Plen
Ședința Camerei Deputaților din 20 aprilie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.58/30-04-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-02-2019
18-02-2019
15-02-2019 (comună)
15-02-2019
14-02-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 20-04-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 aprilie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

   

Ședința a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

*

 
Ioan Stan - declarație politică: Pensii nesimțite și pensii necăjite;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor deputați.

Declar deschisă ședința consacrată declarațiilor politice de astăzi, 20 aprilie 2010.

Începem astăzi cu opoziția, pentru că ea este cea mai prezentă și am să-l invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan și se pregătește domnul deputat Vasile Mocanu, de la același grup parlamentar, Partidul Social Democrat+Partidul Conservator.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Încă o dată La mulți ani!

Stimați colegi,

Declarația mea se numește "Pensii nesimțite și pensii necăjite."

"Să îi trimitem înapoi la lucru!" Asta a spus de mai multe ori, ferm, decis, primul ministru Emil Boc. "Să îi trimitem înapoi la lucru pe cei care beneficiază nemeritat de pensiile de boală". Figura fermă a unui premier fără personalitate este derutantă. Dar se naște o serie de întrebări simple. Unde? Unde să-i trimită la lucru și când? Înainte sau după cei 100.000 de bugetari care trebuie concediați, a șomerilor care au ajuns aproape 10% din populația activă?

Sigur, acestea nu sunt cele mai importante întrebări. Ca idee generală, premierul are dreptate: cei care au beneficiat fraudulos de pensii, care și-au fabricat dosare medicale cu șpăgi și atenții nu merită, în principiu, milă. Să lucreze pe unde vor apuca. Să răspundă în fața legii, ei și sistemul corupt care le-a facilitat frauda.

Dar apare temerea referitoare la abuzurile și absurditatea de care dau dovadă uneori instituțiile statului. Mai ales atunci când, sub forma unui act de dreptate, se ascunde jena financiară a Guvernului.

Temerea este că reformarea sistemului social, inclusiv a celui de pensii, e condiționată, în realitate, de falimentul sistemului, că tot eșafodajul se prăbușește și singurul gând al Guvernului este să taie bani de oriunde.

Temerea este că într-o situație de "scapă cine poate", nu cei cu pensii nesimțite vor avea de suferit, ci tot oamenii necăjiți.

Temerea este că la lucru (vorba vine, de fapt în șomaj sau mizerie socială) va fi trimis unul cu un picior mai scurt care poate să mai meargă, unul care nu a surzit chiar de tot și altul care poate respira și cu un plămân, nu cei cu dosare sută la sută fabricate, care pot să ungă în continuare rotițele sistemului.

Nu cred că exista voința politică de a pune punct mizerabilei afaceri cu pensiile de boală. Dacă ar fi existat, acest Guvern ar fi acționat în această privință până acum. Nu era nevoie să se aștepte o nouă lege a pensiilor. Aici nu e vorba despre o reformă socială, ci de dosare penale. Sunt cazuri de Parchet, de DNA, acestea sunt instituțiile care are trebui puse în mișcare, și nu amărâții de pensionari care sunt chemați cu obolul o dată la 6 luni pe la tot felul de comisii, care ar trebui anchetați, ci cei care se îmbogățesc pe seama lor.

Dar nu există voința politică pentru a stârpi corupția, ci pentru a tăia din cheltuieli. Pe seama cui? Experiența ne arată că, în general, din păcate, pe seama celor amărâți.

Va ști Guvernul să discernă între pensii necăjite și pensii nesimțite?

Un guvern care nu este interesat de impactul măsurilor sale pentru cetățean nu înțelege că responsabilitatea socială este menită să-1 servească, nu să-1 umilească pe pensionar, după ce a lăsat sistemul să funcționeze de capul lui.

Dar hotărârea pe care o afișează premierul Boc nu inspiră încredere. Așa cum s-a dovedit, incapabil să stimuleze crearea de noi locuri de muncă unde să-i trimită să se recicleze pensionarii-frauduloși, nu va fi în stare să discearnă binele de rău în sistemul de pensii.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Unde nu-i cap, vai de sănătate!;

Îl rog să se prezinte la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu. Domnul Cristian Rizea este? Cine mai este?

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

La mulți ani!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Unde nu-i cap, vai de sănătate!"

Sănătatea românească rămâne un tărâm al paradoxului. De pildă, Iașiul medical se confruntă cu o situație extrem de ciudată. Deși toate spitalele din județ se plâng de lipsa medicilor, există o mulțime de absolvenți ai Facultății de Medicină care nu au loc de muncă.

Care este explicația acestui fenomen bizar?

În cea mai mare parte, "șomerii" sunt rezidenți la medicina de familie. Datele sunt edificatoare. În momentul de față, în județul Iași există peste 450 de medici de familie care au contract cu Casa de Asigurări. Cifra este considerată suficientă. În același timp, însă, aproape 200 de rezidenți de medicină de familie se află în diferiți ani de studiu. Colegiul Medicilor din Iași recunoaște că numărul medicilor de familie depășește cu mult posibilitățile pieței medicinei de familie a Iașiului.

Cine-i vinovat de această situație bolnavă?

Responsabilitatea aparține în totalitate Ministerului Sănătății. Conducerea ministerului a permis în ultimii ani ca medicii care nu au luat rezidențiatul să se îndrepte spre medicina de familie. În acest mod, asistăm acum la o inflație extraordinară de medici de familie.

O soluție pentru dezamorsarea situației ar putea fi reprezentată de creșterea valorii punctului în funcție de care sunt plătiți medicii de familie. Acest aspect ar conduce la înmulțirea numărului de cabinete și implicit la o nevoie mai mare de medici de familie.

Dar Ministerul Sănătății nu a dovedit până astăzi că-și ghidează politicile de profil pe o viziune coerentă.

Așa că, unde nu-i cap, vai de sănătate!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Daniel Florian Geantă - declarație politică cu tema Cine ne asigură împotriva sistemului de asigurări?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Daniel Geantă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Daniel Florian Geantă:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Cine ne asigură împotriva sistemului de asigurări?"

De mai bine de o jumătate de an constatăm că majoritatea primelor de asigurare au crescut în cote procentuale inimaginabile, indiferent că e vorba despre asigurări auto, de case sau de acoperirea unui risc de altă natură. Majoritatea argumentelor economice ale asiguratorilor au fost legate de creșterea foarte mare a despăgubirilor acordate asiguraților și de faptul că sumele asigurate au crescut. Nimic incorect până aici.

Dacă este, însă, să analizăm satisfacția medie a asiguraților români, față de serviciile oferite în cazul producerii riscului asigurat, vom constata cu neplăcere că România reprezintă, în continuare, o țară fără stăpân. În ciuda existenței unei comisii de supraveghere a activității sectorului de asigurări, respectarea drepturilor asiguratului este ultimul lucru de care sunt preocupate firmele de asigurări.

Termenele foarte lungi în care se emit soluții, întârzierile inacceptabile în plata despăgubirilor, întârzierile de luni de zile în plata altor agenți economici, viciile numeroase care marchează contractele de asigurare, dau firmelor de asigurare certitudinea că în România profitul este, ca în niciun loc de pe glob, cert, sigur și ușor de realizat. Asiguratul român este umilit, batjocorit, chiar în condițiile în care este victima unui eveniment nefericit, pe care l-a asigurat și a plătit pentru acesta.

Enumerarea acestor aspecte nefavorabile care marchează piața asigurărilor din România are rostul de a mobiliza membrii Parlamentului României în scopul ameliorării legislației în acest sector. Nu este nicidecum vorba de a limita libertatea economică pe această piață, ci doar de a elabora o legislație care să aibă ca scop atât sustenabilitatea economică a asiguratorilor, cât și respectarea integrală și rapidă a drepturilor asiguratului.

Neîncrederea și lipsa de satisfacție față de relația cu asiguratorii care acționează în România au limitat atât valoarea acestei piețe, cât și capacitățile sale de dezvoltare. O piață a asigurărilor care funcționează corect este și în avantajul asiguratorilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Márton Árpád-Francisc - prezentarea unui punct de vedere ca replică la o declarație a domnului Valeriu Tabără;

Îl rog să se prezinte la microfon pe domnul deputat Márton Árpád-Francisc, din partea Grupului parlamentar UDMR, și se pregătește domnul deputat Mihai Stroe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

După declarația președintelui României, conform căreia și-ar dori un prag electoral de 10% la următoarele alegeri parlamentare, am fost întrebat despre punctul meu de vedere. Eu cred că am avut un răspuns echilibrat, zicând că ori președintele nu cunoaște situația comunității maghiare pe care o reprezentăm, aceasta având o pondere de circa 6,5% din populația țării, ori nu dorește ca această comunitate să aibă reprezentare parlamentară. Alți colegi de-ai mei au avut declarații și mai moderate, vorbind despre faptul că acest prag nu i-ar deranja, dacă legea ar garanta reprezentarea proporțională a comunității maghiare în Parlament.

Întrebat despre aceeași temă, deputatul Valeriu Tabără a răspuns că Uniunea Democrată Maghiară "e o asociație a unor speculanți maghiari". Acest enunț nu este surprinzător din partea fostului președinte al Partidului Unității Naționale Române, un partid naționalist care a dispărut de pe eșichierul politic din țara noastră, numai că declarantul este actualmente un membru marcant al partidului cu care ne aflăm într-o coaliție de guvernare. Iată de ce consider că este bine să spun ce înseamnă în accepțiunea mea a fi politician speculant, cu atât mai mult pentru că sunt convins că majoritatea comunității pe care o reprezint, precum și membrii acestei uniuni, care din 1989 nu și-a schimbat nici denumirea, nici ideologia, au aceeași idee despre această terminologie.

Pentru mine, a fi speculant, în sens politic, înseamnă să-ți schimbi partidul în funcție de interesul personal, să schimbi ideologia, crezul partidului, în funcție de posibilele succese electorale.

Pentru mine, tot o formă de speculație, de data asta legislativă, este ca printr-o lege să acorzi ajutor de stat pentru agricultură, conform unor norme concrete Europene, renunțând la încasarea accizei la carburanți, sau dând sume pentru împăduriri, ori despăgubiri pentru calamități naturale și multe asemenea, ca ulterior, în aceeași lege, să strecori o prevedere prin care o parte din sumă, sau poate suma întreagă, dată cu o mână de stat, să fie luată cu cealaltă, în contul unor datorii la bugetul de stat. Colac peste pupăză să mai și încerci să induci Comisia Europeană în eroare, disimulând că ai fi acordat ajutor pentru împădurire, când de fapt ai exonerat parte dintre datornicii statului de plata acestora, în contradicție flagrantă cu normele pe care cică le aplici, speculând că doar, doar nu va fi depistată înșelătoria.

Am considerat necesar să precizez ce înseamnă pentru mine a fi speculant în viața politică, pentru că s-ar putea întâmpla să nu vorbim aceeași limbă cu deputatul Valeriu Tabără, nu pentru că avem limbi materne diferite. Specula nu are naționalitate, nici limbă maternă, ci poate pentru că avem concepții diferite despre valorile politicii europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Stroe - declarație politică cu tema Agricultura, încotro?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Stroe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Stroe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "Agricultura, încotro?"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trăim o perioadă nefastă pentru agricultură, și lucrul acesta se întâmplă de douăzeci de ani, de când, printr-o decizie politică a Guvernului Petre Roman, susținută de politicienii timpului, s-a "reușit" întoarcerea în timp cu 40 - 50 de ani a agriculturii românești. La vremea respectivă se dorea un pachet de legi prin care agricultura ar fi trebuit să primească noul sens de parcurs. Politicienii din acea vreme au pus mai presus interesele personale, care să le faciliteze accesul la resursele din agricultura momentului, concesionarea pe mai nimic a unor întinse suprafețe de teren sau valorificarea bunurilor fostelor CAP- uri sau IAS-uri în interes personal.

Mai nou, accesul la resursele de subvenționare a agriculturii prin fonduri de la bugetul de stat și europene, precum și continuarea funcționării așa-ziselor asociații agricole unde beneficiarul este cel care lucrează terenul și nu cei care sunt deținătorii de drept, scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe întinse de teren, abandonarea sistemelor de irigații, renunțarea la găsirea de soluții pentru legumicultură, zootehnie, pomicultură și viticultură, lipsa unei legislații moderne și conforme cu politicile agricole europene și mondiale fac din agricultura românească Cenușăreasa Europei.

Trecem de multe ori pe lângă întinse suprafețe de teren nelucrat, la piață cumpărăm produse importate din Turcia, Grecia sau alte țări, cu toate că multe ar putea fi produse în țară.

Agricultorii europeni care ne vizitează țara rămân uimiți de potențialul din agricultură, dar mai ales de nevalorificarea acestuia. Specialiștii noștri ne asigură că avem tot ce trebuie ca să putem obține rezultate benefice pentru toți, asta însemnând produse românești de bună calitate la prețuri mici, dar și beneficii pentru agricultori. Și cu toate astea, nimic nu se întâmplă, probabil din cauza unor interese mărunte de grup ale unora dintre agricultori și ale importatorilor de produse agricole și agroalimentare sau, poate, din lipsă de interes, deși agricultura, ca și ramură a economiei, ar putea deveni un motor pentru scoaterea României din criză și ar aduce și bunăstare unei categorii sociale aflate oarecum în dificultate, prin practicarea agriculturii de subzistență.

Toate acestea s-ar putea întâmpla dacă toți factorii responsabili s-ar apleca mai mult asupra acestei probleme care să se materializeze prin relansarea agriculturii. Astfel, România ar putea să devină exportator de multe produse agricole și agroalimentare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Cred că este momentul ca actualul Guvern să se implice mult mai mult și să coopteze toți specialiștii pentru a găsi soluțiile de asociere juridică a deținătorilor de terenuri, de valorificare a întregului potențial agricol de care dispunem, să gândim la înființarea de centre de colectare și valorificare a produselor agricole. Camerele agricole pot deveni viabile dacă ele se vor strădui să acorde consultanța de care au nevoie deținătorii de terenuri pentru a-i determina să facă o agricultură științifică și benefică, atât pentru cultura mare, dar mai ales pentru valorificarea suprafețelor mai mici de teren pentru legumicultură, pomicultură și viticultură și, de ce nu, zootehnie.

Agricultura ecologică este la modă, iar România poate fi una dintre țările care să promoveze acest tip de agricultură, produsele ecologice fiind mult căutate pe piața europeană, dar și pe cea internă.

Stimați colegi, având suficient teren agricol, având apă, având forță de muncă nevalorificată în mediul rural și mai ales, având specialiști care se fac din când în când că mai și lucrează, ca și consultanți agricoli, pentru că nu sunt puși la treabă, sunt convins că printr-o bună organizare, susținută de pachete legislative pentru agricultură ar face ca starea precară a agriculturii românești să se amelioreze simțitor, iar beneficiarii ar fi mult mai mulți, am fi aproape toți, poate în detrimentul unor grupuri restrânse care dețin monopolul beneficiilor.

Doamnelor și domnilor deputați,

Stă în puterea noastră ca printr-o decizie politică, nealterată de apartenența la un grup parlamentar sau altul, să ne unim eforturile pentru a găsi soluțiile legislative care să amelioreze starea precară actuală a agriculturii și să o transforme într-un catalizator al economiei românești, conform cu potențialul său real.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Oltean - declarație politică cu subiectul Tendințe în direcția dezvoltării unei noi teorii a dreptului internațional al mediului în noul context european;

Mai este cineva care dorește să-și susțină declarația la tribuna Camerei Deputaților? Dacă nu mai este nimeni, poate până când sosesc alții, dați-mi voie să-mi susțin și eu propria declarație politică. (Coboară la tribună.)

 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică pe care astăzi doresc să o susțin în fața dumneavoastră se intitulează "Tendințe în direcția dezvoltării unei noi teorii a dreptului internațional al mediului în noul context european".

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi voi încerca să inițiez o dezbatere pe o chestiune insuficient discutată și, pot spune, chiar uneori controversată, anume cea a necesității dezamorsării problemelor create de insuficienta protejare a mediului înconjurător.

Pentru a fi în măsură să răspundă cerințelor unei noi ordini mondiale, dreptul internațional al mediului va trebui să se fundamenteze pe câteva modificări esențiale. Din acest punct de vedere, observăm că în ultimul deceniu ecologia a devenit treptat mai mult decât o știință biologică, o doctrină sau o mișcare ideologică politică sau civilă. Ea a devenit o sursă fundamentală de drept în sensul de punte de legătură între umanitate și mediul de viață de zi cu zi al cetățenilor.

Dreptul mediului a fost întotdeauna, indiferent de nivelul sau de forma sa, un drept așa-numit "al speciilor", fiind axat într-un mod esențial pe conservarea supremă a speciei umane și exprimând o incursiune în subconștientul uman al conceptului de responsabilitate pentru mediu. Această răspundere sau responsabilitate ar trebui să fie exprimată concret prin inițierea și implementarea unei strategii globale de mediu, a unei politici și, nu în cele din urmă, a unor legi de elaborarea cărora suntem cu toții responsabili chiar aici și acum, și toate acestea adaptate corespunzător scopurile propuse.

Privind în exterior, ne dăm seama că eco-globalizarea la nivelul Uniunii Europene își asumă într-un fel schimbarea țintită de a asigura conservarea biosferei, privind omenirea ca o parte integrală a acesteia. Scopul de bază propus este de a rezolva aparentele contradicții antagoniste între sursa de pornire, antropologică, și propunerea de demers, eco-centrică. Uneori, soluțiile promovate în această direcție sunt reflectate într-un mod inadecvat la nivelul legal. Dar în exprimarea în particular, unica limită este frontiera între societate și natură. Dacă aceasta nu este completată cu cerințele dreptului mediului, altfel reglementarea legală rămânând ineficientă, și dacă nu este legal sancționată, aceasta nu poate fi interpretată drept o acțiune coerentă și efectivă, cu rezultate în plan social.

Esența ecologică a acțiunii umane este definită, din punctul legal de vedere și la o primă analiză, vizualizând cel puțin două elemente: recunoașterea și garantarea drepturilor fundamentale ale omului la sănătate și la un mediu ecologic echilibrat, dar și poziționarea interfeței ecologice ca un drept fundamental, de bază. Referirile formale la condiția umană individuală, bazate pe experiența și beneficiile conceptului drepturilor omului, sunt și parte a tradițiilor legate de țările Europei Occidentale.

Interferența ecologică exprimă dreptul comunităților internaționale din cadrul Europei unite de a interveni în caz de necesitate. Sigur, imperfecțiunile sunt încă evidente și o serie de întrebări rămân retorice: cine va reprezenta comunitatea ecologică internațională, cât de departe ar trebui să ajungă acest drept internațional în efectuarea unui control și care sunt garanțiile, care vor fi, deci, consecințele acestor acțiuni? Dreptul mediului este caracterizat preponderent de o unitate de conținut indiferent de nivelul și formele de implementare a acestor măsuri. Privită din perspectivă istorică, evoluția dreptului mediului s-a dovedit a fi circulară, dar diferențele tradiționale între dreptul internațional și național al statelor s-au estompat și vor continua să se dilueze.

După primele observații comune efectuate referitoare la atitudinea față de legătura și raporturile între om și natură, la începutul antropocentrismului dreptul s-a diferențiat și s-a separat de natură. El a fost perceput ca un demers exclusiv social, dar o nouă integrare a dreptului, fie ea verticală sau orizontală, este deja stabilită și va fi, sperăm, cel puțin mai coerentă și efectivă.

Vă mulțumesc. (Își reia locul la prezidiu.)

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor colegi,

Până când mai vin alți colegi care doresc să-și susțină declarațiile politice, dați-mi voie să-i nominalizez pe cei care și-au prezentat în scris declarațiile politice astăzi.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, următorii deputați: Claudia Boghicevici, Cornel Ghiță, Prigoană Silviu, Rogin Marius, Arion Viorel, Petru Movilă, Victor Boiangiu, Gheorghe Ciobanu, Petru Călian, Marius Dugulescu, Andrei Sava, Toader Stroian, Trășculescu Alin și Burlacu Cristian.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Călin Ion, Florin Pâslaru, Eugen Bejinariu, Marian Ghiveciu, Emil Radu Moldovan, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Macaleți Costică, Rizea Cristian, Surupăceanu Mugurel și Covaci Dorel.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Radu Stroe, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Titi Holban, Radu Țîmpău, Grațiela Gavrilescu, Viorel Palașcă, Atanasiu Teodor, Andrei Gerea, George Dumitrică, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu și Dan Motreanu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Iar din partea grupului de parlamentari independenți, domnii deputați Tudor Ciuhodaru, Gabriel Tița-Nicolescu, Cătălin Cherecheș și Carmen Moldovan.

Întrucât nu mai sunt parlamentari dornici să-și susțină sau să-și prezinte în scris declarațiile politice, dați-mi voie să declar închisă ședința de astăzi, consacrată declarațiilor politice ale deputaților. Activitățile parlamentare vor continua astăzi în cadrul comisiilor permanente, urmând ca la ora 15,00 să ne întâlnim în ședința comună a celor două Camere.

Doamnelor și domnilor colegi, vă doresc să aveți o zi frumoasă. Doamne, ajută!

Doamnelor și domnilor colegi, între timp mai avem o declarație politică a domnului deputat Valeriu Zgonea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, care o depune în scris pentru posteritate.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică cu subiectul Criza lovește în Protecția Copilului;

Domnul Costică Macaleți:

"Criza lovește în Protecția Copilului"

Declarația mea politică de astăzi se referă ladiminuarea absolut nejustificată a salariilor pentru angajații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani.

Astfel, conform datelor furnizate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, pe 10 aprilie 2009, fondul de salarii pentru 1.213 angajați ai direcției a fost de 2,5 milioane lei, iar la data de 10 aprilie 2010, fondul de salarii pentru luna martie, pentru cei 1.057 angajați, a fost de 1,7 milioane lei.

Diferența o reprezintă inexistența sporurilor din contractul colectiv de muncă, sunt sporuri care s-au dat anul trecut în baza unui contract, iar anul acesta nu se mai dau întrucât a intrat în vigoare legea unică de salarizare și nu mai permite acordarea anumitor sporuri care erau prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Sporurile care le-au redus salariile angajaților direcției în medie cu 30%, sunt: sporul de dispozitiv, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate în funcție pentru funcționarii publici și sporul de loialitate pentru personalul contractual.

În aceste condiții, cu fondurile de salarii diminuate, angajații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani sunt nevoiți să îndure condiții din ce în ce mai restrictive pentru ei și familiile lor. Și aceasta în situația în care criza economică a lovit extrem de puternic județul nostru, cel mai sărac județ din întreaga Uniune Europeană.

Iată de ce solicit Ministerului de Finanțe să reevalueze situația din teren și să caute soluții pentru acești angajați. Mai ales că domnul ministru Șeitan a declarat, nu mai devreme de săptămâna trecută, că salariile funcționarilor vor crește.

  Aledin Amet - intervenție pe tema Ziua școlii Negip Hagi Fazâl;

Domnul Aledin Amet:

«Ziua școlii "Negip Hagi Fazîl"»

Omagierea personalităților reprezintă modul corect de a-ți respecta istoria. Omagierea personalităților înseamnă, însă, și dovada dorinței de continuitate. Gloria națiunii se capătă când adevăratele conștiințe își impun crezul, sacrificiul fiind unul de esență, și nu de conjunctură, și nu de suprafață.

Obsesiva idee de a fi cunoscut, de a fi popular se destramă, cu siguranță, dacă niciun fapt, cu adevărat semnificativ, nu-ți definește existența. În istoria comunității tătare din România se găsesc nume importante: Mehmet Niyazi, Mehmet Vani Yurtsever, Mustecip Ulkusal, Ali Osman Becmambet.

Indiscutabil, Negip Hagi Fazîl întregește cuprinzătorul capitol al eroilor. S-au scris și se vor scrie studii despre opera și tragica sa moarte. Următoarele generații vor învăță să-l omagieze.

De 2 ani și jumătate, școala din localitatea Tătaru, județul Constanța, îi poartă numele. Este un semn de mare respect, în primul rând, al cadrelor didactice și al elevilor. Iată de ce, data de naștere, 17 aprilie, a devenit Ziua Școlii. Iată de ce, în fiecare an, sunt organizate manifestări dedicate evenimentului. Alături de atitudinea conducerii unității școlare, atitudine cu adevărat exemplară, abnegația cu care cei doi copii, ajunși la vârste onorabile, cultivă memoria părintelui lor, este de admirat.

Așadar, putem afirma că șansa păstrării identității ca neam devine reală doar atunci când se petrec astfel de gesturi memorabile.

  Andrei Valentin Sava - declarație politică cu titlul Susținerea întreprinderilor mici și mijlocii, prioritate pentru depășirea crizei economice;

Domnul Andrei Valentin Sava:

"Susținerea întreprinderilor mici și mijlocii - prioritate pentru depășirea crizei economice"

La ora actuală, întreprinderile mici și mijlocii contribuie cu peste 70% la produsul intern brut al României și ocupă aproximativ 66-67% din forța de muncă a țării. Actualul Guvern a înțeles importanța susținerii întreprinderilor mici și mijlocii și a și dovedit-o, în mare parte, prin măsurile destinate mediului de afaceri pe care le-a adoptat sau care sunt în curs de adoptare: neimpozitarea profitului reinvestit, amânarea la plată a obligațiilor restante, accelerarea rambursării t.v.a., ajutoarele de stat, măsurile de stimulare a industriei chimice și energetice, reducerea taxelor și tarifelor parafiscale etc. Recunoașterea meritelor acestor măsuri guvernamentale nu înseamnă a desconsidera problemele care continuă să afecteze sever activitatea întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a tuturor societăților comerciale, și cu atât mai pregnant pe fondul crizei.

Un sondaj făcut de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România arată că, în ultimii doi ani, dificultățile cu care se confruntă cel mai frecvent IMM-urile sunt, în ordinea indicată de acestea, birocrația, fiscalitatea excesivă, problemele privind angajarea, pregătirea și menținerea personalului, inflația, întârzierile la plata facturilor, mai ales în relația cu instituții cu capital de stat, corupția în administrație, scăderea cererii interne, accesul dificil la credite etc.

Soluții practice și rapide care să reducă birocrația extensivă pot fi găsite. Un bun exemplu este actul normativ dispus de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), săptămâna trecută, conform căruia contribuabilii vor completa și depune la fisc, de acum încolo, un singur document fiscal pentru achitarea impozitelor și taxelor. Excepție va face taxa pe valoarea adaugată, pentru care se va folosi un formular distinct. Nu va mai fi, deci, necesară completarea unor declarații distincte pentru fiecare tip de obligație de plată, ci toate vor fi cuprinse în același formular, și anume Formularul 100 ("Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat"). Formularul se poate completa și electronic și poate fi transmis de la distanță, ceea ce înseamnă economie de timp pentru contribuabil, dar și pentru funcționari, evitarea cozilor imense de la ghișee, înainte de expirarea termenelor limită de depunere a declarațiilor de venit.

Evaziunea fiscală continuă să fie o problemă care afectează atât veniturile bugetului de stat, cât și performanța acelor IMM-uri care respectă legile fiscale. Sunt necesare, în această privință, măsuri suplimentare, stimulative și nediscriminatorii, care să sporească gradul de colectare a impozitelor și taxelor. De exemplu, ANAF poate introduce o serie de facilități pentru cei ce își plătesc la timp taxele și impozitele datorate bugetului de stat. O măsură la fel de eficientă o reprezintă informatizarea procedurilor de colectare și administrare a impozitelor și taxelor. Sistemul informatic pe care îl are în lucru Ministerul Finanțelor va permite evidențierea tuturor taxelor și impozitelor datorate de un contribuabil, astfel încât orice întreprindere să poată ști exact câte taxe datorează și unde le poate plăti.

Ministerul Finanțelor Publice trebuie, de asemenea, să continue adoptarea de măsuri care să faciliteze accesul IMM-urile la creditare, în condițiile actuale de criză. Amânarea aplicării impozitului anticipat pe profit până în 2012 și amânarea la plată a obligațiilor restante ale agenților economici afectați de criză sunt măsuri de natură fiscală de la care se așteaptă rezultate mari. IMM-urile vor simți rapid beneficiile acestor măsuri și se va reduce, totodată, birocrația stufoasă existentă în relația dintre contribuabili și Ministerul de Finanțe.

Sunt încă multe de făcut în materie legislativă, în special în zona fiscală, care țin de competența Parlamentului României. Guvernul Boc a redus deja numărul de taxe aplicate la nivel local și național, dar există încă zeci de taxe aberante care trebuie să fie desființate pentru că nu fac decât să sporească parafiscalitatea și să crească povara fiscală a IMM-urilor. Avem legi vechi care nu mai corespund realității și care trebuie îmbunătățite, cum este Legea Patronatelor.

Acestea sunt aspecte care, corect legiferate, pot îmbunătăți relația dintre sectorul privat și administrația publică. Insist să acordăm prioritate acestor proiecte în dezbaterile noastre și să ne folosim de toate instrumentele pe care la avem la îndemână în acest moment pentru a ajuta mediul de afaceri astfel încât banii, inclusiv din fonduri europene, să ajunga mai rapid și cu eficiență sporită la întreprinderile care au nevoie.

  Viorel Arion - prezentarea unei scrisori deschise adresate domnului Ovidiu Haga, primarul municipiului Hunedoara;

Domnul Viorel Arion:

Declarația mea politică de astăzi este o scrisoare deschisă adresată domnului Ovidiu Haga, primarul municipiului Hunedoara.

Nu vă cer, domnule primar, decât să vă faceți datoria de primar și să asigurați acestui oraș minimul de condiții pentru a se numi cu adevărat un oraș european.

Nu îmi mai fac iluzii că acest oraș va deveni pe perioada mandatului dumneavoastră un oraș de Formula Unu, așa cum încercați să ne convingeți acum doi ani. (Mă întreb oare ce reacție ar avea un pilot de Formula Unu, după ce ar face o tură cu mașina sa de curse prin gropile Hunedoarei?)

În declarația mea politică din martie anul trecut, pe care o atașez acestei scrisori deschise - în fapt, o nouă declarație politică pe aceeași temă - vă semnalam aceleași probleme pe care vi le semnalez și astăzi: gropi, câini, mizerie, lipsa de transparență.

În 2008 ați promis hunedorenilor "străzi și drumuri reparate" precum și "locuri de muncă foarte bine plătite". Ați promis că Hunedoara va renaște imediat ce vă veți instala ca primar, că investitorii vor da buzna și-i veți primi cu brațele deschise. Unde sunt străzile reparate, unde sunt investitorii, unde sunt locurile de muncă?

Hunedoara arată și acum ca și anul trecut - jalnic. Am ajuns să ne fie rușine, nouă hunedorenilor, pentru modul în care ne arată orașul. În schimb, ați avut grijă să transformați Instituția Primăriei într-o feudă personală, într-o instituție netransparentă în care cetățenii sunt scoși din audiențe cu Poliția Comunitară, o instituție menită - în opinia dumneavoastră - să deservească doar pe aceia pe care dumneavoastră vi-i considerați fideli.

Domnule primar, această nouă declarație politică - prin care vă cer să vă faceți datoria de ales al acestei urbe - este declarația mea în calitate de deputat al acestui municipiu, dar și un demers în calitate de cetățean. Niciodată Hunedoara nu a arătat așa de rău.

Faceți ceva! Faceți-vă datoria, domnule primar!

  Claudia Boghicevici - declarație politică despre Necesitatea protejării copiilor;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Necesitatea protejării copiilor"

Declarația cu care vin în fața dumneavoastră se referă la copii, la "ce facem cu aceștia atunci când părinții sunt plecați la muncă în afara țării".

România este o țară cu o intensă emigrație în scopul muncii în străinătate, acest lucru având efecte pozitive asupra veniturilor și nivelului de trai, dar și efecte negative asupra copiilor rămași acasă. Situația economică actuală agravează efectele negative ale acestui fenomen, prin mărirea numărului părinților care încercă să-și găsească un loc de muncă în țări ale comunității europene, ceea ce înseamnă implicit creșterea numărului copiilor care vor rămâne acasă în grija rudelor, a unui străin sau chiar a nimănui.

Așadar, pe fondul crizei lipsei locurilor de muncă, în prezent, conform unui studiu realizat la cererea UNICEF "opt copii dintr-o sută sunt afectați de migrația părinților în străinătate". Asemenea studii sunt realizate periodic de diferite organizații cu activitate în domeniul protecției copilului. Ele arată că din ce în ce mai mulți copii rămân nesupravegheați sau sub protecția bunicilor ori a altor persoane. Dar întrucât nu avem o evidență corectă a numărului de copii rămași nesupravegheați, politicile instituțiilor cu atribuții în protejarea acestora nu pot fi eficiente.

Deși avem prevederi legale care reglementează modalitatea prin care părinții trebuie să informeze autoritățile că vor părăsi țara, mă refer desigur la dispozițiile Ordinului nr. 219/2006, acestea au o serie de neajunsuri care fac ca din ce în ce mai puține persoane să le respecte.

Astfel, prin această declarație încerc să trag un semnal de alarmă că avem nevoie de reglementări clare în domeniu, că trebuie să protejăm contribuabilul de mâine, copilul, atunci când părinții pleacă la muncă în străinătate. Trebuie să creăm baza legală pentru ca serviciile de asistență socială să poată interveni și să aplice sancțiuni, să poată să-și creeze programe cu care să vină în sprijinul ameliorării vulnerabilității acelor copii ce rămân nesupravegheați.

Ca deputat de Arad ales în Parlamentul României voi face tot ceea ce îmi stă în putere pentru a susține un proiect de lege care să protejeze acești copii, să elimine neajunsurile existente și să permită instituțiilor abilitate să-și facă cât mai bine treaba.

  Ioan Nelu Botiș - declarație politică: Fii un star, fii voluntar!;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Fii un star, fii voluntar!"

"Fii un star, fii voluntar!" este sloganul prin care se desfășoară în perioada 19-25 aprilie 2010, cea de-a IX ediție a Săptămânii Naționale a Voluntariatului. Timp de 7 zile, mii de voluntari din întreaga țară vor participa la acțiuni menite să contribuie la dezvoltarea comunităților locale. Aceste acțiuni sunt bine-venite deoarece au rolul de a conștientiza populația despre rolul important al voluntariatului.

Voluntariat înseamnă activități de ecologizare, activități de socializare cu copiii, vârstnicii, cu persoanele cu dizabilități, colectare de jucării sau alimente pentru persoanele nevoiașe, spectacole prin care se promovează voluntariatul și alte activități care se organizează atât în grădinițe, școli, cât și de către instituțiile publice locale, centre de voluntariat, asociații studențești sau organizații nonguvernamentale.

Voluntarii, prin acțiunile pe care le desfășoară, prin puterea exemplului personal și prin schimbările pozitive pe care le produc, inspiră și oamenii din jurul lor de a fi solidari cu ei.

Săptămâna Națională a Voluntariatului este un prilej de a aduce la cunoștința tuturor contribuția esențială a voluntarilor activi din România la bunăstarea comunității lor. Este de asemenea un prilej de conștientizare a factorilor de decizie în promovarea Legii voluntariatului.

Este necesar să elaborăm o Lege a voluntariatului care să reflecte nevoile și punctele de vedere ale organizațiilor care lucrează cu voluntari, o lege care să sporească numărul de cetățeni implicați activ în acțiuni de voluntariat. Aș dori să stimulăm tinerii care se implică activ în acțiuni de voluntariat prin recunoașterea voluntariatului în CV-ul lor la încadrarea în muncă. În urma participării la activități de voluntariat, tinerii vor avea posibilitatea de a acumula experiență în muncă, dar și abilități de comunicare sau de socializare.

  Ciprian Florin Luca - declarație politică cu titlul 2010, anul președinților PDL depolitizați ai instituțiilor publice din România;

Domnul Ciprian-Florin Luca:

«2010 - anul președinților PDL "depolitizați" ai instituțiilor publice din România»

Declarație politică adresată președintelui Traian Băsescu, prim-ministrului Emil Boc și întregii clase politice din România.

Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes național, își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului. Mandatul conducerii serviciilor publice este încredințat Consiliului de Administrație pentru o perioadă de 4 ani, sub condiția aprobării până la data de 15 aprilie a fiecărui an, a Raportului anual al exercițiului financiar, împreună cu contul de execuție bugetară al fiecărei societăți, cu avizul comisiilor pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă ale celor două Camere reunite.

15 aprilie a anului 2010, pentru Societatea Română de Televiziune, era data de acordare a votului Parlamentului pentru continuarea mandatului Consiliului de Administrație și a președintelui director general - Alexandru Sassu.

Preambulul argumentului PDL, în privința aprobării Raportului anual al SRTV, a fost exprimat de președintele Băsescu cu anticipație în luna decembrie 2009: "Cât timp domnul Sassu este președintele Televiziunii Române, eu nu mai merg acolo", declara Traian Băsescu în decembrie 2009, constatând că "avem un al treilea mogul", după Vântu și Voiculescu, potrivit încadrării făcute de președintele Băsescu.

Drept consecință, embargoul autoimpus de șeful statului, care s-a soldat cu dese vizite "compensatorii" la OTV, era pe cale să expire având scadență la data de 15 aprilie 2010. Pentru că raportul de activitate pe 2008 al Societății Române de Televiziune a fost respins la 17 februarie 2010, după votul din Comisiile pentru cultură ale Parlamentului este dovada confirmării predicției președintelui Băsescu din decembrie 2009. Astfel, democrat-liberalii doresc înlocuirea actualului președinte al TVR prin numirea unui nou mogul din partea PDL, alături de Vântu și Voiculescu

Premierul Emil Boc a declarat că va propune partenerilor de guvernare modificarea legilor de funcționare ale SRTV și SRR pentru depolitizarea numirilor în consiliile de administrație ale posturilor publice și și-a exprimat speranța că și opoziția va fi de acord cu acest demers. "Principiul depolitizării SRTV și SRR" fiind exprimat de premierul Boc pentru numirea unui nou "mogul" la Televiziunea Română. În familiile portocalii au început consultările pentru identificarea mogulului nou al Televiziunii Române. N-au fost omiși la evaluarea PDL nici profesioniștii Rodica Culcer, Robert Turcescu sau Ion Cristoiu, jurnaliști care, alături de Andreea Pora, au exprimat public echidistanța editorială în raport de principalele partide politice.

Nu mă îndoiesc că, odată schimbat Alexandru Sassu, vor fi promovate strategii editoriale care:

  • să vizeze promovarea unei Românii turistice prin artera e-ROMÂNIA;
  • să conștientizeze șoferii să nu mai facă găuri în asfalt, creându-i domnului Berceanu dificultatea alegerii asfaltatorului dispus să încaseze peste 1 miliard de euro anual pentru plombări gropi;
  • să contribuie la selecția mai atentă a "băieților deștepți" din energia gestionată "rațional" de posesorul marilor economii Adriean Videanu;
  • să promoveze mai mult științele exacte, încât la o viitoare restructurare a Agențiilor guvernamentale, premierul Boc să nu mai echivaleze numărul 53 (agenții restructurate) cu 112 (agenții imaginare);
  • să explice criteriile de evaluare a celor cca. 40% medici incompetenți așa cum președintele Băsescu i-a încadrat recent, iar dacă e nevoie să fie înființată încă o Comisie Prezidențială pentru evaluarea moașelor.

Președintele Băsescu ar putea înființa o Comisie Prezidențială pentru evaluarea moașelor.

Demersul PDL de a-și numi propriul mogul la Televiziunea Română se înscrie în caracterul rapace al partidului prezidențial de a-și revendica, alături de președinția Senatului României, orice altă funcție de președinte înființată la orice instituție publică din România, chiar președinția asociației crescătorilor de struți, iar dacă anul 2010 ar trebui caracterizat în vreun fel, aprecierea mea este că 2010 este anul președinților PDL "depolitizați" ai instituțiilor publice din România.

Dacă există vreo controversă privind nominalizarea "mogulului bun", propun președintelui Băsescu înființarea unei Comisii Prezidențiale de desemnare a mogulului bun, apolitic, bineînțeles, fiindcă în prezent președintele Băsescu are de trei ori mai mulți consilieri decât predecesorii săi și poate astfel le-ar ocupa timpul, și poate astfel ar explica nevoia unui aparat prezidențial obez.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Exodul;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Exodul"

Poporul ales a avut nevoie ca Moise să despartă apele Mării Roșii. Ei trebuie doar să semneze un contract pentru a pleca din țară. România a atins masa critică. Numai că nu vorbim de o explozie, ci de o implozie a numărului de medici rămași în țară. Suntem în continuare pe ultimul loc, în Uniunea Europeană, în ceea ce privește numărul de medici raportat la 1000 de locuitori (1,9 medici/1000 locuitori). Este o statistică sumbră care ne plasează în urma Bulgariei, Ucrainei și Moldovei. Există județe lipsite de anumite specializări medicale, iar aproape 100 de localități nu au nici măcar un medic de familie.

De ani de zile, Colegiul Medicilor atrage atenția asupra fenomenului îngrijorător al migrației medicilor. Conform Colegiului Medicilor, în ultimele patru luni, peste 6.500 de medici au părăsit România doar prin intermediul târgurilor de cariere medicale. OMS recomandă declararea de cod roșu la o migrație ce depășește 2% dintre practicieni, iar în România vorbim deja de decimare, atunci când 10% din medici au plecat din țară. OMS ne avertizează că perpetuarea acestui fenomen ar putea duce la colapsul sistemului de sănătate în mai puțin de zece ani. Blocarea ocupării prin concurs a posturilor vacante, prin apariția OUG nr.34/2009 și a OUG nr.1/2010, a acutizat acest deficit.

Deficitul de personal medico-sanitar îngreunează desfășurarea activității medicale și periclitează efectuarea actului medical. S-a ajuns chiar ca, în unele situații, un angajat din sistem să supleeze activitatea altor 5 angajați, cu consecințe nefaste asupra calității actului medical.

Mi se pare anormal să se încerce realizarea de economii prin blocarea angajărilor într-un sistem de importanță națională, care se confruntă oricum cu un deficit major de personal și cu subfinanțarea cronică.

Convenția de la Alma Ata ne spune că sănătatea nu reprezintă doar absența bolii și a infirmității, ci acea stare de bine fizic, psihic și social.

Consider că inițiativa legislativă este doar un prim pas pe drumul spre o Românie sănătoasă.

Pentru toți cei care ne-au votat: sănătatea reprezintă o problemă prioritară, iar sănătatea nu poate fi asigurată decât de slujitorii lui Hipocrat. Sper că vă veți alătura în susținerea acestei inițiative legislative.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Muncă patriotică;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Muncă patriotică"

"Stimați tovarăși, creșterea cu aproape 50% a producției la hectar de grâu și rapiță din acest an se datorează nu în ultimul rând eforturilor deosebite ale minunaților noștri tineri comuniști, elevi și studenți emeriți, demni urmași ai lui Alexei Grigorievici Stahanov, care nu s-au sfiit să lase cărțile deoparte pentru a da o mână de ajutor țăranului român cu palmele bătucite de muncă.

Și ce diferență este între acești tineri voioși și strălucitori, care asudă de bună voie pe ogoarele patriei noastre socialiste și acei nefericiți degenerați, roși din interior de viermele viciului, care au avut nenorocul să se nască sub un regim burghezo-moșieresc."

Frontul roșu!

Din păcate, asta a însemnat până în 1989 voluntariatul în România. Și astăzi în țara noastră sunt mii de voluntari, dar activitatea lor nu mai este atât de vizibilă, mass-media preferând subiectele mondene sau morbide, care aduc mai multă audiență. Și spre deosebire de noi, cei care am trăit înainte de 1989, ei se implică în activități de voluntariat in mod benevol, pentru a fi mai aproape de semenii lor. Sunt medic și am avut adesea ocazia de a colabora cu voluntari ai Crucii Roșii sau ai altor ONG-uri. Psihologii voluntari implicați în Proiectul CIRTITA au acordat asistență de specialitate câtorva mii de pacienți sinucigași în Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. Ioan" din Iași.

Suntem în Săptămâna Națională a Voluntariatului și poate că este timpul să ne aducem aminte de acești oameni. Măcar acum ar trebui să ne gândim cum am putea încuraja ideea de voluntariat.

Avem nevoie de un proiect legislativ prin care sa-i ajutam pe oamenii care au ales să îi ajute pe alți oameni.

De ce este important voluntariatul? Mahatma Gandhi a răspuns la această întrebare: "Pentru că dacă vrem să trăim într-o lume mai bună, trebuie să contribuim la crearea ei".

  Cristian Rizea - declarație politică intitulată Probabil că nu vom inaugura niciun km de autostradă în 2010;

Domnul Cristian Rizea:

"Probabil că nu vom inaugura niciun kilometru de autostradă în 2010"

Am ales ca titlu un citat din repertoriul domnului ministru Berceanu pentru că sintetizează întreaga activitate a Guvernului Boc IV de la învestirea sa și până în momentul de față. Îi putem atribui lui Radu Berceanu această calitate, de a avea o privire de ansamblu și exhaustivă asupra activității colegilor săi din Executiv.

Dați-mi voie să explic: afirmația începe cu adverbul predicativ "probabil" deși ar fi putut începe cu un altul de forma "firește" sau "desigur", ceea ce demonstrează că incertitudinile sunt pârghiile esențiale ale acestei guvernări. Este mai bine să lăsăm loc schimbărilor de situație decât să ne trezim că afirmațiile noastre sunt contrazise de evoluția evenimentelor. Continuarea ne pregătește pentru ce e mai rău: "nu vom inaugura niciun kilometru de autostradă în 2010", ca nu cumva să ne creăm vreun set de așteptări, ceea ce ne duce cu gândul la predicțiile dramatice ale premierului Boc cu privire la economia românească pe timp de criză. Am inaugurat în schimb în campania electorală pentru alegerile prezidențiale câțiva kilometri. Din nou putem face o paralelă cu activitatea Guvernului actual. Multe promisiuni făcute, puține realizate, măsuri luate doar pentru imagine și în momente cheie, proiecte făcute pe genunchi și în mare grabă. Orice întrebare cu privire la acest lucru este, din punctul meu de vedere, retorică.

Cu alte cuvinte, în 2010 nu vom avea nici autostrăzi, dar nici nimic altceva concret ca soluție din partea acestui Guvern. Situația economică actuală se poate redresa, am văzut acest lucru din experiența altor state. Să începem însă să aruncăm pe piața legislativă cu ordonanțe nu este soluția potrivită. Ne aflăm, mai mult decât oricând, în momentul în care avem nevoie de specialiști ai domeniilor cheie care să-și aducă contribuția în elaborarea unor proiecte coerente și nu de politici publice mediocre pe care miniștrii Guvernului Boc să și le asume cu mândrie.

Nu îmi propun însă să critic, consider acest demers drept un semnal de alarmă îndreptat în special către Executiv deoarece nu știu în ce măsură conștientizează că atât economic cât și social, politic sau diplomatic, România depinde de ceea ce își propun și realizează membrii acestui for. Și ca să folosesc cuvintele domnului Berceanu, "probabil" este nevoie să ne dăm cu capul de pragul de sus pentru a ne apuca de treabă în acest sens.

  Tinel Gheorghe - declarație politică despre Primarul din Urziceni și cheltuirea banului public;

Domnul Tinel Gheorghe:

"Primarul din Urziceni și cheltuirea banului public"

Anul trecut, cam pe timpul acesta, susțineam o declarație politică, de la această tribună, referindu-mă la nerespectarea prevederilor Legii nr.215/2001 de către primarul liberal al orașului Urziceni, Constantin Sava. Și justiția și-a spus cuvântul în perioada scursă de la acea declarație politică și până astăzi, dându-mi dreptate pentru cele relatate acum mai bine de un an de zile.

Iată însă că primarul liberal Constantin Sava recidivează în ceea ce privește nerespectarea legilor, dar de această dată este vorba de OG nr.34/2006 ce reglementează achizițiile publice, în sensul că printr-o licitație privind iluminatul public, ținută în anul 2009, a fost declarată câștigătoare firma care a oferit cu 2,5 miliarde lei mai mult decât cea mai mică ofertă înregistrată, așa cum reiese din procesul verbal de adjudecare.

Cred că în acest caz nu mai este vorba despre un simplu caz de abuz în funcție, ci și de corupție. Și cred că documentația respectivă ar trebui verificată de organele abilitate ale statului, în speță DNA și Parchetul General.

Iată de ce solicit ca această declarație politică să ajungă și pe masa șefului DNA și a Procurorului General al României.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică cu tema Justiția așteaptă Codurile;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Justiția așteaptă Codurile"

Procesul de reformă a justiției din România, demarat anul trecut prin adoptarea noilor coduri, civil și penal, nu poate fi considerat împlinit până ce codurile de procedură nu vor avea și ele girul Parlamentului României.

Noile realități sociale și economice din România, precum și necesitatea impregnării unei eficiențe sporite instanțelor românești nu mai permit niciun fel de amânare a adoptării acestor coduri.

Proiectele acestor coduri au fost deja adoptate tacit în Senatul României, în luna septembrie a anului trecut, iar termenele de la Camera Deputaților s-au scurs și ele. În nici un caz nu doresc să afirm că viteza reglementării ar reprezenta virtutea adoptării acestor coduri. Ceea ce vreau să susțin este că momentele electorale au trecut, febra competiției politice și ea, iar stabilitatea parlamentară actuală permite o concentrare a eforturilor noastre pentru o analiză și adoptare mult mai rapidă a acestora.

Pentru aplicarea acestora de la începutul anului 2011 este necesar ca până cel târziu la sfârșitul actualei sesiuni parlamentare, comisiile parlamentare speciale să dea o formă finală codurilor de procedură. Guvernul Boc s-a angajat deja ca până în luna iulie să definitiveze legea de aplicare a Codului Civil și Penal, astfel că singura voință de care depinde implementarea codurilor este voința Parlamentului României.

După douăzeci de ani de tranziție avem cu toții șansa istorică de a da sistemului juridic din România o nouă legislație și proceduri moderne, care să confere justiției române statutul și respectul pe care-l așteptăm de atâta timp. Codurile nu vor rezolva toate problemele justiției din România, dar vor ameliora o pondere extrem de importantă dintre acestea. Următorul pas va trebui să vizeze finanțarea și calitatea resurselor umane din sistemul judiciar, un proces care va avea nevoie de mult mai mult timp decât adoptarea codurilor.

  Cosmin Mihai Popescu - declarație politică: ANI trebuie să funcționeze!;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"ANI trebuie să funcționeze!"

Decizia Curții Constituționale de săptămâna trecută, în virtutea căreia prerogativele de bază ale Agenției Naționale de Integritate au fost suspendate, ne pune în situația în care un proces extrem de lung de transparentizare a vieții publice sfârșește într-un mod nefericit.

Nu cred că ne putem permite să comentăm, să contestăm sau să purtăm polemici sterile asupra unei decizii a Curții Constituționale. Tot ce trebuie să facem este să respectăm această decizie și să acționăm cu maximă urgență pentru armonizarea legislației de reglementare a acestei instituții cu legea fundamentală românească.

Știm cu toții că monitorizarea averilor și verificarea intereselor economice ale persoanelor publice din România face parte integrantă atât din procesul de eradicare a corupției din România, cât și din cel de reformă a justiției românești, fapt consemnat și în negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Este drept că, încă de la înființarea sa, această instituție a avut mai mulți adversari decât toate instituțiile înființate din 1989 și până în prezent la un loc. Acest lucru nu diminuează cu nimic din utilitatea sa, ci, dimpotrivă, ne arată cât de important este ca ea să funcționeze corect.

Știm cu toții că funcționarea sau blocarea activității ANI stă exclusiv în voința Parlamentului României, în capacitatea noastră de a răspunde realmente printr-o procedură de urgență la adaptarea legislației considerată a leza drepturi fundamentale.

Așadar, ANI are nevoie de o lege mai bună, iar această lege nu poate veni decât de la noi, fără să rămânem captivi ideii că printre subiecții acestei instituții suntem chiar noi, parlamentarii români. ANI trebuie să nu mai fie nici obiect de șantaj politic, nici de amenințare în cadrul competiției politice, ci trebuie să rămână instituția fundamentală de transparentizare a exercitării funcțiilor publice.

  Radu Stroe - declarație politică intitulată De cine vor mai fi salvați românii?;

Domnul Radu Stroe:

"De cine vor mai fi salvați românii?"

A vorbi astăzi despre criza din sistemul de sănătate, în contextul crizei mondiale, pare de-a dreptul un truism. Subfinanțat cronic în ultimele două decenii, cu o medie din p.i.b. de 3,5% - prin comparație, celelalte țări din Europa au acordat procente care au oscilat între 6, 8 și 10% din p.i.b. -, sistemul sanitar românesc se apropie cu pași repezi și siguri spre colaps.

Conform prognozelor Organizației Mondiale a Sănătății și estimărilor statisticienilor, statul are obligația să considere prioritate de gradul zero și să intervină prompt în situația în care "migrația" medicilor este mai mare de 2%. Cazul României este unul cu totul deosebit. Acest procent a fost de mult depășit de câteva ori - s-a ajuns la 6-7%, iar atitudinea Guvernului este întru-totul "relaxată" în această privință. Excedat probabil de gravitatea stărilor de lucru din sistem, intrat cu siguranță în metastază, ca să folosim un termen specific, Ministerul Sănătății pare resemnat ca un bolnav în stadiu terminal.

Această "hemoragie" galopantă a personalului medico-sanitar, care are repercusiuni dramatice evidente în rândul pacienților, plasează România printre ultimele locuri în ceea ce privește numărul de medici la mia de locuitori, fiind devansată cu lejeritate de țări precum Moldova și Bulgaria. Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor din România, trăgea un semnal de alarmă: "Sunt județe care nu au un cardiolog sau un endocrinolog. Aproape 100 de localități nu au medic de familie. [...]Trebuie declarată stare excepțională în România din cauza plecării medicilor".

Salariile neverosimil de mici față de responsabilitățile care le incumbă, materialele medicale mereu pe sponci, aparatura perimată, iată doar motivele principale ale exodului "halatelor albe". Dacă se continuă în acest ritm, spitalele din România ar putea deveni, în mod tragic, o terra deserta!

În condițiile în care populația țării este într-o continuă scădere, România mai înregistrează un loc "fruntaș" în statistici: primul loc din Europa și al 92-lea în lume la rata mortalității infantile. Țări ca Moldova, Albania, Botswana sau Sri Lanka se pare că au acordat mai multă atenție copiilor.

Ceea ce este cu adevărat incredibil la actuala guvernare este paradoxul. Dacă pentru lucruri inutile într-o perioadă de criză mondială, care vin pe deasupra necesităților unei țări și fără de care se poate trăi, investiții care, într-o țară cu guvernanți responsabili, se fac în perioade de excedent financiar, există bani, chiar foarte mulți bani, pentru lucruri extrem de importante, poate cele mai importante, avându-se în vedere stringența lor, resursele sunt deja epuizate. Neclasificând sănătatea ca pe o prioritate, Guvernul Boc, prin ministrul său Cseke Attila, condamnă cetățenii români.

  Teodor Atanasiu - declarație politică despre Pensiile militarilor și nesimțirea Guvernului Boc;

Domnul Teodor Atanasiu:

«Pensiile militarilor și "nesimțirea" Guvernului Boc»

Populismul ieftin este principala trăsătură de caracter a guvernanților portocalii, iar demagogia este utilizată în exces de către cel care îi conduce spre recordul trist de campioni ai minciunii și, evident, a dezastrului total.

Domnul Boc, în calitate de premier etern are, mai nou, o intensă preocupare de a-și aroga "premiul de unicitate", prin susținerea, până în pânzele ridicolului, a unei legi aberante, plină de neconcordanțe și idei halucinante, așa cum este noua lege a pensiilor.

Faptul că premierul în funcție nu a luat la timp nicio măsură coerentă, care să ducă la reducerea cheltuielilor publice și la relansarea economiei românești, îl constrânge acum la susținerea unor idei reprobabile, dar pline de un fals "hei-rupism", privind tăierea veniturilor bugetarilor, fie că este vorba de salariați sau pensionari.

Motivul, "mișcător" până la lacrimi, de renunțare definitivă la privilegiile bugetarilor, îl face pe domnul Boc să abordeze tehnica ascunderii gunoiului guvernamental sub preșul unor măsuri greșite, care nu vor avea ca efect reducerea cheltuielilor, ci doar mascarea altor fapte.

Dacă pensiile militarilor vor fi stabilite după același algoritm potrivit căruia se calculează toate pensiile de stat, în funcție de CAS-ul plătit și fără garantarea procentului de 60% din ultima soldă sau salariu, militarii pensionari vor primi sume reduse cu valori între 19 și 69%.

A tăia drastic din drepturile unor pensionari militari, care s-au supus unui regim sever de muncă, timp de zeci de ani, fiind gata în orice moment să-și apere țara și cetățenii ei, uneori cu prețul vieții, este încă un semn edificator că respectul pdl-iștilor pentru sacrificiul acestora lipsește cu desăvârșire din dicționarul de partid.

Și în NATO și în UE, militarii au un regim special, iar "unicitatea" pe care vrea să le-o acorde cu forța domnul Boc, nu-i face cinste nici dumnealui nici nouă, tuturor celorlalți, dacă îi vom permite să se întâmple acest lucru. Tăierea "pensiilor nesimțite" nu înseamnă, domnule Boc, încălcarea Constituției și călcarea în picioare a drepturilor unor oameni care au ales să-și slujească țara, dar atunci când au făcut-o au știut și că beneficiază de un anumit statut special, care le va compensa într-un fel viața grea și extrem de periculoasă pe care o vor duce.

Dacă întoarcerea la "drepturile și libertățile egale", pe care le-am trăit timp de 50 de ani, credeți dumneavoastră, domnule Boc, că reprezintă soluția tuturor problemelor cu care ne confruntăm, vă reamintesc că aceea a fost cea mai grea perioadă traversată de români vreodată și sunt convins că nu au nevoie de o reeditare a acelor vremuri negre.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu titlul Orgoliul ministrului Funeriu închide școlile din nou;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Orgoliul ministrului Funeriu închide școlile din nou"

Refuzul constant al domnului Funeriu de a se consulta cu cei în drept din domeniul educației și încăpățânarea acestuia de a susține cu obstinație implementarea unei noi legi a educației, fără a avea consensul celor îndreptățiți, supără atât dascălii, cât și elevii, studenții și părinții acestora și duce la perpetuarea conflictului, pe termen nelimitat.

Între guvernanții portocalii și profesori nu s-a putut stabili până în prezent vreo cale normală de comunicare, după ce profesorii au priceput că au fost mințiți cu promisiuni deșarte, înșelați doar pentru a putea fi trecute cu bine perioadele scurte de campanie.

Atunci când este vorba de pus voturi în urnă, profesorii sunt importanți, deoarece reprezintă cea mai numeroasă categorie de bugetari, dar când este vorba de drepturile lor, domnul Boc și miniștrii săi îi arată acuzator cu degetul pe aceștia, susținând că nu se mai satură de privilegii.

Într-un târziu, au reușit și cei din educație să înțeleagă că au fost doar folosiți și manipulați un timp, ca să iasă procentul câștigător la urne și acum sunt aruncați la groapa umilinței de utilizatori.

Deși profesorii au numeroase drepturi câștigate în instanță, guvernul Boc nu le recunoaște și nu le aplică deciziile obținute, îi amenință cu reducerea drastică a numărului de posturi, peste 15.000, și le taie substanțial din venituri, odată cu intrarea în vigoare a noii legi a educației, aprobată săptămâna trecută în Guvern.

Nemulțumirile celor din educație sunt legate și de sistarea investițiilor în infrastructura școlară, prin decizia guvernului Boc de neacordare a fondurilor necesare pentru continuarea lucrărilor începute în anii anteriori.

Refuzul constant al domnului Funeriu de a purta un dialog social real și constructiv cu partenerii de dialog social, precum și politizarea excesivă a actului decizional, la toate nivelurile, îi nemulțumește, de asemenea, pe sindicaliști.

Cum niciuna din revendicări nu le-a fost până în prezent soluționată, sindicatele din învățământ vor face grevă generală pe 22 aprilie.

Dialogul surzilor purtat de ministrul Funeriu cu sindicatele de resort, va duce la boicotarea examenelor în perioada următoare și la neînchiderea anului școlar. Dacă acest lucru se dorește, îi sugerez domnului ministru să se gândească bine ce explicații le va da elevilor, studenților și părinților acestora, atunci când haosul va fi instalat definitiv în școli? Cine are de câștigat oare dintr-un astfel de comportament păgubos și distructiv?

  Marin Almăjanu - declarație politică privind Politica fiscală a Guvernului Boc pune lacătul pe mediul privat;

Domnul Marin Almăjanu:

"Politica fiscală a Guvernului Boc pune lacătul pe mediul privat"

De parcă nu era de ajuns că aproape 200.000 de firme și-au suspendat activitatea temporar sau definitiv anul trecut, datorită politicii fiscale defectuoase inventate de guvernele domnului Boc, fapt ce a condus la creșterea fulminantă a șomajului și la cheltuirea preponderentă a banilor din buget pe ajutoare sociale, în primul trimestru din 2010, aproape 20.000 de companii și-au suspendat activitatea, în creștere de peste patru ori față de aceeași perioadă a anului trecut. La acestea se mai adaugă 10.400 de companii care au cerut dizolvarea sau radierea. Deci, un număr impresionant de firme nu și-au mai putut continua activitatea în acest an și au ales calea punerii lacătului pe ușă, deși domnul Boc se laudă peste tot că a aplicat un măreț plan anticriză ce conținea o mulțime de măsuri benefice pentru întreprinzători.

Dar realitatea îl contrazice și de această dată. Se dovedește din nou, prin aceste date statistice făcute publice de Oficiul Național al Registrului Comerțului, că demagogia premierului Boc nu are limite. Dumnealui a fost de nenumărate ori avertizat și de noi, liberalii, și de reprezentanții mediului privat că acestea vor fi consecințele dezastrului proliferat prin actele iresponsabile de guvernare portocalie. Că împovărarea excesivă cu tot felul de taxe și impozite noi vor genera doar faliment și șomaj. Că nu vor reuși sub nicio formă să adune mai mulți bani la buget prin inventarea unor noi biruri sufocante, ci doar vor ucide orice urmă de viață a mediului privat.

De curând, domnul președinte Băsescu, aflat pe alte meleaguri, ne liniștea pe noi de la distanță și, în același timp, le argumenta gazdelor că, în ceea ce privește creșterea fulminantă a șomajului, nu trebuie să ne facem griji, deoarece acesta nu reprezintă un semn convingător că recesiunea va continua, ba dimpotrivă, ne va fi din ce în ce mai bine, având în vederea că actuala rată de 8,36% pare, în viziunea prezidențială, una dintre cele mai mici din Europa...

Din păcate și acestea sunt doar vorbe. Domnul președinte nu a luat în calcul faptul că și dumnealui a girat falimentul în masă prin susținerea unor guverne lipsite de orice viziune economică și profesionalism.

Președintele Băsescu știe foarte bine că motivul lacătului pus pe ușa mediului privat este neaplicarea unor politici și măsuri economice coerente și corecte și lipsa totală de dialog cu mediul privat, dar și cu sindicatele. Și acest lucru i se datorează în totalitate premierului Boc.

Proiecția bugetară pe anul 2010 ar fi trebuit să țină cont și faptic, nu numai pe hârtie, că în acest an era obligatorie aplicarea hotărâtă a unor măsuri de reducere drastică a cheltuielilor publice și de stimulare a investițiilor și a mediului economic. Dar, din nefericire, realitatea ne demonstrează că de la vorbe până la fapte este întotdeauna cale lungă, atunci când la guvernare se află domnii pdl-iști care una spun și alta fac permanent.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică: Politica economică falimentară a Guvernului Boc-Udrea închide întreprinderile din România și le trimite în Bulgaria;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Politica economică falimentară a Guvenului Boc-Udrea închide întreprinderile din România și le trimite în Bulgaria"

În timp ce în România, în primul trimestru al anului 2010, și-au suspendat activitatea în jur de 20.000 de companii, iar peste 12.000 au cerut radierea, mai bine de 2.500 de firme românești și-au mutat activitatea în Bulgaria. Se dovedește, astfel, că planurile anticriză ale guvernelor Boc-Udrea au fost doar pe hârtie aplicate în ceea ce privește facilitățile acordate mediului privat, iar majoritatea măsurilor implementate de acestea nu au făcut decât să înrăutățească situația economică a României și să genereze falimentul și șomajul în masă.

Domnul Boc ne spune nonșalant, atunci când mai pune stăpânire pe câte un microfon în prime-time, că de vină este doar criza prelungită din Europa și că mințile luminate de providențiala lumină portocalie au inventat cele mai bune soluții pentru întreprinzătorii autohtoni. Dar realitatea demonstrează și de această dată că, în afară de planurile demagogice fluturate pe la tv, nu am avut parte de nimic bun, de aproape doi ani și, din acest motiv, cei din mediul economic privat s-au decis să se mute acolo unde au mai multe facilități, unde mediul politic și economic pare ceva mai stabil decât la noi, iar birocrația este redusă suficient de mult ca să-și economisească timpul și banii.

Fiscalitatea mult mai redusă din țara vecină i-a determinat pe mulți întreprinzători să pună lacătul pe firmele din România și să se mute peste Dunăre, fenomen ce a crescut în amploare în ultimele șase luni.

Deci, cam de când se laudă domnul Boc cu relansarea economică a României, care pare de fapt un vis din ce în ce mai îndepărtat, companiile din țară s-au decis să pună capăt coșmarului proliferat de guvernările dezastruoase din ultima perioadă și să-și caute singuri condiții mai bune de supraviețuire.

Spre deosebire de domnul Boc, care are impresia că inventarea peste noapte a tuturor birurilor posibile îi vor îmbogăți subit bugetul, vecinii noștri bulgari au înțeles că unica soluție de atragere a investițiilor o reprezintă - așa cum am tot insistat și noi, liberalii, că ar fi bine pentru România -, relaxarea fiscalității.

Astfel, în timp ce la noi cota unica este de 16%, în Bulgaria impozitul pe profit este deja de 10%, iar cel pe dividende de 5%. Iar cheltuielile și timpul necesar înmatriculării unei societăți sunt substanțial reduse în Bulgaria, chiar și suma necesară pentru capitalul social inițial fiind de numai 6 euro! Și celelalte cheltuieli cu serviciile, chiria și mâna de lucru sunt în Bulgaria cu aproximativ 30% mai mici decât în România.

Dar nu acestea sunt singurele motive care îi gonesc pe întreprinzătorii din România dincolo de granițe, ci cele mai semnificative sunt cele legate de haosul legislativ creat cu bună știință de premierul Boc, prin numeroasele ordonanțe scoase din joben peste noapte, care au adus foarte multe schimbări în ceea ce privește fiscalitatea și stabilitatea economică.

Dacă domnul Boc vrea să rămână la guvernare, cu prețul rămânerii în viața economică românească doar a firmelor care sunt legate ombilical de contractele cu statul, prin sistemul barter cu partidul de guvernământ, atunci am putea să simplificăm lucrurile punând de acum lacătul pe economie și lăsându-i liniștiți pe alții, mai deștepți ca noi, să se dezvolte cât mai rapid. Felicitări vecinilor noștri bulgari! Ei știu ce vor, iar noi, chiar dacă știm, nu avem voie să obținem. Pentru că ne este interzis să progresăm și suntem conduși cu stoicism spre nicăieri.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul 2010 nu va fi anul relansării, ci al cronicizării crizei economice dacă nu se va respecta decizia Curții Constituționale;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"2010 nu va fi anul relansării, ci al cronicizării crizei economice dacă nu se va respecta decizia Curții Constituționale"

PNL consideră că decizia Curții Constituționale arată faptul că Executivul Boc și partidul aflat la putere guvernează prin măsuri ilegale, neconstituționale, prin care încearcă să păstreze starea de haos în administrație și să transforme instituțiile statului român în anexe ale PDL.

Din cauza măsurilor neconstituționale și ilegale luate de guvernul Boc, instituțiile deconcentrate sunt în colaps. A fost încălcată în repetate rânduri legea fundamentală a țării, guvernul încercând prin două ordonanțe succesive și o lege - toate declarate neconstituționale - să își mențină clientela politică în fruntea deconcentratelor.

Situația la care s-a ajuns la nivelul instituțiilor deconcentrate arată încă odată disprețul Guvernului Boc și al PDL față de instituțiile democratice și a deciziilor luate de acestea.

PNL ia în considerare inițierea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Boc-Udrea ca urmare a politizării fără precedent într-o țară a Uniunii Europene a instituțiilor statului și ca urmare a degradării dramatice a economiei cauzate de incompetența acestui Cabinet. Verdictul Curții Constituționale cu privire la legea de modificare a Statutului funcționarilor publici demonstrează cât și cum înțelege premierul Emil Boc să respecte și să aplice Constituția și, implicit, regulile democratice.

Disprețul față de lege manifestat de Guvernul Boc-Udrea se asociază cu lipsa de eficiență în domeniul economic. Atragem atenția că deficitul bugetului de stat și al bugetului asigurărilor sociale au atins cele mai mari valori din ultimii 20 de ani, iar datoria publică a înregistrat, sub incompetenta guvernare Boc, o creștere uriașă. Prin toate aceste elemente, poziția României în plan extern este amenințată de neîncrederea investitorilor străini.

În 2009, Guvernul a amânat rezolvarea principalelor probleme economice și sociale ale României, costurile acestei amânări fiind plătite în acest an. Dovadă sunt creșterea galopantă a șomajului, reducerea salariilor și a pensiilor, precum și apariția convulsiilor sociale determinate de reglementările haotice din domeniile educației, salarizării bugetarilor și pensiilor.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Bolnavii de hemofilie din România au nevoie de tratament;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Bolnavii de hemofilie din România au nevoie de tratament"

La ora actuală, în România sunt înregistrați peste 2000 de pacienți care suferă de hemofilie, o tulburare genetică de sângerare prin lipsa unei enzime care ajută la coagularea sângelui.

În mod regretabil, asistența medico-socială pentru pacienții cu hemofilie din România se confruntă cu deficiențe serioase din cauza insuficienței tratamentului pe întreg teritoriul țării. Accesul limitat la tratament a cauzat, pe parcursul anului 2009, decesul a 3 persoane, iar în cursul anului 2008, decesul a 7 persoane, fiind astfel categoria de bolnavi cea mai defavorizată cu privire la tratamentul acordat. Majoritatea bolnavilor de hemofilie din România sunt tratați doar ocazional, cu prilejul accidentelor hemoragice.

Din datele comunicate de Asociația Română de Hemofilie, principalele probleme în asistența medicală a persoanelor cu hemofilie sunt în strânsă legătură cu aportul bugetar național foarte redus care nu acoperă necesarul real privind tratamentul, discrepanțele majore în privința repartizării bugetare, administrarea inadecvată și tardivă a tratamentului doar în cazul accidentelor hemoragice, asistența deficitară a pacienților cu inhibitori. România ocupă ultimul loc în Europa în ceea ce privește sumele alocate pentru achiziționarea tratamentului cu factor concentrat, ceea ce a determinat emigrarea unor persoane cu hemofilie în alte țări europene.

De aceea, se impune monitorizarea și implicarea constantă și susținută a Ministerului Sănătății în vederea asigurării nediscriminatorii a tratamentului, dar și a asistenței medicale pentru toți pacienții cu hemofilie din România. Este necesară implementarea tratamentului la domiciliu, fiind o metodă terapeutică eficientă și sustenabilă financiar. Descentralizarea sistemului poate avea un rol determinant, astfel încât persoanele cu hemofilie să fie tratate în clinici, ambulatorii de specialitate, spitalizare continuă și spitalizare de zi, în conformitate cu recomandările internaționale, astfel încât fiecărui pacient să i se asigure tratament corespunzător prin personal specializat.

Îmbunătățirea asistenței medico-sociale pentru pacienții cu hemofilie trebuie să devină o prioritate pentru sistemul de sănătate din România, atât în privința administrării eficiente și cu celeritate a tratamentului, dar și prin definirea unei strategii de intervenție psihologică pentru persoanele cu hemofilie, în strânsă conexitate cu îmbunătățirea accesului la informare privind hemofilia.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Demnitatea umană trebuie respectată și protejată;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Demnitatea umană trebuie respectată și protejată!"

"Raportul asupra discriminării în baza orientării sexuale și identității de gen", semnat de domnul Andreas Gross, urmează să fie dezbătut și se dorește a fi aprobat în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în data de 28 aprilie 2010. Acest raport încalcă demnitatea umană a cetățenilor europeni, implicit a cetățenilor români, valorile de drept ale familiei și orice normă morală. De aceea, această declarație politică este un apel adresat membrilor delegației României la Strasbourg pentru a respinge acest document deosebit de periculos pentru sănătatea societății și totodată a familiei.

La nivel declarativ, "Raportul Gross" luptă împotriva discriminării și promovează egalitatea și respectul pentru minoritățile sexuale. Evident că orice formă de discriminare trebuie pe deplin condamnată, iar Declarația Drepturilor Omului este universală, dar nu trebuie să uităm că această cartă este dublată de o cartă a îndatoririlor, a responsabilităților omului (Declaration des Devoirs du Citoyen - 1795). În fapt, "Raportul Gross" este un atentat la drepturile familiei tradiționale, fiind în contradicție nu numai cu legislația românească în materie, dar și cu dreptul european și internațional. "Raportul Gross" încearcă să transpună, printr-o rezoluție a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, principiile promovate de un document radical intitulat Yogyakarta Principles (Principiile Yogyakarta), pe care niciun organism internațional oficial nu le-a adoptat, nici măcar în parte.

"Raportul Gross" propune condamnarea discursului urii (hate speech), realitate perfect legitimă în esență, dar fără limite clare și bine determinate, această condamnare poate avea efecte negative asupra libertății de exprimare, religioase și de conștiință, în special asupra dreptului cetățeanului de a-și exprima opoziția sau dezacordul, în baza drepturilor sale, față de practicile minorităților sexuale. Programele de conștientizare a maselor, în special în școli, reprezintă o "pătrundere prin forțarea ușii din spate" în spațiul public și privat, deoarece încercările de promovare a toleranței față de minoritățile sexuale s-au transformat adesea în pledoarii și încurajări deschise ale practicilor comunităților sexuale, având în vedere cazul Franței și cel al Spaniei.

Dispozițiile "Raportului Gross" vizează recomandări pentru statele membre în privința recunoașterii unui statut marital pentru cuplurile de același sex, liberul acces la adopție de către persoanele singure de același sex sau transsexuali, dar și pentru cuplurile de același sex. Aceste recomandări ale "Raportului Gross" încalcă în mod irecuzabil demnitatea umană, drepturile și interesele copilului, reglementate la nivel european și internațional, dar și încălcarea și desconsiderarea valorilor familiei: căsătoria dintre un singur bărbat și o singură femeie.

"Raportul Gross" este în vădită contradicție cu legislația internă, în sensul în care art. 48 alin.(1) din Constituția, revizuită, a României statuează faptul că: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor". Noul Cod civil român elimină orice urmă de confuzie prin art. 258 alin.(1), în sensul în care "În sensul prezentului Cod civil, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie." Mai mult, art. 452 din noul Cod Civil instituie principiile la care este supusă adopția: interesul superior al copilului, necesitatea de a asigura creșterea și educarea copilului într-un mediu familial, continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă și culturală."

Deși eventuala adoptare a "Raportului Gross" nu ar aduce cu sine vreo obligație pentru statele membre, dar reprezintă un atentat îndreptat împotriva principiilor și valorilor unei societăți în care trebuie reinstaurată normalitatea. Aceste recomandări pot fi folosite, în eventualitatea adoptării, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârile pe care le emite în judecarea cauzelor.

Doresc să fac un apel către membrii delegației României la Consiliul Europei și pledez cu fermitate pentru respingerea "Raportului asupra discriminării în baza orientării sexuale și identității de gen" care va fi dezbătut în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în data de 28 aprilie 2010.

  Filip Georgescu - intervenții pe marginea unui eveniment de suflet al piteștenilor: Simfonia lalelelor;

Domnul Filip Georgescu:

În organizarea Primăriei municipiului Pitești, precum și al instituțiilor locale specializate, în perioada 16-18 aprilie 2010, în orașul reședință al județului Argeș s-a desfășurat "Simfonia Lalelelor" - ediția a XXXIII-a. Dispunând de un buget mult mai mic decât în anii anteriori, buget aprobat de Consiliul Local al Municipiului Pitești, provenit în principal din sponsorizări, actuala ediție a "Simfoniei Lalelelor" a adunat în centrul Piteștiului sute de comercianți de produse dendro-floricole din toată țara, dar și mii și mii de argeșeni, veniți să participe la sărbătoarea lor de suflet, dar și să-și procure ghivece cu flori, plante ornamentale, pomi fructiferi sau alte plante pentru a-și înfrumuseța casele și grădinile.

"Simfonia Lalelelor" din această primăvară a beneficiat, totodată, și de un program complex, din care nu au lipsit spectacole de muzică populară, de muzică tânără, simpozion științific cu tematică floricolă organizat în colaborare cu Facultatea de Horticultură a Universității Pitești, concurs de ciclism în Parcul Trivale, parada mașinilor de epocă și multe altele care au întregit paleta manifestărilor din orașul lalelelor. De asemenea, Parada Florilor, prezentată de tinerele vlăstare ale Argeșului, prin exprimare și ținută au sugerat celor prezenți că natura trebuie să fie întotdeauna pură, curată. O atmosferă aparte, plăcută privirii, a fost creată și de florescența multicoloră a celor peste 150.000 de lalele plantate în centrul municipiului de către Administrația Domeniului Public Pitești, una din principalele instituții organizatoare.

După cum era de așteptat, la o asemenea manifestare de amploare au participat și delegații de peste hotare, care datorită specificului acțiunii în sine au ținut să fie prezente aproape an de an.

Cu părere de rău trebuie să menționez, însă, că piteștenii n-au fost onorați cu prezența demnitarilor de rang înalt din Capitală, cu toate eforturile depuse de organizatori. Ba, mai mult, nici parlamentarii cu buletin de București aleși în colegiile argeșene nu au dat curs invitației de a participa la această superbă manifestare. Cu o singură excepție: senatorul de Câmpulung-Muscel, Mircea Diaconu. De asemenea, mai trebuie să-l amintesc pe singurul lider de partid de la nivel central prezent, Daniel Constantin, președintele Partidului Conservator. Există, totuși, o explicație: persoanele amintite se trag din Argeș. Pe bună dreptate, organizatorii, cei prezenți se întrebau ce anume i-a determinat pe demnitarii bucureșteni să nu participe la un asemenea eveniment. Răspunsul a venit din partea argeșenilor care și-au amintit, ce-i drept cu amărăciune, că anul acesta nu sunt alegeri, nici parlamentare și nici locale. Iar eu, ca deputat de Argeș, le dau dreptate!

  Cornel Ghiță - declarație politică cu referire la Necesitatea implementării rapide a noului sistem unitar de pensii;

Domnul Cornel Ghiță:

"Necesitatea implementării rapide a noului sistem unitar de pensii"

Declarația mea de astăzi privește necesitatea de a avea un sistem unitar de pensii. Așa cum a declarat și primul-ministru, avem nevoie de o nouă lege a pensiilor care, pe de o parte, să asigure susținerea sistemului pe termen mediu și lung, și, în același timp, să garanteze pentru toți cei care contribuie astăzi la sistemul de pensii că vor primi o pensie atunci când vor ajunge la vârsta la care să beneficieze de acest drept.

În prezent, sistemul public de pensii se află în deficit. Prin noul proiect de lege privind sistemul unitar de pensii publice se pune accentul, în primul rând, pe principiul contributivității - toate persoanele active în câmpul muncii vor beneficia de un cuantum al pensiei proporțional cu sumele cu care a contribuit la sistemul de pensii în timpul perioadei de contribuție. Printre principiile ce vor duce la sustenabilitatea sistemului găsim și principiul obligativității - toate persoanele au obligația de a participa la sistemul public de pensii; principiul egalității - toți beneficiază de un tratament nediscriminatoriu; principiul solidarității sociale - toți își asumă reciproc obligațiile și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate. Principiul obligativității și principiul contributivității la sistemul unitar de pensii publice vor asigura ca toate persoanele care obțin venituri profesionale să plătească contribuții către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Toate aceste principii sunt necesare pentru asigurarea în viitor a sistemului de pensii, pentru ca persoanele active în câmpul muncii, în prezent, să poată beneficia de pensie în sistemul public atunci când vor îndeplini condițiile pentru pensionare.

Conform proiectului de lege, care va fi dezbătut și votat în plenul Senatului în această săptămână, sistemele speciale de pensii vor fi integrate în sistemul public de pensii. De la intrarea în vigoare a sistemului unitar de pensii publice, persoanele care urmau să iasă la pensie la vârste stabilite de legi speciale vor intra în calendarul de creștere a vârstelor pentru bărbați și femei, care se va aplica asiguraților din noul sistem unitar de pensii publice. De asemenea, persoanele din categoria liberilor profesioniști, a managerilor, a membrilor asociațiilor familiale vor participa, prin efectul legii, la noul sistem public de pensii.

Astfel, stimați colegi, toate categoriile sociale vor fi asigurate, prin efectul viitoarei legi, în sistemul public de pensii, vor beneficia de o pensie la bătrânețe, și ceea ce e important este faptul că sistemul nu îngrădește dreptul niciunei persoane de a se asigura în sistemul privat, iar legiuitorul să creeze premisele pentru pensiile ocupaționale.

  Marian Ghiveciu - declarație politică cu tema Deposedarea țăranilor de pământ;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Deposedarea țăranilor de pământ"

Comuniștii de tristă amintire, Dej și Ceaușescu, au deposedat țăranii de pământ având în vedere confiscarea ilegală și folosirea lui o perioadă lungă de timp. Fiind deposedați ilegal, țăranii și-au putut recupera terenurile după 1989, fie prin reconstituire (nu punere în posesie), fie prin instanțe. Sigur, mai sunt și situații în care foștii proprietari nu și-au primit pământul din cauza inexistenței în România a statului de drept. Actualii guvernanți au inventat un procedeu de deposedare legal a țăranilor de pământ cu acte în regulă. Procedeul a început cu câțiva ani în urmă, când s-a introdus impozitul pe terenul agricol, aflat la cheremul consiliilor locale, și a fost amplificat odată cu legea arendei și formarea asociațiilor agricole.

Este evident că agricultura modernă, profitabilă, nu se poate face decât pe suprafețe mari, dar comasarea terenurilor nu a început, pentru a da posibilitatea proprietarilor să-și lucreze pământul. Din contră, pentru asigurarea condițiilor de îmbogățire a unor indivizi agreați de putere s-a preferat mai întâi arendarea terenurilor fărâmițate. În plus, actuala lege a arendei nu sprijină proprietarii (arendatorii), ci pe arendași. Arendașii fac profit, arendatorii plătesc impozitele.

Pentru că nu toți proprietarii dintr-o localitate (sat) și-au arendat pământul, arendașii nu pot lucra comasat pământul, ci printre parcele nearendate. Tot din acest motiv nu pot fi vândute terenurile agricole decât la prețuri de nimic.

Se știe că agricultorii sunt persoane în vârstă și nu pot lucra pământul pe care îl dețin din mai multe cauze:

  • lipsa de mașini agricole, îngrășăminte, semințe de calitate și forță de muncă calificată. Mașinile, îngrășămintele și semințele nu pot fi cumpărate dintr-o pensie agricolă de aproximativ 400 de lei. Abia trăiește din pensie și din ce cultivă, prin metode rudimentare, în grădina din jurul casei pe care o are;
  • terenul agricol este slab productiv (producția obținută este mai mică de 1500 kg/ha). Fărâmițarea terenului și productivitatea scăzută măresc cheltuielile de producție, reduc producția și astfel se lucrează în deficit.

Totuși, țăranul plătește impozitul pe deficit. O fi oare un impozit "forfetar" impus țăranilor? În cele prezentate, iată mecanismul de deposedare a țăranului de pământ.

Prin această declarație politică consider că trebuie luate urgent măsuri de comasare a terenului agricol, prin notificarea unor ajutoare de stat la Uniunea Europeană, și să se stabilească, după comasare, un preț minim al pământului, pe categorii de calitate, printr-o procedură emanată de specialiști.

Altfel, țăranul va fi deposedat de pământ, bucată cu bucată, până când nu-i mai rămâne nimic din proprietate.

  Ion Dumitru - declarație politică despre Abordarea politicilor agricole în contextul crizei economice în 2010;

Domnul Ion Dumitru:

"Abordarea politicilor agricole în contextul crizei economice în 2010"

Anul 2009 a fost pentru agricultură un an cu performanțe puțin peste medie. Prețurile de valorificare, pe o piață abandonată de guvern, au fost la nivelul prețurilor de producție și mult sub nivelul prețurilor europene, acest lucru ducând la falimentul multor producători din agricultură. La neajunsurile sus menționate s-au adăugat neacordarea unor despăgubiri pentru calamități produse de secetă și inundații, înăsprirea condițiilor de creditare și imposibilitatea accesării creditelor garantate cu producția pe stoc sau terenul agricol și prețurile mari impuse de depozitare, fapte ce vor determina dezechilibre la reluarea campaniei din această primăvară.

Dar pericolul mare pentru anul agricol 2010 o reprezintă sistarea pachetului de subvenții, coroborat cu lipsa de reacție a reprezentanților Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în procesul de notificare la Uniunea Europeană a ajutoarelor de stat pentru agricultură, în condițiile legislației europene în materie de ajutoare de stat.

Având în vedere problematica prezentată, este evident că eforturile tuturor producătorilor agricoli de a desfășura campania agricolă din această primăvară 2010, în condiții tehnice corespunzătoare, trebuie acompaniate cu acțiuni publice de susținere. Urgentarea procesului de notificare a ajutoarelor de stat la Uniunea Europeană constituie într-o bună măsură baza pârghiilor publice de susținere a campaniei de primăvară.

Criza economică, bine consolidată la nivelul agriculturii, este și ea un factor care poate determina dezechilibre în sectorul agricol.

Guvernul trebuie să se gândească că agricultura susține una din componentele sensibile (hrana) în astfel de situații și, de asemenea, poate asigura relansarea economică în perioada de după criză. De agricultură va depinde inclusiv direcția către care se va îndrepta țara noastră pentru o perioadă lungă de timp de acum înainte.

Având în vedere criza financiară și economică și sistarea masivă a unor subvenții, recomand următoarele măsuri:

  1. notificarea, în regim de urgență, la Uniunea Europeană a ajutoarelor de stat din toate sectoarele din agricultură;
  2. fluidizarea accesului la creditele bancare pentru producție;
  3. elaborarea unei strategii pentru valorificarea producției agricole;
  4. corelarea legislației românești cu legislația europeană în vederea rezolvării despăgubirilor în cazul calamităților naturale;
  5. creșterea ponderii garanțiilor acordate Fondurilor de Garantare a Creditelor Agricole la creditele pentru producție;
  6. implementarea politicilor agricole în timp util și eliminarea întârzierilor la plată a subvențiilor.

Atenție! Pământul României, izvorul hranei, suportă greu starea în care se află și suportă mai greu pe cei care l-au adus în această stare.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică cu subiectul Accesarea fondurilor europene - prioritate zero;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Accesarea fondurilor europene - prioritate zero"

Una dintre provocările majore ale României este atragerea fondurilor europene, provocare preluată cel puțin la nivel declarativ și de către actualul Executiv. Încă de anul trecut, această temă a devenit laitmotivul preferat al Guvernului și am aflat atunci că performanța atragerii fondurilor comunitare se va îmbunătăți substanțial, evident în beneficiul tuturor românilor.

Realitatea însă este foarte departe de prognozele Guvernului Băsescu-Boc. Un an mai târziu de la preluarea guvernării, rata absorbției fondurilor europene în toate domeniile de activitate nu numai că nu a crescut sub mandatul PDL-ist, dar s-a diminuat. România are cel mai redus grad de absorbție al fondurilor structurale și de coeziune dintre țările UE 27, de numai 10%. De exemplu, pentru județul Bihor au fost depuse trei proiecte ce vizează lucrări importante de modernizare în folosul cetățenilor privind managementul integrat al deșeurilor, infrastructura de apă și canal și reabilitarea CET-urilor. Nici unul dintre ele nu este finalizat până acum, iar această situație se poate întâlni în majoritatea județelor țării. Aceasta în contextul nevoii reale pe care țara noastră o are de a reduce din decalajele existente față de celelalte state europene, în toate domeniile.

O parte din blocajele înregistrate în procesul de accesare al fondurilor europene se datorează lipsei de personal calificat. Pe de altă parte, se vorbește despre faptul că cei care lucrează cu fondurile europene nu sunt suficient motivați financiar astfel încât să justifice un grad de implicare și un efort mai mare în acest proces. Reprezentanții Guvernului invocă contextul crizei economico-financiare și lipsa banilor necesari pentru a recompensa acest personal din structurile sale.

Probabil că adevărul este undeva la mijloc și de aceea consider că este necesară modificarea și completarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, astfel încât să urgentăm procedurile și să accelerăm gradul de absorbție a fondurilor europene.

În acest sens, am elaborat o propunere legislativă prin care fiecare structură (stabilită prin hotărâre de Guvern) este obligată să-și prezinte clar obiectivele de activitate și mai ales proiectele comunitare la care lucrează pentru anul următor, iar procentul de stimulare financiară (de 75%) se va acorda proporțional, în funcție de îndeplinirea și finalizarea proiectelor, la care se adaugă evaluarea activității fiecărei persoane încadrate, corespunzător atribuțiilor din fișa postului.

O astfel de decizie este extrem de necesară în contextul actual pentru a debloca mecanismele de accesare a fondurilor europene și a permite astfel realizarea unor investiții atât de necesare în contextul economic actual.

  Marius Rogin - declarație politică cu referire la Alegerile parlamentare din Ungaria;

Domnul Marius Rogin:

"Alegerile parlamentare din Ungaria"

"Dreapta ungară ia aproape totul", a titrat Gazeta Wyborcza. "Este fără precedent în Europa ca un partid să obțină o majoritate parlamentară de două treimi, iar FIDESZ are această mare șansă", scria Magyar Nemzet. Pravda crede că rezultatele alegerilor ungare vor răscoli întreaga Europă, întrucât niciodată în istoria postbelică a continentului, două partide care exploatează lozinci naționaliste nu au strâns împreună 70% din voturi. Dacă programele politice ale FIDESZ și Jobbik vor începe să fie traduse în viață, problema ungară ar putea deveni o durere de cap și pentru Uniunea Europeană, și pentru Rusia, și pentru Ucraina.

Victoria detașată a FIDESZ în primul tur al alegerilor parlamentare din Ungaria reprezintă voința țării, au precizat politicienii maghiari de dincolo de frontiere. Toți acești politicieni speră într-o bună cooperare cu noul guvern ungar. István Pásztor, președintele Uniunii Maghiarilor din Voivodina, a primit cu bucurie anunțul lui Zolt Németh cu privire la dubla cetățenie. "Această cerere nu mai este în prezent atât de stringentă, însă această lege are sau ar avea un rol de tămăduitor sufletesc. După o așteptare îndelungată, această chestiune ar ajunge în punctul mort și consider că pentru mulți oameni ar reprezenta o mulțumire sufletească și o stare de satisfacție" a afirmat István Pásztor, președintele UMV.

Potrivit lui Béla Markó, președintele UDMR, și Guvernul român va sprijini dubla cetățenie. Varianta pe care tocmai o promovează România față de românii din Republica Moldova poate fi un exemplu în acest sens, a spus domnia sa. "Îl felicit pe Viktor Orbán și FIDESZ-ul pentru această victorie unanimă și de proporții. Prin această victorie, consider că FIDESZ a intrat în posesia unui instrument serios, cu ajutorul căruia să poată promova reforme în diferite domenii în Ungaria și să adopte măsuri unanime cu privire la maghiarii de dincolo de frontiere" a precizat Béla Markó, președintele UDMR.

Miklós Kovács, unul dintre conducătorii maghiarilor din Transcarpatia, și-a exprimat încrederea în privința politicii naționale a noului guvern ungar. "Suntem mulțumiți de rezultat, întrucât, în urma acestuia, a devenit unanim că va fi constituit un guvern FIDESZ, condus de Viktor Orbán" a menționat Miklós Kovács, președintele Uniunii Culturale Maghiare din Transcarpatia. Pál Csáky, președintele Partidului Coaliției Maghiare din Slovacia (PCM), a afirmat că FIDESZ-ului îi revine o mare responsabilitate, întrucât trebuie să soluționeze problemele existente între cele două țări. "În ceea ce ne privește pe noi, solicităm să fim considerați parteneri de dialog în privința planurilor și pașilor pe care FIDESZ urmează să îi întreprindă, pentru a nu ne surprinde unii pe alții" a evidențiat Pál Csáky, președintele PCM. Rezultatele primului tur de scrutin al alegerilor parlamentare din Ungaria, cu FIDESZ drept câștigător clar, reprezintă o veste rea pentru Slovacia, a declarat luni la Bratislava prim-vicepreședintele Partidului Național Slovac, SNS, co-partener la guvernare, Anna Belusovova, informează agenția slovacă de presă TASR.

Potrivit politologului Gergely Nagy Böszörményi, cele aproape 20 de procente obținute de socialiști semnalează faptul că puterea acestui partid este încă mai mare decât au indicat sondajele de opinie și acest lucru ar putea furniza forța necesară pentru reorganizarea Partidului Socialist Ungar sau chiar pentru reîntoarcerea lui Ferenc Gyurcsány. Vorbind despre formațiunea Altă Politică Posibilă (LMP), Gábor G. Fodor este de părere că acest partid a atras, probabil, nu numai fosta bază electorală a Uniunii Democraților Liberi (SZDSZ), ci și electoratul, în majoritate tânăr, care deși este nemulțumit de actuala elită politică, nu se simte atras de ideile radicale.

FIDESZ ar putea obține o majoritate de două treimi astfel încât, pentru aceasta, pe lângă cele 206 mandate, obținute la alegerile din 11 aprilie 2010, în turul doi, FIDESZ va trebui să mai câștige încă 52 de mandate. Având în vedere rezultatele deja obținute, are șanse bune în acest sens, aflându-se pe primul loc în mai mult de 52 de circumscripții uninominale. Marele perdant este partidul socialist MSZP, care s-a menținut totuși pe al doilea loc, cu 19,29% din voturi, o scădere spectaculoasă comparativ cu procentul de 43,21% obținut în 2006.

Uniunea Europeană a salutat, luni, victoria dreptei proeuropene în alegerile parlamentare desfășurate în Ungaria, dar s-a arătat preocupată de ascensiunea extremei-drepte, ostilă UE, a declarat președinția spaniolă a Uniunii Europene, citată de AFP. "Partidele proeuropene sunt cele care au câștigat, fără nici o îndoială", a declarat secretarul de stat pentru afaceri europene din guvernul socialist spaniol, Diego Lopez Garrido, referindu-se la cele două formațiuni care au obținut cele mai multe voturi, opoziția de dreapta și Partidul Socialist Ungar. Ceea ce ni se pare îngrijorător la aceste alegeri este "amplificarea vocilor unui sector politic populist, mai radical, de extremă-dreapta", a declarat Lopez Garrido, în timpul unei conferințe.

"Trebuie sa acționăm cu toții pentru ca, în cadrul Uniunii Europene, pozițiile populiste, xenofobe, radical-naționaliste, antieuropene sa aibă cel mai redus sprijin posibil", a subliniat Lopez Garrido.

  Mircea Grosaru - declarație politică având ca temă Legea învățământului, Legea pensiilor și multe alte legi;

Domnul Mircea Grosaru:

"Legea învățământului, Legea pensiilor și multe alte legi"

Zilele acestea se pregătește a se discuta în Parlamentul României Legea învățământului și în foarte scurt timp se pregătește Legea pensiilor.

La biroul parlamentar al subsemnatului, dar și pe adresa de e-mail au sosit diverse materiale referitoare la aceste două legi importante, peste care nu putem trece cu ușurință, cel puțin dintr-un singur motiv: numărul mare de persoane afectate din aceste două categorii sociale importante - profesorii și pensionarii.

Statistic vorbind, acestea reprezintă un mare număr de cetățeni care pot decide în alegeri, oricare ar fi ele, câștigarea simpatiei față de un anumit partid politic, și dacă am viza momentul actual, am putea spune că această responsabilitate este asumată de actuala putere, dar nu numai, pentru că pentru a fi adoptate ar fi necesară o majoritate confortabilă.

Desigur că opoziția actuală, din mai multe motive nu poate să-și asume ceva care ar duce la scăderea popularității.

Dar la ora actuală este nevoie de o nouă Lege a învățământului sau nu?

Desigur că este nevoie! Dar nimeni nu și-o asumă.

Este nevoie de o nouă Lege a pensiilor? Răspunsul este evident același!

Cine va găsi soluția?

Vom avea un prim răspuns imediat, adică săptămâna viitoare, când se va ști la ce concluzie vor ajunge profesorii.

Vor fi mulțumiți, sau nu.

La fel și pensionarii.

Ce va urma? Poate o remaniere guvernamentală sau mișcări de protest ale acestor categorii sociale. În acest moment dificil, totul este posibil.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Agricultura românească, în derivă;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Agricultura românească în derivă"

Agricultura reprezenta înainte de 1989 principala sursă de venituri a românilor. Odată cu deschiderea granițelor și libera circulație a mărfurilor s-a deschis și piața importurilor de produse agricole. Acest lucru a însemnat, din nefericire, începutul sfârșitului pentru agricultura românească, mai ales că și proprietatea este extrem de împărțită.

În aceste condiții, se impune modificarea legislației în vigoare, în special în sensul protejării producătorilor autohtoni din domeniul agricol.

Astfel, prin modificarea legislației se va schimba și componența comisiilor vamale care verifică importurile, din aceste comisii urmând a face parte și producători autohtoni. Aceste măsuri sunt necesare pentru a diminua cantitățile de produse agricole care intră în România fără taxe legale, din cauza controalelor superficiale. În prezent, producătorii români sunt nemulțumiți de faptul că se fac importuri de fructe și legume fără acte și că, în acest fel, cei în cauză nu plătesc taxe către stat și pot să vândă produsele la prețuri mai mici.

Negocierile cu UE privind regimul comerțului bilateral cu produse agricole de bază au fost încheiate, fiind stabilite contingentele exceptate de la plata taxelor vamale.

România mai beneficiază de contingente pentru toate categoriile de cereale, cât și pentru făină. La fructe s-a convenit eliminarea, în anumite cazuri, a aplicării unei bariere netarifare. Concesiile convenite cu UE la importul tuturor categoriilor de carne și preparate din acestea, cereale, brânzeturi și roșii se vor aplica numai în condițiile eliminării restituțiilor la export de către partea comunitară.

În perioada 2007-2009, România a primit de la Uniunea Europeană aproape 4 miliarde de euro pentru susținerea agriculturii. Banii ar fi trebuit să fie distribuiți pe trei direcții principale: plăți directe, dezvoltare rurală (ce va include și reconversia forței de muncă) și fonduri pentru intervenții pe piață.

Dar toate acestea nu înseamnă că agricultura românească trebuie să ajungă în faliment.

  Petru Movilă - declarație politică având subiectul Poliția concediilor;

Domnul Petru Movilă:

"Poliția concediilor"

Am trăit s-o vedem și pe asta! Poliția română a primit misiunea de a-i identifica pe bolnavii închipuiți! Dacă salariatul aflat în concediu medical nu este găsit la domiciliu de către polițiști, în urma unui control inopinat, rezultă că nu este un bolnav autentic. Curios cum absența bolnavului de acasă se transformă, în același timp, și într-un verdict de vinovăție, dar și într-un diagnostic.

Actul normativ a stârnit deja indignarea medicilor ieșeni. Fără a nega totuși existența bolnavilor închipuiți și a concediilor medicale acordate fără motiv, medicii consideră că măsura guvernului nu reprezintă altceva decât o "metodă bolșevică" și un abuz administrativ. În opinia președintelui Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae, ordonanța de guvern introduce noțiunea de "arest la domiciliu pe motive medicale", pentru bolnavii care nu vor avea voie să plece de acasă pe întreaga durată a concediului medical. În plus, aceeași hotărâre ar încălca un drept confirmat prin Declarația Drepturilor Omului, în speță acordarea certificatului de incapacitate temporară de muncă.

O recunoaștem cu toții și o vedem zi de zi. Situația din Sănătatea românească este deosebit de dificilă. Numai în ultimele zile am aflat că numărul bolnavilor de tuberculoză din județul Iași a crescut, Iașiul ocupând locul al 13-lea pe țară la numărul de bolnavi. Că, din cauza conflictului dintre medicii de familie și Primărie, pornit de la noile chirii cerute de autorități pentru spațiile ocupate de cabinetele medicale, peste 16.000 de ieșeni riscă să rămână fără asistență medicală. Sau că, din pricina incoerenței Ministerului Sănătății, care a acceptat sute de locuri la rezidențiat la medicina de familie, asistăm la o inflație de medici de familie.

Dar majoritatea problemelor Sănătății provin în special din subfinanțarea sistemului medical, și nu din presupuse vinovății ale corpului medical. Chiar și în aceste vremuri cumplite de criză, medicii și-au făcut și își fac în continuare datoria. A arunca din nou blamul asupra medicilor din România doar pentru că unii colegi de breaslă și-au uitat menirea va avea ca rezultat doar declanșarea unei alte vânători de vrăjitoare. Tocmai de aceea, chiar medicii, prin propriile lor organisme, trebuie să fie primii care să identifice, să sancționeze și să-i marginalizeze pe cei care sunt medici doar cu numele. Nu și cu sufletul.

Poliția trebuie să caute infractorii în altă parte.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Întreaga Românie a intrat la apă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Întreaga Românie a intrat la apă"

Dacă lăsăm deoparte criza mondială, e evident că România plutește în derivă. O derivă cu atât mai îngrozitoare cu cât autoritățile o miros, o adulmecă, o percep, dar nu pot s-o rezolve. Tot omul cu capul pe umeri știe că, în perioada imediat următoare, vor urma curbele de sacrificiu. Toți știu, cu excepția Guvernului, care se încurcă în declarații contradictorii.

Din resurse proprii nu se poate asigura finanțarea minimală și e musai să întindem, din nou, mâna către FMI. Guvernanții acceptă cu jumătate de gură că au zbârcit-o (încă o dată) cu evaluarea crizei. Însă, de ce poporul nu e informat corect despre adevărata situație. De ce e aburit cu statistici și afirmații ridicole. Poate pentru ca să nu se producă panică. O fi și asta o tehnică guvernamentală.

Ca în orice țară sărăcită, infracționalitatea explodează, corupția sporește, graba zapciului și ploconeala vânătorului de recompense cresc exponențial. Agresivitatea infractorului, ca și nerușinarea escrocului exprimă în absolut nesiguranța prezentului. La nivelul cel mai înalt, aceeași foame. Legea lui OM (ești om cu mine și cu partidul meu, sunt om cu tine și ai tăi e singura lege funcțională.

În fața acestei invazii a lăcustelor, cetățeanul se simte abandonat. El, a cincia roată de la căruță, dospește o ură grea. Iar România actuală e compusă din milioane de Românii mici, familiale sau individuale, mustind de ură, de revoltă, de neputință.

E clar că, azi, România nu mai e a noastră. Când am pierdut-o? Unde ne-a fost capul?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Dumnezeu să binecuvânteze Polonia!;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dumnezeu să binecuvânteze Polonia!"

În aceste zile, Polonia a preluat martiriul Americii. Miliarde de pământeni sunt cu ochii pe drama unei națiuni care și-a pierdut într-o clipă nu doar președintele, ci și mulți alți demnitari de frunte.

Miliarde de pământeni, de la locuitorii marilor orașe la băștinașii junglei tropicale, simt fiorul unei solidarități emoționante. Un gând bun, o părere de rău, un moment de reculegere sau o lacrimă vărsată în tăcere sunt tot atâtea manifestări ale omeniei care sălășluiește în profunzime. În astfel de clipe nu mai există oameni buni și oameni răi. Există doar oameni, a căror respirație însumată dă naștere unui uragan capabil să curețe lumea de gânduri rele. În fața răului, suntem cu toții mai buni.

Polonia nu este o națiune oarecare pe harta Europei, ci una trecută prin încercări teribile de-a lungul istoriei. Și totuși, Polonia a renăscut.

Polonia merge mai departe. Iar tonele de ceară vărsate din lumânările aprinse, precum și tonele de lacrimi cu care sunt udate cele 97 de morminte, sunt garanția renașterii unei națiuni admirabile. Aceeași națiune care spre sfârșitul anilor '80 a dat semnalul ieșirii Europei de Est din infernul comunist.

Acum, o națiune europeană se află în dificultate. Să fim alături de ea, cu fapta și cu gândul! Dumnezeu să binecuvânteze Polonia!

  Florin-Costin Pâslaru - intervenție intitulată 26 aprilie - Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"26 aprilie - Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale"

Din anul 2000, în calendarul ONU a fost inclusă o nouă sărbătoare: Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale.

Ziua de 26 aprilie este celebrată de OMPI și de statele membre, constituind o oportunitate pentru sensibilizarea publicului asupra rolului și contribuției proprietății intelectuale la dezvoltarea economică, socială și culturală a țărilor lumii.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) asigură protecția la nivel mondial a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru ca, în acest fel, creativitatea inventatorilor și a autorilor să fie recunoscută și recompensată.

Activitatea umană, de-a lungul deceniilor de dezvoltare tehnologică, a condus la degradarea planetei. Poluarea generalizată și consumarea accelerată a rezervelor minerale și biologice ale lumii au creat probleme fără precedent pentru mediu. Schimbările climatice reprezintă una dintre amenințările cele mai periculoase la adresa societății noastre: ghețarii dispar, deșertificarea se accentuează, milioane de oameni vor suferi din cauza lipsei tot mai acute de apă.

Și dacă activitatea umană a cauzat aceste probleme, tot ea va putea găsi soluțiile.

Inovarea verde - dezvoltarea și difuzarea mijloacelor tehnologice de luptă împotriva schimbărilor climatice - este cheia pentru a evita epuizarea resurselor planetei. Este momentul să dezvoltăm sursele accesibile de energie alternativă, să îmblânzim forța vântului și a valurilor, să captăm energia solară, să valorificăm energia geotermală subterană, dezvoltarea de noi soiuri de plante, capabile să facă față secetei și inundațiilor.

De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale - 2009, Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale evidențiază importanța contribuției unui sistem echilibrat de proprietate intelectuală în stimularea creării, difuzării și aplicării tehnologiilor nepoluante; în promovarea unei concepții ecologice care să ducă la crearea de produse nepoluante din momentul proiectării până în cel al scoaterii din uz; în crearea de branduri "verzi", care să îi ajute pe consumatori să aleagă în cunoștință de cauză și să ofere companiilor un avantaj față de competitori.

Primul român care a obținut un brevet de invenție a fost Petrache Poenaru. În 1827, la 25 mai, Petrache Poenaru obține Brevetul Francez 3208 pentru "Condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală". Această invenție a revoluționat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit și în prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgârieturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală și propunea soluții pentru îmbunătățirea părților componente pentru a asigura un debit constant de cerneală, precum și posibilitatea înlocuirii unor piese.

Așadar, în 26 aprilie, sărbătorim Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale, iar de anul acesta trebuie să ne propunem să trecem, consecvent, la inovația verde, fără emisii de carbon.

  Florin-Costin Pâslaru - intervenție intitulată 22 aprilie - Ziua Internațională a Pământului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"22 aprilie - Ziua Internațională a Pământului"

Ea a fost sărbătorită pentru prima oară în 1970, pentru a sublinia nevoia de a conserva resursele naturale ale Pământului.

Născută dintr-o mișcare a studenților, Ziua Pământului a devenit un eveniment educativ și informativ. Grupurile ecologiste se folosesc de această ocazie pentru a atrage atenția asupra problemelor de mediu ale Terrei: poluarea aerului, apelor și a solului, distrugerea ecosistemelor, dispariția a mii de specii de plante și animale și epuizarea resurselor naturale.

Această zi este acum sărbătorită pe plan internațional ca o expresie comună, ca o dorință publică de a construi o societate stabilă. Unind cetățenii activiști, această zi educă și mobilizează oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător, inspiră necesitatea de a acționa, la nivel personal, comunitar, național și internațional.

Activitățile și programele de Ziua Pământului, reamintesc de promisiunea, de dorința publică și implică participarea tuturor nivelelor sociale.

Ziua Pământului oferă imensa oportunitate de a uni oamenii pentru a realiza acțiuni benefice tuturor. Foarte des, se lansează proiecte al căror efect este de a realiza beneficii comunității și ajută la întărirea legăturii dintre grupurile comunității.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu titlul Tinerii cu studii administrative în străinătate;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tineri cu studii administrative în străinătate"

Guvernul României a trimis tineri în străinătate să studieze, pe bani publici, pentru a lucra apoi în sectorul public. Se legau speranțe pentru revenirea lor în țară.

Un raport guvernamental intern arăta că niciunul dintre cei 150 de absolvenți nu a fost angajat în vreo structură guvernamentală din 2005 încoace.

Statul a cheltuit 6 milioane de euro finanțând fiecare student cu sume cuprinse între 20.000 și 30.000 de euro pe an.

Absolvenții aveau în schimb obligația să revină în țară să lucreze în administrația publică, pentru cel puțin trei sau cinci ani.

Teoretic, odată intrați în sectorul public, acești tineri ar fi trebuit să aducă nu doar cunoștințe dobândite la universitățile occidentale, cât mai ales să-i influențeze pe cei din jurul lor, să le insufle valori, să genereze un alt tip de comportamente. Aceasta ar fi pus apoi bazele unei adevărate revoluții tăcute în guvernare și administrare. Ar fi putut. Din păcate, șansa a fost ratată.

Guvernanții români pur și simplu nu știu la ce le-ar putea fi de folos o mână de tineri cu studii administrative în străinătate. Nu știu la ce le sunt bune competențele, nu știu ce să le ceară și habar nu au cum să-i evalueze. Lipsește proiectul de modernizare la care acești tineri ar putea să contribuie. Ceea ce se pune sub semnul întrebării este însăși capacitatea României de a se racorda la valorile Uniunii Europene.

Putem noi să le dăm exemplul acesta tinerilor care visează la o nouă Românie? Astfel, văzând felul în care sistemul îi respinge, ei ar putea gândi mai degrabă să plece din România.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Energie regenerabilă și eficiență energetică - șansa unui viitor curat;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Energie regenerabilă și eficiență energetică - șansa unui viitor curat"

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă readuce în atenție obligațiile asumate de statul român față de partenerii europeni și pentru a dinamiza la nivel politic eforturile de a implementa și extinde programele naționale și europene de sporire a eficienței energetice și utilizare a energiei din surse regenerabile.

După cum cunoașteți, la nivelul Uniunii Europene strategia politicilor din domeniul mediului și al energiei s-a concretizat în pachetul legislativ "Energie - schimbări climatice", aprobat de șefii de stat și de guverne la Consiliul European din 13 decembrie 2008 și adoptat în cadrul Reuniunii plenare a Parlamentului European din 17 decembrie 2008. Pachetul repartizează între statele membre, prin criterii și ținte, obiectivele Uniunii asumate la Consiliul European de primăvară din 2007, respectiv de reducere la nivelul Uniunii Europene, până în 2020, cu cel puțin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea, în același interval de timp, cu 20% a ponderii energiilor regenerabile în totalul consumului energetic, precum și creșterea eficienței energetice cu 20%.

În cazul încheierii unui acord global în domeniul schimbărilor climatice, care să continue filozofia Protocolului de la Kyoto în perioada post-2012, la nivelul Uniunii Europene se apreciază că, într-un context mondial favorabil, va fi asumat un angajament de reducere a emisiilor cu 30% față de nivelul înregistrat în anul 1990.

Directiva privind energiile regenerabile - Directiva 2009/28/CE - are obiectivul de a controla consumul de energie în Europa și intensificarea utilizării energiei din surse regenerabile, împreună cu economiile de energie și creșterea eficienței energetice. Acest act normativ reprezintă cadrul comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile și prevede obiective naționale obligatorii privind ponderea energiei produse din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie și ponderea energiei din surse regenerabile utilizate în transporturi.

În acest context, România trebuie să ajungă în anul 2020 la o pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie de 24%, față de 17,8% în 2005.

Energia produsă conform principiilor economiei durabile este un element central al strategiei economice pe termen lung a Uniunii Europene și al acțiunilor sale de combatere a schimbărilor climatice, motiv pentru care consider că trebuie accelerat ritmul de implementare a politicilor stabilite prin planurile naționale de acțiune în domeniul eficienței energetice și grăbită adoptarea planului național cu privire la energia regenerabilă.

  Radu Bogdan Țîmpău - despre proasta gestionare a banului public folosit în construcția infrastructurii rutiere;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

În urma întâlnirii cu delegația Fondului Monetar Internațional la București, ministrul Radu Berceanu a venit în fața opiniei publice românești cu o declarație cel puțin șocantă: "FMI nu ne dă voie să continuăm investițiile în infrastructura rutieră pentru că mărim deficitul bugetar." Cu alte cuvinte: "Noi am face autostrăzi, dar FMI-ul nu ne lasă!" Iar declarația ministrului Berceanu sună cu atât mai dramatic cu cât un necunoscător ar putea înțelege că armatele de muncitori, cu artileria de tractoare și buldozere, au întrerupt lucru febril la construcția infrastructurii rutiere. Or, realitatea ultimului an și jumătate ne contrazice: nimic nu s-a construit, nimic nu a progresat în România, ba, dimpotrivă, gropile s-au înmulțit.

Mai mult decât atât, declarația domnului Berceanu frizează ridicolul, în condițiile în care negocierea deficitului bugetar cu FMI a fost purtată chiar de partidul din care face parte și asumată de către același premier Boc. Să înțelegem că la vremea negocierii nimeni din Guvernul României nu a calculat că trebuie să existe bani și pentru construcția sau măcar reconstrucția drumurilor? Să înțelegem că starea drumurilor este o surpriză de ultim moment pentru domnul Berceanu?

În egală măsură, argumentul negocierilor cu FMI nu poate reprezenta pentru Radu Berceanu și șeful său, Emil Boc, decât o jalnică scuză pentru rezultatul zero în domeniul infrastructurii rutiere. Pentru că altfel, Executivul din care face parte ar renunța la proiectele grandioase dar inutile ale doamnei Udrea și ar direcționa banii către construcția de drumuri, ar tăia dintre priorități monstruoasele sume alocate pentru site-urile guvernamentale ale domnului Sandu, ar reduce până și alocările de fonduri importante pentru radare de mare precizie și mai mari costuri. Pentru că, nu-i așa - e inutil să monitorizezi șoferi ce sunt mult mai atenți la slalomul printre gropi, decât la testarea cailor putere.

Vorbim, în concluzie, de o nouă încercare de prostire a populației din partea domnului Berceanu, marca anilor 90, de tipul "Nu ne lasă FMI!" și, în egală măsură, de proastă gestionare a banului public - direcționat către clientela politică și deturnat de la interesul cetățeanului.

  Toader Stroian - declarație politică având tema Lipsa infrastructurii alternative izolează România!;

Domnul Toader Stroian:

"Lipsa infrastructurii alternative izolează România!"

Este cu totul paradoxal cum activitatea unui vulcan european a creat dificultăți deosebite pe suprafața întregului continent. Sute de milioane de călători au rămas blocați în aeroporturi din pricina măsurilor speciale de securitate aeronautică, corespondența și alte servicii conexe, care se bazau pe transportul aerian, fiind puse în reală dificultate.

Din fericire, la nivelul țărilor europene occidentale, problemele create în spațiul aerian au fost imediat surmontate de alternativele transportului terestru, extrem de rapid, capabil să facă față creșterilor de cerere temporară și mult mai ieftin decât transportul aerian.

Din nefericire, pentru România aceste alternative nu există. Infrastructura rutieră, ignorată aproape douăzeci de ani, face imposibil de gândit o călătorie internațională ca alternativă la transportul aerian. De asemenea, transportul feroviar internațional din România, abia dacă se mai poate lăuda că mai efectuează rute externe, ritmicitatea unor astfel de curse fiind inacceptabilă pentru un stat membru al Uniunii Europene.

Toate acestea au un singur numitor comun: inconsistența investițiilor românești în infrastructură. La fiecare început de an fiscal, sumele destinate investițiilor în infrastructura de transport sunt cele sacrificate în favoarea altor capitole de cheltuieli, destinate mai degrabă consumului. Și toate acestea din pricina faptului că anumite reforme, pe care la nivel declarativ le susținem toți, la nivel practic continuă să fie împiedicate în aplicare. Când spun aceasta mă refer la adoptarea Legii unitare a pensiilor, la implementarea Legii unitare de salarizare, dar și la alte domenii care creează deficite bugetare record și erodează sumele destinate investițiilor în infrastructură.

De calitatea și, de ce nu, de cantitatea infrastructurii, depind și volumul investițiilor străine în economia românească, precum și viteza de circulație a mărfurilor în economie. Dacă de douăzeci de ani tot afirmăm că infrastructura reprezintă o prioritate, consider că acest lucru ar trebui să se regăsească și în finanțare.

Așadar, propun ca investițiile în infrastructură să beneficieze, pe modelul educației naționale sau al sănătății, de un procent din p.i.b. garantat de lege, fără ca investițiile în căi ferate, străzi și autostrăzi să mai fie amânate de o decizie asupra altui domeniu de politică economică sau socială. La stadiul la care se află infrastructura românească și la oportunitățile de cofinanțare externă, propun alocarea prin lege a 10% către infrastructura de transport din România.

  Mugurel Surupăceanu - Cine nu vede șomerii din România?;

Domnul Mugurel Surupaceanu:

"Cine nu vede șomerii din România?"

În urmă cu numai o săptămână, președintele Traian Băsescu făcea afirmații halucinante în cadrul unei emisiuni tv. Spunea domnia sa că este nemulțumit de activitatea Guvernului condus de Emil Boc și că nu vede șomerii cu care s-a lăudat la finele anului trecut premierul. Îi vedem noi, însă, pentru că rata șomajului a ajuns la 8%, așa cum arată statisticile de la sfârșitul lui martie 2010. Traian Băsescu nu este mulțumit și pace.

Emil Boc a luat act în scurt timp despre nemulțumirile șefului de la Cotroceni și s-a orientat rapid către măsuri drastice. Așa se face că Andreea Paul Vass, consilierul personal al premierului Boc, face public în presă un așa-numit proiect de reformare a statului în care este prevăzută negru pe alb disponibilizarea a 75.000 de bugetari în anul 2010. Această reformă a statului tinde să devină un soi de eradicare a populației din România. Altfel nu-mi explic de unde tot găsește Guvernul României oameni pe care să-i dea afară.

Instalarea Guvernului Boc în fruntea României a adus românilor cea mai neagră perioadă din istoria socială a țării. Apropiata zi de 1 Mai anunță, în loc de petreceri și voie-bună, proteste și greve în majoritatea sistemelor statului. Românii nu-și mai permit vacanțe, weekend-uri sau sărbători normale. Nivelul traiului a scăzut drastic numai în ultimele trei luni. De la nou-veniții pe piața muncii până la pensionari, populația trăiește cu groaza că poate mâine guvernanții se trezesc cu o nouă măsură anticriză, care îi va afunda tot mai mult în sărăcie și în mizerie.

România se îndreaptă cu pași repezi către starea unei țări din lumea a treia. Guvernul pare, însă, să nu dea doi bani pe acest aspect. Președintele este cu atât mai puțin interesat. După cum a spus și domnia sa, nu mai are nicio miză personală, pentru că nu va mai candida pentru un viitor mandat. 22 de milioane de oameni au însă o miză personală. Vor să mai trăiască și după mandatul lui Traian Băsescu.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Harababura creată de acest Guvern incompetent ar putea figura în Cartea Recordurilor!;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Harababura creată de acest Guvern incompetent ar putea figura în Cartea Recordurilor!"

Guvernarea Băsescu - Boc este dovada de necontestat a faptului că orice lucru care începe prost se sfârșește și mai prost. Cât timp nu oferi decât incompetență și aroganță, lucrurile se agravează de zi ce trece, iar nemulțumirile cetățenilor cresc. Toate măsurile luate de acest Guvern demonstrează că PDL aplică, zi de zi, cu cinism, consecvență și agresivitate, principiul "Cine nu e cu noi e împotriva noastră".

Pentru PDL, reforma statului se traduce printr-o demagogie fără limite și o politizare cum nu mai există nicăieri în Uniunea Europeană.

Cu puțin timp în urmă, Emil Boc vorbea, chiar aici, în fața Parlamentului, despre prioritățile Guvernului și măsurile anticriză. Și spunea domnul Boc, cuprins de emoție, că trebuie să fim cumpătați, să înghețăm salariile, să micșorăm pensiile, să lăsăm pe drumuri sute de mii de oameni, să aplicăm măsuri drastice de reducere a cheltuielilor bugetare, ca să ieșim din criză.

Să vă spun, acum, stimați colegi, cât de cumpătați sunt cei de la guvernare.

Rezultatele primului trimestru din acest an semnalează că România nu a ieșit din recesiune. Prognozele optimiste ale președintelui Băsescu și ale Guvernului Boc sunt contrazise de realitate. FMI, agențiile de rating și analiștii băncilor au început să revizuiască în jos estimările privind creșterea economică în 2010, la sub 1%.

Deficitul bugetar acumulat în perioada ianuarie - februarie 2010 este aproape dublu față de cel înregistrat în primele două luni ale anului trecut. Pe fondul scăderii încasărilor cu 3%, cheltuielile bugetare au crescut cu 5,8%! Este criză, nu avem bani, dar cheltuim mai mult! Aceasta să fie "rețeta de succes" a guvernării Băsescu - Boc? Unde s-au dus banii din buget, în condițiile în care situația economico-socială s-a agravat? Unde sunt banii împrumutați de la FMI, care ar fi trebuit orientați, în cea mai mare parte, către investiții mari, proiecte de infrastructură? Câte locuri de muncă s-au creat? Care sunt măsurile concrete de stabilizare a economiei? Efectele nu se văd, proiectele nu există. După ce au tocat miliarde de euro fără nici un rezultat, guvernanții vorbesc deja despre un nou credit de la FMI!

Seria paradoxurilor continuă, în eterna și fascinanta Românie. Cu un prim-ministru doctor în drept constituțional, Guvernul Boc joacă "alba-neagra" cu Constituția și cu legile țării. Pentru a treia oară, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale modificările aduse de Executiv la legislația privind numirile în deconcentrate. Harababura creată de acest Guvern incompetent ar putea figura în Cartea Recordurilor! În acest moment, avem câte trei-patru directori pentru aceeași funcție, câte unul pentru fiecare dintre guvernele care s-au succedat din 2008 până în prezent. Funcționarii numiți în ultimul an - în baza celor două ordonanțe de urgență (nr.37 și nr.105 din 2009) declarate neconstituționale - nu pot lua decizii pentru că nu au drept de semnătură, iar cei destituiți revin pe funcții și primesc și plăți compensatorii. Sunt mii de directori de deconcentrate în țară, care au fost ilegal numiți în funcții. În aceste condiții, putem vorbi despre eficientizarea administrației publice, despre reforma statului?

Telenovela directorilor pdl-iști în deconcentrate nu s-a încheiat. Ministrul Muncii, Mihai Șeitan, spune că guvernul "o să se gândească la ce soluții poate lua". Cine știe ce le mai trece guvernanților prin cap, schimbă iar toți directorii, schimbă și Curtea Constituțională, vin cu altă ordonanță de urgență, în speranța că vor înfăptui, în sfârșit, mult-visata "reformă". Eugen Ionescu ar crăpa de invidie dacă ar vedea ce teatru absurd pun în scenă Traian Băsescu și Emil Boc! Ce pendulare între angoase existențiale, ce dialog al surzilor și câte incertitudini ontologice!

Actualii guvernanți nu sunt în stare să ofere cetățenilor nimic altceva decât teatru absurd, în care nonsensul este de referință. Începând cu sloganul "Să trăiți bine!" și până la modernizarea statului, tot ceea ce spun pdl-iștii stă sub semnul farsei tragice.

Guvernul PDL este mai mult decât un guvern incompetent și iresponsabil. Este un guvern care pur și simplu își bate joc de români! Profesorii, funcționarii publici, medicii, agricultorii, pensionarii sunt tratați cu dispreț. Legile și instituțiile acestei țări sunt tratate cu același dispreț.

PDL crede că poate da ordine și Parlamentului, uitând că România este un stat democratic, iar Parlamentul este instituția emblematică a democrației. PDL atentează și la libertatea presei, asmuțind CNA-ul împotriva televiziunilor care mai îndrăznesc să critice Guvernul. Dacă domnul Boc își imaginează că poate masca, în acest fel, o guvernare dezastruoasă, țin să-l informez că se înșeală.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică având tema Este România tot atât de agresivă în a se impune la nivel european, pe cât de agresiv s-au impus economiile țărilor membre în România?;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Este România tot atât de agresivă în a se impune la nivel european, pe cât de agresiv s-au impus economiile țărilor membre în România?"

După desfășurarea evenimentelor ultimilor ani, din păcate, apare convingerea fermă că România este una din puținele țări membre ale Uniunii Europene care a considerat și consideră încă că îi este suficient efortul de obținere a statutului de țară membră a Uniunii Europene, motiv pentru care motoarele proceselor de integrare au fost oprite sau abandonate, prin acțiunea complexă a fundamentelor neperformanței profesionale sau prin neînțelegerea corectă a rolului activ pe care România ar trebui să-l joace în procesul de integrare economică europeană.

Discuțiile și abordările la nivelul spațiului politic și public românesc sunt total diferite de cele purtate la nivel european, fie că acestea se poartă cu ură, indiferență sau aroganță, în funcție de cel sau cei care le inițiază. Din păcate, se uită să se discute cu seriozitate despre creștere economică ca rezultat al eforturilor și măsurilor proprii, așteptarea se consolidează în ideea că forțele exterioare vor fi cele care ne vor rezolva problemele fundamentale pe care le avem. Neprogramarea și neurmărirea creșterii inițiate de la noi sunt puse în balanță cu dezvoltarea mijloacelor de asigurare a creșterii europene, și anume: creșterea inteligentă, care se bazează pe dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare, creșterea sustenabilă, asigurată de promovarea mai eficientă a resurselor, de o economie mai verde și mai competitivă, creșterea incluzivă, care va asigura o rată mai mare de ocupare a forței de muncă, adică coeziune socială și teritorială.

De ce se construiește această creștere la nivel european? În primul rând, pentru a pune bazele asigurării țintelor pentru următorii 10 ani, obiectivele pentru 2020, în care se dorește ca 75% din populația între 20 și 64 de ani să fie angajată, 3% din p.i.b.-ul UE să fie investit în cercetare și dezvoltare, realizarea obiectivului evitării schimbărilor climatice - grupată simbolic 20/20/20, adică reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea cu 20% a eficienței energetice, obținerea a 20% din energia produsă din resurse regenerabile, scăderea sub 10% a abandonului școlar și impunerea unei ponderi de 40% a absolvenților învățământului superior din totalul unei generații și alte obiective.

De ce acum această dezbatere? Pentru că în anul 2010 se pun bazele documentului Strategia Europa 2020, după un calendar care ar trebui să preocupe clasa politică. Aș aminti sau reaminti acest calendar: 1. Comisia Europeană: propunere pentru Strategia Europa 2020 (3.03.2010); 2. Consiliul European: Aprobarea abordărilor globale și a obiectivelor UE (25-26.03.2010); 3. Consiliul European: aprobarea Strategiei Europa 2020 și validarea obiectivelor naționale, aprobarea orientărilor integrate (iunie 2010); 4. Consiliul European: discuții pe problemele selectate (octombrie 2010); prezentarea Programelor de Stabilitate/Convergență și programele naționale de Reformă (până în 2011) și mă opresc aici, doar la evenimentele planificate ale anului 2010.

Pentru a părăsi cadrul formulărilor generale, o să vă prezint, în dorința preluării acestor exemple, două dezbateri care se poartă cu seriozitate la nivelul Uniunii Europene și care, prin implicații, pot să influențeze situația României. Una este legată de starea agriculturii la nivel european, iar cealaltă este legată de stabilirea venitului minim la nivel european pentru a contribui la creșterea eficienței luptei împotriva sărăciei.

Astfel, în prezentarea primei probleme, se arată că bugetul politicii agricole comune (PAC) a reprezentat inițial 75% din bugetul UE în 1985, ajungând în prezent la doar 40%. Odată cu aderarea la UE a celor 12 noi state membre, numărul fermelor s-a dublat; în același timp, politica agricolă comună trebuie să facă față provocărilor schimbării climatice și a crizei financiare. Săptămâna trecută, în 12 aprilie a.c., eurodeputații au discutat situația actuală și viitorul PAC cu Dacian Cioloș, Comisarul pentru agricultură.

Politica agricolă comună a UE a fost reformată în 2003 și modernizată ulterior prin înlăturarea restricțiilor de producție, pentru a putea face față mai ușor noilor provocări precum schimbarea climatică sau protejarea biodiversității.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, agricultura a căzut sub procedura codeciziei, iar PE a obținut puterea asupra bugetului pentru agricultură. Eurodeputații vor decide, împreună cu Consiliul, viitorul politicii agricole comune.

În raportul său privind viitorul PAC după 2013, europarlamentarul George Lyon a identificat cinci puncte cheie pentru viitorul politicii agricole comune: securitatea alimentară și comerțul echitabil; agricultura în toată Europa; biodiversitatea și protecția mediului; durabilitatea; creșterea ecologică.

În prezentarea celei de a doua probleme, pornesc de la faptul că anul 2010 a fost declarat Anul European pentru Combaterea Sărăciei și a Excluziunii Sociale. În prezent, 17% din populația UE este amenințată de sărăcie, trăind cu mai puțin de 60% din venitul mediu național. Conform participanților la evenimentul public organizat la mijlocul lunii martie de Comisia PE pentru ocuparea forței de muncă, una din modalitățile de acțiune în această privință este introducerea venitului minim.

În Europa, salariul minim lunar variază de la 1.641 euro în Luxembourg la 123 euro în Bulgaria. Acesta reflectă atât nivelul de trai al unei țări, cât și sistemul de protecție socială pus în aplicare.

Șomajul reprezintă una din principalele cauze ale sărăciei, însă sărăcia relativă este de asemenea o realitate care îi afectează pe oamenii care nu au un venit suficient pentru a-și asigura un trai acceptabil, și al căror număr este în creștere datorită crizei curente. Ar putea un venit minim la nivel european să contribuie la lupta împotriva sărăciei? - este întrebarea la care eurodeputații au căutat un răspuns. Aceștia au ridicat problema garantării unui venit minim pentru cetățeni, un subiect menționat totodată în raportul propus de deputatul Ilda Figueiredo (Portugalia). În opinia domniei sale: "Nu este nevoie să schimbăm lumea, ci trebuie să facem un pas înainte".

Conform raportului întocmit de doamna Figueiredo, problema sărăciei depășește politica salariului minim și ar trebui să presupună garantarea veniturilor minime, care să includă nu doar beneficii, ci și previziuni, precum accesul gratuit la serviciile de bază, anume serviciile medicale și educația. Protecția socială reduce rata sărăciei cu 32% în UE, iar cele mai afectate state membre din cauza sărăciei sunt Letonia (26%), România (23%) și Bulgaria (21%).

Ca urmare a celor expuse anterior, solicit miniștrilor de resort un punct de vedere și un răspuns la următoarele probleme:

O analiză asupra situației actuale a agriculturii din România;

O prezentare a propunerilor pe care le are România referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune și a punctele cheie pe care UE ar trebui să se centreze din acest punct de vedere;

O informare legată de strategia pe care România o va adopta pentru a informa cetățenii în legătură cu Politica Agricolă Comună;

O analiză asupra situației existente în România referitoare la categoriile sociale și grupele de vârstă care ar beneficia de pe urma acestui venit minim european;

O informare legată de propunerile pe care România le are la nivelul Uniunii Europene privind stabilirea unui venit minim la nivel european și grupurile țintă pe care România le are în vedere;

Un studiu de impact privind efectele pe care le-ar genera introducerea unui venit minim la nivel european asupra grupului țintă vizat.

În același timp, pe baza răspunsului oferit de miniștri, doresc organizarea de urgență a unei dezbateri la nivelul Parlamentului, în așa fel ca instituția parlamentară să nu rămână în afara unei dezbateri naționale privind viziunea României asupra Strategiei Europa 2020.

  Victor Boiangiu - declarație politică cu titlul Instituții decredibilizate;

Domnul Victor Boiangiu:

"Instituții decredibilizate"

Pe parcursul unei lungi cariere profesionale și politice pot spune că am asistat la numeroase episoade tumultuoase sau controversate în eterna luptă între opoziție și putere.

Astăzi totuși am impresia că ceva este diferit. Am vrut de mai multe ori să atrag atenția de la această tribună asupra unui fapt ce riscă să scape de sub control.

Asistăm, de mai bine de 6 ani la un efort susținut de discreditare a instituțiilor publice centrale din România. Este periculos și din punctul meu de vedere riscăm cu toții să ne aventurăm pe o pantă alunecoasă ce va fi la un moment dat foarte greu de urcat. Credibilitatea politică în România ajunge la cote alarmant de mici, instituțiile publice centrale și aici mă refer la Parlament în primul rând, au o valoare de încredere care scade constant din 90 încoace.

Votul uninominal era menit să schimbe acest lucru, dar după câte am observat, nu mai devreme de ieri, în plenul acestei Camere, politica dâmbovițeană persistă. Am rămas siderat la declarațiile politice ale colegilor mei din opoziție făcute de la această tribună în prezența fizică a unui număr de persoane cu handicap, ce au venit în Parlament să asiste la modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor lor.

În schimb, acești oameni au fost obligați să asiste la un spectacol ieftin de politică, în care, pe "scenă" au urcat pe rând reprezentanți PSD și PNL care acuză puterea de rea-voință, prefăcându-se că nu înțeleg necesitatea retrimiterii proiectului la comisie. Eu sper că pentru toată lumea este limpede că argumentele dumnealor nu au substanță și sustenabilitate. Dacă ar fi vrut, domnii liberali și sociali-democrați ar fi elaborat un asemenea proiect când economia României a fost puternică și în creștere. Nu am auzit pe nimeni de la PNL sau PSD să își ceară scuze pentru acest lucru. Acum nu îmi rămâne decât să întreb, evident retoric, cine a fost la guvernare în perioade de prosperitate economică și cenzură mediatică după anul 2000?

Trecând peste acest episod de ipocrizie, vreau să îmi exprim îngrijorarea față de decredibilizarea altor instituții centrale de maximă importanță în România. Democrația îți garantează dreptul la libera exprimare, dar odată cu acest drept vine și obligația de a respecta. În fiecare zi asist, în cadrul talk-show-urilor politice, la mesaje venite din partea opoziției, dar și din partea moderatorilor, menite să atace președintele țării în fel și chip.

Nu este greșit să îți exprimi opinia, eu nu voi fi un cenzor al nimănui, dar vă atrag atenția că prin afirmațiile iresponsabile pe care unii dintre dumneavoastră le faceți ajungeți să atacați nu persoana președintelui României, ci instituția președinției și următoarea persoană care va fi în funcția supremă în stat va resimți acest lucru, indiferent de cine va fi această persoană.

Guvernul României, pe timp de incertitudine economico-financiară, este firesc să lucreze într-un mediu ostil, dar unde este solidaritatea de care vorbeam anul trecut? Acum nu mai este nevoie să scoatem în evidență și datele bune ale Guvernului? Acum nu mai este important ca populația să cunoască și efectele pozitive ale guvernării? Dacă cineva care a avut norocul să nu fie atins de criza economică, cineva care are un salariu decent, cu care își poate întreține familia, se uită la televizor, în două zile, este ferm convins că o duce și el rău auzind în fiecare zi cât de dificilă este viața în România.

Cred că putem fi cu toții de acord cu necesitatea imperioasă a reformei în România. Întrebarea mea este de ce aceste schimbări sunt întâmpinate cu atâta reticență de către dumneavoastră. Sunt eforturi de durată la care veți fi nevoiți să participați și dumneavoastră mai devreme sau mai târziu.

Dar îmi mai este mare mirarea când observ reticența unora la schimbare, mai ales când schimbarea vine de la instituțiile care se bucură de atât de puțină încredere în rândul nostru.

  Miron Ignat - declarație politică Ziua internațională a monumentelor și siturilor;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internațională a monumentelor și siturilor"

Ziua internațională a monumentelor și siturilor se sărbătorește anual, începând cu anul 1983, la data de 18 aprilie a fiecărui an. Această zi a fost propusă de către ICOMOS - Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor și adoptată de către UNESCO, cu scopul de a atrage interesul cetățenilor asupra varietății patrimoniului mondial.

Păstrarea monumentelor este o problemă a tuturor, pe de o parte a conservării și ocrotirii mediului, iar pe de altă parte a refacerii. Există o lipsă de interes atât a autorităților, cât și a populației pentru protejarea, consolidarea și refacerea monumentelor, și promovarea peisajelor naturale din țară.

Dacă ar fi avut atenția cuvenită a populației și a celor responsabili, monumentele, frumusețile naturii s-ar fi putut transforma în puncte de atracție pentru întreaga lume.

Monumentele istorice au o semnificație deosebită, deoarece ele vorbesc noilor generații despre gloria vremurilor de altădată, de continuitatea culturii și civilizației noastre pe aceste meleaguri. Totuși, simțul civil lipsește la mulți dintre noi, și monumentele naturii și cele istorice sunt distruse. Un exemplu concret este "Monumentul ostașilor sovietici" căzuți în cel de-al doilea război mondial, închinat tuturor eroilor care și-au dat viața în luptele cu forțele fascismului, pentru apărarea pământului românesc, pentru asigurarea libertății și păcii, care a fost vandalizat anul acesta.

Și siturile arheologice au o mare încărcătură istorică, iar legendele acestora nu fac decât să transmită lumii cine suntem, care ne este istoria.

Cu regret, constat că au loc numeroase acte de vandalism, distrugând frumoasele monumente din țara noastră. De aceea ar trebui să adoptăm măsuri drastice împotriva autorilor acestor fapte.

O parte din monumentele naturii sunt ocrotite prin lege, pentru a se păstra nealterată frumusețea lor, spre a fi transmise în cât mai bună stare generațiilor care vor urma.

Dacă pentru fiecare monument ar exista o grijă permanentă, atunci relația turism-mediu ambiant ar avea o importanță majoră și ar constitui o condiție primordială pentru dezvoltarea turismului.

  Titi Holban - declarație politică intitulată Bugetarii - carne de tun pentru Băsescu;

Domnul Titi Holban:

"Bugetarii - carne de tun pentru Băsescu"

După o lungă perioadă de tăcere, președintele Traian Băsescu a decis să iasă la rampă cu o declarație publică de critică la adresa Guvernului, pe marginea ineficienței acestuia de a concedia dintre angajații statului. Dintre toate problemele acestei țări, ceea ce îl preocupă cel mai mult pe președinte este numărul prea mare, în viziunea domniei sale, de bugetari, care "mănâncă" din resursele statului.

De la venirea PDL-ului la guvernare, România este în criză. O criză din ce în ce mai acută care, chiar dacă nu a fost provocată de cauze interne, a fost și este cu siguranță alimentată de incapacitatea Partidului Democrat Liberal de a găsi și implementa acele măsuri economice de natură să reducă din efectele negative ale crizei economice.

Nemulțumit că disponibilizările anunțate la începutul anului nu se regăsesc în statistici, președintele Băsescu a lansat o critică aspră la adresa Guvernului, căruia de altfel i-a trasat și un ultimatum: în două săptămâni, miniștrii trebuie să prezinte propunerile de disponibilizări, anul acesta urmând să fie concediați circa 75.000 de angajați din sectorul public.

Aceasta este singura prioritate a guvernării Băsescu-Boc. Aceasta este și singura măsură anticriză a guvernării actuale. Din păcate, angajații din sectorul public se regăsesc din nou în situația ingrată de a crea capital politic pentru președintele Băsescu, dornic să revină în dezbaterea publică. Este cel puțin îngrijorător faptul că acum, când avem nevoie mai mult decât oricând de solidaritate pentru a depăși această perioadă de criză economică, guvernanții par a fi concentrați numai pe crearea de noi conflicte și învrăjbirea categoriilor sociale.

Or, nu aceasta ar trebui să fie modalitatea de guvernare. Concedierea unui anumit număr de bugetari, cu scopul de a bifa o statistică, nu numai că nu rezolvă cu adevărat problemele economice cu care ne confruntăm, dar va crea o povară suplimentară pentru același buget de stat care va trebui să preia persoanele disponibilizate în sistemul de ajutoare de șomaj.

Mai mult decât atât, problemele actuale vor deveni și mai acute. Sectoare de activitate precum educația sau sectorul sanitar suferă oricum de lipsă de personal. Efectuarea unor concedieri suplimentare va amplifica această problemă.

Și bineînțeles nu putem ignora situația instituțiilor care gestionează fonduri europene, unde din lipsă de personal, procesarea cererilor de finanțare și respectiv de rambursare pentru proiectele aflate deja în derulare stagnează luni de zile. Comisia Europeană a avertizat în repetate rânduri autoritățile române c[ poate lua decizia suspendării alocărilor de fonduri europene, atâta timp cât mecanismul de implementare al acestora nu funcționează corespunzător, ceea ce s-a și întâmplat recent în cazul Programului Operațional Regional Resurse Umane.

Efectuarea unor concedieri suplimentare, făcute fără o argumentare serioasă, doar pentru a bifa o statistică și a asigura o expunere publică de forță președintelui Băsescu nu va reduce cu nimic din efectele negative ale crizei economice. Dimpotrivă, riscăm să ne afundăm și mai mult în groapa recesiunii, din moment ce acest guvern nu reușește să adopte nicio măsură concretă de stimulare a economiei.

  Cristian-Ion Burlacu - declarație politică cu titlul Standardele de cost - un mijloc de control eficient în situații de criză, dar nu numai;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Standardele de cost - un mijloc de control eficient în situații de criză, dar nu numai"

În recenta sa ședință, Guvernul României a stabilit standarde de cost pentru obiective de investiții finanțate din fonduri publice. Mai precis, este vorba despre standarde pentru 15 tipuri de lucrări, ordonanțate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Mediului, Ministerul Educației, Ministerul Sănătății și, respectiv, Ministerul Agriculturii.

Mai ales în situații de criză, o astfel de decizie este binevenită! Este o cale de a ține cheltuirea banului public sub control, de a strânge robinetul sumelor spectaculoase scurse de la buget pe lucrări minore (vă amintiți de grupul sanitar școlar care a costat 3 miliarde?), de a pune capăt șmecheriei unora de a licita sub prețul real lucrări publice, pentru ca apoi, în cârdășie cu finanțatorul, să suplimenteze sumele la nesfârșit, de a elimina discrepanțele dintre costurile lucrărilor efectuate în diverse localități din țară în cadrul aceluiași program național etc.

Pe scurt, se pune capăt risipei, mai ales risipei dirijate, cu voie de la primărie, despre care cred că nu greșim dacă spunem că este o importantă sursă de bani negri pentru edilii lacomi.

Personal, ca deputat al Colegiului 1 Valea Prahovei, nu pot decât să mă bucur că o astfel de măsură a fost implementată și chiar intenționez să propun extinderea domeniilor standardizate și pentru, de pildă, amenajarea zonelor verzi, salubritate, reparații și modernizări de drumuri orășenești, "puncte fierbinți" în activitatea oricărei primării și în special a Primăriei Sinaia, mare expertă în plantat panseluțe înainte de prima zăpadă.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată Guvernul Băsescu-Boc-Udrea este orb, surd și mut la codul roșu din sănătate;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Guvernul Băsescu-Boc-Udrea este orb, surd și mut la codul roșu din sănătate"

Ne pleacă medicii, pe capete!

Din 2009 și, în special, acum din 2010 exodul medicilor români a căpătat dimensiuni alarmante, de nedescris, care pun în pericol întreaga infrastructură medicală din România, mai grav în orașele mici, mijlocii și în mediul rural.

Această situație este amplificată de lipsa de respect față de profesia de medic, față de statutul profesional și social al acestei profesii, recunoscut în străinătate, dar nu și în România.

Din anul 2009 medicilor le-au fost ciuntite salariile, le-au fost înjumătățite sporurile, nu li se mai plătesc gărzile, nu li se recunosc orele suplimentare, iar veniturile cabinetelor medicale au fost atât de mult micșorate încât sunt în pragul falimentului.

Astăzi Guvernul Băsescu-Boc-Udrea introduce coplata astfel încât oamenii să nu se mai ducă la medic sau să meargă tot mai rar, iar medicii să fie obligați să încaseze bani de la bolnavi ca să îi consulte, generând conflicte între pacienți și medici.

Cu toate că o țară întreagă vede ce se întâmplă în sectorul sanitar, ce probleme deosebite sunt când nimic nu funcționează, ce nemulțumiri mari au oamenii obișnuiți, care apelează la nevoie la sistemul de sănătate, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea este orb, surd și mut.

Cu toate că toți oamenii știu că în România se trăiește greu, că peste 50% din populație a sărăcit față de 2008, că viața este un chin pentru cea mai mare parte a cetățenilor, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea este orb, surd și mut.

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu vede nimic, nu aude nimic și tace la toate întrebările oamenilor, oameni care așteaptă răspunsuri pentru a vedea cum să mai supraviețuiască!

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea jignește medicii, umilește cetățenii!

Ne pleacă medicii pe capete, este cod roșu în sănătate și avem un Guvern Băsescu-Boc-Udrea orb, surd și mut!

În această situație dramatică, de ce mai avem Guvern?

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - intervenție cu tema Ministerul Transporturilor premiază lipsa de performanță;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Ministerul Transporturilor premiază lipsa de performanță"

Două "vești" bulversante au venit zilele acestea dinspre Ministerul Transporturilor: una că domnul Berceanu, stat în stat, are pregătite prime grase pentru salariații din Autoritatea Feroviară Română și Autoritatea Rutieră Română, iar cealaltă, că data la care va tăia panglica inaugurală la autostrada București-Comarnic s-a amânat pe... puțin mai târziu, mai exact pentru a treia zi după... Paștele cailor... (Expresia nu mie îmi aparține, ci unuia dintre cetățenii comunei Florești, din colegiul meu, scos din sărite de drumurile distruse inutil de utilajele grele. Și pot să vă spun că am mai cules din folclorul local - zona Măgureni - Filipești - și altele, mult mai suculente, pe care, însă, mă jenez să le reproduc!)

Desigur, cele două vești despre care aminteam vin după o succesiune de altele, din același domeniu: privind accidente feroviare mai grave ori mai ușoare, disponibilizări de mii de lucrători din CFR, falimente și insolvențe, accidente rutiere cauzate de omniprezentele gropi în asfalt și alte, și alte asemenea, cu care domnul Berceanu ne-a obișnuit în așa măsură, încât o să ajungem să ne întrebăm care o mai fi starea normală și care cea anormală a lucrurilor din ministerul pe care îl păstorește de atât de mult timp...

Domnul ministru alocă, cu generozitate și fără jenă, prin ordin publicat în Monitorul Oficial din 8 aprilie a.c., fonduri pentru prime de vacanță, tichete de masă, sporuri, ore suplimentare etc., ce urmează a fi primite de către salariații AFR și ARR în acest an, în care tuturor ni se cere să strângem cureaua! În care, li se cere același lucru inclusiv profesorilor care, prin hotărâre judecătorească, aveau dreptul să nu li se aplice curba de sacrificiu!

Ca membru al opoziției, nu pot decât să semnalez acest lucru și să sper că nu va mai trece mult timp și vom putea face curățenie și la vârful Ministerului Transporturilor!

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică Economia? Ne merge mai bine, dar nu trebuie să scădem ritmul reformelor;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Economia? Ne merge mai bine, dar nu trebuie să scădem ritmul reformelor"

Observ cu oarecare bucurie că tonul articolelor de analiză economică apărute în presa românească este tot mai bun. Dacă la începutul anului, atunci când Guvernul vorbea despre creștere economică, mai toată lumea spunea că suntem prea optimiști, iată că, la câteva luni distanță, lucrurile încep să se îmbunătățească.

Exporturile au crescut, producția industrială așijderea, consumul se păstrează în parametrii doriți. Sunt semne bune că direcția urmată este corectă.

Din punct de vedere social, lucrurile s-au mai stabilizat. Salut, pe această cale, deciziile sindicatelor de a pune stavilă protestelor de stradă. Comunicarea continuă și conlucrarea sunt singurele căi în care putem să ajungem la liman. Aici nu există supraviețuitori individuali. Fie ieșim cu toții din criză cu bine, fie nu iese nimeni. De aceea, abnegația și hotărârea Guvernului de a tăia din salariile foarte mari de la buget, de a limita pensiile speciale și, în fine, analiza reducerilor de personal bugetar excedentar, este de bun augur. Vine exact în momentul în care reducerile de personal din mediul privat s-au oprit - cine a avut de făcut reduceri de personal, le-a făcut anul trecut deja. De-acum încolo, la "privați" încep angajările. Astfel că eventualele persoane disponibilizate de la stat au șanse să fie reabsorbite într-un timp relativ scurt în câmpul muncii.

Mulți se vor grăbi să spună că, în condițiile unei creșteri economice prognozate pentru acest an, disponibilizările din segmentul bugetar sunt nenecesare. Aș îndrăzni să afirm că lucrurile stau exact pe dos. Pe noi nu ar trebui să ne intereseze numai ce se întâmplă anul acesta, ci ce se întâmplă și anul viitor. Dacă anul acesta avem creștere economică de 1,3%, iar anul viitor de 1,8%, în loc de 3% sau mai mult, numai pentru că nu am știut să restructurăm când trebuia, atunci e clar că decizia rămânerii pe această variantă de schemă bugetară este una profund dezavantajoasă. Ca să avem creștere economică stabilă și sustenabilă, ca să nu ne mai bazăm exclusiv pe bule speculative, precum domnul Tăriceanu în timpul bulei imobiliare, trebuie să reducem costurile pe care le are statul în a-și susține propria existență.

Nu există riscul să ajungem ca Grecia, dar, așa cum spunea și consilierul BNR Lucian Croitoru, dacă luăm bani de la FMI și UE și nu facem restructurări, păstrăm cheltuielile la același nivel, nu am rezolvat nimic. Așa cum văd eu lucrurile, banii de la FMI sunt tocmai un stimulent pentru punerea în aplicare a reformelor. Acordul cu FMI, dus la bun sfârșit cu respectarea condițiilor impuse, va duce la creștere economică stabilă și sustenabilă în timp.

Nu sunt însă aici ca să am o atitudine triumfalistă asupra a ceea ce se întâmplă în economia românească. Nu este nici rolul meu și nici timpul potrivit ca puterea politică să facă acest lucru. Trebuie însă să remarc faptul că hotărârea de a nu crește taxele pe perioadă de criză economică, chiar cu riscul încasărilor bugetare, se dovedește a fi avantajoasă în timp. Mediul economic românesc are nevoie de semnale consistente, are nevoie să arătăm că există o strategie fiscală coerentă în timp, că nu oscilăm ca trestia în funcție de cum bate vântul. Investitorii trebuie să știe la ce să se aștepte și atunci când este creștere economică, și atunci când avem parte de contracție economică.

O observație punctuală în raport cu creșterea euro față de leu: este cea mai avantajoasă decizie pe care o putea lua BNR, de a nu interveni pe piață într-un sens sau altul, și de a-i avantaja astfel pe exportatori, în condițiile în care ei obțin acum mai mult pentru bunurile produse. Se încurajează astfel și creșterea producției industriale.

La sfârșit, trebuie să punctez încă o dată că băncile, din păcate, nu prea ne ajută. Și, sincer, nu prea înțeleg de ce. Dintre toți europenii, românii sunt cei mai buni platnici ai creditelor contractate. În condițiile în care BNR a scăzut pragul rezervelor minime obligatorii, a scăzut dobânda de referință, nu pot să înțeleg de unde vin aceste dobânzi extrem de mari pe care le cer băncile la acest moment. Prudența excesivă nu este justificată în acest moment și poate limita deopotrivă apropierea pragului relansării economice, dar și profiturile proprii ale băncilor. E bine pe de o parte că forțează firmele, mai ales IMM-urile, să se finanțeze din venituri proprii, nu din credite. Pe de altă parte, nu văd la bănci vreo dorință de a-și reduce cheltuielile proprii - este singurul sector economic (privat sau de stat) unde nu s-au operat reduceri de personal sau ale fondurilor de salarii, ba din contră. Consider că a cam venit timpul să dea drumul la creditare.

În final, această declarație politică se dorește o observație de parcurs. Se pune și un diagnostic: începe să ne fie mai bine, dar nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche.

  Petru Călian - declarație politică Controversata ANI;

Domnul Petru Călian:

"Controversata ANI"

Prin declararea de neconstituționalitate a unor articole din legea după care funcționează Agenția Națională de Integritate, societatea civilă poate pierde o formă importantă de control transparent asupra averilor. Drumul european pe care s-a înscris România în ceea ce privește transparența și controlul averilor demnitarilor s-a surpat la câțiva ani de la "asfaltare".

Trebuie reamintit faptul că adoptarea unui mecanism eficient de verificare a declarațiilor de avere a constituit o recomandare constantă a Uniunii Europene de-a lungul procesului de aderare a României la UE. Acest fapt a fost consemnat și în documentul de poziție comună al Uniunii pe domeniul justiție și afaceri interne. Una dintre recomandările Grupului Statelor Anticorupție al Consiliului Europei, ca urmare a evaluării din 2005, se referea la necesitatea îmbunătățirii mecanismului de verificare a averilor și conflictelor de interese.

Obiectivul de combatere a corupției prin mijloace administrative a condus la înființarea unei astfel de instituții, instituție de care România ar fi avut nevoie imediat după Revoluție.

ANI este rodul transpunerii angajamentului în procesul de integrare europeană. Consider necesară și urgentă repunerea în funcție, bineînțeles în limite legale și constituționale. Funcționarea Agenției Naționale de Integritate este afectată de anumite neajunsuri legislative care pot fi corectate și nicidecum nu putem accepta renunțarea la o instituție a cărui principiu fundamental este transparența. Decizia Curții Constituționale reprezintă o demonstrație tristă pentru evoluția României. Ne întoarcem în urmă cu câțiva ani când încercam să punem bazele unei instituții funcționale și active care să urmărească traseul banului public. Fie în Parlament, fie prin ordonanță de urgență, sunt convins că se va găsi formula care să permită funcționarea constituțională și pe termen lung a ANI.

Instituția ca atare nu s-a bucurat niciodată de o prea mare simpatie, deși, paradoxal, ultimul raport de monitorizare al CE laudă rezultatele ANI, calificate drept "încurajatoare".

Ne declarăm un stat democrat și european, dar acționăm prin gesturi de neînțeles: fac referire aici și la CNSAS, care pe principiul dominoului trage după el soarta ANI.

E nevoie de o mobilizare generală pentru salvarea singurei instituții care a avut curajul de a-și duce la bun sfârșit anchetele controversate. A fost atins standardul de integritate din spațiul public pentru care am luptat ca stat membru al UE. Să nu uităm că această decizie ar putea atrage după sine consecințe usturătoare, precum aderarea la spațiul Schengen sau accesarea fondurilor europene. Nu ne permitem într-un asemenea moment să riscăm eșecul unor reforme și progrese ale României pe plan internațional.

Reacțiile interne și externe de revoltă apărute în urma deciziei Curții Constituționale, nu pot rămâne la nivel de idee, ci trebuie căutată și aplicată o măsură concretă și viabilă de redresare a instituției.

  Ioan Munteanu - declarație politică: Supermarketurile contra producătorilor români?;

Domnul Ioan Munteanu:

"Supermarketurile contra producătorilor români?"

Disputa declanșată acum câteva zile de către mass-media privind închiderea marilor rețele comerciale pentru o zi pe săptămână (duminica) s-ar părea că vine în sprijinul producătorilor agricoli din țara noastră.

De fapt, este vorba de un război inegal, purtat între două tabere, dintre care una ține banii, iar cealaltă (a producătorilor agricoli) produce lapte, carne, fructe, legume etc.

Comisia pentru agricultură din cadrul Camerei Deputaților, întrunită în ziua de 13 aprilie 2010, a invitat părțile aflate în dispută pentru a afla punctul de vedere al fiecăreia în legătură cu problema pusă în discuție.

Fiecare parte și-a pledat cauza cu argumentele-i proprii (nu neapărat corecte), dar care nu conduceau spre ideea de colaborare nici în prezent și nici în perspectivă.

Dezbaterea purtată la Parlament a condus la evidențierea unor aspecte deosebit de grave în legătură cu încălcarea legilor din țara noastră, despre economia subterană, despre evaziunea fiscală, despre câștigurile ilegale ale rețelelor comerciale și despre "câștigurile" producătorilor români, lucruri care ar trebui să intre urgent în atenția instituțiilor de stat.

S-a vorbit, astfel, despre o evaziune fiscală de peste 4 miliarde euro, despre importul de legume și fructe (70-80% din consumul total din România), import fără facturi și fără plata t.v.a.

În acest context, s-au făcut referiri la unii dintre salariații statului care au sarcina de a supraveghea respectarea legilor, dar care sunt cei dintâi care se fac că nu observă neregulile, contra unor recompense deloc neglijabile.

Astfel, s-a desprins ideea că există o mafie care dirijează orice import de legume și fructe și asta, la cel mai înalt nivel.

Micii producători de legume, lapte, fructe și carne au zile din ce în ce mai grele, deoarece intermediarii preiau cu forța, la prețuri derizorii, produsele lor, pe care le revând de 5-10 ori mai scump, ei fiind, de fapt, beneficiarii principali. De aceea, se impune găsirea de soluții de sprijinire a producătorilor agricoli din punct de vedere financiar - în primul rând -, dar și de asigurare a desfacerii și valorificării mărfurilor. Este de neînțeles faptul că un litru de lapte este preluat de la producător cu 0,35 - 0,40 lei și se vinde în rețelele comerciale cu 2,5 și 5,5 lei. Iată exemplul cel mai concludent despre modul în care sunt "protejați" de către stat producătorii români, dar și un semnal de avertizare în legătură cu faptul că nu se mai poate astfel continua.

Dacă astăzi românii consumă aproximativ 70-80% de produse din import (adesea de calitate îndoielnică), în acest ritm de astăzi, în curând se va ajunge la un procent de aproape 100% la alimente.

Eu nu împărtășesc neapărat opinia celor care acuză rețelele supermarket de faptul că banii câștigați în România sunt transferați în țara lor de origine. Dar, vreau să găsim împreună acele soluții care să conducă la creșterea consumului de produse românești și la reinvestirea profitului în agricultura autohtonă.

Există legi adecvate, există instituții abilitate, nu trebuie decât un singur lucru, și anume, respectarea acestora, în favoarea românilor.

  Alin Silviu Trășculescu - declarație politică cu titlul De ce este nevoie de ANI?;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"De ce este nevoie de ANI?"

Ceea ce s-a întâmplat recent, prin decizia Curții Constituționale, a creat un gol periculos în funcționarea statului de drept - asigurarea integrității în exercitarea funcției publice.

Știu că mulți din membrii clasei politice au răsuflat ușurați după decizia Curții. Știu că peste 100 de parlamentari sunt în cercetarea ANI, în cauze diverse - de la omisiunea declarării unor venituri și completarea deficitară a declarațiilor, până la nejustificarea unor părți din avere. Mai știu că această cercetare nu înseamnă și vinovăție. În multe cazuri, este rezultatul neatenției, confuziei sau dezinteresului manifestat de cei care sunt obligați să își facă publice declarațiile de avere.

De acord, ANI a fost incomodă pentru toată lumea, inclusiv pentru mulți colegi democrat liberali. Este inconfortabil să fii verificat de organele statutului în ceea ce privește averea familiei. Este de-a dreptul neplăcut să fii pus să alegi între două funcții publice care sunt incompatibile, conform legislației în vigoare.

Dar este un preț mic pe care noi, demnitarii, și, în general, ocupanții unor funcții publice trebuie să îl plătim. Este mare tentația de a ne plasa deasupra controlului public. Este aproape irezistibilă dorința de a ne ascunde în spatele unor așa-zise "drepturi ale omului", care, de fapt, înseamnă să nu dăm socoteală nimănui, dar să cerem socoteală tuturor. Nu sunt de acord cu acest sistem de gândire, din păcate, larg răspândit în sânul clasei politice. Sper să apuc ziua când ANI va fi inutilă, depășită și în criză de "clienți".

Din acest motiv susțin pe deplin demersul Guvernului de a completa vidul pe care această stranie decizie a Curții Constituționale l-a lăsat în urma sa. Este nevoie de un nou act normativ care să confere Agenției Naționale de Integritate competențe depline și un solid suport legal pentru continuarea activității sale. Acest demers este obligatoriu pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de România odată cu adera

rea la Uniunea Europeană.

  Dorel Covaci - despre Desființarea unor școli dotate la standarde europene - altă acțiune dictată politic;

Domnul Dorel Covaci:

"Desființarea unor școli dotate la standarde europene - altă acțiune dictată politic"

O analiză simplă a situației școlilor primare din zonele rurale ale Colegiului 9 Timiș ne demonstrează că desființarea unora dintre acestea se întreprinde în mod abuziv, fără o analiză obiectivă cost/beneficiu, din rațiuni de vendetă politică, haotic și irațional, neglijându-se toate aspectele de investiții anteimplementate, cu soluții alternative de transfer și comasare de nivelul evului mediu, impuse pentru elevii care au avut nenorocul de a se fi născut într-o localitate, ce nu a putut oferi spor masiv la vot actualei guvernări.

Deschizând discuția cu unii dintre dumneavoastră, colegi parlamentari, am constatat că fenomenul acesta se propagă la nivel național în colegiile pe care le reprezentați, într-o logică punitivă politic, fără argumente raționale economice sau de sporire a calității actului educativ. Argumentele ușor observabile ne certifică fără echivoc lipsa de bună-credință și caracterul ocult al demersurilor de la vârful puterii.

Putem agrea că școala și biserica sunt cele două instituții care împletesc strâns laolaltă matricea neamului românesc și nu permit unor imixtiuni externe să perturbe echilibrul spiritualității și tradiției noastre străbune. Desființarea acestor instituții de căpătâi este aproape împotriva naturii, împotriva firescului, a evoluției normale. Nu putem să ne întoarcem în trecut, să aruncăm atâția ani de civilizare, să mergem înapoi, cu capul înainte. De obicei, un astfel de parcurs ne face să ne clătinăm sau chiar ne poate frânge gâtul.

Concret, desființarea unui post de cadru didactic la școlile vizate, cumulat cu necesitatea achiziționării unui microbuz pentru deplasarea elevilor în localitățile de transfer, cheltuielile de întreținere și combustibil, crearea unui post de șofer, precum și asigurarea supravegherii transportului de către un cadru didactic nu au nici măcar o justificare a economisirii de resurse financiare. Soluțiile alternative părăsirii unor sedii de școală modernizate și adaptate normelor și cerințelor europene sunt, în majoritate, improvizate grosier, sunt improprii pentru desfășurarea unui act educativ de calitate, în secolul 21, în care ne aflăm. În plus, aceste demersuri de relocare nu fac decât să sporească peste măsură grijile și dificultățile părinților acestor copii de vârstă fragedă; să genereze efort fizic și psihic suplimentar elevilor în cauză.

Să nu trecem cu vederea resursele financiare naționale și europene, risipite în proiecte de reabilitări de infrastructură școlară, acum sortite părăsirii, inutilității și paraginii, în scopul satisfacerii ego-ului unor indivizi, care au pâinea și cuțitul în mână! Ce alt exemplu mai bun de risipă flagrantă de bani publici? Unde mai poate fi vorba de strategie coerentă de dezvoltare a învățământului, concept atât de uzat de către docții puterii, pe toate canalele de comunicare?

Vă rog, așadar, stimați colegi, în numele aplicării acestei strategii coerente și eficiente, să țineți seama de amendamentele propuse, astfel ca, după votul final, învățământul să poată avea o lege corespunzătoare, în care ranchiuna politică să nu-și găsească locul!

  Carmen Ileana Moldovan - despre Reforma pe genunchi a sistemului educațional;

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

«Reforma "pe genunchi" a sistemului educațional»

Paralel cu dezbaterea la Senat a proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice, Guvernul a (re)aprobat recent proiectul legii educației naționale, urmând ca textul să ne fie înaintat spre aprobare, acompaniat de solicitarea premierului Emil Boc privind adoptarea parlamentară în regim de urgență.

Rezumându-mă la a prefața proximele dezbateri din comisii și din plen, folosesc prilejul prezentei declarații politice pentru a lansa un apel tuturor colegilor mei de a nu se lăsa persuadați de aparenta grabă a primului-ministru și de a aborda proiectul suficient de cuprinzător și riguros, în concordanță cu anvergura și profunzimea implicațiilor sale. Întins pe nu mai puțin de o sută două pagini, în versiunea sa inițială și afectând în mod direct milioane de copii și profesori, proiectul normativ este asimilabil unui cod sau unei legi de complexitate deosebită și reclamă în consecință o dezbatere mult mai amplă decât cea de 30 de zile fixată de guvern și completată necesarmente de un studiu de impact corespunzător, care să estimeze cât mai exact și extins efectele directe ale eventualei adoptări a proiectului. Tot contextual, insuficienta dezbatere publică s-a suprapus în mod nefericit discuțiilor privind salarizarea în sistem, ceea ce a provocat confuzie și a redus semnificativ atenția pe care proiectul de lege o necesită. Iar dincolo de observațiile critice de natură contextuală, textul în sine a suscitat în mod justificat nenumărate critici vizând chiar fondul reglementărilor, dintre care mă mărginesc aici să le reiau sintetic doar pe cele mai sonore sau frecvente, critici care cu siguranță vor fi transpuse la nivel parlamentar în amendamente la articole.

Ca una din modificările majore preconizate, trecerea clasei a IX-a la ciclul gimnazial rămâne o idee extrem de controversată, cadrele didactice pronunțându-se împotriva ei. Fundamentată de către inițiator ca deservind obiectivul reducerii ratei de abandon școlar după absolvirea gimnaziului, ea rămâne insuficient motivată și neînsoțită de estimări și simulări ale efectelor pe care le-ar repercuta, cum ar fi spre exemplu impactul asupra normei profesorilor de liceu sau problemele previzibile de spațiu și de logistică în gimnaziile din mediul rural. Similar, justificând introducerea unor evaluări din 2 în 2 ani, premisa că scăderea performanței educaționale medii la nivel național ar fi cauzată de un număr insuficient de examinări este netemeinică și foarte probabil eronată. La rândul ei, neraportată la un studiu autentic de impact și deci posibil inoportună, dacă nu complet inutilă, ea atrage riscul evident și major al supraîncărcării elevului, aceasta deși filosofia întregii reforme vizează tocmai efectul contrar. Nu mai puțin important, ci dimpotrivă, deja celebrul articol 223, care elimină practic titularizarea în sistemul educațional, contravine principiului dreptului câștigat și ignoră eforturile de ani de zile depuse de cadrele didactice tocmai în scopul obținerii titularizării, la fel cum transferul competenței către consiliul de administrație al școlii amplifică subiectivismul local inerent unor numiri în detrimentul obiectivității presupuse de un examen de obținere a titularității și face astfel loc subordonării directe a profesorilor față de aleșii politici locali.

Deși inițiatorul clamează tocmai nevoia creșterii performanței sistemului educațional, instituirea finanțării pe cap de elev, coroborată cu stabilirea valorilor minime și maxime de elevi necesare ființării unei grupe de studiu trădează o nefericită abordare cantitativistă și restricții și condiționări subsecvente de natură să afecteze direct calitatea procesului educațional, spre exemplu prin abdicarea de la calitate pentru a satisface "cantitatea de elevi" necesară. Cât privește reglementările vizând nivelul universitar de studii, spre deosebire de dispozițiile legii în vigoare, proiectul guvernamental de lege îi adaugă prerogativei ministrului Educației de a valida numirea unui rector și posibilitatea revocării acestuia. În această privință, inițiatorul își justifică propunerea prin nevoia demantelării unor "clanuri", universitare, însă numeroșii opozanții avertizează pe bună dreptate asupra riscului politizării rectoratelor, ceea ce ar însemna faptic simpla înlocuire a primatului unor interese locale cu controlul politic central, în sfârșit, dezbaterea publică asupra învățământului, recurentă la fiecare schimbare de ministru, eludează în continuare una din problemele-cheie ale întregului sistem - meditațiile particulare, care în mult prea multe cazuri s-au transformat de mult timp dintr-un sistem complementar, de optimizare a performanței individuale a elevului. Or, chiar și ignorând dimensiunile colosale ale evaziunii fiscale presupuse de acest întreg învățământ paralel, este aberant ca într-un stat de drept care clamează principiul fundamental al egalității de șanse, un copil și suficient de deștept, și conștiincios, să aibă totuși nevoie de meditații. Se întâmplă în România, o știm cu toții, și totuși subiectul este escamotat sistematic în aproape toate discuțiile privind reforma educației. Iar "cheia" problemei constă nu în înăsprirea măsurilor punitive, și nici în aruncarea în șomaj a mii de profesori, ci pur și simplu în salarizarea lor decentă, pentru a elimina nevoia acordării de meditații ca soluție pentru asigurarea supraviețuirii.

Închei, reluând în consecința tuturor acestor observații nevoia imperioasă a unei dezbateri parlamentare exhaustive și în profunzime a proiectului, și nu una "pe genunchi", așa cum pare să insiste în mod periculos primul ministru.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică: Unde nu există educație ecologică, nu va exista dezvoltare durabilă;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Unde nu există educație ecologică, nu va exista dezvoltare durabilă"

Cele întâmplate în ultimii ani în zona Baia Mare, dar și la Roșia Montană, sau peste tot unde există poluare, mă determină să vă spun câteva lucruri despre nevoia de educație ecologică. S-au împlinit 5 ani de zile de când s-a decis introducerea educației ecologice și protecția mediului în trunchiul comun al cursurilor la nivel național, însă subiectul pălește și astăzi în fața problemelor din sistemul de învățământ și din realitățile comunităților care suferă din cauza poluării. Nu exagerez dacă spun că în școlile din România educația ecologică, deși ar trebui să fie privită ca premisă a dezvoltării durabile, nu este tratată cu atenție.

Dacă la adulți e greu să schimbi obiceiurile, încă nu s-a făcut bine înțeles faptul că elevii au nevoie să asimileze de la cele mai mici vârste cunoștințe de ecologie ținând cont că procesul de învățare le schimbă mentalitatea și atitudinea față de mediul înconjurător. Copiii nu pot învăța despre ce presupune educația ecologică, ce înseamnă poluarea și efectele ei sau cum pot ocroti mediul în care trăiesc decât prin bunăvoința profesorilor la latitudinea cărora rămâne desfășurarea lecției de educație ecologică.

Directorii instituțiilor școlare sunt în măsură să decidă introducerea acestei discipline ca materie opțională, însă și aici sunt întâmpinate dificultăți cauzate de lipsa manualelor de specialitate. În anul 2009, autoritățile din domeniul mediului și educației nu au reușit să ajungă la un consens în ceea ce privește introducerea manualelor de ecologie în școli, astfel că nu a avut loc nici măcar o licitație pentru astfel de materiale scrise. În tot acest timp, în România, se vorbește tot mai mult de adoptarea unui stil de viață eco, dar pretențiile ca cetățenii să trăiască într-o lume "verde" sunt mult prea mari, în condițiile în care nici măcar la școală copiii nu sunt instruiți în domeniul ecologiei.

Și vedem cum de cele mai multe ori responsabilitatea transmiterii de informații cu privire la protejarea mediului revine ONG-urilor de profil, ale căror activități însă au nevoie să fie completate de studiul ecologiei în școală.

Dacă nu se schimbă viziunea asupra însemnătății educației ecologice, România riscă să rămână doar la nivelul vorbelor în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, iar educația ecologică rămâne tot la nivel de opțiune. Poate unora li se pare că este o problemă minoră pentru prezentul marcat de criză, dar să nu uităm că de grija față de natură și mediul înconjurător depinde viitorul. În țările din Uniunea Europeană educația ecologică este o disciplină care are un ecou pronunțat nu doar în învățământ, ci în viața fiecărui cetățean.

Să nu uităm că mediul înconjurător, cu tot ce are mai frumos, nu este o moștenire de la părinți, ci un împrumut de la copiii noștri.

  Gabriel Tița Nicolescu - declarație politică cu tema Justiția nu poate să facă dreptate decât în măsura în care legile sunt drepte;

Domnul Gabriel Tița-Nicolescu:

"Justiția nu poate să facă dreptate decât în măsura în care legile sunt drepte"

Am auzit, ca parlamentar, de foarte multe ori de la această tribună, pronunțându-ne ca oameni politici în fel și chip despre modul în care justiția funcționează, criticând-o cu mai multă sau mai puțină vehemență, acuzând-o, punând-o la colț etc. Am auzit de și mai multe ori, ca avocat de profesie, cum justițiabilii preferă să nu își mai caute dreptatea în justiție...

Întotdeauna am crezut și vă mărturisesc și dumneavoastră această credință a mea că un stat de drept autentic este în primul rând un stat în care instituțiile sale fundamentale sunt respectate. Nu cred că facem nimănui bine comportându-ne într-un mod care să nu facă altceva decât să alimenteze lipsa de respect față de instituțiile statului.

Justiția este domeniul de căpătâi în privința combaterii fenomenului infracțional, iar anumite persoane - pe care prefer să nu le nominalizez aici - stopează de ceva timp reforma în domeniu. Și toate acestea datorită orgoliilor nemăsurate, intereselor oligarhice și unui dezinteres revoltător față de viitorul României.

Ceea ce știm noi toți este că cetățenii care ni se adresează la birourile parlamentare, cetățenii care se adresează Comisiei juridice, Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, tuturor comisiilor Parlamentului evidențiază faptul că există mari nemulțumiri în rândul populației în legătură cu felul cum funcționează justiția. Și cazuri concrete se pot furniza, când comisii parlamentare dispun instituțiilor abilitate ale statului reanalizarea, verificarea felului cum s-au derulat anumite acțiuni în instanță și primesc răspunsuri precum că nu s-au semnalat deficiențe majore, că judecătorii sunt suverani și nu răspund decât în fața propriei conștiințe.

Cu toate acestea, din nefericire și pentru justiție și pentru societatea românească, s-a creat această senzație că judecătorii nu răspund în fața nimănui, nici măcar în fața justiției.

Ca deputat de Brașov, de multe ori sunt întrebat: "Ce credeți, domnule deputat, justiția din România este coruptă?" sau "Administrația din România este coruptă?". Și întotdeauna am răspuns că nu avem dreptul nici ca oameni politici, nici ca simpli cetățeni, până la urmă, să blamăm în integralitatea ei o instituție.

Avem legitimitatea în mod evident să scoatem în evidență anumite aspecte, dar nu să ne exprimăm într-un mod care vizează întreaga putere a statului, în speță puterea judecătorească.

De aceea, aș vrea să reflectați mai mult la realitatea cu care ne confruntăm noi, parlamentarii, la cabinetele parlamentare din teritoriu. Vreau să vă spun că majoritatea oamenilor care vin în audiență reclamă nedreptăți din justiție.

Dacă este să vorbim de măsura în care cetățeanul este mulțumit de sentințele pe care le dau instanțele judecătorești, trebuie să luăm act de faptul că acolo se întâlnesc de regulă două părți, iar fiecare dintre părți crede că are dreptate. Orice ar face justiția, 50% din cei prezenți în fața instanțelor vor pleca de acolo cu un gust amar, pentru că, spun ei, nu li s-a făcut dreptate.

Vă spun și ca avocat: sunt foarte multe împrejurările în care nici nu știu cum să comentez unele soluții, dar sunt în egală măsură și soluții în fața cărora îmi scot cu respect pălăria.

Pot să spun că, de fapt, justiția nici nu poate să facă dreptate decât în măsura în care legile sunt drepte, pentru că rolul justiției este să aplice reguli. Or, regulile sunt urmare a efortului și activității Parlamentului, ca for legiuitor.

După cum reiese și din raportul interimar al CE, România ar trebui să urgenteze adoptarea Codurilor de procedură penală și civilă, dar în ultimele șase luni, România nu a putut susține ritmul alert al reformei, așa cum s-a realizat la mijlocul anului trecut, alegerile prezidențiale cauzând întârzierea dezbaterilor parlamentare privind Codurile de procedură penală și civilă, a căror adoptare va fi un pas important în reforma justiției.

Părerea mea este că adoptarea Codurilor de procedură penală si civilă nu trebuie făcută în grabă și sub presiunea cerințelor politice, ele trebuiesc dezbătute și amendate în Parlament.

  Eugen Bejinariu - pledoarie cu tema Să apărăm valorile din Munții Apuseni;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Să apărăm valorile din munții Apuseni"

În ultimii ani s-au dezvoltat numeroase și mari agresiuni asupra mediului. Avem în vedere construcțiile și diverse amenajări, despăduririle pe suprafețe tot mai mari, utilizarea în exces a unor îngrășăminte chimice, aplicarea de tratamente cu erbicide, fungicide și insecticide, înmulțirea și împrăștierea deșeurilor în mediul înconjurător etc.

De la o vreme în mass-media și la nivelul administrațiilor publice locale se discută despre reluarea implementării proiectului cunoscut sub denumirea de Proiectul Roșia Montană, iar domnul ministru Adriean Videanu a declarat că proiectul Roșia Montană este cuprins în Programul de guvernare.

Zona pe care ar putea s-o distrugă acest proiect este mai departe de Obcinile Bucovinei, dar atitudinea activă trebuie exprimată de toți cetățenii țării și nu numai de ecologiști, de populația din zonă și de specialiștii de la Academia Română.

Compania canadiană Gold Corporation, prin punerea în aplicare a proiectului Roșia Montană, spun specialiștii, va însemna: un iaz plin cu cianuri de cca. 600 ha; distrugerea a 9 biserici și a 10 cimitire; dispariția galeriilor romane, unice în Europa; dispariția a patru munți și cheltuirea din buget a două miliarde de euro pentru refacerea mediului, dacă se va mai putea salva ceva după astfel de lucrări.

Grija declarată a investitorilor canadieni pentru sărăcia și șomajul local din Roșia este una falsă, în realitate, aceștia urmăresc să scoată aurul și să-l ducă în băncile străine, devenind bogați generații în șir.

La Baia Mare, Compania Transgold a provocat, după cum se știe, unul dintre cele mai mari accidente ecologice din Europa, deși, inițial, promisiunile erau de admirat. După încheierea "misiunii", Compania Transgold a falimentat, iar România are de plătit Ungariei 110 miliarde de euro pentru pagubele produse prin deversarea de cianură în Tisa. Menționăm că proiectul Companiei Gold Corporation este de 40 de ori mai mare decât proiectul de la Baia Mare.

Dacă modificările mediului, dacă acele mari vestigii din galeriile romane, dacă dispariția bisericilor, a cimitirelor și a unor întregi localități n-au valoare pentru susținătorii proiectului Roșia Montană, atunci le spunem noi că pun în mișcare un agent distructiv de mari proporții și de lungă durată pentru admirabilul mediu natural din Munții Apuseni. Oare nici cianura nu-i cutremură pe cei care susțin acest proiect în Munții Apuseni?

Mulți cetățeni din Bucovina, ONG-urile și specialiștii, toți cei din preajma Obcinelor, suntem datori să ne exprimăm împotriva programului de la Roșia Montană. Noi, în Bucovina, avem trista experiență din anii regimului comunist prin programul exploatării sulfului din munții Călimani, cu grave urmări până în zilele noastre și nu acceptăm ca această experiență să se repete acum cu grave consecințe pentru istoria, cultura și mediul natural din munții Apuseni.

Față de proiectul minier de la Roșia Montană, Academia Română s-a pronunțat din nou în februarie a.c. În comunicatul dat publicității se spune: "Considerăm că depozitele de aur din subsolul României reprezintă o sursă neregenerabilă de importanță strategică națională, proprietatea statului român, a căror soartă nu poate fi decisă numai de autoritățile locale. În consecință, decizia cu privire la oportunitatea exploatării resurselor aurifere ar trebui luată prin consultarea întregii populații a țării, printr-un referendum național".

  Ion Călin - declarație politică: Ei cu ei. Noi cu voi;

Domnul Ion Călin:

"Ei cu ei. Noi cu voi"

Așa suna sloganul campaniei electorale din 2009 a PDL, țara era plină de afișe, bannere cu acest slogan afișat pe fond portocaliu. A trecut un an și jumătate de la lansarea acestui slogan, de la formarea Guvernului PDL. Cum arată viața românilor sub guvernul PDL-ist, cum se traduce în practică "Ei cu ei. Noi cu voi" pentru anumite categorii sociale. Să vedem câteva exemple.

Pentru unii bugetari, este criză, la cei care au salarii nesimțite, sporurile au fost incluse în salariul de bază, s-au eliminat anumite bonusuri, pentru ceilalți bugetari, angajați ai unor instituții din subordinea ministrului PDL, Radu Berceanu, de la Ministerul Transporturilor, salariile sunt cuprinse între 3.000 și 4.500 lei, plus primele de vacanță, tichetele de masă, bugetele pentru deplasări în străinătate. Dacă de la CFR sunt disponibilizați peste 10.000 de ceferiști, îngroșând rândurile șomerilor, la Autoritatea Feroviară Română, angajații au un câștig mediu lunar de 3.482 de lei, la care se adaugă sporuri, tichete de masă și prime de vacanță de 3.100 lei, iar bugetul de deplasări în străinătate se ridică la 100.000 de euro.

Și de ce ar fi singurii "fericiți". Și alte instituții din subordinea ministerului se bucură de același "tratament" cum ar fi Autoritatea Rutieră Română și Școala Superioară de Aviație Civilă. Eficiența domnului ministru și a angajaților săi contabilizându-se în numărul de gropi din șosele, în kilometrii de autostrăzi neconstruiți sau în contractele și funcțiile acordate cu "mărinimie" sponsorilor și membrilor PDL.

Pensionarii - în Programul de guvernare se specifica că "prin revizuirea sistemului de pensii, se urmărește eliminarea inechităților și anomaliilor care există în sistemul public de pensii - acum când se dorește adoptarea unei noi legi a pensiilor, pentru că pensiile de lux trebuie eliminate, numai că odată cu diminuarea pensiilor nesimțite, se va diminua și valoarea punctului de pensie, ajungând sub 30% din salariul mediu pe economie, iar vârsta de pensionare va crește la peste 60 de ani.

Domnul prim-ministru Boc ne asigură că vor fi diminuate doar pensiile de peste 30 de milioane, dar se recalculează și restul de pensii. Dar poți să mai pui bază pe declarațiile domniei sale, când dumnealui îi asigura și pe bugetari că nu le vor scădea salariile, că pentru scăderea salariilor sunt de vină contabilii care nu știu să aplice legea salarizării unice, ca apoi să ajungă la concluzia că salariul nu scade, ci doar veniturile, așa și pensionarii să ia aminte de ce declară un coleg de guvern, care îi sfătuiește să investească în sectorul privat de asigurări de pensii, pentru că sistemul public nu poate să susțină pensiile. Iar dacă pensionarii nu au dreptul să cumuleze pensia cu salariul de stat decât în anumite condiții, membrii guvernului au permisiunea să cumuleze salariul de demnitar cu veniturile din consiliile de administrație, deoarece pentru dumnealor nu se raționalizează cheltuielile publice.

Tinerii - deși statul român a cheltuit pentru educația unor tineri, din 2005, peste șase milioane de euro, niciunul nu a fost angajat de stat până în prezent, deși sunt obligați prin contract să lucreze în instituții publice. Locurile pe care aceștia ar trebui să le ocupe în administrație sunt alocate cu "prioritate" clientelei politice a PDL, astfel absolvenții bursei Guvernului României au devenit șomeri de lux, deoarece nu se pot angaja pentru că nu sunt nici membri PDL și nici pila vreunui potențat portocaliu.

În octombrie 2009, Emil Boc și PDL au decis inițierea împreună cu cetățenii, a unei moțiuni speciale de cenzură intitulate "Ei cu ei. Noi cu voi" împotriva guvernului de la acea vreme. Să ne reamintim câteva din temele pe care le susțineau în acea moțiune:

"PNL și PSD guvernează numai în folosul lor și au întors spatele cetățenilor."

Executivul este "străin de interesele cetățenilor".

"Guvernarea PNL-PSD" are o atitudine de dispreț față de profesori și pensionari, Executivul alocând 600 de milioane de euro strict pentru clientela politică a celor două formațiuni.

"Guvernul administrează bugetul național ca pe o pușculiță de partid în interes propriu, clientelar". Oare cu ce seamănă, la doar un an și jumătate, aceste teme, oare este vorba tot despre acel PDL care a scris moțiunea ca o "revoltă cetățenească"? Ce s-a schimbat de atunci până acum, poate doar poziția partidului de la opoziție la putere, pentru că acum când sunt la Palatul Victoria le-au pus în aplicare. Cum?

Actualul Guvern și-a întors fața către cetățeni, astfel încât 9,5 milioane de români primesc, sub o formă sau alta, ajutor de la stat, numărul șomerilor a crescut, iar datorită faptului că executivul este "interesat" de problemele cetățenilor sumele restante în totalul obligațiilor de plată au urcat de la 3,86% în ianuarie la 4,2% în luna februarie. Profesori și pensionari sunt "mulțumiți" de atitudinea actualului executiv, încât fac mitinguri de protest pentru a-și arăta această mulțumire. Clientela politică nu se mai manifestă, sub acest guvern, decât prin alocarea banilor din bugetul de stat numai pentru sponsorii din campaniile electorale ale PDL.

Deci, sloganul PDL din 2008 "Ei cu ei. Noi cu voi" acum oare cum ar suna mai corect sub Guvernul Emil Boc? Credeți că "Ei cu ei. Noi cu noi" sau mai corect "Noi cu noi. Voi cu voi"?

  Emil Radu Moldovan - despre Guvernul neconstituțional;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul neconstituțional"

O țară nu se conduce cu ordonanțe de urgență, care sunt un exercițiu de putere și nu de legislație corectă, stabilă și neatacabilă. O instituție a statului va fi puternică numai dacă va fi independentă. Și această ANI a fost înființată ca o armă politică (situație din ce în ce mai evidentă în ultimul timp, când sunt luați la puricat numai membrii opoziției, în timp ce reprezentanții puterii sunt dincolo de orice bănuială) condusă de personaje umile și supuse regimului aflat la putere, ca în multe alte cazuri.

Aceste "mici amănunte" ar trebui să le cunoască un profesionist în legislație - ce pretinde că a terminat o facultate și profesează în domeniu. Dacă această instituție ANI ar fi fost condusă de profesioniști puternici, independenți, până acuma și-ar fi consolidat statutul și nicio altă instituție a statului nu ar fi putut să atace existența acesteia.

Avem "conducători" care se fac "a face" pentru cetățenii acestei țări, dar fac tot ce le stă în putință pentru ei și pentru camarila care îi înconjoară. Nimic nu îi oprește să calce în picioare, ori de câte ori le dictează interesul, Constituția și orice alte legi, deoarece, în conformitate cu modul cum a condus țara Guvernul Boc, tot ceea ce contează este interesul acoliților portocalii, chiar dacă astfel se încalcă grav drepturile cetățenilor acestei țări.

Astfel, o întrebare legitimă care cred că frământă pe majoritatea cetățenilor acestei țări este dacă Guvernul Boc mai respectă drepturile cetățenilor acestei țări și chiar Constituția. Dar după o privire atentă și critică asupra activității Guvernului, răspunsul este evident. Guvernul nu respectă chiar drepturile fundamentale prevăzute în Constituție, precum asigurarea unui nivel de trai decent românilor, prevăzut în articolul 47, ba, din contră, se străduiește din toate puterile și prin toate mijloacele ca pensionarii, agricultorii, șomerii, muncitorii, profesorii să beneficieze de venituri reduse, astfel încât să nu aibă parte de un nivel de trai decent.

Nimic nu îi oprește din această luptă absurdă cu veniturile și chiar cu cetățenii acestei țări, și parcă pentru a arăta că pot mai mult, unii miniștri prin deciziile luate, precum cele în domeniul sănătății și învățământului, limitează accesul copiilor de la țară la educație și a persoanelor cu venituri mici la actul medical, încălcând alte drepturi fundamentale.

În concluzie, Guvernul Boc a devenit un guvern neconstituțional și profund antisocial, astfel încât, înainte de a deveni și de tristă amintire, trebuie scos cât mai rapid pe tușă.

  Neculai Rățoi - declarație politică: Educația, un moft;

Domnul Neculai Rățoi:

"Educația, un moft"

Am asistat cu toții, în ultima perioadă, la simularea unei dezbateri publice referitoare la noul proiect al Legii educației, o dezbatere în care nu au vorbit decât cei care s-au ocupat de lege. Funeriu a întrebat, Funeriu a răspuns. Nicio altă persoană nu a avut un cuvânt de spus: nici profesori, nici părinți și nici sindicaliști. Dacă așa se va întâmpla și în Parlament, ne vom afla din nou într-o gravă eroare și vom putea vorbi despre asumarea răspunderii mai degrabă decât despre o dezbatere democratică, pentru că, din păcate, guvernul deține majoritatea în legislativ. Iar singurul interes al acestor oameni este să facă, nu cum să facă. Fiecare ministru al educației, de-a lungul anilor, și-a dorit să facă o lege care să îi poarte numele, interesându-se mai mult sau mai puțin de calitatea acesteia.

Însă atitudinea ministrului Funeriu le întrece pe toate. Cum poate actualul ministrul pretinde că el este singurul care știe ce e bine pentru elevii și profesorii României? Transformarea sistemului de învățământ nu se poate face în lipsa dezbaterii autentice, iar ignorarea tuturor celor implicați sau afectați, care îi caracterizează pe inițiatorii proiectului, este dovada incapacității și infatuării.

Noi avem responsabilitatea de a adopta o lege care să nu mai sacrifice elevii și dascălii și care să restabilească valoarea învățământului românesc cu care ne mândream cu toții în trecut. Trebuie să punem capăt seriilor de modificări haotice care au avut loc în ultimii ani și care nu au făcut altceva decât să destabilizeze sistemul și să scadă nivelul educației.

Trebuie să avem în vedere că nu este important cine face schimbarea - așa cum crede ministrul Funeriu. Important este cum se face această modificare. Cu toții trebuie să participăm la realizarea unui proiect viabil, de perspectivă. Parlamentarii sunt ultima speranță pentru a se face auzită vocea părinților, a elevilor sau a sindicaliștilor, ignorați până în prezent. Să facem, doamnelor și domnilor deputați, ceea ce ministrul Funeriu a refuzat să facă: să luăm în considerare și să susținem argumentele celor direct vizați de această lege. Să nu uităm că sistemul de învățământ al unei țări este cel care stă la baza evoluției societății. Să nu ne tragem singuri preșul de sub picioare. România are nevoie de educație de cea mai bună calitate, iar obligația guvernanților este să o asigure.

Personal, cred ca lipsa de experiență de care dau dovadă o parte dintre actualii guvernanți, între care și ministrul Funeriu, ne va arunca în haos. România nu poate și nu trebuie să fie condusă de oameni fără experiență, fără strategie, incapabili să genereze proiecte de viitor.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică: Românii au nevoie de mai mult decât o zi de rugăciune;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Românii au nevoie de mai mult decât o zi de rugăciune"

Din lipsă de idei, dorința de a ieși în evidență și a bifa o inițiativă legislativă sau, mai degrabă, disperați de incompetența Guvernului Boc-Udrea, care nu e în stare să promoveze proiecte de legi, doi colegi parlamentari aparținând PDL au depus o inițiativă legislativă privind modificarea Codului Muncii. Proiectul celor doi, senatorul Gheorghe David și deputatul Mircea Lubanovici, prevede introducerea unei noi sărbători legale, ca zi nelucrătoare, denumită Ziua Națională de Rugăciune. Dar dacă e să fie zi nelucrătoare, nu știu de ce domnii parlamentari PDL au fixat ca Ziua Națională să fie serbată într-o zi de duminică, respectiv în prima duminică din octombrie.

Trecem peste faptul că ideea le-a venit din SUA, o lege similară fiind adoptată aici, fiind apoi declarată neconstituțională. Mai trecem și peste faptul că inițiatorii văd această lege ca sărbătoare ecumenică, dar care trebuie să-i unească în special pe românii creștini. (Eventual sub stindardul portocaliu!) Dar nu putem trece peste lipsa de viziune a parlamentarilor puterii. În loc să vină cu proiecte imperios necesare, parlamentarii PDL se joacă de-a sărbătorile. Probabil domniile lor nu știu că bisericile au, de ani buni, un dialog ecumenic susținut, și, mai ales, că românii nu au nevoie de o zi specială pentru a se ruga împreună. Ei o fac zilnic, cam la aceeași oră. La ora știrilor de seară când află că au mai dispărut câteva mii de firme și a crescut numărul șomerilor. Sau că iarăși s-au scumpit carburanții și că se așteaptă creșteri de prețuri la alimente. Și se mai roagă și când aud că executivul are în vedere "creșterea calității vieții" prin introducerea unor noi taxe!

Se roagă cetățenii României, și nu doar cei de etnie română, creștini monoteiști, să-i dea Dumnezeu înțelepciune premierului și Guvernului său și să facă ceva pentru țară, pentru locuitorii săi. Ceva care să pornească din nou economia, să aibă din nou un loc de muncă, să nu-și piardă casa sau mașina, să le crească din nou salariile și nivelul de trai.

Sunt creștin practicant și nu am nimic împotriva rugăciunii. Doar că nu consider că este nevoie de o lege pentru a statua ceva ce deja există. Și dacă avem nevoie de ceva, dar urgent, este un Guvern competent. Un Guvern care să adopte măsurile economice necesare ieșirii din criză. Un Guvern care să lucreze pentru toți cetățenii acestei țări și nu doar pentru el și clientela sa politică. Un Guvern al bunului simț!

  Dan-Ștefan Motreanu - despre O lege care ne întoarce în timp înapoi cu 20 de ani;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"O lege care ne întoarce în timp înapoi cu 20 de ani"

Guvernul ne solicită să dezbatem în Parlament ultima variantă a proiectului Legii educației în regim de urgență. Practic, Guvernul ne cere să adoptăm foarte repede o lege extrem de controversată și extrem de criticată de specialiștii în domeniu. Ne cere să o adoptăm după nici o lună de dezbateri publice, multe dintre acestea doar formale și unde, în foarte multe situații, a prevalat doar punctul de vedere al Guvernului. În plus, varianta care a ajuns la Parlament, a fost definitivată de Guvern pe 12 aprilie a.c. și foarte puțini din cei care lucrează în învățământ au avut ocazia să o cunoască.

Cu toate că se cere Parlamentului adoptarea în regim de urgență, ministrul de resort, în încercarea de a calma lucrurile, declară public că "dezbaterile pe marginea proiectului legii educației vor continua". Sincer nu înțeleg cum ar putea continua dezbaterile publice, din moment ce proiectul de lege ar urma să fie legiferat în regim de urgență. Cred că ne aflăm în fața unei noi acțiuni de imagine a ministrului educației. În mod normal, legea educației care este una de importanță capitală pentru România, pentru adoptarea ei trebuie să aibă avizul întregii societăți și să reprezinte nu doar voința celor aflați trecător la guvernare, ci și a celor chemați să transpună în realitate prevederile acesteia. Dar, așa cum ne-au obișnuit succesivele cabinete Boc, acest lucru nu contează pentru actuala garnitură de la Palatul Victoria.

Intrând pe fondul problemei, nu pot să nu remarc faptul că deși se vorbește de o reformă, de fapt asistăm la o întoarcere în timp. Se revine la păgubosul sistem care a funcționat o bună perioadă de timp începând cu anul 1974, și anume învățământul obligatoriu de 10 ani, care a contribuit la scăderea și diluarea calitativă a actului de învățământ, aruncând pe piață absolvenți de 10 clase foarte slabi pregătiți. Mai mult, spre deosebire de perioada respectivă, acum este eliminat și învățământul profesional. Eu nu cred că în situația economică de astăzi, România nu mai are nevoie de muncitori calificați, tehnicieni sau maiștri. Din contră, ei sunt mai mult decât necesari într-o perioadă în care 80% dintre lucrări se fac cu mână de lucru necalificată.

Modificările aduse sistemului în 1974 au contribuit, printre altele, la scăderea calității învățământului în mediul rural. Actualul proiect de lege vine acum și continuă, prin prevederi rigide "opera" începută în 1974. Mai mult, prin anumite articole, noul proiect dezavantajează elevul din mediul rural căruia nu i se dau șansele celui din mediul urban. Astfel, se prevede pentru învățământul primar să avem clasa pregătitoare și clasele I-IV cu o medie de 20 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și în învățământul gimnazial o medie de 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15. Nu s-a ținut cont de faptul că în mediul rural numărul de elevi este, de regulă, mic. Din această cauză media de elevi și limita inferioară propusă de guvern nu sunt realiste pentru școlile din mediul rural.

Nimeni nu și-a pus întrebarea ce se va întâmpla în mediul rural unde prevederile de mai sus nu vor putea fi puse în aplicare. Cred că în situația actuală din mediul rural este necesar ca să existe prevederi flexibile în lege și să existe peste tot clase, chiar și în cazul în care numărul de elevi este foarte mic. Nu cred că se dorește ca să asistăm la adevărate maratoane parcurse de copiii de la sate, care ar urma să învețe în localități aflate la distanțe mari de casă. Dar, cel puțin în forma venită de la guvern, vom vedea că vor fi foarte multe situații de acest gen.

Proiectul guvernamental ne propune o structură sui-generis a consiliului de administrație a școlilor: 1/3 membri cadre didactice alese de către personalul didactic al școlii, 1/3 reprezentanți ai părinților și 1/3 reprezentanți ai consiliului local. Nu este o formulă deloc fericită. Se ajunge la o situație ca o școală să fie administrată în proporție de 66% de persoane din afara ei. Cadrele didactice ar trebui să reprezinte cel puțin 50% din structura consiliului de administrație. De asemenea, noul proiect prevede ca președintele CA să fie ales fie dintre părinți, fie dintre consilierii locali.

Suntem în fața unei absurdități. În mod normal, funcția de președinte al CA trebuie să fie deținută fie de directorul școlii, fie de un cadru didactic din CA. În plus, deși se vorbește de depolitizarea învățământului, prezența consilierilor locali nu înseamnă altceva decât politizare. Și tot legat de depolitizare, șefii inspectoratelor județene vor fi numiți tot pe criterii politice, iar prin introducerea finanțării complementare - care intră în atribuțiile primăriilor, crește puterea primarului, deci tot un exponent al zonei politice, în relația sa cu școala.

Se vorbește foarte mult de descentralizare, dar, din contră, cresc atribuțiile ministerului și ale ministrului. Trecerea terenurilor și a clădirilor aferente unităților de învățământ liceal din domeniul public local în domeniul public județean, respectiv al municipiului București, reprezintă de asemenea o amputarea a principiilor descentralizării.

Finanțarea, în general, nu are în vedere stimularea performanțelor. Se vorbește de încheierea unui contract managerial privind performanța, dar acest lucru nu este de ajuns. Pentru a se ajunge la performanță, trebuie în primul rând asigurate condițiile necesare obținerii performanței în educație, or, acest lucru este prea puțin prevăzut de legea adoptată de guvern. Legea vizează mai mult performanța cadrelor didactice și, în acest caz, se va ajunge - pentru ca profesorii să-și păstreze locurile de muncă, pentru că, o altă eroare de proporții, dispare principiul titularizării - ca elevii să primească calificative umflate. Se va repeta într-un fel situația din anii 70-80 când nu au mai existat repetenți și chiar corigenți. Numai că atunci, profesorii nu mai aveau voie să lase repetenți, pentru că acest aspect dăuna imaginii partidului unic. Și repet, au ieșit de pe băncile școlii generații extrem de slabe de elevi. Din păcate, aici se va ajunge și acum.

Nu în ultimul rând, la nivelul învățământului universitar, noul proiect elimină toate câștigurile obținute de sistem în ultimii 20 de ani: autonomia universitară, depolitizarea învățământului superior, managementul performant, libertatea academică, cercetarea științifică, demnitatea și autonomia profesorului universitar, exprimarea valorilor științifice naționale și internaționale, valorile culturale și umanismul ce guvernează activitatea universitară.

  Ioan Holdiș - declarație politică cu atenționarea Numărul datornicilor la bănci, în continuă creștere;

Domnul Ioan Holdiș:

"Numărul datornicilor la bănci, în continuă creștere"

Dacă în anul 2007 și anul 2008 băncile acordau credite aproape oricui, în momentul de față nu știu cum să reducă sau să stopeze numărul tot mai mare al restanțierilor. În anul 2008 băncile atingeau profituri nete record, care în anul 2009 scădeau drastic.

Zeci de mii de români se află în imposibilitatea achitării datoriilor la bănci, fapt ce tinde a deveni o problemă socială. Peste 100.000 de persoane fizice au ajuns în faza de procedură a executării silite. Cele mai multe solicitări sunt pentru credite de nevoi personale de 30.000-40.000 lei, sume relativ mici pentru care își pierd casa sau alte bunuri ce valorează cu mult peste suma împrumutată. În majoritatea cazurilor, datornicul a fost sau este în curs de executare silită doar pe baza contractului de credit bancar sau a contractului de leasing, documente ce au titluri executorii, tocmai de aceea, în lipsa intervenției magistraților foarte mulți s-au trezit cu executorul judecătoresc la ușă, ca să le ia bunul.

Băncile execută silit cu 30% mai mult apartamente decât anul trecut, numărul persoanelor ce nu mai pot plăti ratele creditului ipotecar fiind în creștere. Din păcate, banca în aceste cazuri urmărește doar recuperarea banilor ce îi revin, de aici ajung să vândă bunuri la un preț mai mic cu 35%-50% decât cel de pe piață. Anormal este când banca execută silit casa și o vinde sub prețul pieței, iar persoana respectivă se trezește că mai are foarte mult de plătit, chiar dacă a rămas fără casă, legile neimplicând și o responsabilitate din partea băncii.

Băncile fac executarea silită din patru pași, și anume: întocmirea unui proces-verbal, în care se emite somația de plată, notarea somației în cartea funciară a imobilului solicitând raport de evaluare al bunului, comunicarea raportului băncii și debitorului și, ca ultim pas, fixarea termenului de scoatere la vânzare a bunului. Foarte important este de știut că la primul termen, prețul nu are legătură cu cel înscris în raportul de evaluare, locuința se poate adjudeca dacă la licitație au fost mai mult de două persoane, fiind adjudecată de cel ce oferă mai mult, chiar dacă acesta nu acoperă creditul. Prin urmare, dacă imobilul se vinde la un preț mai mic decât valoarea creanței, debitorul va fi urmărit în continuare de bancă.

Dobânzile mari, efectele crizei economice, pierderea locurilor de muncă, luarea unor credite mult prea mari comparativ cu veniturile pe familie, toate acestea au dus la neîndeplinirea datoriilor față de bancă, iar acum sunt obligați să suporte consecințele.

Ne confruntăm cu un fenomen fără precedent în care clientul are numai obligații, iar banca, după ce acesta din urmă i-a adus profit, refuză să își asume pierderi prin renegocierea dobânzii, suspendarea plății pe o perioadă de timp, prelungirea creditului pe un interval mai mare de ani. Din păcate, legile actuale nu implică responsabilități concrete din partea băncii care să aibă în vedere problema socială cu care ne confruntăm.

  Virgil Pop - declarație politică: Nori groși deasupra României;

Domnul Virgil Pop:

"Nori groși deasupra României"

Zilele acestea s-au adunat nori groși deasupra României, care amenință să zdruncine din temelii sistemul social din țară. Și nu, nu mă refer la norul de cenușă ce a acoperit întreaga Europă și a blocat traficul aerian din lume, ci la veștile proaste pentru populație ce vin dinspre Guvern.

Unul din consilierii premierului Emil Boc ne-a anunțat că, anul acesta, 75 de mii de români care lucrează la stat vor rămâne fără un loc de muncă. Până în prezent, doar în primul trimestru, în România s-au înregistrat peste 700 de mii de șomeri. În aceste condiții, cifra estimată de Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, de un milion de șomeri până la sfârșitul anului, pare optimistă.

Nici pensionarilor nu le merge mai bine. Noua lege a pensiilor menține în continuare inadvertențe crase și păstrează aceleași disfuncționalități ca și legea salarizării unice, care este ineficientă și neaplicabilă la doar câteva luni de la adoptare. Mai mult, guvernarea folosește demagogic tema pensiilor speciale, încercând să-i păcălească prin minciună pe acei pensionari cu venituri mici și foarte mici. Este clar că era necesară organizarea unei dezbateri publice serioase cu privire la reforma sistemului de pensii.

Dincolo de cifrele îngrijorătoare, care ne indică faptul că datoria publică externă a României a crescut dramatic și că deficitul bugetului de stat a atins cele mai mari valori din ultimii 20 de ani, un alt pericol care vizează statul de drept este practica mârșavă de politizare a administrației publice, de transformare a instituțiilor statului român în anexe ale PDL, gest amendat deja de Curtea Constituțională. Din acest punct de vedere, Guvernul a încălcat de mai multe ori legea fundamentală a țării și a prejudiciat statul român prin deciziile sale eronate: să ne gândim doar la costurile suportate de români pentru a-i menține în posturi pe directorii de deconcentrate numiți abuziv.

Per total, situația dezastruoasă în care Guvernul Boc a adus România, pe toate planurile - social, economic, organizațional - necesită un gest pe măsură: o moțiune de cenzură care să-i trimită pe democrat-liberali acasă. Doar așa "norii grei" care s-au strâns deasupra țării se vor putea disipa pentru ca România să aibă șansa de a-și reveni.

Și, dacă tot vorbim de norul de cenușă care a paralizat total Europa și care a provocat deja pagube de milioane de euro, e de notat faptul că ministrul dezvoltării regionale și turismului, Elena Udrea, a decis să îi sprijine pe cetățenii străini care au rămas la sol în România, prin acordarea de reduceri de 50% la cazarea în hotelurile și pensiunile românești. E un gest admirabil, dar pentru românii rămași prin aeroporturile lumii ce faceți, domnilor guvernanți?

  Viorel Palașcă - despre Absorbția fondurilor structurale, încă un eșec al Guvernului Boc;

Domnul Viorel Palașcă:

"Absorbția fondurilor structurale încă un eșec al Guvernului Boc"

După 3 ani de la aderare, România are cel mai redus grad de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune dintre țările Uniunii Europene. România are nevoie mai mult ca oricând de soluții fezabile pentru a absorbi cât mai multe fonduri europene din cele puse la dispoziție de UE. Fondurile structurale reprezintă o șansă de a spera la o creștere economică și de a reporni motoarele economiei. O situație comparativă legată de valoarea proiectelor aprobate până la finele anului 2009, raportată la fondurile alocate de către UE arată că România se află pe penultimul loc, cu 14,1% potrivit unui raport publicat de către Comisia Europeană. Guvernul Boc, prin activitatea sa, nu face altceva decât să încetinească absorbția fondurilor europene.

Motivele principale care stau în calea accesării fondurilor europene sunt birocrația, întârzierile în analiza dosarelor, înghețarea creditelor, resursele umane insuficiente și fără o pregătire adecvată corelată cu recompensarea aferentă, precum și incoerența în planificarea dezvoltării la nivel local, regional și național.

Lipsa de comunicare a autorităților de resort, programul de lucru cu beneficiarii care sunt greu de identificat, accesul restricționat la informații și la finanțări, prevederi absurde care pot duce la pierderea proiectului - sunt numai câteva dintre cele "100 de sesizări" care fac subiectul unui raport întocmit de către Coaliția ONG-urilor pentru fonduri structurale. Companiile se duc să ceară banii și se lovesc de uși închise, sunt pași care se repetă în accesarea fondurilor, avem o birocrație originală, românească.

Distribuția neclară a sarcinilor la nivel național, experiența insuficientă, lipsa capacității administrative atât la nivelul autorităților de gestionare, cât și la cel al beneficiarilor și procesele de reorganizare internă a administrațiilor publice reprezintă unele din problemele identificate de Comisia Europeană.

Intenția PDL-ului de politizare a instituțiilor statului care se ocupă de gestionarea fondurilor europene și încercarea de repartizare pe criterii politice a fondurilor structurale pentru administrațiile publice locale constituie de asemenea o măsură ce împiedică o repartiție echitabilă a banilor europeni.

Necesitatea creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene este cea mai ieftină și sigură sursă de finanțare. Numai prin aplicarea unui pachet coerent de măsuri se vor putea atinge estimările experților UE cu privire la impactul pozitiv al fondurilor europene în noile țări membre.

  Cornel Itu - declarație politică cu tema Apărarea demnității și onoarei militare;

Domnul Cornel Itu:

"Apărarea demnității și onoarei militare"

În România, sistemul pensiilor militare de stat, reglementat de Legea nr. 164/2001, face parte din sistemele ocupaționale de pensii guvernate de directivele Comunității Europene.

Conform reglementărilor comunitare, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt îndeplinite în totalitate de actuala lege a pensiilor militare de stat din România.

Niciodată sistemul pensiilor din România nu a fost un sistem contributiv, fiind finanțat integral și continuu de la bugetul de stat.

Reglementarea drepturilor materiale ale militarilor s-a înfăptuit în țara noastră încă sub domnia marelui reformator al statului român, Alexandru Ioan Cuza, în anul 1863.

Dar, după aproape 150 de ani, Guvernul incapabil să facă față greutăților în care se zbate țara, incapabil să găsească soluții economice pentru a ieși din criză, servindu-se de recomandările Fondului Monetar Internațional de a reduce cheltuielile bugetare nesăbuite și de a regăsi echilibre bugetare, atentează la pensiile militarilor, profitând de faptul că ei nu pot protesta în stradă, nu pot face grevă, nu pot vorbi public despre legile care-i privesc.

În acest context, puterea politică aruncă vorbe grele despre veniturile și pensiile nesimțite ale militarilor, uitând că ei sunt recompensați în virtutea unor legi speciale și nu a unor privilegii, includerea în sistemul unitar de pensii a pensiilor militare contravenind legislației europene în domeniu și având un caracter populist.

Întrucât prin specificul organizării și funcționării instituției armatei, militarii nu-și pot reclama și apăra drepturile în mod nemijlocit, această sarcină revine, fără îndoială, Ministerului Apărării Naționale, ministrului personal, a cărui poziție trebuie să aibă un caracter hotărât, perseverent, bazat pe o înțelegere față de militarii în subordine și pe necesitatea respectării unor prevederi legale verificate și cuprinse pe bună dreptate în tradițiile armatei române.

Dacă Guvernul, abuzând de recomandările FMI și de situația de criză, e în stare să atenteze la drepturile seculare ale apărătorilor patriei, ale celor care ne reprezintă cu cinste și curaj în misiunile NATO, este și de datoria noastră să luăm atitudine și să împiedicăm producerea unui act samavolnic, a unei nedreptăți.

  Gheorghe Ciocan - declarație politică intitulată Domnul cu coasa.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Domnul cu coasa"

Se spune că domnul Emil Boc, primul-ministru al Guvernului României, este un bun gospodar. Nu ne îndoim de abilitățile practice ale domniei sale. De pildă, ne-a convins că știe să mânuiască, cu multă pricepere, coasa. L-am putut vedea ascuțind-o cu dexteritate și apoi cosind, energic și hotărât, iarba. Este de admirat că primul-ministru nu a uitat și nu se rușinează de munca fizică, truda străbună cu care țăranii noștri își asigură traiul. S-ar părea însă că domnul prim-ministru a rămas doar cu această deprindere. Ca prim gospodar al țării, domnia sa nu știe decât să taie cu coasa: pensii, salarii, sporuri, prime, indemnizații, locuri de muncă. Tot ceea ce se constituie ca venit al cetățenilor și tot ceea ce poate aduce venit se află în prezența domnului Boc într-un iminent pericol. E-adevărat: e criză și nimeni nu contestă faptul că trebuie făcute anumite ajustări bugetare. Dar nu cu coasa! Guvernarea unei țări nu se face cu coasa, culcând la pământ cu brutalitate veniturile românilor. Sau nu numai cu coasa.

Dacă domnul prim-ministru vrea să ia exemplul omului gospodar, ar trebui să știe că acesta din urmă nu folosește numai coasa. Cositul este ultima din șirul muncilor pământului. Ca să aibă ce cosi, țăranul folosește în prealabil plugul, grapa, semănătoarea, sapa: înainte de a cosi, el ară și seamănă.

Problema guvernării domnului Boc este că se bazează exclusiv pe cosit, nu și pe arat și semănat. La acestea domnul Boc ne-a dovedit că n-are nicio aptitudine. Răspunsul Guvernului la criză a fost și este eminamente negativ, pasiv, defensiv: Guvernul suportă efectele crizei, nu le combate, chiar dacă cauzele ei nu ne aparțin în totalitate. Nimic pozitiv, activ, constructiv: unicul instrument al luptei cu criza e coasa. Guvernul pe care domnia sa îl conduce n-a avut nicio inițiativă de relansare economică, semințele revigorării economice îi lipsesc, măsurile de dinamizare, de fertilizare a mediului privat sunt inexistente. Dimpotrivă, zelul nestăvilit al domniei sale a secerat sute de mii de firme.

Lipsită de imaginație, de idei, de soluții, politica economică a Guvernului se rezumă la o mișcare semicirculară, mecanică, ritmică de tăiere de la dreapta la stânga. Înainte de a rade totul, această politică a coasei trebuie oprită.

   

*

Ședința s-a încheiat la ora 9,00.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 22 februarie 2019, 0:07
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro