Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.71/14-05-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 04-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 mai 2010

  Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse de domnul Mircea Dușa, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

  Tudor Panțîru - declarație politică cu titlul Exemplul polonez versus exemplul românesc;

Domnul Mircea Dușa:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice și are cuvântul domnul deputat Tudor Panțîru.

   

Domnul Tudor Panțîru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor parlamentari,

œExemplul polonez versus exemplul românescœ

Moartea Președintelui Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu cea a vârfurilor politico-militare ale țării sale, în catastrofa de la Smolensk, produsă pe 10 aprilie, a readus în discuțiile publice deja cunoscutul masacru de la Katyn. Despre Katyn s-a vorbit în aceste săptămâni mai mult decât despre cei care se aflau în avionul prăbușit la Smolensk. Președintele Kaczynski a murit pentru că a vrut să dea comemorării masacrului importanța pe care considera el că o merită evenimentul.

Dar în același aprilie, de data aceasta al anului 1941, 3000 de români bucovineni au fost secerați criminal de mitralierele bolșevicilor în localitatea Fântâna Albă din nordul Bucovinei, în încercarea de a trece în țara lor peste o graniță instaurată pe nedrept în urma ocupației sovietice. Din iunie 1940 până în martie 1953, au fost deportați în Siberia sute de mii de români basarabeni, iar destinele altor câteva milioane, rămase sub ocupație, au fost distruse prin alte metode inumane. Documentele istorice de arhivă ne dezvăluie și numărul victimelor care au decedat ca urmare a foametei organizate în Basarabia în 1947 - trei sute de mii. Prin Rezoluția nr. 1723 din 28 aprilie 2010, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei califică foametea organizată de regimul stalinist și soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovați, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanității.

Astfel: masacrul românilor bucovineni de la Fântâna Albă, foametea din '47 și martiriul basarabenilor deportați în gulaguri, acestora adăugându-li-se torturile din beciurile NKVD-iștilor și gropile cu var din preajmă, gropi în care erau aruncați de vii românii noștri basarabeni. Este greu să ștergi din memorie asemenea crime. Pentru aceste crime încă nu și-a cerut nimeni iertare!

Spre rușinea clasei politice românești, calvarul bucovinenilor și basarabenilor rămâne necunoscut pentru societatea românească.

Dacă în cazul Poloniei admirăm efortul întregii națiuni întru menținerea vie în memoria contemporanilor a tragicului destin polonez, precum și cunoașterea acestui adevăr de către lumea întreagă, noi privim neputincioși la cazierele judiciare solicitate de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca un impediment, în derizoriu, în calea basarabenilor și bucovinenilor care vor să-și redobândească cetățenia română pierdută. În Polonia - lacrimi, salve de tun în memoria celor masacrați la Katyn, dar și toată compasiunea și recunoștința exprimată urmașilor acestora. În România - funcționari operând dosarele urmașilor celor lipsiți de cetățenia română peste noapte și masacrați de bolșevici în Basarabia, Bucovina și Siberia cu maximă duritate și exigență administrativă iar, pe alocuri, cu o nepăsare birocratică inumană.

Domnilor deputați, nu este doar o chestiune de nuanță, deși nuanța uneori spune totul. O țară care își desconsideră trecutul nu are viitor. Un popor care își neglijează frații nu poate pretinde respectul altor popoare.

Vă reamintesc faptul că România a pierdut întâietatea sprijinului acordat Republicii Moldova în drumul său spre Uniunea Europeană, aceasta revenindu-i Poloniei. Pentru că, ar zice dizidentul polonez convertit, Adam Michnik, "Trebuie să iei palme de la ai tăi și ocară de la străini, ca măcar așa să pui în evidență adevărul pe care, altfel, puțini îl vor dezvăluit." Cine oare să ne dea nouă palme când străinii, vorba cronicarului, "zâmbesc a râde" satisfăcuți de rătăcirile, șovăielile și bâlbâielile noastre, căci demult veni timpul să ne glăsuim și noi adevărul adevărat.

În memoria tuturor românilor masacrați, deportați, torturați și condamnați la moarte prin înfometare de regimul totalitar sovietic de ocupație, am pregătit și voi propune spre examinare Parlamentului României o propunere legislativă prin care ziua de 1 aprilie să fie declarată ziua comemorării acestor victime.

Domnilor deputați, mizez pe susținerea domniilor voastre.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Da.

 
  Nicolae Bud - declarație politică legată de vizita în România a președintelui moldovean interimar Mihai Ghimpu, Este momentul...;

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Bud.

   

Domnul Nicolae Bud:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este legată de vizita în România a președintelui moldovean interimar Mihai Ghimpu și implicit vizita pe care ne-a făcut-o nouă, Parlamentului României.

"Este momentul..."

Ca o ploaie de primăvară a fost în ochii mei vizita la București a președintelui moldovean interimar Mihai Ghimpu, și, întocmai acesteia, vestitoare de recoltă bună și vreme frumoasă, discursul oaspetelui de la Chișinău în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României m-a încântat. Limpede și curgător, pe deasupra, convingător.

Senzația că în relațiile dintre cele două maluri de Prut s-a instaurat un nou anotimp, o avem cu toții. N-am nicio îndoială că vor observa cu tristețe și cei pe care îi deranjează această bruscă reînseninare ce supraveghează magistrala București-Chișinău și mă gândesc de bună seamă la persoane, unele de rang înalt, care au făcut totul ca Prutul să redevină o graniță între frați. Drept care, au și însemnat-o cu rușinosul gard de sârmă ghimpată.

Moldova este condusă de un român, titra un ziar, interpretând corect comportamentul liderului care ne-a vizitat recent. Adevărat, el nu se sfiește să recunoască adevărul - pe care alții în jurul său l-au sfidat - că vorbește 'limba noastră cea română'. Mai mult decât atât, sugerează nevoia ca persoanele aflate în posturi publice să apeleze la graiul românesc, precum în Franța se folosește franceza ori în Anglia engleza.

Desțelenirea ogorului româno-român, vitregit ceva ani de o administrație ostilă românismului de orice fel, împotrivită apropierii malurilor de Prut și favorabilă distanțărilor dintre noi, din te miri ce motive, asanarea mlaștinilor care au prins cheag prin această atitudine de înstrăinare a Republicii Moldova de România a fost anunțată de rezultatul alegerilor de anul trecut. O echipă nouă de lideri politici și un program proeuropean fără echivoc a dat de înțeles că vor fi trecute în uitare gesturile politice și diplomatice care, prin rostirea lor, au adus atât de mult rău, înveninând niște raporturi de caldă vecinătate inaugurate prin recunoașterea aproape instantanee a statului suveran și independent nou creat în fruntariile fostei RSS Moldovenească.

Ce semn mai clar de bună întâmpinare își puteau dori cei de dincolo de Prut decât acest răspuns imediat al nostru la evenimentul atât de mult așteptat?

A trebuit să pătimim vreme de ani și ani, văzând cum ni se răstălmăcesc gândurile, intențiile, atitudinea. Au fost uitate peste noapte niște demersuri hotărâte, diversificate și consistente menite să destrame starea de timiditate acumulată vizavi de istoria, cultura românilor, de limba ce-o vorbim. A fost înjositor ca prin voci sus puse să fim reclamați pe la înalte Curți pentru lucruri pe care nu le-am făcut și nu le-am gândit. Au apărut cărți despre o Moldovă croită după calapoade de împrumut, s-a născut o limbă "moldovenească" argumentată ieftin și inconsistent, ca și cum vienezii ar pleda ca limba lor să se numească austriacă, iar locuitorii orașului Rio de Janeiro ar pretinde că vorbesc braziliana, ori argentinienii argentiniana. Am avut în mână acel dicționar moldoveano-român și m-am amuzat copios. Dar dincolo de hazul provocat, am avut gustul amar al constatării că sunt persoane ce își permit să se joace cu lucruri serioase.

Șanțul adânc pe care unii intenționau să-1 amenajeze cu voluptate impardonabilă între România și Republica Moldova se dovedește un proiect eșuat. Relansarea dialogului la nivel înalt, declarațiile liderilor de la Chișinău, determinarea cu care se demolează zidurile de cocă ivite artificial între două state europene cu origini comune și vorbitoare de aceeași limbă sunt semne de bun augur.

Acum este momentul, zic eu, citând un titlu de carte. Da, acum este momentul să ne reîntoarcem cu fața unii la alții și să recăpătăm obiceiul de a ne privi ochi în ochi și să ne spunem unii altora ce ne doare. Și cum ne putem sprijini reciproc mersul spre ziua de mâine.

N-am nicio îndoială că locul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană, și bine fac autoritățile de la București că uită tonul arogant, disprețuitor dacă nu chiar umilitor cu care foști lideri de dincolo de Prut au întâmpinat oferta României de a fi ghidul calificat al pașilor în direcția Bruxelles la care Chișinăul se îndeamnă. Au fost preferate oferte colaterale, dându-ne de înțeles că suntem în plus. Nu supărarea, reproșul ori privitul din ochi cruciș trebuie să constituie limbajul de lucru în relația cu instituțiile statului vecin. Avem deja probe că în interesul recuperărilor necesare se impune un pragmatism urgent și eficient. L-am auzit pe domnul Mihai Ghimpu enumerând acțiuni pe care le-a inițiat în interesul restructurării relațiilor țării sale cu țara noastră. Suntem la curent cu agenda bogată a vizitei sale și cu rezultatele concrete deja consemnate. Sunt propuneri concrete pentru revitalizarea contactelor dintre cetățeni și există speranțe că pași, fie și mărunți, să fie stimulați de pe o zi pe alta.

Salut ideea că în această călduroasă relansare, pe plan oficial, a raporturilor dintre București și Chișinău, parlamentele celor două țări să joace un rol clar și convingător. Sunt gata să-mi pun la dispoziție experiența, ideile și puterea de muncă pentru succesul programului asumat prin semnarea documentului bilateral de către liderii Senatului și Camerei Reprezentanților. Avem datoria să fim activi, pragmatici și eficienți. Se cuvine să acționam cu tact, evitând astfel orice motiv de a alimenta suspiciuni. Colegialitatea, nivelul expertizei și pragmatismul vor trebui să prevaleze. Să ne ferim de gesturi care pot lăsa loc la impresia de paternalism gratuit.

Sunt convins că se vor repune în mișcare mecanisme folosite cândva, ce și-au folosit utilitatea, precum Comitetul Interministerial ori comisiile de experți sectoriale. A existat cândva un Departament pentru Republica Moldova, coordonat de Ministerul de Externe. Va reapărea el, asigurându-se astfel coordonarea și coerență atât de necesare? Dacă îmi aduc bine aminte, în conducerea MAE fusese creat, tocmai în această idee chiar un post de secretar de stat cu atribuții exclusive în domeniu.

Mă întreb, pe de altă parte: de vreme ce ne-am familiarizat cu ședințe de Guvern în duplex București-Budapesta, de ce n-am extinde experimentul pe axa București-Chișinău.

Sunt convins că normalizarea relațiilor dintre țările noastre poate fi susținută și amplificată prin căutarea insistentă de noi instrumente, de strânsă colaborare la nivelul comunităților. Mă gândesc cu voce tare: chiar ar fi un obiectiv greu de atins dacă am încerca să punem în legătură directă toate localitățile din Republica Moldova cu localități din țara noastră? Altfel se stă de vorbă și altfel circulă în ambele sensuri subiecte, experiențe, forme de conlucrare. S-ar putea extinde formula de comunități înfrățite în sfera liceelor, a școlilor de profil-pedagogie, de arte și meserii etc.

N-aș vrea să închei aceste reflecții prilejuite de venirea în fața noastră a înaltului demnitar de la Chișinău înainte de a lăuda impulsul vizibil în direcția redobândirii cetățeniei de către cei cărora Constituția le dă dreptul. Dar ridic și o întrebare: în ce măsură suntem pregătiți să și sărim în sprijinul românilor din Basarabia stabiliți în România? Integrarea lor în societate îmbracă forme specifice și nu odată foarte sensibile. Renunță unii din ei la o situație agonisită într-o viață de om, la recunoașterea publică dobândită și vin s-o ia de la capăt? Problema care se pune îmbracă două aspecte. În primul rând, este vorba de o necesară protecție la contactul cu agresiunile existenței într-o țară adoptivă. In al doilea rând, intervine obligația de acces la șanse egale cu cei din jur. Părerea că e treaba lor, să se descurce, nu dă curaj! Au fost, unii dintre ei, deputați, miniștri ori cadre didactice cu prestigiu. Cineva le mai poartă de grijă pentru a înlesni adaptarea și integrarea, și a evita pe cât posibil atitudini incorecte, uneori traumatizante, față de ei?

Printr-o întâmplare, se împlinesc în aceste zile 20 de ani de la nașterea Podului de flori. Îmi iau permisiunea să-i felicit pe acei trubaduri ai libertății și democrației și să le urez succes în toate câte își propun să facă la nivelul societății civile pentru a înfrăți malurile Prutului. Vor avea loc manifestări tulburătoare prin conținut și semnificații.

Mă adresez lor, participanților, apelând la urarea rostită într-o împrejurare anume de oaspetele nostru de seamă de acum câteva zile: să trăiți, să înfloriți,

În română să vorbiți!

Vă mulțumesc.

 
  Victor Paul Dobre - declarație politică Despre optimismul guvernării Boc;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Dobre.

   

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Despre optimismul guvernării Boc."

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

Deși lipsit de resurse și, evident, lipsit de soluții și idei, Guvernul Boc excelează totuși la capitolul optimism, ceea ce nici nu ar fi atât de rău dacă, măcar din când în când, optimismul guvernanților ar avea vreo legătură cât de mică cu realitatea în care noi, restul românilor, ne străduim să supraviețuim.

După modelul președintelui, care promitea creștere economică pentru anul 2009, în ciuda celor peste 7 procente de scădere a economiei românești, membrii Guvernului, în frunte cu primul-ministru Emil Boc, au excelat în afirmații optimiste, dar, din păcate, în total dezacord cu realitatea.

Astfel, după ce domnul Emil Boc ne-a asigurat că "niciun salariu în plată nu va scădea prin adoptarea Legii salarizării unice", după ce domnul Sebastian Vlădescu ne-a dat garanții că "taxele și impozitele nu vor crește în anul 2010", a venit rândul domnului Mihai Șeitan să promită că "o sa se vadă o scădere a șomajului, astfel încât, până la sfârșitul anului, va ajunge la 7,5%". Din păcate, previzionata scădere a ratei șomajului se bazează, conform spuselor domnului ministru Șeitan, în exclusivitate, pe demararea în lunile mai-iunie a "marilor investiții", mari investiții care cel puțin până acum s-au dovedit doar o altă declarație optimistă a puterii.

Prin urmare, conform puterii care își bazează afirmațiile optimiste pe propriile afirmații optimiste și nu pe realitate, lucrurile stau bine: avem creștere economică, deci nu au scăzut salariile, nu am crescut taxele și impozitele pentru că avem suficiente resurse, deci putem demara marile lucrări de investiții, care vor conduce în această logică la scăderea șomajului.

Dar, pentru că nu suntem la Palatul Victoria, ci la Palatul Parlamentului, optimismul lasă loc realității. Și realitatea e alta. Realitatea e că de la sfârșitul guvernării liberale și până în prezent numărul șomerilor s-a dublat. Realitatea este că peste un sfert de milion de șomeri din România nu mai primesc nici măcar ajutorul de șomaj. Realitatea e că peste un sfert de milion de firme s-au închis anul trecut datorită politicilor fiscale greșite aplicate de Guvernul Boc și continuă să se închidă și în acest an. Realitatea e că salariile în România au scăzut și continuă să scadă, iar taxele și impozitele au crescut în timpul guvernării Boc.

Domnule Șeitan, realitatea nu o găsiți în declarațiile optimiste ale colegilor de Guvern, ci în datele publice ale instituțiilor specializate și realitatea vă spune că șomajul la nivel național a crescut fără întrerupere de mai mult de 20 de luni consecutiv și că singurele scăderi ocazionale ale numărului de șomeri la nivelul câte unui județ nu s-au datorat unei creșteri reale a gradului de ocupare a forței de muncă, ci scoaterii anumitor categorii de șomeri din evidențele agențiilor județene de muncă.

Domnule prim-ministru, din păcate, optimismul nu ține loc de realitate. Prin urmare, îmi permit să vă recomand o ipoteză reală și optimistă, în egală măsură: soluțiile liberale pentru ieșirea din criză.

Vă mulțumesc.

 
  Petö Csilla-Maria - declarație politică cu titlul Ziua Mamei, Ziua Tatălui;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna Pető Csilla-Maria.

   

Doamna Pető Csilla-Maria:

Domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Mamei, Ziua Tatălui".

"Ceea ce sunt sau ceea ce sper să ajung îi datorez mamei mele."

Stimați colegi,

Prin această afirmație aparținând celui de-al 16-lea președinte al SUA, Abraham Lincoln, aș vrea să vă supun atenției o sărbătoare, de fapt două sărbători, legiferate în România începând cu acest an, și anume Ziua Mamei, respectiv Ziua Tatălui.

În prima duminică a lunii mai, acum două zile, am sărbătorit Ziua Mamei, aceasta fiind o sărbătoare cu mari tradiții, însă până acum ea a avut latură doar religioasă, prezentă în viața bisericii reformate și romano-catolice, dar care a lipsit din rândul sărbătorilor legal recunoscute în România.

De altfel, până în anul 2009 țara noastră era printre puținele state ale lumii care, în lipsa unei zile a mamei, a marcat doar Ziua Femeii - 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații.

Cu sprijinul și la inițiativa formațiunii pe care o reprezint, cea a UDMR, Legea pentru instituirea Zilei Mamei și a Zilei Tatălui a fost adoptată în toamna anului trecut, astfel 2010 este primul an în care avem zile oficiale în care să le fim recunoscători părinților.

Prin instituirea acestor două zile ne-am exprimat convingerea că astfel se va asigura un echilibru social și se va evidenția importanța ambilor părinți în viața de familie.

Chiar dacă poate în opinia publică nu s-a întipărit încă existența acestor două evenimente cu importanță aparte, totuși pot să confirm că la Oradea am participat la evenimente organizate de Ziua Mamei, de o frumusețe deosebită.

Având în vedere că cea de a doua duminică a lunii mai, respectiv duminica următoare, este dedicată Zilei Tatălui, și ea va fi sărbătorită pentru prima dată în România, aștept cu mare interes evenimentele ce vor marca această zi.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
  Mircea Grosaru - declarație politică cu subiectul Învățământul românesc și timpul adevărului;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților, domnul deputat Grosaru Mircea.

   

Domnul Mircea Grosaru:

Mulțumesc, domnule președinte, și promit să mă încadrez în cele 3 minute regulamentare.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Învățământul românesc și timpul adevărului".

Săptămâna aceasta reprezintă timpul adevărului pentru învățământul din România. Dacă ar fi să facem o scurtă analiză a acestuia în perioada ultimilor 20 de ani, putem trage o singură concluzie: pe an ce trece, învățământul românesc se degradează din toate punctele de vedere.

Este necesară așadar intervenția statului la toate nivelurile, pentru a opri degradarea unui sector cu care România se lăuda în Europa și în lume.

Cauzele pentru care s-a ajuns la această situație sunt multiple, însă să nu uităm că totuși competențele profesionale erau mult mai bine analizate decât în prezent, iar în ciuda libertăților generate de posibilitatea de a studia chiar și în străinătate, la ora actuală România este deficitară în ceea ce privește selecția unor persoane competente la nivelul tuturor sectoarelor de activitate.

Semnalele decăderii învățământului din România au fost destul de clare, iar de-a lungul celor 20 de ani de la revoluție s-au încercat soluții de tot felul, care mai de care mai încărcate politic și purtătoare de promisiuni de tipul celor prin care se spune că: "Vom mări pensiile", "Vom mări salariile", "Vom construi autostrăzi" și multe altele.

Toate au rămas doar promisiuni, de care cetățenii au uitat din 4 în 4 ani și au votat din nou și la fel de prost.

A sosit momentul adevărului! A sosit momentul în care nu mai putem continua acest joc al așteptărilor! Nici în alte domenii, dar mai ales în învățământ.

Și ce vom face ?

Probabil că vom continua cu "șpagă" la admitere, copiat sau plagiat la examene, lucrări de diplomă, de licență și master, eliberare de diplome fără acoperire în cunoștințe în așa zisele "fabrici de diplome" gen "Spiru Haret" în care notele (toate mari și foarte mari) sunt date de computer, nu de către profesori, și multe altele.

Schimbarea acestor obiceiuri, însă, se va produce cu siguranță, și este inevitabil. După această grea perioadă de nesfârșită tranziție, prin care și alte țări au trecut și trec, cu mai multă decență însă, sperăm că vor veni sau se vor întoarce vremurile adevăratelor reforme de calitate, care mulți ani au performat învățământul românesc. Tânjind, însă, după învățământul și reformele lui Spiru Haret, nu ne dăm seama că până și "el" s-a cam săturat să aștepte. De prea mult timp duce pe umeri această "povară" și este timpul să-i fie luată.

Vă mulțumesc.

 
  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Sănătatea ieșeană, cea mai tare;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

   

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Sănătatea ieșeană, cea mai tare".

În timp ce în toată țara iese la iveală starea jalnică a sistemului medical, la Iași asistăm la o situație inedită. Astfel, pe primul trimestru al acestui an, s-au consemnat doar 0,41% cazuri de infecții intraspitalicești. Mai mult, în tot anul 2009, au fost înregistrate doar 0,57% cazuri de pacienți care s-au infectat în unitățile medicale de pe raza județului Iași. Senzațional!!

Pentru cei care nu știu, la nivelul Uniunii Europene, rata infecțiilor intraspitalicești este de circa 10%. Deci, Iașiul bate toate recordurile europene! Probabil, și pe cele mondiale. Cum este posibil așa ceva?

Situația este cu atât mai bizară cu cât, de ani buni de zile, presa ieșeană prezintă, cu lux de amănunte, cazuri îngrozitoare de pacienți care au ieșit din spital mai mult morți decât vii. A fost vorba de tineri în putere care și-au pierdut pentru totdeauna sănătatea în urma unor infecții căpătate în spital, dar, mai ales, au fost cazuri de femei însărcinate care au pierdut sarcina din cauza condițiilor infecte din spitalele ieșene.

Cu toate acestea, la sesizările pacienților în cauză, precum și la anchetele presei, autoritățile medicale din Iași au răspuns luându-1 pe "nu" în brațe. Spitalele ieșene ar fi cele mai curate de pe planetă!

Dar mizeria ascunsă sub preș a ieșit la iveală. Recentele și gravele cazuri de infecții intraspitalicești apărute la București au dezvăluit că foarte multe spitale din România și din Iași sunt infecte.

Atunci, de ce atâtea raportări mincinoase?

Pentru că șefii sănătății din România nu acceptă adevărul. În ultimii ani, sistemul medical din toată țara s-a prăbușit. Nu există bani, nu există soluții, nu există corectitudine!

Așadar, și în sănătate situația este albastră, domnilor, chiar dacă dumneavoastră încercați să vopsiți totul în portocaliu.

Vă mulțumesc.

 
  Tinel Gheorghe - declarație politică: Stopați jaful din pădurile ialomițene!;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Tinel Gheorghe.

   

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează "Stopați jaful din pădurile ialomițene!"

Ca unul care am ocupat, după terminarea Facultății de silvicultură, în anul 1991, diferite funcții de conducere în administrația silvică locală și centrală, am crezut în naivitatea mea că le știu pe toate în ceea ce privește managementul pădurii româneti. Am constatat însă, că mai am multe de învățat, iar în ceea ce privește modul de administrare a pădurii ialomițene recunosc că nu știam mai nimic până să intru în politică în toamna lui 2008.

Astfel, am aflat că aici, la doi pași de București, au loc abuzuri și ilegalități la care nici cu gândul nu gândești. Arbori scoși din pământ (cu miile și cu sutele de metri cubi) mai ales în perioada derulării campaniei prezidențiale, pe motiv, cred eu, numai de aducere de voturi (Pădurea Groasa, Ocolul Silvic Urziceni), dar și parchete de exploatare cu tăieri rase pentru unii agenți economici, ale căror suprafețe sunt duble în teren față de înregistrările scriptice (Pădurea Morăreanca, Ocolul Silvic Urziceni), cu cartiere rezidențiale construite în fondul forestier pentru "protipendada de partid" și nu numai (Ocolul Silvic Slobozia), cu puneri în posesie contestate în instanță pe alese și pe interese, cu plantații înființate din care lipsesc speciile de amestec și de ajutor. Ce mai, tot tacâmul de abuzuri și ilegalități pe care le identifici de obicei în zone greu accesibile și rar controlate. Or, mi-aduc aminte că în 2007 cred, tot în raza Ocolului Silvic Slobozia s-au identificat peste 3000 metri cubi de material lemnos tăiat ilegal, ceea ce reprezintă cred, cel mai mare volum de material lemnos tăiat ilegal în zona de câmpie.

Iată de ce cred că la Direcția Silvică Slobozia ar trebui început un control de fond care să lămurească problema managementului acestei subunități a Romsilvei.

Mă surprinde lipsa de inițiativă în acest sens a conducerii Regiei Naționale a Pădurilor. Sau poate și ei ca și mine nu au avut până în momentul de față aceste informații.

De asemenea, solicit ca prezenta declarație politică să-i fie adusă la cunoștință și domnului ministru al mediului, Laszlo Borbely, pentru ca aspectele relatate ca fiind întâmplate la Direcția Silvică Slobozia, fac parte din categoria celor mai grave încălcări ale legislației silvice.

Mulțumesc.

 
  Gheorghe Zoicaș - declarație politică intitulată Măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea independenților, domnul Gheorghe Zoicaș.

   

Domnul Gheorghe Zoicaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare" și se adresează domnului prim-ministru Emil Boc.

Având în vedere situația economico-financiară a țării noastre în această perioadă, vă rog ca prin măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare pe care intenționați să le luați să țineți cont și de propunerile pe care îndrăznesc să vi le fac: desființarea posturilor de înalt funcționar public rezultate în urma pierderii calității de prefect și subprefect; eliminarea stimulentelor bănești rezultate din sumele atrase (recuperate) de la agenții economici pentru inspectorii financiari.

Vă informez că numai în rândul înalților funcționari publici există un număr de 300 angajați cu care se cheltuiește lunar peste 600 de mii de euro, sume care dacă s-ar economisi ar fi și pentru mine o speranță pentru demararea lucrărilor de modernizare a drumului european Baia Mare-Dej, fapt pentru care v-ar mulțumi toți locuitorii municipiului Baia Mare.

Vă mulțumesc.

Cu stimă și respect.

 
  Iosif Veniamin Blaga - declarație politică având tema Dreptatea cetăților dacice;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Blaga.

   

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată "Dreptatea cetăților dacice".

Doamnelor și domnilor colegi,

În luna septembrie anul trecut trăgeam un semnal de alarmă în fața dumneavoastră cu privire la Cetățile dacice din Munții Orăștiei.

Spuneam atunci că sper ca acest loc sacru, Sarmizegetusa Regia, să capteze atenția legislativului românesc, să concentreze energii și acțiuni menite să pună în valoare, la maximă capacitate leagănul civilizației străbune.

Dar nu a fost să fie așa. Ba, mai mult, constat cu amărăciune că inițiative vechi menite să dea acestor locuri importanța cuvenită stau ascunse în fișete, deși au fost aprobate în Senat încă din luna februarie 2008.

Mă refer aici la inițiativa legislativă a domnului senator Adrian Păunescu de constituire a Rezervației Arheologice Dacia (Grădiștea Muncelului - Cioclovina - Căpâlna).

Nu pot să nu reamintesc aici câteva dintre argumentele aduse atunci de domnul senator în expunerea de motive făcută la inițiativa legislativă, o chemare disperată la "dreptate cetăților dacice":

"Este o capodoperă negativă, de care ne-am învrednicit și pe care nu cred că e târziu să o denunț, pentru că mai sunt de distrus încă câteva obiective, și unul dintre ele este tezaurul fără preț din Munții Orăștiei, Tezaurul Cetăților Dacice. Rog tot Guvernul să intervină în chestiunea cetăților dacice din județul Hunedoara, din Munții Orăștiei. Este urgent. Le pierdem, se risipesc, se distrug. Poate că nu este ora ultimă, este puțin trecut de ora ultimă."

Ca fost primar al municipiului Orăștie și băștinaș al acestor locuri, ca român, m-am bucurat enorm de această inițiativă legislativă, dar mai mult când am aflat că ea a trecut de Senat.

Dar cu atât mai mare îmi este amărăciunea acum, la doi ani după adoptarea ei de către colegii senatori, când constat că nimic nu se mai mișcă, deși au fost trase multe semnale de alarmă cu privire la degradarea vestigiilor istorice, la devalizarea tezaurului inestimabil din Munții Orăștiei.

Mă bucură enorm campania "Nu ucideți Sarmizegetusa!" lansată recent de Societatea Română de Radiodifuziune, o campanie menită să conștientizeze în rândurile cetățenilor, a autorităților publice locale, județene și centrale, a guvernanților și a legislativului, problemele ireversibile cu care se confruntă capitala Daciei: turiștii invocă zeități și spații energetice în care aprind lumânări, scrijelesc nume pentru posteritate și lasă ca urmă a trecerii mormane de gunoaie; natura își spune la rândul ei cuvântul: vânturile și ploile sapă în pietrele scoase la lumină de arheologi iar fagii seculari care se prăbușesc peste ruinele istoriei noastre nu pot fi îndepărtați decât după reguli stricte ale administrației unui parc natural; ministere, autorități locale, administrații, regii, direcții - cu toții spun că sunt neputincioși: cetățile dacice nu le aparțin; an de an se pierd fonduri europene, an de an se vorbește despre o situație revoltătoare. Între timp, capitala Daciei rămâne a nimănui.

Mă raliez și eu acestei campanii, cu atât mai mult cu cât ea se pliază perfect pe ideea susținută, încă timid și fără ecouri largi, de Consiliul Județean Hunedoara și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național pentru a se constitui rezervația menită să conserve și să pună în valoare istoria noastră.

Stimați colegi și colege membri ai Parlamentului,

Pentru a nu fi părtași, fie și prin pasivitate, la distrugerea acestor valori inestimabile, vă invit să luăm atitudine, să finalizăm un act de justiție început de atâta vreme, acela de constituire a Rezervației Arheologice Dacia.

Citez din nou din expunerea de motive la aceasta inițiativă legislativă a domnului senator Adrian Păunescu: "Dacă nu se intervine urgent și eficient pentru finalizarea acestei reglementări, în așa fel încât să nu fie abandonat trecutul îndepărtat și mai apropiat, și să nu fie batjocorită istoria națională aflată sub picioarele noastre, vom fi proprietarii unui neant! Degeaba vom vrea să vindecăm rănile mai târziu."

Cu stimă și mulțumiri.

 
  Korodi Attila - declarație politică având ca subiect: Presiuni din partea Jandarmeriei Române la Miercurea-Ciuc;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Attila Korodi.

   

Domnul Korodi Attila:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice este "Presiuni din partea Jandarmeriei Române la Miercurea-Ciuc."

În cadrul audienților ținute în Colegiul nr.1 din județul Harghita mi-a atras atenția o problemă care ne aduce înapoi în era comunistă.

Pe baza Legii nr.18 din 1991, nr.169 din 1997, nr.1/2000 și nr.257/2005, Parohia romano-catolică Șumuleu-Ciuc a depus la primăria Miercurea-Ciuc toate actele necesare pentru revendicarea unor terenuri care anterior au aparținut bisericii catolice.

La câțiva metri de locația originală a terenurilor respective, în zona emițătorului radio din Miercurea-Ciuc, experții primăriei au identificat un teren cu suprafața de aproximativ 5 hectare care se pretează pentru retrocedarea către Parohia romano-catolică din Șumuleu-Ciuc. Dar aici procedura de retrocedare brusc a stagnat. Și după multe întrebări, Parohia romano-catolică a aflat că se fac presiuni asupra instituțiilor din partea Jandarmeriei, care vrea teritoriul respectiv pentru a construi o cazarmă pentru jandarmi.

Mai mult, zilele acestea, importanți responsabili din cadrul Jandarmeriei române vin la Miercurea-Ciuc "să inspecteze situația".

Întreb, doamnelor și domnilor, în ce țară trăim? Ce înseamnă democrația pentru noi? Ce înseamnă statul de drept pentru noi? De ce avem legi, dacă unii, în cazul acesta, Jandarmeria Română, nu înseamnă nimic?

Dacă în procedura de revendicare Parohia romano-catolică din Miercurea-Ciuc a respectat legile retrocedării, de ce are încă Jandarmeria un cuvânt de spus? De ce nu poate să respecte faptul că aceste terenuri au aparținut bisericii catolice și are tot dreptul să le revendice și de ce aleg să facă presiuni, în loc de respect și bun-simț?

Cred că acest lucru este inadmisibil, cred că este datoria mea ca deputat să-mi exprim indignarea, dezamăgirea comunității locale din Miercurea-Ciuc referitoare la acest caz și să rog Jandarmeria Română să respecte legea și să accepte faptul că aceste terenuri din Miercurea-Ciuc aparțin Parohiei romano-catolice din Șumuleu-Ciuc.

Dacă vrem să trăim într-un stat de drept este nevoie să respectăm legile cu toții, nu numai oamenii de rând, ci și toți reprezentanții statului român. Dacă nu, niciodată nu vom face pași înainte ci o să ne întoarcem înapoi în istorie, alegând soluții care ne-au otrăvit deja, de multe ori, viața.

Vă mulțumesc.

 
  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică privind scumpirea carburanților;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mircea Drăghici.

   

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarație privind scumpirea carburanților.

Prețul benzinei la pompă a ajuns să depășească cinci lei pe litru la anumite sortimente, iar suspiciunile privind creșterea artificială a tarifelor la carburanți sunt tot mai dese!

Tot mai mulți cetățeni care au trimis sesizări la cabinetul parlamentar au cerut demararea unei investigații la nivel guvernamental, care să ofere explicații publice privind aceste creșteri de prețuri. România a înregistrat în primele două luni ale anului 2010 printre cele mai mari scumpiri de pe piața Uniunii Europene în domeniul produselor petroliere. România a fost întrecută doar de Grecia și Suedia. Ultimele luni nu au fost tocmai faste din punct de vedere financiar pentru șoferii din România: motorina s-a scumpit cu circa 25%, iar benzina cu nu mai puțin de 45%.

Scumpirea carburanților are efecte negative la nivelul întregii economii, dând un semnal inflaționist. Majorările de prețuri nu sunt justificate, în condițiile în care cotația barilului de petrol a rămas relativ stabilă în ultima perioadă.

Prețul carburantului este compus din prețul la producător, prețul de transport, prețul cu aditivi din import, taxe și accize, plus prețul de distribuție. Se poate observa ușor că situația este cel puțin interesantă: dacă primele patru componente ce stabilesc prețul sunt cunoscute, deci pot fi relativ ușor evaluate, singura variabilă este prețul de distribuție la pompă. Consiliul Concurenței este, sau ar trebui să fie, mai bine spus, instituția de stat, apolitică și independentă, (lucru imposibil, cu actualul Guvern), cu atribuțiuni legate de controlul prețurilor în piață, indiferent de domeniul de reglementare.

Astăzi, Consiliul Concurenței nu este apărătorul cumpărătorului, așa cum ar trebui să fie, ci a devenit apărătorul Guvernului în cârdășie cu consorțiile de distribuitori de carburant, pe spatele cetățeanului din România.

Consiliul Concurenței și Guvernul lasă distribuitorii să ridice prețul la carburanți cu ritmicitate din ce în ce mai mare în ultimul timp, pentru a spori artificial încasările la stat, dar mai ales pentru a maximiza profitul companiilor de distribuție.

De ce are interes Guvernul ca societățile de carburanți să aibă profituri mari, umflate artificial pe buzunarul cetățeanului?

Simplu, pentru că s-a trezit că în plină criză economică nu a fost în stare să adopte nicio măsură anticriză! Și atunci face ce știe mai bine, adică aruncă praf în ochii cetățeanului! Actualul executiv a anunțat, de curând, măsuri de sprijin în agricultură pentru acordarea de subvenții la carburant, timp în care în deplină înțelegere cu comercianții a mărit ireal prețurile la pompă! Asta ca să regizeze un ajutor dat agricultorilor, în fapt un "sprijin" decontat din creșterea artificială a prețurilor la carburanți!

Iată un nou model, marca Boc, de aruncat praf în ochii agricultorilor și tuturor șoferilor și transportatorilor români!

O altă dovadă privind duplicitatea Consiliului Concurenței, aflat mână în mână cu cei pe care ar trebui să-i controleze, reiese și din problemele apărute pe piața asigurărilor auto! În prezent, fără 2000 de euro nu poți asigura o mașină, cu mult mai scump decât în celelalte țări europene. Este brevetul tipic de conlucrare portocalie, țara lor, a guvernanților și a camarilei politice, pe de o parte, la masa bogaților și țara noastră, a contribuabililor de rând, pe de alta parte, care trebuie să suporte contravaloarea bucatelor din care aceștia se înfruptă fără rușine!

Mulțumesc.

 
  Aledin Amet - declarație politică intitulată Kureșul, sportul tradițional al tătarilor;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

   

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Kureșul, sportul tradițional al tătarilor."

Începutul lunii mai reprezintă perioada când este demarată competiția sportivă tradițională a tătarilor, competiție numită "Kureș".

Principala preocupare a UDTTMR a fost, încă de la înființare, păstrarea și susținerea valorilor spirituale, dar și transmiterea lor următoarelor generații, astfel încât, ce este mai important, identitatea etnică, să nu dispară.

Iată de ce, în fiecare an sunt organizate în diverse localități unde există comunități de tătari, etape ale acestui sport. Astfel, la data de 1 mai, s-a desfășurat primul concurs, în comuna Valu lui Traian (județul Constanța), iar în ziua următoare, în localitatea 2 Mai, tot din județul Constanța. Cu siguranță, vor fi organizate, în acest sens, multe alte manifestări, demonstrându-se, dacă mai era cazul, că un sport foarte vechi, precum Kureșul, este încă bine promovat, fără a fi deformate aspectele lui specifice.

Dobrogea, indiscutabil, constituie un model de conviețuire interetnică. Tot ceea ce se realizează nu mai are un caracter inedit de multă vreme, firescul căpătând consistență, devenind chiar, în sensul bun al cuvântului, monoton.

Mulți sportivi, unii chiar câștigători ai marilor premii de etapă, sunt membri ai altor etnii. Alături de aceștia se fac remarcați și luptătorii tătari, care duc mai departe prestigiul dobândit de predecesori.

Tradițiile, inclusiv cele sportive, trebuie respectate, dar, în același timp, și popularizate într-un mod deosebit.

Vă mulțumesc.

 
  Victor Cristea - declarație politică intitulată Sănătatea este bună. Atunci, de ce nu o vindecăm?;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Victor Cristea.

   

Domnul Victor Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Sănătatea este bună. Atunci, de ce nu o vindecăm?"

Acest titlu l-au sugerat discuțiile pe care le-am avut cu un rând de medici de bună-credință și în paralel cu un grup de pacienți, de cetățeni care doresc să se bucure de serviciul de sănătate, așa cum este normal.

Stimați colegi,

Cazurile foarte grave petrecute în ultimele săptămâni în spitalele românești sunt semne cât se poate de clare ale unui sistem sanitar aflat în agonie. Intervențiile tipic pompieristice ale Ministerului Sănătății nu sunt decât încercări de a "drege busuiocul", ele nemaiputând masca realitatea. Iar realitatea este cruntă: lipsa unor strategii concrete în domeniul sanitar, măcar pe termen scurt și mediu, insuficiența resurselor financiare, numirile în funcțiile de conducere făcute de prea multe ori pe criterii politice și clientelare, și mai puțin pe competența managerială. Toate aceste disfuncții atrag după ele alte dereglări ale sistemului - spitale nefuncționale, lipsa echipamentelor și materialelor sanitare, precum și a medicamentelor din farmaciile spitalelor.

În acest context, marcat de lipsuri cronice, scandaluri generate de cazuri grave, uneori cu final nefericit, în care ajung pacienții spitalelor noastre, și puși la zid - nu întotdeauna justificat - profesioniștii din sistemul sanitar, medici și asistenți medicali deopotrivă, protestează și ei în felul lor, nu la fel de spectaculos ca o grevă la metrou sau în justiție, dar cu consecințe extrem de grave pentru societate: pleacă!

Aflat deja în fața unui sistem sanitar cu probleme, Ministerul Sănătății pare neputincios în fața spitalelor care cad peste pacienți, a farmaciilor goale și a personalului medical cu experiență pe care îl facem "cadou" altor sisteme sanitare, conduse cu mai multă responsabilitate.

Stimați colegi,

Aceasta situație extrem de gravă nu mai poate continua. Știm că sănătatea este bună, dar pe ea nimeni nu vrea să o vindece. Nu trebuie să facem minuni, ci câteva acte de normalitate. În primul rând, trebuie stabilite prioritățile sistemului de sănătate, dar să fie priorități care să dea sănătate populației. Finanțarea sistemului trebuie să se facă în funcție de aceste priorități, nu în funcție de interese clientelare sau de dragul unei eterne și inutile reforme. De asemenea, este vitală deblocarea de urgență a posturilor în sistem, pentru acoperirea sectoarelor cu deficit de personal. Nu în ultimul rând, se impune respectarea ghidurilor de practică medicală.

În acest fel, nu este departe ziua în care la știri vom afla despre o nouă premieră în medicina românească: dintr-un spital s-a reușit externarea în viață a unui pacient internat, viu!

Față de cele prezentatele impune o atitudine responsabilă a Guvernului. Să nu ne mai lăsăm orbiți de lucrări clientelare; acestea sunt doar vârful aisbergului. Partea nevăzută a aisbergului riscă să ne omoare înainte de vreme. Locurile de muncă, în groapă. Sănătatea, în groapă. Urgent, învățământul,1a țară.

Domnule premier, care este atunci viitorul nostru ca români?

Vă mulțumesc, stimați colegi.

 
  Cătălin Cherecheș - Din nou despre cianură;

Domnul Mircea Dușa:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului de independenți, domnul deputat Cherecheș.

   

Domnul Cătălin Cherecheș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mi-am intitulat declarația politică de azi "Din nou despre cianură".

Întrucât de ceva vreme, o parte dintre parlamentarii și europarlamentarii noștri au ca temă de discuție și cianura, unii declarându-se total împotriva acestei substanțe deosebit de nocive, alții fiind mai toleranți, poate și pentru că locuiesc departe de zonele în care există posibilitatea utilizării ei în procesele tehnologice, aș reitera câteva idei scrise într-o scrisoare pe care mi-am permis să o adresez europarlamentarilor democrat-liberali, care, spre uimirea mea, a băimărenilor și a maramureșenilor mei, încearcă să găsească... circumstanțe atenuante acestei otrăvi periculoase.

Făcând parte din aceeași generație cu mulți dintre ei, mi s-ar fi părut normal ca domniile lor să ceară Comisiei Europene să analizeze posibilitatea interzicerii utilizării cianurii pentru extragerea aurului și să susțină cele 140 de ONG-uri de mediu care s-au coalizat împotriva cianurii.

Motivația susținerii ideii că cianura nu este periculoasă ar putea-o constitui și faptul că președintele Traian Băsescu nu s-a pronunțat împotriva proiectului Roșia Montană, ministrul economiei, Adriean Videanu, anunța, la sfârșitul anului trecut, că proiectul Roșia Montană va fi inclus în programul de guvernare, iar recent, ministrul mediului șchiopăta și domnia sa în declarații la Roșia Montană. De aceea, le-am făcut invitația, și v-o fac și dumneavoastră, să vizitați una sau mai multe halde de steril sau iazuri de decantare din zona Baia Mare, amenințată din nou cu folosirea cianurii pentru extragerea aurului din reziduurile de flotație, care împânzesc, din nefericire, Maramureșul.

Ca tânăr care m-am născut, am crescut și trăiesc în Baia Mare, care m-am declarat împotriva proiectului Roșia Montană și implicit împotriva reluării activității la "SC Romaltyn" Baia Mare, care a preluat activele SC Aurul SA, de unde a pornit cianura pe Lăpuș, apoi pe Someș, apoi pe Tisa, ajungând în final în Dunăre, am rămas cel puțin surprins de declarațiile făcute în Parlamentul European de domnișoara Elena Băsescu, cât și de colegii săi Cristian Preda, Marian Jean Marinescu, Iosif Matula sau Traian Ungureanu, care nu obosesc să spună la Bruxelles cât e de bună utilizarea cianurii în minerit. Pe toți îi invit la Baia Mare, să stea de vorbă cu băimărenii și cu maramureșenii și să le spună argumentele pentru care se susține folosirea cianurii.

Veniți la Baia Mare, dragi colegi, să vedeți ce înseamnă să conviețuiești de zeci de ani cu plumbul, cu zincul, cu arsenul și cu... cianura. Dacă proiectul Romaltyn va reporni, Roșia Montană va demara fără ca cineva să se gândească la mediu, la patrimoniul cultural sau la sănătatea românilor... Iar dacă unii, vorbind despre cianură invocă Marea Moartă, sau alte... râuri moarte, vă spun că Baia Mare are un râu mort - Săsarul - din cauza poluării cu metale grele. Marea Moartă înseamnă sănătate pentru cei care fac baie în ea, Săsarul însă înseamnă otravă aducătoare de moarte.

Sunt întru totul de acord că în utilizarea substanțelor chimice trebuie respectate tehnologiile și normele de protecție a mediului la nivelul anului 2010, dar trebuie să se țină seama și de dorința locuitorilor acestor zone poluate istoric de multe zeci de ani. Vă asigur că reacția băimărenilor nu este una emoțională, ci una izvorâtă din consecințele utilizării cianurii în extragerea aurului de mulți ani.

Chiar dacă se spune că normele tehnice se respectă, nimeni nu poate garanta că nu există riscuri. În anul 2000, ploaia a fost cea care a declanșat accidentul ecologic de la Baia Mare. De aceea este inimaginabil cum un europarlamentar poate să spună că vede în toată această intenție de a interzice utilizarea cianurii doar un complot politic slab. Știu, cei care folosesc asemenea propoziții, care este media de viață a băimărenilor, care este nivelul de morbiditate, care este impactul poluării asupra băimărenilor? Nu știu, altfel nu ar spune că subiectul este o chestiune care se referă la un accident care a avut loc acum 10 ani și că toată problema este doar un complot politic slab.

Veniți doamnelor și domnilor parlamentari sau europarlamentari la Baia Mare și veți vedea câte "beneficii" au băimărenii și câte cei care profită de această legislație de mediu lacunară. La Baia Mare și în Maramureș îi veți înțelege mai bine pe cei care militează pentru interzicerea folosirii cianurii.

Vă mulțumesc.

 
  Sonia-Maria Drăghici - declarație politică intitulată Prinde orbul, scoate-i ochii!;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Sonia Drăghici.

   

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Prinde orbul, scoate-i ochii!"

Stimate domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Am fost cu toții îngrijorați de informațiile apărute în media din cursul săptămânii trecute privind starea pacienților infectați nosocomial în spitalele din România. Cunoaștem de mult situația spitalelor și criza financiară din sistemul sanitar românesc. Oamenii cu bani ocolesc cât pot spitalele din țară, nu pentru că nu li se poate pune un diagnostic, ci pentru că nu pot fi internați în condiții de confort și siguranță.

Ca medic de spital de peste 20 de ani m-am lovit de nenumărate ori de refuzul pacienților de a se interna în spital, chiar în condițiile de internare obligatorie. De ce? Pentru că în nici un regim nu s-au alocat suficiente resurse pentru buna funcționare a unităților spitalicești. Pentru că în toate regimurile au existat preferențialități regionale, diferențe neprincipiale între specialități, potentații sistemului sanitar s-au îngrijit mai mult de bunăstarea proprie decât de cea a pacienților, mereu pe fondul unei sărăcii lucii.

România se află în prezent într-o situație dramatică privind bugetul pentru sănătate. Subfinanțarea spitalelor românești este atât de accentuată, încât, din sumele alocate, un procentaj de peste 80% se cheltuie cu salariile. Din ce rămâne abia se pot finanța activitățile curente - plata utilităților, consumabilelor, medicamentelor etc. Nici nu poate fi vorba de investiții majore, cum ar fi cele legate de modernizarea circuitelor, a sistemelor de supraveghere și prevenire a infecțiilor de spital.

În igiena spitalicească și mai precis în blocurile operatorii, tratamentul aerului joacă un rol primordial pentru a permite protejarea zonei cu risc împotriva oricărei contaminări microbiologice (protejarea pacientului pe masa de operație, evacuarea gazului anestezic inflamabil), a asigura confortul echipei chirurgicale și a pacientului, a respecta o diferență de presiune între blocul operator și sălile alăturate, așa cum se face în spitalele europene. Aceasta necesită însă investiții de milioane de euro, pe care nu și le-au permis decât câteva spitale private.

Infecțiile nosocomiale sunt cele dobândite de pacient în cursul actului medical, inclusiv al spitalizării. În România rata declarată a infecțiilor nosocomiale nu reflectă realitatea, din cauza sistemului deficitar de raportare. Se înregistrează, astfel, un nivel oficial mult sub media europeană, în condițiile în care spitalele din România sunt considerate a fi între cele mai expuse din Europa la riscul de infecții cu germeni rezistenți la antibiotice. Aceste infecții nu se raportează și fiindcă medicii se tem de sancțiuni, iar spitalele se tem de pierderea finanțării datorită scandalului mediatic ce s-ar genera. Dimpotrivă, în străinătate, asemenea incidente sunt abordate firesc, spitalul respectiv primind finanțare suplimentară pentru îmbunătățirea planului de acțiune împotriva infecțiilor nosocomiale.

Numai 4% din spitalele de stat din România pot fi acreditate după normele europene. Acest lucru este cunoscut de Ministerul Sănătății și, cu toate acestea, Guvernul României nu a dorit alocarea a minimum 4% din p.i.b. pentru sănătate, din care s-ar fi putut asigura mai mulți bani pentru investiții. Echipele ministeriale au fost trimise în teritoriu cu sarcini precise, să se taie paturi de spital, să se reducă unitățile spitalicești și tot se consumă resurse care nu pot fi alocate. Paturile de spital au ajuns ca patul lui Procust, trebuie tăiate ca să încapă în ele numai atâția bolnavi cât se estimează prin calcule contabile. Ba mai mult, primul-ministru ne-a amenințat cu transformarea spitalelor în aziluri de bătrâni, de parcă bieții bătrâni trebuie conduși cât se poate de repede spre un loc în care să-și afle sfârșitul.

Acum ne așteaptă o altă catastrofă, descentralizarea. Ideea e minunată, modernă, europeană, dar nu e momentul ca în plină criză să aruncăm pisica moartă în ograda administrațiilor publice locale, fără fonduri, cu multe alte probleme nerezolvate. Cu siguranță vom asista la o decimare a sistemului spitalicesc, desființări de instituții, disponibilizări de personal calificat și noi episoade de migrare a forței de muncă.

Cât despre bieții pacienți, vor fi singurii vinovați că s-au îmbolnăvit și nu vor avea decât să se descurce. Dacă au probleme cu vederea, soluția va fi la îndemână: "Prinde orbul, scoate-i ochii!"

Vă mulțumesc.

 
  Nicușor Păduraru - declarație politică intitulată Comportament inadmisibil nesancționat;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Nicușor Păduraru.

   

Domnul Nicușor Păduraru:

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Comportament inadmisibil nesancționat".

Abonații Romtelecom au parte, în ultimele săptămâni, de un tratament comercial inedit. Odată cu factura aferentă serviciilor, în plic se regăsește și o poliță de asigurare a locuinței, încheiată ca urmare a unui parteneriat cu ASTRA. Documentele sunt frumos semnate și ștampilate de reprezentanții Romtelecom și Astra, primul având calitatea de contractant, iar al doilea de asigurător.

Totul în numele clientului Romtelecom, căruia i se specifică printre mențiunile documentului faptul că, dacă nu e de acord, trebuie să se prezinte la oricare dintre sediile magazinelor Romtelecom în termen de maxim 10 zile de la data facturării menționate pe prima pagină a facturii, altfel se consideră că persoana și-a dat acordul pentru polița de asigurare și pentru utilizarea datelor cu caracter personal.

Subiectul în sine a fost deja acuzat public și este în verificările Autorității pentru Protecția Datelor ANSPDCP și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În mod mai mult decât evident, e o înșelătorie pe față, fiind de-a dreptul o atitudine nesimțită la adresa celor vizați.

Ceea ce m-a determinat să readuc subiectul în discuție pleacă de la reacțiile oficiale ale Romtelecom și Astra. Încercarea de a justifica originala și ilegala abordare a propriilor clienți se transformă într-o încăpățânare de-a dreptul jignitoare la adresa acestora. O corectă atitudine a ambelor companii ar fi putut să fie definită prin a-și cere scuze în mod public clienților și retragerea de pe piața a buclucașei oferte. Nu numai că nu au făcut un asemenea gest, operațiunea înșelătoare continuă în mod cât se poate de oficial. Zilele trecute, la un telefon dat pentru clarificări, operatoarea Romtelecom a avut tupeul să avertizeze iritată un client că i se înregistrează convorbirea și prin urmare nu e normal să își manifeste nemulțumirea într-un mod agresiv. Incredibil, oamenii aceștia, după ce că îți folosesc datele personale, mai au și tupeul să îți ceară să fii calm, ca și cum, dacă prinzi un hoț, îl rogi în mod politicos să își scoată mâinile din propriul tău portofel.

Și nu e singurul caz de comportament sau atitudine abuzivă din zona furnizorilor de servicii cum ar fi telefonie, televiziuni prin cablu sau internet. Poți avea surpriza să constați că pentru aceleași servicii și la aceeași firmă poți avea diferențe majore de tarifare, goana după clienții companiilor concurente depășind principii care țin de economia de piață sau concurența loială în adevăratele lor sensuri.

Prin urmare, fac un apel public către toate autoritățile și instituțiile statului care pot controla și corecta asemenea devieri, speculate tocmai datorită lipsei unor atitudini ferme. Apelul se adresează evident și companiilor private, respectul față de clienți și bunul simț în relația cu aceștia fiind o necesitate în managementul acestor companii și în comportamentul salariaților acestora, la fel cum solicităm constant administrației publice și funcționarilor publici reducerea birocrației și o atitudine civilizată.

Mulțumesc.

 
  Vasile Popeangă - despre Reforma nimicului;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Popeangă.

   

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Reforma nimicului".

Coliziunea dintre capul premierului Emil Boc și un ou generat la mare stres galinaceu (bașca fiert și vopsit!) a avut repercusiuni nebănuite. Găinile și porcii din România s-ar putea bucura de un trai mai liniștit în fermele din țara noastră. După scandalul găinilor stresate care fac ouă nesănătoase și al porcilor depresivi, Guvernul Boc acționează ferm, luând măsuri de reformare a nimicului.

Ministrul agriculturii anunță că va promova în Guvern două acte normative privind bunăstarea păsărilor și porcilor. Documentele prevăd acordarea de ajutoare pentru crescătorii industriali de păsări și porci. Dar, ca să primească banii, crescătorii de animale trebuie să țină animalele în locuri curate și uscate, cu confort sporit, să le mute cu blândețe, să le arate animalelor diverse obiecte în scopul de a le distrage atenție, aceasta fiind un fel de terapie menită să le scadă agresivitatea.

În plus, în fermele de porci, noaptea nu mai trebuie stinsă lumina, căci întunericul provoacă lupte și răniri între aceste animale. La găini în coteț, vântul nici măcar cel al lui Sorin Ovidiu nu are voie să bată cu mare putere, dar viteza optimă de circulație a aerului nu a fost calculată încă.

Raiul pentru găinile și porcii din fermele românești, promis de Guvern, va costa 100 de milioane de euro, dar vom scăpa de oul de găină stresată și de imaginea porcilor îngrămădiți ca peștii în conserve.

Ce porcărie! Acum, românii dați afară din locurile de muncă, dijmuiți "porcește" la venituri, lihniți de foame și voioși dormitori sub înstelată boltă cerească, vor fi mult mai liniștiți când știu sigur că galinaceele și porcinele au parte de un tratament care să le garanteze demnitatea. După cum ați observat, românii ce scandau în fața Guvernului erau îngroziți de-a dreptul de condițiile în care amărâtele găini și mizerabilii porci își duceau traiul! Astfel, Executivul a "ouat" Ghidul de relaxare a găinilor și porcilor sau Măsuri pentru liniștea dobitoacelor... Așadar, în ghidul de relaxare al dobitoacelor sunt incluse și măsuri pentru liniștea românilor: cum să păcălești eficient foamea prin distragerea atenției cu "diverse obiecte" sau acțiuni de justiție televizată, Constituție și alte asemenea nimicuri.

Banii tăi sunt un factor de stres. Statul contribuie la eliminarea acestui factor prin terapia taxelor mărite. Scopul final: la salariu, nu mai primești bani, ci îi aduci tu de-acasă, din ce-ți mai rămâne după ce-ți plătești impozitele...

Jobul tău îți ocupă tot timpul liber. Guvernul s-a gândit la acest aspect și va crește procentul șomerilor, spre bucuria closetelor italiene și a căpșunilor spaniole! Inovația va consta în aceea că suma stabilită drept ajutor de șomaj nu va fi dată de la bugetul statului, ci luată acolo...

Râsul îngrașă și îți induce o stare de bine. Se recomandă dezbateri regulate între guvernanți, care vor amuza poporul. Nu putem da pâine? OK, dăm circ, că-i de criză: gratis!

În cazul grevelor și manifestațiilor din fața Palatului Victoriei, Ministerul de Interne va tăia bilete de intrare și va asigura stabilirea unui buget pentru organizarea ad-hoc a unor concerte pentru cei veniți la Guvern.

Și iată, dragi români, cum Guvernul Băsescu - Boc mai bifează un episod din "marea reformă a statului", episodul "Reforma nimicului!"

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
  Tudor Ciuhodaru - despre realitatea medicală a Iașiului;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea independenților, domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

   

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineața, domnule președinte.

Vă mulțumesc.

Văd că onorata asistență este din ce în ce mai numeroasă, mai ales când știu, domnul Vlădoiu este dintre cei care m-au ascultat de fiecare dată ce am avut de spus și cred în domnul Vlădoiu. Dar, mai cred și în domnul Mocanu, cred și în domnul Cristea care au vorbit despre sănătatea, despre infecțiile nosocomiale de la Iași și haideți să fim obiectivi. Deci, sistemul merge prost. Nu este chiar realitatea că Iașiul nu a raportat infecțiile nosocomiale. Cele mai multe infecții nosocomiale raportate în țară țin de Iași, Cluj și București, pentru că medicii de acolo își fac treaba. Dar, vă aduceți aminte că în ultima mea gardă, un italian a refuzat internarea în Spitalul de urgență, pentru că a văzut condițiile care sunt acolo. Îmi este greu să cred că aceste infecții pot fi stopate în contextul în care într-o clădire veche de 123 de ani în care nu s-a investit nimic, se tratează tot ce înseamnă patologie traumatică a Moldovei.

Vreți soluții? Sunt soluții. Există o clădire nouă în curtea Spitalului de urgență, făcută ca spital de urgență, concepută ca spital de urgență care, de peste 16 ani, nu se mai termină. Cred că dacă era Burj Halifa era gata mai repede și vă reamintesc că pe ordinea de zi, la legile amânate, există o lege care prevede finalizarea acestui spital.

Domnule președinte, poate mă veți ajuta și dumneavoastră și cei care mă mai ascultă azi în sală, ca această lege să fie adoptată. Și așa veți asigura ieșenilor și întregii Moldove acel spital de care este atâta nevoie și în care să ne simțim siguri, pentru că foarte mulți dintre noi nu se pot trata în străinătate.

Aș fi vrut să văd mai multă lume în această sală azi, mai ales că tot vorbim de sănătate și speranța mea este că împreună putem găsi soluția pentru o Românie sănătoasă.

Vă mulțumesc.

 
  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Domnilor guvernanți, opriți taxele și impozitele nesimțite!;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vlădoiu Aurel.

   

Domnul Aurel Vlădoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Domnilor guvernanți, opriți taxele și impozitele nesimțite!"

Am urmărit cu mare atenție punctele de vedere ale specialiștilor în legătură cu intenția actualului Guvern de a majora anumite taxe, iar opinia mea pe această temă este la fel de clară ca și a acestora. Ineficiența planului anticriză propus de Guvern își face din nou simțite efectele. Ca urmare a creșterii riscului de neîndeplinire a condițiilor prevăzute în acordul cu Fondul Monetar Internațional, Guvernul se gândește la cea mai simplă soluție.

Varianta aleasă de Guvern este cea mai proastă dintre alternativele posibile în actualele condiții macroeconomice. Creșterea impozitelor și taxelor în condiții de recesiune dăunează grav sănătății macroeconomiei. Plus trei puncte procentuale la cota de t.v.a. se vor traduce în creșterea inflației și scăderea puterii de cumpărare a românilor. În plus, va crește evaziunea fiscală pe t.v.a., și așa estimată la 3 miliarde de euro. Creșterea implicită a prețurilor va conduce la un consum mai mic, pierderi pentru producători și venituri mai mici încasate la bugetul de stat.

Propunerea privind reintroducerea impozitului pe dobânzi este total aberantă din punct de vedere macroeconomic. În condițiile în care nu există surse de finanțare sustenabile, a închide supapa economisirii interne pune în pericol investițiile și creșterea economică viitoare. Probabil că actualii guvernanți au uitat că gradul de absorbție al fondurilor europene este de doar 12,7% în momentul de față.

De asemenea, măsura impozitării tuturor pensiilor va adânci situația dramatică a pensionarilor din România, și așa primii sacrificați ai crizei. Prin impozitarea tuturor pensiilor și luând în calcul și inflația din acest an, puterea de cumpărare a pensionarilor va scădea cu procente cuprinse între 20-30%, aruncând 4 milioane de pensionari la limita de jos a sărăciei.

Partidul Social Democrat a cerut Guvernului să nu mai trateze economia cu măsuri empirice care adâncesc recesiunea. După părerea noastră, Guvernul trebuie să renunțe la viziunea contabilă îngustă, până se va atinge ținta de deficit bugetar. În niciun caz nu e normal ca această responsabilitate, a proastei guvernări, să fie transferată mediului de afaceri și angajaților, adică să fie pusă să apese tot pe umerii românilor.

Aș mai vrea să amintesc un lucru. După cum se știe, următoarea tranșă de la Fondul Monetar Internațional, în valoare de aproximativ 850 milioane de euro, va fi alocată exclusiv Băncii Naționale a României, fără să existe posibilitatea unei noi finanțări a deficitului bugetar. Asta înseamnă că, din acești bani, nu se vor putea plăti pensii și nici salariile bugetarilor. România are un acord cu Fondul Monetar Internațional, pe doi ani, pentru 12,95 miliarde de euro și va obține un pachet total de finanțare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, Banca Mondială și BERD de aproximativ 20 miliarde de euro.

Până în prezent, România a primit de la Fondul Monetar Internațional peste 9,2 miliarde de euro, dintre care pentru acoperirea deficitului bugetar s-au utilizat circa 2,2 miliarde de euro.

Vă mulțumesc.

 
  Mircea Irimescu - declarație politică cu subiectul O mare împlinire;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea independenților, domnul deputat Mircea Irimescu.

   

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează "O mare împlinire".

Stimați colegi,

Din noianul de știri despre lipsuri și nemulțumiri ce tind să cuprindă în acest an populația României, ici-colo, tot mai puține, din sport, știință sau cultură, apar vești care dau momente de satisfacție națională. Ele reprezintă realizările (câteodată excepționale) ale unora dintre concetățenii noștri, dar, spre paguba tuturor, cele mai multe trec (aproape) neobservate.

Învățată cu certurile, polemicile, urile și criticile la care asistă zilnic, lumea noastră pare a avea afectate disponibilitățile normale de a detecta, aprecia și promova evenimentele pozitive ale unei existențe sociale normale. Dacă evenimentele sportive se bucură de popularizare, cele din domeniile științei și culturii sunt cenușărese printre temele predilecte ale presei românești.

Un eveniment cultural excepțional s-a petrecut în cursul lunii aprilie a acestui an și până în prezent nu s-a bucurat de atenția pe care o merită, deși a fost marcat de o ședință festivă la Academia Română și președintele României 1-a salutat printr-un mesaj special. Este vorba despre încheierea Dicționarului-tezaur al limbii române prin apariția celui de-al 37-lea volum al monumentalei lucrări, realizare de căpătâi a culturii române. Este bine ca această imensă realizare colectivă a sute de cărturari români să fie evidențiată în cadrul Parlamentului României și, ca membru al Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților vă supun atenției rândurile de față.

Obiectiv programatic încă de la înființarea în 1866 a Societății Literare Române (devenită apoi Societatea Academică Română în 1867 și Academia Română din 1879), elaborarea Dicționarului-tezaur al limbii române a solicitat, timp de peste 140 ani, eforturile a zeci de savanți ai acestei țări. Singuri sau coordonând colective de cercetători, începând cu Ion Heliade Rădulescu, A. T. Laurian, Ioan C. Massim, continuând cu B. P. Hasdeu, Al. Philippide, Sextil Pușcariu, I. Iordan, Al. Graur, I. Coteanu, până la contemporanii Ghe. Mihăilă și Marius Sala, au merite deosebite la ridicarea acestui extraordinar monument al culturii române. Ei și cei care au lucrat în subordinea lor au depus un volum o muncă titanică și au reușit să încheie o operă pe care doar puține culturi ale lumii o au.

În istoria înfăptuirii acestui act de cultură se întâlnesc momente semnificative și pilduitoare pentru viitorul țării noastre. Mă opresc la trei dintre ele.

Primul pe care l-aș pomeni se referă la continuitatea în muncă a generațiilor de cercetători care au trudit la el. Deși în câteva rânduri munca la Dicționar s-a reluat de la capăt, rezultatele obținute de predecesori nu au fost risipite așa cum s-a întâmplat, din nenorocire, la noi, în multe alte domenii, ci au fost împlinite și valorificate, dovedind că acolo unde se vrea, se poate.

Al doilea ar putea fi solidaritatea națională a tuturor provinciilor și regiunilor țării, unele dispersate sub alte stăpâniri, în participarea la realizarea dicționarului. Transilvania, înstrăinată până la 1918, prin Iosif Hodoș și Gheorghe Barițiu (în sec. al XIX-lea ) și Transilvania unită cu Țara, în perioada interbelică, prin cercetătorii Muzeului Limbii Române din Cluj, și-au adus o serioasă contribuție la alcătuirea acestei lucrări. Iașiul, prin profesorul Al Philippide, și prin harnicii colaboratori de la Institutul de Lingvistică de aici, are un merit considerabil în întocmirea acestei lucrări de excepție, aici desfășurându-se operațiunile de documentare și redactare de la cumpăna secolelor XIX și XX. În 1906, profesorul Sextil Pușcariu a pus bazele unei noi redactări a Dicționarului, cea care practic s-a încheiat cu câteva săptămâni în urmă. După doi ani, la Cernăuți, unde ocupa catedra de limba română la universitatea din capitala Bucovinei stăpânite de habsburgi, profesorul Pușcariu, ajutat de tinerii săi colaboratori bucovineni a întocmit o primă parte a lucrării. Prin munca la această importantă operă colectivă s-a prefigurat unitatea statului nostru.

Al treilea ar fi colaborarea care a existat, în diverse perioade, între factorii politici și cei înhămați la munca de realizare a Dicționarului. S-a dovedit și cu acest prilej că atunci când munca este prețuită cum se cuvine, rezultatele sunt pe măsură. Nu ne-ar strica astăzi să ne amintim atitudinea pe care a avut-o regele Carol I la 1884 când a impulsionat decisiv munca la Dicționarul de care ne bucurăm noi astăzi și de care se vor folosi toate generațiile viitoare. O aplecare a conducătorilor țării către marile acte de cultură este benefică pentru țară.

Acum, la această sărbătoare a culturii române, să-i pomenim creștinește pe acei dintre realizatori care nu mai sunt, să-i prețuim, să-i felicităm și să-i recompensăm cum se cuvine pe cei care mai sunt în mijlocul nostru. Dar mai ales să medităm la marile proiecte ale viitorului României. Pentru că, iată, avem un model sigur de urmat.

Vă mulțumesc.

 
  Marian Neacșu - declarație politică intitulată Neîncrederea, blestemul Guvernului Boc;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Marian Neacșu.

   

Domnul Marian Neacșu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Neîncrederea, blestemul Guvernului Boc" "

În 22 aprilie 2010 am avut deosebita onoare de a primi vizita unor importante persoane care dețin funcții de înaltă răspundere din mediul financiar-bancar la Slobozia, unde am organizat o întâlnire cu reprezentanții întreprinderilor din județul Ialomița, în cadrul căreia s-au discutat atât ofertele băncilor, cât și nevoile actuale ale firmelor. Organizând acest eveniment, am luat contact din nou cu administratorii și managerii întreprinderilor ialomițene și am aflat dimensiunile reale ale problemelor pe care le au acestea.

Întreprinderile ialomițene importante și serioase, care au în prezent sute sau mii de angajați se clatină sub presiunea crizei economice, iar managerii acestora acuză lipsa de sprijin din partea statului și a sistemului bancar. Firmele se sufocă sub lipsa de finanțare și scăderea vânzărilor. Disponibilizările înregistrate au avut loc în special în întreprinderile private, înregistrându-se în 2010 o creștere a numărului șomerilor înregistrați cu 66,92%, de la 8106 în luna martie 2009, la 13531 șomeri în martie 2010. Pe scurt, rata șomajului s-a dublat în județul Ialomița.

La începutul anului 2010, județul Ialomița se afla pe poziția a doua în topul județelor care au credite restante ridicate, cu o valoare a împrumuturilor cu probleme de 98,1 milioane lei. Locuitorii din Ialomița au credite luate de la bănci în valoare totală de 1,37 miliarde lei, astfel că ponderea împrumuturilor restante în totalul portofoliului este de 7,14%.

Creditele restante în lei înregistrate în acest județ erau de 52,6 milioane lei, în timp ce împrumuturile în alte monede care generează probleme băncilor erau în valoare de 45,5 milioane lei.

Fenomenul constă în faptul că oamenii au luat credite în anii trecuți, iar acum stau cu frica disponibilizărilor, au permanent grija zilei de mâine și a siguranței locului de muncă, iar patronii se trezesc cu refuzuri de la instituțiile de credit. În aceste condiții, domnul președinte Băsescu le transmite "să nu se mai lamenteze" atât, fiindcă "și alte țări au probleme mai grave". Oamenilor de rând, care au acumulat credite în anii trecuți, iar acum nu știu cum să le refinanțeze, nu cred că le place mesajul primit de la Cotroceni. De fapt, mulți au înțeles că președintele Băsescu își permite să facă aprecieri deplasate, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, cu un nou mandat de președinte.

Poate de la București se vede altfel problema, dar nouă, de aici, de la Ialomița, ni se pare o atitudine de prost gust și neconformă cu statutul funcției de președinte să ni se dea recomandări de genul: să nu ne mai văităm, că la alții este mai rău. Astfel de atitudini arogante denotă că te-ai ajuns și nu mai cunoști problemele reale ale țării.

Ca să mute atenția publică de la adevăratele și gravele probleme ale națiunii, Guvernul aruncă în spațiul public tot felul de aiureli, cum ar fi: lustrația la spartul târgului, dărâmarea gardului Parlamentului, eutanasierea câinilor maidanezi. Cu alte cuvinte, praf în ochi pentru opinia publică.

Astfel de aiureli contribuie la scăderea zi de zi a încrederii populației în guvern. De fapt, criza economică a României este dublată de o criză a încrederii. Bancherii nu dau credit întreprinderilor și cetățenilor, întreprinderile și cetățenii nu acordă credit Guvernului, Guvernul nu are încredere în bănci și le acuză. Acesta este cercul vicios al neîncrederii din economia noastră, născut din populismul, din lipsa de curaj și de onestitate a actualului Guvern și întreținut prin propaganda politică virulentă și găunoasă a Partidului Democrat Liberal, prin scandalurile zilnice care zguduie societatea noastră, prin măsurile inutile și de fațadă pe care Guvernul le anunță cu mare pompă și le dezminte a doua zi.

Este ușor să acuzi băncile, cum o face domnul ministru al economiei, dar precauția bancherilor este de înțeles, având în vedere modul în care este guvernată țara și mediul economic riscant.

În mod inevitabil, criza încrederii se perpetuează, iar ea nu va avea un final prea fericit pentru cei care o întrețin, pentru cei care tratează cetățenii cu aroganță, cu autosuficiență, care de fapt vrea să spună din nou, ca în 2005 -"Ciocul mic, măi, alegătorilor, că noi suntem acum la putere".

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Au depus declarații în scris: din partea Grupului parlamentar al PDL - Marius Rogin, Chircu Doinița, Iacob Strugaru, Constantin Severus Militaru, Ioan Holdiș, Victor Boiangiu, Gheorghe Ciobanu, Florin Postolachi, Silviu Prigoană, Mihail Boldea, Daniel Buda, Ioan-Nelu Botiș, Marius Dugulescu, Gheorghe Roman, Nicolae Stan și Sava Valentin.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: domnul Valeriu Zgonea, Ioan Stan, Cristian Rizea, Florin-Costin Pâslaru, cinci declarații, Marian Ghiveciu, Dumitru Chiriță, Emil Radu Moldovan, Neculai Rățoi, Macaleți Costică, Ciprian-Florin Luca, Eugen Bejinariu, Ciucă Bogdan.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Cristina Pocora, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, George Dumitrică, Mihai Donțu, Andrei Dominic Gerea, Nicolae Jolța, Lucia-Ana Varga, Bogdan Radu Țîmpău, Nini Săpunaru, Cristian Buican, Horea Uioreanu, Viorel Palașcă, Virgil Pop, Cristian Adomniței, Cornel Pieptea, Radu Stroe.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Zisopol.

Din partea independenților, domnul Gabriel Tița-Nicolescu și domnul Vasile Soporan.

Cu aceasta declar ședința dedicată declarațiilor politice închisă.

Vă doresc o zi bună.

 
     

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
    Marian-Florian Săniuță - declarație politică intitulată După douăzeci de ani;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"După douăzeci de ani"

Regretatul politolog Silviu Brucan, atunci când a estimat că ne trebuiesc douăzeci de ani pentru a părăsi stadiul de "stupid people" și a ne înscrie pe orbita unei democrații consolidate, probabil că s-a gândit cu optimism că totul, în toate domeniile, va merge numai înainte, pentru binele cetățenilor acestei țări, ținuți vreme de cincizeci de ani în bezna comunistă.

S-au făcut pași înainte de necontestat în multe domenii, iar nominalizarea lor nu este misiunea acestei declarații politice. Sunt și domenii unde, însă, din păcate, s-au făcut, sau mai corect fie spus, se fac mari, gigantici pași înapoi de către o guvernare care, pe lângă faptul că trăiește pe datorie, pune carul înaintea boilor în mai toate deciziile pe care le ia.

Dacă ar lua decizii numai vizând viața lor, ar fi problema lor și nu ar interesa decât, poate, familiile. Dar acești domni aflați la guvernare inventează de azi pe mâine, pe genunchi, tot felul de lucruri din serialul "Guvernul face lucruri trăsnite". Cum altfel să cataloghezi ultima struțo-cămilă numită controlul la domiciliu al celor aflați în concediu medical?

Deci, stimați colegi și cetățeni ai României, s-a înființat, la douăzeci de ani de la Revoluție, Poliția Medicală, care are ca misiune să controleze la domiciliu dacă bolnavii sunt bolnavi sau nu!

Nici măcar în regimul totalitar, lui Tudor Postelnicu nu i-a trecut prin cap o asemenea idee!

O astfel de idee, cum altfel decât trăsnită, va însemna că vom asista la descinderi cu mascați și spargeri de uși dacă împricinatul, bolnav închipuit sau nu, pur și simplu nu deschide ușa, nu se poate deplasa să dea ochii cu poliția sau, conștient de drepturile sale garantate de statul democratic român, cere mandat de percheziție semnat de magistrați pentru a permite polițiștilor să-i treacă pragul? Nu vreau să întreb Ministerul Administrației și Internelor dacă are numărul necesar de polițiști pentru această activitate.

Sau vom asista la spectacole mediatice în care reporteri zeloși își vor instala aparatura pe trotuarul de vis-a-vis și vor transmite infama întâmplare cu bolnavul închipuit, șofer de troleibuz sau femeie de serviciu de la o regie a statului care a avut curajul de a se îmbolnăvi? Trebuie să recunosc că o asemenea imagine este halucinantă, dar posibilă.

Nu era mai simplu să se controleze modul de eliberare a certificatelor de concediu medical? Nu era mai ușor să trimiți o echipă de control la medicii care aveau cel mai mare număr de îmbolnăviri ce necesitau îngrijiri la domiciliu și absența de la serviciu? Vom controla la domiciliu și polițiștii care se vor îmbolnăvi în urma contactului cu persoanele bolnave pe care le vizitează acasă? Cine va suporta contravaloarea concediilor medicale ale acestor oameni?

Dar Guvernul PDL din nou ne dovedește că nu are oameni competenți pentru a guverna.

Oricum, în anumite zone ale Chinei a început acțiunea de sterilizare a celor ce au mai mulți copii. Sper ca onor Guvernul României și Ministerul de Interne să nu afle căci... "Pușca și cureaua lată... ce flăcăi am fost odată!".

    Gabriel Tița-Nicolescu - declarație politică despre România și criza economică;

Domnul Gabriel Tița-Nicolescu:

"România și criza economică"

Falimentele lasă pe drumuri extrem de mulți români. Dacă până nu demult ne plângeam că nu găsim forță de muncă suficientă în România, acum, pe fondul crizei economice, avem un nivel al șomajului în creștere în țara noastră.

În România începe tot mai mult să se resimtă recesiunea economică la care marii economiști de la nivel mondial nu reușesc să-i găsească antidot, iar cel mai tare se resimte această criză la nivelul companiilor din țara noastră.

Este în primul rând o criză internă, o criză a unui model de dezvoltare. Firește, populația cea mai săracă trebuie sprijinită în astfel de moment, dar primul impuls nu trebuie sa fie mai mulți bani de la buget și mai mult consum, atunci când la buget nu mai sunt bani și când s-a consumat până acum excesiv. Nici soluția de a consuma bunuri românești nu este în întregime viabilă. Care mai sunt, până la urmă, bunurile românești?

Așa cum se cunoaște, dezvoltarea pieței muncii depinde de creșterea puterii economice a României, dar în condițiile sporirii insecurității la locul de muncă pe piața muncii s-a acumulat un mare număr de probleme sociale, ocuparea forței de muncă devenind una dintre zonele tensionate ale economiei românești. Involuțiile din economie au restrâns posibilitățile de ocupare a forței de muncă, reducându-se numărul populației active ocupate, șomajul acutizându-se, iar în privința tinerilor, rata migrației în scopul obținerii unor locuri de muncă mai bine plătite, este în creștere.

Faptul că oamenii mor de foame, că se debranșează de la căldură și apă caldă, că din cauza neplății facturilor sunt debranșați de la energia electrică nu mai impresionează pe nimeni. Oamenii s-au obișnuit doar să profite, să acumuleze, într-un dispreț total față de legi și de semenii lor. Ne mor în vremea asta bătrânii din lipsa medicamentelor și alimentelor mult prea scumpe, din lipsa condițiilor de trai decente.

Protecția socială este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, așa cum multe altele dintre cele necesare ne lipsesc. Despre alocațiile copiilor aproape că nu se mai vorbește, despre majorări salariale nici atât, în schimb se vorbește despre scumpiri, majorări și creșteri ale taxelor și impozitelor.

România riscă să rămână în criză încă unu-doi ani dacă nu se iau măsuri de relansare economică. În acest sens, este tot mai evident faptul că relansarea creșterii economice a devenit o necesitate a politicii macroeconomice, pornindu-se de la importanța sa pentru creșterea nivelului de trai.

Guvernul trebuie, mai mult ca oricând, să adopte o viziune pragmatică, deschisă spre economia reală, spre armonizarea legislației noastre cu cea europeană în domeniul ocupării forței de muncă.

    Costică Macaleți - declarație politică cu tema Jumătate;

Domnul Costică Macaleți:

"Jumătate"

Declarația mea politică de azi se referă la situația critică în care se găsește Spitalul Județean "Mavromati" din Botoșani, cea mai mare unitate sanitară din județ, unde în anul 2009 au stat internați peste 33.000 de bolnavi.

Astfel, forțați de criză, reprezentanții spitalului doresc să reducă durata medie de spitalizare la aproape patru zile, ceea ce ar însemna că bolnavul nu va mai putea fi tratat complet în spital, tratamentul urmând a fi făcut tot pe jumătate. Rămași fără bani, cei de la spital vor reduce și costurile de la bucătărie, spălătorie, pază sau curățenie. Toate aceste lucruri, pe hârtie, vor fi posibile cu o singură condiție, și anume: ca Ambulatoriul de specialitate să funcționeze altfel. În cazul ideal, un pacient care ar veni la spital pentru analize dimineața, ar fi investigat complet până la amiază în baza unei internări de zi. Medicul care l-a primit va decide, în baza rezultatelor, dacă poate merge acasă sau este nevoie de internare. Dar la internare analizele sunt deja făcute și poate începe imediat tratamentul. Când pacientul dă semne că suportă tratamentul și acesta are efect, este trimis acasă pentru a continua cu medicul de familie postcura spitalicească.

Reducerea duratei de spitalizare este prevăzută în contractul cadru pe care spitalul îl va semna cu Casa de Asigurări de Sănătate. Acest lucru înseamnă că de luna viitoare bolnavii vor sta internați la "Mavromati" în medie patru zile. Studiile de management spitalicesc arată că durata medie de spitalizare în România este de 7,75 zile, iar cea de la Botoșani de 7,45 zile. Este firesc atunci să ne întrebăm ce facem cu diferența? Conducerea Spitalului Județean se declară încrezătoare că actul medical nu va fi afectat în cazul reducerii duratei de spitalizare, deși în prezent foarte mulți pacienți stau internați mai mult de șapte zile.

Nu putem să nu constatăm că la noi în județ totul se face numai pe jumătate sub "înțeleapta" conducere a actualilor guvernanți. Astfel salariile sunt aproape pe jumătate din media pe țară, banii pentru elevii de liceu vin tot pe jumătate, iar bolnavii din spitale primesc îngrijiri medicale doar pe jumătate din timpul necesar, ce să mai zicem de medicamente și condițiile din spital. În așa situație poate că ar trebui ca cei rămași angajați în cele jumătate din firmele județului, câte au mai rămas funcționale acum cu măsurile "anticriză" ale guvernului, să plătească doar jumătate din taxele și impozitele la stat ca să fie "înțelept" cheltuite de jumătate de prim-ministru.

    Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Mai vrem ca agricultura să fie o ocupație în România?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Mai vrem ca agricultura să fie o ocupație în România?"

România are o suprafață agricolă de 14,7 milioane de hectare, dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole nu sunt lucrate.

Exploatațiile de subzistență diminuează performanța sectorului agricol în general. Atât terenurile, cât și forța de muncă sunt folosite sub potențialul lor economic. Lipsa de competitivitate este determinată de forța de muncă agricolă excesivă. În plus, exploatațiilor de subzistență le lipsesc capitalul și o pregătire profesională corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activității depuse. În consecință, agricultorii din fermele de subzistență nu au, practic, nici motivația, nici capacitatea de a respecta standardele europene, inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor și siguranța alimentară. Aproape jumătate din suprafața agricolă este lucrată de exploatații de subzistență care mențin eficiența agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mari care obțin, de altfel, rezultate bune.

În prezent, legislația din România din domeniul agriculturii este una extrem de apăsătoare și încâlcită. Multe informații sunt postate pe internet, ori agricultorii români, în mare masă, nu au acces la internet ori chiar la un calculator. Și chiar dacă ar avea, nu au timpul fizic necesar pentru a căuta toate informațiile pe care autoritățile le consideră necesare pentru practicarea meseriei de agricultor. Ultima găselniță legislativă a fost introducerea obligativității dotării precupețelor cu case fiscale. Așa că, toate produsele agricole trebuie codate. O muncă în plus pentru țăranul român. Dar mai contează dacă și așa munca lui nu este una dintre cele mai ușoare?!

În condițiile în care nu va fi revizuită legislația din domeniul agricol, agricultura nu va mai fi o ocupație în România și vom ajunge să importăm toate legumele și fructele atât de gustoase din diferite țări exotice. Dar vor mai fi la fel de bune?!

    Victor Boiangiu - declarație politică despre Coordonarea activităților de implementare a Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării;

Domnul Victor Boiangiu:

"Coordonarea activităților de implementare a Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării"

Declarația mea de astăzi va transcende preocupările exclusiv naționale, preocupări ce de multe ori ne împiedică să vedem imaginea de ansamblu și globală. Astfel voi trata o problemă de maximă importanță nu numai pentru România, ci pentru întreaga regiune danubiană.

Franklin D. Roosevelt, un președinte care a condus națiunea americană în două dintre cele mai dificile momente pe care aceasta le-a traversat în istoria sa, "Marea Depresie" și "Al Doilea Război Mondial", spunea, într-un citat celebru: "Competiția s-a arătat a fi folositoare până la un anumit punct și nu mai departe, dar cooperarea, o necesitate spre care cu toții trebuie să tindem astăzi, începe acolo unde competiția se termină." Sesizăm cu ușurință contemporaneitatea situației descrise în citat, și observăm, pe cale de consecință, cum anumite probleme transcend spațiul unei singure națiuni fie că vorbim despre economia globală, Uniunea Europeană, sau bazinul Dunării.

Comisia Europeană, la solicitarea oficială a Consiliului European, are termen până în decembrie anul curent să elaboreze strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării. Necesitatea unui program coerent în exploatarea avantajelor acestei bogății naturale, dar și în responsabilizarea fiecărui stat riveran privind protecția mediului, este un argument irefutabil pentru Consiliul European în solicitarea formală trimisă către Comisie.

Mesajul este limpede: Nu ne putem permite să ne confruntăm singuri cu probleme globale ce depășesc sfera de influență și cuprindere a unei singure țări, și cea mai importantă și dureroasă lecție în acest sens este tocmai criza economico-financiară din pricina căreia întreaga lume este afectată. Vreau să prezint ca oportun modul de lucru al CE în această privință. Dialogul social este susținut cu scopul de a porni eficient și de pe poziții echitabile elaborarea acestei strategii comune. Orice părere, începând cu cea a unui simplu cetățean al Uniunii Europene și până la puncte de vedere ale autorităților locale ale orașelor riverane, sau sugestii venite din partea altor instituții centrale naționale sunt bine-venite în cadrul dezbaterilor organizare de CE. Vă vorbesc acum în calitate de invitat la o astfel de conferință, ce va avea loc la începutul săptămânii viitoare, unde voi participa cu plăcere alături de numeroși dintre dumneavoastră.

Importanța economică și socială a regiunii este foarte bine scoasă în evidență de CE. Bazinul Dunării se întinde peste 800.000 de km2 și găzduiește o populație de peste 100.000.000 de suflete. De aici, este lesne de înțeles că cele 8 state membre riverane și cele 6 state non-membre sunt în situația în care, în contextul economic și geopolitic actual, trebuie să tindă, ca să mă întorc la citatul de mai devreme, mai degrabă către cooperare decât către competiție. Aici intervin câteva probleme pe care, cred eu, ar trebui să se axeze primordial discuția. În primul rând, echitatea contribuțiilor la nivel economic și de resurse umane în cadrul Uniunii Europene. În al doilea rând, echilibrul ecologic al macro-regiunii pe termen mediu și lung. Deși Comisia Europeană, prin formularul de interacțiune cu publicul, încurajează inițierea de soluții pe termen scurt spre mediu, sunt de părere că dimensiunea de spațiu și timp pe care ar trebui să se întindă strategia trebuie să fie cât mai mare deoarece, cu siguranță, și problemele și soluțiile vizate vor avea efecte îndelungate asupra regiunii.

În cel de-al treilea rând, din pricina faptului că spațiul regiunii este unul extins, problemele de mediu cum ar fi poluarea râului sau exploatarea piscicolă devin globale. Vreau să zăbovesc puțin asupra unei stări de fapt. Dunărea este alimentată de peste 120 de afluenți ce provin de pe teritoriul a 17 țări. Având în vedere că principala sursă de poluare a Dunării o reprezintă acești afluenți, responsabilizarea statelor care produc aceste daune trebuie să ocupe un loc important în discuție. O strategie care să cuprindă finanțarea prin fonduri structurale pentru construcția de stații de epurare în întregul bazin al Dunării poate reprezenta un început bun al discuțiilor în speța protecției mediului. Bineînțeles că sunt foarte multe lucruri de abordat într-un timp scurt, pornind de la importanța istorică, aș spune, a regiunii și până la planuri transnaționale de cooperare în domeniul transportului. Însă, ceea ce rămâne neclintit este ca noi să conștientizăm enorma deschidere Europeană pe care acest canal de comunicare îl reprezintă pentru România.

Este poate puțin hilar că orice am face ne întoarcem la nevoile noastre, stringente de altfel, dar cel puțin eu, ca deputat de Giurgiu, sunt mai mult decât conștient de faptul că fără Dunăre județul pe care împreună cu alți colegi îl reprezint în Parlament, ar fi avut o cu totul altă soartă, cu siguranță mult mai crudă decât aceasta. Văd în acest efort al UE o oportunitate pe care ar fi impardonabil să o ratăm, mai ales datorită faptului că noi ca stat ne bucurăm de o lungime de 1050 km de Dunăre, de o luncă și o Deltă pe care multe alte state ar fi norocoase să le aibă, și putem să spunem că suntem de-a dreptul binecuvântați că teritoriul nostru se extinde anual cu aproximativ 40m2 datorită aluviunilor ce provin din întreaga Europă.

Acestea fiind spuse, cred că ar fi de prisos să continui o lecție de geografie aici, dar țin să reiterez faptul că timpul este scurt și trebuie să ținem pasul cu schimbările geopolitice, economice și chiar climatice cu care întreg spațiul european se confruntă. Suntem fără îndoială cea mai importantă piesă din această strategie datorită hidrologiei României și sunt de părere că trebuie să ne asumăm acest rol.

    Doinița-Mariana Chircu - declarație politică cu titlul Reabilitarea termică continuă și în 2010;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Reabilitarea termică continuă și în 2010"

Programul național de reabilitare termică a fost inițiat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor - actualmente Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, cu scopul creșterii performanței energetice a clădirilor care au fost construite în perioada 1950-1990.

Există multe avantaje ale acestui program și aici mă refer la reducerea facturilor la încălzire și apă caldă, recuperarea investiției în 5-7 ani, înlocuirea instalațiilor vechi - care conduce la reducerea substanțială a pierderilor - dar nu în ultimul rând faptul că Asociațiile de proprietari nu contribuie decât cu 20% din fondul de reparații.

Anul acesta ar putea fi reabilitate termic mai multe locuințe decât în 2009, dar acest lucru se va întâmpla cu bani europeni. MDRT poartă deja negocieri cu Banca Europeană de Investiții pentru a accesa un credit, pentru că numai așa pot fi soluționate, cât mai rapid, cererile depuse de către Asociațiile de proprietari. Trebuie să amintesc că suma necesară pentru onorarea tuturor cererilor este de trei ori mai mare decât bugetul alocat de Guvern, iar acest proiect trebuie să fie o prioritate de acțiune în 2010.

Se dorește și se fac eforturi în acest sens pentru ca anul acesta să fie reabilitate termic aproximativ 20.000 de locuințe, pentru că numai așa vor scădea costurile facturilor la energie și se vor limita pierderile de căldură.

Și în municipiul Drobeta Turnu Severin se fac eforturi mari de către autoritățile locale, care sunt direct interesate de schimbarea pozitivă a municipiului, în sensul ca mai multe asociații de proprietari să beneficieze de acest program de reabilitare, iar MDTS a alocat suma de 10,24 milioane de lei pentru reabilitarea termică a 36 de blocuri cu 2145 apartamente, toate aceste blocuri sunt deja în execuție, iar în câteva zile urmează să se facă recepția la 10 blocuri.

Dacă în 2009 cetățenii orașului erau destul de sceptici, după o informare cât mai detailată a acestora sunt deja înregistrate 300 de cereri la nivelul primăriei care a decis să dea o Hotărâre a Consiliului Local care să stabilească anumite criterii de departajare a asociațiilor.

    Constantin Severus Militaru - declarație politică despre Restructurare fără întârziere;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Restructurare fără întârziere"

Lecția pe care Grecia a dat-o Uniunii Europene în ultimele două luni nu trebuie să ne lase pasivi. Este o lecție dură pe care majoritatea statelor aparținând zonei euro au prins-o deja în capitolul "așa nu se face".

Anul trecut am demarat un amplu proces de reformă a statului și, mai ales, de reformă a cheltuielilor publice din România. Din nefericire, rezistența puternică la schimbare face practic invizibile efectele unor astfel de măsuri nepopulare.

Nu ne-am dorit atunci când am preluat guvernarea să fim populari. Populismul, ca obiectiv central de politică, ne putea asigura scoruri impresionante în sondaje și certitudini privind viitorul politic al partidului nostru. Ar fi produs, însă, pentru România efecte comparabile cu cele din Grecia sau poate chiar mai nefavorabile.

Din fericire, electoratul român nu mai poate fi manipulat atât de ușor ca în trecut. Deși sunt nepopulare, măsurile de restructurare întreprinse de actualul guvern sunt considerate ca necesare chiar și de mulți dintre cei afectați.

Măsurile de politică economică și socială au dus România într-o situație în care milioane de oameni sunt dependenți de asistența socială a statului.

Fostele guvernări s-au temut de sintagma "șomer" sau "șomaj" și au permis pensionări anticipate chiar și cu zece ani mai devreme decât ar fi fost îndreptățiți.

Actualul guvern nu-și mai permite să tolereze transferul unor eșecuri ale pieței în sarcina bugetului de stat, nici să transfere între generații eșecurile guvernării.

Ce trebuie să facă Guvernul Emil Boc este să nu abdice de la principiile cu care a demarat guvernarea. Salarizare echitabilă și eficientă în domeniul bugetar, ordine și justiție socială în domeniul sistemului public de pensii, restructurarea și descentralizarea administrației publice locale, relansarea economiei oficiale și stimularea afacerilor care consideră economia oficială mai rentabilă decât economia subterană.

În ceea ce privește obiectivul aderării la zona monetară europeană, va trebui să învățăm foarte bine lecția grecească și să nu ne abatem în niciun fel de la criteriile de convergență de la Maastricht.

România a pornit pe un drum bun. Sarcina noastră este să o menținem pe calea reformelor și să nu o abatem irevocabil de la ele. Cred că interesul general este deasupra partidelor politice, liderilor vremelnici sau orgoliilor personale.

    Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu subiectul Turismul educațional a dispărut;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Turismul educațional a dispărut"

Cu toții ne dorim ca valorile, creațiile și istoria poporului român să nu se piardă odată cu trecerea timpului. Restructurarea procesului instructiv-educativ de după 1989, a îndepărtat în mare măsură elevii de elementele tangibile ale istoriei poporului român. Identificarea tuturor practicilor anterioare momentului decembrie 1989 ca fiind comuniste, rele și inutile, s-a repercutat și asupra sistemului de învățământ. Dintre acestea rețin declinul turismului educațional, efectuat cu precădere în ciclurile de învățământ primar și gimnazial înainte de 1989, dispărut în cea mai mare parte în prezent.

Puțini elevi mai vizitează astăzi, într-un cadrul instituțional, bojdeuca lui Creangă, Casa și operele lui Brâncuși, cetatea originilor poporului român - Sarmizegetusa, bisericile și mănăstirile Moldovei, teiul lui Eminescu sau prima capitală a Unirii lui Mihai Viteazul.

Majoritatea excursiilor și vizitelor organizate astăzi de școli au mai degrabă un obiectiv de entertainment și mai puțin unul educativ. Durata și intensitatea unor astfel de vizite s-a redus și ea, în primul rând din pricina costurilor ridicate ale unor astfel de misiuni. Majoritatea specialiștilor în învățământ subliniază importanța unor astfel de metode de învățare a istoriei, geografiei, biologiei, culturii și civilizației.

Așadar, vă propun ca printr-o analiză riguroasă să găsim acele modalități pentru ca turismul în scopuri educaționale să se perpetueze și să își îndeplinească în mod eficient obiectivele. Ne putem gândi atât la asigurarea gratuităților de acces în obiectivele turistice care fac trimitere la originile poporului român, cât și la cofinanțarea unei părți, din bugetele locale, a deplasărilor elevilor.

De astfel de măsuri depinde atât dezvoltarea culturală a copiilor noștri, cât și menținerea eficientă a tuturor aspectelor privind identitatea națională.

    Valeriu Alecu - declarație politică cu tema Cât de gratuit mai este învățământul de stat?;

Domnul Valeriu Alecu:

"Cât de gratuit mai este învățământul de stat?"

Un principiu constituțional cât se poate de clar proclamă gratuitate învățământului de stat în România. Alături de acest argument prevăzut în legea fundamentală s-au făcut eforturi considerabile ca educația să primească o pondere însemnată de finanțare din produsul intern brut al țării. Nimeni și nimic nu s-au împotrivit acestui demers, pentru că atât clasa politică, cât și societatea civilă conștientizează importanța socială a unui sistem de învățământ solid.

Dincolo de aceste vorbe mari, constatăm fără surprindere că principiul gratuității învățământului rămâne în continuare doar un deziderat. De la ciclul preșcolar și până la cel universitar costul programelor de învățământ a crescut continuu, nu prin creșterea subvenției per capita, ci prin creșterea costurilor ascunse.

Astfel, din pricina utilizării inadecvate a fondurilor disponibile și chiar din cauza subfinanțării sistemului, părinții sunt chemați să cofinanțeze un sistem cu performanțe din ce în ce mai slabe. De la achiziția rechizitelor, a materialelor didactice, la renovarea sălilor de clasă sau colectarea deja cutumiarului "fond al clasei", la obligatoria meditație școlară, modalitățile prin care părinții finanțează pentru a doua oară același sistem s-au diversificat în continuu. Organizări de zile de naștere, cadouri pentru orice prilej, fotografii, cărți sau reviste "obligatorii" aduc părinții în situații fără ieșire.

Și stăm și ne întrebăm asupra cauzalităților abandonului școlar în creștere, asupra calității elevilor și studenților care finalizează ciclul de studiu.

Dacă analizăm multitudinea costurilor ascunse ale educației, pe care părinții sunt nevoiți să le acopere, ne întrebăm ce rost mai are alocarea a 6% din p.i.b. către educație.

În învățământul universitar lucrurile nu stau cu nimic diferit. Numărul locurilor finanțate de la bugetul de stat sunt mult inferioare celor supuse finanțării prin taxă, numărul studenților fiind mai important decât calitatea procesului educativ pentru multe universități.

Legea Educației Naționale, aflată în dezbaterea Parlamentului României, va trebui ulterior completată și cu un set de bune practici în școală, precum și cu exigențe sporite în managementul unităților de învățământ.

    Viorel Arion - intervenție pe tema 9 Mai - Ziua Europei;

Domnul Viorel Arion:

"9 Mai - Ziua Europei"

La 9 mai 2010 se împlinesc 60 de ani de existență a Uniunii Europene.

Data de 9 mai a fost aleasă ca zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus să se pună "bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii".

La 1 ianuarie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a intrat în vigoare și Carta Drepturilor Fundamentale (CDF). Aceasta cuprinde toate drepturile civile, politice, economice și sociale ale cetățenilor europeni. Ea este împărțită în șase capitole: Demnitate, Libertate, Solidaritate, Egalitate, Cetățenie și Justiție.

Este pentru prima dată când cetățenii europeni își vor putea cere drepturile în fața Curții Europene pentru Justiție de la Luxembourg. Când Tratatul va fi semnat la 13 decembrie, cele 50 de drepturi și libertăți vor deveni parte din cadrul legal al UE.

Odată cu semnarea tratatului, CDF a devenit obligatorie.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 2007 este mult mai vastă și mai modernă decât Declarația pentru Drepturilor Omului din 1951 a Consiliului. În Carta Uniunii Europene există drepturi moderne precum: dreptul la protecția consumatorului, dreptul la o bună administrație publică, dreptul la protecția datelor sau interzicerea clonării ființelor umane. Suntem norocoși deoarece cetățenii europeni se bucură de un sistem dublu, astfel că nu există nicio lipsă în privința protecției drepturilor omului. Pe de-o parte avem Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, iar pe de altă parte Convenția pentru Drepturile Omului ce aparține Consiliului. Cred că este un sistem unic în lume.

În urma celui de-al doilea război mondial au murit aproximativ 50 de milioane de oameni și au fost încălcate numeroase drepturi din cauza nazismului, iar pe urmă a comunismului. Protecția drepturilor omului reprezintă sufletul Europei și a identității europene. Nu în ultimul rând, Carta joacă un rol important în unificarea europeană, întrucât arată că UE își protejează cetățenii și nu este doar o piață mare. Este o expresie a Europei cetățenilor și nu a Europei statelor.

    Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu titlul Pledoarie pentru parteneriatele publice-private;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Pledoarie pentru parteneriatele publice-private"

Parteneriatulpublic-privat este un mijloc pentru atingerea unor scopuri multiple: economisire în cheltuielile publice, îmbunătățire a calității serviciilor publice și eficientizare a operațiunilor organelor administrației publice. Parteneriatul public-privat stimulează libertatea managerială și transparența activității administrației publice care trebuie să genereze servicii de înaltă calitate și programe eficiente.

Pentru asigurarea unui parteneriat public-privat eficient este deosebit de importantă îmbunătățirea capacităților și abilităților partenerilor de a dezvolta și a se angaja în procese participative. Managementul relațiilor public-private solicită capacitate sporită a instituțiilor publice de a dezvolta piața de servicii, de a susține competiția în oferta de servicii sociale și de utilizare a unor mecanisme eficiente de analiză, evaluare și monitorizare a performanței și rezultatelor în cadrul programelor de parteneriat. Totodată este necesară dezvoltarea abilităților și capacităților partenerilor privați și nonprofit de a se implica în diverse forme de parteneriat public-privat.

Ideea lansării unor parteneriate public-private nu este nouă. Primele structuri de parteneriat public-privat s-au format ad-hoc la nivel național încă de la jumătatea anilor '90. În ultimii ani, autoritățile publice locale din România au început să încheie parteneriate cu sectorul privat și societatea civilă, această nouă orientare se înscrie într-un trend general pe plan european.

Misiunea parteneriatului este de a contribui la dezvoltarea sustenabilă a comunităților prin promovări locale și regionale, misiune care urmărește îndeplinirea următoarelor obiective: dezvoltarea societății civile în mediul urban și rural; dezvoltarea teoriei și practicii în domeniul dezvoltării comunitare; stimularea responsabilității sociale a indivizilor, comunităților și mediului de afaceri, dezvoltarea capacității grupurilor marginalizate și dezavantajate și stimularea acestora privitor la condițiile de viață în comunitățile lor; stimularea practicilor participative; promovarea și susținerea inițiativelor socio-economice. În concluzie susțin ideea creării de parteneriate datorită faptului că reprezintă unul dintre obiectivele cheie și totodată una dintre soluțiile optime de rezolvare a problemelor existente în zonă.

    Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică despre Sistemul sanitar și datoria față de pacienți;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Sistemul sanitar și datoria față de pacienți"

Suntem, în aceste zile, martori ai efectelor acumulate în timp din cauza perpetuării deficiențelor și disfuncțiilor din sistemul sanitar românesc.

Lipsa cronică a fondurilor și morbiditatea ridicată au drept consecință, nu de puține ori, un act medical impropriu. Medicii sunt nemulțumiți, pacienții sunt nemulțumiți, iar potențialii pacienți așteaptă, uneori prea mult, ca boala să se agraveze până ajung în fața unui medic. La aceste aspecte reușim să adăugăm și lipsa de profesionalism sau nerespectarea unor norme care în domeniul medical pot face diferența între viață și moarte.

Îmi amintesc că exista, cu ceva timp în urmă, o instituție care speria orice director de instituție atunci când își anunța prezența - Sanepidul. Înțeleg că, într-o formă oarecum fosilizată, există încă sub o formă descentralizată, dar se pare că nu mai sperie pe nimeni.

Lipsa medicamentelor, a materialelor sanitare necesare și a altor utilități, bolnavi care vin la urgențe cu seringa la pachet - o imagine destul de ușor de regăsit în multe dintre unitățile medicale din țară. Sumele restante către furnizori reprezintă facturi neachitate mai ales către furnizorii de medicamente și materiale sanitare. Deși se achită facturi mai vechi, noile facturi apar perpetuu, ceea ce face ca datoriile să crească în continuare.

Chiar dacă managementul unui spital știe cu ce probleme se confruntă, știe exact ce are de făcut, cum trebuie procedat, nu știe mai niciodată când va avea și banii pentru a se achita atât de datoriile față de furnizori, dar mai ales cât mai bine de datoria față de pacienți.

Datoria unui medic, a unei echipe medicale sau a unui spital este, în primul rând, față de pacienți. Eu cred că sănătatea este neprețuită, dincolo de prețurile la medicamente, de datorii istorice sau de proiectele de modernizare.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică despre Subcomisia pentru demnitate umană din Parlamentul României;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Subcomisia pentru demnitate umană din Parlamentul României"

Subcomisia pentru demnitate umană din Parlamentul României este o inițiativă a unui număr de parlamentari aleși în legislatura curentă, membri ai Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, care își propun prin inițiative legislative concrete și politici publice coerente să protejeze sanctitatea vieții, demnitatea umană și conviețuirea într-o societate bazată pe valorile iudeo-creștine.

Prima inițiativă de înființare a unei Subcomisii parlamentare pentru demnitate umană a fost adoptată de ParlamentulEuropean, în luna martie a anului trecut, cu sprijinul și participarea Președintelui Parlamentului European de la acea dată, Hans-Gert Pöttering, care a afirmat că demnitatea umană stă la baza efortului european de a construi o comunitatefundamentată pe democrație, pace și libertate. Inițiative similare au fost susținute și implementate de legislativele altor state membre ale Uniunii Europene.

Activitatea Subcomisiei parlamentare pentru demnitate umană este fundamentată pe prevederile tratatelor și convențiilor internaționale ratificate de România, în materia protejării drepturilor omului, respectând cu precădere principiile Declarației Universale pentru Demnitate Umană. Membrii subcomisiei parlamentare vor avea ca interes prioritar monitorizarea modului în care drepturile cetățenilor români sunt garantate, nu doar recunoscute, și în ce măsură plângerile și recursurile menite să le protejeze drepturile sunt recursuri efective și utile. Se impune respectarea drepturilor omului în România, dar numai în strânsă conexitate cu principiul demnității umane, protejarea familiei, a drepturilor copiilor născuți și nenăscuți, prin condamnarea oricărui atac asupra valorilor fundamentale ale unui stat de drept.

Subcomisia parlamentară pentru demnitate umană va pleda constant pentru relevanța și autoritatea normelor morale în raport cu normele juridice, accentuând prin inițiative legislative, coeziunea inerentă a moralei cu dreptul, în procesul de legiferare. Obiectivele vieții sociale și ale normelor ce reglementează nu pot exista fără obiective de ordin axiologic.

Profesorul H.L.A. Hart, în lucrarea sa magistrală The Concept of Law, subliniază faptul că: "Atât normele juridice, cât și cele morale sunt concepute ca fiind obligatorii și independente de acordul celor pe care îi obligă; și unele și altele sunt susținute de o presiune socială; conformarea atât cu normele juridice, cât și cu cele morale, nu este un merit, ci constituie o contribuție minimă și firească la viața socială." Așadar, a accentua mereu asupra a ceea ce separă valorile morale de valorile juridice nu servește nimănui, nici teoretic, nici practic.

Demnitatea umană afirmă preeminența dreptului natural și recunoașterea omului ca fiind purtător al chipului divin în istoria creației Universului. Ca soluție politică la problema libertății, democrația este incompletă, astfel că trebuie să admitem că drepturile egale și inalienabile sunt înscrise în natura umană, adică nu sunt tributare niciunui regim politic, prin excesul de legiferare modernă.

"Considerând că recunoșterea demnității inerente tuturor membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale și inalienabile constituie fundamentul libertății, al dreptății și al păcii în lume", așa cum este prevăzut ad litteram în Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului - Subcomisia de demnitate umană din Parlamentul României este o mărturie incontestabilă a faptului că drepturile omului și demnitatea umană sunt concepte și realități inseparabile într-un stat de drept.

    Andrei Valentin Sava - intervenție cu subiectul De Ziua Internațională a Pământului, să ne aducem aminte de angajamentele asumate în domeniul protecției mediului înconjurător;

Domnul Andrei Valentin Sava:

"De Ziua Internațională a Pământului, să ne aducem aminte de angajamentele asumate în domeniul protecției mediului înconjurător"

Pe 22 aprilie 1970 a avut loc în Statele Unite una dintre primele manifestații ecologiste de anvergură și pentru prima dată, s-a atras atenția în mod public asupra efectelor pe termen lung pe care dezvoltarea economică le are asupra mediului înconjurător. De atunci, în fiecare an, pe 22 aprilie, se sărbătorește Ziua Pământului. În 2010, aceasta a coincis cu lansarea de către Comisia Europeană a campaniei de informare pe tema biodiversității, "Contăm unii pe alții", care are ca scop responsabilizarea oamenilor în ceea ce privește protejarea biodiversității,nu întâmplător, întrucât anul 2010 a fost declarat, la nivel european, Anul Biodiversității.

Suntem, încă, una dintre cele mai bogate țări în biodiversitate, având, de exemplu, o zonă de stepă unică în Europa. Cu toate acestea, mediul este astăzi, în România, un domeniu rămas în urmă. Nu există o strategie națională privind conservarea biodiversității, iar ritmul de pierdere este alarmant.

Rata redusă de absorbție a fondurilor europene în domeniul protecției mediului este, așa cum știm cu toții, una dintre marile probleme ale României la ora actuală. În afară de soluțiile de eficientizare a accesării fondurilor comunitare, pe care le așteptăm din partea Ministerul Mediului și a instituțiilor subordonate, trebuie ca și noi, parlamentarii, să ne implicăm mai activ în relația cu autoritățile locale pentru a îmbunătăți performanța acestora. Autoritățile locale sunt cele care cunosc realitățile din teritoriu și, în final, de ele depinde punerea în practică a legislației adoptate la nivel central.

Profit de această ocazie, Ziua Internațională a Pământului, pe care am sărbătorit-o săptămâna trecută pentru a face un apel către dumneavoastră: haideți să depunem un efort mai mare în această sesiune parlamentară pentru a grăbi procedurile legislative în cazul acelor câteva proiecte de acte normative prioritare la ora actuală pentru România în domeniul protecției mediului înconjurător. Mă refer aici, în special, la legislația referitoare la arii protejate, la deșeuri și cea vizând fondul de mediu. Trebuie să tratăm cu mai mare seriozitate prevederile tratatului de aderare referitoare la managementul ariilor protejate. Este necesară elaborarea unor planuri de management pentru aceste zone și clarificarea modalității de administrare a lor, eventual desemnarea unei autorități naționale de coordonare a fondurilor alocate acestei rețele.

În ceea ce privește managementul deșeurilor, cerințele și termenele UE sunt clare și nu mai lasă loc de întoarcere. România trebuia să închidă 78 de depozite municipale neconforme până la 16 iulie 2009, dar nu a reușit să închidă decât 19 până la termenul limită. Mai mult, și în ce privește reciclarea suntem pe ultimele locuri în UE, în 2008 reciclând numai 1% din totalul deșeurilor. Potrivit regulamentelor europene, din 15 aprilie 2011 vor trebui diminuate suplimentar cantitățile de deșeuri municipale depuse la gropile de gunoi, astfel încât în 2020 să se ajungă la colectarea, reciclarea și valorificarea a 50% din totalul deșeurilor municipale.

Îmbunătățirea legislației merge mână în mână cu schimbarea mentalității oamenilor. Dacă aceste probleme nu sunt lansate în dezbatere de Guvern și de Parlament, oamenii nu le vor acorda atenția cuvenită, mai ales pe fondul acestei crize economice, când există alte probleme mai presante, precum găsirea și menținerea locurilor de muncă sau, în cazul întreprinderilor, menținerea pe linia de plutire și mai puțin îndeplinirea cerințelor de mediu.

    Nicolae Jolța - declarație politică intitulată Axioma Guvernului Boc;

Domnul Nicolae Jolța:

"Axioma Guvernului Boc"

Datorită stării proaste a DN 76 Deva - Oradea, cei 181 de km de drum național sunt în prezent evitați de conducătorii auto, traficul derulându-se pe variantele Alba-Iulia - Cluj - Oradea sau Deva - Arad - Oradea, fapt ce duce la o supraaglomerare a celor două rute din vestul țării.

DN 76 traversează două orașe (Vașcău și Ștei), două municipii (Brad și Beiuș), dar și stațiunea Băile Felix, lucrările de modernizare ale DN 76 având, pe lângă avantajul diminuării distanței dintre Deva și Oradea, și a decongestionării traficului pe două dintre cele mai aglomerate rute din țară, avantajul de a contribui la relansarea economică a orașelor pe care le traversează, dar și a stațiunii Băile Felix, un acces auto facil favorizând dezvoltarea economică și turistică a zonei.

În ciuda faptului că CNADR anunțase încă din anul 2008 că va utiliza aproximativ 61 milioane euro pentru începerea lucrărilor de modernizare a 50 de km din DN 76, în anul 2009, răspunzând unei interpelări prin care am solicitat informații suplimentare, domnul ministru Berceanu m-a informat că ministerul se confruntă cu procedura de atribuire a contractului de execuție a lucrărilor, aflată în stadii diferite în funcție de tronsoane, urmând ca, la finalizarea acesteia, să înceapă efectiv execuția lucrărilor, care, conform contractului, ar mai fi durat încă 24 de luni.

În acest an, am adresat domnului ministru o nouă interpelare, pe același subiect, sperând ca, după un an de zile, termenul de finalizare al lucrărilor să fie mai aproape. Dar nu. Nu numai că lucrările nu se apropie de finalizare, așa cum ar fi fost normal, dar termenul de execuție al acestora s-a mărit de la 24 de luni la 36 de luni într-un singur an. Și poate că ăsta nu e cel mai grav lucru, ci faptul că procedura de atribuire a contractului de execuție nu a fost încă finalizată, prin urmare execuția lucrărilor de reabilitare nu a fost demarată nici acum.

Cum este posibil ca un proiect pentru care guvernarea liberală găsise inclusiv sumele necesare executării lucrărilor încă din anul 2008 să nu fie demarat nici măcar în anul 2010. Cum este posibil ca o procedură de atribuire a unor contracte de execuție să dureze mai mult de doi ani sau termenul de execuție să crească în fiecare an cu încă 12 luni.

Matematic, asta înseamnă că, anul viitor, termenul de execuție al lucrărilor va crește de la 36 la 48 de luni, fapt ce poate constitui un fel de axiomă a guvernării Boc, respectiv ce guvernul liberal putea face în 24 de luni, noi putem realiza în 48, dacă și numai dacă finalizăm procedura de atribuire a contractelor de execuție în mai puțin de 3 ani.

Din fericire, termenul de executare a lucrărilor de reabilitare la DN 76 Deva - Oradea, a devenit deja mai mare decât perioada de guvernare a Guvernului Boc și deci există speranța ca cetățenii să încredințeze la următoarele alegeri sarcina reabilitării DN 76 și a României, în general, unui alt Guvern, responsabil și serios, care să guverneze pentru toți românii, nu să asigure profituri doar propriei camarile politice.

    Radu Stroe - declarație politică: «Năstrușnicia vizionară a Guvernului Boc IV»;

Domnul Radu Stroe:

«"Năstrușnicia" vizionară a Guvernului Boc IV»

Despre capacitățile vizionare ale prim-ministrului României ne-am putut convinge în mai multe rânduri, dar cu precădere săptămâna trecută, când a propus "înființarea unui grup interministerial de lucru, care să pregătească o strategie a României pentru ceea ce înseamnă automobilul electric". Anticipând parcă reactivitatea celor care conștientizează discrepanța dintre această "viziune" și urgența măsurilor macroeconomice care se impun în mod imperios pentru salvarea țării, Emil Boc încearcă o justificare cât un crez: "Probabil că mulți vor spune ce ne trebuie astăzi nouă să purtăm o discuție despre automobilul electric, pentru că în lume suntem doar la faza incipientă, când țările cele mai avansate se gândesc la producția limitată începând cu 2011, cu 2012, iar noi încercăm să ne gândim la un asemenea aspect în condițiile în care nu avem potențialul pe care îl au foarte multe țări avansate din lume [...] Automobilul electric nu va fi doar o idee năstrușnică".

Într-adevăr, automobilul electric nu va fi "o idee năstrușnică" peste câțiva ani, dar primul ministru al României are datoria să rezolve, hic et nunc, problemele extrem de grave cu care se confruntă România anului 2010. Păstrându-ne doar în sfera socială, una din aceste probleme extrem de grave o reprezintă faptul că rata șomajului a atins cote de avarie, că românii mor cu zile în spitale insalubre. Și aici Guvernul propune o "dublă" rezolvare: transformarea lor în... aziluri de bătrâni! Bizară soluție!

Ca și când ne-am fi teleportat în alt timp, unde criza este doar o amintire, sărăcia extremă de mult eradicată, țara nu este datoare vândută, generațiile viitoare nu sunt amanetate, Guvernul Boc IV alocă 102 milioane euro pentru... bunăstarea și destresarea porcilor și găinilor. Asta în condițiile în care FMI a anunțat că a diminuat prognoza de creștere a economiei românești de la 1,3% la 0,8%, iar directorul de investiții al Eureko Pensii Private declara: "România nu va raporta creștere în primul trimestru al acestui an și mă aștept ca până la finele anului, economia națională să încheie pe minus, scăderea urmând să se situeze între 0,5 și 1%, în condițiile în care o serie de măsuri cu impact macroeconomic încă nu au fost aplicate".

Imaginând o diagramă a măsurilor anticriză luate de Guvernul Boc IV, constatăm, dacă nu inutilitatea sau, mai rău, perniciozitatea lor, cel puțin lipsa lor totală de eficiență.

Ce încheiere poate fi mai potrivită decât semnalul de alarmă tras, acum câteva milenii, de Pitagora: "Legiuitorilor! Voi sunteți aceia ce nu țineți seama cum se cuvine de nevoile poporului".

    Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Revizuirea Constituției nu e o afacere de partid;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Revizuirea Constituției nu e o afacere de partid"

Inițiativa de modificare a Constituției României a fost generată de competiția politică, PDL urmărind doar să plătească niște polițe adversarilor politici. Dezbaterea publică lipsește cu desăvârșire. Traian Băsescu și Emil Boc au transformat modificarea Legii fundamentale într-un joc de imagine al guvernării PDL-iste.

Felul în care a acționat actualul Guvern arată un profund dispreț față de statul de drept. Nu este normal ca PDL să ceară aici, în Parlament, înființarea unei comisii pentru revizuirea Constituției, iar a doua zi să vină domnul Boc cu un proiect al Guvernului, încropit în grabă pe la Cotroceni. Intenția clară a președintelui Traian Băsescu este să diminueze rolul și funcțiile Parlamentului, folosind o demagogie populistă.

Actualii guvernanți ignoră un lucru esențial: Constituția este Legea fundamentală a unei țări și de stabilitatea ei este legată stabilitatea întregului sistem juridic dintr-un stat.

Alegerea între o Cameră sau două Camere ale Parlamentului nu este exclusiv o chestiune tehnică, ci o decizie strâns legată de modelul de democrație care funcționează într-un stat. Reducerea cheltuielilor sau adoptarea mai rapidă a legilor nu reprezintă argumente suficiente pentru trecerea la un parlament unicameral, esențială fiind calitatea actului de legiferare. Sistemul bicameral permite o dezbatere mai amplă a proiectelor legislative, cu efecte pozitive asupra calității, consistenței și profunzimii actului legislativ.

Controlul asupra Executivului este mai eficient prin intermediul a două Camere. În studii recente privind funcționarea democrațiilor europene, se subliniază că doar sistemul bicameral se poate opune tendinței vădite a guvernului de a acapara puterea. Sistemul bicameral înseamnă raționalitate, echilibru și reprezentarea intereselor celor mulți, nu doar a unui partid aflat vremelnic la conducere. Monocameralismul poate fi punctul de plecare al unei tendințe de tiranie a majorităților politice.

Sistemul bicameral este un câștig al democrației în România. Dacă vorbim de tradiție, încă de la începuturile constituiri României ca stat, sistemul parlamentar a fost bicameral. Unicameralismul a fost specific doar regimului comunist. Iar celor care susțin că numai statele federale au parlamente bicamerale, le aduc aminte că Franța, Italia și Spania sunt state unitare, cu tradiții democratice și cu parlamente bicamerale.

În condițiile în care urmărim realizarea unor politici de descentralizare cât mai eficiente, care justifică o reprezentare independentă la nivel central, bicameralismul este soluția. Cel mai important argument ține de reprezentarea intereselor.

PSD dorește întărirea rolului Parlamentului și instituirea de atribuții specifice și modalități diferite de alegere a parlamentarilor din cele două Camere. Pentru promovarea politicilor regionale și de dezvoltare durabilă, trebuie să avem o Cameră care să reprezinte interesele colective de la nivel regional.

Există studii complexe ale specialiștilor, în care sunt prezentate numeroase argumentele în favoarea bicameralismului. Amintesc doar o opinie avizată, a profesorului Giovanni Sartori, în lucrarea "Ingineria constituțională comparată": "Bicameralismul este de preferat monocameralismului pe motiv că cele două Camere prezintă siguranță, iar concentrarea întregii puteri legislative într-un singur corp este nu numai periculoasă, ci și nejustificată: pentru că doi ochi sunt mai buni decât unul singur, iar din prudență se dorește ca fiecare proces de decizie să fie controlat și îngrădit".

În ultimii ani, s-a pus problema reducerii numărului de parlamentari. Apreciez că se impune diminuarea numărului de parlamentari în cele două Camere ale Parlamentului, astfel încât acestea să rămână funcționale, dar și să răspundă unei norme de reprezentare juste.

Totodată, PSD susține adoptarea pentru parlamentari a unui statut similar cu cel al aleșilor locali, în sensul pierderii mandatului în cazul părăsirii partidului cu care au intrat în Parlament. Neîndoielnic, parlamentarii trebuie să răspundă atunci când își trădează alegătorii.

Reforma constituțională vizează și alte aspecte care nu pot fi trecute în plan secund. În primul rând, este vorba despre găsirea unor mecanisme de reglementare a raporturilor dintre puterea executivă și cea legislativă, în absența cărora s-au înregistrat o serie de blocaje evidente, în ultimii ani. De o reglementare clară a raporturilor dintre puterile statului depind și rezultatele unei bune guvernări.

Trebuie să analizăm opțiunea unei republici parlamentare ori semiprezidențiale sau prezidențiale, fără să ne gândim strict la prezent, făcând abstracție de luptele politice. Sunt foarte multe întrebări la care trebuie să răspundem, cu ajutorul specialiștilor, și avem în țară mari constituționaliști care ne pot ajuta.

PSD consideră că o schimbare de sistem care ar clarifica mult viața politică românească ar fi transformarea României în republică parlamentară, șeful statului urmând să fie ales direct de o Adunare formată din membrii Parlamentului și dintr-un număr egali de electori, desemnați de consiliile județene, după modelul german.

Există mai multe variante pe care trebuie să le discutăm cu cetățenii, să le prezentăm toate opțiunile cu argumente și contraargumente, să cântărim bine lucrurile, să ascultăm și părerile specialiștilor, dar și ale cetățenilor, pentru a da consistență dezbaterii publice.

Trebuie să facem un efort de a privi în viitor și de a muta dezbaterea dincolo de curtea Parlamentului sau de gardul Cotrocenilor.

Nu trebuie să distrugem Parlamentul, doar pentru că îl deranjează pe Traian Băsescu. În același timp, nu e corect să eliminăm președintele din jocul politic, fără o analiză serioasă, doar pentru că numele actualului președinte este Traian Băsescu.

Vă propun, stimați colegi, să lansăm o dezbatere amplă privind reforma constituțională, să analizăm cu adevărat impactul acestor modificări asupra sistemului politic românesc, asupra creativității legislative și reprezentării.

Constituția înseamnă mult mai mult decât structura Parlamentului. De la funcționarea instituțiilor și statului de drept până la modul în care statul reglează viața socială, sunt multe probleme importante de dezbătut.

Revizuirea Legii fundamentale nu e o afacere de partid. Trebuie să facem o Constituție pentru România, pentru români, ținând cont de interesul general, nu de interese politice conjuncturale.

    Teodor Atanasiu - declarație politică: Premierul tuturor posibilităților dezastruoase, domnul Boc, ne amenință cu soarta Greciei!;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Premierul tuturor posibilităților dezastruoase, domnul Boc, ne amenință cu soarta Greciei!"

Dacă până acum câteva zile toate declarațiile publice ale premierului Boc erau cât se poate de optimiste în ceea ce privește economia românească și aproape în fiecare lună ne promitea ieșirea de urgență din recesiune, după muștruluiala prezidențială aplicată pe la tv zilele trecute, acesta ne amenință cu intrarea într-un colaps similar cu cel parcurs deja de Grecia: "Fără reforme, România va ajunge în situația Greciei", ne precizează domnul Boc acum, deși, nu cu mult timp în urmă, pe la emisiunile senzaționale, ne spunea că suntem departe de a avea probleme asemănătoare cu cele cu care se confruntă Grecia.

Ce să mai înțelegem, oare, din declarațiile domnului prim-ministru Boc? Ori dumnealui are probleme cu memoria, ori guvernele pe care le-a păstorit au făcut absolut tot ce au putut ca să ne pună țara pe butuci, într-un timp foarte scurt?

Nimic nu mai este luminos în perspectiva economiei noastre, dacă nu-l lăsăm pe domnul Boc să taie tot ce a mai rămas de tăiat: 100.000 de bugetari de pe statul de plată, pensii, salarii și alte cheltuieli cu poporul român, un popor de asistați, așa cum susțin, atât premierul cât și președintele.

Astfel, creșterea economică mult așteptată și promisă o vom reporta în următorul cincinal, pentru că prezentul ne oferă doar coșmaruri realizate cu sârg de guvernanții portocalii și ascunse cu grijă în campanii, dar proiectate acum intens pe ecranul realității economice, la ceasul decontului cu cetățenii deveniți de nevoie protestatari, deoarece le-au ajuns minciunile exersate pe pielea lor, timp de aproape doi ani.

L-aș întreba pe domnul Boc cum poate explica paradoxul practicat de la începutul instalării sale în funcția de premier, și anume creșterea permanentă a cheltuielilor bugetare, creștere care se menține chiar și în acest an, în ciuda afirmațiilor publice?

Dacă în primele două luni din 2010, cheltuielile de personal au fost la fel ca în perioada similară a anului precedent, în schimb, cele cubunuri și servicii s-au majorat cu 12%, cu toate asigurările guvernului domnului Boc, că s-au luat măsuri dure de limitare a achizițiilor de materiale curente.

Să înțelegem oare, din aceste date, că premierul în funcție nu-și poate stăpâni miniștrii atunci când este vorba de cheltuielile ministeriale și că, neavând niciun argument plauzibil vizavi de incompetența crasă a cabinetului său, vina este de fiecare dată aruncată în obrazul contribuabilului, care, fie este prea asistat, fie nu plătește suficiente taxe și impozite ca să aibă guvernanții pdl-iști ce cheltui?

    Mihai Aurel Donțu - declarație politică cu titlul Premierul Boc pune din nou frână economiei românești de dragul FMi;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Premierul Boc pune din nou frână economiei românești de dragul FMI"

Cum datele economice, înregistrate pe primul trimestru indică deja riscul ca deficitul bugetar sa depășească 7% din produsul intern brut (PIB) în 2010, iar ținta de deficit stabilită cu FMI era de până la 5,9%, reprezentanții Fondului îi cer acum premierului Boc să facă, în regim de urgență, ce nu a făcut deloc de când se află la cârma guvernelor pdl-iste: să taie orice cheltuială.

În consecință, domnul Boc nu mai are de ales în acest moment, deoarece riscă să piardă următoarea tranșă de la FMI dacă nu reduce drastic cheltuielile publice. Dar acest lucru implică reale sacrificii pentru economia românească, și anume stoparea investițiilor, oricum destul de anemice pentru necesitățile reale ale economiei, precum și neachitarea datoriilor restante către firmele care au avut contracte derulate cu statul.

Ce vor însemna aceste condiții impuse de FMI și obligatoriu de îndeplinit de către guvernul domnului Boc? În lipsa alternativelor viabile pentru atingerea țintei de deficit convenită și, mai ales, datorită lentorii sau, mai bine zis, a incapacității premierului Boc și a guvernelor sale diletante de a lua măsuri de redresare a economiei la timpul potrivit, așa cum s-a întâmplat în celelalte state europene, care se află deja pe un trend ascendent în acest an, economia românească va fi sacrificată pe altarul FMI.

Contrar promisiunilor făcute permanent, domnul Boc nu a redus nicio clipă cheltuielile publice, ba, din contră, le-a alimentat pe ascuns cu plusări remarcabile de fonduri prin unele ministere și chiar cu angajări de personal, deși prin ordonanțele emise tot de dumnealui, sunt blocate posturile din sistemul bugetar.

Și cum datele statistice de pe primele trei luni ale anului arată destul de prost, acest lucru se poate traduce foarte simplu printr-o singură frază: premierul Boc nu a făcut nimic concret pentru economia românească, ci doar a aruncat pe piață tot timpul vorbe goale și promisiuni cu carul, lipsite de orice intenție de a fi aduse în vreun fel la îndeplinire.

Toate acestea vor avea, din păcate, un impact dezastruos pentru economia românească în perioada următoare, deoarece lipsa investițiilor va tăia definitiv speranța întrezăririi unei creșteri economice și a ieșirii României din cercul vicios în care domnul Boc ne ține voit prizonieri.

    Mihai Aurel Donțu - declarație politică cu titlul Guvernul Boc-Udrea îi bulversează pe producătorii agricoli;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Guvernul Boc-Udrea îi bulversează pe producătorii agricoli"

Ca și când nu ar fi suficient faptul că agricultura românească este doar una de subzistență din varii motive, neluate în seamă de miniștri pdl-iști ai domeniului și nu beneficiază, de aproape doi ani, de nicio susținere, mult promisă prin programele de guvernare bociene, micii producători agricoli din toată țara au fost puși zilele trecute în situația de a nu mai pricepe nimic din ceea ce li se întâmplă, nemaiștiind dacă pot vinde în piețe ca și până acum sau trebuie să-și ia case de marcat pentru a putea comercializa pe tarabe mărarul sau pătrunjelul din producția proprie. Este și cazul producătorilor din zona Rupea, aflată în colegiul în care am fost ales. Unii dintre ei nu au la îndemână alt mijloc de existență, decât acela al desfacerii câtorva produse din grădina personală, iar vestea că vor trebui să se înregistreze la Registrul Comerțului sau că vor avea nevoie de case de marcat pentru a mai putea vinde ceva prin piețe, i-a speriat de moarte.

Toate aceste bulversări s-au precipitat din cauza faptului că la sfârșitul lunii aprilie a intrat în vigoare Ordonanța nr.44/2008, ale cărei prevederi sunt mult prea generale, iar Ministerul Agriculturii a rămas impasibil până la declanșarea scandalului de rigoare.

Reprezentanții Agrostar trag semnalul de alarmă în această privință și susțin în continuare că dacă ordonanța va rămâne în forma actuală, micii producători vor fi obligați să-și cumpere case de marcat, iar Federația Agrostar va organiza în data de 11 mai un miting de protest în acest sens.

Aceștia spun că aplicabilitatea acestei ordonanțe se va face asupra tuturor producătorilor agricoli, dacă rămâne în forma actuală deoarece prevederile sale sunt clare. Art.2. lit. a) prevede că: "activitatea economică-activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili în scopul unui profit", potrivit art.3 din ordonanță, "în temeiul dreptului la libera inițiativă, al dreptului la libera asociere și a dreptului de stabilire, orice persoană fizică, cetățean român sau cetățean al unui alt stat membru al UE ori al spațiului economic poate desfășura activități economice pe teritoriul României în condițiile prevăzute de lege", iar art. 4 dispune că "persoanele fizice pot desfășura activități economice ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale".

Indiferența guvernanților vizavi de o astfel de povară, pentru cei încercați din greu în precaritatea agriculturii românești, a fost dovedită imediat de faptul că locatarii Palatului Victoria nu ar fi avut nicio reacție, dacă nemulțumirile agricultorilor nu ar fi declanșat un scandal intens mediatizat.

Prin demersul ascuns al guvernanților pdl-iști, odată cu intrarea în vigoare a unei astfel de legi, fără a decide imediat și unele reglementări speciale pentru micii producători, care abia își găsesc câte un loc prin piețele autohtone, fiind de-a dreptul obstrucționați și jecmăniți de intermediari, se încearcă, în realitate, fiscalizarea tuturor celor care vând în piețe. Această întâmplare nu a făcut decât să ne arate preocuparea reală a celor care ne guvernează țara: interesul pentru a obține bani din orice, indiferent de consecințe și dezinteresul total pentru cei năpăstuiți.

În aproape doi ani de activitate guvernamentală, premierul Boc și miniștrii săi nu au venit niciodată cu măsuri drastice pentru intermediarii care sufocă micii producători, cu scoaterea la lumină a neregulilor și a banilor negri obținuți de intermediari, nu au susținut în niciun fel produsele românești și dezvoltarea agriculturii măcar pe anumite segmente, ci doar au încercat să ucidă și ultima suflare din agricultura românească.

    George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu titlul Demagogie fără limite în ceea ce o privește pe ANI;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Demagogie fără limite în ceea ce o privește pe ANI"

PNL a fost imediat de acord cu repunerea pe făgașul normal a funcționării ANI și a susținut în acest sens ordonanța Guvernului Boc, deși aceasta nu reprezintă cel mai bun proiect care se putea face, dacă graba nu ar fi fost principala abordare. Dar, cum numai ce vrea președintele Băsescu în plan legislativ se aduce la îndeplinire întocmai de executantul său, premierul în funcție, vom avea din nou o lege proastă.

De exemplu, în noua lege, agenția nu are nicio atribuție în sensul adoptării unor decizii obligatorii, iar sancțiunile nu numai că nu sunt descurajante, dar nici măcar nu sunt precizate și se introduce chiar o diminuare a acestora în cazul conflictelor de interese.

În vechea lege, o persoană care a acționat în conflict de interese avea o interdicție de a ocupa o funcție publică numită pentru o perioadă de trei ani (articolul 49 alineatul 4), în noul proiect, această perioadă este redusă la un an (articolul 12 alineatul 1). Un alt efect al acestui proiect de lege este subordonarea politică a activității de control al averilor. Și acestea sunt numai câteva din deficiențele noii legi, ceea ce evidențiază că proverbul "Graba strică treaba" se poate aplica cu succes în cazul de față.

Se poate constata cu ușurință că tot acest demers maratonist nu a reprezentat, în realitate, decât o altă scenetă deșănțată pusă la cale de regia pdl-istă.

Deși, în aceste zile, după decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitatea mai multor articole din Legea de funcționare a ANI, atât pdl-iștii cât și președintele Băsescu au transformat acest aspect în cea mai arzătoare problemă de pe agenda publică, în ciuda altora, mult mai presante, cum ar fi eternul blocaj financiar în care ne zbatem de mai bine de un an și jumătate, șomajul aflat deja la cote alarmante, falimentul în masă al firmelor sau fuga întreprinzătorilor români la vecinii bulgari, mult mai prietenoși, din punctul de vedere al facilităților, și multe alte exemple; atunci când a venit vremea votului în Parlamentul României, pdl-iștii n-au mai fost de găsit prin băncile acestuia.

Astfel, faimoasa disciplină portocalie dispăruse fără urmă atunci când noua lege ANI trebuia aprobată, ceea ce demonstrează încă odată, dacă mai era nevoie, că și această maximă îngrijorare, afișată mediatic de către toți pdl-iștii la unison, nu a reprezentat în realitate decât o nouă diversiune aruncată pe piața scandalurilor televizate, pentru a ascunde, de fapt, departe de ochii opiniei publice, dezastrul în care băltește economia românească, "performanță" realizată cu tot concursul domnului Boc și al miniștrilor săi.

    Marin Almăjanu - declarație politică intitulată Colapsul din domeniul sănătății demonstrează încă o dată incompetența guvernelor Boc-Udrea;

Domnul Marin Almăjanu:

"Colapsul din domeniul sănătății demonstrează încă o dată incompetența guvernelor Boc-Udrea"

De aproape doi ani, de când domnul Boc este premierul României, în sănătate nu s-a întâmplat nimic bun, ba, din contră, situația s-a cronicizat peste măsură.

Starea precară a spitalelor, blocajul medicamentelor compensate, datoriile de tot felul, lipsa medicilor sau exodul în masă al acestora, penuria de materiale și medicamente din spitale etc. au adus tot sistemul de sănătate în pragul unui haos nemaiîntâlnit până în prezent.

De asemenea, actul medical aproape că nu mai poate fi îndeplinit din cauza subfinanțării acute a spitalelor, ceea ce îi determină pe manageri să improvizeze din ce în ce mai des, eludând sau omițând astfel să respecte normele și legislația în vigoare. Totul este la voia întâmplării... Managerii sunt nevoiți să cumpere materiale din ce în ce mai puține și mai proaste, făcându-se că respectă condițiile de calitate, iar ministerul de resort se face la rândul lui că verifică dacă produsele ajunse în spitale pun sau nu viața pacienților în pericol. Astfel, de la lună la lună, spitalele din România cumpără seringi, feșe, sonde, branule mai ieftine, și mai ieftine, tot mai ieftine, 65% dintre produsele care ajung acum în spitalele românești provenind din țările asiatice, China, Pakistan, Coreea, unde nu există un filtru serios de control al calității, așa cum se întâmplă în Europa sau în SUA, punând astfel în pericol viețile pacienților internați chiar și pentru afecțiuni minore.

Ministerul Sănătății îi acuză pe manageri că își gestionează prost resursele financiare, dând mai tot ce primesc pe salarii, iar aceștia, la rândul lor, susțin că nu este vina lor pentru ceea ce se întâmplă, deoarece constrângerea vine din bugetul în sine, extrem de sărac: "Bugetul unui spital este cam la 60% din necesar și așa se face că materialele folosite vor fi de o calitate din ce în ce mai proastă", declară unul dintre managerii spitalelor bucureștene.

Acest fapt a fost deja demonstrat cu prisosință în ultimele săptămâni, când mai multe paciente au ajuns într-o stare foarte gravă, în urma unor intervenții chirurgicale banale și o gravidă a murit într-una din maternitățile din capitală.

Din păcate, doar prin mediatizarea puternică a acestor recente cazuri a ieșit la iveală tot gunoiul ascuns cu grijă sub preșul ministerului de resort, demonstrându-se cât de incapabile au fost toate guvernele domnului Boc de a scoate sistemul de sănătate din mlaștina haosului general în care l-au afundat.

Dacă astfel de incidente grave pot avea loc într-o capitală din Uniunea Europeană, atunci cu siguranță celelalte spitale din județele României reprezintă un real pericol pentru viața pacienților, având în vedere lipsurile cronice cu care se confruntă acestea și mizeria de nedescris în care se zbat.

    Andrei Dominic Gerea - declarație politică: Nu este momentul pentru mărirea taxelor și impozitelor, domnule Boc!;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Nu este momentul pentru mărirea taxelor și a impozitelor, domnule Boc!"

Așa cum tot am susținut și noi, liberalii, că măsurile de creștere a taxelor și impozitelor, pe care le-au luat de nenumărate ori guvernele domnului Boc, vor avea un impact dezastruos asupra mediului economic - și acest lucru poate fi deja dovedit cu cifre statistice -, iată că a venit și rândul guvernatorului BNR, domnul Isărescu, să atragă atenția premierului actual că o astfel de intenție, reluată acum, ar avea consecințe dezastruoase asupra economiei. "Nici eu, nici BNR nu suntem partizanii unei creșteri de taxe. Părerea mea este că ar înrăutăți situația economiei, care se află încă în recesiune" a declarat recent dumnealui.

Guvernatorul BNR, domnul Isărescu, reprezentantul României la FMI, domnul Tănăsescu, opoziția, sindicatele, susținem la unison, faptul că cea mai importantă măsură care ar trebui imediat pusă în aplicare, în acest moment, este diminuarea cheltuielilor curente și transformarea economiilor rezultate în investiții care să genereze noi locuri de muncă și care să reia creșterea sănătoasă a consumului.

Domnul Boc ne-a tot mințit, până în prezent, că taie din rădăcină risipa guvernamentală și că niciun alt guvern post-decembrist nu a mai făcut atâta economie în vistierie câtă a reușit dumnealui să strângă în pungă cu ajutorul baghetei magice portocalii. Din păcate, surpriza vorbelor în vânt, fără nicio acoperire în realitate, nu a întârziat să apară, odată cu publicarea primelor date economice pe primele luni ale acestui an. Și aceste deficiențe le constatăm și noi, fiecare cetățean în parte, pe propriul nostru buzunar, le constată și FMI, venit în aceste zile în control și le arată acuzator și alte instituții internaționale.

Dacă premierul Boc nu a găsit nicicum o altă soluție, în tot acest timp de când conduce guvernele portocalii, decât inventarea unor noi impozite sufocante și creșterea permanentă a taxelor împovărătoare de tot felul, iar acum are în intenție lărgirea bazei de impozitare, în vederea reducerii deficitului bugetar, domnul Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, îi atrage atenția acestuia că va greși din nou abordând acest mod: "O eventuală creștere a taxelor în această perioadă ar face rău", spune dumnealui și mai subliniază că nu aceasta este calea pentru reducerea deficitului bugetar. Dar ce folos au, oare, atenționările tuturor, dacă cei aflați la guvernare fac tot ceea ce știu ei mai bine, și anume să crească la nesfârșit fiscalitatea și nu să o scadă.

Toate acestea se pot traduce în incapacitatea miniștrilor aflați sub comanda domnului Boc în a face economia să se miște în sensul ascendent prin implementarea unor măsuri care să stimuleze întreprinzătorii, să atragă investițiile, să creeze un mediu fiscal predictibil și prietenos, reușind astfel să facă economia să ia avânt și nu să o țină prizonieră în hățișul legislativ aberant pe care l-au adoptat.

    Marius Rogin - declarație politică vizând Turcia și problema nucleară a Iranului;

Domnul Marius Rogin:

"Turcia și problema nucleară a Iranului"

Summit-ul consacrat securității nucleare organizat săptămâna trecută la New York și summit-ul alternativ organizat de Iran au adus încă odată dosarul nuclear al acestei țări în centrul securității internaționale. De fapt, nu e nici o problemă că acest dosar nuclear se află în fruntea actualității politice mondiale. Se pare că escaladarea tensiunii din cauza acestei probleme nucleare va duce la adoptarea unei decizii finale de către Consiliul de Securitate al ONU.

În cadrul conferințelor de presă ale primului-ministru, Recep Tayyip Erdogan, și ale ministrului de externe, Ahmet Davutoglu, după summit-ul de la New York, se poate observa ce poziție a adoptat Turcia în legătură cu problema nucleară a Iranului. Turcia dezvoltă unele politici de principiu în privința problemei nucleare. Poziția Turciei privind înarmarea nucleară și, în special, dosarul nuclear iranian se bazează pe trei principii. Este dreptul tuturor țărilor de a obține energie nucleară în scopuri pașnice și este inacceptabilă uzurparea sau monopolizarea acestui drept. Turcia se opune tuturor armelor și activităților nucleare în spațiul geografic în care se află. Iar ultimul principiu se referă la utilizarea totală a canalelor diplomatice în locul mijloacelor militare și a sancțiunilor pentru soluționarea problemei nucleare.

De fapt, atitudinea de principiu a Turciei atrage atenția asupra problemelor legate de regimul internațional privind limitarea armelor nucleare. Nu se poate spune că regimul armelor nucleare, care se încearcă a fi protejat prin Tratatul de neproliferare este unul de succes. În ultima perioadă, protocoalele adiționale care au fost prezentate ca cele mai creative măsuri nu au dat niciun rezultat, în afară de sentimentul de înjosire a țării respective. De fapt, dublul standard în privința regimului armelor nucleare începe cu neimplicarea în niciun fel în dezarmare a țărilor care dețin arme nucleare. Regimul, care nu a putut depăși acest dublu standard, nu a putut împiedica Pakistanul și India să obțină arma nucleară. Faptul că același regim nu a dus la soluționarea dosarului nuclear iranian este rezultatul tuturor acestor probleme structurale.

Poziția Turciei în privința Iranului reprezintă un apel pentru revizuirea, din această perspectivă, a tuturor problemelor nucleare. Dar puterile nucleare ale sistemului internațional, care ele însele dețin arme nucleare, nu doresc să facă nicio schimbare. În prezent nu există nicio pregătire pe plan internațional în sensul restructurării regimului armelor nucleare.

Ceea ce este interesant este faptul că grupul de actori influenți, în frunte cu Statele Unite, care acționează pentru a soluționa dosarul nuclear iranian, nu are nici un proiect concret în privința acestei probleme. Tensiunea care escaladează din cauza problemei nucleare iraniene, amenințările privind sancțiunile militare și economice sunt prezentate ca mecanisme ce vor fi folosite pentru soluționarea problemei. Atitudinea Turciei privind problema nucleară a Iranului este în sensul menținerii deschise a canalelor diplomatice și soluționării prin intermediul negocierilor.

Se crede că, în situația actuală, rezolvarea se poate obține încă pe căi diplomatice. Turcia, care se opune sancțiunilor, este de părere că nu poate adopta o poziție înainte de a ști în ce constau aceste sancțiuni. Nu se știe clar în ce constau, cum vor fi transpuse în viață aceste sancțiuni, care sunt menținute în actualitate de către partea americană. De asemenea, nu a existat niciun fel de consultare cu Turcia în privința acestor sancțiuni. După întâlnirea cu ministrul Davutoglu, secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, a declarat că s-au obținut progrese în privința dosarului nuclear iranian. Se fac speculații în legătură cu situația dificilă în care s-ar putea afla Turcia în Consiliul de Securitate al ONU. La Washington sunt opinii conform cărora atitudinea Turciei nu a ajutat cu nimic, ci mai mult a tulburat apele. Dar în spatele acestui comentariu se află insuccesul administrației americane în gestionarea problemei nucleare iraniene.

Poziția Turciei, care oferă o ocazie diplomației, găsește susținere în rândurile comunității internaționale. Nu s-a ajuns încă la finalul problemei nucleare iraniene. Pentru toate părțile, soluția cea mai logică este diplomația. Acțiunile Turciei în dosarul nuclear al Iranului pregătește terenul pentru o astfel de soluție. Până și în cel mai rău scenariu, această abordare va minimaliza, pe termen lung, riscul pentru Turcia.

    Vasile Filip Soporan - declarație politică: Pare de necrezut: la un secol putem să refacem cu efort performanța economică a României anului 1914;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Pare de necrezut: la un secol putem să refacem cu efort performanța economică a României anului 1914"

În istorie am oscilat de multe ori de la paharul prea plin la paharul prea gol privind aceleași lucruri, lipsindu-ne echilibrul și puterea unor analize și a unor concluzii care ar putea să ne ducă mai departe în cadrul unui program național care să vizeze cu adevărat dezvoltarea României. Astăzi, asistăm la idealizarea perioadei interbelice, la condamnarea totală a comunismului, fără să avem de cele mai multe ori instrumentele de măsură și raportarea la programul național care să depășească perioada unei guvernări sau chiar a unor regimuri de guvernare. Tot astăzi, România este în criză. Europa încearcă să iasă din criză, lumea este într-o căutare permanentă și într-o schimbare care cu greu poate fi evaluată la nivelul structurilor economice și politice într-o lume diversă, globalizată și poate dezorientată. Temele modernizării și sărăciei au fost permanențe ale programelor politice ale partidelor în ultimul secol, creându-se de multe ori imagini false, puternic politizate și tratate demagogic fără a avea fondul rezolvării pe baze durabile.

Astfel, după primul război mondial, toate partidele și grupările politice au întocmit programe privind redresarea și impulsionarea economiei României, stabilindu-se obiectivele și căile de atins. Care au fost rezultatele obținute? Pentru a da un răspuns, voi folosi raportarea produsului intern brut pe locuitor al României la același indicator specific Franței, în evoluția acestora în timp. În anul 1914, p.i.b./locuitor al României reprezenta 31,2% din p.i.b./locuitor al Franței, în 1938 - anul cu cea mai bună performanță a perioadei interbelice -, ponderea aceluiași indicator reprezenta 13,3%, în 1989, la sfârșitul perioadei comuniste, ponderea practic a staționat la 13,6%, pentru ca în anul 1999, ponderea acestuia să scadă dramatic la 9%. Începând cu anul 2000, prin urmărirea și concretizarea unor obiective de interes național, integrarea în structurile NATO și ale UE, România a ajuns la o pondere de 22%. Practic, ultimul deceniu a determinat creșterea cea mai importantă a acestui indicator de măsurare a performanței economice.

Pe baza acestor procente, constatăm că în perioada interbelică scăderea a fost cea mai dramatică, potențialul comparativ cu situația europeană s-a diminuat cu aproximativ 60%, perioada comunistă a stabilizat potențialul comparativ, iar prima perioadă a tranziției a diminuat potențialul comparativ cu 38%. Pentru a nu considera raportarea față de Franța ca fiind favorabilă scopului propus, voi da un alt exemplu al evoluției ponderii comparative față de Italia. Astfel, în 1914, ponderea comparativă era de 53,6%, în 1938 de 19,8%, în 1989 de 15,3%, în 1999 de 10,3%, în 2009 de 23,5%.

Mă întreb ce s-a întâmplat în perioada respectivă (perioada interbelică)? Vă voi da câteva exemple specifice. Astfel, numărul întreprinzătorilor era extrem de scăzut; 80% din totalul burgheziei trăia din bugetul statului; comenzile de stat la întreprinderile Malaxa erau de 98%, iar profiturile obținute fiind între 300% și 1000%, în funcție de categoria comenzilor făcute de stat; producția medie la hectar pentru grâu și porumb a scăzut, ajungând ca în 1924 să fie jumătate din producția anilor 1911-1915, Mihail Manoilescu sintetizând situația în următoarele cuvinte: "pământ bogat, utilaj sărac și muncă rău plătită".

Care au fost consecințele acestor situații în plan administrativ și macroeconomic? O să vă dau câteva exemple care, din păcate, se regăsesc ca fenomene și astăzi. Astfel, numărul funcționarilor a crescut simțitor după Marea Unire, constatându-se la câțiva ani că numărul lor era prea mare, hotărându-se reducerea lor cu 25% în 1927; discrepanțele mari la nivelul salariilor salariaților statului (60.000 lei - Președintele Consiliului de Miniștri, 2700 la nivelul salahorului) determină, după o amplă dezbatere parlamentară, adoptarea Legii de armonizare a salarizării în 1927; negocierile pentru contractarea împrumutului de stabilizare reușesc în 1929, iar în baza împrumutului de 100,7 milioane dolari (16,8 miliarde lei) se elaborează Legea de stabilizare a monedei, prin care valoarea leului este fixată la 10 miligrame aur, ceea ce însemna o reducere de 32,26 ori în comparație cu precedenta stabilizare din 1890; împrumutul de stabilizare din 1929 s-a dovedit neîndestulător, iar în 1930, statul a contractat un alt împrumut, numit împrumut de dezvoltare, în valoare de 8,6 miliarde lei; datoria publică internă și externă a României s-a agravat mai mult ca oricând, ea ridicându-se, la 1 ianuarie 1934, la 126 miliarde lei, iar finanțele publice sunt puse sub controlul consilierilor străini în cadrul planului de la Geneva (ianuarie 1933); în august 1933, statul român suspendă temporar plata datoriei externe, iar în octombrie 1933 se ajunge la un nou acord, anulându-se planul de la Geneva, accentuându-se dependența economică și financiară a României față de capitalul străin, acest lucru și ca o consecință a aplicării programului "porților deschise" (concesiunile telefoanelor, șoselelor, chibriturilor etc.).

La această prezentare, unii pot să spună că este istorie și aceasta nu are relevanță pentru ceea ce se întâmplă în momentul de față. Credeți că este așa, privind la ceea ce se întâmplă astăzi, stimați colegi?

Poate pentru unii ar fi utilă prezentarea ponderii comparative, la nivelul perioadei 1989-2009, luând ca și comparație economiile din Ungaria și Polonia, țări care au făcut parte din același bloc ca și România. Astfel, în 1989, ponderea comparativă a p.i.b./locuitor în Ungaria era de 82%, aceasta a scăzut la 61% în 1999 și la 56% în 2009. Comparația cu Polonia se prezintă astfel: în 1989, ponderea era de 108% (p.i.b./locuitor al României era superior cu 8% față de cel al Poloniei), în 1999 ponderea era de 71%, iar în 2009 scăderea a continuat, ponderea ajungând la 64%.

Care sunt concluziile acestei prezentări sau care este concluzia principală? Faptul că economia României, în termeni comparativi, a fost în regres continuu începând cu anul 1914. Practic, la 100 de ani, România trebuie să recupereze la nivel comparativ 10 procente, de la 31% la 22%. Calculele ne arată că sunt necesari încă 15 ani, fără cataclisme, păstrându-se tendințele actuale, pentru a se recupera situația anului 1914, la care s-a făcut prima raportare.

În altă ordine de idei, fructificarea apartenenței noastre în structurile NATO și ale UE a fost mult mai scăzută decât a țărilor din apropierea noastră, apropiere atât geografică, cât și ca parcurs istoric. Practic, performanța noastră a fost mult mai redusă decât cea realizată la nivel european, chiar dacă România a parcurs capitalismul interbelic, comunismul, tranziția spre economia de piață și economia de piață într-o structură integrată.

În același timp, nivelul indicatorului p.i.b./locuitor din România a scăzut în anul 2009 cu 1000 Euro față de 2008, fiind cea mai abruptă scădere a acestuia din ultimii 20 de ani, în valoare absolută. Ponderea din media europeană a scăzut de la 26% la 23%, revenindu-se la nivelul avut la aderare, în anul 2007. Pentru o imagine corectă și exactă este necesar să arătăm că niciuna din cele opt regiuni de dezvoltare nu face parte din topul primelor 20 la nivelul Uniunii Europene, iar șase din cele opt regiuni (Nord-Est, Sud-Vest Oltenia, Sud-Est, Sud-Muntenia, Nord-Vest și Centru) fac parte din cele mai slabe 20 de regiuni. Această situație este îngrijorătoare și pentru faptul că într-un an, 2009 față de 2008, p.i.b.-ul a scăzut de la 140 miliarde euro la 116 miliarde euro, pierderea fiind de 24 miliarde euro.

Corelând evoluția ultimului secol cu evoluția ultimului an, pentru care avem date statistice confirmate, constatăm că situația nu ne este favorabilă, măsurile fiind încă departe de cele de care este nevoie.

Ce este de făcut? Un răspuns la această problemă este greu de dat, deoarece numai analiza economică nu este suficientă, schimbările trebuind să fie mult mai profunde, iar categoria participanților este necesar să acopere toate domeniile implicate. În fundamentarea unei construcții într-o societate a capitalului, sunt necesare răspunsuri la următoarele întrebări: Ce structuri economice mai aparțin României? Care este interesul capitalului prezent în România? Care este piața disponibilă pentru România la nivelul competențelor pe care le are? Care este structura capitalului materializat și eficiența acestuia? Care este capacitatea capitalului mobil de a produce dezvoltare durabilă? Care este rata de profit așteptată de capital pentru ca acesta să producă dezvoltare? Care este raportul optim între capital și resursa umană? Care este raportul necesar între capital și competitivitate și inovare pentru asigurarea dezvoltării? Care este raportul între capital și stat? Care este forma optimă a statului și a instituțiilor acestuia pentru a asigura dezvoltarea? Care este raportul optim între interesul local și interesul național și între centralizare și descentralizare? Care este raportul între politizarea funcției publice și profesionalizarea acesteia? Care este corelația între performanță și recompensarea acesteia?

Toate aceste întrebări și altele trebuie obligatoriu puse în corelare absolută cu obiectivele României definite pe termen mediu și lung. Având în vedere faptul că perioada de pregătire și integrarea în structurile NATO și ale UE au determinat cea mai puternică creștere a ponderii comparative a performanței economice, consider că este nevoie de un Program Național de Asigurare a Integrării Efective a României la procedurile, programele și eficiența structurilor europene. Acest lucru trebuie realizat cu participarea tuturor actorilor implicați, forțele politice, mediul de afaceri, patronatul, sindicatele, unitățile de învățământ. Având în vedere evoluția istorică a României, consider că această participare trebuie să se producă cu eliminarea unei constanțe a comportamentului forțelor interne, aceea a lăcomiei și a subordonării necondiționate față de alte interese, care au determinat pe termen lung agricultură de subzistență, capital de subzistentă, societăți la nivelul subzistenței, eficiență și competitivitate la nivelul subzistenței.

Chiar dacă la nivelul dezbaterii publice apar alte teme, cu voie sau fără voie, consider că problematica economică este foarte importantă pentru a fructifica apartenență noastră la structurile NATO și ale UE, pentru a ne apropia de valoarea indicatorului ponderii competitive a anului 1914. Pare de necrezut, dar așa este.

    Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu titlul Economia României în pericol;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Economia României în pericol"

Stimați colegi, privim cu stupoare cum, în fiecare zi, cei aflați la guvernare își bat joc de poporul român. Mai nou, ținta acestora o reprezintă clasa de mijloc, cel mai productiv segment al societății românești, căreia i se pregătește o lovitură cruntă prin desființarea cotei unice de impozitare, majorarea impozitului pe profit și dublarea valorii taxelor și impozitelor locale.

Potrivit unui document de lucru al Ministerului Finanțelor, actualul executiv are în vedere majorarea la 25% a impozitului lunar asupra veniturilor ce depășesc 4000 de lei, aducerea impozitului pe profit la 25% și dublarea cuantumului taxelor și impozitelor locale, cu obligarea contribuabililor de a plăti aceste sume în cursului anului 2010 ce va duce la împovărarea fiscală a românilor și implicit și adâncirea crizei economice simțite de fiecare dintre noi.

Aceste măsuri reprezintă proba finală a incompetenței și a lipsei de viziune economică a actualei guvernări și va reprezenta lovitura de grație pentru o economia românească care, și așa, după un și jumătate de incompetență și demagogie din partea celor aflați la putere, abia mai respiră.Astfel, cei care guvernează temporar România ar trebui să plece din funcții iar economia țării să poată fi resuscitată prin stimularea consumului și a investițiilor private, de natură să creeze noi locuri de muncă.

    Virgil Pop - declarație politică intitulată Incompetență cu premeditare;

Domnul Virgil Pop:

"Incompetență cu premeditare"

Până acum ceva vreme, credeam sincer că premierul României, alături de guvernul pe care îl conduce, e pur și simplu nepriceput. Credeam cu naivitate că toate relele care s-au întâmplat României în acești ultimi doi ani au fost doar rezultatul unui amestec periculos de incompetență, aroganță, nesimțire și porniri dictatoriale.

Eram convins că impozitul minim și toate aberațiile fiscale ce au urmat sunt rezultatul unei nepriceperi crase în economie a unui premier prea arogant să primească sfaturi și prea mândru să renunțe la funcția sa pentru a lăsa loc celor care se pricep cu adevărat. Credeam, de asemenea, că derapajele megalomane ale unor miniștri (turism, interne, transporturi etc.) sunt pur și simplu exerciții de imagine organizate prost sau expresia sinceră a parvenitismului ca mod de viață. Și mai credeam că toate pornirile de totalitarism sunt expresiile sporadice ale unui președinte cu veleități dictatoriale.

Realitățile zilei și semnele proaste pe care România le primește zi de zi mi-au arătat un alt adevăr: Guvernul și președintele și-au făcut un scop din a-i îngenunchea și sărăci pe români, dintr-un motiv sinistru: un popor falimentar e mai ușor de furat și de manipulat. Și, din păcate, președintele și premierul nu greșesc nimic în ducerea la îndeplinire a planului de a devaliza țara.

Altă explicație pentru politica de genocid fiscal pe care Guvernul Boc o duce nu există. Numai așa se poate interpreta intenția guvernului de a desființa cota unică, de a majora impozitul pe profit și de a dubla taxele și impozitele locale, o lovitură dură aplicată celui mai productiv segment al societății: clasa mijlocie. Aceste măsuri reprezintă ultima expresie a incompetenței deliberate și a lipsei de totale de voință în ceea ce privește redresarea economică a României. Este clar deja căfalimentarea României se face voit, și nu accidental, pentru că este imposibil ca cineva să își închipuie că, prin astfel de măsuri, se încurajează economia și redresarea financiară. Dimpotrivă, prin aplicarea acestor norme, cabinetul Boc ar aplica lovitura de grație unei economii și așa împovărată de doi ani de suprataxare.

Ca reprezentanți ai Partidului Național Liberal, avem datoria de a zădărnici planul de devalizare a României și de a apăra interesele tuturor celor pentru care noile măsuri fiscale înseamnă falimentul personal sau al afacerilor proprii. PNL va depune o moțiune de cenzură la adresa Guvernului pe tema falimentului economic al României. Suntem siguri că alături de noi vor sta și organizațiile patronale, societatea civilă de centru-dreapta, cei ce apreciază soluțiile liberale, dar și cetățeni simpli și onești, sătui de sărăcia în care ne-a aruncat Guvernul Boc. Iar celor ce se fac vinovați de genocid fiscal și de incompetență cu premeditare le rămâne doar plecarea din funcții și pedeapsa aplicată de electorat, cu o asprime cuvenită, la viitoarele alegeri.

    Horea-Dorin Uioreanu - comentariu pe marginea evaluării de către FMI a acordului de împrumut cu România;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Misiunea FMI de evaluare a acordului încheiat cu România se află în țară și va mai sta aici până pe 7 mai. Nu știm foarte sigur ce va scrie în raportul întocmit la finalul evaluării. Putem, însă, să ne facem o idee asupra a ceea ce sigur nu va cuprinde acest raport.

Astfel, putem fi siguri că FMI va fi de acord cu faptul că situația din România este complicată, motiv pentru care va revizui și prognoza de creștere economică a țării, de la 0,8% la 0%. Dar, pentru că din 2010 au trecut doar patru luni, ne putem aștepta ca, până la finele anului, instituția financiară să prognozeze din nou o creștere negativă. Mai pe înțelesul tuturor, nici în 2010 economia României nu are șanse să crească, salariile vor scădea în continuare, la fel și puterea de cumpărare a românilor.

Informațiile de până acum relevă faptul că experții FMI au atras atenția asupra faptului că, în continuare, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât ceea ce se produce. Și că aceste cheltuieli trebuie reduse prin restructurări sau prin alte mecanisme. Mai este nevoie și de găsirea unor surse suplimentare de finanțare a deficitului bugetar. Preferabil nedureroase...

FMI nu poate interveni în politica fiscală aplicată de Guvernul României, nu poate crește taxele, impozitul minim sau t.v.a. Experții fondului pot doar să sugereze că e nevoie de fonduri suplimentare la bugetul de stat și de reducerea cheltuielilor. Funcție de ceea ce văd acum în țară și de promisiunile pe care Guvernul Boc-Udrea le face, echipa FMI va recomanda, sau nu, eliberarea celei de-a cincea tranșe din împrumut, în valoare de 850 de milioane de euro. O tranșă din împrumutul pe care președintele și premierul l-au caracterizat, la momentul contractării, ca fiind o "centură de siguranță". Nu știu de ce centura de siguranță a devenit astăzi singura sursă de finanțare capabilă să asigure plata pensiilor și a salariilor din sistemul bugetar. Nu știu de ce a fost nevoie să fim mințiți în urmă cu un an și de ce azi niciun reprezentant al puterii nu recunoaște că deja se negociază un nou acord de împrumut. Nu știu câtă vreme copiii și nepoții mei vor plăti incompetența actualei puteri. Știu doar că, până acum, Guvernul Boc-Udrea a îndatorat țara cu 11,5 miliarde de euro, și că, în fiecare lună, mai împrumută câte un miliarde de lei. Nu știu de ce premierul Emil Boc și adjunctul său, Elena Udrea, nu se recunosc înfrânți și incapabili. De ce nu renunță la putere, de ce nu lasă oameni potriviți să se ocupe de treburile statului.

Misiunea FMI se va încheia în trei zile. Recomandările vor fi drastice. De dragul lor, zeci de mii oameni vor fi trimiși în șomaj. Între timp, arieratele statului vor crește, concomitent cu numărul firmelor obligate la pierire, sub umbrela aceluiași fond. FMI va cere șomeri contra amânării plăților arieratelor, care aduc, și ele, noi șomeri.

Discuțiile cu echipa FMI au fost constructive. E posibilă creșterea t.v.a. Se discută despre lărgirea bazei de impozitare. Nu știm ce vom impozita. Trebuie să o facem, de dragul Guvernului Boc-Udrea.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată 1 Mai;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"1 Mai"

De mai bine de 120 de ani, ziua de 1 Mai le-o datorăm câtorva muncitori din Chicago care au luptat și au obținut dreptul la ziua de muncă de opt ore.

În condiții mult mai favorabile decât ale acelor timpuri și după 20 de ani de schimbări, reforme, succesiuni la guvernare, greve și proteste, noi nu am reușit să construim decât o țară care ne nemulțumește. Cu un stat nu doar opresiv, dar și neputincios. Cu o guvernare incompetentă și coruptă. Cu servicii de educație, sănătate și securitate scumpe și proaste.

Cu un nivel de trai printre cele mai scăzute din Europa. Cu o populație obosită de sărăcie, demagogie, nedreptăți, dar mai ales obosită de speranțe înșelate. Cu pensii și salarii "nesimțite", pe care le invocăm uitând că adevărata nesimțire nu constă în existența salariilor și pensiilor mari, ci în faptul că ele nu sunt rezultatul unei munci cinstite și bine făcute.

Nu de o schimbare a Guvernului avem nevoie, ci de o schimbare a guvernării. 1 Mai 2010 nu poate fi o zi de sărbătoare, căci cele 4,5 milioane de salariați ai României nu au nimic de sărbătorit. Nu ar trebui să fie nici o zi a protestelor antiguvernamentale, căci simpla schimbare de Guvern nu poate duce decât la noi dezamăgiri.

Disprețul față de muncă și condamnarea socială și politică a celor care muncesc reprezintă miezul putred al societății pe care am creat-o în ultimele două decenii. În România de astăzi, un om care muncește cinstit și bine este dinainte condamnat la sărăcie și la umilință.

Această fundație prost pusă a României contemporane trebuie schimbată radical, în favoarea muncii și a celor care muncesc, începând de azi. Iar 1 Mai 2010 ar trebui să fie momentul de cotitură. Ziua în care să afirmăm cu tărie valoarea muncii și prețuirea pentru cei care muncesc. Ziua în care să vrem să construim o Românie care îi prețuiește pe cei care muncesc.

Trebuie sa punem bazele unei guvernări care să folosească prezentul pentru a construi viitorul, în loc să amaneteze viitorul pentru a supraviețui în prezent.

În multe țări, ziua de 1 mai este o zi de sărbătoare. În alte țări este o zi de luptă pentru supraviețuire.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Primul-ministru rătăcit în criză;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

" Primul-ministru rătăcit în criză"

Primul-ministru Emil Boc nu pare că știe într-adevăr cum să scoată România din recesiune. Ca șef al Guvernului, ar fi fost de așteptat să fi găsit până acum o soluție, în cele 16 luni de când a preluat acest post. Ba chiar ar fi trebuit să aibă soluțiile pregătite încă din momentul instalării ca premier, din moment ce criza financiară și economică bătuse la porțile României cu câteva luni înainte de momentul "înscăunării".

După aproape un an și jumătate însă niciunul dintre cei doi nu pare să fi găsit vreo soluție salvatoare pentru economia României. Se pare ca această criză i-a luat pe premierul-primar și pe președintele-"premier" prin surprindere. Prins între miniștrii gen Berceanu, Videanu, Udrea - prea plini de ei ca să le poți spune ceva - și un președinte-jucător prea "Zeus" ca să nu faci joc de glezne în fața lui, pare neputincios și depășit de situație.

Nu știe să pună în practică nici măcar cea mai la îndemână măsură pe care orice proprietar de firmă privată a luat-o înainte chiar să înceapă criza, lucru pe care îl face orice om cu o funcție decizională pus în fața unei situații financiare de criză: să taie din cheltuieli și din personal, să nu mai vorbim de lucruri elaborate, gen stimularea sectorului privat. După 16 luni, premierul încă se face că dă afară bugetari și că taie din cheltuielile statului. Sau o face prost și ineficient, încălcând legi, contracte de muncă sau hotărâri judecătorești.

Este clar că guvernul nu face nimic de capul lui, fără aprobare de la Cotroceni. Cum însă situația economică a țării e proastă spre dezastruoasă, este evident că "meritul" pentru aceasta nu este doar al Executivului, ci și al președintelui.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Modificarea Constituției;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Modificarea Constituției"

Modificarea Constituției este un veritabil act politic, nu unul politicianist.

Partidele ar trebui să servească interesul public, nu propriile interese electorale

O modificare de substanță trebuie să vizeze și raporturile dintre președinte și Parlament. Ar fi util de clarificat dacă șeful statului poate nominaliza un premier după propria voință sau este obligat să accepte propunerea unei majorități parlamentare, în situația în care partidul său nu face parte din aceasta.

În privința desemnării miniștrilor, dacă tot își asumă costurile politice, premierul ar trebui lăsat să-și aleagă echipa. Din păcate, Cabinetul Boc insistă ca primul-ministru să nu poată propune revocarea sau numirea unui ministru decât după consultarea prealabilă cu șeful statului. În cazul dreptului președintelui de a dizolva Parlamentul s-a operat tot cu jumătăți de măsură. Guvernul român propune ca acest atribut prezidențial să fie doar un instrument de presiune la adresa Parlamentului, pentru ca acesta să accepte o anumită propunere pentru funcția de premier.

Șeful statului poate dizolva legislativul doar dacă acesta respinge două propuneri de premier sau amână sine die votul de învestitură.

Guvernul PDL își propune mai degrabă să-i asigure lui Traian Băsescu un mandat liniștit între 2012 și 2014, în cazul în care actuala opoziție ar reuși să pună mâna pe putere, sau, cine știe, în cazul în care falia dintre președinte și partidul său s-ar adânci.

Această preocupare permanentă riscă să genereze derapaje antidemocratice. Blocarea procesului de demitere a unui președinte de către Curtea Constituțională nu este o soluție tocmai fericită. Decizia trebuie lăsată la mâna poporului, nu trebuie să fie un atribut al Curții Constituționale.

Ce s-ar întâmpla dacă s-ar impune demiterea președintelui pentru că deciziile sale încalcă flagrant drepturile și libertățile cetățenești? Poporul nu și-ar putea exercita acest drept democratic, pentru că o instituție cu membri numiți politic, controlată eventual de partidul președintelui abuziv, s-ar opune acestui demers. O astfel de situație ar fi un real pericol pentru democrație.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată intervenții intitulate 29 aprilie - Ziua Veteranilor de Război;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"29 aprilie - Ziua Veteranilor de Război"

Pe 29 aprilie îi sărbătorim oficial pe invalizii și veteranii de război. Această dată reprezintă ziua în care, în 1902, regele Carol I instituia prin decret calitatea de veteran de război pentru cei care au luptat pentru Independență. Ziua Veteranilor de Război este un moment important, în care trebuie să ne aducem aminte de cei care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, dar și de veteranii care au luptat și au suferit pentru ca România să fie ceea ce este astăzi. Ei au luptat pentru apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a României.

Veteranii de război trebuie sărbătoriți în fiecare zi, și nu o dată pe an. Veteranii sunt pagini vii din istoria țării, ei poarta pe corpul lor cicatricele gloanțelor și schijelor primite în luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, răpit prin odiosul Dictat de la Viena din 30 august 1940, sau de la eliberarea Basarabiei și ținutului Herței în anul 1941 sau din luptele duse alături de aliați după 23 august 1944, culminând cu victoria de la 9 mai 1945. Veteranii sunt părinții sau bunicii noștri, sunt cei care privesc cu încredere viitorul țării, pentru că au crezut și au luptat pentru un viitor mai bun.

Să ne înclinăm cu recunoștință în fața acestora și să nu uităm niciodată că certificatul de naștere al poporului român este semnat cu sângele eroilor căzuți la datorie pe câmpurile de luptă în cel de-al doilea război mondial.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Ziua mondială pentru sănătate și securitate la locul de muncă și Ziua internațională a comemorării lucrătorilor care au suferit accidentări sau au decedat la locul de muncă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua mondială pentru sănătate și securitate la locul de muncă și Ziua internațională a comemorării lucrătorilor care au suferit accidentări sau au decedat la locul de muncă"

În fiecare an, pe data de 28 aprilie este Ziua mondială pentru sănătate și securitate la locul de muncă și Ziua internațională a comemorării lucrătorilor care au suferit accidentări sau au decedat la locul de muncă. Conform statisticilor Organizației Internaționale a Muncii, în fiecare an, mai mult de 2 milioane de femei și bărbați din întreaga lume își pierd viața în urma accidentelor la locul de muncă și a bolilor profesionale.

Anual și în România aproximativ 5.000 de lucrători suferă accidentări la locul de muncă, din care aproximativ 500 decedează. În realitate, această situație este mult mai dramatică pentru că aceste statistici sunt incomplete, nu prezintă situația reală în privința efectelor asupra sănătății lucrătorilor, a condițiilor inadecvate de lucru, nu cuprind decesele cauzate de bolile profesionale, cele create de expunerea la substanțe toxice, ale căror efecte se văd în timp, de multe ori după ce lucrătorii în cauză se pensionează.

În România, ca de altfel în întreaga Europă, domeniul muncii este dinamic. Nu numai că au apărut pericole și riscuri noi, dar în același timp se schimbă relația dintre angajator și lucrător, demografia forței de muncă, modelele de muncă și tipurile de muncă. La rândul lor, aceste schimbări influențează modul în care sănătatea și securitatea în muncă trebuie gestionate la locul de muncă.

Este datoria noastră să facem o prioritate din securitatea în muncă și să întreprindem acțiuni pentru a asigura o bună sănătate și siguranță la locul de muncă pentru toți lucrătorii, prin funcționarea efectivă a comitetelor de sănătate și securitate în muncă în fiecare societate comercială sau instituție, prin facilitarea unor modalități de finanțare și de desfășurare a activității acestora, prin întărirea sistemului de inspecție a muncii și pentru aplicarea de penalizări aspre celor care încalcă normele de protecție a sănătății și vieții lucrătorilor, prin adoptarea de programe concrete de prevenire a accidentelorde muncă, prin instruirea, educarea și formarea corespunzătoare.

Trebuie să ne intensificam eforturile în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă, pentru a elimina, pe cât posibil, accidentele și condițiile de muncă care ne afectează sănătatea sau viața.

    Cristian Rizea - declarație politică având ca subiect Pensiile militarilor - miza jocurilor politice;

Domnul Cristian Rizea:

"Pensiile militarilor - miza jocurilor politice"

Se tot vorbește despre Legea pensiilor, un proiect de lege care se dorește a fi echitabil și care ar aduce un echilibru în sistemul public de pensii.

Prima născocire în acest sens a Guvernului Boc este reducerea pensiilor câtorva militari care, după spusele specialiștilor din Executiv, va rezolva problema banilor de la buget. Această măsură are două consecințe grave. Prima, pe termen scurt, este aceea că este batjocorită o categorie socială, și vorbim despre niște oameni care s-au dedicat țării lor mult mai mult decât o va face premierul sau echipa acestuia vreodată. A doua consecință este pe termen lung și vizează slăbirea sistemului național de apărare. În fiecare stat civilizat, militarii au un regim de pensionare special, dintr-un motiv foarte simplu: își slujesc țara și își riscă viața pentru aceasta. Datorită naturii muncii lor, sunt recompensați diferit. Un stat puternic este un stat care are o armată puternică, un sistem de apărare eficient, bine dotat, atât în ceea ce privește partea tehnică, cât și resursele umane.

Dacă noi din diferite considerente vom tăia pensiile militarilor și probabil în viitor și salariile acestora, vom ajunge să devalorizăm serviciul militar și în ultimă instanță va deveni unul extrem de slab, ceea ce, prin relația de cauzalitate, va implica un stat cu o putere scăzută.

Cred că în România ne confruntăm cu o criză a valorilor și guvernanții nu reușesc deloc să acopere lacunele sistemului, ci dimpotrivă, le adâncesc. Avem un sistem de educație slab pentru că profesorii nu predau bine, avem un sistem sanitar slab pentru că medicii nu au învățat carte și pun diagnostice greșite, avem un sistem de justiție nedrept pentru că judecătorii sunt corupți, și exemplele pot continua. Auzim aceste lucruri peste tot și problema e că nu doar mass-media transmite aceste mesaje, ci și guvernanții, la rândul lor. Eu nu cred că aceste categorii socio-profesionale nu-și fac bine treaba, cred doar că oamenii nu sunt nici recompensați pe măsură și nici motivați să activeze în aceste domenii.

În final, aș dori să subliniez faptul că nu pensionarii sunt cei care trebuie să preia povara ieșirii din criză în locul Guvernului. Nu pensionarii ar trebui să fie prinși în mijlocul unui joc demagogic purtat strict la nivel politic. Acești oameni au drepturi ca toți cetățenii României și mi-e teamă că Guvernul Boc, prin ceea ce face în momentul de față, nu le respectă.

    Adrian Mocanu - declarație politică având tema O alegere responsabilă pentru consilierii județeni buzoieni;

Domnul Adrian Mocanu:

"O alegere reprobabilă pentru consilierii județeni buzoieni"

Joi, 29 aprilie 2010, în ședința ordinară a Consiliului județean Buzău s-a întâmplat un lucru care nu are nicio legătură cu tipul de democrație pe care ni-l dorim cu toții pentru noi și pentru generațiile viitoare. Deși în luna august a anului trecut consilierii județeni au aprobat, cu unanimitatea celor prezenți (Hotărârea nr.130/2009), Studiul de fezabilitate pentru construirea unei maternități - Secție exterioară a Spitalului județean Buzău, investiție absolut necesară în acest județ, conform declarațiilor tuturor liderilor partidelor politice reprezentate în acest consiliu, iată că joi acest fapt a fost ignorat de către consilierii PNL și PDL (cu câteva excepții) care au votat împotriva finalizării acestei investiții.

"Fariseismul" consilierilor județeni, astfel numit comportamentul consilierilor județeni de către doctorul Mușat Doboș - invitat la ședința de joi, care au votat aprobarea Studiului de fezabilitate, dar care nu au votat contractarea unei finanțări rambursabile interne de 10 milioane de euro pentru finalizarea acestui obiectiv de interes public județean, pune în pericol siguranța și sănătatea buzoiencelor, precum și a generațiilor viitoare de nou-născuți într-o nouă maternitate programată a fi finalizată peste aproximativ doi ani de zile. Acest lucru s-a petrecut după ce consilierii județeni au solicitat în luna martie un interval de o lună pentru a delibera asupra oportunității unui asemenea împrumut, timp în care puteau obține toate detaliile și informațiile cu privire la costurile lucrărilor ce urmează să fie executate. Ulterior ședinței ordinare a consiliului județean din luna martie a.c., dar și în cadrul unei conferințe de presă organizată de președintele consiliului județean, medicii buzoieni au girat ideea găsirii unei surse de finanțare pentru continuarea construcției și finalizarea ei cât mai repede posibil.

Deși doctorul Dorel Nicolescu, directorul Spitalului Județean Buzău, a arătat că în prezent actuala Maternitate este o adevărată gaură neagră pentru sistemul de sănătate buzoian, întrucât oricâți bani se vor investi nu se va reuși alinierea ei la standardele medicale corespunzătoare, iar doctorul Mușat Doboș, din cadrul Maternității, a demontat criticile legate de locația în care este construită noua Maternitate, consilierii județeni ai partidelor menționate au considerat că este mai potrivit să voteze conform unor înțelegeri politice decât pentru realizarea unui interes public major.

Problema de fond care se pune în această situație petrecută în ședința de joi, pentru consilierii județeni care au votat împotriva acestei investiții, ar fi, în opinia mea, următoarea: este oare atât de greu să alegi între a servi interesul cetățeanului, consfințit printr-un jurământ public, și a servi interesul partizan al unui partid politic? Cu siguranță, pentru viitor, legislația din domeniul administrației publice locale va trebui să ofere soluții mai eficiente pentru astfel de situații.

    Ioan Oltean - declarație politică intitulată Automobilul electric, argumente pentru o idee care poate fi pusă în practică;

Domnul Ioan Oltean:

"Automobilul electric, argumente pentru o idee care poate fi pusă în practică"

Mulți au zâmbit săptămâna trecută, atunci când au auzit declarația premierului Emil Boc privind posibilitatea producerii automobilului electric în România. Ca de obicei, au fost răutăcioși doar cei superficiali și, mai ales, neinformați. Iată de ce mi-am propus ca astăzi să dezvolt și să argumentez acest posibil demers.

Ideea automobilului electric produs în România nu a fost o glumă a premierului. Domnul Emil Boc a propus înființarea unui grup interministerial care să se ocupe de producerea acestuia. Iată cum, într-un viitor nu prea îndepărtat, putem spera ca automobilul electric să nu mai fie, așa cum cred unii, doar o idee năstrușnică. Desigur, este nevoie de parcurgerea unor pași, a unor etape care pot părea complicate, de o întreagă strategie în privința construcției de automobile electrice în țara noastră.

Automobilul electric este un vehicul care utilizează drept tracțiune un motor electric, acesta alimentându-se de la o sursă electrică, de obicei un acumulator sau o baterie. În comparație cu autovehiculul hibrid, care funcționează atât pe acumulator, cât și pe benzină, autovehiculul electric funcționează în totalitate pe acumulatorul propriu. Deși primul automobil electric performant a fost construit și lansat pe piață între anii 1996-1999, el a fost retras de la utilizare și reciclat, la presiunea exercitată atunci de companiile petroliere. S-a argumentat la momentul respectiv lipsa de cerere pe piață. Astfel, anul 2008 a reprezentat de facto începutul erei autovehiculului de serie, în totalitate electric. Este anul în care s-au lansat pe piață diverse concepte de acumulatori, cu un randament relativ ridicat, dar mai ales cu un preț accesibil. Astfel, se preconiza ca până anul acesta să poată fi fabricată o mașină electrică performantă, de serie, pe scară largă și la un preț apropiat de prețul mașinilor care folosesc combustibil clasic.

Între timp, mai multe firme au anunțat deja producția de autovehicule electrice. Puțini știu că în Statele Unite ale Americii circulau în anul 2007 în jur de 100.000 de autovehicule electrice, mare parte folosite de instituțiile guvernamentale.

Ca să mă refer acum doar la continentul european, în Franța de exemplu, Regia de Poștă a comandat în anul 2007 un număr de 10.000 de automobile electrice, cu termen de utilizare până în anul 2012 inclusiv. După ultimele progrese în domeniul acumulatorilor și având în vedere creșterea prețului petrolului, se estimează că în jurul anului 2020, 90% din autovehiculele până la 3,5 tone care se vor produce vor fi electrice, iar până în 2030 toate autovehiculele, inclusiv autocamioanele, vor fi propulsate complet electric. Pe plan mondial există o tendință majoră în cercetarea pentru producția automobilelor de oraș și transport acționate cu energie electrică, nepoluante, silențioase, independente de petrol, mult mai economice, în general mult mai eficiente decât cele acționate cu motoare termice. Se poate afirma cu certitudine că automobilul electric îl va înlocui pe cel clasic, și în acest sens există numeroase studii, proiecte, prototipuri. Totuși, se estimează că din totalul acestora un procent de numai 3-4% vor intra în circuitul industrial.

Pe măsură ce tehnologiile "verzi" câștigă tot mai mult teren peste tot în lume, producătorii de mașini trec pe rând la automobile electrice sau hibrid. Pe de altă parte, nu este de neglijat nici comportamentul zonei Asia, unde conducerea Chinei a adoptat recent un plan prin care țara ar urma sa devină lider de piață pe segmentul automobilelor și autobuzelor electrice. Planul, care pornește chiar de la vârful guvernului chinez, este un semnal care poate fi interpretat ca negativ pentru producătorii de automobile la nivel mondial, sugerând o intensificare a competiției pe acest segment de piață. După unii analiști, China este suficient de bine poziționată și determinată pentru a putea reuși acest lucru.

Să nu uităm că în momentul de față Japonia este liderul mondial în producția de automobile, atât electrice, cât și tradiționale. Intențiile Chinei, pe lângă crearea unei industrii care să domine segmentul la nivel mondial, ceea ce va produce locuri de muncă și exporturi, sunt mărețe: se dorește reducerea poluării în marile orașe și, de asemenea, reducerea dependenței de petrol care vine din Orientul Mijlociu și străbate rute maritime costisitoare.

Iată, deci, datele concrete care se constituie în suficiente argumente în favoarea începerii, cât mai curând posibil, demersurilor privind producerea automobilului electric și în țara noastră.

    Cristina-Ancuța Pocora - despre consecințele iresponsabilității și incompetenței echipei conduse de premierul Emil Boc;

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

În ultimele trei luni de zile, din cauza politicilor fiscale înțelepte ale Guvernului Boc, doar în București, peste 220 de persoane au ajuns să trăiască pe stradă, iar 16,3 % și-au pierdut locul de muncă în același interval de timp. Acesta este rezultatul analizei organizației neguvernamentale Samusocial din capitală, organizație careoferă servicii de asistență socială, medicală, consiliere psihologică, posibilitatea de igienizare și medicamente persoanelor adulte fără adăpost. Cauzele care au dus la această situație sunt pierderea locului de muncă și imposibilitatea oamenilor de a-și plăti întreținerea sau chiria.

Nu numai că situația pentru acești oameni nu va reveni la normal, dar perspectivele sunt și mai sumbre la nivel național, dacă luăm în calcul doar declarația ministrului finanțelor, Sebastian Vlădescu. Acesta a afirmat că "România va ieși foarte greu din cercurile vicioase care nu îi permit să aibă resurse pentru investiții, fără o ajustare extrem de rapidă și de solidă a pensiilor și a salariilor".

Asta în timp ce, în paralel, noul Guvern al Ungariei a anunțat că intenționează să diminueze taxele în acest an pentru a facilita crearea de noi locuri de muncă și pentru a revigora investițiile, într-o economie afectată de recesiune, după cum a declarat vicepreședintele partidului FIDESZ, Mihaly Varga, citat de Reuters.

Mai mult, Guvernul Boc-Udrea are intenția de a desființa cota unică de impozitare, de a majora impozitul pe profit și de a dubla valoarea taxelor și impozitelor locale. Adică, exact pe dos decât măsurile anticriză adoptate de alte state, care au dat rezultate în lupta cu criza mondială.

Împovărarea fiscală a românilor va fi atât de puternică încât PNL consideră că o asemenea inițiativă a Guvernului Boc-Udrea este o tentativă de asasinat economic la adresa celui mai productiv segment al societății românești: clasa mijlocie.

Asasinatul economic a început, deja, odată cu instalarea guvernului păstorit de președintele Traian Băsescu, cifrele centralizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) fiind edificatoare: aproape 141.000 de bugetari și-au pierdut locurile de muncă de la începutul lui 2009.

Dintre aceștia, angajații concediați din sectorul privat sunt de cinci ori mai mulți decât cei care provin din sectorul bugetar. În total, s-au înregistrat 765.285 de șomeri la sfârșitul lunii martie 2010. Este cea mai mare cifră atinsă în ultimii șapte ani de zile. Se pare că previziunile șefului misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, conform cărora "per total, un milion de șomeri este cu siguranță posibil", devin realitate.

Acestea sunt consecințele iresponsabilității și incompetenței echipei conduse de premierul Emil Boc care, recent, afirma: "Misiunea de bază a acestui Guvern e salvarea și crearea locurilor de muncă pentru români".

Sună cinic, dar dacă va continua pe aceeași linie, Guvernul Boc-Udrea ar putea, la fel de bine, să adopte sloganul sinistru "Munca vă va face liberi!".

    Marian Ghiveciu - declarație politică având tema Nicio măsură anticriză;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Nicio măsură anticriză"

Anul în care am intrat ar putea să fie un an pierdut iar colapsul economic nu poate fi evitat prin politica Guvernului. Există specialiști pe care puterea ar putea să-i folosească pentru a trece peste acest mare hop care este colapsul financiar. Dacă nu se va apela la sprijinul lor, atunci democrația însăși va avea mult de suferit și libertatea umană multe de îndurat. Este absolut necesară o voință politică puternică pentru lansarea unor măsuri realiste, științific elaborate, ținând seama de posibilitățile interne, pentru a scăpa România de criza usturătoare. Pentru aceasta este necesară o revizuire a modului în care lucrează actuala putere în Parlament și la Guvern, și asta s-ar putea numi democrația faptelor.

Sub pretextul salvării României de la colapsul economic și financiar, Guvernul Boc a declanșat asupra României, sub pretextul salvării, ceea ce putem numi "un viscol" al măsurilor adoptate de executiv. În opinia mea, este vorba, din păcate, numai de "viscol", dar nu și de pachet de măsuri.

Nu-i greu să constați că acum, când este vizita reprezentanților organismelor financiare internaționale, "viscolul tăios al măsurilor anticriză aduce din belșug taxe și accize, conservarea disprețului față de omul simplu, a afacerismului, nepotismului, demagogiei în sănătate și multe alte asemenea binefaceri". Eu mă așteptam ca și pentru guvernanți, pentru diriguitorii țării, măsurile anticriză să însemne proiecte viabile de restructurare și organizare, de finanțare, de investiții cu infrastructură, de protecție a producătorilor autohtoni, de impulsionare a producției și productivității muncii, de creare a unui mediu legislativ și de afaceri capabil să-i atragă pe investitori, nu să-i respingă.

Mă așteptam, dar, din păcate, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.

De aici nu se pot trage decât două concluzii: ori nu se vrea cu adevărat luarea măsurilor anticriză, ori nu se știu care sunt căile prin care acestea pot fi realizate.

Ce este cert deocamdată este că așa-zisele măsuri au mărit numărul disponibilizaților care, chipurile, ar trebui să devină peste noapte oameni de afaceri.

Cel puțin până acum, actualul Guvern Boc nu a dovedit și nu dovedește că este în stare să scoată România din criză, iar neputința sau nepriceperea pot avea consecințe grave pentru țară.

Nu există un management politic constructiv. Se închid firme, se creează noi detașamente de disponibilizați și trebuie să știm ca în capitalism nu se trăiește decât din producție, din plus valoare.

În final, nu vă ascund că sunt realmente îngrijorat de ceea ce se întâmplă în România condusă de Guvernul Boc.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Guvernul Boc-Udrea și mărirea taxelor și impozitelor;

Domnul Cristian Buican: "Guvernul Boc-Udrea și mărirea taxelor și impozitelor"

După cum probabil ați aflat deja, luni, 3 mai 2010, Partidul Național Liberal, în cadrul Biroului politic central a dezbătut un document de lucru al Guvernului Boc-Udrea prin care se dorește renunțarea la actuala cotă unică de impozitare și se mai stipulează dublarea taxelor și impozitelor locale. După această ședință, Partidul Național Liberal a informat opinia publică cu privire la intenția criminală a actualului guvern de a falimenta economia României prin aceste măsuri de stânga. Mai mult, prin vocea președintelui PNL, domnul Crin Antonescu, Partidul Național Liberal a decis demararea procedurilor pentru inițierea unei moțiuni de cenzură având ca subiect tocmai acest document de lucru al actualului Guvern Boc-Udrea.

Potrivit documentului de la Ministerul de Finanțe, document care circulă deja pe internet, actualul Executiv are în vedere modificarea art.57 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, majorarea la 25% a impozitului lunar asupra veniturilor ce depășesc 4000 de lei, modificarea art.17 din aceeași lege, pentru a aduce impozitul pe profit la 25%, și modificarea articolelor 251, 258 și 263 prin care practic se dublează cuantumul taxelor și impozitelor locale, cu obligația contribuabililor de a plăti aceste sume în cursul anului 2010. Toate aceste măsuri pe care acest guvern intenționează să le ia arată clar lipsa de viziune economică, incompetența și setea de bani a actualei guvernări. Tocmai de aceea, Partidul Național Liberal intenționează să inițieze o moțiune de cenzură asupra acestui subiect și împotriva acestui demers, pentru că noi considerăm inadmisibil un astfel de comportament prin care se încearcă împovărarea celor care muncesc, descurajarea muncii cinstite și asasinarea celui mai productiv segment al societății în care trăim: clasa mijlocie.

Chiar dacă Sebastian Vlădescu, actualul ministru de finanțe, a catalogat demersul Partidului Național Liberal ca declarații politice ale opoziției, nu a negat nicio clipă autenticitatea acestui document. Indiferent dacă este doar o schiță a unui proiect al Ministerului de Finanțe, prevederile acestui document au ca scop dinamitarea rămășițelor economiei românești, care și așa este afectată de criza economică. Mai mult, renunțarea la cota unică de impozitare ar însemna o acțiune criminală a acestui guvern. Cota unică de impozitare a demonstrat, din 2005 și până astăzi, că este benefică, atât pentru stat, prin valoarea taxelor acumulate la bugetul de stat, cât și pentru cetățeni, fiind o măsură ce încurajează munca și prosperitatea celor care muncesc cinstit.

Pentru a merge pe tărâmul speculațiilor politice, pot spune că actualul document al Ministerului de Finanțe ne arată adevărata față a actualilor guvernanți, care, indiferent de declarațiile lor conform cărora ar fi de dreapta, ne demonstrează, prin fapte, că sunt mai de stânga decât PSD. Mai mult, renunțarea la cota unică de impozitare și îmbrățișarea unui impozit progresiv ne mai pot arăta și încercarea unei apropieri de actualul PSD, care a declarat în nenumărate rânduri că una dintre condițiile unei colaborări guvernamentale ar fi impozitarea progresivă.

Chiar dacă pe parcursul zilei de luni, mai marii lideri ai PDL au ieșit cu declarații prin care nu susțin acest document, eu personal nu cred o iotă din ceea ce mai declară Videanu, Blaga sau Berceanu. De Emil Boc nici nu mai e cazul să vorbim. De ce? Pentru că toți acești domni au demonstrat de-a lungul ultimului an și jumătate că pot minți cu nerușinare, exemplele în acest sens fiind multiple.

Partidul Național Liberal a demonstrat pe această cale că este liderul opoziției din România și că indiferent de intențiile actualei guvernări de a intoxica opinia publică cu subiecte care să concentreze dezbaterea publică în alte zone decât cele care afectează direct cetățenii, noi, ca principal partid de opoziție, putem atrage atenția asupra intențiilor criminale pe care acest guvern le are în raport cu economia românească și clasa mijlocie din această țară.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Luna mai - luna protestelor și a grevelor;

Domnul Cristian Buican:

"Luna mai - luna protestelor și a grevelor"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoștință, în cazul în care nu știați, că pe parcursul lunii mai a anului în curs, România se va confrunta cu cele mai multe proteste sindicale din ultimii 20 de ani. Chiar dacă unii dintre dumneavoastră mă veți contrazice, spunând că numărul celor prezenți la aceste proteste nu este nicidecum mai mare decât al celor prezenți la protestele de până în anul 2000, vă voi răspunde realizând un mic calendar al protestelor deja anunțate. Aceste nemulțumiri sindicale nu vor fi neapărat caracterizate de un număr mare de participanți, cât de generalizarea acestor greve în tot sectorul bugetar. Mai mult, o serie de confederații sindicale au anunțat încercarea blocării activităților curente ale sectoarelor în care lucrează, pe lângă deplasarea la București și organizarea de proteste în fața sediului guvernului.

Funcționarii din administrația publică locală și centrală au anunțat deja calendarul protestelor. Aceștia sunt nemulțumiți în principal de diminuarea salariilor odată cu introducerea Legii unice de salarizare, neplata orelor suplimentare, precum și de nivelul salariilor și al sporurilor. Federația Funcționarilor Publici "Columna", afiliată CNSLR Frăția, a anunțat că în perioada 3 - 7 mai, în fiecare zi, în fața Guvernului, 150 de protestatari timp de 2 ore pe zi vor organiza pichete. Mai mult, în data de 5 mai se va declanșa greva generală a Federației Naționale a Sindicatelor din Administrație. Astfel, mai mult de 50.000 de funcționari din primării, consilii județene și locale, precum și funcționari din alte instituții aflate în subordinea acestora vor întrerupe lucrul pentru a protesta față de măsurile guvernului. Alianța SED-LEX, care reprezintă o bună parte din funcționarii administrației publice centrale, a anunțat că intenționează să se ralieze demersului colegilor din administrația publică locală de pe data din 5 mai.

În domeniul agricol, Federația Agrostar a anunțat deja că pe data de 11 mai, peste 4.000 de fermieri vor protesta în fața Guvernului dacă nu se va modifica OUG nr.44/2008 astfel încât micii producători din domeniul agricol să fie scutiți de înregistrarea la Registrul Comerțului pentru a avea dreptul de a vinde în piețe produsele din producția proprie. Pe lângă această nemulțumire, aceștia vor cere demisia actualului ministru al agriculturii și dezvoltării rurale, domnul Mihail Dumitru, pentru că în opinia agricultorilor acesta nu a luat nicio măsură pentru ajutorarea agriculturii românești. Tot în acest domeniu, Asociațiile crescătorilor de bovine au declarat că în perioada 15 - 21 mai își vor aduce animalele în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva tăierii și neplății subvențiilor naționale și a celor de la Uniunea Europeană.

Tot în luna mai, în zilele în care se va dezbate în Parlament Legea pensiilor, Sindicaliștii Cartel Alfa doresc să organizeze un marș în jurul Parlamentului pentru a protesta împotriva acestei legi, a Legii salarizării unice și a salariului minim garantat. Mai mult, sindicaliștii din învățământ au anunțat că vor bloca prin grevă acest sfârșit de an școlar, aceștia fiind nemulțumiți de Legea educației naționale și de prestația ministrului Daniel Funeriu.

Acest succint calendar al acțiunilor de protest anunțate deja pentru această lună arată un singur lucru: Legea unică de salarizare, Legea pensiilor, Legea educației naționale a lui Daniel Funeriu și majoritatea măsurilor luate de acest guvern împotriva bugetarilor nu au fost negociate cu sindicatele și nu corespund așteptărilor acestor bugetari. Chiar dacă nicio categorie profesională nu este mulțumită de nivelul salariilor, majoritatea acestor proteste au ca principală nemulțumire măsuri și legi adoptate de acest guvern care nu numai că afectează veniturile deja mici ale acestora, dar afectează și o serie de drepturi pe care statul s-a angajat să le respecte.

Dragi colegi, mai ales cei care ați votat Legea unică de salarizare și care aveți de gând să votați și Legea pensiilor sau Legea educației a lui Daniel Funeriu, vă rog ca în datele enunțate mai sus, atunci când acești bugetari vor protesta și împotriva voturilor date de dumneavoastră, să vă duceți în mijlocul lor și să le explicați opțiunea dumneavoastră.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Minciuna Legii unice de salarizare;

Domnul Cristian Buican:

"Minciuna Legii unice de salarizare"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă reaminti, pentru cei care ați uitat, promisiunile și asigurările Guvernului, și în special ale primului-ministru Emil Boc în legătură cu menținerea nivelului salariilor bugetarilor cu 1 ianuarie 2010, odată cu intrarea în vigoare a Legii unice de salarizare. După cum probabil bine știți, la sfârșitul anului trecut, încă din timpul campaniei electorale prezidențiale, primul-ministru Emil Boc venea în fața românilor promițând și garantând că salariile bugetarilor nu vor scădea odată cu aplicarea acestei legi unice de salarizare.

Realitatea în care trăim cu toții, mai puțin premierul Emil Boc, ne-a demonstrat, în ianuarie și februarie 2010, că mii de bugetari din toate categoriile socio-preofesionale au avut de suferit din cauza acestei legi. Astfel, am asistat timp de câteva zile la un reportaj continuu despre micșorarea salariilor bugetarilor. În fața unei revolte generalizate și prinși cu minciuna, actualii guvernanți au încercat atunci să dea vina pe angajații acelor instituții care au calculat aceste salarii afirmând, parcă și mai tare decât prima dată, că niciun salariu nu va scădea. Toate aceste promisiuni erau făcute în timp ce mii de oameni ne arătau fluturașii de salariu, din care se vedea clar că salariile lor au scăzut. Explicația de atunci a Ministerului de Finanțe, întărită de același Emil Boc, a avut rolul de a calma cele câteva mii de bugetari nemulțumiți. Mai mult, tot Emil Boc a promis remedierea situației în cel mai scut timp, lucru care, după cum bine știți și dumneavoastră, nu s-a întâmplat.

În aceste condiții, vă întreb: ce e de făcut?Sunt convins că și acum dacă îi reamintesc domnului Emil Boc și subordonatului său, domnul ministru al finanțelor Sebastian Vlădescu, de realitatea miilor de bugetari care primesc în continuare salarii nesimțit de mici, ca urmare a aplicării Legii unice de salarizare, vor spune că nu e adevărat și că "Niciun salariu nu a fost micșorat odată cu aplicarea noii Legi a salarizării" "

Vă avertizez că acest scenariu mincinos aplicat în cazul Legii unice de salarizare, această piesă de teatru ieftină în care guvernanții spun că o alta lege nu va afecta veniturile respectivei categorii sociale, o trăim și o vom trăi și în viitorul apropiat. Ea nu se va numi Legea unică de salarizare, ci Legea unică a pensiilor, acest document căruia cu greu îi putem spune lege și care prevede, printre altele, tăierea din pensiile nesimțit de mici pe care le au părinții și bunicii noștri. Vă garantez că aceeași placă a domnului Emil Boc, prin care ne transmite că nicio pensie sub 3.000 de ron nu va fi diminuată, o vom mai auzi, iar după câteva luni de la aplicarea acestei legi vom observa că pensiile se vor micșora. Oare atunci vor fi de vină contabilii de la casele de pensii?

Mă întreb ce răspund colegii de la PDL când sunt întrebați de cetățeni în legătură cu diminuarea salariului odată cu aplicarea Legii unice de salarizare, pentru că unui cetățean care a trăit pe pielea lui această diminuare nu îi poți spune că nu este adevărat. Tocmai de aceea fac un apel la acei colegi care sunt puși în situații jenante din cauza incompetenței guvernanților, chiar dacă fac parte din același partid politic, să se gândească de mai multe ori înainte de a vota Legea unică a pensiilor.

Sper ca demersul meu de reîmprospătare a memoriei acelora care au uitat una din cele mai nesimțite minciuni ale acestui Guvern să fie de bun augur și poate va contribui la tragerea la răspundere a acestui guvern, pe care îl cataloghez ca cel mai mincinos, nesimțit și incompetent guvern pe care l-a avut România în ultimii 20 de ani.

    Nini Săpunaru - declarație politică intitulată Politica ministrului Berceanu: transferă altuia ce poți face tu!;

Domnul Nini Săpunaru:

"Politica ministrului Berceanu: transferă altuia ce poți face tu!"

Nu este nevoie de multe exemple pentru a descrie imaginea situației grave din domeniul transporturilor, deoarece toți românii umblă pe drumurile din România, circulă cu trenurile din România și se confruntă la fiecare deplasare cu starea degradantă a drumurilor sau condițiile proaste pe care le oferă transportul pe căile ferate, fie în termeni de lipsă a confortului, fie în ceea ce privește durata foarte lungă de timp necesară pentru a ajunge la destinație.

Cât privește drumurile României, starea lor se agravează pe zi ce trece, iar lipsa de reacție a autorităților este cu atât mai neînțeleasă cu cât dezvoltarea rețelei de drumuri și modernizarea celor existente au fost în multiple rânduri declarate a fi priorități guvernamentale. În prezent, însă, situația e atât de gravă că pune în pericol dezvoltarea României pe următorii 10 -15 ani, amenințând să blocheze dezvoltarea economică și așa frânată de recesiune și lipsa unor măsuri active de redresare a economiei.

Or, în condițiile în care transportul rutier este în prezent motorul principal pentru numeroase activități economice, te-ai aștepta ca Guvernul să adopte măsurile necesare privind îmbunătățirea infrastructurii existente și construirea în regim de urgență a unei rețele de autostrăzi în România. Din păcate însă nimic din toate aceste așteptări nu își regăsesc corespondent în realitatea pe care ne-o furnizează Ministerul Transporturilor, sub conducerea ministrului Radu Berceanu.

Recent, Ministerul Transporturilor a mai abandonat un proiect de autostradă. Denumit și Autostrada Zăpezii, tronsonul Comarnic-Brașov a fost cel mai lăudat contract de concesiune public-privat și ar fi trebuit să rezolve problema traficului de pe DN1, reprezentând totodată un segment important al autostrăzii care ar trebui să lege Bucureștiul de Budapesta. Retragerea din acest contract a companiei câștigătoare este cu atât mai dificilă de înțeles cu cât același consorțiu, Vinci-Aktor, construiește în Muntenegru o autostradă în condiții geografice similare, dar mai lungă și la un preț mult mai mic decât cel ofertat la noi.

După ce a rezolvat problema autostrăzilor, îngropându-le definitiv, ministrul Radu Berceanu pare a fi decis să rezolve, cu aceeași eficiență, și starea gravă a drumurilor naționale, care la finalul perioadei de iarnă s-au umplut de gropi.

Ultima găselniță către care s-au orientat decidenții din minister este declasificarea drumurilor naționale în drumuri județene și trecerea, în acest mod, a responsabilității privind reparațiile acestora în sarcina Consiliilor județene. Un exemplu în acest sens îl reprezintă drumurile naționale DN 2N Martinești-Bogza-Caiata-Dumbrăveni-Dumitrești-Jitia și DN 2R Jitia-Vintileasa-Bahnele, din județul Vrancea, care se pare că urmează a fi transformate prin HG în drumuri județene.

O astfel de decizie nu va produce în mod evident niciun efect pozitiv, atâta timp cât Consiliile județene nu au prevăzute în bugetul pentru anul 2010 sume pentru reabilitarea sau modernizarea a noi sectoare de drum. Însă acest aspect nu pare a fi de interes pentru Ministrul Transporturilor, care își conduce activitatea după principii total străine de noțiuni precum interesul cetățeanului sau eficiența deciziilor luate.

E o situație neînțeleasă, din care nu rezultă decât un șir lung de întrebări:

  • Domnule Berceanu, ce căutați la Ministerul Transporturilor din moment ce drumurile acestei țări nu reprezintă o prioritate pentru dumneavoastră?
  • Care este adevărata prioritate a mandatului dumneavoastră, pentru că știm deja, autostrăzile și repararea gropilor din asfalt nu se califică la acest statut, așa cum ați declarat public în nenumărate rânduri?
  • Până când va trebui să plătim facturile pentru reparația mașinilor care se strică din cauza gropilor din asfalt, fără ca structurile pe care le aveți în subordine să ia măsurile necesare eliminării acestor probleme?
  • Și dacă astfel de subiecte nu le considerați a fi suficient de urgente, de ce vă încăpățânați să stați la șefia acestui minister și să blocați astfel orice proiect menit să rezolve, măcar parțial, problemele din trafic?
    Titi Holban - declarație politică având tema Împovărarea și sărăcirea românilor - politica preferată a acestui Guvern incompetent!;

Domnul Titi Holban:

"Împovărarea și sărăcirea românilor - politica preferată a acestui Guvern incompetent!"

Deși pare un slogan, aceasta este realitatea crudă în care actualul Guvern îi obligă pe români să trăiască de un an încoace. În lipsa unor măsuri de stimulare economică menite a sprijini activitatea întreprinzătorilor aflați în criză, Guvernul Boc preferă să sacrifice toate categoriile de români - copii, cadre didactice, salariați de la stat și din privat, pensionari, agenți economici - în încercarea de a strânge bani la buget. Bani care apoi să fie distribuiți pentru satisfacerea clientelei politice PDL-iste, pentru "sindrofiile" doamnei ministru Udrea, pentru patinoare scumpe, toate fără legătura cu criza economico-financiară pe care o traversează România.

În această logică păguboasă se înscrie ultima găselniță fiscală a Ministerului de Finanțe privind desființarea cotei unice de impozitare, majorarea impozitului pe profit și dublarea valorii taxelor și impozitelor locale. Potrivit unui document de lucru al Ministerului Finanțelor, Guvernul PDL are in vedere modificarea art. 57 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, majorând la 25% impozitul lunar asupra veniturilor ce depășesc 4000 de lei, precum și modificarea art. 17 din aceeași lege, pentru a aduce impozitul pe profit la 25%, dar și modificarea art.251, 258 și 263 prin care practic se dublează cuantumul taxelor și impozitelor locale, cu obligarea contribuabililor de a plăti aceste sume în cursului anului 2010. Altfel spus, Guvernul Boc are o singură grijă: să ia de la români ce mai este de luat (de impozitat), inclusiv pielea de pe ei, să le pună biruri mari și să-i oblige pe toții să plătească, iar banii strânși la buget pe spinarea acestora să ajungă la firmele PDL-iste și în mâinile baronilor locali ai PDL.

O asemenea inițiativă a Guvernului Boc-Udrea reprezintă o tentativă de asasinat economic la adresa celui mai productiv segment al societății românești: clasa mijlocie. Prin aceste măsuri, Guvernul Boc-Udrea oferă ultima probă a incompetenței și a lipsei crase de viziune economică de care dă dovadă în încercarea lamentabilă de a guverna România.

Prin desființarea cotei unice de impozitare, care a constituit motorul creșterii economice a României, cabinetul Boc-Udrea ar aplica lovitura de grație unei economii care, după un și jumătate de incompetență și demagogie a actualilor guvernanți, abia mai respiră.În acest timp, investițiile în infrastructură stagnează, lucrările derulate pe plan local în baza Ordonanței nr.7/2006 au ajuns în paragină, iar constructorii așteaptă și acum banii restanți, promiși de această guvernare și de președintele Băsescu.

Partidul Național Liberal cere Guvernului Boc-Udrea să abandoneze tentativa de asasinare a economiei românești prin sufocarea liberei inițiative și să renunțe la soluțiile sistematice de împovărare a românilor, adoptând în schimb soluția normală și morală, atât de așteptată de populație, de a-și prezenta demisia - o adevărată măsură anticriză menită a ajuta România!

    Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată Cotizăm la sănătate, plătim cu prețul vieții;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Cotizăm la sănătate, plătim cu prețul vieții"

Dacă ar fi să facem un sondaj de opinie printre români, poate că în topul temerilor pe care noi toți le avem este frica de a ajunge cândva pe un pat de spital. Această temere este până la un punct normală, pentru că nimeni nu își dorește boală și suferință pentru sine și pentru cei dragi lui, dar frica românilor se transformă într-o adevărată fobie când știi că riscurile unei internări spitalicești sunt mult mai mari, din cauza condițiilor din unitățile medicale din România.

S-a vorbim mult de subfinanțarea sistemului sanitar. S-a analizat exodul medicilor către alte țări. S-au ordonat controale și investigații. Dar, din păcate, dramele bolnavilor români continuă în fiecare zi, vinovat fiind de fiecare dată... ghinionul. Ghinionul de a te fi îmbolnăvit și, până la urmă, ghinionul de a te trata într-un sistem medical bolnav.

A fost nevoie ca o vedetă, o persoană publică precum solista operetei din București să trăiască o astfel de dramă, să se zbată între viață și moarte din cauza mizeriei din spitale, pentru ca subiectul să ajungă în atenția publică. Cu toate acestea, mii de oameni trăiesc copii la indigo ale aceleași povești: vin în spitale pentru intervenții minore și ajung să lupte pentru viața lor, din cauza infecțiilor colaterale. Iar situația este mult mai gravă atunci când pacienții sunt copii.

Județul Hunedoara este unul în care astfel de cazuri nu sunt rare: numai în anul 2009 s-au descoperit 10 cazuri de infectări spitalicești grave, la care se adaugă și cele care nu sunt raportate, din teama și inconștiența celor care conduc destinele spitalelor. Se fac anchete, dar pericolul rămâne, pentru că lipsa de fonduri este principala cauză a acestor drame. Situații de subfinanțare cruntă se regăsesc la spitalele din Brad, Hațeg, Lupeni, Orăștie, Petroșani, Vulcan, Petrila sau Călan.

Acesta este motivul pentru care îl invit pe domnul ministru al sănătății, care a vizitat în luna ianuarie 2010 modernul Spital municipal "Dr. Al. Simionescu" din Hunedoara, unde a inaugurat noua clădire a Secției de boli infecțioase și contagioase, să se oprească și în alte unități spitalicești din județ.

Deși toată lumea, inclusiv actualii guvernanți, este de acord că situația în care se află sistemul medical românesc este una critică, lipsește orice dovadă de preocupare concretă a factorilor decizionali.

Spitalele județului Hunedoara și ale României nu trebuie să reprezinte doar un loc de promenadă electorală în timpul campaniilor pentru diverși oameni politici, obișnuiți să strângă mâini și să primească flori. Actualii guvernanți trebuie să își asume cu responsabilitate misiunea dificilă de a dezamorsa imensa bombă cu ceas pe care o reprezintă sistemul public de sănătate, prin corectarea Legii unice de salarizare, management performant și finanțare adecvată nevoilor contribuabililor români.

    Gheorghe Roman - despre Impactul noii Legi a învățământului asupra educației și formării viitorilor specialiști ai României;

Domnul Gheorghe Roman:

"Impactul noii Legi a învățământului asupra educației și formării viitorilor specialiști ai României"

Declarația mea politică are ca temă impactul pe care noua Lege a învățământului îl generează în legătură cu nivelul și calitatea educației în vederea formării viitorilor specialiști ai României.

Adoptarea unei legi naționale a învățământului, coerentă, unitară și în consens cu raportul cerințe actuale - competențe, este una dintre condițiile primordiale pentru ca România să devină o țară cu adevărat competitivă și să urce în ierarhia țărilor din Uniunea Europeană.

Cu toții suntem de acord că viitorul unei țări este influențat de societatea civilă, societate ce va fi formată din copiii, elevii și studenții care acum sunt în băncile școlilor. De noi depinde să îi formăm într-un mod corect, să primească informațiile necesare pentru a putea excela în domeniul în care aleg să se specializeze și nu în ultimul rând să învețe să fie buni cetățeni, în adevăratul sens al cuvântului. În timp, noțiunea de cetățean și-a pierdut din semnificație, majoritatea considerând că este suficient să îți scrie în buletin că ești cetățean român. Noua Lege națională a învățământului are menirea să formeze cetățeni dedicați României și cu dorință de implicare, pentru ca împreună să readucem în România cultura, educația și civilizația pe locurile de cinste care li se cuvine.

Nu voi încerca să susțin că este o lege imbatabilă sau că nu se va descoperi prin practică faptul că aceasta va putea fi îmbunătățită, însă fiind supusă dezbaterilor publice, având acordul și susținerea Președinției, primului-ministru, Patriarhiei dar și a unui segment considerabil al societății civile, am încrederea că a trecut de suficiente păreri critice și avizate încât să primească avizul favorabil pentru adoptare. Haideți să considerăm această lege națională a învățământului punctul de plecare, un nou început, ce ne va permite să resuscităm învățământul românesc. Adoptând o transparență care se cere atât la nivel național, cât și internațional, având o consecvență în tot ceea ce înseamnă sistem de învățământ, furnizând sistematizat informații nu numai teoretice, dar și competențe practice, în definitiv acordăm - prin această nouă lege - învățământului atenția și importanța cuvenită și vom reuși să ne integrăm cu adevărat, ca și populație, în rândul țărilor europene.

Prin această lege arătăm că prețuim nu numai viitorul României, reprezentat prin copii, dar și pe cei care dețin cheiacătre cunoaștere, și anume, profesorii și dascălii, care merită toată aprecierea, considerația și tratamentul corespunzător pentru efortul pe care îl depun zi de zi.

Legea națională a învățământului reprezintă cu siguranță o osatură importantă și baza fundației pentru o Românie modernă și impunătoare. Am convingerea că peste ani vom culege roadele și vom realiza cât de important este să ai o lege uniformă, care nu este aplicabilă doar pentru un an sau doi și care funcționează eficient și competitiv la nivel național.

    Daniel Buda - declarație politică având ca subiect Lustrația, reparația morală indispensabilă unui stat democratic;

Domnul Daniel Buda:

"Lustrația, reparația morală indispensabilă unui stat democratic"

O problemă de mare importanță în evoluția democrației românești spre o reală și deplină integrare europeană este, fără îndoială, lipsa unei legi a lustrației, care să scoată în evidență lupta celor care, trecuți prin iadul închisorilor sau luptând în munți, cu arma în mână, s-au împotrivit comunismului în numele libertății, democrației și al statului de drept. Mai mult de atât, timp de 20 de ani, toți cei care s-au aflat, vremelnic, la conducerea țării, au declarat că lupta pentru aceste idealuri trebuie continuată, că restabilirea adevărului istoric, prin dovedirea caracterului criminal, ilegitim și antinațional al evenimentelor anterioare anului 1989, al dictaturii comuniste, trebuie deconspirate. Însă, ce păcat că toate au fost la nivel declarativ și inserate în discursuri politicianiste în fiecare an, cu ocazia zilei naționale a României sau a altor astfel de evenimente.

Am spus de mai multe ori și repet, lipsa unei legi a lustrației dovedește că atât legislativul, cât și puterea judecătorească sau executivul s-au opus timp de 20 de ani acestei legi tocmai pentru că le-ar fi afectat grav structurile, personalitatea, demnitatea și, de ce nu, averea sau funcțiile deținute. Toate propunerile venite în această direcție au fost aspru criticate, dezbătute și boicotate. Desigur, probabil că foarte mulți se întreabă de ce nu am fost noi, cei de la PDL, care dorim o astfel de lege a lustrației, mai vigilenți, mai impunători, mai hotărâți. Răspunsul este foarte simplu: un partid politic trebuie să aibă o forță considerabilă, legitimată de electorat, pentru a impune agenda discuțiilor.

În aprilie 2006, când a fost prezentat Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste care a condamnat oficial caracterul ilegitim și criminal al comunismului, Traian Băsescu a devenit principalul dușman al unei părți însemnate a clasei politice, care, pe lângă faptul că a criticat un astfel de "tupeu", a boicotat, a trâmbițat și a demarat o febrilă campanie de compromitere a instituțiilor abilitate cu deconspirarea tuturor celor care au colaborat cu fosta Securitate.

A fost un prim pas important în evoluția democrației românești, un pas care de mult trebuia făcut, însă, din păcate s-au efectuat pași mărunți și timizi în acest sens. România a beneficiat de o lege de deconspirare a securității numai în anul 1997, și aceea ciuruită, datorită opoziției în Parlament a fostului PDSR, actualul PSD. Nu este uimitor deloc că și acum, tot ei sunt cei care nu sunt de acord cu o asemenea lege. Oare de ce? Nu fac ei parte dintr-un partid reformat, modern, european și democratic? Răspunsul, sincer, este de natura evidenței. Dar este lesne de înțeles, pentru că unii liderii ai acestui partid au imprimat vieții politice un comportament imoral, bazat pe complicitate, șantaj și compromis sau poate au participat activ sau inactiv la evenimentele dinainte de 1989.

Problema vechii Securității stârnește multă vâlvă, chiar și la 20 de ani de la revoluție, și spun 20 de ani nu pentru că această temă a devenit obișnuită, ci pentru că este readusă în atenția opiniei publice în mod periodic. Din fericire, de la vorbe s-a trecut la fapte, cu toate piedicile și nemulțumirile exprimate în spațiul public de opozanții unei astfel de legi. Cu toate că pentru unii această lege are un "caracter stalinist", este momentul să facem ceva concret în vederea împiedicării în ascensiunea lor a celor care au făcut parte din aparatul represiv al PCR și al organelor de Securitate, respectiv să-i împiedicăm să ne reprezinte la nivel național și internațional.

Aceasta este, dacă îmi permiteți, răsplata noastră, a parlamentarilor, față de cei care și-a dat viața pentru libertatea de care beneficiem astăzi, a celor care s-au opus comunismului. Avem nevoie de o lege care să ne înscrie în rândul statelor democratice, europene, care au avut capacitatea să înțeleagă, să dezbată și să condamne concret tristul trecut comunist, avem nevoie să luăm măsurile pe care alții le-au luat deja și au construit state puternice din punct de vedere democratic, împăcate cu propria lor istorie.

    Florin Postolachi - declarație politică intitulată Dreptul presei la liberă exprimare;

Domnul Florin Postolachi:

"Dreptul presei la liberă exprimare"

Declarația mea politică din această dimineață face referire la semnificația zilei de 3 mai, adică la Ziua Mondială a Libertății Presei. În fiecare an, pe 3 mai ne aducem aminte de curajul, profesionalismul și demnitatea jurnaliștilor arestați, răniți sau decedați la datorie. În orice țară democratică, instituția mass-media se reprezintă pe sine ca total independentă și menită să acționeze în numele interesului public. Libertatea mass-media și libertatea de exprimare constituie granița între democrație și abuzul dictaturii, o graniță care consolidează și confirmă statul de drept.

Sistemul mass-media asigură circulația informațiilor, opiniilor, interpretărilor și reprezintă o adevărată legătură informațională între diverse părți și segmente sociale.

În contextul zilelor noastre, de criză a economiei, și, implicit, a politicului și socialului, oamenii resimt din ce în ce mai puternic dorința de a fi informați și își îndreaptă atenția către toate mijloacele de comunicare în masă, în special către mass-media, și se așteaptă ca aceasta să fie un pilon al societății contemporane.

Știm cu toții că impactul mass-media asupra opiniei publice este hotărâtor, de aceea libertatea de exprimare este esențială în orice stat democratic.

România sărbătorește pentru al 11-lea an consecutiv Ziua Mondială a Libertății Presei. După evenimentele din decembrie`89, libertatea presei în România a cunoscut o evoluție ce nu poate fi contestată de nimeni. Suntem conștienți că fără o presă liberă, capabilă să își manifeste corect și eficient rolul social, România va avea în permanență perspectiva unui prezent și viitor proiectat spre trecutul comunist.

Cunoaștem importanța mass-media, dar trebuie sa fim atenți și să tragem un semnal de alarmă atunci când apare degradarea actului jurnalistic, când apare desconsiderarea normelor etice și profesionale elementare sau când goana după audiență este transformată în criteriul absolut de valorizare a actului jurnalistic.

    Cornel Pieptea - Lecție despre cum să furi o lege;

Domnul Cornel Pieptea:

œLecție despre cum să furi o legeœ

Dacă cineva mi-ar fi spus, în urmă cu doi ani, că voi fi părtaș la furturi repetate în Parlamentul României aș fi încercat să îl asigur că niciodată nu voi lăsa acest lucru să se întâmple. Tocmai de aceea, mă văd nevoit să declar public că în cursul săptămânii trecute, cu ocazia votului din plen asupra Legii de funcționare a Agenției Naționale de Integritate, am fost martorul unui furt grosolan. Am fost martor la adoptarea unei legi prin furt.

Parlamentul României, care nu se bucură de o reputație deosebită în rândul cetățenilor, este incubatorul primordial al furtului. Afirm acest lucru în perfectă cunoștință de cauză și cu deplină responsabilitate.

Domnilor și doamnelor deputați ai puterii,

Menirea dumneavoastră în Parlamentul României este aceea de a face legi pentru această țară, grav lovită de criza economică, și de a asigura, în condiții de legalitate, sprijinul parlamentar necesar adoptării proiectelor Guvernului.

Menirea noastră, a opoziției, este de a iniția sau de a critica proiectele de lege, pentru ca în momentul adoptării legile să fie drepte, corecte.

Ce cădere morală aveți dumneavoastră să cereți cetățenilor pe care îi reprezentați să respecte legea? Ce cădere morală are Guvernul în a cere cetățenilor acestei țări să se supună legilor? Vă spun eu: niciuna.

La votul final asupra noii Legi de funcționare a ANI ați furat, ați furat voturi. Este inadmisibil să vă bateți joc de instituțiile acestei țări, invocând pretexte discutabile pentru a repeta votul. Cunoașteți foarte bine viciile ascunse din spatele procedurii de vot prin ridicare de mână, pentru că nu degeaba i se spune vot la grămadă; de asemenea, știți foarte bine că nu ați avut numărul declarat de deputați ai puterii prezenți în sală. Cu toate acestea, ați votat o lege.

Ceea ce ați făcut dumneavoastră reprezintă o acțiune clară de decredibilizare a instituției Parlamentului și implicit un atentat grav la adresa siguranței naționale.

De aceea, mă întreb: oare cine are interesul să facă din Parlament instituția cu cea mai mică încredere în rândul populației?

Un lucru este cert. Atât timp cât legile se votează prin fraudă, nimeni nu va avea respect pentru ele sau pentru cei care le fac. Tocmai noi, cei care trebuie să fim un exemplu pentru cetățeni și comunitate, demonstrăm că nu poți realiza ceea ce ți-ai propus prin muncă și corectitudine.

Este cu atât mai neplăcut cu cât ședința de plen la care fac referire a fost condusă de tineri din noua clasă politică.

    Ioan Holdiș - declarație politică intitulată Sănătatea pe butuci;

Domnul Ioan Holdiș:

"Sănătatea pe butuci"

De câteva săptămâni încoace se tot vorbește de problemele sistemului sanitar din România, ba, mai mult, se fac comparații între noi și țări mult mai dezvoltate din punct de vedere economic.

Înainte de Revoluție veneau sute de studenți străini în România pentru a face facultatea de medicină la noi, deoarece era considerată una dintre cele mai prestigioase și profesioniste din Europa. Indiferent de specializarea spre care se îndreptau, studenții erau învățați harul de a salva vieți omenești de adevărate personalități, precum: Constantin Ion Parhon, medic endocrinolog și neuropsihiatru, Carol Davila, medic și farmacist, Gheorghe Marinescu, medic neurolog, Ana Aslan, medic specialist în gerontologie, și așa mai departe.

Până în jurul anilor '90 ne-am menținut în topul celor mai bune țări, în domeniu medical. Din păcate, odată cu trecerea anilor am ajuns să apărem în mass-media cu probleme grave ale sistemului sanitar, nu cu diplome și medalii, ca altă dată.

Proasta administrare a fondurilor, managerierea defectuoasă a unității, lipsa de interes pentru pacienți, scăderea seriozității și a competențelor a tot mai multe persoane din sistem, toate acestea au dus în timp la situația actuală. Am ajuns să avem spitale în care nu ai curaj să intri, iar altele supraaglomerate, medici ce fug în alte țări pentru a-și profesa meseria cu demnitate, lipsă de medicamente, aparatură veche de zeci de ani, 90% din spitale neîndeplinind standardele europene de funcționare.

De câteva săptămâni se tot mediatizează cazul mai multor persoane care din lipsă de materiale sanitare și dezinfectanți au luat bacterii din spitalele românești. Culmea este că pe hârtie, la capitolul reclamat, septic, stăm mai bine decât țări mult mai dezvoltate. Toate acestea se întâmplă deoarece în loc să se reclame și să se rezolve problemele, în România se preferă ascunderea acestora, fapt ce duce la situații mult mai grave.

Am dorit să vă vorbesc astăzi despre situația spitalelor și despre gravele probleme cu care ne confruntăm, în speranța că prin alăturarea mea la strigătul de ajutor se va face ceva în acest sens. Din păcate, nu putem bate din palme să rezolvăm toate problemele. Trebuie să conștientizăm că doar în timp se vor rezolva aceste situații, așa cum în aproape 20 de ani s-au deteriorat, poate în următorii 10, 15 ani vor intra pe un făgaș demn de nivel european.

    Nicolae Bud - declarație politică intitulată Dreptul de a greși nu există!;

Domnul Nicolae Bud:

"Dreptul de a greși nu există!"

La vreme de criză, ca și la vreme de război, iei în calcul orice posibilitate de ieșire din situația în care te afli. Nu ne aflăm, Doamne ferește, în conflict armat cu nimeni, ceea ce sper să nici să nu ni se întâmple de acum până în veac și nici de atunci încolo, dar, cum sună un titlu de roman, "este iarnă și e frig, seniori"! Ce să-i facem, nu doar pe noi ne-au încercat atâtea în lunga și dureroasa tranziție pe care am fost nevoiți s-o parcurgem - comandament al istoriei - ci și pe alții. E drept, la noi ca la nimeni și nu cred că este nevoie să elaborez pe această temă. În plus, iată această amarnică de criză, hotărâtă să ne încurce orice șansă de a călca drept și hotărât spre bătălii viitoare și nu s-o ținem doar într-una obligați să parăm lovituri imposibile uneori. Și chiar cu garda jos.

Să zicem că greul a trecut și că ce ne rămâneeste survolarea turbulențelor de tot felul pe care, în neastâmpărul lor, crizele le presară pe capul unora, dintre care noi nu lipsim. Cum bine se știe, la vreme rea, norii își pot schimba oricând culoarea și densitatea, sensul de mers și în funcție de asta, de cele mai multe ori, sporesc amenințările.

Suntem în situația în care liniștea vine gândind. Nu ne sunt de folos nici lamentările de pe margine, nici neputințe vocalizate catastrofic și nici măcar aprecieri în stare să ne adoarmă. Vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Țări cândva sigure și stabile, încurajatoare prin modelul lor de dezvoltare, înoată dureros în bazine cu apă tulbure, fără șanse concret cristalizate de a ieși pe mal. Constatările în ce-i privește pe acești camarazi ai noștri întru Uniunea Europeană sunt, în fond, dureroase lecții profilactice pentru ceilalți, să recunoaștem, și pentru noi.

Vreau să cred că vom înțelege ce trebuie și din raporturile pe care le avem cu instituții cu consistentă experiență în analiza fenomenelor economice și bancare, la urma urmei potențiali parteneri în depășirea cât mai urgentă a stărilor dificile ivite în existența unei societăți. Mă duce din nou gândul la cele spuse nouă de directorul executiv al Fondului Monetar Internațional în "lecția" din Parlament.

Domnul Strauss-Khan ne-a vorbit ca unor vechi prieteni. În diferite momente, am văzut în FMI partenerul de care aveam nevoie. Ceea ce înseamnă automat, în pandant cu cererile noastre, și acceptarea cererilor sale. Împrumuturile de la Fond își au de fiecare dată principii, condiționări și implicit angajamente. Nu de conținutul condiționărilor ne-a vorbit de astă dată Directorul executiv. El, cum ne amintim, și-a propus o colegială avertizare asupra mersului Europei prin acest început de veac, în cazul în care nu sesizează câte are de făcut dacă își propune să joace un rol, și nu oarecare, în lumea de azi, dar mai ales în cea de mâine. Reforma - iată termenul ce ar putea fi așezat drept cuvânt de ordine în fața UE. Dar nu numai! Uniunea Europeană este un spațiu al progresului gândit, așteptat și de înfăptuit la nivel continental și în fiecare din celulele ce compun acest fagure istoric. De aici, de luat seama la cât de multe trebuie să facem fiecare la noi acasă pentru ca, prin însumare, economii naționale puternice să poată configura o economie regională foarte puternică, competitivă la scară planetară, demnă de numele și renumele Bătrânului Continent.

Așa ne întoarcem la noi în ogradă. România a comis recent un act de complexitate ce merita înțeles așa cum trebuie. Este vorba de ideea unui angajament de împrumut cu Uniunea Europeană, cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială și cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare. Mi se pare normal ca lumea să se întrebe: ce ne facem? Luăm banii, că ne trebuie, dar când o fi să-i dăm înapoi? Îngrijorările sunt corecte. Dar și nevoile sunt reale și găsirea căilor de rezolvare a greutăților cu care te lupți te obligă la soluții care, poate, altădată, nici nu-ți treceau prin cap. Asta nu te motivează să privești chiorâș la cel ce îți întinde mâna să treci șanțul. Pentru că și el își are regulile lui. Sau ale lor, de data asta, fiind mai mulți.

Aveam un colaborator care ori de câte ori primea spre rezolvare ceva, obișnuia să spună șefului de la care prelua problema în cauză: Mie îmi stabiliți obiectivul și termenul, metodele mi le stabilesc singur! Cam așa cred eu că ar trebui să privim și spre spusele domnului Strauss-Khan. România n-a putut evita acest împrumut. Dar ca să rămânem un interlocutor valabil, trebuie să ajungem în situația de a resorbi dificultățile de moment, dar și mai important: excluderea posibilității de reîntoarcere a condițiilor care generează spasme ale vieții economice. Așa am înțeles și îndemnul directorului FMI. Inflația este în situația, spun experții financiari, de a juca încă un rol de înlocuitor de productivitate, de eficiență și de competitivitate. Dar obiectivul suna clar: trebuie să ieșim din criză! Termenul? Dacă este să forțăm nota, putem spune fără să greșim: imediat! Cu ce metode? Evident prin politici economice naționale adecvate. Pârghiile de acces sună cunoscut: stabilitate internă, competitivitate reală.

Cu alte cuvinte, performanțe economice. FMI nu impune politici economice și nici nu solicită programe de guvernare. Eu rețin că: "unchiul" pe care îl tot bârfim pe la colțuri solicită din partea noastră doar performanțe macroeconomice și consecvență în aplicarea unor strategii de restructurare.

Îmi place să cred că putem înțelege cum se cuvine această sintagmă sub care acționează FMI: "Fiecare țară trebuie să vizeze excelența în practica sa macroeconomică, pentru că dreptul de a greși nu există!". Cine are urechi, să audă! pare a spune cei care ne rostesc asemenea îndemnuri.

Mă înscriu între cei ce cred cu convingere că știm să auzim.

    Gheorghe Ciobanu - despre O nouă șansă pentru turismul românesc;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"O nouă șansă pentru turismul românesc"

Timp de aproape 20 de ani, turismul românesc s-a dovedit o marotă a presei, care nu s-a transformat însă în obiectiv principal pentru niciuna dintre guvernările de dinainte de 2009. Ne-am hrănit cu mitul unei țări frumoase care merită să fie văzută și le-am spus tuturor cât de primitori suntem noi ca popor. Dincolo de vorbe și de percepții asupra societății, nimic nu s-a schimbat.

După 20 de ani, ne dăm seama că pentru turismul românesc s-a făcut prea puțin și că el nu poate să devină plusvaloare atât timp cât statul sau întreprinzătorii privați nu investesc absolut nimic. Am privatizat relativ târziu și prost. Din dorința absurdă "de-a nu ne vinde țara", am lăsat hotelurile românești pe mâna unor samsari neaoși a căror unică logică este profitul maximal într-o perioadă cât mai scurtă. Sunt oameni care vor să câștige în două luni cât pentru un întreg an de muncă. Nu investesc, dar se plâng de lipsa de promovare, de activitatea nesatisfăcătoare a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, dar și de promovarea excesivă în presa românească a mitului turismului bulgăresc "ieftin și bun". Nu oferă prea mult, dar cer totul.

Încet-încet, litoralul și muntele au devenit destinații prohibitive pentru o bună parte a românilor. Epoca biletelor în stațiune prin sindicat s-a dus. Mare parte a românilor nu-și permit, o vacanță de o săptămână la mare sau la munte. Iar aceia care-și permit se declară nemulțumiți de condițiile și serviciile oferite. Mulți dintre ei, odată cu intrarea în Uniunea Europeană și schimbarea regimului vizelor în multe țări, se orientează mai ușor spre Grecia, Spania, Turcia sau Bulgaria, pentru mare, și Austria, pentru munte. Spun ei: condiții mai bune, prețuri mai mici, fițe mai puține. Una peste alta, pentru a pune un diagnostic, turismul românesc este unul disfuncțional în acest moment.

Cu toate acestea, am văzut la acest sfârșit de săptămână cum toate plajele, dar și stațiunile montane, au fost pline ochi de turiști care vroiau să sărbătorească ziua de 1 Mai. Semn că există o speranță și că încă putem întoarce lucrurile în favoarea noastră. Am văzut un ministru extrem de hotărât să taie nodul gordian și să spună lucrurilor pe nume: ne aflăm în spatele Bulgariei, pentru că la ei investitorii au fost nemți; putem progresa doar cu investiții serioase.

Această declarație politică se vrea un mesaj de susținere a ministrului dezvoltării regionale și turismului, Elena Udrea, în lupta sa pentru îmbunătățirea condițiilor în care se desfășoară turismul în România. De aceea, consider oportun ca dezideratul cel mai arzător al ministrului, noua Lege a turismului, dar și o eventuală nouă Lege a urbanismului să devină priorități pentru actualul Legislativ. Rolul nostru ca parlamentari este de a legifera și de a ajuta Executivul să transforme ideile în fapte. Or, cred eu, cele două proiecte legislative ar putea rezolva bună parte din dezechilibrele existente în acest domeniu.

De asemenea, consider în continuare că una dintre prioritățile principale, dacă vrem să avem un turism funcțional, este să dezvoltăm infrastructura rutieră pe câteva noduri importante: autostrada București-Ploiești-Brașov și terminarea autostrăzii București-Constanța (tronsonul Cernavodă-Constanța). În plus, ar trebui încheiate lucrările la infrastructura feroviară pe ruta București-Constanța. Și asta cât mai repede, pentru că sfârșitul săptămânii trecute a arătat câtă nevoie există pentru o infrastructură de transporturi eficientă.

Îmi exprim încă o dată încrederea că Bugetul pentru anul viitor va fi construit în așa fel încât să finanțăm mai mult aceste investiții în infrastructura de transporturi și că, până atunci, cele două proiecte legislative (Legea turismului și Legea urbanismului) vor deveni realitate.

    Liviu-Bogdan Ciucă - intervenție cu titlul 9 mai 1950 - 9 mai 2010, 60 de ani de existență a Uniunii Europene;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"9 mai 1950 - 9 mai 2010, 60 de ani de existență a Uniunii Europene"

Ziua de 9 mai pentru noi, românii, are o importanță deosebită, asta pentru faptul că, din punct de vedere istoric, sărbătorim Ziua Independenței de stat a României și Ziua victoriei asupra fascismului, iar din punct de vedere european, aniversăm Ziua Uniunii Europene.

Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea.

Ziua Uniunii Europene este numită și "Ziua Schuman", după numele celui care a propus la 9 mai 1950 planul pentru crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială și politică.

Uniunea Europeană și-a propus să-și creeze o lume a oamenilor, să fie aproape de cetățenii săi, să înlocuiască «cooperarea pașnică dintre statele europene» cu o construcție care să respecte libertatea și identitatea tuturor popoarelor născute și crescute pe acest continent.

Dacă la început obiectivul esențial imediat era acela al cooperării pașnice dintre statele europene, astăzi ambiția este diferită: construcția unei Europe care respectă libertatea și identitatea tuturor popoarelor ce o compun, numai prin unirea popoarelor sale. Este necesar să conștientizăm că UE este în slujba cetățenilor săi, păstrându-și propriile valori, tradiții și propria limbă, cetățenii europeni ar trebui să se simtă în largul lor în ceea ce putem numi "casa europeană".

Lumea de astăzi, într-o continuă și rapidă evoluție, are nevoie de Europa. UE este dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea și prosperitatea pot aduce unui continent altădată măcinat de războaie. Modelul european arată lumii că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori și obiective comune. Și nu în ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoțit permanent demersul lui Monnet: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!".

Este al treilea an în care sărbătorim Ziua Uniunii Europene ca membri cu drepturi depline. Calitatea de stat membru implică nu numai drepturi, dar și obligații. Toate aceste drepturi și obligații derivă din tratatele și legislația adoptate de Uniunea Europeană de la înființarea ei și până în prezent, tot acquis-ul comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu tema Criza economică;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Criza economică"

Criza economică se amplifică pe fiecare zi ce trece, iar România se află în al doilea an de recesiune, iar specialiștii în economie nu reușesc să găsească antidot, iar cel mai mult, această criză se resimte la nivelul companiilor. Pe de o parte, cele care au contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor nevoi de lucru se vor trezi în fața imposibilității de a restitui aceste împrumuturi, concomitent cu îngreunarea posibilității de plată a furnizorilor, mai ales în cazul celor care au de făcut plăți în valută. Astfel, întrucât bursele mondiale se prăbușesc, iar Bursa de Valori București a pierdut în doar câteva zile peste 2 miliarde de euro, companiile nu mai pot miza pe acestea ca și surse de finanțare, astfel încât o altă variantă de acoperire a nevoilor financiare este total blocată.

Pe fondul crizei economice, este de așteptat ca și solicitările de creditare din partea companiilor adresate băncilor să scadă, se conturează astfel tabloul complet al unei crize financiare care va arunca în faliment extrem de multe companii din România. Am putea spune că astfel se va cerne mediul de afaceri de companii care nu rezistă seismelor economice, dar întrebarea care se pune este: va fi capabilă România să găsească managerii și resursele care să evite această criză economică care se configurează a fi cea mai mare din ultimul secol? De asemenea, oficialii europeni încep să fie îngrijorați de faptul că încetinirea economică a unor țări dezvoltate din Uniunea Europeană ar putea afecta per total economia comunitară.

Reprezentanții FMI atrag atenția că există semne ale unei posibile spirale inflaționiste în România, iar ultimele știri legate de creșterea cotei unice și a t.v.a.-ului aruncă în aer întreg mediul de afaceri românesc. Cu toate acestea, se poate simți o oarecare incertitudine la nivelul marilor companii de investiții sau bancare, care încep să nu mai facă investiții spre Vestul Europei, ci se orientează spre Estul continentului. Pe de altă parte, partea bună a crizei economice ar putea fi aceea că, scăzându-le puterea de cumpărare, consumatorii europeni s-ar putea orienta spre produsele mai ieftine, cum ar fi cele românești. De asemenea, numărul investitorilor străini în România ar putea crește, Vestul fiind afectat de criză, aceștia se mută în Est, unde forța de muncă este mai ieftină. Cred că această problemă trebuie privită cu maxim interes și în România, unde se impune adoptarea unor politici monetare solide și coerente, care să asigure un avans economic și în următorii ani.

    Ioan Stan - pledoarie pentru rezolvarea cât mai rapidă a situației spitalelor din România, inclusiv a celor din zona Fălticenilor;

Domnul Ioan Stan:

În presa cotidiană, suntem terifiați zilnic, de o bucată de vreme, de știri, mărturisiri ale unor foști pacienți, dezvăluiri ale unor oameni care lucrează în sistemul românesc de sănătate și care sub protecția anonimatului, unii, ori în gura mare, alții, ne dau măsura fenomenelor de infecție intraspitalicească.

Ca și cum conținutul dramatic al știrilor despre persoane care după intervenții chirurgicale banale petrecute la spitalul bucureștean CFR2 și care în prezent se luptă pentru viața lor, n-ar fi fost de ajuns, receptăm știri asemănătoare de la Pitești.

Apoi, surse apropiate anchetei ordonate la spitalul CFR2, declară că cercetările ar putea fi extinse retroactiv, întrucât din septembrie 2009 și până în prezent, au mai existat cinci cazuri similare care însă nu au fost date publicității.

Comunicatele oficiale se bat cap în cap cu datele oferite de specialiști autorizați în domeniu. Așa încât unii, și anume raportorii oficiali, ne spun că, în România, numărul infecțiilor intraspitalicești este cu mult mai mic decât în țări cu sisteme sanitare incomparabil mai performante. În același timp, alții, de exemplu Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor din România, declară că doar 15-maxim 20 din cele 450 de spitale din România s-ar putea acredita dacă procesul de acreditare s-ar face conform normelor europene.

Este clar că dincolo de oficialele statistici roz, în spitalele românești domnește o situație de care medicilor le este frică să vorbească oficial. Declarațiile care apar însă în presă "pe surse" te pot face să o iei razna sau în cel mai bun caz să te îndrepți în mare grabă către un loc liniștit unde să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătatea ta, cât o mai ai, și să-1 implori să te ferească să ajungi într-un spital românesc.

Se mai dovedește încă o dată că știu ei ce știu cei care aleg, pentru că își pot permite, spitalele străine pentru alinarea suferințelor personale. Doar că printre aceștia nu se pot număra concetățenii mei, fălticenenii, cărora li se adaugă locuitorii zonelor arondate, ducând spre 170.000 de suflete ce încă mai au trupuri, pe cei ce încă mai speră să aibă parte de un spital de rang municipal situat în, de altfel, municipiul Fălticeni.

Am vorbit de atâtea ori în fața dumneavoastră despre atât de proiectatul, de doritul, de vitalul spital din Fălticeni, încât mi se părea că nu mai am nimic de spus.

Dar teribilele întâmplări din sistem, care țin pagini pline de câteva zile, m-au făcut să realizez că sunt obligat, pentru binele celor care m-au trimis aici, să strig, să umblu, să trag de mâneca răspunderii pe toți cei care, într-un fel sau altul, ar trebui să se implice în rezolvarea problemei.

Așa că vă spun și vă voi mai spune, sper fără să argumentez cu precizări de cazuri nominale, că orașul meu, Fălticeniul, are nevoie de spital! Activitatea se desfășoară în clădiri ce depășesc vârsta de 100 de ani. Spitalul, zis municipal doar pentru că este localizat în municipiu, împlinește anul acesta 150 de ani. Maternitatea este ceva mai tânără.

Spitalul aparține municipiului, maternitatea, ca și clădire desigur, aparține moștenitorilor, celor care au fost cândva proprietarii locației. Acest fapt oferă activității specifice "șansa" de a se desfășura într-un grup de clădiri la fel de improprii ca și cea a spitalului, dar pentru care se mai plătește și chirie. Și când spun improprii, mă refer la pereți mucegăiți și igrasioși, la podele situate aproape pe baie de apă freatică ori la instalații sanitare ce refulează miasmele conductelor de canalizare, condiții ce se pot constitui, împreună ori fiecare în parte, în adevărate medii de cultură pentru agenți patogeni, viruși, microbi și cum s-or mai fi chemând microscopicele purtătoare de moarte.

Cei care lucrează în sistemul sanitar fălticenean, medici-manageri, economiști responsabili de sectoare cheltuiesc cu măsuri de dezinfecție circa un miliard de lei vechi în fiecare an.

După cum singuri se exprimă "mulțumim lui Dumnezeu că n-am avut cazuri de infecție până acum". Adică Dumnezeu este cel care gestionează șansele ca un pacient spitalizat în Fălticeni să scape sau nu cu viață.

De fapt, așa cum spunea nu demult cu amărăciune un ziarist, în spitalele românești se desfășoară zilnic o ruletă rusească. Scapă cine are noroc și parte de un medic în stare a face slalom printre pericole.

Cauzele reale ale acestei rulete rusești din sănătate țin, în principal, de lege, bani și politizare.

Aceste argumente stau la baza intervențiilor mele viitoare în sprijinul deblocării fondurilor necesare terminării construcției spitalului din Fălticeni, atât cât a mai rămas din ceea ce s-a început cu mulți ani în urmă, cheltuindu-se banii bugetari și speranțele prea răbdătorilor mei fălticeneni.

    Ciprian-Florin Luca - despre Prioritatea zero a Guvernului Boc - prelungirea contractului de furnizare de energie ieftină cu băieții deștepți de la Alro Slatina până în 2018;

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Prioritatea zero a Guvernului Boc - prelungirea contractului de furnizare de energie ieftină cu băieții deștepți de la Alro Slatina până în 2018"

După vizita președintelui Băsescu la postul de televiziune B1 TV, în seara zilei de 11 martie 2010 și după acuzele aduse Guvernului privitor la lipsa măsurilor de restructurare a sectorului public, a urmat angajamentului premierului Emil Boc de a aduce la îndeplinire porunca adevăratului șef al executivului, Traian Băsescu, de disponibilizare a circa 100.000 bugetari până la sfârșitul anului.

După ce președintele Traian Băsescu a cerut la televizor "socoteală" Cabinetului Boc pe motiv că au fost dați afară prea puțini bugetari, miniștrii s-au adunat în ședință de Guvern pentru a hotărî cum răspund. În cadrul ședinței, premierul a dat un termen-limită de trei săptămâni pentru prezentarea unei situații privind disponibilizările.

Guvernul a decis anul trecut să restructureze sistemul bugetar din România pentru a reduce cheltuielile de funcționare și cele cu bunuri și servicii ale instituțiilor și autorităților statului. Marea restructurare a fost făcută, însă, mai mult pe hârtie și mai puțin în realitate. Potrivit Legii nr.329 din 2009, care prevede reorganizarea unor autorități și instituții publice, la sfârșitul anului trecut, nu mai puțin de 10.554 de posturi bugetare ar fi trebuit să fie desființate. Multe dintre acestea erau însă vacante. Oameni dați afară efectiv din sistemul public au fost mult mai puțini decât erau previziunile, lucru observat și de președintele Traian Băsescu. Într-o emisiune B1 TV, Traian Băsescu a subliniat faptul că "s-a uitat pe statistici și nu prea a văzut disponibilizări".

În timp ce agenda publică este ocupată cu subiecte ale realității dureroase din spitalele din România, iar sănătatea publică a românilor a devenit doar o prioritate declarată pe hârtie a Guvernului Boc, combinatul din Slatina și-a asigurat curent ieftin de la Hidroelectrica până în 2018.

Contractul de privatizare al Alro este secret, dar mișcările autorităților arată existența unor favoruri foarte mari pentru Alro Slatina, iar unul dintre ele îl reprezintă accesul combinatului la energia ieftină produsă de Hidroelectrica. Contractul de furnizare a energiei, care expiră în 2013 a fost prelungit până în 2018 de Guvernul Boc, iar prețul este influențat de cotația internațională a aluminiului.

Acestea sunt adevăratele preocupări secrete ale Guvernului Boc în anul de criză 2010: prelungirea contractului de energie ieftină pentru băieții deștepți ai României din anul 2013 până în anul 2018

Dacă instrumentul de punere în operă a dispozițiilor secrete sau nesecrete ale Guvernului comportă anumite încălcări constituționale, soluția de rezervă vine în sprijinul acestui abuz al Executivului tocmai de la Curtea Constituțională a României - instituție de verificare a constituționalității actelor normative în vigoare, instituție care, nu întâmplător, în anul 2010 beneficiază de o suplimentare a bugetului cu peste 50% față de anul precedent.

Nu ar trebui, stimați colegi, să ne mai mirăm că deciziile Curții Constituționale dau posibilitatea Executivului să legifereze abuziv și nelegal în continuare dacă avem în vedere ultima decizie pronunțată în legătură cu ordonanța Guvernului ce permite amânarea executării unor hotărâri judecătorești pe motive de criză economică.

Dacă ne raportăm la termenul scadent de prezentare a programului de restructurare-disponibilizare de personal pentru fiecare minister, constatăm că dispozițiile premierului Boc au devenit opționale, mai importantă s-a dovedit a fi inițiativa ministrului Videanu de prelungire a contractului de energie ieftină a Hidroelectrica cu băieții deștepți de la Alro Slatina.

Așa se face politica economică în România, la secret cu Adriean Videanu și juristul Emil Boc, iar în acest proces de modernizare a statului rămâne necunoscut un răspuns la o întrebarea firească: când devine scadent termenul de restructurare al actualului Guvern și dacă un viitor Guvern Boc poate funcționa fără indispensabilii Videanu și Berceanu?

Dacă acest termen este determinabil, atunci Curtea Constituțională ar putea da chiar și o decizie privind constituționalitatea numirii în viitor cu caracter irevocabil a miniștrilor Videanu și Berceanu într-un viitor Guvern Băsescu.

    Emil Radu Moldovan - declarație politică: Guvernul bolnav;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul bolnav"

Totul pare bolnav în această perioadă în România, inclusiv Guvernul Boc, primul bolnav al acestei țări, care prin activitatea sa îmbolnăvește toate domeniile de activitate și pe toți cetățenii României. Nimic nu funcționează așa cum trebuie, nici măcar sistemul sanitar, unde oamenii ar trebui să se însănătoșească și, de fapt, ei se îmbolnăvesc mai rău sau chiar mor datorită condițiilor mizere în care sunt tratați din cauza subfinanțării sistemului.

Dar aceste realități din România ultimelor luni îi lasă total indiferenți pe guvernanți, care nu se îngrijorează de situația sistemului sanitar a cărui finanțare este acoperită cât de cât până în luna iunie, iar după, nimeni nu știe nimic ce se va întâmpla cu pacienții care au nevoie de îngrijire medicală, cu pensionarii care necesită medicamente compensate.

Ei se preocupă de studii de impact și promovarea turismului românesc pe milioane de euro, în timp ce românii mor în spitale sau alții, în cel mai bun caz, se chinuiesc de pe o zi pe alta fără medicamentele compensate pe care nu și le pot permite din propria pensie.

Prioritățile acestui guvern nu sunt aceleași cu ale cetățenilor români, care doresc ca bugetul României să aibă ca țintă principală sănătatea, educația și investițiile în infrastructură. Guvernul are ca prioritate îmbuibarea camarilei portocalii cu tot felul de contracte oneroase și total dezavantajoase pentru populația României.

Nici măcar protestele opoziției și ale sindicatelor nu îi face pe guvernanți să își pună măcar întrebarea dacă nu cumva duc țara într-o direcție greșită și cel puțin să accepte că nu întotdeauna au dreptate, și să ceară câte un sfat sau o părere de la profesioniștii în economie pentru a mai putea îndrepta lucrurile, pentru a nu duce la sapă de lemn poporul român.

Astfel, precum un jucător de fotbal accidentat care iese din echipă pentru a se îngriji și este înlocuit de unul în plenitudinea forțelor, sau un manager de firmă care este bolnav și care se duce acasă să se îngrijească și nu ia decizi radicale care pot afecta firma pentru că are capacitățile intelectuale afectate de boală în acele momente, Guvernul Boc, evident gripat, lipsit de vlagă și depășit evident de povara guvernării, ar trebui să se declare bolnav și să iasă pe margine pentru a se trata și pentru a nu duce România în colaps.

    Dumitru Chiriță - despre protestele sociale ce au avut loc în 1 mai;

Domnul Dumitru Chiriță:

La finalul săptămânii trecute, întreaga planetă a organizat manifestații pentru a marca ziua de 1 mai, Ziua Internațională a Muncii. Din păcate, criza financiară și economică a determinat ca în acest an, în România, să fie organizate de 1 mai ample proteste sociale care au avut ca obiect revendicări socio-economice.

1 mai 2010 a scos în stradă elevi, studenți, profesori, cadre medicale, salariați, pensionari care au protestat împotriva incapacității regimului Băsescu-Boc de a promova măsuri eficiente în vederea depășirii actualei perioade de criză.

Protestul social a pus în evidență faptul că actualul regim scade veniturile populației și crește numărul șomerilor. Situația din sistemul de sănătate a fost unul din punctele criticate datorită genocidului promovat în spitale, ca urmare a lipsei de medicamente și a lipsei de motivare pentru cadrele medicale.

Așa-zisa reformă promovată în școlile românești, prin noua lege a educației, aduce după sine haos, iar copiii, părinții și profesorii vor fi cobaii actualului Guvern, punându-se în pericol viitorul națiunii române.

Protestul social a vizat și dorința regimului Băsescu-Boc de a desființa statul de drept și de a instala dictatura prin transformarea Parlamentului în organ consultativ al Președintelui și Guvernului, și prin atacul fără precedent la adresa armatei, polițiștilor și magistraților, ca urmare a subfinanțării și reducerii pensiilor.

Este important să remarc faptul că regimul Băsescu-Boc are soluții pentru viitor și promovează oameni specializați în administrarea cimitirelor, iar în loc de salarii, pensii, alocații pentru copii, alocații sociale, vom primi ajutoare de înmormântare și în schimbul locurilor de muncă, vom primi locuri de veci pentru "a trăi bine" pe lumea cealaltă.

Sunt convins că nu-i vom lăsa să ne conducă pe ultimul drum și ne vom bate ca actualul regim să plece și să plătească pentru incompetența de care dă dovadă.

    Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Guvernul Emil Boc a devenit putere legislativă!;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Guvernul Emil Boc a devenit putere legislativă!"

Guvernul Emil Boc face legi în loc să le aplice și, în acest fel, să rămână în rolul său firesc de putere executivă. Acum a trecut la revizuirea legii fundamentale din porunca "șefului statului". La numai o zi de la constituirea Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituției, demers politic legal și firesc Guvernul a lansat proiectul de modificare a legii fundamentale.

După atâtea strategii și după atâta efort pentru denigrarea de-a valma a Parlamentului României, a venit ceea ce era de așteptat: propunerea reducerii numărului de parlamentari de la 471 la 300 și a trecerii de la Parlamentul bicameral la Parlamentul cu o singură cameră, unicameral.

PSD este de acord de multă vreme cu reducerea numărului de parlamentari, măsură care trebuie cuprinsă în legea electorală, dar consideră că funcționarea Parlamentului cu două camere este de mare însemnătate pentru democrația din România de astăzi și încă multă vreme în viitor. Demiterea miniștrilor prin moțiune simplă, pierderea mandatului de către parlamentarii care demisionează din partidul din partea căruia au candidat și clarificarea relațiilor dintre Parlament-Guvern-Președinte sunt cerințe formulate clar de social-democrați și exprimate de președintele partidului Victor Ponta.

Constatăm o mare grabă în procesul de revizuire, ca și cum Constituția României ar fi o ordonanță, o ordonanță de urgență sau o lege oarecare. Credem că se urmărește, fără mărturisire, dobândirea dimensiunii istorice a procesului de revizuire, dar mai cu seamă a inițiatorului ei, ceea ce se exprimă în insistențele pentru revizuirea Constituției în anul 2010.

Prima și cea mai importantă zonă a revizuirii privește relațiile dintre Parlament-Guvern-Președinte, prin reglementări clare, evitarea suprapunerilor și promovarea conlucrării într-un cadru legislativ productiv și plin de demnitate, crede PSD. Dar, în realitatea proiectului Guvernului, această relație nu este clarificată, fie și dacă ne referim doar la consultarea pe care primul-ministru trebuie să o aibă cu șeful statului înainte de a propune numirea ori revocarea unui ministru. Nu sunt clarificate problemele legate de instituirea regimului semiprezidențial, de puterea președintelui de a dizolva Parlamentul, de modul de alegere a parlamentarilor, de reorganizarea administrativă cu mulțimea de păreri și interese, inclusiv cu regiunea Harghita-Covasna-Mureș etc. și toate necesită analize, studii, bună așezare în capitole, articole și alineate a tuturor reglementărilor constituționale.

PSD va promova în procesul revizuirii Constituției valorile social-democrate, interesul național și temeinica exprimare în spirit românesc a reglementărilor din legea fundamentală.

    Neculai Rățoi - declarație politică intitulată Moțiune sau populism?;

Domnul Neculai Rățoi:

"Moțiune sau populism?"

Recenta moțiune, semnată de un număr de 52 de parlamentari, a generat o serie de noi discuții legate de dificultățile cu care se confruntă sistemul social din România, în această perioadă de criză. În timp ce unii invocă lipsa de competență a celor aflați în funcții-cheie, cei mai mulți sunt nevoiți să recunoască faptul că marile probleme au legătură mai ales cu lipsa resurselor financiare.

Această moțiune dovedește faptul că opoziția cunoaște realitățile și, în consecință, a propus soluțiile optime de redresare care să rezolve aceste situații-limită.

Prin intervenția sa domnul Ministru Șeitan nu a reușit să demonteze în totalitate numeroasele acuzații ce i-au fost aduse. Prin urmare domnul Ministru trebuie să ia în considerare, din textul moțiunii și din intervențiile colegilor, doar acele referiri care vizează binele oamenilor și al țării, ignorând răutățile și opiniile celor care îl atacă în mod ostentativ.

Consider că două legi complexe, cu impact direct asupra întregii națiuni, ar impune un dialog adecvat, cu explicații și argumente convingătoare, indiferent din ce parte a eșichierului politic ar veni ele.

Grupul parlamentarilor PSD+PC din Camera Deputaților consideră că explicațiile date nu au lămurit detaliile particulare ale celor două proiecte de lege, dar nu exclude găsirea acelor soluții care să rezolve convenabil cea mai mare parte a situațiilor luate în calcul. Dar, depinde de toate forțele politice și apolitice, pentru ca rezolvarea cazurilor vizate să fie una reală și realistă.

    Nicolae Stan - declarație politică: Îngrijirea paliativă a bolnavilor de cancer între lux și necesitate;

Domnul Nicolae Stan:

"Îngrijirea paliativă a bolnavilor de cancer, între lux și necesitate"

La începutul secolului XXI, cancerul continuă să fie una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă omenirea. Datorită previziunii sale asupra viitorului, cu consecințe firești demoralizatoare și implicații umane, economice și sociale, imaginea cancerului este cea mai sumbră dintre toate bolile cunoscute și un mit al incurabilității și suferințelor ce o înconjoară.

În România, 4,5 milioane de persoane sunt afectate zilnic, direct sau prin persoane apropiate, de cancer sau de o altă boală incurabilă. La sfârșitul anului trecut erau înregistrați circa 400.000 de bolnavi de cancer, din care 70% sunt în fază incurabilă.

Deoarece cancerul evoluează lent spre moarte, suferința progresivă generată este puternică, deprimantă, cu neputințe fizice degradante, cu dificultăți de susținere socială și cu impact major afectiv.

Debutul insidios și evoluția lentă fac ca boala canceroasă să fie depistată cel mai adesea în stadii avansate. Majoritatea cazurilor noi sunt diagnosticate în stadiile III sau IV, când șansele de supraviețuire sunt limitate, iar îngrijirea paliativă și tratamentul durerii sunt singurele opțiuni realiste de îngrijire.

În fazele avansate ale bolilor incurabile, îngrijirea paliativă se concentrează asupra înlăturării durerii, îmbunătățirii calității vieții bolnavului terminal și asupra suportului acordat familiei înainte și după decesul celui drag. Serviciile din cadrul îngrijirilor paliative sunt oferite de specialiști din diferite domenii: asistenți medicali, medici și asistenți sociali.

Cu toate că în ultimii 10 ani acest domeniu a început să se dezvolte și în România, serviciile oferite nu acoperă necesitățile. În prezent există 19 hospices-uri și două centre pentru pregătire în acest domeniu au fost recunoscute: în București și în Brașov. La Slatina a fost fondat un centru regional de expertiză pentru îngrijiri paliative.

Îngrijirea paliativă și controlul durerii în cancer se numără printre problemele actuale nerezolvate ale sănătății publice din România. Trebuie subliniat faptul ca suntem pe locul 22 în Uniunea Europeană, din cele 27 de țări componente, în ceea ce privește existența și acordarea serviciilor de îngrijiri paliative. Aceasta face ca gradul de asistare și respectiv calitatea vieții bolnavilor incurabili în fază avansată sau terminală să fie nesatisfăcătoare. Serviciile de îngrijiri paliative sunt sporadice și nu au susținere financiară din partea autorităților și a sistemului sanitar de stat. Legislația medicală nu conferă încă îngrijirii paliative un statut legal, care să îi îndreptățească accesul la fonduri bugetare și din asigurările de sănătate.

În ultimii ani, studiile au arătat că este o mare nevoie de îngrijiri paliative pentru pacienții oncologici. Din anchete efectuate recent în rândul pacienților și familiilor lor, dar și în rândul profesioniștilor, s-a concluzionat că există o mare necesitate de a se organiza servicii de îngrijiri paliative la domiciliu, precum și o mai mare nevoie de informare și pregătire în acest domeniu. Doar 5% din bolnavii care se luptă cu durerea și cu acceptarea unui diagnostic de boală incurabilă beneficiază de acest tip de îngrijire medicală.

Serviciile de îngrijire paliativă trebuie să fie extinse pe plan național, astfel încât fiecare județ să aibă cel puțin o unitate pentru îngrijirea bolnavilor incurabili. O altă necesitate de ordin stringent o constituie găsirea unui mecanism adecvat de finanțare a îngrijirilor paliative.

Avem nevoie de un plan național de stimulare și dezvoltare pentru îngrijirile paliative, susținut de toate ministerele precum și de reprezentanții tuturor organizațiilor active din domeniul sănătății. Un asemenea plan ar constitui o încercare atât pentru personalul medical cât și pentru politicienii din România.

    Mihail Boldea - declarație politică: Institutul Cantacuzino - sfârșitul școlii românești de virusologie? Qui prodest?;

Domnul Mihail Boldea:

"Institutul Cantacuzino - sfârșitul școlii românești de virusologie? Qui prodest?"

Chiar dacă în ultimul timp scena media românească nu duce deloc lipsă de subiecte politice, sociale sau economice, o știre mi-a atras atenția: închiderea Institutului Cantacuzino, singurul producător de vaccinuri din România. Nu sunt medic și nici nu am tangențe cu acest domeniu, dar în gândirea mea de simplu cetățean, o instituție unică care produce vaccinuri într-o țară, ar trebui să fie considerată "de interes național" sau "de importanță strategică" și în niciun caz desființată. Ba din contră!

Istoria Institutului Cantacuzino este pe cât de lungă, pe atât de zbuciumată. Înființată în urmă cu 80 de ani, mai exact în 1921, de către profesorul I.C. Cantacuzino, această unitate sanitară s-a numit inițial Laboratorul de Medicină Experimentală, producând primele vaccinuri și seruri imunologice din România. Tocmai datorită rezultatelor foarte bune și importanței acestei noi ramuri a medicinei, în 1921, Regele Carol semnează decretul de înființare a Institutului de Seruri și Vaccinuri, care va purta, după moartea fondatorului său, numele de Institutul Cantacuzino. Istoria și-a continuat cursul, dar indiferent că România a fost regalistă sau comunistă, Institutul Cantacuzino a continuat să descopere și să producă vaccinuri pentru populația acestei țări, sub toate guvernele care au condus-o.

S-a ajuns ca la începutul anilor 90 aici să se producă peste 400 de tipuri de vaccinuri, imunomodulatori, seruri de diagnostic și reactivi de uz uman. În toată această perioadă, Institutul Cantacuzino a supraviețuit prin autofinanțare, implicarea financiară a statului fiind minoră. Acesta poate fi și unul din motivele pentru care în anul 2009 aici nu se mai produceau decât cca. 10-15 tipuri, dar chiar și așa, în 2008, Institutul Cantacuzino a înregistrat peste 1 milion de euro profit. Acesta a fost, de altfel, și începutul unui sfârșit anunțat, care a culminat în 2010 când institutului i s-a retras licența de producție pentru toate produsele, până la o retehnologizare la nivelul UE. Aceasta echivalează cu închiderea institutului, pentru că în lipsa unui sprijin financiar din partea statului, mult dorita tehnologizare poate dura ani și ani.

Dar de acum, toate acestea sunt istorie. Prezentul? Începând de acum, România nu mai dispune de niciun vaccin autohton, devenind din producător un potențial importator. Qui prodest? Sunt cumva la mijloc interese imobiliare ca în cazul, uitatului de acum, Institut de Geriatrie Ana Aslan, care și el a fost decenii la rând o unitate sanitară de renume, ca apoi să fie falimentat, privatizat, uitat și pierdut în hățișul birocrației românești? Știu că este criză și nu sunt fonduri. Dar chiar nu poate aloca România o parte din cei 3% din p.i.b. destinați cercetării și inovării, pe care i-a promis conform obiectivelor din Strategia Europeană 2020 elaborată de Comisia Europeană, pentru salvarea acestui institut? Căci, în lipsa unui sprijin financiar din partea statului, nu ne mai rămâne decât soluția importurilor. Deci ce să mai înțeleg, stimați colegi?

Nu avem bani pentru salvarea Institutului Cantacuzino, dar avem bani pentru importuri? Vorbim despre populația unei țări, despre necesarul de vaccinuri de la nou-născuți până la bătrânii loviți de gripa sezonieră, de la seruri și reactivi pentru o întreagă națiune, nu pentru o mână de oameni! Statisticile oficiale ale Ministerului Sănătății arată cifre îngrijorătoare: aproximativ 50.000 de nou-născuți nu au fost vaccinați contra tuberculozei, vaccin obligatoriu în primele zece luni de viață, iar numărul celor nevaccinați contra rubeolei sau rujeolei nu se mai știe.

În încheiere, vă rog să reflectați cu mintea, nu cu sufletul: este mai benefică salvarea Institutului Cantacuzino și asigurarea unei producții interne de vaccinuri sau importul și dependența de marii producători de medicamente care vor să transforme România într-o piață de desfacere profitabilă pentru ei? Vă las să decideți până nu este prea târziu.

    Viorel Palașcă - declarație politică intitulată Guvernul Boc virusează sănătatea;

Domnul Viorel Palașcă:

"Guvernul Boc virusează sănătatea"

Criza financiară din sistemul sanitar poate lăsa milioane de bolnavi fără medicamentele absolut necesare. Consider că în aceste condiții de criză se poate renunța la multe, dar nu și la sănătate.

O radiografie a sistemului de sănătate plasează România pe ultimele locuri în ceea ce privește sumele alocate pentru sistemul de sănătate. 1.200 din totalul farmaciilor sunt dependente de banii din sistemul asigurărilor de sănătate. De asemenea, statistica spune că cea mai mare parte a medicilor aparțin grupei de vârstă de peste 50 de ani, iar pe locul doi, ca număr, se află cei între 40-50 de ani. Dacă ținem cont că mulți medici tineri aleg să plece în străinătate din cauza condițiilor de muncă și a salariilor mici, se poate spune că în 10 ani sistemul de sănătate românesc va rămâne fără medici.

Din ce în ce mai mulți medici specialiști aleg să profeseze în străinătate. Astfel, anul acesta numărul celor care au plecat este cu 15% mai mare decât în 2009, după cum afirma președintele Colegiului Medicilor din România.

Multe spitale nu au bani nici măcar pentru medicamente, dar pentru dotări sau achiziții.

Accesul insuficient la tratament, lipsa medicamentelor, a specialiștilor și dotarea insuficientă a spitalelor sunt doar câteva dintre problemele sistemului sanitar românesc.

Un studiu realizat de Euro Health Consumer Index - EHCI pe 2009 situează România pe locul 32 din 33 de țări europene în timp ce țări ca Albania și Macedonia au obținut un scor mai ridicat ca România, sistemul sanitar românesc reușind să-l depășească doar pe cel din Bulgaria.

Guvernul Boc ar trebui să acorde și o mai mare importanță sănătății românilor, să redea acestora speranța în sistem printr-o finanțare corespunzătoare și un management eficient al fondurilor și resurselor inclusiv cele umane.

    Dragoș Gabriel Zisopol - intervenție cu tema A IX-a ediție a Olimpiadei naționale de limbă elenă, Pitești, 14-16 mai 2010.

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"A IX-a ediție a Olimpiadei naționale de limbă elenă - Pitești, 14-16 mai 2010"

În peste 20 de ani de activitate, Uniunea Elenă din România s-a pus în slujba membrilor săi bazându-se pe câteva principii fundamentale.

Principiul calității învățământului în limba greacă a reprezentat și reprezintă pentru Uniunea Elenă din România o prioritate educațională centrată pe dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane.

Uniunea Elenă din România contribuie la educația tinerilor ei membri în sensul formării competențelor necesare pentru participarea cetățenească activă la funcționarea și dezvoltarea unei economii europene sustenabile.

În acest context, realizările Uniunii Elene din România și acțiunile concertate ale conducerii acesteia au generat decizia Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a introduce și susține Olimpiada națională de limbă elenă în calendarul concursurilor și olimpiadelor școlare, începând cu anul școlar 2009-2010.

Anul acesta, Olimpiada națională de limbă elenă se va desfășura în perioada 14-16 mai, la Pitești. Vor participa peste 90 de elevi care au studiat limba greacă ca limbă maternă sau ca limbă străină în școlile sistemului românesc de stat sau în sediile comunităților elene teritoriale.

În încheiere, permiteți-mi în calitate de deputat al Uniunii Elene din România să urez succes tuturor elenilor care au reușit să se califice la Olimpiada națională de limbă elenă și să mulțumesc cadrelor didactice din România și celor detașate din Grecia care au contribuit la formarea acestora.

     

*

Ședința s-a încheiat la ora 10,00.

 
       

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 24 august 2019, 7:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro