Mihail Boldea
Mihail Boldea
Ședința Camerei Deputaților din 4 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.71/14-05-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 04-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 mai 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.82 Mihail Boldea - declarație politică: "Institutul Cantacuzino - sfârșitul școlii românești de virusologie? Qui prodest?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Mihail Boldea:

"Institutul Cantacuzino - sfârșitul școlii românești de virusologie? Qui prodest?"

Chiar dacă în ultimul timp scena media românească nu duce deloc lipsă de subiecte politice, sociale sau economice, o știre mi-a atras atenția: închiderea Institutului Cantacuzino, singurul producător de vaccinuri din România. Nu sunt medic și nici nu am tangențe cu acest domeniu, dar în gândirea mea de simplu cetățean, o instituție unică care produce vaccinuri într-o țară, ar trebui să fie considerată "de interes național" sau "de importanță strategică" și în niciun caz desființată. Ba din contră!

Istoria Institutului Cantacuzino este pe cât de lungă, pe atât de zbuciumată. Înființată în urmă cu 80 de ani, mai exact în 1921, de către profesorul I.C. Cantacuzino, această unitate sanitară s-a numit inițial Laboratorul de Medicină Experimentală, producând primele vaccinuri și seruri imunologice din România. Tocmai datorită rezultatelor foarte bune și importanței acestei noi ramuri a medicinei, în 1921, Regele Carol semnează decretul de înființare a Institutului de Seruri și Vaccinuri, care va purta, după moartea fondatorului său, numele de Institutul Cantacuzino. Istoria și-a continuat cursul, dar indiferent că România a fost regalistă sau comunistă, Institutul Cantacuzino a continuat să descopere și să producă vaccinuri pentru populația acestei țări, sub toate guvernele care au condus-o.

S-a ajuns ca la începutul anilor 90 aici să se producă peste 400 de tipuri de vaccinuri, imunomodulatori, seruri de diagnostic și reactivi de uz uman. În toată această perioadă, Institutul Cantacuzino a supraviețuit prin autofinanțare, implicarea financiară a statului fiind minoră. Acesta poate fi și unul din motivele pentru care în anul 2009 aici nu se mai produceau decât cca. 10-15 tipuri, dar chiar și așa, în 2008, Institutul Cantacuzino a înregistrat peste 1 milion de euro profit. Acesta a fost, de altfel, și începutul unui sfârșit anunțat, care a culminat în 2010 când institutului i s-a retras licența de producție pentru toate produsele, până la o retehnologizare la nivelul UE. Aceasta echivalează cu închiderea institutului, pentru că în lipsa unui sprijin financiar din partea statului, mult dorita tehnologizare poate dura ani și ani.

Dar de acum, toate acestea sunt istorie. Prezentul? Începând de acum, România nu mai dispune de niciun vaccin autohton, devenind din producător un potențial importator. Qui prodest? Sunt cumva la mijloc interese imobiliare ca în cazul, uitatului de acum, Institut de Geriatrie Ana Aslan, care și el a fost decenii la rând o unitate sanitară de renume, ca apoi să fie falimentat, privatizat, uitat și pierdut în hățișul birocrației românești? Știu că este criză și nu sunt fonduri. Dar chiar nu poate aloca România o parte din cei 3% din p.i.b. destinați cercetării și inovării, pe care i-a promis conform obiectivelor din Strategia Europeană 2020 elaborată de Comisia Europeană, pentru salvarea acestui institut? Căci, în lipsa unui sprijin financiar din partea statului, nu ne mai rămâne decât soluția importurilor. Deci ce să mai înțeleg, stimați colegi?

Nu avem bani pentru salvarea Institutului Cantacuzino, dar avem bani pentru importuri? Vorbim despre populația unei țări, despre necesarul de vaccinuri de la nou-născuți până la bătrânii loviți de gripa sezonieră, de la seruri și reactivi pentru o întreagă națiune, nu pentru o mână de oameni! Statisticile oficiale ale Ministerului Sănătății arată cifre îngrijorătoare: aproximativ 50.000 de nou-născuți nu au fost vaccinați contra tuberculozei, vaccin obligatoriu în primele zece luni de viață, iar numărul celor nevaccinați contra rubeolei sau rujeolei nu se mai știe.

În încheiere, vă rog să reflectați cu mintea, nu cu sufletul: este mai benefică salvarea Institutului Cantacuzino și asigurarea unei producții interne de vaccinuri sau importul și dependența de marii producători de medicamente care vor să transforme România într-o piață de desfacere profitabilă pentru ei? Vă las să decideți până nu este prea târziu.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 27 noiembrie 2021, 14:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro