și, ulterior, aplicarea unor soluții concrete pentru a eradica sărăcia și a garanta incluziunea socială a grupurilor defavorizate. Potrivit datelor Eurobarometrului european publicat de Comisia Europeana în luna octombrie 2009, aproximativ 52% dintre europenii intervievați consideră că prima cauză a răspândirii sărăciei este șomajul ridicat. Prin urmare, în cadrul Conferinței au fost prezentate atât politicile sociale promovate de Guvernul României în perioada de criză, cât și programele naționale care contribuie la combaterea sărăciei prin diferite pârghii, precum ocuparea forței de muncă, protecția și asistența socială, educație și sănătate.

Mai trebuie menționat că Anul european este implementat în cele 27 de state membre UE, precum și în Islanda și Norvegia. În România, organismul de implementare a programului este MMFPS, prin Direcția programe incluziune socială. Programul național este finanțat cu 50% din fonduri de la Comisia Europeană și 50% din fonduri de la Guvernul României.

Inițiativele Anului european 2010 țintesc patru obiective majore: 1. recunoașterea dreptului celor care trăiesc în sărăcie și sunt excluși social la o viață demnă și la un rol activ în societate; 2. stimularea responsabilității comune și a participării la lupta împotriva sărăciei; 3. promovarea incluziunii sociale și obținerea unui angajament politic care să conducă la acțiuni concrete de eradicare a sărăciei și de combatere a excluziunii sociale; 4. asumarea acestor obiectivede întreaga societate.

Pentru atingerea acestor obiective, rolul statului pe scena economico-socială trebuie să sporească. Pe măsură ce statul intervine în economie, uneori prin salvarea de la faliment a unor bănci sau firme, alteori prin pomparea de lichidități pe piață pentru susținerea activității economice și crearea de locuri de muncă, spectrul politic "stânga - dreapta" se reconfigurează.

În concluzie, criteriul economiei funcționale de piață, impus cu strictețe României în perioada de preaderare la Uniunea Europeană drept condiție a închiderii anumitor capitole de negociere, devine astăzi mult mai volatil. Economia socială de piață revine în forță, fără conceptualizări. Scade rolul pieței în această perioadă și crește rolul statului în economie. Reglementarea financiară devine mai severă pentru că bugetele sociale au intrat în deficit.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată Stimularea consumului - soluție pentru revenirea din criza economică;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Stimularea consumului - soluție pentru revenirea din criza economică"

Criza economică este tema care ar fi trebuit să ne preocupe pe toți în ultimul an de zile, să trecem peste afinități sau antipatii personale și interese politicianiste pentru a agrea acele măsuri care să asigure ieșirea din recesiune a României. Chiar dacă nu a existat un consens asupra măsurilor Executivului, anul acesta încep să se vadă semne că perioada cea mai dificilă a crizei a fost depășită.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, afirma chiar că prin finanțările accesate de la FMI și UE situația economică s-a îmbunătățit, cursul fiind mai stabil, iar dobânzile s-au redus. Tot guvernatorul Isărescu, ca de altfel și președintele Traian Băsescu au atras însă atenția că în ciuda faptului că există și semnale pozitive, ieșirea din criză nu este asigurată și nici nu e un drum fără întoarcere. În trimestrul trei din anul trecut, p.i.b.-ul a crescut față de trimestruldoi cu0,1%, ceea ce anualizat înseamnă 0,4%, doar pentru ca în trimestrul patrup.i.b.-ul să scadă din nou, cu 1,5% față de trimestrul trei, procentul anualizat fiindde 6,1%. La fel se poate întâmpla și în anul acesta, iar o criză în "V" să se transforme într-una în "W".

Pentru a contracara o astfel de situație, este necesar un mix de politici economice care să asigure, pe de o parte, reducerea cheltuielilor și a deficitului bugetar, și, pe de altă parte, stimularea consumului. Potrivit datelor Eurostat, România a avut în ianuarie cea de-a treia scădere a comerțului cu amănuntul din Uniunea Europeană, după ce vânzările s-au redus cu 10,3% față de aceeași perioadă din 2009, în timp ce pe ansamblul UE comerțul a înregistrat un declin de numai 1,6%. Tot în luna ianuarie, băncile au efectuat 143,074 interogăria bazei de date a Centralei Riscurilor Bancarepentru debitorii proprii și potențiali, față de 286.102 în aceeași lună din 2009. Scăderea numărului de interogări înseamnă de fapt scăderea interesului populației pentru creditare, întrucât oricine vrea să ia un credit este mai întâi verificat prin CRB. Indicele încrederii consumatorului pentru România era în noiembrie 2009 de -50, față de -12 în august 2008.

Sunt cifre care arată că avem o mare problemă în ceea ce privește consumul, consum fără de care nu poate exista creștere economică sustenabilă. Tocmai de aceea și anul trecut, și anul acesta am interogat Guvernul asupra măsurilor pe care le propun pentru stimularea consumului intern. Una dintre soluțiile în care eu cred este subvenționarea parțială a dobânzilor la creditele pentru bunuri de folosință îndelungate în cazul tinerilor. În momentul de față există o prevedere în Legea locuinței prin care persoanele fizice pot primi subvenții la dobândă pentru creditele acordate prin Casa de Economii și Consemnațiuni în scopul achiziționării de obiecte de uz gospodăresc. Astfel, beneficiarul plătește doar 15% din dobânda corespunzătoare, restul fiind plătit de stat.

Cred însă că o astfel de măsură ar trebui extinsă, atât pentru a sprijini tinerii, cât și pentru a stimula consumul și a contribui astfel la relansarea economiei.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată Avem o resursă? Cum procedăm? Folosirea locurilor în tabere pentru biletele de odihnă ale pensionarilor;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Avem o resursă. Cum procedam? Folosirea locurilor în tabere pentru biletele de odihnă ale pensionarilor"

Vremurile de astăzi ne fac să ne gândim de două ori, de fiecare dată când luăm o decizie privitoare la bugetul pe care îl alocăm vreunei instituții sau vreunui program. Unii ar spune că suntem privilegiați, cei care luăm astfel de decizii, alții, cei mai responsabili dintre noi, ar spune că avem o misiune grea. Spun asta deoarece, chiar și în condițiile în care bugetul asigurărilor sociale de stat înregistrează pierderi anuale foarte mari (1,5 miliarde de euro în 2009), ca partid aflat la guvernare, a tăia anumite cheltuieli de la bugetul de asigurări sociale e cel puțin neplăcut, trezind cu siguranță revolte în rândurile unei părți a electoratului. Cu toate acestea, trebuie să privim constructiv lucrurile. Prin urmare, trebuie să ne canalizăm toate energiile înspre a găsi cele mai optime variante în vederea mobilizării eficiente a tuturor resurselor de care dispunem, fie ele umane, de capital sau de infrastructură.

Vă invit să ne amintim că unul dintre sloganurile noastre, ale candidaților Partidului Democrat Liberal, din campania de la alegerile parlamentare, a fost acesta: "Respectăm valoarea. Găsim soluții reale pentru vârstnici". Este evident pentru noi toți că actuala criză economică ne îngreunează și mai tare realizarea acestui obiectiv. Dar în același timp ne provoacă și mai mult la găsirea unor soluții pentru aceia care au muncit o viață întreagă și care acum au nevoie de odihnă și un trai decent.

O astfel de provocare reprezintă găsirea unor resurse și locații, astfel încât să putem crește numărul pensionarilor care beneficiază în prezent de bilete de odihnă și tratament și să le asigurăm un număr mai mare și mai variat de locații. Potrivit legii (nr. 19/2000), aceste bilete se acordă fie în unitățile de tratament din proprietatea Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale fie, în completare, prin contracte încheiate cu alte unități de profil. Cred că este evident pentru noi toți că discutăm despre un număr limitat de locuri. De aceea, stimați colegi, consider că folosirea locurilor Agenției Naționale a Taberelor și a Turismului Școlar în România poate fi o soluție bună. Aceste locuri rămân neutilizate în afara perioadelor de vacanță din timpul anului școlar, prin urmare, ar putea fi accesate de către alți beneficiari. Este vorba de un patrimoniu format din 196 de tabere, cu 38.118 locuri de cazare și un complex hotelier, 19 baze turistice și 56 de tabere permanente, cu 11.625 locuri de cazare în total, precum și 121 de tabere, cu un număr de 26.493 locuri de cazare. Consider că utilizarea acestor locații, atunci când ele nu sunt ocupate de elevi și studenți veniți în tabere, nu poate fi decât o măsură benefică. Altfel, rămân o resursă de infrastructură neutilizată la capacitatea maximă.

În acest sens, voi face primul pas, depunând o inițiativă legislativă de modificare a Legii nr. 19/2000, susținând introducerea locațiilor ANTTS ca posibile locații pentru biletele de tratament ale pensionarilor. Este de la sine înțeles că pe lângă demersul legislativ e nevoie de un protocol de colaborare între CNPAS și ANTTS, protocol înspre care am încredere că va exista deschidere.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Medierea - alternativă de soluționare a conflictelor în sistemul juridic românesc;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Medierea - alternativă de soluționare a conflictelor în sistemul juridic românesc"

În ultimii ani, sistemul juridic românesc este suprasaturat de numărul incomensurabil al dosarelor care se află înaintea judecătorilor spre soluționare. Peste un milion de români așteaptă ca justiția să pronunțe un verdict în cauzele supuse judecății. Șansele ca justițiabilii să primească un răspuns într-un termen rezonabil, ca urmare a unui proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procedurale, sunt minime. În fața acestor realități concrete ale cotidianului neîndurător, se cuvine să ne amintim avertismentul proclamat de juristul francez René David: "Dreptul nu ar putea fi înțeles fără cunoașterea societății pe care o guvernează și (nici) dacă se ignoră felul de a se purta, de a gândi, de a simți al membrilor acestei societăți."

De aceea, se impune a promova, mai mult ca oricând, instituția medierii în sistemul juridic românesc, ca o alternativă relevantă de soluționare a conflictelor între părți. Dacă suntem într-o perioadă de cristalizare a unei culturi juridice, trebuie să credităm instituția medierii ca având un impact irecuzabil asupra mentalității juridice, prin rezolvarea neconvențională, alternativă a conflictelor dintre persoane titulare de drepturi și obligații într-un stat de drept. Legea nr.370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator definește medierea ca fiind "o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate, în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților." Se impune a fi subliniat în acest context că din data de 3 martie 2010, conform art.6 din Legea medierii, organele judiciare sunt obligate să informeze justițiabilii despre existența medierii și avantajele acestei alternative, dar au și obligația de a îndruma părțile să recurgă la procedura medierii, pentru a soluționa în mod amiabil conflictul dintre ele. Privind la avantajele medierii pentru părți, trebuie subliniat faptul că niciuna dintre părți nu este stigmatizată ca perdant în cauză, suferind, din cauza jurisprudenței neunitare, prin exacerbarea, în unele cazuri, a rolului activ al judecătorului în interpretarea legii. Cu privire la durata de soluționare a cauzelor în sistemul juridic românesc, statisticile oficiale arată că pentru fiecare etapă de judecată media este de 6 luni. În mod irecuzabil, medierea ar determina accelerarea soluționării litigiului. Din această perspectivă, medierea este o instituție care permite și susține expresis verbis accesul la justiție, prin simplificarea procedurilor: acestea devin mai puțin costisitoare și mai sigure în obținerea unui verdict unanim acceptat de părți. Prin apelarea la un mediator autorizat, se elimină plata taxei de timbru prevăzută de lege pentru a introduce o acțiune în justiție și a celorlalte taxe procedurale, medierea operând cu cheltuieli financiare reduse.

Cu privire la avantajele medierii pentru magistrați, se cuvine a sublinia faptul că în fiecare an în instanțele românești se soluționează peste 2 milioane de cauze, dintre care 20% în materie penală. În situația în care, conform legii, medierea se poate aplica în orice cauză de natură civilă și doar parțial în materie penală, teoretic, cel puțin, aproximativ 80% din cauzele aflate pe rolul instanțelor ar putea fi soluționate prin mediere, după cum subliniază magistratul Cristi Danileț.

Concret, în strânsă conexiune cu prevederile Legii nr.370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, se poate recurge la mediere în orice litigiu de natură civilă, în orice litigiu de natură comercială, în litigiile de familie, în litigiile care se referă la conflictele din domeniul protecției consumatorilor, în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă, iar în materie penală, numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților.

Adoptarea Legii medierii nu este tardivă în contextul reformei din sistemul juridic românesc, dar prevederile acestei legi trebuie să devină cât mai curând operaționale în desfășurarea actului de justiție.

Avantajele instituției medierii pentru sistemul juridic românesc trebuie integrate în cadrul accesului la justiție a justițiabilului român, prin cristalizarea unei culturi, și implicit a unei mentalități juridice care promovează alternativele coerente și relevante de soluționare a diferendelor, prin judecata în echitate. În felul acesta, actul de justiție clasic din sistemul juridic românesc va fi îndeplinit cu celeritate, prin respectarea tuturor drepturilor procedurale cuvenite justițiabilului român, care va avea, în sfârșit, parte de un proces echitabil într-un termen rezonabil, conform articolului 6 paragraful (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Istoria ne obligă: Aici... Radio Europa Liberă;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

«Istoria ne obligă: "Aici... Radio Europa Liberă"»

Radio Europa Liberă a fost și rămâne un simbol, dar și o veritabilă armă în lupta pentru redescoperirea libertății și păstrarea adevărului cu orice preț. În lagărul comunist numit România, dinainte de 1989, Radio Europa Liberă a avut menirea de a păstra în conștiințele românilor idealul libertății și al demnității umane, în vădit contrast cu domnia resentimentului și duplicitatea regimului totalitar. Nicio istorie a exilului românesc sau a luptei anticomuniste nu poate fi imaginată în absența unei referiri la poziția canonică pe care o deține în economia ei postul Radio Europa Liberă; pentru că premisele pentru înlăturarea totalitarismului și orientarea spre libertate și democrație în România se datorează în mare măsură acestui post de radio. Emisiunile destinate României, inițiate în 1951, au încetat în august 2008.

Dar istoria ne obligă, stimați colegi parlamentari, să nu uităm ceea ce ne-a fost dat să trăim, prin condamnarea ideii că salvarea memoriei este o metaforă a cărților de istorie. Nu vom putea dobândi un ethos al libertății, dacă nu vom prețui legătura dintre supraviețuire și memoria vie. De aceea, se impune a sprijini pe deplin campania "Radio Europa Liberă, Aici!" inițiată de Institutul Român de Istorie Recentă, cu privire la aducerea în România, la București, a arhivei emisiunilor departamentului românesc Radio Europa Liberă, care se află la Hoover Institution din Stanford, California, Statele Unite ale Americii, și crearea unui Centru de Cercetare și Documentare Europa Liberă. Arhiva conține peste 3.500 de benzi de magnetofon neprocesate și peste 600.000 de pagini scrise care trebuie digitalizate cu cheltuieli financiare foarte mari, pentru a se putea obține de la Institutul Hoover doar un duplicat digital, originalul arhivei va rămâne pentru totdeauna în custodia americană. Arhiva emisiunilor departamentului românesc ale postului Radio Europa Liberă urmează a fi găzduită într-un "Centru de Cercetare și Documentare Europa Liberă", unde aceste emisiuni, devenite documente unice ale istoriei recente a românilor, să fie accesibile tuturor, permanent și gratuit. Acest proiect se impune a fi susținut prin crearea unui cadru legislativ adecvat și coerent în materie și chiar prin finanțare din fonduri publice. Inițiatorii acestui demers de recuperare a unor crâmpeie de istorie care vorbesc despre rezistență și curaj în anii totalitarismului românesc, sunt foști redactori și colaboratori ai Departamentului Românesc din Radio Europa Liberă, împreună cu Institutul Român de Istorie Recentă, condus de Liviu Tofan, fost director al Departamentului Știri din Radio Europa Liberă, proiect susținut de personalități ale culturii române, jurnaliști sau reprezentanți ai societății civile. Nu trebuie neglijate sau desconsiderate în vreun fel, dimensiunea științifică și importanța studiului și cercetării istorice a documentelor din arhiva postului de radio, dat fiind faptul că Europa Liberă devenise principalul inamic al fostei Securități și al organelor de represiune comunistă.

Se cuvine a sprijini acest unic demers de instituționalizare a memoriei Europei Libere, în virtutea a ceea ce a însemnat acest post de radio timp de 40 de ani pentru românii aflați în lagărul comunist, dar și în primii ani de tranziție tulbure, după 1989. Se dorește a fi un omagiu adus acelor personalități care au pecetluit identitatea și demnitatea Europei Libere, printre care Noel Bernard, Cornel Chiriac, Vlad Georgescu, Emil Georgescu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, și mulți alții care au fost protagoniștii unui "Război pe calea undelor", pe deplin asumat și declarat deschis regimului totalitar. Cine a câștigat și cine a pierdut din acest război pe calea undelor? Care a fost prețul rostirii adevărului? Ce a însemnat cu adevărat lupta pentru libertate, acolo, în exil, de la microfonul Radio Europa Liberă, sau la Paris, în apropierea cuplului Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, dar aici, în țară, în care fiecare dimineață era o veritabilă confruntare cu spaimele totalitarismului? Care a fost semnificația deplină a anului 1989 pentru destinul Europei și implicit al României? Întrebări care își așteaptă răspunsul pentru a reconstitui o istorie tulburată și tulburătoare, pietre de aducere aminte a ceea ce ne-a fost dat să trăim.

În ultimă instanță, se cuvine a aminti cuvintele scriitoarei care a plătit prețul rostirii adevărului de la microfonul Europei Libere, Monica Lovinescu: "Singura îndârjire de care dăm dovadă ca neam pare a fi acest refuz de a înțelege ce ne-a fost dat să trăim. N-avem cum să fim răzbunați, dat fiind că sabotăm și martorii, și istoricii. Cui îi este frică de... Tacit? Și mai ales de ce?"

  George Ionescu - intervenție cu titlul Ziua Internațională a Francofoniei;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Internațională a Francofoniei"

În fiecare an, pe 20 martie francofonii și francofilii de pe cele cinci continente celebrează limba lui Moliere, a lui Verlaine și a lui Marcel Proust, limba maternă pentru milioane de locuitori ai planetei și vorbită de alte sute de milioane de oameni care trăiesc în statele membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei.

Franceza este limba oficială a peste 30 de țări de pe 5 continente, este una din limbile oficiale folosite de zeci de organizații internaționale (printre care Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Crucea Roșie, Amnesty International, Interpol sau Comitetul Olimpic Internațional) și este a doua limbă străină predată în școli, după limba engleză.

La 20 martie 1970, la Niamey au fost puse bazele Francofoniei instituționale, care reunește state și guverne de pe cinci continente, prin semnarea Acordului de creare a Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), devenită în 1999 Agenția Interguvernamentală a Francofoniei. Din ianuarie 2006, agenția s-a transformat în "Organizația Internațională a Francofoniei", ca singur organism interguvernamental al francofoniei.

Organizația Internațională a Francofoniei a jucat un rol determinant în mobilizarea statelor și guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul UNESCO a Convenției pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007.

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul Sommet-ului de la Versailles, în 1991. Doi ani mai târziu, la Sommet-ul din Mauritius, țara noastră a obținut statutul de membru cu drepturi depline al acestei structuri. România a preluat președinția Francofoniei în cadrul celui de-al XI-lea Sommet al francofoniei desfășurat la București în septembrie 2006, președinție pe care a deținut-o până în octombrie 2008.

Ziua Internațională a Francofoniei este sărbătorită în toate țările francofone, și nu numai, prin diverse evenimente menite să sensibilizeze mediile sociale din țările respective față de componenta francofonă a culturii lor. Elevii francofoni din țările lumii organizează mini-festivaluri, conferințe pe teme francofone, concursuri culturale, expoziții, prezentări de filme și spectacole.

Și România va sărbători Ziua Internațională a Francofoniei prin simpozioane, concursuri, spectacole, dezbateri și alte manifestări culturale având drept scop promovarea imaginii țării noastre, a diversității și valorilor francofone, marcarea identității francofone a României. Institutul Cultural Român și Centrul Român de Informare de la Bruxelles organizează manifestări culturale dedicate sărbătoririi Zilei Internaționale a Francofoniei în zilele de 17 și 18 martie 2010 la PassaPorta - Casa Internațională a Literaturii din Bruxelles și la sediul organizației Youth Forum Jeunesse. Manifestările includ o seară literară românească, dar și o dezbatere cu tema "European Art Now and Then - Is there a common ground for different generations?".

Francofonii din întreaga lume vor sărbători această zi exprimându-și solidaritatea și dorința de a trăi împreună în diferențele și diversitățile lor, împărțind astfel valorile francofoniei.

  Cornel Știrbeț - declarație politică referitoare la Desecretizarea dosarelor Revoluției, un act de voință al Guvernului Boc;

Domnul Cornel Știrbeț:

"Desecretizarea dosarelor Revoluției, un act de voință politică al Guvernului Boc"

Guvernul României a decis, în ședința din 9 martie a.c., desecretizarea dosarelor Revoluției, respectiv a informațiilor cu caracter secret de stat, secret și strict secret, aproximativ 9.000 de pagini.Anterior, în 10 februarie, Guvernul a mai aprobat o hotărâre pentru declasificarea unor informații secrete de stat emise de Ministerul Apărării Naționale, considerând că dezvăluirea acestora nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat.

Au fost astfel declasificate 7.616 file de documente clasificate secrete de stat, care nu puteau fi declasificate altfel decât prin Hotărâre de Guvern.

Legat de acestea, generalul Dan Voinea, procurorul care s-a ocupat mai mulți ani de aceste dosare, a declarat pentru Realitatea FM: "Documentele declasificate sunt probe importante pentru a stabili cu certitudine ce forțe au fost implicate în decembrie 1989 împotriva manifestanților anticomuniști. Sunt probe scrise care emană de la instituțiile statului implicate în această represiune. Ele erau foarte necesare. Este meritul actualei guvernări că a decis declasificarea lor, pentru a stabili o dată pentru totdeauna adevărul."

Accesul liber la jurnalele de luptă declasificate, le va permite celor care se vor apleca asupra lor să stabilească fără echivoc cine a dat ordinele, cine le-a primit, cine le-a executat, unde au fost dislocate forțele de represiune etc. Pe baza acestor informații se va putea face încadrarea juridică a faptelor celor cercetați pentru uciderea, rănirea sau lipsirea ilegală de libertate a aproximativ 8.000 de victime. Încadrarea juridică pentru aceștia este la "infracțiuni contra umanității", care sunt imprescriptibile. Cei mai mulți dintre cei responsabili pentru acțiunile militarilor din zilele Revoluției sunt încă în viață și, în numele aflării adevărului, vor trebui audiați cât mai curând, pentru a se stabili implicarea, vinovăția sau nevinovăția lor. Rămâne de văzut ce conțin dosarele desecretizate și în ce măsură au reușit sau nu personajele cheie ale Revoluției să șteargă urmele crimelor.

Salut, de la această tribună, consecvența de care dă dovadă Guvernul Boc în lupta dusă pentru aflarea adevărului asupra trecutului nostru, care vine, firesc, în continuarea demersurilor președintelui Traian Băsescu de predare a arhivelor SRI către CNSAS și de condamnare a comunismului, un regim "nelegitim și criminal", "(...) născut prin violență și încheiat tot prin violență".

Exprim, în încheiere, dezacordul și mâhnirea față de o declarație cinică și iresponsabilă a domnului Adrian Năstase care, făcând referire la desecretizarea dosarelor Revoluției, a găsit de cuviință să spună, nici mai mult, nici mai puțin decât că "(...) este o operațiune care cumva a triplat, la un moment dat, doza de circ oferită românilor". Sper ca istoria să rețină și să încadreze așa cum se cuvine această afirmație infamă și infamantă a domnului Adrian Năstase.

  Mihail Boldea - despre Revizuirea Constituției României - element vital pentru regenerarea noastră națională;

Domnul Mihail Boldea:

"Revizuirea Constituției României - element vital pentru regenerarea noastră națională"

La 22 noiembrie, națiunea s-a prezentat la vot și s-a pronunțat în proporție de 77,78% pentru desființarea Senatului. Referendumul este expresia libertății poporului român, a declarat președintele Traian Băsescu în deschiderea consultărilor de la Cotroceni. Alături de alegerea Președintelui și Parlamentului, referendumul este într-adevăr una dintre modalitățile cele mai importante prin care națiunea își exercită suveranitatea. Mai simplu spus, la referendum, națiunea reafirmă principiul implicit al democrației potrivit căruia cetățenii sunt stăpânii statului, și nu invers, și, deci, cetățenii sunt cei care trebuie să hotărască cum să arate și să se completeze instituțiile statului.

Orice comunitate politică modernă se definește în funcție de reperele constituționale pe care le așează la temelia sa. Din acest punct de vedere, structura legii fundamentale nu poate fi ignorată în momentul în care maniera de guvernare a națiunii în cauză este evaluată.

Prima Constituție a României a fost adoptată în 1866, după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de rege la 1 iulie 1866.

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

În anul 1989, România se redefinește ca națiune, dar Constituția rămâne încremenită în timp având, parcă, model republica stalinistă, unde nici una dintre puteri nu este așezată pe locul pe care îl merită, ci doar primesc atribuții perverse, pentru a se încurca reciproc. Constituția României europene a anului 2010 ar trebui sa fie conștiința politicienilor și mândria tuturor cetățenilor români.

Vreau să vă spun ce mă deranjează pe mine cel mai mult! Mă deranjează, chiar revoltă, faptul că partidele din opoziție și toți membrii săi aleg conștient să ignore voința românilor pe care îi reprezintă. Adică pe acei români care au votat pentru un parlament unicameral cu numai 300 de membri. Și nu sunt puțini: vreo 6,7 milioane vor Parlament cu o singură Cameră și vreo 7,7 milioane vor Parlament cu 300 de membri. Este clar că nu vom putea modifica Constituția doar în limitele referendumului și trebuie avută în vedere o deschidere mai largă, către tot spectrul politic românesc.

Mi se pare că politicienii din România au ales de prea multe ori să ignore ce vor românii. Și că a venit momentul să terminăm cu toate aceste promisiuni care țin până imediat după un tur de scrutin. După care uităm și ce am promis și ce ne-au spus românii că vor.

Haideți să vedem ce spun legile în vigoare despre referendum - "Rezultatul referendumului ce este constatat ca fiind valabil este obligatoriu". Mă întreb ce este neclar aici și cum, și mai ales de ce, partidele din opoziție refuză să pună în practică voința supremă a electoratului.

  Ioan Oltean - declarație politică Analiza situației actuale a pieței muncii în România, între realism și optimism;

Domnul Ioan Oltean:

"Analiza situației actuale a pieței muncii în România, între realism și optimism"

Săptămâna trecută a fost dat publicității un studiu realizat de compania de resurse umane Manpower. Potrivit acestuia, trimestrul al doilea din anul 2010 marchează o ușoară îmbunătățire a situației de pe piața muncii din România. Studiul Manpower privind Perspectivele Angajării de Forță de Muncăse realizează trimestrial și măsoară intențiile angajatorilor de a crește sau a diminua volumul angajărilor pe parcursul trimestrului următor în anul în curs.

Astfel, dintre cei 750 de angajatori intervievați, 64% nu prevăd nici măcar o schimbare a intențiilor de recrutare a forței de muncă în al doilea trimestru al anului 2010, 14 procente se așteaptă să crească volumul angajărilor, iar 21 la sută anticipează o scădere în activitatea de angajare.

Pe baza acestor date, compania Manpower a calculat un indicator, mai precis o previziune netă de angajare, adică diferența dintre procentul de angajatori care anticipează o creștere a volumului total de angajări și procentul de angajatori care prevăd o scădere a angajărilor în trimestrul următor, de -7%, în creștere comparativ cu ultimele două trimestre, când a avut o valoare de -11%. În aceste condiții, se poate spune că piața muncii din România dă semne de redresare, dar rămâne în continuare o provocare.

Pentru a răspunde în mod eficient acestei provocări sunt necesare flexibilitate, inovație și creativitate în ceea ce privește managementul capitalului uman. Aici, specialiștii sunt de acord.

Rezultatele studiului publicat recent evidențiază o stagnare a scăderii și chiar o ușoară îmbunătățire în ceea ce privește perspectivele de angajare pentru trimestrul al doilea în țara noastră, lucru deloc de neglijat în condițiile actualei crize economice. Un alt semn de stabilizare este dat de faptul că un procent de 64 la sută dintre angajatori au semnalat că vor menține constant numărul actual de angajați, aceasta reprezentând circa 6 procente mai mult față de trimestrul anterior. Această evoluție este un semn pozitiv în ceea ce privește tendințele de redresare și de creștere așteptate pe piața forței de muncă până la sfârșitul anului, deci un final încurajator atât pentru angajatori, cât mai ales pentru solicitanții de locuri de muncă.

Se știe că prima parte a anului este adesea o perioadă incertă pentru angajatori. Mulți dintre ei sunt destul de atenți în legătură cu planurile lor de angajare chiar și în momentele prospere, de creștere economică. Contrar părerii unora, angajatorii români sunt printre cei mai optimiști angajatori din țările foste comuniste ale Europei.

Previziunea de angajare de -7% a ridicat România de pe ultima poziție în ceea ce privește intenția de angajare, în zona EMEA (Europa, Orientul Mijlociu și Africa). Astfel, dacă în ultimele două trimestre ale anului trecut România s-a aflat pe ultima poziție, în al doilea trimestru din 2010 a urcat trei locuri. Astfel, din 18 țări din regiune, România este pe locul al 15-lea, după ce în trimestrul al treilea din 2009, darși în prima parte din 2010, a fost pe ultimul loc.

Cei mai pesimiști angajatori din regiune, conform acestui studiu, sunt în țări ca Italia, cu o previziune de -10%, totuși, în creștere cu 1% comparativ cu primul trimestru din 2010, în Spania, cu -9% (-11% in Q1 2010), și Irlanda, cu -8%. România este urmată de Republica Cehă, cu o previziune de -5%, Ungaria (-3%) și Olanda (-2%).

În același timp, la polul opus în EMEA, Polonia are cei mai optimiști angajatori, cu o previziune de 13%, urmată de Africa de Sud și de Suedia, care au o previziune de angajare de 8%. În schimb, cele mai slabe perspective privind activitatea de angajare sunt în Italia, Spania și Irlanda, lucru deloc încurajator în ceea ce ne privește direct, referitor la perspectivele conaționalilor noștri de a-și mai găsi un loc de muncă în aceste țări.

În ceea ce privește previziunile pe regiunile țării, studiul Manpower arată că în Vestul și Sud-Vestul țării lucrurile nu stau foarte bine.

Aici previziunile nete sunt de -12% și respectiv -16%. În București și Ilfov lucrurile sunt destul de sumbre, previziunea fiind de -10%. În Nord-Est situația este mai bună, previziunea fiind de -8%. Un nivel de 0% a fost raportat în zona de Sud, în timp ce valori pozitive au fost înregistrate în Sud-Est, 6%, și respectiv 3% în Centru.

În 8 din cele 10 sectoare de activitate analizate angajatorii previzionează intenții de angajare negative în decursul trimestrului al doilea din 2010. Cele mai sumbre intenții de angajare sunt anunțate de angajatorii din ramurile construcții și de cei din transport, depozitare si comunicații. Pentru aceste sectoare, previziunea netă de angajare este de -21%. Angajatorii din sectorul energie electrică, gaze și apă au raportări slabe, cu o previziune de -14%, în timp ce aceia din sectorul hoteluri și restaurante au o previziune de -12%. Totuși, angajatorii din sectorul comerțului cu ridicata și cu amănuntul anunță oportunități de a crește volumul angajărilor, previziunea pentru acest sector fiind de +7%. În administrație publică și servicii sociale previziunea este de -6%, în timp ce în agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit este pozitivă, de +2%. În cazul domeniului finanțe, asigurări, servicii imobiliare și servicii de afaceri cifrele sunt tot negative, de -8%, în timp ce în industria extractivă angajatorii nu iau în calcul noi angajări, indicatorul fiind de -2%. În industria prelucrătoare cifrele arată o previziune de -1%.

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce își schimbă ritmurile și sensurile, șomajul a devenit o problemă macroeconomică ce face obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice și politico-ideologice. Având în vedere că statisticile oficiale și internaționale, precum Biroul Internațional al Muncii și Comisia de Statistică a ONU tratează șomajul prin prisma unor multiple modalități de analiză și de evaluare, în timp s-a creat o imagine complexă a acestui fenomen, complexitate care, datorită globalizării, afectează și piața muncii din România.

În concluzie, iată motivul pentru care în perioada imediat următoare companiile din România vor putea să achite cu prioritate restanța principală a datoriei la stat, și abia după aceea penalitățile aferente datoriei, aceasta fiind una dintre măsurile cuprinse în planul anticriză pe care îl pregătește actualul Guvern. O altă măsură care se impune pentru reducere birocrației în ceea ce îi privește pe angajatori, și care va fi implementată cât mai curând, este reducerea numărului declarațiilor fiscale care trebuie completate în fiecare lună de societăți pentru plata contribuțiilor bugetare, știut fiind că în prezent, angajatorii trebuie să completeze peste 24 de declarații lunare.

  Ioan Oltean - declarație politică Problemele protecției sociale, o serioasă preocupare a guvernului actual;

Domnul Ioan Oltean:

"Problemele protecției sociale, o serioasă preocuparea guvernului actual"

Problemele protecției sociale cu care se confruntă în prezent toate țările, nu numai cele membre în Uniunea Europeană, reprezintă o preocupare aparte pentru aceste state în general, dar și pentru țara noastră, în special. Aceasta, în contextul în care România se confruntă în continuare cu inexistența unui model de trecere a societății de la o formă social-economică bazată pe un sistem de organizare și conducere socială și economică autoritară, centralizată, la un sistem bazat pe autonomizarea și funcționarea economiei pe principiile cererii și ale ofertei.

Se știe că mobilizarea resurselor, resurse care sunt menite să sprijine politica activă în domeniul forței de muncă, poate să provină atât din sectorul de stat, cât și din cel particular, deși la începutul tranziției în țara noastră, adică încă din anii 1990, acestuia din urmă îi revenea un rol destul de limitat în domeniul finanțării.

Finanțarea privată nu constituie însă o raritate în țările cu economie de piață consolidată. În Japonia, realocarea forței de muncă se face în cea mai mare măsură prin eforturile financiare ale firmelor particulare, în industria americană constructoare de autovehicule membrii sindicatului din ramura care urmează a fi concediați au dreptul, prin contractul de muncă, să fie recalificați, în prealabil, pe cheltuiala firmei. Se poate argumenta că firmele private îi vor asigura pe salariații lor contra riscurilor de fluctuare a cererii pentru forța lor de muncă numai dacă firmele, la rândul lor, vor putea să plaseze aceste riscuri asupra pieței de capital.

În Europa Centrală și de Est însă, asemenea piețe de capital nu există deocamdată. Oricum, cea mai mare parte a șomajului derivă mai degrabă din disponibilizările din întreprinderile de stat decât din întreprinderile private.

Întreprinderile de stat din Europa Centrală și de Est continuă și în ziua de azi să sprijine lucrătorii concediați, permițându-le să beneficieze post factum de anumite facilități sociale (de exemplu, de locuințe). Dar asemenea activități nu sunt, din păcate, desfășurate în mod sistematic și, după cum știm, costurile lor se vor suporta în final tot de la bugetul de stat.

După exemplul Irlandei și al Poloniei, finanțarea publică poate fi efectuată în primul rând din impozitarea cu caracter general. La noi, ea se efectuează din impozitele pe salarii ale patronilor și salariaților, la fel ca în Germania și Ungaria.

În cazul impozitelor pe salarii, statul administrează ceea ce reprezintă, în fond, resurse private destinate asigurării de servicii pentru angajarea în muncă, dar include de obicei plăți pentru asigurarea contra șomajului.

Se știe că sistemul de protecție a cetățenilor reprezintă ansamblul beneficiilor sociale, împreună cu sistemul de securitate socială. Protejarea populației țării noastre împotriva creșterii necontrolate a inflației, menținerea unui anumit preț la produsele de bază, prin acordarea de subvenții de către stat, asigurarea unui venit minim familial, măsuri de reducere a criminalității și a delicvenței juvenile, a impactului calamităților naturale, a răspândirii unor boli, programe naționale de luptă împotriva corupției sau planuri naționale de ocupare a forței de muncă, de luptă împotriva sărăciei - sunt tot atâtea exemple de punere în practică a protecției sociale la nivelul întregii societăți.

Unul dintre obiectivele protecției sociale în cadrul actualului guvern are în vedere reintegrarea în viața normală a persoanelor care au beneficiat de asistență, prin activarea resurselor proprii, identificarea modalităților optime de a face față problemelor, promovarea unor soluții de a reduce timpul marcat de situația de risc, în vederea integrării și reintegrării sociale.

Asistența socială funcționează după un alt principiu decât asigurările sociale. Bazându-se doar pe fonduri provenite din bugetul statului sau din donații ale voluntarilor și ale instituțiilor internaționale, asistența nu presupune nicio contribuție financiară anterioară a persoanei asistate. Iată ce anume face acum diferența în cazul actualului guvern: ajutorarea persoanelor aflate în situații problematice are la bază principiul solidarității și presupune mai întâi o corectă evaluare a trebuințelor asistatului. Nevoii sociale, cu o etiologie economică, i se poate răspunde prin intervenții în care beneficiile sociale acoperă necesarul dorit pentru un standard minim de viață.

Asistenții sociali au în prezent o mare responsabilitate, aceea de a reinventa practica. Ei nu au acum de aplicat soluții miraculoase, ei se implică efectiv în rezolvarea problemelor, adică în căutarea de soluții noi, adaptate fiecărei situații.

Activitatea asistențială are două dimensiuni principale: dimensiunea economică, ce vizează alocarea unor resurse materiale și financiare persoanelor care pentru o perioadă limitată de timp nu pot duce o viață autosuficientă, cum sunt de exemplu copiii orfani, bătrânii fără susținere familială și fără pensii, și procesele de integrare și reintegrare socială în sens larg, cum sunt, de exemplu, protecția persoanelor victime ale abuzului fizic, traficului de carne vie, ale abuzului psihic, ale dependenței de droguri și de alcool.

Nevoia de sprijin a unei persoane devine o problemă pentru asistenții noștri sociali atunci când familia sau comunitatea locală apropiată nu pot răspunde acestei probleme sau nu o pot împlini. Astfel, sprijinul de care au nevoie persoanele și familiile acestora este adesea solicitat atât de la formele instituționalizate de asistență socială, cât și de la comunitate sau de la societate.

În cadrul sistemului de protecție socială, asistența oferă o protecție minimală indivizilor aflați într-o situație problematică.

Prestațiile asistenței sociale finanțate din banul public sau din donații sunt expresia solidarității naționale. Ajutorul acordat pe o perioadă limitată de timp celor cu probleme deosebite nu depinde de vreo contribuție a acestora și nici nu presupune o rambursare a ajutorului. Sistemul asigurărilor,care stă la baza securității sociale, se întemeiază pe o logică contributivă în cadrul căreia cotizațiile finanțează compensările de venituri în mod proporțional cu contribuția anterioară a individului.

Asistența socială experimentează acum, în perioada actualei guvernări, o importantă perioadă de schimbare a priorităților, a organizării și a practicilor de zi cu zi. Conform noilor prevederi legislative privind protecția copilului, a persoanelor cu deficiențe, a persoanelor vârstnice, a alternativelor la formele tradiționale de asistență, a apartenenței la comunitatea europeană, natura și viitorul asistenței sociale se modifică într-un sens pozitiv, în mod considerabil.

  Miron Ignat - intervenție cu titlul Ziua Internațională a Francofoniei;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Internațională a Francofoniei"

Din anul 1990, francofonii de pe toate continentele sărbătoresc pe data de 20 martie "Ziua Internațională a Francofoniei". Din cadrul Organizației Internaționale a Francofoniei fac parte 55 de state și guverne membre, printre care se află și România.

Franceza este limba oficială a 32 de țări de pe 5 continente, este una din limbile oficiale folosite de numeroase organizații internaționale, cum ar fi: Uniunea Europeană, Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite.

În perioada 28-29 septembrie 2006, în România a fost organizată o mare manifestare a Francofoniei. Această manifestare a demonstrat că în România limba franceză este o limbă vie, care nu încetează să-și îmbunătățească calitatea, în beneficiul a două milioane de români.

În anul 2007, România, în colaborare cu Agenția Universitară a Francofoniei, a fundamentat sistemul de burse "Eugen Ionescu", dedicat cercetătorilor din țările francofone care doresc să studieze sau să dezvolte proiecte de cercetare în centrele universitare din țara noastră.

Datorită rolului pe care l-a deținut România, de a promova limba franceză și valorile francofone în regiune, în anul 2007 a primit titlul de " Stat-far al Francofoniei în Europa Centrală și de Est", de la secretarul general al Francofoniei.

În fiecare an, la data de 20 martie pretutindeni în lume se desfășoară o serie de evenimente cultural-artistice, științifice, educaționale, sportive, pentru a dezvolta relațiile între popoare, pentru a promova spiritul francez și pentru a atrage investiții din spațiul francofon.

  Viorel Palașcă - declarație politică având tema România în pragul prăbușirii economice - Guvernul Boc în lipsă de soluții;

Domnul Viorel Palașcă:

"România în pragul prăbușirii economice - Guvernul Boc în lipsă de soluții"

Ultima parte a anului 2009 a adus concedieri masive în majoritatea domeniilor de activitate, corelate cu reduceri ale producției și sistarea investițiilor. Foarte probabil și anul acesta se va încheia cu un bilanț dramatic din punct de vedere economic. Efectul reacțiilor în lanț a afectat atât economia țării, cât și societatea. Conform unor studii realizate, cea mai parte a românilor susțin că sunt afectați în mod direct de criza economică.

Potrivit Biroului Internațional al Muncii, la nivel mondial, anul trecut rata șomajului a atins cifra record de 6,6%. Conform statisticii ANOFM, la finele lunii decembrie 2009, rata șomajului în România a ajuns aproape dublă, comparativ cu aceeași lună a anului 2008: 7,8 %, față de 4,4%.

Principala problemă cu care se confruntă mediul de afaceri este accesul la finanțare.

În sectorul public au avut loc cele mai drastice ajustări, în primul rând pentru că reformele au fost întârziate cu cel puțin un an. În ciuda faptului că și-a luat obligația, inclusiv prin acordul cu FMI, că va tăia masiv din cheltuielile curente, Guvernul a luat prea puține măsuri în acest sens.

De la învestirea din decembrie 2008 a Guvernului Boc nu a fost luată nicio măsură concretă de stimulare a economiei, iar toate declarațiile oficialilor guvernamentali nu sunt "am făcut" sau "facem", ci toate apar cu "vom face".

Soluțiile pe care Guvernul Boc a reușit să le găsească în această perioadă au fost doar împrumuturile de la FMI sau de la băncile private care preferă în acest fel să împrumute statul nu agenții economici.

În lipsa unor soluții care să scoată România din această situație se vorbește de nevoia unui nou împrumut de la FMI. Președintele Băsescu vorbea ca din întâmplare că la sfârșitul acestui an România va trebui să apeleze din nou la FMI, pentru un nou împrumut.

Atâta timp cât singurele soluții găsite de Guvernul Boc sunt noi împrumuturi, nu putem vorbi de relansare economică ci, dimpotrivă, ca și până acum, de o adâncire a crizei și deteriorarea în continuare a nivelului de trai.

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Guvernul Boc distruge învățământul;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Guvernul Boc distruge învățământul"

Doresc să aduc în discuție situația gravă în care se află învățământul românesc la momentul actual, sub aspectul salariilor mici pe care le primesc profesorii, insuficiente pentru asigurarea unui trai decent.

Efectele unei guvernări dezastruoase și ale unui program de măsuri ineficiente au pus stăpânire pe toate sectoarele de activitate, unul dintre cele mai afectate fiind sistemul educațional. Din ce în ce mai des asistăm la mișcări de protest prin care profesorii își exprimă nemulțumirile pe care le au cu privire la actul guvernamental. De exemplu, începând cu ziua de luni, 15 martie 2010, profesorii afiliați la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și studenții și-au început acțiunile împotriva guvernanților, nemulțumiți fiind de salariile mici pe care le au și, respectiv, solicitând burse și dreptul la tichete pentru tabără.

În întreaga țară există manifestații ale personalului din învățământ, dar ce mă îngrijorează cel mai mult, în calitate de deputat liberal de Buzău, este suspendarea activității în peste 160 de școli din județul Buzău, justificată, întrucât în luna februarie profesorii și-au primit salariile mult diminuate. Un exemplu este Liceul pedagogic "Spiru Haret", unde în ciuda faptului că a existat un protest spontan vinerea trecută, 12 martie, problema legată de cuantumul salariilor nu a fost rezolvată. Din păcate, astfel de acțiuni pe scena învățământului din Buzău s-au extins, fiind alimentate și de modul defectuos în care Corpul de Control al Ministerului Educației, prezent săptămâna trecută la Buzău, a concluzionat analiza documentelor de salarizare din mai multe instituții școlare buzoiene. Conform cadrelor didactice buzoiene, reprezentanții Ministerului Educației au considerat că majorările salariale de 33% sunt ilegale, deși se bazează pe hotărâri judecătorești.

Cazul Liceului pedagogic "Spiru Haret" nu este singular, în județul Buzău fiind închise 160 de instituții școlare. Acest lucru reprezintă încă o dovadă a faptului că Guvernul României dorește să facă economii pe seama corpului didactic, chiar cu încălcarea legilor pe care ei însăși și le-au asumat.

Din păcate, învățământul reprezintă doar unul dintre domeniile afectate de deciziile adoptate de Executiv. În multe alte sectoare de activitate situația este similară.

În condițiile în care toate măsurile pe care Guvernul Boc le-a luat au eșuat lamentabil și criza economică s-a adâncit, nu mai putem decât să sperăm că măcar în ultimul ceas guvernanții își vor recunoaște modul greșit în care au gestionat criza și vor adopta rapid măsuri reale de combatere a sărăciei, și nu imaginare, așa cum au făcut până acum. Acest lucru s-ar putea totuși să rămână doar speranță, întrucât actualul Executiv nu a reușit până în prezent decât să își exerseze în mod susținut discursurile demagogice, motiv pentru care nu se întrezărește pentru moment nici măcar o soluție viabilă de stopare a crizei.

  Teodor Atanasiu - declarație politică având tema Noua Lege a pensiilor îi scoate în stradă pe pensionarii nemulțumiți profund de forma actuală a proiectului susținut de Guvernul Boc;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Noua Lege a pensiilor îi scoate în stradă pe pensionarii nemulțumiți profund de forma actuală a proiectului susținut de Guvernul Boc"

Pensionarii sunt deja hotărâți să recurgă la proteste dacă proiectul Legii pensiilor va fi adoptat în forma actuală. Aceștia doresc ca punctul de pensie să reprezinte 45% din salariu mediu brut pe economie, ceea ce am susținut și noi, liberalii, legiferând chiar acest lucru, atunci când am fost la guvernare. Dar, din păcate, nici noi, nici pensionarii nu reușim să convingem acest guvern, demagog până la ultima suflare, că ceea ce susținem noi este normal și echitabil, deoarecepensia este un drept al cetățeanului care a contribuit ani de zile la sistemul de pensii, nu o pomană sau un ajutor de stat acordat acum, prin bunăvoința domnului Boc!

Peste 500.000 de pensionari vor ieși în stradă ca să-și susțină drepturile călcate acum în picioare, fără drept de apel, de către cele patru guverne portocalii care au adus România în sapă de lemn, iar acum îi consideră și pe pensionari cea mai mare povară a statului!

Nici noi, liberalii, nici angajații, viitorii pensionari, nu suntem de acord cu noua metodă de calcul a punctului de pensie, care nu va face altceva decât să ne întoarcă în timp, ca și cuantum al pensiei, cu câțiva ani!

PNL nu este de acord cu plafonul impus la cinci salarii medii pentru calcularea pensiei și consideră că este un drept al persoanei care a cotizat la sistemul de asigurări sociale să primească o pensie conform contribuției plătite.

Nici noi, liberalii, nici pensionarii nu suntem de acord cu majorarea vârstei de pensionare până la 65 de ani, deoarece este evident că mai trebuie să treacă generații întregi pentru ca și femeile din România să ajungă la același stil de viață ca cele din vest!

Considerăm că tot acest demers plin de populism ieftin, al guvernului Boc, nu va avea nici efectele scontate asupra bugetului, nici beneficii reale pentru sistemul de pensii sau pentru beneficiarii acestuia!

De aceea, noi propunem să lăsați vorbele goale, domnule Boc, de genul "pensii nesimțite" și să ne aplecăm cu toții, cu seriozitate, asupra problemelor reale și, mai ales, asupra drepturilor beneficiarilor pe care-i puneți acum la colț!

Pentru o reformă reală în acest domeniu este nevoie de o dezbatere publică serioasă și de un rezultat pe măsură: o lege corectă, care să-i avantajeze și mulțumească în cea mai mare parte pe cei care au muncit o viață și care nu așteaptă la bătrânețe prea multe, decât puțină liniște și un trai decent în puținul timp rămas până la sfârșit! Credeți că este prea mult, domnule prim-ministru Boc?

  George Ionuț Dumitrică - În timp ce ministrul Videanu debordează de optimism în ceea ce privește creșterea economică, investițiile străine sunt într-o cădere liberă fără precedent;

Domnul George-Ionuț Dumitrică:

"În timp ce ministrul Videanu debordează de optimism în ceea ce privește creșterea economică, investițiile străine sunt într-o

cădere liberă fără precedent"

Datele statistice sunt din ce în ce mai sumbre în ceea ce privește intrarea de capital în economia românească. Astfel, investițiile străine directe în România s-au redus în prima lună a acestui an de 3,7 ori (cu 73,2%) față de ianuarie 2009, până la 302 milioane euro, deficitul de cont curent fiind finanțat integral prin investiții directe ale nerezidenților din România.

România a înregistrat, astfel, în ianuarie un deficit de 123 milioane euro, în scădere cu 73,2% față de aceeași lună din 2009, potrivit datelor publicate de Banca Națională a României (BNR).

Chiar în aceste zile în care au apărut și informațiile de mai sus, ministrul Adriean Videanu vede lucrurile exact pe dos, debordează de optimism și ne prezintă o cu totul altă variantă luminoasă: "Relansarea e la orizont, industria crește, investitorii capătă încredere!"

Mă întreb, despre care orizont vorbește domnul Videanu, la câți ani-lumină distanță se află acesta sau, mai bine zis, în care Românie trăiește dumnealui, împreună cu guvernul din care face parte, dacă în luna ianuarie 2009, investițiile străine directe se cifraseră la 1,123 miliarde euro, iar în ianuarie 2010, cu 73,2% mai puțin?

Cum am putea vorbi despre aceeași țară, despre aceeași economie, dacăAdriean Videanu anunță că relansarea economică va veni în următoarele luni și spune că se bazează în special pe modul în care a evoluat producția industrială în ultimele patru luni, cerând, totodată, încredere în economia românească, care, susține domnul ministru, a devenit din nou interesantă pentru investitori? Care investitori, domnule ministru Videanu, când aceștia sunt aproape pe cale de dispariție, din cauza birocrației excesive și a instabilității fiscale pe care o proliferați cu bună știință?

Este foarte adevărat că investițiile sunt o sursă importantă pentru deficitul de cont curent și statul pe care-l reprezentați. Dumneavoastră, guvernanții portocalii, ar trebui să țineți seama cu precădere de acest "amănunt banal" dar, din păcate, nu faceți nimic concret pentru a schimba lucrurile în bine, chiar dacă, paradoxal, aveți nevoie ca de aer de acești bani ai potențialilor investitori!

Până acum, măsurile anticriză luate de guvernele Boc nu au avut nicio influență benefică asupra mediului de afaceri, ba chiar au fost vehement criticate de reprezentații acestuia și chiar de organismele financiare internaționale, cum ar fi BERD! Întreprinzătorii privați susțin că nu au resimțit, până acum, nicio îmbunătățire a situației economice, iar cei de la BERD spun că puținele proiecte demarate de guvernul Boc au avut un efect neglijabil asupra creșterii economice!

Deci, optimismul excesiv al domnului ministru Videanu privind relansarea economică a României în lunile următoare nu este deloc justificat în circumstanțele actuale, mai ales că scenariile pregătite de premier pentru UE și ținute în cele mai întunecate sertare ale Palatului Victoria spun exact contrariul celor afirmate de domnul Videanu!

În acest context, vă întreb, domnule ministru, despre care creștere economică vorbiți, poate de una virtuală, căci de una reală nu prea avem parte prea curând, având în vedere datele statistice tot mai nefavorabile pe care le primim aproape zilnic, dar pe care dumneavoastră le ignorați cu desăvârșire?

  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată Ministrul educației față în față cu protestele pe termen nelimitat;

Domnul Marin Almăjanu:

"Ministrul educației față în față cu protestele pe termen nelimitat"

Angajații din educație, nemulțumiți de salariile încasate în primele luni ale acestui an, cu mult diminuate în urma aplicării Legii salarizării unitare, au decis, la începutul acestei luni, să intre în mai multe tipuri de proteste, mergând până la amenințarea cu înghețarea acestui an școlar! Dacă vor fi tratați cu nepăsare, ca și până acum, de domnul ministru Funeriu, sindicaliștii sunt deciși să ajungă chiar până la CEDO cu problemele din învățământ!

Profesorii din județele Tulcea, Alba, Caraș-Severin, Ialomița, Sibiu și Brașov vor picheta pe rând sediile prefecturilor, până pe 25 martie.

În județul Buzău situația este și mai grea, 5000 de profesori din învățământul preuniversitar sunt nemulțumiți că nu și-au mai primit banii și au decis să întrerupă activitatea didactică. Astfel, elevii din aproape 200 de școli vor sta acasă!

"Lucrurile au trenat în ultimul timp și considerăm că a trecut vremea vorbelor și e nevoie de soluții concrete", apreciază reprezentanții sindicaliștilor din învățământ, susținând, în același timp, că în ultima vreme nu s-a mișcat nimic în domeniul educației.

Printre revendicările sindicaliștilor se numără și deblocarea concursului pentru posturile din universități, deoarece acestea nu grevează asupra bugetului. Liderii principalelor sindicate din învățământ mai cer să vadă modul în care s-a lucrat la Legea educației și să le fie plătite salariile restante din județe.

Cifra de 15.000 de disponibilizați din sistem, pe care a aruncat-o domnul Funeriu pe piață de curând, îi îngrijorează pe cei din educație și îi contrariază chiar pe proprii colegi de partid, având în vedere că aceștia nu au fost nici măcar consultați în legătură cu intențiile ministrului privind viitoarele concedieri din domeniu!

Domnul ministru vrea să revoluționeze sistemul de educație, spune dumnealui, dar, în același timp, nu ține cont de faptul că prin aceste decizii unilaterale creează o mulțime de nemulțumiri, din ce în ce mai acute, care duc acum la un val de proteste cu consecințe nefaste pentru elevi! Greva generală pe termen nelimitat, boicotarea examenelor sau înghețarea anului școlar sunt următoarele demersuri la care au de gând să recurgă profesorii!

Problemele cadrelor didactice, pentru care au de gând să lupte până la capăt, sunt legate de pierderea locurilor de muncă, diminuarea veniturilor și pierderea unor drepturi consacrate de ani de zile în legislație și contractele colective de muncă.

Dar lucrul cel mai deranjant pentru dascăli îl reprezintă imposibilitatea în care sunt puși de premierul Boc și de ministrul Funeriu de a beneficia măcar de acum de reparațiile dispuse de instanțele de judecată! Profesorii s-au luptat pentru drepturile lor, le-au câștigat, dar degeaba. Și de această dată sunt puși în situația de a nu putea beneficia de acestea, deoarece le sunt amânate din nou pentru câțiva ani, până vor fi uitate definitiv, poate!

  Gheorghe Dragomir - exprimarea unei îngrijorări: Vor ajunge pensionarii militari să lucreze ca zilieri?;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Vor ajunge pensionarii militari să lucreze ca zilieri?"

Citind declarațiile guvernanților din ultima vreme, știm că se pregătește o lege unică de pensionare. Prin aceasta se urmărește înlăturarea nedreptăților, privilegiilor, inechităților. Oare?

Există toate premisele ca noua Lege de pensionare, prost făcută, să aducă o creștere negativă a pensiilor militare, concomitent cu schimbarea condițiilor de pensionare, vârstă, vechime etc.

Săptămâna trecută am avut privilegiul de a mă întâlni cu mai mulți reprezentanți ai Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, filiala Constanța, care strânge semnături pentru menținerea în aplicare a Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.

Din discuțiile avute cu aceștia, am aflat că varianta propusă de ministrul muncii, Mihai Șeitan, este una elaborată în pripă, sub presiunea timpului, care anulează prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat și ale Legii nr.179/2004 privind pensiile de stat ale polițiștilor. Prin legea propusă de ministrul Șeitan se anulează cele două legi.

De aceea, mi-au solicitat sprijinul în susținerea eliminării din conținutul Legii privind sistemul unitar de pensii a prevederilor referitoare la militari, precum și menținerea actualei legi, nr.164/2001, care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale.

Pe de altă parte, cadrele militare disponibilizate sunt de părere că a venit timpul să se pună capăt "ofensivei antiarmate" prin care se încearcă inducerea, în conștiința opiniei publice, a unei serii de neadevăruri, invective și acuze la adresa veniturilor actuale ale militarilor activi și în rezervă, ignorându-se sau trecându-se sub tăcere cu bună știință specificul, particularitățile, greutățile și servituțile profesiei de militar, pe care slujitorii țării aflați la datorie sub drapel o exercită cu credință și devotament, sub prestare de jurământ.

Pensionarii în totalitate reprezintă în acest moment clasa cea mai neglijată de guvernanți. Jignim o categorie de oameni cărora în loc să le arătăm tot respectul, îi trimitem mai devreme unde nu trebuie? Pentru că nu au bani de medicamente, pentru că nu au plecat de bunăvoie mai devreme la pensie, pentru că acesta a fost acordul pe care îl avem cu NATO. De bunăvoie aceștia au trebuit să meargă acasă și să accepte un loc de muncă mai puțin calificat, pentru că ei au fost calificați să ne reprezinte doar în acel minister, al Apărării sau de Interne, după caz. Nici măcar nu mai au dreptul la un loc de muncă.

De unde atâta ură pentru o instituție care ți-a dat atâta prestigiu internațional? Probabil singura!

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Incoerența și incompetența Guvernului PD-L pun în pericol pacea socială;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Incoerența și incompetența Guvernului PD-L pun în pericol pacea socială"

Incoerența și incompetența Guvernului Boc în gestionarea problemelor din sistemul de protecția socială și în promovarea intereselor și drepturilor fundamentale ale cetățenilor români pun în pericol pacea socială.

Profesorii, pensionarii, angajații de la Metrou și cei din transporturi vor ieși în stradă, săptămâna aceasta. Funcționarii publici amenință cu proteste. Studenții pichetează Ministerul Educației. Statul social se află sub asediu, fiind dinamitat de politicile și lipsa de viziune ale actualului Guvern. În ciuda declarațiilor optimiste ale premierului Emil Boc, aplicarea Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a condus la scăderea veniturilor unui număr important de salariați bugetari.

Peste 4 milioane de români trăiesc în sărăcie, iar perspectivele sunt sumbre. Zilnic, în jur de 800 de oameni rămân fără loc de muncă. Rata șomajului a atins 8,3 % în luna februarie 2010. În Buzău, Hunedoara, Sălaj, Caraș-Severin, Gorj, Harghita, Galați, Covasna, Ialomița, Dolj, Alba, Teleorman, rata șomajului este de peste 10%, iar în Vaslui și Mehedinți a depășit 14%!

În perioada următoare vor fi disponibilizați peste 100.000 de funcționari publici. De asemenea, își vor pierde locurile de muncă zeci de mii de salariați din companii, regii și societăți comerciale ale statului, din cauza politicii economice aberante a Guvernului.

Nivelurile ridicate ale șomajului sunt asociate creșterii sărăciei și inegalităților, a marginalizării, a criminalității și a neîncrederii.

Mai multe sute de mii de șomeri vor ieși, în curând, din perioada în care primesc indemnizații. Guvernanții nu au pregătit nicio măsură concretă de sprijin pentru acești cetățeni, dovedind că nu le pasă de soarta lor.

Prin bugetul asigurărilor pentru șomaj, sumele prevăzute pentru formarea profesională și integrarea activă, pentru stimularea angajatorilor în vederea încadrării în muncă a șomerilor sunt subdimensionate.

Politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie activate rapid - ca reacție la criza economică - și să ofere oportunități de angajare și educare, precum și de dezvoltare a activităților antreprenoriale. Integrarea activă include sprijin financiar adecvat, accesul la piețe integratoare ale muncii și servicii sociale de înaltă calitate.

Prin rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009, referitoare la Agenda socială reînnoită, se subliniază că dezvoltarea microcreditului poate juca un rol important în sprijinirea șomerilor la demararea unei activități economice independente. Soluția și-a dovedit eficiența în alte state europene.

Educația și formarea continuă reprezintă cheia combaterii șomajului, iar actualul Guvern nu are nicio strategie în acest sens.

Și avem multe motive de îngrijorare. Peste 350.000 de copii trăiesc sub limita sărăciei, iar abandonul școlar s-a triplat în ultimii ani. Mai mult de 40.000 de copii părăsesc anual școala, majoritatea acestora fiind din mediul rural, acolo unde Guvernul Boc vrea să închidă școlile!

Abandonul școlar reprezintă o problemă a sistemului românesc de învățământ insuficient tratată, o problemă serioasă, ce trebuie convertită urgent într-o imediată strategie de intervenție. Este vorba despre un fenomen care, prin consecințele sale semnificative și prin dimensiunile sale îngrijorătoare trebuie să fie prezent în agenda de priorități a oricărui Guvern.

Avem nevoie de un sistem de educație organizat în mod eficient și de programe școlare adaptate la piața locurilor de muncă și care să țină seama de nevoile societății și de dezvoltarea tehnologică. Trebuie să promovăm și să sprijinim conceptul de "școală a celei de-a doua șanse" și "sistemele de învățământ informal și non-formal" care se bucură, în multe țări, de o mai mare participare a tinerilor și adulților decât mediile școlare tradiționale, contribuind la scăderea ratei abandonului școlar.

O altă realitate crudă care tinde să devină din ce în ce mai îngrijorătoare vizează exploatarea economică și sexuală a celor mici și cooptarea copiilor în rețele de trafic de persoane. Suntem pe primul loc în Europa la traficul de ființe umane! Sărăcia, marginalizarea socială, discriminarea, lipsa de educație întrețin acest fenomen extrem de grav. Iar Guvernul Boc a considerat nimerit să desființeze Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, doar pentru a raporta așa-zisa reformă instituțională!

Dialogul social este important pentru a rezolva criza de încredere care este amplificată de efectele crizei economice. Însă la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, responsabil de dialogul social din România, există grave disfuncționalități, iar dialogul lipsește cu desăvârșire.

Legi esențiale, care alcătuiesc fundamentul sistemului de protecție socială, sunt modificate în grabă și transmise Parlamentului României fără o dezbatere serioasă și fără acceptul partenerilor sociali.

Ministrul Mihai Șeitan anunță cu seninătate că nu vor mai primi toți copiii alocația de stat, cu toate că o astfel de măsură încalcă principiul egalității de șanse și nediscriminării, prevăzut în Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificată de România, precum și prevederile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

În timp ce același domn Șeitan spune mobilizator că trebuie să muncim până la 65 de ani și apoi ne vom bucura de o bătrânețe liniștită, ministrul economiei, Adriean Videanu, se trezește vorbind și ne anunță că ar fi cazul să nu mai așteptăm ca statul să ne garanteze pensiile! Atunci care e treaba statului și ce mai înseamnă noțiunea de pensie? Acest Guvern incompetent își bate joc de români!

Proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice, promovat de actualii guvernanți, subminează însăși esența asigurărilor sociale, prin reducerea programată a raportului dintre punctul de pensie și salariul mediu brut pe economie!

Guvernul PD-L a amânat recalcularea pensiilor pentru pensionarii care au lucrat în grupele I și II de muncă, precum și înființarea noului sistem de asigurări pentru agricultori.

Din 2011, pensionarii cu pensii mai mici de 1.000 lei vor fi obligați să contribuie cu 5,5%, la asigurările sociale pentru sănătate.

Pensia minimă garantată a fost înghețată la 350 de lei, fără a se ține cont de rata inflației. Guvernul Boc a eliminat și decontarea biletelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari, în dispreț total față de problemele și așteptările acestora.

Toate aceste măsuri dovedesc că singurele repere ale regimului Băsescu-Boc sunt lipsa de solidaritate, disprețul față de lege și față de cetățeni.

În conformitate cu principiile strategiei de la Lisabona, guvernele au datoria de a-și proiecta politicile și programele astfel încât acestea să urmărească nu doar logica economică, ci și logica socială, de solidaritate, coeziune și incluziune socială. Acestea nu sunt vorbe goale.

Cetățenii au nevoie de un angajament mai puternic de a lupta împotriva sărăciei. Pentru Partidul Social Democrat, fiecare membru al societății contează.

PSD și-a asumat - și a pus în practică - pentru prima dată în România o politică socială coerentă și eficace. Am inițiat cele mai relevante măsuri de solidaritate socială: introducerea venitului minim garantat, dublarea pensiilor agricultorilor, protejarea categoriilor defavorizate. PSD a implementat un întreg șir de programe de asistență socială, de la atât de comentatul "Corn și lapte" - ironizat de unii, dar apreciat de populație - până la locuințele ANL, alocațiile de susținere pentru familiile monoparentale și pentru familiile cu mulți copii, programele "Bani de liceu" sau "Microbuze școlare". Aceasta este România socială, promovată de PSD!

Relansarea României trebuie să se bazeze pe un proiect pe termen lung, asumat de întreaga clasă politică, de partenerii sociali și de societatea civilă. PSD susține semnarea unui acord național prin care efectele crizei economice să nu fie distribuite doar pe umerii celor slabi, ai pensionarilor și ai celor cu salarii mici.

Fără îndoială, coeziunea socială, mai bine zis refacerea coeziunii sociale va reprezenta provocarea majoră de pe agenda Partidului Social Democrat.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Părerea românilor mai contează?;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Părerea românilor mai contează?"

Când îi întrebi pe români dacă le place cum merg lucrurile în țară, dacă sunt mulțumiți de viața pe care o duc, de salarii, de pensii, de bursele elevilor și studenților, de prețul medicamentelor, alimentelor, al căldurii, al gazului, al curentului electric, mai toți sunt revoltați și nemulțumiți. Nu numai nemulțumiți, ci de-a dreptul scandalizați de atitudinea guvernanților care nu mai știu altceva, nu știu să producă un cui sau o roșie, știu doar să pună biruri, taxe, impozite și să mărească mereu prețurile la toate.

Dacă mergi mai departe și vrei să afli cine cred ei - cetățenii - că se face vinovat pentru aceste lipsuri, pentru că unele sate nu au nici acum lumină electrică, apă, drumuri, dispensar, îți spun cu toții că vinovați sunt, în mod normal, aceia care în loc să conducă, să administreze, să guverneze - ca demnitari responsabili de soarta a milioane de suflete - au știut doar să fure, să-și facă vile, palate, să strângă averi, într-un cuvânt: să-și bată joc în fel și chip de oamenii țării care le-au dat votul, de aceia care le-au dat țara pe mână.

Ei bine, dacă așa stau lucrurile, și ele chiar așa stau, atunci cum se poate explica faptul că de fiecare dacă când vin alegerile și când peste tot în lume se face bilanțul guvernării, oamenii noștri par să uite ca prin farmec totul și își dau mereu votul, încredințându-și viața tot în mâinile acelora care au jefuit, au prăduit, i-au disprețuit și i-au umilit până acum. Unii se scuză că nu știu ce au făcut concret aceia care au confundat intenționat verbul "a guverna" cu "a jefui" și "a trăda" interesul național. Cum să nu știe concret? Există un mod mai concret și mai real decât ceea ce simți pe propria piele?

Prin urmare, se întâmplă ceva grav, ceva rău cu poporul nostru. După aproape două decenii de probleme, el pare să nu înțeleagă ce rol uriaș are pentru viața noastră, pentru viitorul copiilor și al națiunii votul dat o dată la patru ani.

Prăduitorii, învârtiții, marii îmbogățiți la umbra acestui vot popular au adus țara în pragul falimentului economic, al declinului moral și chiar al dezmembrării teritoriale. Nu exploziile sociale, nu mișcările de stradă, nu tulburările, ci votul democratic i-a adus pe alții la prosperitate și la o viață demnă.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Statul român și limba română;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Statul român și limba română"

În ultimele zile asistăm la un adevărat război al nervilor la care este supusă populația și clasa politica românească de către declarațiile unor lideri ai secuilor, referitoare la o posibilă autonomie a Ținutului Secuiesc și folosirea limbii maghiare în instituțiile publice din zona respectivă. Mă simt nevoit să atrag atenția, din nou, asupra activității unor grupări care revendică, în mod inacceptabil, atât moral și constituțional, înființarea unui ținut de sine stătător în mijlocul țării. Doresc să le reamintesc celor care au uitat sau cărora nu le pasă că: "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Teritoriul României este inalienabil. În România, limba oficială este limba română. În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" - Constituția României. Cred că populația majoritară poate conviețui în pace și bună înțelegere cu populația minoritară, ca și până acum, cu respectarea legilor și principiilor constituționale, nefiind nevoie de delimitarea lor printr-o formă teritorială. Din punct de vedere european, România a fost în ultimii ani un model de conviețuire etnică, cetățenii români respectând întotdeauna drepturile, datinile și obiceiurile maghiarilor și nu numai, iar Carta Europeană a Drepturilor Omului este respectată ad litteram în România.

Ar trebui ca membrii Consiliului Național Secuiesc să informeze populația, la nivel local, că ideea separării de România nu va însemna în niciun caz că secuimea o va duce mai bine sau se vor simți mai europeni, mai bine vom trăi dacă împreună vom fi o națiune.

Partidul Conservator privește problema națională cu atenție și seriozitate, pozitiv și discret, lipsit de excese ori stridențe. În același timp, ne dorim o Europă a națiunilor și idealurilor comune și respingem segregația și separatismul etnic, de orice fel.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Sistemul public de pensii;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Sistemul public de pensii"

Conform unui ultim raport al Comisiei Europene privind sistemul social din România, în lipsa unei reforme serioase, plata pensiilor va deveni o misiune foarte grea pentru autoritățile române. În luna ianuarie, bugetul de asigurări a avut un deficit apropiat de cel înregistrat în întregul an 2009.

Pe măsură ce ponderea cheltuielilor cu pensiile în bugetul general este tot mai mare, cea a investițiilor, implicit, scade. Între nevoia de dezvoltare și cea de solidaritate socială, Guvernul a ales-o, fără echivoc, pe cea de-a doua. Datele statistice arată că politicile populiste eronate au hrănit doar iluzia unei bunăstări. Fără reforme structurale și investiții, cheltuielile sociale sunt doar un medicament cu efect pe termen scurt. În lipsa echilibrului macroeconomic, veniturile populației sunt rapid erodate de inflație și deprecierea monedei.

Fenomenul de îmbătrânire a populației este un factor în plus de presiune pentru reforma sistemului public, după ce politicile guvernamentale greșite din ultimii ani i-au slăbit soliditatea. Dacă sistemul public de pensii este menținut la parametrii actuali, România va ajunge, în 40 - 50 de ani, să cheltuiască jumătate din bugetul general consolidat numai pentru plata pensiilor publice.

Numărul mai mic de contributori înseamnă, evident, încasări bugetare subțiate, iar prima tentație a statului este de a mări taxele. Numai că, în acest fel se intră într-un cerc vicios, pentru că veniturile taxate împovărător se ascund în economia gri.

Raportul Comisiei Europene este doar ultimul dintr-un lung șir de analize din ultimii ani, atât ale societății civile, cât și ale politicienilor responsabili din politica românească. Concluzia generală este că sistemul public de pensii românesc este la un pas de colaps, iar soluțiile nu sunt prea numeroase: creșterea vârstei de pensionare, egalizarea vârstei între femei și bărbați, un sistem clar de contribuții și beneficii, indexarea pensiilor cu rata inflației și creșterea numărului de angajați.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică având tema PNL a decis depunerea unei moțiuni referitoare la situația dramatică din sistemul sanitar românesc;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"PNL a decis depunerea unei moțiuni referitoare la situația dramatică din sistemul sanitar românesc"

Moțiunea pe care am elaborat-o are în vedere propunerea de schimbări importante, prin care să se permită deblocarea sistemului sanitar, și asigurarea unui cadru mai favorabil pentru cetățenii români, cei care susțin din banii lor cheltuielile publice.

În acest sens, semnatarii prezentei moțiuni solicită luarea de urgență a următoarelor măsuri:

  • adoptarea proiectului de lege, inițiativă cetățenească aflată în dezbatere parlamentară, privind alocarea a minimum 6% din p.i.b. pentru sistemul de sănătate, din care 1% să fie direcționat către investiții;
  • corectarea legii privind salarizarea unitară la capitolul referitor la personalul medical, în scopul recunoașterii meritelor acestei profesii medicale și așezării în partea superioară a grilei de salarizare, reașezarea politicilor de resurse umane pe principii de valoare, respect pentru profesionalism și competențe;
  • depolitizarea conducerilor de spitale și a serviciilor deconcentrate ale sistemului și scoaterea la concurs a posturilor de conducere de la toate nivelurile și din toate instituțiile sanitare, promovând un management sanitar performant;
  • adoptarea unui proiect de Lege privind prevenția în sănătate ca mijloc sigur de a îmbunătăți starea de sănătate a populației, de a utiliza eficient componentele medicinei primare;
  • definitivarea pachetului de servicii medicale de bază decontat din fondul asigurărilor sociale de sănătate și prezentarea acestuia opiniei publice, servicii care să fie asigurate oricărui cetățean asigurat, la nevoie;
  • realizarea de programe naționale de sănătate la nivelul necesităților pentru patologiile cele mai importante, precum și organizarea și funcționarea acestora în condiții de echitate, eficacitate si cost-eficacitate;
  • asigurarea de medicamente compensate pentru toți cetățenii care au dreptul, în baza unei rețete legale, prin orice farmacie, în orice zi și la orice oră;
  • începerea construirii de spitale noi, pentru care există studii de fezabilitate, hotărâri de guvern pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici, licitații organizate și finalizate;
  • continuarea deschiderii de SMURD în toate județele țării, astfel încât să crească operativitatea de intervenție în situații de maximă urgență;
  • realizarea descentralizării manageriale a tuturor spitalelor publice, cu excepția celor județene de urgență și a celor care asigură asistență medicală terțiară etc.

Dacă aceste măsuri vor fi îndeplinite va crește și speranța noastră că sistemul de sănătate va fi mai aproape de cetățean în rezolvarea problemelor de sănătate.

  Avram Marian - declarație politică intitulată Unde ne sunt Camerele Agricole;

Domnul Marian Avram:

"Unde ne sunt Camerele Agricole"

De ceva vreme se tot discută pe tema camerelor agricole. Potrivit Hotărârii de Guvern nr.1.609 din 16 decembrie 2009, Oficiile Județene de Consultanță agricolă (OJCA) urmau să se transforme în Camere Agricole Județene. În acest scop, în 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri de guvern, bunurile și personalul trebuiau preluate de către Consiliul Județean (CJ).Camera agricolă, înființată prin transformarea OJCA, ar fi trebuit, conform proiectului inițial al legii, să aibă în componență și fermieri din județ.

Însă prin HG nr.1609/16.12.2009 se înființează Camerele Agricole Județene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanță agricolă din cadrul ANCA, ceea ce reprezintă o acțiune de descentralizare motivată fiind de lipsa resurselor financiare, însă nu trebuie să uităm că și administrația publică de la nivelul județelor administrează tot bani publici.

Reprezintă oare acest tip de abordare interesele agricultorilor, sau doar pe cele ale conducătorilor administrației publice locale care au astfel posibilitatea de a mai nominaliza pe cineva "fidel" la conducerea unei instituții publice.

Proiectul Camerele Agricole ar trebui să aibă rolul de reprezentant al agricultorilor, dar și de partener real al puterii administrative. Camere Agricole ar trebui să fie un prim partener între Ministerul Agriculturii și agricultori. Totodată, Camerele ar trebui să fie mai mult decât un organ consultativ, ci mai degrabă unul deliberativ în promovarea politicilor agricole românești și europene în ceea ce privește agricultura.

Existența Hotărârii de Guvern care stabilește transformarea centrelor județene de consultanță agricolă în camere agricole județene nu rezolvă fondul problemei. Rămân deschise întrebări precum: existența sau lipsa structurilor în unitățile administrativ-teritoriale ale județului, număr de persoane, arie de cuprindere, competențe; de unde se poate asigura diferența de personal pentru a putea răspunde tuturor sarcinilor stabilite și celor suplimentare; nivelul de asigurare a sumelor din venituri proprii și cel al sumelor care se vor aloca de la bugetul de stat; nu se mai vorbește nimic despre eventuala includere în structuri a specialiștilor din rândurile fermierilor; cum se va rezolva dubla subordonare - consilii județene și ANCA; când vor exista normele care să lămurească aceste aspecte.

De aceea, este cu atât mai important ca propunerea legislativă aflată în momentul de față la Camera Deputaților să fie adoptată, pentru a reforma sistemul din temelii.

  Cristian-Ion Burlacu - aprecieri cu privire la declasificarea ultimelor documente din dosarul Revoluției din 1989;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

În vâltoarea prezentului, îngrijorați de viitor, nu mai avem timp - ori omitem? - să căutăm rezolvări și explicații acolo unde poate ar trebui: la rădăcini.

De pildă, dăm vina, prea repede și prea ușor, pe Guvern ori pe criza mondială pentru orice ni se întâmplă rău, acum, în această țară.

Mă întreb și vă întreb: dacă istoria postdecembristă a României ar fi început curat, fără secrete, fără falși teroriști, fără victime inutile, fără lupi îmbrăcați în blană de oaie, fără așa-ziși democrați, așa-ziși oameni de afaceri, așa-zise restructurări, așa-zise descentralizări, așa-zise reforme etc., astăzi, ne-ar fi fost la fel de greu?

Sigur, nu mai putem schimba nimic din ceea ce a însemnat trecutul!

Dar putem învăța din ceea ce a fost, pentru că, nu întâmplător se spune că istoria se repetă!

Iată de ce, nu pot decât să salut inițiativa Guvernului de a declasifica ultimele documente din dosarul Revoluției din 1989, sens în care a adoptat Hotărârea din ședința din 9 martie a.c.!

Este în interesul public să se afle adevărul despre Revoluție!

Le suntem datori celor care au plătit cu viața și pentru ca noi, astăzi, să ne putem exprima, liber, în Parlamentul României! Le suntem datori urmașilor eroilor Revoluției, orfanilor din Ž89, pentru care consider că am făcut prea puțin!

Le suntem datori copiilor noștri, față de care avem obligația de a nu repeta niciodată istoria celor 40 de ani de dinainte de 1990!

Ne suntem datori nouă înșine, pentru a nu ne mai suspecta și culpabiliza reciproc, la nesfârșit!

  Iuliu Nosa - declarație politică având tema Domnului Boc a ajuns să îi placă dictatura Executivului și subminarea rolului Parlamentului;

Domnul Iuliu Nosa:

"Domnului Boc a ajuns să îi placă dictatura Executivului și subminarea rolului Parlamentului"

În urmă cu ceva ani, cam prin martie 2003, domnul premier Emil Boc contesta vehement subminarea rolului Parlamentului României și derapajul spre dictatura Executivului. Și făcea asta prin declarații politice susținute în plenul Parlamentului.

Vă dau doar câteva exemple dintr-o asemenea declarație:

Domnul Boc spunea: "Potrivit Constituției, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării și organul suprem legislativ al poporului român. În acest moment asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control și legiferare în România." - declarație politică făcută în 4 martie 2003.

La cele de mai sus, domnul prim-ministru, pe atunci deputat, a adus și argumente, printre care: "practica generalizată a ordonanțelor de urgență, poate cea mai importantă modalitate de compromitere a funcției legislative a Parlamentului. (...) Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi, care afectează viața publică și viața cetățenilor. (...) Ordonanțele simple, o altă modalitate de sfidare a Parlamentului. (...) Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanțe."

Nu în ultimul rând, tot domnul Emil Boc spunea: "Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democrației, la adresa fundamentelor statului de drept din România".

Se pare că domnului Boc nici prin cap nu-i trecea, la aceea vreme, să devină prim-ministru al acestei țări. Dar cum șeful său, Traian Băsescu, a insistat să îl desemneze de vreo patru ori pentru această funcție, ce s-a gândit? Nu e oare mai bine pentru el și pentru cel care l-a pus în funcție să țină Parlamentul României "sub papuc"? Fapt pentru care, la șapte ani după ce înfiera acțiunile de subminare a Parlamentului României, și-a dat seama că principiile lui de atunci nu mai au nici un sens și că pentru el și ai lui este mai bună dictatura Executivului și demonizarea Parlamentului.

A uitat, de asemenea, și tezele sale de mare profesor de drept, prin care susținea ideea Parlamentului bicameral. Normal! Dacă cel care i-a dat funcția i-a ordonat că trebuie făcută modernizarea statului prin transformarea Parlamentului în unul unicameral, ce mai contează tezele lui de specialist în drept constituțional? Nu mai contează decât ce vrea adevăratul său șef, care i-a dat funcția. Așa că, Guvernele conduse de el ne-au bombardat cu ordonanțe simple și de urgență și toate acțiunile lui au fost de subminare a Parlamentului României. Un adevărat atac la adresa democrației și a statului de drept, cum bine spunea chiar domnia sa în martie 2003.

  Adrian Bădulescu - declarație politică referitoare la efectele pe care balastierele, tancurile de beton, stațiile de concasare a pietrelor le au asupra sănătății cetățenilor și asupra habitatului în care aceștia locuiesc;

Domnul Adrian Bădulescu:

Declarația politică se referă la efectele pe care funcționarea balastierelor/tancurilor de beton/stațiilor de concasare a pietrelor le au asupra sănătății cetățenilor și asupra habitatului în care aceștia locuiesc.

În repetate rânduri, în cadrul audiențelor parlamentare săptămânale, cetățenii din Teleorman au adus în discuție necazurile provocate de camioanele de mare tonaj care circulă pe drumurile publice (din pământ/pietruite sau asfalt) fără a respecta restricțiile de tonaj aferente (7 tone), de funcționare a balastierelor, tancurilor de beton sau asfalt, precum și de stațiile de producere a pietrei concasate care nu respectă normele de mediu în privința zgomotului și a prafului.

Din acest motiv, casele aflate în apropierea drumurilor sunt grav afectate, iar oamenii sunt siliți să respire un aer cu o mare concentrație de praf și noxe.

Praful rezultat din procesul de concasare, zgomotul produs de utilaje, trepidațiile puternice provocate de mașinile de mare tonaj, transformă într-un adevărat calvar viața de zi cu zi a celor care locuiesc în apropierea stațiilor, punându-le în pericol atât sănătatea, cât și securitatea fizică.

Casele sunt crăpate de la fundație până la tavan, curțile și grădinile oamenilor sunt pline de țărână, praful din aer provoacă boli ale aparatului respirator, iar zgomotul puternic produs de utilaje nu-i lasă să se odihnească.

În ceea ce privește pagubele pricinuite la casele oamenilor, nicio instituție nu s-a sesizat să facă o anchetă la fața locului și să stabilească cine trebuie să-i despăgubească pe cei care văd cum li se dărâmă casele și își pierd, astfel, agoniseala lor de o viață.

Balastierele existente în județ rod albiile râurilor curgătoare, camioanele de exploatare a nisipului și balastului distrug drumurile și amenință structura de rezistență a caselor, dar și tihna și viața localnicilor.

Aceste probleme afectează comunități întregi de pe tot parcursul țării și trebuie reglementate în cel mai scurt timp.

Pentru eliminarea situațiilor de acest fel, în calitatea de deputat, voi propune și susține o inițiativă legislativă pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prin care executarea lucrărilor de exploatare din albiile râurilor și a balastierelor să fie strict reglementată, astfel încât autorizația de construire să se emită în condițiile obținerii avizelor și acordurilor solicitate în certificatul de urbanism, care să prevadă câteva principii elementare:

  • Balastierele, tancurile de beton și asfalt, stațiile de producere a pietrei concasate să funcționeze în extravilanul localităților, sau, în cazul în care funcționează în intravilanul localităților, să primească autorizație de funcționare și certificat de urbanism/ aviz de gospodărire a apelor numai dacă își desfășoară activitatea la mai puțin de 2 km față de limita locuințelor din respectiva localitate.
  • Transportul de mare tonaj de la balastiere, tancuri de beton și asfalt, stațiile de producere a pietrei concasate spre drumurile județene/naționale/europene se va realiza numai pe drumuri din extravilanul localității, la o distanță de cel puțin 2 km față de limita locuințelor din respectiva localitate.
  Lucia-Ana Varga - declarație politică referitoare la 300 de milioane de euro nefolosiți de Administrația Fondului pentru Mediu;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"300 de milioane de euro nefolosiți de Administrația Fondului pentru Mediu"

În ultima perioadă, ne-am obișnuit să auzim că suntem în criză. Criză economică, criză financiară, criză socială, criză internă, criză în context internațional etc.; ne-am obișnuit ca reprezentanții Guvernului să ne vorbească despre cât de rău o duce țara, despre lipsa fondurilor, despre imposibilitatea demarării unor programe de investiții care să genereze creștere economică și locuri de muncă.

Din păcate, este vorba doar despre o inabilitate a actualei puteri de a guverna. Este vorba doar despre incompetență sau în cel mai rău caz nepăsare. Pentru că bani s-ar găsi și unele proiecte ar putea fi demarate.

De exemplu, proiectele de mediu sunt necesare în România și pot fi o oportunitate pentru agenții economici, autorități locale și cetățeni în perioada de criză dacă Administrația Fondului pentru Mediu ar folosi cei 300 milioane de euro proveniți din taxa auto și din taxa de mediu.

Acești bani pot fio oportunitate pentru români și pentru firme - care, dacă ar putea participa la Programul "Casa Verde", și-ar reduce apoi cheltuielile curente și ar constata că în sfârșit Guvernul aplică principiul - de la cetățeni pentru cetățeni, și nu - de la cetățeni la stat. Să nu uităm că taxa de poluare este plătită de români și ei trebuie să fie principali beneficiari ai Fondului de Mediu.

  • Fondul de Mediu este o oportunitate pentru agenții economici dacă birocrația (și sper că nu incompetența) nu ar bloca demararea de proiecte "verzi" pentru care sunt prevăzute în buget fonduri.
  • Cel mai important este că proiectele "verzi" sunt o oportunitate pentru românii care vor să aibă un mediu curat, cu parcuri, cu terenuri împădurite, pentru cei care cred într-o dezvoltare durabilă și în utilizarea energiilor regenerabile și ar fi dispuși să facă investiții, alături de stat, utilizând energia geotermală, eoliană sau solară.
  • Economic vorbind, într-un an de criză, cele aproximativ 300 de milioane de euro pot fi o salvare pentru multe firme și angajații acestora și pentru aproape un milion de șomeri, care și-ar putea găsi de lucru.

Grav este că de la an la an, sumele acumulate rămân necheltuite și se transferă în anul următor. Proiecte depuse rămân nefinațate și totul doar pentru că nimeni din actuala conducere a Ministerului Mediului și a Administrației Fondului pentru Mediu nu depune un minim efort pentru a reduce birocrația, pentru a urgenta aprobarea ghidurilor de finanțare și pentru a demara proiecte de mediu absolut necesare pentru România.

Chiar și programele demarate în vremea guvernării liberale și care s-au bucurat de un real succes au fost stopate în mod nejustificat. Programul "Casa Verde" a fost oprit, modificat, nici în prezent acesta nefiind operațional. De asemenea, deși ne aflăm la sfârșitul lunii martie, perioada propice pentru plantări, Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități nu a fost lansat în acest an, încălcându-se legislația în vigoare, care prevede că programul se aplică pe 10 ani, pentru a ne alinia la media europeană privind suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor.

De aceea, solicit ministrului mediului, domnului László Borbélysă ia măsuri urgente pentru normalizarea situației la Administrația Fondului pentru Mediu.

Îi solicit să modifice și să simplifice ghidul de finanțare a Programului "Casa Verde" și să facă accesibil programul și pentru cetățeni și pentru agenții economici.

Îi solicit, de asemenea, să demareze de urgență întocmirea Ghidurilor de finanțare pentru Programul de împădurire a terenurilor degradate și pentru celelalte programe pentru care sunt prevăzute fonduri în bugetul Administrației Fondului pentru Mediu și să organizeze sesiuni de depunere de proiecte conform acestor ghiduri.

Domnule ministru, reduceți birocrația și folosiți cei 300 de milioane de euro finanțând proiecte de mediu, demonstrând tuturor că protecția mediului este o prioritate în folosul cetățenilor și o oportunitate pentru mediul de afaceri într-un an de criză.

  Titi Holban - declarație politică intitulată Bulgărele de zăpadă din spatele domnului Boc;

Domnul Titi Holban:

"Bulgărele de zăpadă din spatele domnului Boc"

Concedieri masive la CFR.

Sindicaliști în stradă.

Salarii câștigate în instanță și neplătite de către guvernanți.

Grevă la metrou.

Concluzia: România fierbe !

Însă toate acestea nu sunt considerate de către temerarul premier Boc suficiente semnale de alarmă pentru a se așeza la masa negocierilor cu România. Căci - aproape fără excepție - fiecare român se află în dificultate în fața măsurilor haotice și fără discernământ ale guvernanților. Pentru că actualul executiv are o singură politică de criză: să ia! Să ia din salariilor românilor ce muncesc cinstit, să ia din pensiile celor vârstnici, să ia din alocațiile copiilor - fără a da nimic în schimb! Guvernul decide să taie servicii medicale, să subfinanțeze spitale, luând în acest fel până și dreptul la sănătate al românilor. De asemenea, timp de un an și jumătate nu s-a arătat nici o măsură de reconversie profesională pentru șomerii aflați în pragul disperării, nici o stimulare fiscală pentru firmele gâtuite de mâna aspră a Ministerului Finanțelor, nici o cale de promovare a valorilor naturale ale României care ar pute fi atractive pentru investițiile străine.

Dar ceea ce este uimitor este tocmai faptul că, din masivele împrumuturi făcute de România în anul trecut, direcționarea către sectorul de investiții a fost aproape egală cu zero. Și asta se traduce prin tăierea oricăror căi de generare de locuri de muncă și a afacerilor colaterale ce puteau fi dezvoltate.

Concluzia este simplă: bulgărele de zăpadă din spatele domnului Boc riscă să se topească sub fierberea grevelor și a mitingurilor de protest. Și astfel, Guvernul riscă cod roșu de inundații în ceea ce privește credibilitatea și eficiența sa.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Nevoia unei strategii fiscale anticriză pe termen scurt;

Domnul Cristian Buican:

"Nevoia unei strategii fiscale anticriză pe termen scurt"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă împărtăși câteva din propunerile Partidului Național Liberal cu privire la nevoia unei strategii fiscale anticriză pe termen scurt, strategie ce are ca finalitate stoparea declinului economic și pregătirea unor măsuri pentru relansarea economică. Ținând cont de faptul că incompetența actualului Guvern Boc nu face altceva decât să adâncească și mai mult criza, consider că soluțiile prezentate de mine astăzi, însușite de Partidul Național Liberal și prezentate public în "Platforma Liberală pentru România" sunt obligatorii dacă dorim ieșirea din criză.

Declinul economiei românești din ultima perioadă nu poate fi pus în totalitate pe seama crizei financiare globale, în condițiile în care măsurile fiscale luate de la începutul anului 2009 nu au făcut decât să accentueze slăbiciunile unui sistem și așa zdruncinat de efectele respectivei crize. În goana disperată după venituri la bugetul de stat, măsurile de creștere a fiscalității adoptate de Guvernul PD-L-PSD și mai apoi PD-L, respectiv creșterea contribuțiilor sociale cu 3,5%, devansarea creșterii nivelului cotelor accizelor, introducerea impozitului minim, eliminarea deductibilității t.v.a.-ului și a cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite în cadrul activității desfășurate de către toți contribuabilii nu au rolul de a stopa declinul economic, ci, dimpotrivă, duc la decapitalizarea și falimentarea a sute de mii de IMM-uri, la scăderea veniturilor populației și, totodată, la amplificarea efectelor crizei economico-financiare din România.

În contextul previzionării creșterii numărului de șomeri, ca urmare a disponibilizărilor de personal care au fost sau vor fi efectuate de angajatori în contextul crizei economico-financiare, se impune adoptarea unor măsuri care să asigure stimularea angajatorilor în vederea păstrării actualelor locuri de muncă, dar și a creării unora noi și a ocupării acestora cu persoane aflate in șomaj.

Problema realizării veniturilor bugetului nu se rezolvă fiscalizând suplimentar contribuabilii, ci îmbunătățind administrarea și colectarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor reglementate de actualele legi fiscale, care, dacă s-ar încasa în proporție de 95-97%, atunci nivelul acestora s-ar ridica la 36-37% din p.i.b.

Necesitatea implementării unei reforme fiscale în cel mai scurt timp este evidentă pentru orice specialist, iar noi, Partidul Național Liberal, singurul partid cu adevărat de dreapta din România, ne-am asumat răspunderea față de mediul privat de a promova și susține adoptarea unui nou set de măsuri fiscale, care să asigure atât un mediu stimulativ și nediscriminatoriu, cât și îmbunătățirea transparenței, stabilității și predictibilității politicii fiscale.

Totodată, consolidarea bazei de impozitare și a modului de așezare a impozitelor și taxelor are rolul de a așeza România într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal, care să ducă la asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice, precum și la creșterea investițiilor, la menținerea și crearea de noi locuri de muncă.

Consider că aceste obiective pot fi atinse prin adoptarea atât a unui set de măsuri de relaxare fiscală și consolidare a bazei de impozitare, dar și a unor măsuri de simplificare și îmbunătățire a capacității administrativ fiscale.

Astfel, adoptarea măsurilor de redresare economică prin stimularea investițiilor private în economie și a consumului populației, a măsurilor de reducere a costurilor cu forța de muncă, în vederea încurajării producției și a ocupării forței de muncă prin reducerea cotelor contribuțiilor sociale totale, sau asigurarea unor facilități la plata taxelor și impozitelor sunt obligatorii și necesare.

Aceste măsuri au drept scop o reacție macro-economică anticiclică la criză, sunt măsuri ambițioase, care vor sprijini economia reală și vor reda încrederea consumatorilor și operatorilor economici, prin încurajarea rapidă a cererii, din partea sectorului privat.

Tocmai de aceea, dragi colegi, vă rog să susțineți demersul meu și al Partidului Național Liberal de a convinge guvernul să ia acest tip de măsuri, pentru că doar așa putem da României o șansă în lupta cu această criză economică.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Opt măsuri necesare pentru un învățământ preuniversitar de calitate;

Domnul Cristian Buican:

"Opt măsuri necesare pentru un învățământ preuniversitar de calitate"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă împărtăși viziunea mea și a Partidului Național Liberal cu privire la reforma din învățământ și la necesitățile acestui sistem. Obiectivul central al oricărei reforme în sistemul educațional din România trebuie să fie calitatea, și pentru acest lucru sunt necesare o serie de măsuri.

Vă voi prezenta în continuare măsurile pe care eu și partidul din care fac parte le considerăm vitale atunci când vorbim de reformă în interiorul acestui sistem, măsuri ce le puteți găsi și în "Platforma Liberală pentru România", proiectul lansat de PNL în dezbatere publică, care are ca finalitate crearea unui program de guvernare modern, echitabil și necesar societății românești. Cele opt măsuri pe care Partidul Național Liberal le consideră vitale și necesare pentru înfăptuirea unei reforme educaționale în sistemul preuniversitar au ca obiectiv principal îmbunătățirea calității serviciilor educaționale din România.

  1. Descentralizarea sistemului educațional, ca principiu fundamental al eficientizării învățământului românesc. Școala trebuie redată comunităților din care face parte, adică beneficiarilor ei reali, familiilor și comunităților locale. Beneficiarii efectivi ai educației cunosc cel mai bine și au cel mai mare interes să cunoască de ce are școala nevoie pentru a se dezvolta și de aceea reprezentanții consiliului local, împreună cu părinții și profesorii, trebuie să fie cei care organizează și conduc activitățile educaționale. Principiul descentralizării trebuie să vizeze toate dimensiunile relevante pentru calitatea actului educațional: descentralizarea curriculei, descentralizarea finanțării și descentralizarea politicii de personal.
  2. Centrarea procesului educativ pe beneficiar, prin asigurarea finanțării elevului, și nu a instituției școlare. Finanțarea de bază pentru învățământul preșcolar și învățământul obligatoriu se va acorda tuturor școlilor publice și private, dacă acestea sunt acreditate și se supun evaluării periodice realizate de Ministerul Educației. Astfel, prin transferul elevilor de la o școală la alta se vor transfera și resursele financiare alocate educației acestora, ceea ce justifică ideea conform căreia calitatea educației contează mai mult decât tipul furnizorului acesteia. Principiul finanțării elevului va naște o piață deschisă a serviciilor educaționale, iar dacă părinții sunt nemulțumiți de anumite școli, ei își pot muta copiii la altă instituție școlară. Astfel, odată cu transferarea elevului, va avea loc și transferarea subvenției de la buget. Numai în acest fel școlile pot concura, pot rămâne pe piață și se pot dezvolta.
  3. Stimularea educației în regim privat, prin crearea unui cadru legislativ favorabil înființării de noi școli private ca alternativă la educația publică, cu condiția respectării unor standarde de infrastructură și calitate educațională.
  4. Acordarea de credit fiscal de 100% contribuabililor pentru sumele direcționate către finanțarea unităților școlare, cercetare științifică sau burse școlare. Statul mai poate avea un rol esențial pentru îmbunătățirea situației învățământului în afara descentralizării, prin stimularea participării private voluntare la finanțarea educației, mai precis prin nefiscalizarea acestor sume. Creditul fiscal presupune deducerea de la plata impozitului a fondurilor alocate în acest scop, respectiv pentru acoperirea diferitelor cheltuieli generate de educația copiilor.
  5. Crearea unui parcurs de carieră pentru corpul profesoral prin coroborarea legislației specifice cu cea a muncii, cea a salarizării, în scopul asigurării predictibilității pe parcursul activității profesorilor. Această necesitate este primul pas pentru păstrarea profesorilor performanți în școli și repoziționarea socială a acestora.
  6. Asigurarea egalității de șanse și modernizare infrastructurii sistemului educațional. Egalitatea de șanse reprezintă o prioritate și de aceea trebuie eliminat decalajul care diferențiază în mod dramatic mediul urban de cel rural.
  7. Educația permanentă, ca program prioritar de educație a adulților pe toată durata vieții. Un astfel de program prioritar ar permite continuarea unei activități remunerate și productive din punct de vedere economic de către persoanele de vârstă medie, fapt ce ar îmbunătăți și raportul actual, total nefavorabil, dintre numărul salariaților și cel al pensionarilor. Stimularea programelor de educație permanentă va avea în vedere deduceri fiscale aplicate mediului de afaceri pentru investiții în programele de formare a resurselor umane, precum și introducerea de programe obligatorii de formare a personalului în instituțiile publice.

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, învățământului românesc îi revine și sarcina de a promova valorile cultural europene, în unitatea și diversitatea lor, fără a neglija specificul național, identitatea culturală europeană.

Toate aceste opt măsuri pe care atât eu, cât și Partidul Național Liberal le susținem sunt obligatorii și necesare pentru crearea unui sistem educațional românesc competitiv, bazat pe calitate, acesta fiind și motivul pentru care am venit astăzi să le prezint în fața dumneavoastră.

  Neculai Rățoi - declarație politică având tema România e blocată!;

Domnul Neculai Rățoi:

"România e blocată!"

În ultima declarație pe care am făcut-o mă întrebam și vă întrebam, stimați colegi, dacă România a luat drumul falimentului. După doar o săptămână, situația s-a agravat în așa manieră încât răspunsul la acea întrebare devine evident.

La toate declarațiile pe care le facem, la toate măsurile pe care încercăm să le luam din opoziție, Guvernul rămâne indiferent. Sunt deputat și am fost ales de cetățeni să îi reprezint și să îi apăr, în măsura în care pot face acest lucru. Din păcate, doamnelor și domnilor deputați, nu pot face atât cât îmi doresc, și asta se întâmplă dintr-un motiv simplu: trăim în țara condusă de Băsescu, Boc și compania, acești acaparatori ai puterii care trăiesc cu impresia că ei știu ce e bine pentru români. Acești oameni știu însă doar ce e bine pentru ei. Cum altfel s-ar explica manifestațiile și protestele care s-au desfășurat săptămâna trecută și care vor continua să aibă loc? Profesori, doctori, bugetari, muncitori din transporturi vor paraliza țara.

Guvernul conduce prin ordonanțe de urgență, încălcând toate regulile. Incapabil să administreze banii din împrumuturi, cu vistieria goală, executivul nu își permite să plătească salariile restante câștigate în instanță de către bugetari. Își permite în schimb să submineze hotărârile judecătorilor, prin emiterea unei ordonanțe care eșalonează plata acestor bani pe trei ani. Bani câștigați pe merit de bugetari, și nu la jocuri de noroc! Ce s-ar întâmpla dacă și românii de rând sau agenții economici și-ar amâna plățile către stat cu câțiva ani? Vă puteți imagina? Dar nu este nevoie să va imaginați, pentru că doar guvernanții se pot substitui instanțelor și pot face propriile reguli. Românii de rând plătesc taxe mai mari, impozite mai mari, au venituri mai mici. Cu sau fără loc de muncă, șomeri sau nu, cu pensia micșorată, cetățenii își plătesc la timp sau cât de repede pot întreținerea mai mare cu 30% decât anul trecut.

Pensiile a 6 milioane de oameni se duc de râpă, iar guvernanții ies la televizor și îi întreabă pe pensionari de unde bani de pensii. O atitudine de sfidare și dispreț din partea unora care au chiar și 80 de consilieri personali. De unde bani pentru acești consilieri, vă întreb, domnilor guvernanți?

Nu există speranță și nu există perspectivă pentru românii conduși de guvernul Boc. Aceasta este trista realitate. Noi, social-democrații, vom continua să ne opunem cu îndârjire proastelor decizii luate la nivelul executivului și vom încerca, prin toate metodele, să-i ajutăm pe români. Chiar dacă asta înseamnă blocarea lucrărilor în Parlament, referendum sau moțiune. Nu vom sta cu mâinile în buzunare, iar aceasta este promisiunea mea față de cei care ne-au ales.

  Florin Postolachi - declarație politică având ca temă Democrația și lustrația în România;

Domnul Florin Postolachi:

"Democrația și lustrația în România"

În urmă cu 20 de ani, mai exact pe 11 martie 1990 "Proclamația de la Timișoara" cerea adoptarea lustrației anticomuniste. Articolul 8 al Proclamației propunea ca "legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura pe orice listă al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilirea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară! Cerem ca în legea electorală să se introducă un paragraf special, care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării"

Legea lustrației înseamnă excluderea de la ocuparea funcțiilor de conducere ale statului a indivizilor care au avut poziții importante în aparatul comunist sau în securitate.

La 20 de ani după lansarea Proclamației de la Timișoara dorința de a avea o lege a lustrației a rămas aceeași. Pe 13 martie a.c., reprezentanții Societății "Timișoara", alături de alte 37 de asociații civice și sindicale au susținut că Legea lustrației ar trebui să intre în dezbaterea Parlamentului în această sesiune. În acest sens, s-a adoptat o rezoluție care a fost trimisă președintei Camerei Deputaților - doamna Roberta Anastase, primului-ministru, precum și liderilor partidelor parlamentare. Legea lustrației a fost votată de Senat în 10 aprilie 2006, dar s-a blocat la comisiile Camerei Deputaților.

Rezoluția semnată de societatea civilă cere ca Legea lustrației să fie supusă votului în Camera Deputaților cât mai curând posibil.

Persoanele care au profitat de pe urma pozițiilor privilegiate în nomenclatura partidului comunist și ale securității, au o vină egală, fie că au activat direct, au dirijat din umbră sau au participat în cadrul aparatului ideologic și de propagandă pentru implementarea unei politici de alienare și teroare și pentru menținerea regimului dictatorial de tip comunist.

Așa cum alegerile democratice schimbă la conducerile statelor oamenii politici ai unui grup politic cu oamenii politici ai altui grup, ca urmare a dorinței majorității poporului, la fel și Legea lustrației dorește schimbarea slujitorilor mentalității statului polițienesc comunist cu o clasă politică capabilă să aducă un suflu nou.

Chiar dacă discutăm de două decenii despre acest subiect, trebuie să admitem că poate nu este niciodată prea târziu pentru Legea lustrației, esențială pentru reformarea sistemului politic. Apelul celor 37 de organizații civice și sindicale semnatare ale rezoluției nu are voie să fie ignorant. Să dăm dovadă de maturitate politică și să permitem limpezirea celor 50 de ani de comunism. Partidul Democrat Liberal este un susținător al adoptării acestei legi și de aceea consider ca toate partidele politice ar trebui să vină în întâmpinarea acestei inițiative.

În calitate de președinte al Asociației 15 Noiembrie 1987, semnatară a scrisorii deschise adresate președintei Camerei Deputaților și liderilor politici, vă cer să sprijiniți acest demers important pentru descoperirea adevărului. Adoptarea Legii lustrației ar confirma încrederea în societate și ar asigura ca foștii activiști comuniști, ce au făcut parte din organele de represiune și care au instrumentat cazuri politice, să nu mai abuzeze de cota de putere pe cale democratică ca să aplice metodele și practicile totalitariste, invocând și compromițând democrația.

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică referitoare la Revizuirea Constituției și Parlamentul unicameral;

Domnul Doru Brașoan Leșe:

"Revizuirea Constituției și Parlamentul unicameral"

În toate sistemele constituționale, Constituția s-a impus ca lege fundamentală ce stă la baza organizării și funcționării statului.

În ultima vreme s-a tot discutat despre necesitatea revizuirii Constituției. Asemeni colegilor mei de partid, și eu susțin că utilitatea revizuirii Constituției este de necontestat. Va fi probabil un îndelungat proces de negociere între forțele politice, însă reforma Constituției trebuie continuată, astfel încât, la referendumul pentru revizuirea Constituției să avem un pachet de propuneri care să fie validate de către cetățeni pentru îmbunătățirea statului român și a funcționării acestuia.

De asemenea, un alt subiect deosebit de important este cel al introducerii unicameralismului în Parlamentul României.

Deși unii dintre colegii parlamentari, care provin din alte partide, nu susțin introducerea unui Parlament unicameral, deci nu sunt de acord cu voința poporului, eu cred că punerea în practică a referendumului de anul trecut este o măsură indiscutabilă.

Întrucât România nu este un stat federal sau un stat regionalizat politic, ci doar administrativ, existența unui Parlament bicameral nu este imperativă. Pentru eficientizarea activității parlamentare și pentru eliminarea sistemului nejustificat de bicameralism egalitar, este preferabilă organizarea unui Parlament unicameral. State membre ale Uniunii Europene dau preferință acestui tip de Parlament și cred că a venit timpul și pentru România să adopte acest sistem și să reducem numărul parlamentarilor la cel mult 300, acum când cunoaștem și dorința majorității cetățenilor țării noastre.

Sper ca tentativele anterioare de blocare a revizuirii Constituției ale PSD și PNL să nu se mai repete, astfel, domnilor Ponta și Antonescu, lăsați la o parte ranchiuna față de grupul parlamentar al independenților și încercați să respectați voința poporului și să aveți în vedere interesul național.

  Mircea Dușa - declarație politică: 15 martie - Ziua maghiarimii de pretutindeni;

Domnul Mircea Dușa:

"15 martie - Ziua maghiarimii de pretutindeni"

În fiecare an de 15 martie, fie că eram prefect sau deputat, am felicitat maghiarimea și, în aparițiile mele publice, am îndemnat locuitorii județelor Covasna, Mureș și Harghita la bună conviețuire, indiferent de etnie, așa cum este normal într-un stat european, democratic și civilizat; o astfel de atitudine de responsabilitate civică este imperios necesară, mai ales în această perioadă dificilă pe care o traversează țara noastră, în vederea soluționării diverselor probleme economice și sociale din această zonă.

Vinerea trecută a avut loc cea de-a doua Adunare Generală a Aleșilor Locali din așa-zisul Ținut Secuiesc, eveniment la care au participat aproximativ 250 de primari, consilieri locali și județeni din Covasna, Harghita și Mureș. În urma acestei întâlniri au fost emise o serie de hotărâri lovite de nulitate din cel puțin două motive:

  • unul ar fi că această adunare nu are personalitate juridică;
  • iar al doilea ar fi că se încalcă grav Constituția României și legislația în vigoare;

Iar aici ne referim la faptul că în articolul 1 din Constituție se prevede clar că "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil" , iar art. 13 reglementează că " în România, limba oficială este limba romană."

În acest context, nu pot fi de acord cu obrăzniciile spuse tranșant referitoare la autonomia teritorială, oficializarea limbii maghiare, instituirea unor comisii care să stabilească în ce condiții pot fi ocupate posturile din administrația publică în cele trei județe și multe alte aberații care sunt în afara legii și a prevederilor constituționale. Nu pot decât să sper că, măcar de această dată, organele abilitate ale statului se vor sesiza și vor lua măsurile prevăzute de lege.

Acum 10 ani era într-adevăr un moment istoric, pentru că înălțam pentru prima dată drapelul românesc pe palatul administrativ al județului. De această dată, alături de tricolorul nostru, s-a înălțat un alt drapel. Dacă ar fi drapelul județului nu ar fi o problemă, dar cei care l-au ridicat afirmă că este steagul Ținutului Secuiesc. Ba, mai mult, unii afirmă că Ținutul Secuiesc nu este România. Sigur că Ținutul Secuiesc nu există în România, ci doar în mintea unor lideri maghiari, iar dacă Ținutul Secuiesc nu este în România, înseamnă că acest steag poate fi arborat oriunde pe mapamond și acest fapt nu ar trebui să ne intereseze nici pe noi, nici etnicii maghiari din orice colț al lumii.

Poate că unora le vine ideea să pună același steag și în celelalte două județe. Poate că acest steag trebuia să aibă și niște simboluri care să-i reprezinte și pe cei 14% români.

Consider că în această perioadă deosebit de dificilă din punct de vedere economic, aceste declarații constituie cel puțin un act iresponsabil grav, antiromânesc și neconstituțional, carear fi fost imediat sancționat de autorități în orice stat al Uniunii Europene.

  Adrian Gurzău - declarație politică UDMR sau despre cum împărțim guvernarea...;

Domnul Adrian Gurzău:

"UDMR sau despre cum împărțim guvernarea..."

Președintele Consiliului județean Harghita a anunțat că județele Harghita, Covasna și Mureș participă, sub numele de Ținutul Secuiesc, cu un stand separat de cel al României la Târgul de Turism de la Budapesta.

O astfel de știre este de natură să creeze disconfort populației din Transilvania. Alegătorii mei din Colegiul electoral nr.4 Cluj o pot interpreta, de pildă, ca o declarație de forță a politicienilor UDMR care reprezentă cele trei județe din Transilvania, un nou gest de frondă la adresa statutului României de stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Adică un act de populism ieftin și de prost gust.

Vreau să declar în fața dumneavoastră că nu sunt un om politic care trăiește - așa cum fac alți colegi, este adevărat, nu mulți - din invocarea permanentă a unui prăpăstios pericol maghiar, a iminenței ruperii unor teritorii din România și așa mai departe. Departe de mine gândul de a susține așa ceva.

Vin însă în fața dumneavoastră cu o chestiune care privește exclusiv jocul politic. Un joc politic de fațadă și fără valoare socială, dar care este capabil să genereze alte tensiuni între cetățenii României, într-un mod care se dovedește în final a fi unul cu totul gratuit. În mod deosebit două județe din Transilvania - și mă refer la Harghita și Covasna - au fost împinse deliberat, de către chiar proprii reprezentanți politici, pe panta autarhiei și precarității vieții sociale.

Cum s-a reușit acest lucru? Prin efortul tenace al autorităților locale, care au descurajat dezvoltarea economică durabilă, care au descurajat investitorii străini de ținut, în scopul declarat al menținerii "purității etnice" a zonei. Și aceasta, de dragul de a dovedi propriilor alegători cât de mult sunt "serviți" de către politicieni în numele unei idei iluzorii de independență etnică, însă cu costuri dureroase în plan social și uman.

De aceea consider extrem de păguboasă decizia consiliilor județene amintite a-și afirma "autonomia" la un târg expozițional organizat în Ungaria. Am putea recunoaște aici stilul de acțiune al președintelui Consiliului Județean Harghita, domnul Borboly Csaba, politicianul sancționat cu avertisment de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În concluzie, domnilor colegi de la UDMR, dați-mi voie să vă pun o întrebare: Dacă putem împărți împreună o guvernare, de ce nu am putea împărți și un stand expozițional?

  Adrian Gurzău - declarație politică Înainte să ceară, E.On Gaz trebuie să dea explicații;

Domnul Adrian Gurzău:

"Înainte să ceară, E.On Gaz trebuie să dea explicații"

Recent, furnizorul de gaze naturale E.On Gaz a făcut un gest pe care îl consider intolerabil prin consecințele sale publice, anunțând că "întârzierea unei asemenea decizii din partea ANRE (privind majorarea prețului la gaze - nota mea) va duce cu siguranță la o creștere a acestui procent în perioada următoare, iar suportabilitatea clientului final va fi mult afectată de această politică a reglementatorului".

În primul rând, prin acest anunț, furnizorul de gaze naturale încearcă, într-un mod nepermis, să facă presiuni de ordin psihologic și - de ce nu, politice - asupra reglementatorului, invocând "afectarea suportabilității clientului final" de către viitoarele tarife la gaze. Cu alte cuvinte, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei ar urma să își asume vina că, prin faptul că amânând cererea operatorilor de gaze privind creșterea tarifelor, prețul va deveni insuportabil pentru populație.

Nu știu care este logica unui astfel de raționament, având în vedere faptul că un preț de nesuportat rămâne unul de nesuportat, oricum s-ar ajunge la acesta, prin etape intermediare sau dintr-o dată. În aceste condiții, nu pot să înțeleg decât varianta potrivit căreia furnizorul încearcă să șantajeze autoritatea publică cu amenințarea că, dacă nu face nimic în sensul cererilor sale, populația va fi afectată financiar și dați-mi voie să mă arăt indignat de acest lucru!

Pe site-ul său de prezentare, E.On Gaz, la capitolul "Cifre relevante", publică câteva informații ridicol de puține și de puțin relevante. Consumatorul sau cetățeanul de rând nu-și poate face nicio idee asupra activității, profitabilității acesteia și capacității managementului de a gestiona compania. Potrivit datelor existente la Ministerul Finanțelor, aflăm însă că E.On Gaz a fost o societate profitabilă în toți acești ani, generând profituri substanțiale pentru acționarii săi.

În același timp însă, consumatorul află - cu o frecvență iresponsabil de mare - că, în țară, blocuri și locuințe explodează din cauza acumulărilor de gaze naturale provocate de scăpările din rețeaua E.On Gaz. De asemenea, compania recunoaște că rețeaua de distribuție este învechită și că a devenit nesigură. Așadar, profitul este profit, însă lucrările de investiții realizate de companie au rămas nesemnificative în raportul cu câștigurile acesteia. Și atunci, îi întreb pe cei responsabili dacă nu cumva "afectarea nivelului de suportabilitate a clientului" nu are rolul de a păstra - și pe timp de criză - profituri generoase, așa cum numai o companie cu poziție de monopol pe piață poate pretinde?

În concluzie, somez furnizorul de gaze naturale ca, înainte de a mai cere autorităților publice să i se aprobe noi majorări de prețuri, să ofere ea însăși informații "relevante" despre activitatea sa, despre nivelul profiturilor pe care și le propune și despre investițiile pe care și le va asuma, tocmai pentru a determina corect și la lumina zilei cât de motivat este din punct de vedere etic "gradul de suportabilitate" al efortului financiar pe care îl solicită clienților săi. Aceasta, și pentru că valorile esențiale ale culturii business-ului în ziua de astăzi ar trebui să fie corectitudinea și respectul reciproc. Sper ca acestea să mai supraviețuiască și în vremuri de criză.

  Filip Georgescu - o analiză a modului de a vedea problema țărănească;

Domnul Filip Georgescu:

Criza economică pe care, de la o zi la alta, o simțim tot mai dramatic, n-a ocolit nici satul românesc, deși în mediul rural oamenii nu trăiesc sub spaima ratelor la creditele bancare sau imobiliare, iar țăranii nu sunt amenințați de spectrul șomajului ori de înghețarea veniturilor, și așa aproape inexistente sau întâmplătoare.

La sate, criza intră în milioane de case prin care, de ani și ani, șuieră vântul sărăciei. Populația rurală a României se află într-o situație disperată, așa cum era în urmă cu un secol, în vremea marilor răscoale. Cel puțin jumătate dintre săteni trăiesc într-o sărăcie extremă. Un țăran câștigă în medie de șapte ori mai puțin decât un lucrător din oricare alt domeniu de activitate. Agricultorii români au primit cele mai mici subvenții din UE și acelea cu mare întârziere. Sprijinul acordat de stat a fost întotdeauna palid, iar, din acest an, devine iluzoriu. Prețul la motorină pentru tractoare concurează cu cel al benzinei pentru autoturismele de lux și tot atât de greu de suportat sunt costurile lucrărilor de irigare și recoltare.

Lipsiți de piețe agroalimentare funcționale, țăranii sunt siliți, sub presiunea monopolului instituit de concurența mafiotă, să-și vândă produsele pe nimica toată, nemaiputând să-și asigure veniturile necesare pentru reluarea procesului de producție necesar viitoarei recolte. Pe lângă toate acestea, țăranii trebuie să suporte, ca toți cetățenii țării, impozite și taxe extrem de apăsătoare, România fiind campioană absolută a Uniunii Europene în privința fiscalității.

Și ca tacâmul suferinței să fie complet, autoritățile statului preconizează un nou bir, pe care ar urma să-l plătească cei ce nu își cultivă pământul. Așa cum afirmă ministrul de Finanțe din acest an, circa 500.000 de oameni care își lasă ogoarele pârloagă vor fi obligați să plătească o penalitate, o nouă "fonciere", cum ar spune Moromete, eroul scriitorului Marin Preda. La prima vedere, ideea vistiernicului-șef al țării nu pare neavenită. Să lași pârloagă două milioane de hectare, adică să scoți din circuitul agricol circa 20% din suprafața arabilă a țării este o adevărată crimă. Dacă Ceaușescu, dictatorul care pretindea că până și cei 50-100 de metri pătrați din jurul casei să fie cultivați, ar învia din mormânt și s-ar confrunta cu o pârloagă de două milioane de hectare, cu siguranță că ar muri subit, a doua oară.

Mentalitatea de a nu-ți cultiva peticul de pământ de care dispui și care, în ultimă instanță, face parte integrantă din marea tarla a țării, este condamnată nu doar de Armenia, țară cu reduse resurse de teren arabil, care pregătește acum o lege în Parlament pentru a-l obliga pe țăran să exploateze corect ogorul, dar și de Argentina, o țară cu zeci de milioane de hectare de teren agricol. Poate de aceea, ministrul de finanțe, domnul Sebastian Vlădescu, reluând o idee a președintelui Băsescu, se declară nu doar un partizan ferm al impozitului agricol, dar și al introducerii unei penalități pentru cei care nu exploatează pământul pe care-l dețin. În demersul său, ministrul de finanțe pornește de la exemplul celorlalte țări comunitare din Europa Occidentală, în cadrul cărora este prețuită fiecare pală de pământ. Dimpotrivă, acolo, fermierii încalcă o altă lege, aceea care impune obligația ca pe o anumită perioadă de timp (maximum trei ani) terenul să rămână nelucrat pentru a-și reface fertilitatea.

Reîntorcându-ne pe terenurile pârloagă de la noi, trebuie să spunem că mulți dintre cei care nu-și cultivă pământul sunt "țărani" care au devenit proprietari agricoli cu japca, la marea lovitură a destrămării CAP-urilor și IAS-urilor, trăiesc și muncesc la oraș, nu-și ară, nu-și însămânțează terenurile, dar încasează ajutoare de la stat. Ca atare, credem că se impune o măsură eficientă care să înlăture pârloaga și să lărgească suprafața cultivată a țării.

Nu credem însă că domnul ministru Vlădescu este animat în prea mare măsură de o asemenea cerință, cât mai degrabă de dorința expresă de a aduna cât mai mulți bani la buget. În primul rând, ar trebui văzut de ce nu-și cultivă oamenii pământul. Cu siguranță că mii, poate zeci de mii de țărani bătrâni nu mai pot să iasă pe câmp. În cele mai multe cazuri, cei ce nu își mai exploatează ogoarele sunt săteni care nu au plug, unelte agricole și vite de muncă și nici bani ca să poată apela la cei care le-ar putea oferi tractoare. Crede domnul ministru că acești țărani sau bătrâni, penalizați pentru terenurile nelucrate, vor ieși a doua zi pe câmp? Dimpotrivă, impozitul se va dovedi o nouă măsură represivă, de esență totalitaristă, de a-i sili să-și vândă parcelele de pământ, care în mod sigur vor intra în mâinile speculanților și mafioților. Reconstruirea marii proprietăți agricole trebuie realizată pe temeiul economiei de piață și nu cu teroarea la care au apelat comuniștii. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că toți cei 500.000 de "pârlogari" plătesc anual un impozit pentru proprietățile lor funciare, impozit cuprins între 36 și 43 lei pentru fiecare din cele două milioane de hectare.

Singura măsură eficientă pentru a-i determina pe țărani să-și cultive ogoarele este ajutorarea lor, prin scăderea prețurilor la motorină, irigații, prin credite avantajoase, prin sprijinul pentru valorificarea în mod convenabil a produselor agricole. Totodată, ar trebui combătută drastic concepția unor așa-ziși specialiști care consideră că trebuie să producem atât cât este nevoie pentru consumul intern. O asemenea optică bizară s-a dovedit nefavorabilă în negocierile cu Uniunea Europeană referitoare la producția noastră de cereale, care a rămas la un nivel redus.

Un impozit suplimentar, preconizat de Ministerul de Finanțe, n-ar face decât să apese și să ruineze milioane de țărani, care ar fi siliți să-și lase casele, ogoarele și satele și să rătăcească disperați pe drumurile Europei și ale lumii.

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul De la statul patriarhal la orașele rurale II;

Domnul Ion Dumitru:

"De la statul patriarhal la orașele rurale II"

Lipsa în mediul rural a canalizării, a aprovizionării cu apă și gaze, lipsa de gropi ecologice pe fondul utilizării unor cantități cât mai mari de hârtie și plastic a făcut ca murdăria satelor, a ruralului, în general, să fie atât de accentuată, încât chiar și frumusețea lor patriarhală să pălească sub abundența mizeriei contemporane.

Nu contest existența excepțiilor, însă ele sunt mult prea neimportante în raport cu realitatea dură. Realitățile contemporane sunt de neperceput în raport cu neîmplinirile, cu degradarea arhitecturii peisagistice a ruralului, cu degradarea infrastructurii, a vieții agroeconomice, a învățământului, sănătății și culturii. În fața mizeriilor, a crizelor de tot felul, frumusețea patriarhală este estompată, este anulată de neajunsurile și deziluziile fiecărei zile.

Trăim în Europa și, totuși, pe zi ce trece, prin conținutul muncii noastre, ne îndepărtăm de ea. Sunt oare suficiente promisiunile guvernanților?

Este bine ca locuitorii biosferei din spațiul românesc să fie corect informați, spunându-li-se că nicio promisiune nu poate fi îndeplinită azi numai prin glasul guvernanților. Este cazul ca, acum, comunitățile rurale să se mobilizeze singure în a iniția proiecte de organizare a teritoriului și de investiții care să ducă la realizarea unor obiective, ce ne separă pe noi de cei din Vest.

Or, solicitările necesare metamorfozării ruralului românesc în orașe sunt următoarele:

  1. o infrastructură completă, masată pe spații mici, densă (deci, străzi foarte bune, canalizare, aprovizionare cu apă și energie de toate formele, comunicații etc.);
  2. toate serviciile posibile (bănci, case de asigurare, servicii medicale, obiective pentru sport, cultură, religie etc.);
  3. platformele agroindustriale și fermele zootehnice să fie situate la marginea zonelor locuite și nu în interiorul acestora. Se reduce astfel poluarea și murdărirea străzilor.

Orașele rurale ale Occidentului preiau și unele elemente ale vechiului ruralism prin obiceiuri vechi precum fermentarea și transformarea în composturi a resturilor organice din gospodărie, plantarea de pomi fructiferi în loc de arbori decorativi și mai ales practicarea unor obiceiuri artizanale și tradițional culturale.

Ca să putem să construim în România orașele rurale avem nevoie de următoarele elemente:

  • dezvoltarea agriculturii prin organizare, investiții, optimizare tehnologică, servicii de tot felul, desfacere;
  • măsuri speciale pentru refacerea funcțională și peisagist - arhitectonică a mediului natural.

Toate aceste măsuri au ca principal scop stabilirea teritorială a spațiului în care orașele rurale, prin resistematizarea satelor și comunelor, urmează să apară.

Totul trebuie gândit, astfel încât costurile de funcționare ale sistemului să fie minime, viața românului să fie comodă și sănătoasă, stresul cotidian să fie eliminat, în vederea creșterii speranței și nivelului de viață.

România îndeplinește condițiile pentru a organiza orașe rurale la nivelul Uniunii Europene.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Corupția în România - II;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Corupția în România - II"

Întregul act național de privatizare, așa cum a fost conceput el în România, a cuprins în el, ca primă acțiune, una de corupție. În fostul FPS a existat o corupție la nivel național și internațional. Faptele vor fi dovedite numai de istorie sau nu vor putea fi dovedite niciodată.

Oricum, este demonstrat că transferul proprietății statului către proprietatea privată, în lipsa unei transparențe totale, a fost global însoțită de semnificative acte de corupție. Transferarea unor mari obiective economice românești (cimentul, telecomunicațiile etc.) nu a fost însoțită de transparență, legalitatea operațiunilor fiind de aceeași consistență ca și evenimentele din decembrie 1989. Aici mai trebuie subliniat faptul că, pentru elaborarea strategiei de privatizare, au fost consumate milioane sau zeci de milioane de dolari SUA din bugetul țării sau din surse atrase, PHARE, Banca Mondială etc. Nu toți banii plătiți au avut o acoperire legală, pe de o parte, iar, pe altă parte, multe proiecte n-au fost implementate și, probabil, nu vor fi implementate niciodată.

Clientelismul politic asemănător celui ceaușist (nepotism) a creat o relație alterată și permanentă între proprietatea privată și putere. Această relație s-a manifestat prin așa-zisele cotizații plătite de către foarte numeroase firme private. Cotizațiile au fost impuse de organele statului, garda financiară, administrația financiară, poliție, Oficiul Concurenței, Oficiul pentru Protecția Consumatorului etc.

Sistemul bancar românesc a adus poate cele mai mari catastrofe economiei și societății românești. Statul român nu a făcut nimic pentru împiedicarea acestei catastrofe a corupției.

Astfel, a început o campanie susținută de creditare fără acoperire a unor firme. S-au creat așa-numiții miliardari de carton, cunoscuți, dar aflați și acum cu toții în libertate, ca și majoritatea directorilor de bănci implicați. Sunt arhicunoscute cazurile băncilor Dacia Felix, Bancoop, Columna, Bancorex și altele. Privatizarea băncilor ar fi trebuit să fie o prioritate absolută pentru evitarea fenomenului, demonstrat după privatizare.

Corupția, în perioada de tranziție, a cuprins toate sferele de activitate, este prezentă pretutindeni și este acceptată ca un fenomen "normal" al societății românești.

Nu există o luptă anticorupție sinceră, în acest moment, pentru că aceasta se desfășoară cu complicitatea multor factori ai actualei puteri, deși acest lucru nu se recunoaște.

Nu pot spune că primul-ministru sprijină corupția. Ar fi o gravă eroare din partea mea. Ea, corupția, se desfășoară în sfera domniei sale. Sponsorizările, de exemplu, pe care unii miniștri le fac unor firme pentru a obține anumite avantaje, oare unde pot fi plasate?

Eu închei aici, concluzionând că actul de corupție nu este mai redus în 2010 față de 2009, ci dimpotrivă. El se desfășoară sub nasul președintelui țării și al primului-ministru.

Dacă acest lucru nu este recunoscut, lupta anticorupție nu se poate desfășura. Rezultatele concrete nu se vor obține agitând apele tulburi în care aceasta se ascunde și se manifestă, ci, dimpotrivă, este necesară limpezirea lor.

Numai astfel corupția și actorii ei își vor pierde consistența.

  Sanda-Maria Ardeleanu - Nu există droguri ușoare sau ilicite, există doar droguri pledoarie pentru conlucrare la nivelul instituțiilor și organizațiilor din domeniul traficului și consumului de droguri;

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

«"Nu există droguri ușoare sau ilicite, există doar droguri" pledoarie pentru conlucrare la nivelul instituțiilor și organizațiilor din domeniul traficului și consumului de droguri»

Traficul și consumul de droguri au depășit, din păcate, stadiul de fenomen, manifestându-se ca una dintre cele mai grave și îngrijorătoare probleme cu care se confruntă lumea de astăzi.

Și în România, această realitate se constituie într-o problematică deosebit de complexă ce nu-și permite să opereze cu măsuri sau formulări simpliste.

Aș începe pledoaria noastră prin a saluta măsura Guvernului României de a închide, prin Ordonanța de urgență nr.6 din 10 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.100/15.II.2010, așa-numitele "magazine de vise" care, prin formula pleonastică "plante etnobotanice", au pus în pericol viața a sute de tineri, inducând în mare eroare o întreagă societate.

Ca părinte, ca dascăl, ca cetățean al României europene, trebuie să spun clar și răspicat de la această înaltă tribună: "Nu există droguri ușoare sau ilicite, există doar droguri" și joaca cu drogul este ca joaca cu focul, iar consecințele, fără cale de întoarcere.

Experiența europeană ne învață că o colaborare instituțională este nu numai posibilă, ci și indispensabilă, dacă vrem să dezvoltăm abordări eficiente ale problemelor cu care ne confruntăm în privința traficului și consumului de droguri.

Avem organisme naționale cu capabilitate de a lupta împotriva acestui flagel. Însă nu trebuie să desconsiderăm eforturile întreprinse de foarte multe organizații nonguvernamentale. Înscriu în lunga listă a organizațiilor nonguvernamentale, care au în centrul preocupărilor problematica consumului de droguri, CIADO România - Centrul Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului -, organizație nonguvernamentală înființată în noiembrie 2007, avându-l ca președinte pe academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. CIADO este membru afiliat EURAD - Europe Against Drugs -, cu 52 membri din 27 de state, o organizație internațională cu statut participativ la Națiunile Unite și la Consiliul Europei.

CIADO România, în colaborare cu Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR - cele 4 confederații sindicale reprezentative la nivel național: BNS, Cartel Alfa, CSDR, CNSLR Frăția), desfășoară programe și proiecte macro în domeniul prevenției și conștientizării asupra efectelor consumului de droguri în cele 42 de sucursale teritoriale (Centre INFO).

Scopul CIADO îl reprezintă desfășurarea de programe sau proiecte în domeniul prevenirii traficului și consumului de droguri, în domeniul tratamentului, recuperării și reinserției sociale a dependenților de droguri, alcool, tutun etc., în domeniul prevenirii virusului HIV/SIDA, al traficului cu ființe umane, al terorismului, crimei organizate, corupției și altor domenii ce privesc apărarea drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale și cooperarea internațională, de interes general și/sau comunitar, în țară sau străinătate.

În ultimele luni, o serie întreagă de acțiuni cu rezonanță și mare impact în rândul opiniei publice au fost desfășurate sub directa coordonare a CIADO - România. Aș aminti aici doar Proiectul național cultural "Artă Contra Drog" al cărui obiectiv îl reprezintă aducerea tinerilor, și nu numai, de la spectacolul tragic al vieții drogurilor din colțul străzii la spectacolele extraordinare din sală, precum și conștientizarea publicului că arta reprezintă un mijloc important de luptă împotriva consumului de droguri. Sub egida CIADO se desfășoară o gamă largă de activități menite să prevină și să combată fenomenul mistuitor al consumului de droguri.

Consider că numai printr-o bună conlucrare a instituțiilor abilitate ale statului cu cele din sectorul neguvernamental se va ajunge la dezvoltarea unor servicii de calitate menite să prevină și să combată. Sincopele de la nivelul colaborării între autoritățile statului român și ONG-urile care activează în cadrul aceluiași domeniu întru îndeplinirea aceluiași scop trebuie, fără îndoială, înlăturate. Este impardonabil ca, în materie de prevenire a traficului și consumului de droguri, autoritățile locale să nu sprijine proiectele CIADO și să nu își elaboreze strategiile proprii, ignorând o realitate care ne doare și care a ajuns la stadiul de terapie pentru că prevenția nu a funcționat la timp.

Avem nevoie de o Românie unită în aceleași valori și deziderate care să aibă la bază instituții compatibile, integrate unui sistem de gestiune unitar conceput la nivel național și care să colaboreze în beneficiul românilor.

  Cezar-Florin Preda - declarație politică: Educația - pe ordinea de zi;

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Educația - pe ordinea de zi"

Începând cu anul 2007, Președintele României a introdus educația ca prioritate pe agenda publică și politică, moment din care a reînceput adoptarea unor serii rapide de decizii privind sistemul de învățământ. Aducerea pe ordinea de zi a agendei publice a educației românești a făcut ca, în perioada 2007-2010, să se așeze la masa negocierilor și a dezbaterilor toți factorii interesați în domeniu: de la Președinție, ca instituție, la Parlament, Guvern, minister, instituții de învățământ, profesori, elevi, studenți, părinți, societatea civilă, sindicate, mediul academic, experți din afara mediului politic etc. Cadrul de lucru pentru luarea unor măsuri coerente și pe termen lung a fost practic creat, dar acest cadru nu a fost obligatoriu și premisa ajungerii cu ușurință la un consens.

Pachetele de legi propuse de miniștrii Cristian Adomniței și Ecaterina Andronescu nu au avut nicio finalitate: pachetul susținut de ministrul Adomniței a fost blocat în Parlament, iar Legea educației naționale a fost declarată neconstituțională.

Cred că în domeniul educației avem nevoie în primul rând de o viziune de ansamblu asupra a ceea ce urmărește actul de învățământ. O lege a educației ar trebui să exprime o viziune a tipului de învățământ necesar în societatea românească pe termen mediu și lung. Nu avem nevoie de un text de lege exhaustiv, sufocant, care să rezolve toate problemele din educație, ci trasarea în mod coerent și coordonat, dar riguros și strict a principalelor reglementări privind organizarea, funcționarea și administrarea sistemului.

Actul de educație ar trebui să fie în primul rând eficient și echitabil. Statisticile indică o rată a abandonului școlar mai ales la nivelul studiilor liceale (acum de aproximativ 20%), din cauze multiple, dintre care situația financiară precară a familiilor din care provin elevii (dacă provin din familii organizate) este un factor important. Un alt factor semnificativ în luarea deciziei elevilor și a familiilor acestora de a renunța la școală este și acela că se simt nepregătiți sau cred că nu vor putea face față în continuare cerințelor ori nu văd finalitatea practică a continuării școlii, și atunci e clar că eficiența actului de educație este un punct vulnerabil al sistemului.

Educația este resursa cea mai importantă pentru cunoașterea și informarea necesare dezvoltării economico-sociale și administrării/guvernării unei comunități, cât și a gestionării vieții personale a individului. Elevii români trebuie formați și pregătiți pentru a fi competitivi atât pe piața muncii românească cât și pe cea europeană și internațională. Educația trebuie să răspundă nevoii de resurse umane pentru modernizarea și dezvoltarea societății românești.

Sigur, mai avem de luptat și cu opacitatea populației la noi schimbări și măsuri, concret, cu lipsa de încredere, apreciere și susținere a elevilor, studenților și părinților. Cauzele acestei rezistențe la schimbare sunt tocmai multitudinea de schimbări, în fiecare an școlar, alte criterii și modalități de evaluare și admitere, și mai ales lipsa de previzibilitate a acestor schimbări permanente. Și totuși, la acest moment orice lege a educației ar fi mai constructivă și mai actuală decât cea în vigoare, mutilată, de acum 15 ani.

Dar ar fi păcat să abordăm noua lege a educației din perspectiva trecutului și nu a ceea ce trebuie să devenim.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică: Timișul, prioritate pentru Guvern;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Timișul, prioritate pentru Guvern"

De cele mai multe ori, aud, de la tribuna Parlamentului, diatribe ascuțite și încărcate de venin împotriva "Guvernului care nu face absolut nimic pentru comunitățile locale". Ca să fie și mai convingători, domnii parlamentari din opoziție iau mine care mai de care mai grave și folosesc tonuri guturale atunci când oferă exemple concrete despre ceva ce merge rău în județul din care provin. Și, evident, atacă pătimaș, la baioneta tocită a retoricii politicianiste, lipsa de viziune a Guvernului.

De această dată, eu voi merge în direcția inversă. Voi lăuda actualul Guvern. Vizita premierului Boc la Timișoara, săptămâna trecută, m-a convins că există speranță, că există un nadir latent spre care să tânjim, că vom ajunge la liman în cele din urmă. E de la sine înțeles faptul că mă bucură atenția acordată Timișului, dar mai ales alocarea de fonduri către județ și către Timișoara.

Ne place sau nu ne place să recunoaștem, de când este condusă de Gheorghe Ciuhandu, Timișoara a rămas pe loc, s-a complăcut de multe ori în imaginea prea bună despre care o are despre sine. Fie din cauza inabilității primarului, variantă de altfel extrem de probabilă, fie din cauza faptului că acesta s-a aflat într-un partid fără mari tangențe cu Puterea politică de la București. Atenția premierului Boc față de orașul Timișoara și față de județ mă face să cred că măcar al doilea element necunoscut al ecuației și-a găsit un răspuns. Salut pe această cale decizia de a organiza o ședință de Guvern la Timișoara și cred că dialogul acesta continuu între administrația centrală (la vârful său) și administrația locală poate aduce beneficii mari ambelor părți.

Pe scurt, în vizita sa de săptămâna trecută, prim-ministrul a promis finanțare pentru autostrada Timișoara-Arad, proiect care ar trebui să fie gata până în 2011. În 15 luni ar trebui să fie finalizată și centura ocolitoare a Timișoarei, finanțată tot de Guvern. Drumul național 69 va fi și el finanțat. La fel și Aeroportul Internațional Timișoara. Ministrul Dezvoltării, Elena Udrea, a promis bani pentru reabilitarea a 160 de blocuri și pentru construirea unui bazin olimpic de înot. Toate astea înseamnă dezvoltarea infrastructurii (capitol la care Timișoara stă extrem de rău), activitate pentru o mulțime de firme din zonă, dar și foarte multe locuri de muncă.

Pentru mine, ca parlamentar de Timiș, toate aceste investiții echivalează cu un suflu nou pentru zona pe care o reprezint și posibilitatea ca, și în acești ani de dificultăți economice, să putem merge înainte. Întâlnirile de la Timișoara m-au făcut să-mi dau seama că proiectul și modelul administrativ susținute de actualul Guvern chiar trebuie sprijinite.

Prin prezenta declarație politică, mă fac garant al faptului că toate aceste proiecte de maxim interes chiar vor fi duse la îndeplinire și că, în scurt timp, vom putea fi din nou mândri cu orașul și județul nostru.

  Ioan Holdiș - despre Economia pe timp de criză;

Domnul Ioan Holdiș:

"Economia pe timp de criză"

Statul român face eforturi pentru a menține stabilitatea economică după dificultățile bugetare cu care se confruntă din 2008 încoace, efecte generate de criza economică mondială. După cum preconizează Fondul Monetar Internațional, abia în 2012 produsul intern brut va ajunge la nivelul celui din 2008, după scăderea de 7,2% din anul precedent. Anul acesta, p.i.b.-ul va crește cu 1,3%, anul viitor cu 4,7%, iar în 2012 cu 5,7%. Astfel, de la un p.i.b. de 136,8 miliarde de euro în 2008, în 2011 vom avea un p.i.b. de 133,9 miliarde de euro, iar în 2012 vom recupera pierderile în perioada crizei, ajungând la 145 miliarde euro.

Într-adevăr, multe s-au schimbat în ultimii doi ani. Băncile nu mai dau credite pe bandă rulantă, lucru care a ajutat la echilibrarea balanței, puterea de cumpărare a scăzut, consumatorii devenind mai responsabili, febra consumului din anii trecuți și îndatorarea populației i-au trezit pe mulți la realitate într-un an de recesiune precum 2009.

Trebuie însă să o recunoaștem: ne aflăm încă într-o situație dificilă. Guvernul, pe de o parte, trebuie să aibă grijă de cei care sunt cei mai vulnerabili în societatea românească în momentul de față; pe de altă parte, trebuie să ia în continuare măsuri care să vizeze modernizarea țării și ieșirea din recesiunea economică.

De doi ani încoace, Executivul este pus în fața faptului împlinit, obligat să ia măsuri de reducere a cheltuielilor la bugetul de stat, ducând o politică fiscală și economică curajoasă. Avem o rată a șomajului mai mică cu aproape 2% decât media din Uniunea Europeană; succesul emisiunii de eurobonduri de la sfârșitul săptămânii trecute pe piețele europene sunt câteva din semnalele pe care le avem și care arată că suntem pe direcția bună, chiar dacă impactul lor pentru viața de zi cu zi a românilor va apărea mai târziu.

Prin reformele pe care le face, Guvernul are ca scop ieșirea din recesiunea economică și asigurarea unei stabilități economice.

  Valerian Vreme - declarație politică intitulată Între lăcomia angajatorului și lăcomia angajatului;

Domnul Valerian Vreme:

"Între lăcomia angajatorului și lăcomia angajatului "

Am asistat cu toții zilele acestea la mediatizarea unui gest extrem. Este vorba de decesul unei persoane provocat de exagerarea abordării activității la locul de muncă sau, mai pe scurt, exagerarea "muncii".

Acest caz delicat poate fi analizat atât din prisma angajatorului, cât și a angajatului. Dar cel mai important este că nu trebuie să-i uităm pe politicieni care, până la această oră, nu au generat sau corectat sisteme coerente legate de legislația muncii, de multe ori legile la noi fiind un copy-paste din alte legislații (legislații ce aparțin unor state cu medii culturale total diferite de noi). Să nu-i uităm pe guvernanții ce aplică defectuos legile și regulamentele din domeniu și trebuie să amintim și de societatea civilă (de fapt, să nu ne uităm pe noi toți) care ar trebui să se aplece și asupra raportului cetățean-muncă, raport ce la ora actuală este dezechilibrat total. Zic asta pentru că în mod sigur, dacă facem o analiză, vom găsi cetățeni ce nu muncesc deloc și cetățeni exagerat de încărcați cu sarcini de serviciu.

Când ne uităm în curtea politicienilor, a parlamentarilor, nu putem trece cu vederea faptul că cei 20 de ani de tranziție au generat sisteme de legi ce uneori se contrazic și sunt interpretabile după interesul fiecăruia (vezi ultimele dispute pe Constituție), legi ce au generat privilegii, lăsând deoparte principii ca "munca depusă" (în cadrul legii salarizării), "contributivității" (în cazul legii pensiilor) sau "elevul pe primul plan" în cadrul legii educației. Când un guvern dorește să ordoneze sistemul în funcție de principii, să pună pe primul plan cetățeanul, constatăm că rezistența la schimbare este imensă și mulți alunecă într-o demagogie deșănțată, incoerentă de multe ori.

Cei desemnați de politic să exercite actul de guvernare și totodată de control cad, de multe ori, în plasa birocrației și se acoperă convenabil cu hârtii care mai de care cu antete și ștampile mai arătoase. Practica asta a "acoperirii cu hârtii" se pare că este un lucru pe care fiecare îl învață rapid, în timp ce noțiuni ca prevenție sau îndrumare, fiind prea complicate, necesită un efort probabil prea mare.

Societatea civilă a ocolit acest subiect - "exagerarea muncii" cu subtilitate. Motivul este unul simplu: e și ea orbită de "Măria Sa, banul". Toate revendicările sindicale pe care le auzim sunt legate de bani, proiectele ONG-urilor sunt măsurate în "câți bani se alocă" iar din învățământ, obiecte ca "organizarea muncii" sau "educație civică" sunt tratate la "și altele" sau, mai rău, au fost uitate definitiv.

Angajatorul, supus el însuși unei autoexploatări, uită de multe ori că atât el cât și angajații sunt oameni care au limite atât fizice, cât și psihice și intră de multe ori în jocul generat de concurența în care riscă tot, inclusiv viața sa și a angajaților săi. Să fie lăcomie sau lipsa unei corecte abordări a actului managerial în companie!

L-am lăsat la urmă pe angajat care poartă o mare vină: pentru că de multe ori uită de el, uită să folosească cuvântul "NU", uită adevăratele valori umane. Asta poate și din cauza faptului că frica de a-și pierde locul de muncă și a rămâne fără un venit este mult mai mare decât frica de a-și pierde viața.

Am luat în cei 20 de ani de tranziție tot ce este rău în capitalism, iar fenomenul înstrăinării și egoismul și-au făcut loc zi de zi în viața noastră, iar "materialismul dialectic" moștenit ne bântuie viața cu modelul său putrezit. Este momentul ca cele cinci entități prezentate de mine în această declarație să dea răspuns întrebării "Unde mergem? - "Quo vadis?".

  Cristian Rizea - despre Lupta pentru a doua funcție în stat;

Domnul Cristian Rizea:

"Lupta pentru a doua funcție în stat"

Goana după funcții a reprezentat deseori mărul discordiei între partidele aflate în competiție, fie la guvernare, fie în opoziție. Divergențele create la Senat prin încercarea PD-L și UDMR de a-l înlătura pe Mircea Geoană din funcția de președinte al acestei Camere pun procesul legislativ în dificultate.

De asemenea, dezbaterile pe această temă ce durează de câteva săptămâni, sunt un indicator clar al faptului că deținerea celor mai înalte demnități publice este singurul obiectiv urmărit de partidul principal din Executiv. De ce miza este atât de mare? În afară de funcția propriu-zisă, este vizat direct raportul de putere din Biroul permanent al Senatului, care poate fi schimbat prin această manevră în defavoarea PSD și PNL, dar și obținerea controlului de factură totalitară în toate instituțiile statului.

Ce se întâmplă acum la Senat? Un război al declarațiilor, al ironiilor, al invocării regulamentelor și articolelor din Constituție între reprezentanții Coaliției guvernamentale și Opoziție. În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb cât va mai dura această situație care blochează funcționarea Senatului și a procesului legislativ, în ansamblu. La ce anume renunțăm în favoarea jocurilor politice și a presiunilor?

Ne aflăm într-un cerc vicios din care personal nu văd o ieșire. În acest moment, având în vedere motivațiile invocate și lipsa de consistență decizională, sunt de acord cu președintele Mircea Geoană, să se apeleze la Curtea Constituțională pentru soluționarea acestei situații în conformitate cu prevederile legii fundamentale ale acestui stat.

  Vasile Popeangă - declarație politică: Abuzurile Guvernului și nota de plată;

Domnul Vasile Popeangă:

"Abuzurile Guvernului și nota de plată"

Este știut faptul că România traversează cea mai cumplită criză economică, iar țara este aproape de colaps economic.

Al "enșpelea" guvern portocaliu de tip Boc, face tot felul de eforturi de imagine pentru a părea că scoate țara din prăpastia economică, însă realitatea demonstrează că o adâncește și mai rău. Datorită adoptării mai multor acte normative, majoritatea dintre acestea ordonanțe de urgență, Guvernul nu face altceva decât să pună o presiune și mai mare pe actualul buget al țării, în sensul că de acum încolo, România va plăti câte trei directori pe aceeași funcție, în instituțiile deconcentrate, de la trei partide diferite, pentru că fiecare dintre ei și-a câștigat locul de muncă în instanță. Gândiți-vă că oamenii sunt cei care vor achita până la urmă aceste trei salarii.

În acest sens poate acționa și Legea nr.221 adoptată în 2008 care prevede o majorare cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Aceasta poate da vistieria țării peste cap, având în vedere acțiunile Sindicatului "Spiru Haret" din Târgu-Mureș prin care dascălii au obținut soluții definitive care spun că salariile lor trebuie crescute cu 50%.

O altă presiune imensă asupra bugetului vine tot de la Guvernul portocaliu Boc, care, datorită deciziilor și actelor abuzive emise, este constrâns să plătească mai multe sporuri pe care magistrații și funcționarii publici le-au revendicat la tribunal. Plata către aceștia este evaluată la circa 2 miliarde de euro.

România trebuie să înțeleagă că toate aceste decizii ilegale și abuzive ale Guvernului înseamnă un consum financiar imens, iar notele de plată se vor achita din bani publici, adică de către contribuabilul român.

  Ion Călin - declarație politică: Puterea, împrumuturile și urmările;

Domnul Ion Călin:

"Puterea, împrumuturile și urmările"

Săptămâna trecută, președintele Traian Băsescu ne anunța că "ar trebui să facem un nou împrumut ca să putem să plătim toate facilitățile de care au beneficiat diverse categorii sociale în mod nejustificat. Sporul de zâmbet, în administrația locală. Spor să vină îmbrăcat decent sau mai știu eu ce sporuri", iar premierul Emil Boc, ca de obicei, este de acord că "dacă nu eliminăm abuzurile" nu vom avea bani destui pentru ce ne trebuie. Oare numai din cauza faptului că au fost plătite anumite sporuri, vom fi nevoiți să facem un nou împrumut?

Să reamintim câte "abuzuri" plătește actualul Guvern:

  • salariile directorilor numiți politic de actualul Guvern în paralel cu plata concediilor medicale sau a salariilor celor schimbați din funcții și repuși pe post prin hotărâri judecătorești;
  • salariile compensatorii pentru directorii care au fost schimbați, înainte de expirarea contractului de muncă, pentru a fi numiți alții de aceeași culoare politică ca a guvernului;
  • cheltuielile pentru angajații din cele 15 ministere sunt de peste 13 miliarde de lei, dintre care 13 procente vor fi direcționate pentru salarii de merit, prime de vacanță, iar pentru alte sporuri se ridică la peste 400 milioane de euro;
  • primele de vacanță ale bugetarilor care ajung anul acesta la 264 milioane lei;
  • cele mai mari câștiguri salariale din companiile de stat sunt la cele care primesc și subvenții, iar directorii au salarii de lux: NuclearElectrica, Electrica, Romgaz;
  • banii cheltuiți de instituții ale statului pentru servicii IT: Hidroelectrica plătește peste 240.000 de lei pentru noul site al instituției, Inspecția Muncii suma de 1,3 milioane de lei și Primăria sectorului 6 3,5 milioane de lei;
  • salariile sistemului bugetar, care în luna ianuarie sunt cu 10% mai mari decât cele din luna ianuarie 2009;
  • pentru punerea în practică a acordului dintre PD-L și sindicaliștii din minerit, pentru ca minele aflate în conservare să fie date în exploatare foștilor salariați, costul afacerii fiind de 623 de milioane dolari.
  • punerea în practică a celui de-al patrulea program de "salvare" a României.

Cred că mai degrabă pentru aceștia s-ar putea împrumuta din nou România, nu pentru cei aproape 700.000 de pensionari cu 350 de lei sau pentru simplii bugetari care aveau un spor de "zâmbet" sau alte sporuri, dar care nu ajungeau la nivelul risipei din companiile naționale.

"Consumăm mai mult decât producem" ne spune președintele, de ce nu-i spune primului-ministru acest lucru, de ce împreună cu premierul nu îi roagă pe reprezentanții partidului de guvernământ:

  • din administrația locală, să facă economii cu salariile lor sau ale angajaților, să nu mai plătească studii de fezabilitate pentru investiții care nu se vor face niciodată, să accepte salarii mai mici;
  • pe cei din posturile unde sunt numiți politic, să renunțe la toate sporurile și primele care ar trebui să le primească și să renunțe la funcții până se lămurește juridic situația acestora;
  • pe patronii firmelor din zona de influență PD-L, să fie primii la plata impozitelor către stat, să nu accepte participarea la licitații organizate de instituții bugetare și nici să accepte întocmirea de acte adiționale la contractele încheiate inițial;
  • pe reprezentanții Guvernului în consiliile de administrație, să nu mai primească indemnizațiile de participare;
  • și pe prefecți, să raporteze la fiecare sfârșit de săptămână economiile făcute de fiecare dintre acești în videoconferințele făcute de primul-ministru.

Sigur că vom avea nevoie de un nou împrumut, deoarece și raportul reprezentantului Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare susține că efectele măsurilor anticriză pe care le-a luat domnul Boc sunt "mai degrabă imaginare decât reale", deoarece 10 miliarde de euro care trebuiau folosiți pentru proiecte de investiții, din împrumuturile de la Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială, au fost prea puțini, iar efectul creșterii economice a fost neglijabil, cei mai mulți ducându-se în consum.

Cu toții știm situația economică a Greciei, doamne ferește să ajungem și noi la fel, știm că una din cauzele care au dus la această situație este nivelul corupției din această țară, același nivel ca la noi, am aflat și măsurile de austeritate luate de guvernul elen și condițiile puse de creditori germani, oare nouă creditorii ce ar putea să ne ceară în schimbul plății datoriilor pe care deja le avem acum și care pot să mai crească, dacă măsurile pe care le ia guvernul nu au nici efect de creștere economică.

Dacă Greciei i s-a sugerat să își vândă insulele sau obiective culturale bine cunoscute pentru a nu intra în faliment, credeți că pentru noi se vor mulțumi cu locuințele și casele de vacanță ale miniștrilor cabinetului, care nu au dus la îndeplinire faimoasele măsuri anticriză ale premierului Boc, sau ale directorilor de la companiile de stat, credeți că se vor mulțumi cu terenurile sau mașinile patronilor firmelor aflate sub influența PD-L, sau vom fi nevoiți să le vindem poșta și sarea?

Sper ca acest lucru să nu se întâmple niciodată, dar cu un astfel de președinte și cu un guvern incompetent așa cum este actualul guvern, nu cred că vom scăpa ieftin și repede de efectele actualei crize economico-financiare.

  Gheorghe Ana - declarație politică intitulată Politicieni sau mamifere;

Domnul Gheorghe Ana:

"Politicieni sau mamifere"

Acum câteva zile am citit într-un cotidian un editorial intitulat "Hienele" care m-a făcut să caut in "DEX" apropierea comportamentului acestor animale de comportamentul unor personaje marcante din societatea noastră de astăzi.

Hiena = "mamifer carnivor, asemănător cu câinele, cu blană cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare și care se hrănește mai ales cu cadavre".

La figurativ, când faci pe cineva hienă înseamnă că este un ticălos, nemernic, mizerabil. Privind la societatea românească, observăm că este ca o pradă sfâșiată de câini, că unii din societate au membrele anterioare mai lungi (au dexteritate de a fura din avuția statului), se hrănesc cu cadavre (sunt în stare de orice pentru a se îmbogăți) și că a fi ticălos, nemernic sau mizerabil mai puțin contează într-o societate muribundă.

Ceea ce ni se întâmplă în ultima perioadă pare ca un coșmar care nu se mai sfârșește. În timp ce unii se bat pe puterea absolută, făcând abstracție de orice reguli democratice, alții (marea majoritate) suferă consecințele unei societăți neguvernate, aflată într-o derivă totală. Sunt câteva aspecte deosebit de grave:

  • șomajul a sărit de 800.000 la care se adaugă în ultima lună peste 57.000 de români trimiși în șomaj tehnic de la peste 2.200 de companii, statul preluând plata contribuțiilor de asigurări sociale ale angajatului și angajatorului timp de 3 luni de zile, urmând ca salariatul să primească 75% din salariu pe parcursul acestei perioade de 3 luni, deși ținând cont de lipsa fondurilor cu care statul se confruntă, nu există nicio garanție că așa va fi;
  • zilnic zeci de societăți comerciale dau faliment; au apărut conflicte de muncă foarte grave privind plata salariilor tuturor categoriilor de salariați din învățământ, servicii, transporturi, funcționari publici etc., fapt ce-i determină să iasă în stradă;
  • scăderea puterii de cumpărare sub limita admisă datorită micșorării veniturilor (în special din cauza legii de salarizare unice), dar și a creșterii aberante a prețurilor la produsele de bază și servicii;
  • lipsa unei strategii coerente de stopare a crizei și relansare economică; sumele împrumutate de România sunt folosite în principal pentru consum și nu pentru investiții care să creeze locuri de muncă;
  • în plină criză, Guvernul actual crește cheltuielile bugetare cu 8% față de anul trecut; clientela politică se lăfăie cu salarii aberante, iar locurile de muncă pentru ei sunt asigurate în funcție de prestațiile din campaniile electorale;
  • Conflictele permanente pe scena politică între partide și instituții ale statului fac imposibilă o reconciliere la nivel național.

Acest tablou sumbru al unei societăți muribunde dovedește că suntem pe cale să ne transformăm din politicieni în mamifere cu apucături de hiene. Este cazul să ne oprim din această transformare. Să rămânem politicieni!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică privind situația economică a României;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declarație politică privind situația economică a României"

Situația economică din Grecia i-a pus pe jar pe oficialii europeni, după ce agențiile de rating financiar au scăzut ratingurile suverane ale Greciei, din cauza creșterii excesive a datoriei publice și a deficitului bugetar, cauzată în principal de nivelul foarte mare al economiei subterane. Nu trebuie să ajungem în această situație, pentru a ne da seama că România se află pe marginea prăpastiei, iar actualul Guvern este mai mult decât amorțit de ger și lipsă de interes!

În prezent, România este țara unei crize, în care se consumă țară să se producă, unde există hipermarketuri, dar nu există fabrici și unde se importă, dar nu se exportă.

România a luat un credit uriaș de la Fondul Monetar Internațional, iar din ziua următoare a început să facă și alte datorii prin banii împrumutați de la băncile comerciale. Avem senzația că dacă luăm bani de la FMI, avem și răspunsul pentru a face economie performantă în țara noastră. Ei ne dau analgezice, nu și tratamentul-minune, dar nimeni din actuala putere nu se agită să vadă dincolo de obloane.

Situația economică este mai proastă decât ceea ce era prevăzut. În luna martie, prognoza la descreșterea p.i.b.-ului era de 4,9%. Acum, FMI consideră că descreșterea va fi între 8 și 8,5%. Inflația va fi mai mare decât s-a estimat, în jurul lui 4,3% la sfârșitul anului. Balanța de plăți urmează o curbă mai rapidă decât cea așteptată inițial, din cauza diminuării producției.

Deficitul bugetar al României este estimat la un nivel sub 6% din p.i.b. în 2010, în condițiile în care efortul de ajustare a bugetului pentru anul viitor trebuie să fie de 2-2,5% din p.i.b. Pentru 2010, efortul suplimentar făcut la buget ar trebui să fie de 2-2,5% din p.i.b. Astfel, deficitul bugetar va ajunge de la 7,3% din p.i.b. în 2009, sub 6% din p.i.b. în 2010. Peste 150.000 de microîntreprinderi vor falimenta în 2010, ca urmare a impozitării profiturilor. Asta după ce anul trecut, circa 200.000 de companii au fost suspendate, radiate sau dizolvate. Cele mai multe firme au pus lacătul pe ușă în luna mai, atunci când Guvernul Boc a introdus impozitul minim.

Peste 133.000 de firme și-au suspendat activitatea în 2009, din cauza crizei financiare și introducerii impozitului minim. Numai în lunile aprilie, mai și iunie, peste 40.000 de companii și-au întrerupt activitatea pentru a scăpa de plata forfetarului. Alte 19.000 au fost dizolvate în 2009, cu aproape 400% mai multe decât în 2008. Radierea voluntară a fost o soluție la care au apelat alți peste 40.000 de patroni. Acesta a fost si motivul pentru care numărul șomerilor s-a dublat: de la 320.000 de șomeri în ianuarie 2008, la peste 700.000 în decembrie 2009. Conform Oficiului Național al Registrului Comerțului, județul Argeș, altădată lăudat pentru puterea economică, se află pe locul întâi din punct de vedere al numărului de firme, care și-au suspendat activitatea în ianuarie anul curent! Astfel, de la 15 firme suspendate în ianuarie 2009 s-a ajuns la 176 în ianuarie 2010.

Lucrurile vor merge spre mai rău, o să cântăm și o să fluierăm cu burta goală, după indicațiile ministrului de finanțe, care angajează cântăreți să ne scoată din criză.

  Alin Augustin Florin Popoviciu - declarație politică: Revoluționarii timișoreni nu sunt vagabonzii lui Ciuhandu;

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

"Revoluționarii timișoreni nu sunt vagabonzii lui Ciuhandu"

Vreau să vă semnalez astăzi un fapt fără precedent în istoria postdecembristă a primului oraș martir din România, Timișoara.

După ce cu nonșalanță a sfidat simbolurile Revoluției române fluturând de 1 decembrie drapelele roșii în Piața Operei, locul în care se murea pe străzi acum 20 de ani (timișorenii au jurat că locul acela nu va fi niciodată politizat) primarul Gheorghe Ciuhandu s-a răzbunat pe cei care prin jertfa și lupta lor au adus victoria Revoluției române și i-a dat afară din sediul deținut până acum ca pe ultimii vagabonzi.

Acest fapt nu poate fi trecut sub tăcere. Nu vreau să politizez acest gest incalificabil al primarului Ciuhandu, dar cred că este o acțiune care trădează adevărata față a acestui om, și anume perfidia, minciuna și răzbunarea care știți dumneavoastră armele cui sunt.

Edilul, încă, al timișorenilor se răzbună pe aceia care nu au fost de acord ca acolo, în Piața Operei, să își facă campanie electorală pe sângele martirilor, urmașul lui Ion lliescu, Mircea Geoană, care, alături de muzeograful liberalilor cu nume de floare, au sfidat și desconsiderat orice simbol al Revoluției române, revoluție care, să nu uităm, a început chiar acolo, în Piața Operei.

Vreau să vă reamintesc, domnule primar, că revoluționarii Societății Timișoara nu sunt vagabonzi care să trăiască pe străzi, sunt votanții dumneavoastră, sunt cei care prin jertfa lor v-au dat șansa de a candida și a fi ales și reales și iar reales să conduceți Timișoara.

Dacă atunci, la 1 decembrie, seniorul Coposu s-a răsucit în mormânt văzând de acolo, din stele, sacrilegiul comis de dumneavoastră la brațul celor doi pui de comuniști, acum cred că își blestema zilele în care a garantat pentru dumneavoastră ca primar.

Rușine e puțin spus, domnule primar. Bătaie de joc față de istorie e cuvântul potrivit, domnule încă primar.

  Gheorghe Ciocan - despre Supușii gropilor;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Supușii gropilor"

Trăim într-o țară în care avem regi ai asfaltului, dar n-avem drumuri asfaltate cum trebuie: "supușii" sunt ai gropilor. Sau poate tocmai de aceea au putut să apară acești regi: pe seama "supușilor" contribuabili care au contribuit degeaba la bugetul destinat asfaltării drumurilor. Degeaba, pentru că banii lor s-au dus în sacul fără de fund al lucrului făcut de mântuială. Iar lucrul făcut de mântuială e mult mai scump decât unul bine făcut: se strică mai repede și trebuie reparat. Dovezile se văd peste tot pe șoselele patriei: sunt cu miile, cu zecile de mii. Dacă astfel de regi ar fi existat pe vremea Imperiului Roman, probabil că drumurile acestuia n-ar fi ajuns niciodată în Dacia sau ar fi fost ruinat de întreținerea lor. Asta dacă mai era cu putință să existe un imperiu cu astfel de drumuri și drumari.

S-ar părea că noi nu vrem să construim drumuri durabile: parcă ar fi făcute de barbari pentru barbari. La prețuri cu mult mai mari decât în toată Europa, reușim performanța să avem cele mai proaste drumuri. Nu trece mult timp de la tăierea panglicii inaugurale că apare fisura - debutul gropii și-al craterului de mai târziu în care își rup contribuabilii mașinile. Așa că românii mai scot niște bani din buzunar: pentru repararea mașinilor mutilate de drumurile găurite, ciuruite, bombardate pe care sunt nevoiți să circule.

Ce ar trebui făcut pentru ca șoselele noastre să fie ca acelea din Franța, Austria sau Ungaria măcar? Să oprim ploile? Să excomunicăm iarna? Să interzicem circulația autovehiculelor în toată țara? Să umblăm pe jos sau cu bicicletele? Dar poate că drumurile noastre n-ar rezista nici la biciclete.

Guvernarea portocalie a promis că va aloca 20% din cheltuielile publice în investiții în infrastructură. Mai mult, a făcut din asta unul din atuurile guvernării și, pe deasupra, o soluție pentru ieșirea din criză. Gropile sunt la locul lor. Și, dacă au fost cumva astupate de ochii lumii, s-au destupat între timp. Pentru că starea drumurilor nu depinde de guvernanți, ci de regi. Or, regii sunt mai puternici decât guvernanții: guvernanții depind de ei, nu invers. S-ar părea, așadar, că guvernarea actuală nu va rezolva problema drumurilor. Dar va "rezolva" problema bugetului destinați drumurilor, care va pluti încet-încet pe apa sâmbetei.

Guvernarea portocalie va trece, găurile vor rămâne.

  Ioan Stan - considerații personale legate de știința de a face politică;

Domnul Ioan Stan:

Unul din primele lucruri pe care le-am auzit despre politică a fost acela că ea, politica, este practicantă a celei mai vechi meserii din lume, pe care n-o mai numesc, aflându-vă domniile voastre în deplină cunoștință de cauză.

De ce s-o fi pus această etichetă pe o știință, chiar nu știu. Asta ar fi trebuit să fie în esență, motiv pentru care mi-am făcut curajul de a vă împărtăși câteva considerații personale pe această temă.

Eu cred că atâta vreme cât oamenii o fac, într-un fel sau altul, mai bine sau mai puțin bine, mai la stânga sau mai la dreapta, locuri unde-i găsim de fapt și pe cei care-și zic "de centru", nu politica practică meseria cu pricina, ci, clar, oamenii care o fac!

Ajunși aici cu teoreticul, am convingerea că s-ar cuveni niște argumente. Iată-le:

  • să fii angajatul statului român și să faci, ca reprezentant al unui partid politic, promisiuni ce angajează domeniul public al aceluiași stat, și anume din chiar aria ta de responsabilitate, și să pui pe hârtie aceste promisiuni și să le parafezi cu înaltă semnătură ministerială și să promiți, în așa mod, răsplata unor servicii electorale din punga publică ce ți s-a încredințat spre chibzuită gestionare, cum vi se pare, dragi colegi?

Adică se scot din vistieria noastră, a celor ce o umplem plătind sumedenie de taxe și impozite, 623 de milioane de dolari și, conform Hotărârii de Guvern nr.615/2004 care reglementează ceva ce se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât "strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010", se achită costurile pentru închiderea minelor.

Mai apoi, presați de semnale certe că simpatiile electorilor nu se îndreaptă chiar spre candidatul susținut de partidul care 1-a făcut ministru pe Adriean Videanu, și aflați, cum se spune, pe marginea prăpastiei ce în caz de nereușită avea să-i înghită cu tot cu candidat, le trece prin cap semnarea unui protocol cu sindicaliștii din minerit. Care protocol promite în schimbul susținerii candidatului PD-L la președinție nici mai mult nici mai puțin decât promovarea de către același PD-L a unei legi prin care minele aflate în conservare să fie date spre exploatare foștilor salariați.

Cine putea să vândă, în acest context, voturile minerilor rămași țară loc de muncă? Păi, cine altul decât liderul sindical, reprezentant al ortacilor care l-au învestit cu încrederea lor dându-i astfel posibilitatea să le vândă sufletele. Și ca să fim cinstiți, să le vândă pe nimic!

De ce spun asta? Pentru că acest adevărat pact cu diavolul nu prevedea și un termen până la care PD-L să-și îndeplinească promisiunile. Și ca dovadă că meșterul Belzebut este cel ce a guvernat această înțelegere de la început până la sfârșit, iată-l pe președintele portocaliu reinstalat la Cotroceni și iată că, potrivit bugetului de stat pe 2010, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri va aloca anul acesta 148,37 milioane de lei pentru închiderea și conservarea minelor.

Este vorba de 550 de mine incluse în programul de închidere și de o sumă cu aproape 12 milioane de lei mai mare decât cea alocată aceluiași scop în anul 2009.

Mai știm că în protocolul semnat de Adriean Videanu cu Federația Națională Mine Energie, la 26 noiembrie 2009, promisiunea ca exploatările miniere în conservare să fie date spre exploatare în regim autonom foștilor salariați din minerit și energie era completată de acordarea unor resurse financiare garantate de stat.

Avem, în concluzie, ceea ce s-ar exprima, ce-i drept, nu prea academic, prin lăsarea unuia din semnatarii protocolului cu ochii în soare. Sau în mină, dacă preferați.

Crucindu-mă eu de pățania domnului Marian Condescu și încercându-mă amarnic dorința de a-1 ajuta ca măcar pe viitor să nu se mai lase păcălit în așa hal, am decis să-1 sfătuiesc public să completeze alăturarea politicii de referirile la cea mai veche meserie din lume, cu precizarea obligatorie: "plata înainte". Dacă nu, cine-o face ca el, ca el s-o pățească!

  Cătălin Cherecheș - Despre aur, cianură și sănătatea băimărenilor;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Despre aur, cianură și sănătatea băimărenilor"

La începutul acestei sesiuni parlamentare, aduceam în atenția dumneavoastră proiectul Roșia Montană și îngrijorarea a 70 de ONG-uri pentru pericolul distrugerii mediului înconjurător și a patrimoniului cultural al zonei. Astăzi, tot despre aur, cianură și sănătate vă voi vorbi. Dar locația e alta. Este vorba despre municipiul Baia Mare, unde locuiesc și eu. Oraș intrat în circuitul internațional nu prin Școala de pictură băimăreană, ci prin poluarea cu cianură din 30 ianuarie 2000, care a făcut înconjurul lumii.

La 10 ani de la dezastrul care a instituit Task Force la Baia Mare, SC Aurul, devenită SC Transgold, apoi Romaltyn Mining sau KazakhGold, revine în actualitate prin cumpărarea sa de către corporația Polyus Gold și intenția de a reporni producția.

La mijlocul lui februarie, anul curent, KazakhGold a făcut publică o convenție cu o companie deținută de Polyus Gold, pentru subscrierea unor sume importante și obținerea aprobărilor de reglementare a tranzacției până la 1 mai 2010. Intenția de reluare a producției la fosta uzină "Aurul" Baia Mare îi îngrijorează pe băimăreni, și așa supuși unei poluări istorice de care nu vor scăpa nici generațiile viitoare.

Pentru a i se permite extragerea aurului din sterilul de flotație prin cianurare, Romaltyn trebuie să aibă o stație de flotare performantă, fără aceasta neputând obține autorizația de mediu. Este vorba de 10 milioane tone de steril auro-argintifer care așteaptă să fie prelucrate. La care se vor adăuga alte cantități de steril adus la Baia Mare din țări în care procedura de extracție a aurului prin metoda cianurării este interzisă.

Aceste 10 milioane de tone vor traversa municipiul Baia Mare, lucru greu de acceptat de către cei 140 000 de locuitori ai municipiului Baia Mare.

V-am spus aceste lucruri, întrucât legislația privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă are lacune, speculate de cei care vor să obțină profituri uriașe în dauna sănătății oamenilor. Dacă cianura este interzisă în țările Uniunii Europene, de ce România a dat voie să apară proiecte precum "Aurul" sau Roșia Montană?

  Gabriel Oprea - o pledoarie pentru instituția referendumului Cui îi e frică de cetățeni?;

Domnul Gabriel Oprea:

"Cui îi este frică de cetățeni?"

O pledoarie pentru instituția referendumului

În 2009, cetățenii elvețieni au fost chemați să se pronunțe la nu mai puțin de trei referendumuri. Cetățenii italieni, irlandezi, islandezi sau canadieni, pentru a da numai câteva exemple, au participat anul trecut la câte un moment referendar. Mai mult, dacă ne uităm la constituțiile regimurile democratice, vom observa că toate au prevăzut instrumentul referendar ca modalitate de exprimare directă a voinței poporului suveran. Ca atare, practicarea democrației directe prin consultarea neinhibată a cetățenilor ține de normalitatea vieții democratice și nu trebuie privită cu suspiciune, cum se întâmplă în societatea noastră.

Nu pot fi de acord cu perspectiva elitistă asupra politicii și cu opiniile celor care afirmă că poporul este ignorant și incapabil să discearnă prin "da" sau "nu" în probleme ce țin de viitorul său. Cei care spun că poporul nu trebuie lăsat să vorbească prea mult sau prea des comit o eroare majoră. Din contră, românii trebuie consultați cât mai des pe probleme de interes public pentru că sunt plătitori de taxe și pentru că sunt subiecții politici de drept. Statul există prin și pentru cetățenii săi. A ignora acestora dreptul de a decide prin referendum este la fel de grav ca a le îngrădi dreptul de a alege și de a fi aleși.

Este complet în afara logicii democratice ca, odată ce poporul s-a pronunțat pentru o anumită decizie, Parlamentul fie să o ignore, fie să o contrazică. Tocmai pentru a preveni astfel de derapaje, în democrațiile consolidate, Constituția oferă cetățeanului instrumentul referendumului abrogativ, prin care acesta poate respinge, parțial sau total, un text de lege. Nu ar fi rău dacă am avea în vedere o astfel de prevedere atunci când se va discuta despre reforma constituțională.

De asemenea, este de neînțeles atitudinea unor lideri politici care susțin public obligativitatea votului în România, dar acționează împotriva deciziei luate de români prin referendumul din 6 decembrie. Este o modalitate ipocrită de a spune că "ne place democrația, dar nu când deciziile sunt luate de popor". Nu poți să chemi românii în fața urnelor pentru ca apoi să îți bați joc de votul lor. Avem obligația de a opta cu bună-credință pentru referendumul care are efecte constrângătoare asupra Legislativului, în caz contrar, clasa politică riscă să-și piardă credibilitatea și să apară în fața cetățenilor ca un fals apărător al democrației în România.

În concluzie, punctul de vedere pe care îl voi apăra în dezbaterea constituțională este acela al transpunerii obligatorii în legislație a deciziilor luate de cetățeni în cadrul consultării referendare. Primul pas este susținerea punerii în aplicare a voinței populare exprimate la referendumul din 2009, pentru parlamentul unicameral și pentru reducerea la 300 a numărului de parlamentari. De asemenea, voi susține cu tărie extinderea și încurajarea practicii referendare, în acord cu practicile din numeroase țări europene cu democrație consolidată.

Cred că a venit timpul nu doar să constatăm și să proclamăm suveranitatea cetățenilor României, ci să recunoaștem și să acționăm în conformitate cu acest principiu fundamental al democrației.

  Gabriel Oprea - Pentru consolidarea mișcării sindicale în România;

Domnul Gabriel Oprea:

"Pentru consolidarea mișcării sindicale în România"

Potrivit Constituției, art.9, "sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale (...) contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor". Rolul sindicatelor într-un stat modern este relevat de exemplul numeroaselor țări cu tradiție democratică în care mișcarea sindicală este implicată la modul real în luarea deciziilor și în orientarea propriilor națiuni spre progres.

Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre situația mișcării sindicale din România. La noi, sindicatele sunt privite de cele mai multe ori ca adversare ale Executivului, oricare ar fi partidele ce compun majoritatea guvernamentală. Mișcarea sindicală este invocată în discursul politic și mediatic doar atunci când vine vorba de greve, de proteste și de negocieri legate de salarii. Dialogul social este de cele mai multe ori un concept vehiculat în campaniile electorale, dar uitat imediat după închiderea urnelor de vot.

Realitatea îngrijorătoare a momentului este că mișcarea sindicală românească este tot mai slabă și tot mai departe de modelul european. A vorbi despre limitările mișcării sindicale autohtone invocând culpe individuale reprezintă o abordare deopotrivă îngustă și neconstructivă. Problema sindicatelor nu ține de culoarea politică a guvernărilor ce s-au succedat în ultimii ani și nici de numele celor care au condus sau conduc marile confederații.

Problema este mai profundă și ține de modul în care funcționează dialogul social. Nu a existat o cultură a acestui dialog, nu a fost încurajat și nu a intrat în reflexul democrației românești practica unei consultări sincere și permanente cu sindicatele. Urmările imediate au fost grevele și protestele ce au însoțit multe din deciziile luate în ultimii ani. Însă consecințele de profunzime sunt cel puțin la fel de grave. Sindicatele au fost lipsite de pârghiile firești prin care ar fi putut să-și îndeplinească rolul consfințit prin Constituție, adică să "contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi". Rând pe rând, problemele importante au fost tranșate deasupra sindicatelor, deciziile majore s-au luat fără consultarea acestora, iar obiectivele și direcțiile pe termen lung au fost stabilite fără un dialog prealabil cu partenerii sociali.

Acestea au fost erorile majore care s-au făcut de-a lungul anilor în relația cu mișcarea sindicală. Fără acces direct la procesul decizional, sindicatele s-au văzut ele însele în situația de a nu-și putea apăra membrii cu maximă eficiență și promptitudine. Treptat a slăbit și încrederea muncitorilor în virtuțile și în forța unui organism asociativ care să-i reprezinte. Slaba conturare a mișcării sindicale în companiile private este nu neapărat consecința acțiunii patronatelor, ci consecința directă a lipsei de încredere pe care angajații o au în acest tip de structură asociativă. În mod paradoxal, mulți dintre cei care lucrează în mediul privat se consideră mai bine apărați și reprezentați de către patronat și nu de către o structură sindicală pe care să o recunoască și la care să se afilieze. Deloc întâmplător, grevele și acțiunile de protest au rămas ultima redută a sindicalismului românesc și singurul mijloc prin care angajații de la stat sau din mediul privat reușesc din când în când să-și facă auzit punctul de vedere.

Principala provocare a momentului și una din prioritățile pe care întreaga clasă politică ar trebui să și le asume este legată de consolidarea mișcării sindicale. Trebuie să recuplăm acțiunea politică de cea sindicală și să redăm tuturor angajaților încrederea că structurile asociative care îi reprezintă au puterea și au mijloacele necesare pentru a le apăra drepturile și interesele. Sunt câteva milioane de români care, prin munca lor, susțin dezvoltarea României.

Angajatul român este principalul contributor la bugetul de stat și principalul pilon al oricărui proiect economic și social de anvergură națională.

A da sindicatelor ocazia de a-și spune punctul de vedere și de a participa la procesul de luare a deciziilor nu înseamnă a le oferi un privilegiu. Înseamnă a respecta litera Constituției și dreptul moral pe care îl au în interiorul unei societăți cei care contribuie în mod direct la bunăstarea comună.

  Emil Radu Moldovan - despre Fapte, nu vorbe;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Fapte, nu vorbe"

Agenda politicienilor de la putere este canalizată pe acapararea a tot ceea ce înseamnă putere în aparatul de stat, funcții, posturi, poziții etc., în timp ce interesele cetățeanului de rând se îndreaptă spre crearea de locuri de muncă sau securitatea locurilor actuale și spre frica de creștere a prețurilor și a scăderii veniturilor și așteaptă soluții de la cei în drept pentru a-i crea un cadru mai bun și mai decent în care să își trăiască existența.

Dar politicienii puterii se încăpățânează cu tot dinadinsul să se ocupe doar de ce îi interesează pe ei, putere și bani pentru camarila de partid, în timp ce, în România reală, panica, nesiguranța și traiul tot mai prost se accentuează, dar asta nu îi afectează deloc. Ei au un plan și se țin cu dinții de el fără să le pese de costurile sociale care sunt plătite numai de populație.

Soluțiile pentru relansarea economiei sunt mai mult apanajul membrilor opoziției, care, prin proiecte legislative, încearcă să găsească soluții pentru crearea de noi locuri de muncă, prin acordarea de facilitate fiscală angajatorilor sau prin neimpozitarea profitului reinvestit, în timp ce Guvernul acordă contracte abracadabrante acoliților și se chinuiește din toate puterile să dea afară cât mai mulți oameni pentru a reduce cheltuielile de personal ale autorităților statului.

Pentru realizarea acestui deziderat de a acapara puterea absolută în România, Guvernul asupririi și umilirii românilor trece peste orice, peste Constituție, peste lege, care devin doar simple hârtii care sunt respectate de cei mulți și "fraieri", în timp ce deștepții se descurcă, fac ce vor, nu mai respectă nimic, totul le este permis. Parcă am trăi în comuna primitivă, iar cei favoriți fac ce vor.

Nu contează că mâine va crește numărul șomerilor, că veniturile cetățenilor scad în timp ce prețurile cresc și viața devine aproape insuportabilă, pentru că nu se rezolvă nimic pentru cetățean prin aceste lupte aberante. Pentru acapararea puterii contează doar că membrii partidului de guvernare vor toată puterea, cetățeanul nu face parte din preocupările lor.

Dar având în vedere lipsa de măsuri pentru redresarea economiei, Guvernul Boc, din 2008 încoace, nu mai miră că nu face nimic, deoarece așa își ascunde incompetența, însă pe oamenii de bun simț din această țară îi poate mira impasibilitatea Guvernului la nevoile cetățeanului și se întreabă până unde vor merge cu această agendă paralelă și când vor înțelege că oamenii au alte probleme și vor ca Guvernul să facă ceva. Pentru numele lui Dumnezeu, că de lozinci și vorbe goale s-au săturat, vor fapte!

  Vasile Filip Soporan - declarație politică: Raportul general al UE și incertitudinile noastre.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Raportul general al UE și incertitudinile noastre"

A raporta reprezintă un element important al managementul general și, în același timp, o procedură esențială la nivelul instituțiilor europene.

Pornind de la această realitate, am studiat cu interes Raportul general privind activitatea Uniunii Europene pe anul 2009. Parcurgerea am făcut-o având în vedere două dorințe, prima legată de cunoașterea evoluțiilor prezente la nivelul Uniunii Europene într-un an dificil, în care criza declanșată în 2008 a generat un set de măsuri cu aplicabilitate directă la nivelul instituțiilor în realizarea obiectivul major declarat, acela de a sprijinii economia, a doua pentru a măsura, conform instrumentelor stabilite, diferențele care există între situația României și situația mediei Uniunii Europene.

Având în vedere conținutul raportului european: 1. redresarea după perioada de criză (soluții după perioada de criză, edificarea unui sistem financiar puternic, revenirea la creșterea sustenabilă); 2. combaterea schimbărilor climatice (pachetul legislativ privind clima și energia-20/20/20-angajamentul UE în privința reducerii, a creșterii și a economisirii, energia, Copenhaga-ceea ce s-a întâmplat, ceea ce nu s-a întâmplat); 3. UE ca actor mondial (extinderea continuă, o politică de bună vecinătate, promovarea păcii și a securității, ajutor umanitar, dezvoltare, schimburi comerciale); 4. o Uniune Europeană mai eficientă și mai democratică (modificări ale cadrului instituțional, eficiență și transparență); 5. mai multe îmbunătățiri pentru cetățenii Europei (libertățile, acțiuni în favoarea bunăstării cetățenilor, garantarea aprovizionării cu alimente a Europei și a unei utilizări durabile a mărilor, să ținem legătura-tehnologiile informației și comunicației și mass-media, hrană pentru mintea și sufletul Europei-cercetarea, educația, cultura, libertate, securitate și justiție, ocuparea forței de muncă și afaceri sociale), consider că acesta ar trebui să devină un instrument de lucru la nivelul instituțiilor României.

Suntem la două luni de la finalizarea Raportului general european și de la aprecierile făcute de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în care se sintetizează esența activității comunitare: "Uniunea Europeană este un proiect fondat pe principiile libertății și solidarității. Abordarea comună urmărită de UE în domeniile economiei, energiei și mediului în 2009 s-a situat în centrul activităților desfășurate pe teritoriul său în cadrul politicii economice, sociale și a ocupării forței de muncă, precum și în ceea ce privește politicile sale pe plan extern, cum ar fi promovarea democrației, drepturile omului, asistența pentru dezvoltare, comerțul și ajutorul umanitar și alte activități desfășurate dincolo de frontierele sale" și constat că raportul apărut nu a generat niciun efect, din păcate.

De ce această prezentare? Pentru a prezenta o activitate care ar putea să se constituie într-un exemplu și pentru România. Un asemenea raport ar putea constitui o imagine a stării țării noastre, în care s-ar trece la partea pozitivă lucrurile făcute bine, în concordanță cu exigențele UE, s-ar putea prezenta și analiza lucrurile făcute necorespunzător din perspectivă europeană și din perspectiva programului de guvernare, abordările realizându-se, cu precădere, la nivel economic, social și al funcționării instituțiilor și al statului, în ansamblul său. Luând exemplul Raportului european, Raportul național general anual ar trebui să abordeze activitatea desfășurată în România ca țară membră a Uniunii Europene. Prezentarea acestuia ar putea să fie făcută de primul-ministru, în numele Guvernului, în fața Parlamentului, reunit în ședință comună, în prima săptămână de la reluarea activității parlamentare în cadrul sesiunii de iarnă. După prezentarea și dezbaterea raportului în cadrul Parlamentului, acesta ar trebui să intre în dezbatere națională la nivelul instituțiilor și societății civile, cu scopul de a genera o modelare a activităților guvernamentale pe anul în curs în conformitate cu realizările și prioritățile europene.

În aceeași manieră ar trebui realizate prezentări de rapoarte pe domenii de activitate pe baza rapoartelor ministerelor în fața comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Mă gândesc la câteva teme europene care în mod obligatoriu ar trebui dezbătute în Parlamentul României: 20-20-20 angajamentul României în privința reducerii consumului de energie, a creșterii surselor de energie regenerabile și a economisirii energiei și a resurselor naturale, comercializarea certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră, utilizarea surselor de energie regenerabile, transporturi mai curate și mai ecologice, adaptarea la schimbările climatice, eficiența energetică-un mod inteligent de a economisi bani și de a proteja clima, promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, securitatea aprovizionării energetice, coerența politicilor de dezvoltare, menținerea sănătății populației și eficiența serviciilor de sănătate publică, garantarea aprovizionării cu alimente a României-starea agriculturii și a pescuitului, o mai bună legiferare pe domeniile prioritare, stimularea și protejarea micilor întreprinderi, planul de redresare a României, politicile de ocupare a forței de muncă, politicile de revenire la creșterea sustenabilă, analiza modului în care legislația europeană reprezintă și interesele românilor prin relația parlament național-parlament european-executiv național-executiv european.

Pentru realizarea acestui program este necesar, în primul rând, la nivelul Parlamentului, să se analizeze în cadru parlamentar activitatea Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului. După părerea mea, chiar dacă o să deranjez conducerea comisiei, este nevoie de o nouă abordare, de un nou management, de inovare pentru a aborda profesionist și în interesul României problematica integrării europene cu mijloace parlamentare. Cu această motivație este necesară o analiză serioasă la nivelul Birourilor permanente ale celor două Camere, obiectivul fiind legat de îmbunătățirea performanței parlamentare în context european. Susțin, în acest cadru, organizarea acestei analize la nivelul birourilor și o dezbatere pe această tematică în plenul Camerelor reunite, cu atât mai mult cu cât problematica conlucrării între parlamentul național și cel european a devenit foarte actuală în momentul de față.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 18 februarie 2019, 6:45
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro