Lucian Riviș-Tipei
Lucian Riviș-Tipei
Ședința Camerei Deputaților din 21 septembrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-10-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 21-09-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 21 septembrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.19 Lucian Riviș-Tipei - declarație politică: "Nu discriminării și xenofobiei!";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

Mi-am intitulat declarația politică "Nu discriminării și xenofobiei!"

Țiganii din România (romă în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002, romii numărau 535.140 de persoane, aproximativ 2,5% din totalul populației, fiind al doilea grup etnic minoritar din România, după cel maghiar. Țiganii (romii) sunt concentrați cu precădere în Transilvania, Crișana, Muntenia și Oltenia. În Maramureș, Bucovina, Banat, Dobrogea și Moldova concentrația țiganilor (romilor) este sub media țării. Folosesc și titulatura țigan pentru că mulți reprezentanți ai etniei spun că este denumirea corectă. În discursul meu termenii sunt interschimbabili fără nicio conotație.

Conform recensământului din 1992, ei sunt mai des întâlniți în Transilvania, unde reprezintă 2,8% din populație, următoarea zonă din punctul de vedere al concentrării este Crișana-Maramureș, în nordul țării, (2,6% din populație). În vest, în Banat, romii reprezintă 2,1%, în timp ce în Valahia, sud-estul Transilvaniei și în Oltenia, în sudul României, ei reprezintă 1,9% din populație, respectiv 1,5%. Cele mai mici valori se înregistrează în nord-estul Moldovei (0,8%) și în Dobrogea, la Marea Neagră (0,7%)

Istoria romilor este aproape imposibil de stabilit cu exactitate, deoarece romii nu au scris nimic până de curând. Aproape tot ce se știe despre istoria romilor veche se datorează lingvisticii.

Evidențe lingvistice și culturale dovedesc clar că romii sunt de origine indiană, probabil din regiunea nordică Punjab. Se estimează că plecarea lor din India a avut loc acum cel puțin 1000 de ani. O altă teorie consideră romii ca fiind o castă de războinici adunată să lupte cu invadatorii musulmani, care a părăsit India ulterior.

Limba romani are importante influențe persane și armene, ceea ce dovedește trecerea romilor prin aceste țări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), romii s-au despărțit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) și vest spre Imperiul Bizantin. Abundența de cuvinte din limba greacă sugerează o prezență relativ îndelungată în Imperiul Bizantin. De altfel, denumirea de "țigan" provine din grecescul "atsiganos", numele unei secte eretice, cu care romii nu au nicio legătură, însă cu care au fost asociați datorită aspectului lor. Probabil datorită invaziei turce (din nou), romii au intrat în Balcani în secolul al XIV-lea, și după cucerirea balcanilor de către forțele otomane unii au pătruns în vestul Europei.

În Europa, romii au fost ținuți în sclavie în Balcani (în special Moldova și Țara Românească), ori și-au continuat călătoria răspândindu-se în toată Europa, din Spania (1425) până în Finlanda (1597). După abolirea sclaviei în Țările Române, în 1856, a avut loc o altă mare migrație din România înspre vest. Mare parte din romii care trăiesc astăzi în vestul Europei și majoritatea celor din America vorbesc un dialect care are influențe romane. După abolirea sclaviei, nu s-au luat măsuri pentru reabilitarea economică și socială a romilor, rămânând ulterior un grup aflat la limita sărăciei, discriminat și exclus din societatea românească.

Nu trebuie să uităm că regimul Antonescu, inspirat de politica naziștilor, a deportat în Transnistria peste 25.000 de romi; se apreciază că peste jumătate au murit datorită condițiilor foarte grele de acolo. În toată Europa, numărul victimelor de etnie romă, raportat la totalul populației, sunt comparabile cu numărul victimelor evreiești. Regimul comunist care s-a instaurat după al doilea război mondial duce o politică de asimilare, iar romii își pierd statutul de minoritate etnică. În pofida doctrinei comuniste egalitariste, romii sunt discriminați în continuare, primind locuințe la marginea localităților și slujbe mărunte.

Asistăm zilele acestea la un alt tratament mai puțin corect aplicat membrilor etniei, în grup, de către guvernul francez. Aceasta nu înseamnă că România nu se confruntă încă cu discriminare și rasism la toate nivelurile societății. Romii au încă un venit mediu per persoană mult sub cel al societății în general, iar speranța de viață este de peste 10 ani mai mică. Totuși, comunitatea romilor face pași importanți spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvântului, funcționând ca parte a societății românești și nu doar ca un grup tolerat. Integrarea ascunde însă și pericolul asimilării (pierderii identității etnice și culturale).

Guvernul României, din 1990 încoace, a căutat să elaboreze o strategie de integrare a comunității rome care a fost raliată celorlalte politici publice în domeniu.

Astfel, România a ratificat cele mai importante documente referitoare la discriminarea rasială și etnică, incluzând: Convenția ONU privind drepturile copilului; Convenția ONU cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; Convenția ONU privind drepturile civile și politice; Convenția ONU cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; Convenția europeană a drepturilor omului și toate protocoalele sale.

Problema romilor impune politici coerente de incluziune socială, civică, economică și politică. Altfel spus, este vorba de participarea civică, cu șanse egale a etnicilor romi într-un sistem democratic; accesul nediscriminatoriu la o slujbă și la un trai decent; accesul egal la serviciile sociale furnizate de stat și facilitarea organizării politice și neguvernamentale a comunităților de romi.

Soluția, însă, nu este nicidecum discriminarea, rasismul și xenofobia. În opinia mea, și cred că nu sunt singurul care are această abordare, orice ființă umană are dreptul la respect, demnitate și tratament egal. Nu cred în supremația raselor și nici în dreptul celui mai puternic. Să nu uităm că Holocaustul a fost o încercare de suprimare a unei etnii pe criterii ariene. Istoria aceasta trebuie să nu se mai repete.

Acum este momentul pentru dialog și deschidere, iar Europa poate rezolva această problemă printr-o abordare unitară și printr-un efort colectiv.

Nu cred că rezolvarea problemelor unei etnii se găsește în par, bâtă, cuțit sau pistol. Să nu uităm că și Europa, cât a fost de civilizată, a avut petele ei rușinoase. Ar trebui să știm că suntem responsabili pentru soarta comunității și că depinde de noi ca istoria neplăcută să nu se mai repete.

Prin urmare, este momentul să spunem nu discriminării, nu rasismului, nu xenofobiei, da dreptului la respect și demnitate, da dialogului, da cooperării.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 20 octombrie 2018, 22:44
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro