Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 octombrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 26-10-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 octombrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Guvernul promite foarte mult frig ieșenilor;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, stimați colegi!

Mă bucur că ne revedem.

Deschid ședința de astăzi consacrată prezentării declarațiilor politice, azi, marți, 26 octombrie 2010, de Sfântu Dumitru. Dacă avem prin sală și în afara sălii un coleg cu acest nume, "La mulți ani!", toate cele bune pentru cei ce astăzi poartă numele de Dumitru.

Astăzi facem onoarea Opoziției. Tot e săptămâna acesteia, să începem cu dânșii.

O să-l rog pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-și prezinte declarația politică.

Și-l rog pe domnul Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească.

Domnule deputat, cu tot dragul, microfonul vă aparține.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Guvernul promite foarte mult frig ieșenilor".

Nu prea știm de ce se răzbună actualul Guvern pe ieșeni, dar știm că o face bine. Și în acest an, mare parte a locuitorilor municipiului Iași va tremura de frig. Și se anunță una dintre cele mai reci ierni din ultimii ani.

Recenta hotărâre de guvern prin care au fost alocate 165 de milioane de lei către două societăți naționale, anume Societatea Națională a Lignitului Oltenia, respectiv CFR Marfă, nedreptățește încă o dată Iașiul. Banii care vor ajunge în contul celor două societăți naționale, via anumite primării, vor ajuta extrem de mult câteva termocentrale din țară.

Nu mai credem că este o întâmplare faptul că suma cea mai mare va merge către Termocentrala din Arad, care va scăpa în acest fel de o datorie de aproape 50 de milioane de lei. Sau că, pe locul al doilea, se situează termocentrala din Oradea, care va beneficia de un ajutor de 30 de milioane de lei. Nu mai este niciun mister că alocările de fonduri de la bugetul central se fac după criterii strict politice.

Cât privește CET Iași, numai datoriile către bugetul de stat se ridică la peste 130 de milioane de lei. În acest moment, autoritățile locale se zbat să acopere un împrumut bancar făcut tocmai cu scopul de a putea furniza căldură ieșenilor. Deși CET Iași nu are ca furnizori de cărbune societăți de stat, totuși gazul utilizat provine de la Romgaz. Datoriile către această societate de stat, subliniez de stat, sunt de peste 40 de milioane de lei. În acest caz, un ajutor financiar din partea Guvernului României ar fi însemnat enorm pentru CET Iași și pentru ieșeni.

Între timp, am aflat că unele voci cu rezonanță susțin că premierul Emil Boc habar n-are despre dezastrul din țară. Se spune că fostul ministru de finanțe i-ar fi ascuns adevărul, că fostul ministru al economiei l-ar fi mințit și că fostul ministru al transporturilor l-ar fi păcălit în legătură cu adevărata situație din țară.

Domnule Boc, dacă mai ascultați din când în când și ce spun parlamentarii Opoziției, pe mine mă puteți crede pe cuvânt!

Ați condamnat la frig zeci de mii de ieșeni!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulțumesc și eu.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică având subiectul Scoală-te, să mă pun eu!;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și-l rog să se pregătească pe domnul Kötö Iosif, din partea UDMR.

Domnule coleg, aveți microfonul.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineața, domnule președinte.

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Scoală-te, să mă pun eu!".

Doamnelor și domnilor colegi,

Iată că au trecut mai mult de 20 de ani de democrație, iar în cele mai multe cazuri gândirea politică pentru mulți stă cantonată, este redusă tot la sintagma: "Scoală-te de pe scaunul puterii, să mă pun eu".

Se vorbește de 20 de ani de principii ca: subsidiaritatea, descentralizarea, deconcentrarea, autonomia locală (mai nou financiară), creșterea actului cultural și a nivelului de sănătate pentru populație etc.

Care este aportul tuturor guvernelor de până acum? Cred că insuficient.

S-au succedat guverne cu doctrine așa-zis diferite. Unde este progresul scontat pentru populație în ceea ce privește nivelul de trai? În ce se cuantifică el pentru ca zgomotul străzii să fie cât mai mic?

Idei de reformă au tot fost, se pare mai mult teoretice decât practice, mai mult demagogice decât realiste, lucru care reiese și din multele promisiuni electorale făcute și atât de puțin realizate. Starea în care ne aflăm nu este de circa un an, sau hai să spunem doi ani, de când actuala putere coordonează destinele acestei țări.

Reamintesc un singur lucru, știut, văzut, înțeles, prea discutat și suportat: reforma din agricultură. Factorul vizibil, de 20 de ani, este starea jalnică a terenurilor agricole, fapt care face ca de-a lungul anilor să pierdem valori importante din avuția acestei țări.

Mă întreb care guvern, care partid sau grupare de partide nu a contribuit la această stare?

Dacă ne referim la măsurile cu caracter social este știut că implementarea acestora are nevoie de timp îndelungat (nu spun 20 de ani, precum o mare personalitate), dar inconsecvența aplicării acestora, desele schimbări, nu fac decât ca scopul final să nu fie atins.

Perspectiva că unele măsuri luate de actualul guvern, în situație de criză economică mondială, pot aduce schimbări importante în viața națiunii noastre, sperie multe partide, făcându-le să acționeze după principiul " Scoală-te să mă pun eu la putere!".

Priviți ce mijloace se folosesc: scoaterea oamenilor în stradă, ca și când actul democratic din Parlament nu este bun sau de ajuns, poate, tocmai fiindcă știu că din 2011 lucrurile se vor schimba în bine!

Trebuie oprită radicalizarea societății, este nevoie de un mediu economic stabil, altfel, pot apărea efecte destabilizatoare în cascadă.

Și ca și când nu este de ajuns, reluăm un vechi obicei: "ne plângem" pe la curțile Europei, "ne punem poalele în cap". Oare ce credem când facem lucrul acesta?!

Stau și mă întreb asupra importanței unor versuri din imnul național:

"Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-n lume
Triumfător în lupte, un nume de Traian"

sau:

"Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte".

Stimați colegi și colege membri ai Parlamentului,

Cred că trebuie să fim realiști și pragmatici, uniți pentru țeluri comune și importante națiunii.

Există o vorbă din popor:

"Aveți-vă ca frații ca să nu vă mănânce alții".

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Kötö Iosif - declarație politică referitoare la voința politică a arcului guvernamental;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Kötö Iosif, din partea Grupului parlamentar al UDMR, și îl rog să se pregătească pe domnul deputat de Suceava, Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, cu drag vă ascultăm.

 

Domnul Köto Iosif:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea mea de deputat în diaspora, Colegiul 4, mă simt obligat să fac următoarea declarație politică, deoarece problematica pe care o ridic se referă la voința politică a arcului guvernamental.

Din numeroasele scrisori adresate biroului meu parlamentar din partea evreilor originari din România, de către asociația Histradut Olei Romania (HOR) mă simt obligat sa remarc doua probleme pe care le putem soluționa printr-o voință politică comună a partidelor reprezentate în Parlament.

În acest sens, solicit impulsionarea respectării legislației române în vigoare cu privire la punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești privind retrocedarea proprietăților personale ale evreilor originari din România, precum și a bunurilor care au aparținut comunităților evreiești care au existat pe teritoriul României (clădiri, terenuri, sinagogi etc.).

Fac precizarea că această declarație politică este urmare nu numai a scrisorilor primite, ci și a întâlnirii la Parlamentul României cu președintele organizației evreilor originari din România - Zeev Schwartz. De asemenea, aceasta problemă a fost semnalată și în convorbirile avute cu reprezentanții comunităților evreiești în urma vizitei pe care am efectuat-o în Statul Israel și Teritoriile Palestiniene (perioada 24-28 iunie 2009 ).

În întâlnirile pe care le-am avut, participanții au sesizat că în cele mai multe cazuri, deși au hotărâri judecătorești definitive privind despăgubirea, acestea nu au fost executate. Cei care au primit înștiințări în urma evaluărilor nu au beneficiat de sumele stabilite, cu toate că în hotărâre erau prevăzute și termenele de depunere a banilor de către ștatul român.

Deși am mai făcut o interpelare pe aceasta temă, răspunsul pe care l-am primit de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) este nesatisfăcător. Scuzele invocate nu sunt în conformitate cu normele de aplicare a Legii nr.247/2005, Titlul 7, cu privire la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, modificat și completat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. De asemenea consider că întârzierea nejustificată de listare a acțiunilor Fondului Proprietatea la bursă este de natură să formeze o imagine nefavorabilă României pe plan internațional.

Drept urmare, este de datoria noastră, a partidelor politice să acționăm într-o manieră concertată pentru accelerarea de către cei responsabili a respectării legislației în vigoare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Ioan Stan - declarație-apel la însușirea demnității atitudinii a două femei intrate în greva foamei;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, și se pregătește domnul Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat de Suceava, vă rog să ne prezentați declarația dumneavoastră.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă spun că mă consider un om norocos. Părinții mi-au fost vrednici și iubitori.

Părinții adoptivi, dascălii din toate școlile în care m-am nevoit a urma să deprind lumina minții și puterea credinței au fost, cu dragoste și îngăduință, încrezători în ceea ce voi fi urmând îndemnurile lor!

Mare noroc, pe care nu știu dacă l-am recunoscut la realele sale dimensiuni până nu de mult, deși în sufletul meu m-am simțit și mă voi simți toată viața recunoscător și nesfârșit dator celor ce mi-au dat viață, ca și celor ce m-au școlit, sădind în mine fărâma fermecată din sufletul lor!

Nu degeaba se spune însă că omul cât trăiește învață! Sunt puțin mai mult de vreo cincizeci de zile de când mă școlesc din nou, la o școală cumplită, unde primesc lecția aspră și neînduplecată a demnității unei femei care se sacrifică pe sine pentru a convinge pe cei plătiți pentru asta, să aplice legea.

Învățătoarea Cristina Anghel se află în greva foamei de aproape două luni, înțelegând să convingă prin forța gestului său că legea, odată adoptată, cu respectarea tuturor condițiilor impuse de promovarea unui act normativ, trebuie aplicată.

Am urmărit-o zilnic pe această femeie, cu chipul din ce în ce mai marcat de suferință, dar cu o coerență în exprimare, cu o competență a discursului, cu o blândă, dar de neclintit fermitate cu adevărat demne de o soartă mai bună!

De câte ori o vedeam eram contrariat de singularitatea gestului său, rămas unicat și parcă nerecunoscut în tragica sa valoare de chiar colegii de breaslă ai Domniei sale.

Recunosc astăzi, aici, că m-am înșelat și am fost nedrept în judecățile mele.

A fost să mi se dea încă o lecție, de data acesta de curaj, rațiune și intransigență. La mine acasă. În Fălticeni. De către o altă femeie.

Viorica Ionițe, profesor de științe sociale, lider de sindicat la Colegiul Național "Nicolae Băcescu" din Fălticeni a intrat de vineri, 22 octombrie a anului 2010, în greva foamei.

După ce, refuzând să se mulțumească a face figurație la mitinguri, doamna profesor a încercat pe căi legale să rezolve problemele celor pe care îi reprezintă, să le slujească acestora interesele, a fost silită să constate că în statul de drept România anului 2010, legea nu înseamnă nimic dacă nu este convenabilă pentru putere.

Nu un impuls de moment i-a determinat acțiunea! Ci un raționament impus de constatarea că nimeni nu mai respectă drepturile profesorilor, că sentințele judecătorești, obținute după nesfârșite peregrinări prin instanțele de judecată, rămân simple hârtii, într-o eventuală arhivă personală, că la un prezent măcelărit din punct de vedere al resurselor financiare li se pregătește dascălilor noștri și ai copiilor noștri și ai nepoților noștri un viitor sugrumat de prevederile unei legi pur și simplu incompatibile cu adevăratul proces de instrucție.

Trebuie să știți că doamna profesor nu cere nimic pentru domnia sa. Nu are niciun fel de probleme personale la locul de muncă, unul din cele trei mari colegii ale unui municipiu mândru de școala sa, care l-a ridicat prin rezultatele ei pe locul trei în plan național, din perspectiva marilor nume ale culturii și științei. Este respectată pentru performanțele sale profesionale pe care le-a demonstrat, generație după generație, prin succesele celor ce i-au fost elevi.

Tot ceea ce solicită este în numele și pentru interesele colectivității pe care o reprezintă ca lider sindical, și de fapt pentru întreaga dăscălime românească!

Colegii din corpul profesoral al colegiului, familia și prietenii au implorat-o să nu recurgă la un gest de o atare gravitate. După ce le-a explicat ce stă la baza hotărârii sale, toți au făcut, cu respect și strângere de inimă, un pas înapoi în fața forței și demnității ce emană din această femeie.

"Sunt hotărâtă să lupt, nu să mă sinucid,poate sensibilizez așa mai mult opinia publică" a declarat presei profesoara Viorica Ionițe.

Cred că înțelegeți și dumneavoastră, ca și mine că doamna profesor nu mai are încredere în nicio instituție a statului întru rezolvarea problemelor ce i-au determinat gestul.

Speranțele domniei sale se îndreaptă către opinia publică.

Nici o acuzație adusă vreodată instituției în care muncim nu mi s-a părut mai gravă. Nici un reproș mai blând sau mai brutal exprimat nu m-a încovoiat mai rușinos decât apelul acestei femei îndreptat către opinia publică!

Vi se pare puțin?

Indiferent de culoarea politică a fiecăruia dintre noi sunt lucruri care ne despart, dar sunt și lucruri care ne unesc.

Ar trebui să ne unească respectul și considerația pentru cei ce pregătesc în școală viitorul României. Ar trebui să le dăm legi care să slujească și ele școala, și nu vremelnicii deținători de posturi în Ministerul Educației, în Guvern, la Președinție și desigur și în Parlament. Ar trebui să rezolvăm noi, aici, în supremul for legislativ al țării, ceea ce învățătoarea Cristina Anghel, profesoara Viorica Ionițe cer, oferind ca sublimă monedă de schimb sănătatea și chiar viața lor. Chiar ne stă în putere!

Fac din tot sufletul un apel ce s-ar vrea ultimatum dacă nu v-aș respecta îndeajuns. Îmbrac acest apel în vorbele doamnei profesor Ionițe, care ne spunea în seara de început a acțiunii sale, parafrazând o zicere celebră a lui Constantin Noica "Nu pot accepta să fiu socotită o cifră între alte milioane de cifre. Eu vreau să fiu o existență".

Să ne însușim demnitatea atitudinii acestor femei și să nu așteptăm ca un popor întreg să intre în greva foamei!

Cred că este timpul să nu mai acceptăm a fi socotiți și tratați ca niște cifre reieșite din numărători incorecte!

Noi suntem Parlamentul României înainte de orice altceva!

Să fim deci niște existențe!

Mulțumesc, doamnelor și domnilor colegi.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc că durata unei intervenții este de maxim trei minute și v-aș ruga să vă înscrieți în limita acestui timp prevăzut în Regulamentul Camerei Deputaților.

 
Viorel Arion - declarație politică numită Probleme în învățământul hunedorean;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Viorel Arion, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și o rog să se pregătească pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Viorel Arion:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Probleme în învățământul hunedorean".

Abandonul școlar a devenit un fenomen îngrijorător în județul Hunedoara. Cu peste 300 de cazuri de abandon școlar înregistrate în anul 2009, Hunedoara e în topul județelor unde se înregistrează un astfel de fenomen.

Municipiul Hunedoara, colegiul pe care îl reprezint, are și el astfel de probleme, înregistrate în special la familiile nevoiașe, lipsite de posibilități materiale. Sărăcia e un fenomen care amplifică, din păcate, fenomenul abandonului școlar.

În aceste condiții, devine tot mai evident faptul ca autoritățile locale trebuie să se implice și să aplice programe de prevenire a abandonului școlar. La începutul mandatului, consilierii hunedoreni au intrat printr-o hotărâre a Consiliului Local Hunedoara în consiliile de administrație ale școlilor din municipiu. În timp ce consilierii mai au cât de cât o implicare în actul de învățământ, edilul orașului nu a mai călcat pragul vreunei școli, de luni de zile.

Evident că un program de prevenire a abandonului școlar nu se poate face fără implicarea consilierilor locali și a primăriei, care ar trebui să identifice elevii aflați în abandon sau risc de abandon școlar, în vederea menținerii acestora în sistemul învățământului guvernamental de zi.

Tot ei sunt cei care ar trebui să contribuie la implicarea sistemului familial în reabilitarea școlară și socială a elevilor cu risc de abandon școlar.

În măsura în care aceste lucruri vor fi împlinite, abandonul școlar nu va mai reprezenta un pericol imediat, fiind urmărit în cadrul unui program de prevenție bine organizat.

Din păcate, prevenirea abandonului școlar nu reprezintă o prioritate pentru Primăria Hunedoara. O simplă lectură a structurii ordinii de zi a ultimelor ședințe de consiliu, la Hunedoara, ne arată că cel care inițiază cele mai multe din proiectele de hotărâre, primarul Ovidiu Hada, este mai degrabă preocupat de concesionări de terenuri, de rectificări bugetare sau de satisfacerea propriei clientele, decât de a concepe o strategie de îmbunătățire a învățământului în municipiul Hunedoara.

Apropiata descentralizare preconizată a se implementa în învățământul românesc va pune probleme deosebite în Hunedoara, pentru simplul motiv că primarul nu este interesat de bunul mers al învățământului. Dar cum să îl intereseze pe primar bunul mers al învățământului când prima lui grijă, imediat ce a ajuns primar, a fost să îi ceară demisia unui director, pentru simplul motiv ca îl bănuiește de faptul că în campania din 2008, i-a făcut publică media cu care a absolvit liceul, și astfel a putut afla toată lumea că abia a reușit să ia un amărât de 5.

Între timp, nota obținută de primar la bacalaureat s-a transformat în procent. Doar vreo 5% dintre hunedoreni l-ar mai credita cu un vot, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri la Hunedoara. Mă întreb, în astfel de condiții, ce credibilitate mai poate avea o astfel de persoană? Cum vor mai putea hunedorenii să își trimită liniștiți copiii la școală știind că cel care urmează să preia frâiele învățământului, urăște aceste instituții și le declară război dascălilor. E prea mult să-i cerem unui astfel de personaj să conceapă o strategie împotriva abandonului școlar, când cuvântul abandon este cuvântul care îl caracterizează cel mai bine. I-a abandonat pe hunedoreni, a abandonat orașul în care locuiesc hunedorenii și acum îi abandonează și pe copiii hunedorenilor.

Un motiv în plus să îi reamintesc domnului primar ca cea mai buna soluție în cazul domnie sale este demisia.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică despre votul la moțiunea de cenzură;

O invit pe doamna deputat Sonia Drăghici să ia cuvântul. Și-l rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului de parlamentari fără apartenență politică.

Doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este despre votul la moțiunea de cenzură.

Stimați colegi,

Alegerile parlamentare din anul 2008 au constituit un progres al democrației din România, pentru prima dată postdecembrist cetățenii au votat persoane, și nu liste de partid. Încrederea acordată prin vot se poate acum transmite necondiționat, iar sancționarea celui ales pentru neîndeplinirea mandatului încredințat de popor poate avea urmări directe: parlamentarul nu va mai primi un alt mandat de la oamenii care l-au votat.

Decizia potrivit căreia parlamentarii puterii nu vor avea dreptul să voteze la moțiunea de cenzură a opoziției este un act politic fără precedent. Faptul că parlamentarii vor trebui să stea deoparte la votarea moțiunii de cenzură arată în ce măsură guvernanții se tem de rezultatul votului, de aceea ei își obligă parlamentarii să nu voteze documentul, ci să se abțină. Aceasta în condițiile în care în Constituție este stipulat clar faptul că mandatul parlamentarilor nu este unul imperativ și nimeni nu poate să-i oblige să voteze într-un mod sau altul.

Prin vot deschis românii ar avea posibilitatea să știe cum au ales să voteze parlamentarii care susțin puterea. Partidele politice aflate la putere au decis abținerea la votul moțiunii de cenzură, ceea ce trădează faptul că arcul guvernamental se teme că parlamentarii PDL, UDMR și UNPR nu vor respecta decizia de partid. În condițiile actuale, cei aleși uninominal ar putea să voteze la presiunea maselor. Au fost multe declarații publice privind votarea moțiunii de către parlamentari ai puterii.

Este pentru prima oară când se ia o asemenea decizie politică în absența unei motivații concrete, nu suntem în fața unei greve parlamentare, cei aleși au dreptul lor de a se manifesta politic. Măsurile luate de guvern sunt nepopulare, o dovedesc manifestațiile de stradă, dar cine vrea să facă o reformă trebuie să și-o asume. România nu va putea merge înainte cu oamenii mereu în stradă, nemulțumiți de nivelul de trai foarte scăzut, fără o perspectivă clară a îmbunătățirii situației lor.

În lipsa unor explicații pertinente privind programul de reformă, a unor dezbateri publice privind modalitatea înțeleasă de guvernanți de a scoate țara din criză, lipsa de transparență trebuie continuată cu impunerea legii tăcerii. Populația României are nevoie de mai mult, suntem un popor inteligent, am trecut și prin alte perioade grele în istoria noastră și vrem să contribuim cu toții în mod activ la depășirea dificilei situații economice în care ne aflăm acum.

Continuarea procesului de democratizare a țării noastre este un deziderat important pentru progres; inconsecvența decizională, inducerea în eroare a populației, omisiunile și prezentarea trunchiată a realităților economice, lipsa de transparență nu fac decât să tensioneze atmosfera politică și să-i învrăjbească pe români.

Dacă de rezultatul moțiunii depinde în parte soarta acordului cu FMI și percepția investitorilor față de România, așa cum declară unii analiști politici, votul negativ al puterii privind moțiunea de cenzură semnifică asumarea răspunderii pe programul de guvernare.

Dacă însă moțiunea de cenzură actuală este una îndreptățită, justificată, conține soluții corecte și poate aduce o schimbare în bine a situației din țara noastră, ea trebuie votată. Exercițiul democratic al votului este suveran și reprezintă o premisă a bunei funcționări a instituțiilor statului.

Puterea și opoziția au acum ocazia unui duel loial, pe principii și idei, iar cei aleși uninominal vor putea răsplăti mandatul încrederii cetățenilor și ar trebui să nu piardă momentul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc, doamna deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Drumul Baia Mare - Dej, un drum al disperării;

Îl invit la microfon pe domnul Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar inexistent în Cameră, a independenților de independenți. Și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică de azi "Drumul Baia Mare-Dej, un drum al disperării".

Drumul european E58, tronsonul Baia Mare-Dej este un tronson al disperării. Licitația pentru repararea drumului s-a realizat în vara anului 2009. Au fost promisiuni ferme ale Guvernului Boc că acest drum va fi reabilitat. Chiar și un contract a fost semnat în acest sens, dar lucrurile s-au oprit aici.

Fostul ministru al transporturilor, Radu Berceanu, a avut un dinte împotriva Maramureșului. Premierul Boc a promis însă, în vizitele sale în Maramureș, că nu va trece cu vederea această porțiune importantă care leagă municipiul Baia Mare de restul civilizației. A promis și noul ministru, Anca Boagiu, ca drumul Baia Mare-Dej va fi reabilitat. Cel puțin așa susține administrația județeană din Maramureș.

Colegi parlamentari, ale căror nume nu le voi rosti acum, au declarat, pe rând, în ultimii doi ani, că au avut întrevederi la Ministerul Transporturilor și la Guvern pentru a rezolva problema drumului E58.

Eu nu doresc să fac promisiuni, dar încerc să arăt importanța reabilitării acestui tronson. Drumul care nu este tranzitat doar de băimăreni, ci de toți maramureșenii, porțiunea Dej-Cluj arată impecabil, în timp ce drumul Baia Mare-Dej este un drum al disperării. Sute de maramureșeni poate chiar mii, tranzitează zilnic aceasta porțiune. Studenții maramureșeni, care au ales să se instruiască în universitățile clujene, populația județului, care apelează la specialiștii clujeni, procese care se desfășoară la Curtea de Apel din Cluj, bolnavii care merg la tratamente sau investigații la clinicile clujene, plus alte probleme, nenumărate, îi fac pe maramureșenii pe care îi reprezint, să fie nevoiți să utilizeze acest drum.

Guvernarea a promis, prin viu grai sau prin delegații veniți în Maramureș, că va rezolva această problemă spinoasă. Termenele au fost mereu destul de apropiate, însă suficient de îndepărtate încât să se facă uitate. Iar apoi guvernanții să promită iar.

Cetățenii municipiului Baia Mare merită la fel de mult ca și cei din Cluj-Napoca. Oamenii din Maramureș, băimărenii care m-au trimis în Parlament, îmi vorbesc permanent despre acest drum al disperării, un drum al nervilor.

Contractul de reabilitate a fost semnat pentru cei 87 de kilometri de drum, finanțările au fost promise. S-a vorbit de fonduri guvernamentale, de fonduri europene, s-a vorbit de bani care urmează a fi alocați. Și nu s-a făcut nimic. Totul a rămas la stadiul de promisiuni.

Fac un apel, pe aceasta cale, ministrului transporturilor, Anca Boagiu, și o rog, cu toata seriozitatea, să nu facă la fel ca predecesorul ei, Radu Berceanu, să nu promită și apoi să uite ce a promis. Fiindcă oamenii nu te uită. Fiindcă băimărenii merită să poată ajunge în condiții civilizate la Cluj-Napoca. Fiindcă maramureșenii sunt oameni care merită la fel de mult ca oricare alți locuitori ai României.

Fac un apel Guvernului României, primului-ministru, prin care îi rog să își onoreze promisiunile. Iar în bugetul pentru 2011, să fie cuprinse fonduri pentru reabilitarea drumului E 58, tronsonul Baia Mare - Dej.

Este inuman ca un județ precum Maramureșul, un oraș ca Baia Mare să fie uitat mereu de autoritățile centrale. Fac un apel și către colegii mei, parlamentarii de Maramureș, să facem front comun pentru a rezolva această problemă care ne-a fost adusă în atenție fiecăruia, de alegătorii noștri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Cristian Apostolache - apel adresat membrilor Camerei Deputaților pentru a-i susține o propunere legislativă ce vizează reglementări ale actelor autorităților administrației publice locale;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar fără apartenență politică.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cu ceva timp în urmă, am depus la Camera Deputaților o propunere legislativă care are ca obiect de reglementare modificarea și completarea art.115 din Legea administrației publice locale, precum și modificarea art.19 din Legea nr.340 privind Prefectul și instituția Prefectului.

Prin inițierea acestei propuneri legislative, urmăresc instituirea în capitolul care reglementează actele autorităților administrației publice locale și care reprezintă sediul materiei actelor autorităților locale, a prevederii ca președintele Consiliului județean să-și îndeplinească atribuțiile prin emiterea de dispoziții, acte administrative supuse controlului de legalitate al Prefectului.

În momentul de față, în cuprinsul art.115 din Legea nr.215/2001, sunt prezentate doar actele primarului, consiliului local și consiliului județean, fără a se aminti și de dispozițiile președintelui consiliului județean.

Având în vedere modificările aduse Legii nr.215, prin Legea nr.35/2008, modificări referitoare la instituția președintelui consiliului județean, precum și necesitatea coroborării prevederilor art.115 cu prevederile art.106 alin. (1) din același act normativ, care prevăd că, în exercitarea atribuțiilor sale, președintele consiliului județean emite dispoziții cu caracter normativ sau individual, consider oportună modificarea și completarea art.115 din Legea nr.215/2001.

De asemenea, pentru corelarea cu reglementările din Legea administrației publice locale, este necesară și modificarea art.19 alin. (1) din Legea nr.340/2004 privind Prefectul și instituția Prefectului, prin introducerea controlului de legalitate al prefectului asupra actelor administrative ale președintelui consiliului județean.

Având în vedere motivele prezentate, precum și faptul că, în curând, această propunere legislativă va ajunge în plenul Camerei Deputaților, sper eu, cu raport de adoptare din partea comisiei sesizate în fond, vă adresez rugămintea de a susține această propunere legislativă, astfel încât să fie adoptată în forma pe care am depus-o la Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică intitulată Mai avem Muzeul Național de Istorie?;

Îl invit pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Se pregătește domnul deputat Florin Țurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Domnule președinte, vă mulțumesc foarte frumos.

Declarație politică: "Mai avem Muzeul Național de Istorie?".

Stimați colegi,

Am avut bucuria și onoarea să fiu invitat la festivitatea dedicată sărbătoririi Zilei Armatei Române desfășurate la Cercul Militar Național, la sfârșitul săptămânii trecute. Deși acolo atmosfera mi s-a părut a fi neadaptată condițiilor existenței de astăzi ale Armatei Române, unele momente m-au emoționat.

La plecare, cu sufletul încălzit de un sentiment de patriotism, ușor exaltat, am decis să fac chiar atunci o vizită la Muzeul Național de Istorie a României.

Cu ani în urmă, mai ezitasem de două ori această instituție - prima oară ca elev de liceu - și-mi făceam probleme că nu voi putea revedea muzeul, în totalitatea lui, din cauza timpului insuficient pe care-l aveam la dispoziție până la ora închiderii.

Îngrijorarea mea nu a ținut mult: la casă, temerea s-a risipit rapid. Din tot muzeul se pot vizita doar Lapidariumul și Columna lui Traian.

Am cercetat puțin situația și am aflat că, de ani de zile, din tot muzeul, vizitatorii pot vedea doar secțiile amintite, plus tezaurul, închis în această săptămână. Practic, se ridică întrebarea dacă România mai are astăzi în funcțiune un Muzeu Național de Istorie.

Este de prisos să insist pe importanța existenței și a funcționării normale a unui muzeu de istorie a poporului român. De la întâi cunoscutul, din antichitate, Muzeu din Alexandria, și până în contemporaneitate, țările lumii au înființat și întrețin muzee de istorie națională, adevărate cărți de vizită destinate persoanelor interesate de istoria și cultura lor, ca părți ale civilizației lumii în care trăim.

Țările Europei Unite țin la modul în care își prezintă lumii trecutul lor istoric și contribuția pe care au adus-o la dezvoltarea omenirii. Din păcate, și din acest domeniu, România pare a fi o nefericită excepție.

Destul de târziu, (instituția similară a Franței se inaugurase în 1793), abia în anul 1970, în București, ia ființă Muzeul Național de Istorie a României, într-o clădire de patrimoniu reprezentativă. Se concentrează și rămâne până astăzi aici partea cea mai importantă a patrimoniului cultural mobil al istoriei poporului român.

Felul în care a funcționat această instituție, în cei 40 de ani ai existenței sale, ar trebui să facă obiectul unei analize serioase, la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, urmată de o informare completă a Guvernului României, a comisiilor pentru cultură ale Parlamentului României și a opiniei publice.

Folosit încă de la începuturile sale și ca mijloc de propagandă comunistă, Muzeul Național de Istorie a României nu și-a putut îndeplini menirea firească. Totuși, așa cum a fost, mii și mii de oameni, între care mulți tineri studioși, i-au trecut pragul și i-au studiat publicațiile pe care le-a editat.

Cutremurul din 1977 a afectat structura de rezistență a construcției, care adăpostește principalul muzeu al României, punându-se în pericol prețioasele colecții existente aici. Conducerea politică de atunci a țării a decis că soluția cea mai potrivită pentru funcționarea normală a muzeului este construirea unui nou sediu pentru el. Drept urmare, România a suportat cu destulă greutate costurile edificării impozantului edificiu de pe Str.Știrbei Vodă, până la un stadiu de realizare de circa 70%. Banii cheltuiți au fost recuperați numai într-o mică parte, prin privatizare.

Noul regim politic inaugurat în România, în decembrie 1989, abandonează lucrările, caută alte destinații pentru această clădire aflată acum în stadiu de șantier abandonat.

Totodată, pentru înlăturarea ideologizării excesive, Expoziția de istorie contemporană a fost închisă și nu s-a mai deschis până astăzi. În fapt, de mai bine de două decenii, România nu mai are oglindită, în muzeul ei de istorie națională, perioada de după Marea Unire.

În 2002, în toiul discuțiilor despre efectele grave pe care este de așteptat să le aibă un nou cutremur asupra fondului edilitar al Bucureștilor, se ia decizia să se consolideze actualul sediu al Muzeului de pe Calea Victoriei (fosta Poștă Centrală). Odată cu începerea lucrărilor - care urmau a fi încheiate în 2007 -, expoziția de bază a muzeului a fost și ea închisă, exponatele fiind împachetate corespunzător. Au rămas deschise publicului doar secțiile amintite la început. În 2005, lucrările au ajuns la un stadiu de 50%, iar de atunci trenează, se spune că din lipsă de fonduri. Nimeni nu știe când se vor încheia.

De mai bine de opt ani, Muzeul Național de Istorie a României nu mai funcționează cu expoziția sa de bază, deși statul român cheltuiește mari sume de bani în fiecare lună pentru funcționarea muzeului. Din acest punct de vedere s-ar putea să fim unici în Europa. Mii și mii de români și străini au fost și sunt văduviți de posibilitatea de a dobândi informații despre istoria românilor, prin vizitarea Muzeului Național de Istorie a României.

Ce fel de țară suntem? Ce fel de guvernare avem? Pentru înnoirea mașinilor unor persoane, cheltuim sume enorme prin programul "Rabla", și nu suntem în stare, de două decenii, să terminăm repararea sediului Muzeului Național de Istorie a României. Cine și când va pune capăt acestei stări anormale de lucruri?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Florin Țurcanu - declarație politică numită Norodul și tagma jefuitorilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Florin Țurcanu.

Rog să se pregătească domnul Tudor Ciuhodaru.

 

Domnul Florin Țurcanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Norodul și tagma jefuitorilor".

Stimați colegi,

De fiecare dată, am încercat să aduc în fața dumneavoastră problemele cu care se confruntă locuitorii județului pe care îl reprezint. Am prezentat, în nenumărate rânduri, situația jalnică a agriculturii unui județ preponderent agrar, situația primăriilor liberale, al căror exponent sunt, și care sunt nevoite, treptat, treptat, să-și închidă porțile, datorită indolenței actualei guvernări, situația a sute de copii nevoiți să stea în frig, pentru că nu sunt fonduri pentru încălzire, situația persoanelor cu handicap, care sunt pe punctul de a nu-și mai primi indemnizațiile, și, nu în ultimul rând, al profesorilor și funcționarilor, adică a "omului gras" care, fără să aibă vreo vină, a fost penalizat și, din salariul lor "nesimțit", de aproximativ 800 - 1.500 lei, li s-au tăiat nu 25 ci aproximativ 40%.

Faptul că nimeni, din cei îndreptățiți să ia o decizie referitoare la locuitorii acestei țări, nu mișcă niciun deget, și faptul că primim tot mai des sfaturi că această perioadă de criză trebuie privită cu alți ochi, și din alte puncte de vedere, adică, ca pe un lucru bun și reformator, mă determină să cred că asistăm la o involuție voită a societății de către unele cercuri politice, și apropierea de lumea a treia, adică, mai pe înțelesul tuturor, și chiar al dumneavoastră, domnilor guvernanți, se dorește voit transformarea României în țară de "mâna a doua", citând un clasic în viață, care recent a declarat acest lucru pe un post de televiziune.

Probabil că acest lucru vă doriți, stimabililor, din moment ce nu vă pasă că într-un județ școlile nu au bani de combustibil, prin vistieriile primăriilor "bate vântul", numărul șomerilor din rândul funcționarilor publici crește. Oare nu vă întrebați cu ce vor supraviețui acești oameni?

Chiar credeți că puteți face din această țară doar ceea ce doriți? Credeți că veți conduce o adunătură de analfabeți pe care îi veți putea manipula după bunul plac al inimii?! Le cereți acoliților dumneavoastră să iasă pe posturile de televiziuni pentru a convinge muritorii că ne îndreptăm către luminița de la capătul tunelului. Îi puneți pe deputații și senatorii dumneavoastră să iasă în presă, în colegiul lor, cu tot felul de declarații populiste, menite să determine niște bieți români să creadă că le va fi mai bine cândva, undeva.

Cum puteți determina niște oameni să creadă că, după aproximativ 2 ani de reducere a salariilor, care pentru unii înseamnă sfârșitul lor ca om civilizat, va urma o perioadă de lapte și miere? După ce omul își pierde salariul, serviciul și casa, cu ce tupeu vii tu, domnule guvernant, să-i spui că va fi mai bine? După ce va deveni sclav, din datorii, ca în lumea antică, vii tu, domnule guvernant, și îi spui că trebuie să strângă cureaua și că îți va fi mai bine, după ce îți va fi mai rău?! Care curea să mai strângă, domnilor? Vine iarna și deja la unele familii cureaua este strânsă la maximum.

Ajung să cred, stimabililor, că vă doriți transformarea României într-o țară fără identitate politică, într-o țară fără drepturi internaționale, care să fie nevoită să desfășoare atât politica internă, cât și cea externă, prin reprezentanții marilor puteri.

Vă doriți, domnilor, nimicirea românilor și românismului. Vă doriți să ajungem să trăim conform citatului: "Munții noștri aur poartă/ Noi cerșim din poartă-n poartă".

Nu domnilor, nu veți putea face acest lucru! Românii sunt mai puternici decât credeți. Au supraviețuit evreii holocastului, nu românii acestui regim neocomunist. Luați-le salariile, pensiile, bursele, indemnizațiile de handicapa, dar nu le puteți lua românilor demnitatea, credința și puterea de a trece peste tot și peste toate.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Votez pentru tine;

Îl invit pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru.

Rog să se pregătească domnul deputat Zisopol Dragoș, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule doctor, vă ascultăm cu maximă atenție!

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Sunt convins, mai ales că "Votez pentru tine".

Nu pentru tine, alegătorule, întrucât ceea ce dorești tu contează prea puțin pentru mine. Ci pentru tine, iubitul meu lider de grup sau de partid. Cam asta a părut să fie filosofia parlamentarilor puterii până săptămâna trecută.

După accidentul cu domnul "Toader-degețel", se pare că, cei care conduc PDL, au fost nevoiți să găsească noi metode pentru a-și controla parlamentarii, astfel încât aceștia să nu interpreteze greșit indicațiile prețioase primite de sus.

Pentru a fi siguri că parlamentarii lor nu vor fi depășiți de complexul concept al votului cu bile sau ca domnul Toader nu prinde din nou o zi proastă, cei de la guvernare s-au gândit la o metodă sigură: nu vor vota deloc.

Eu voi vota în favoarea moțiunii!

Sunt medic și parlamentar într-un colegiu în care sunt două universități, mai multe licee și școli, câteva spitale, o secție de poliție și una de pompieri, o unitate militară și chiar și un penitenciar de maximă siguranță. Cu greu poate fi acoperit mai bine spectrul bugetar!

Totdeauna am votat pentru sănătate, educație și ordine publică, fiindcă am considerat că, în absența acestora, viața si viitorul românului obișnuit nu pot să existe. Oricare dintre noi, tânăr sau vârstnic, angajat la stat sau la privat, activ sau pensionar, avem nevoie de acest trepied pe care ne întemeiem existența si supraviețuirea.

În profesia mea, în medicina de urgență, atunci când nu poți face o manevră de urgență de trei ori, chemi un alt coleg s-o facă. Dar cum rămâne cu cei care ne guvernează? În ciuda manevrelor ineficiente de tratament al economiei și a societății românești, tot numărăm guvernele domnului Boc: Boc I, Boc II, Boc III și, cine le mai știe? Dar sigur e că, după Boc, urmează Boc.

Tot în profesia mea, este esențial ca pacientul să aibă încredere în medic, pentru a crește șansele de vindecare.

Mă întreb: câți dintre români mai au încredere în acest guvern, căruia nici măcar parlamentarii puterii nu-i mai acordă votul de încredere? Să înțeleg că până și doamna președinte a Camerei Deputaților și liderii de grup ai partidelor aflate la guvernare se abțin când este vorba de încrederea acordată acestei guvernări? Se poate ca miniștrii acestui guvern, care au și calitatea de parlamentar, să nu își acorde nicio brumă de susținere adevărată și să se mulțumească cu o "bleagă" abținere?!

Mă întreb și dacă domnul Boc, dacă ar fi încă deputat, ar accepta să stea în banca lui parlamentară, fără a acorda un minim de încredere acestei guvernări? Sau poate că sunt puse la îndoială chiar capacitățile intelectuale si practice de a introduce bila care trebuie în urna care trebuie?!

Eu știu că votul e mai puternic decât glonțul, iar domnul Boc, deja medaliat, poate deveni oricând, prin votul parlamentarilor, erou.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule doctor. Cu siguranță, a fost extrem de interesantă intervenția dumneavoastră.

 
Dragoș Gabriel Zisopol - declarație politică cu referire la Ziua națională modernă a Greciei - 28 octombrie 1940. 70 de ani de la bravul Nu spus de poporul grec ocupației fasciste;

Îl rog pe domnul deputat Dragoș Zisopol să-și prezinte declarația.

În același timp, îl rog să se pregătească și pe domnul deputat Cosmin Popescu, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

Declarația mea politică de astăzi se referă la «Ziua națională modernă a Greciei - 28 octombrie 1940. 70 de ani de la bravul "Nu" spus de poporul grec ocupației fasciste"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dragostea de patrie și mândria de a fi grec i-a făcut pe înaintașii noștri ca, la 28 octombrie 1940, să spună un brav "Nu" ultimatumului lui Benito Mussolini, ultimatum ce ascundea un vis mai vechi de mărire, o dorință nesăbuită de refacere a Imperiului Roman. Astfel, a început epopeea anilor 1940-1941, una dintre cele mai remarcabile pagini din istoria Greciei.

La 28 octombrie 1940, ora 2,50, ambasadorul Italiei la Atena a remis primului ministru al Greciei - Ioannis Metaxas - ultimatumul prin care se pretindea ocuparea de către armata italiană a unor poziții strategice, fără ca acestea să fie nominalizate. În caz contrar, la ora 6,00 a aceleiași zile, armata italiană urma să pătrundă în Grecia.

Condițiile cuprinse în ultimatumul italian au fost respinse de către întregul popor grec, prin intermediul premierului Metaxas, răspunzând cu un categoric "Nu" acestei situații critice.

Președintele SUA, Franklin D. Roosevelt afirma: "Greciei i s-a dat pe 28 octombrie un ultimatum de trei ore /.../, dar și trei zile sau trei săptămâni sau chiar trei ani de ar fi fost termenul, răspunsul era același".

Războiul de 7 luni (28 octombrie 1940 - 31 mai 1941), în care Grecia a ținut piept eroic forțelor Italiei fasciste, întârziind cu cinci până la șase săptămâni atacarea Rusiei Sovietice, rămâne un eveniment memorabil din istoria secolului XX.

Victoriile grecilor de la Konița, Progradet și Aghii Saranta i-au făcut pe fasciștii italieni să ceară intermedierea lui Hitler în vederea unui armistițiu și să accepte, deci, subordonarea față de Germania în schimbul ajutorului militar.

Premierul britanic, Winston Churchill, afirma: "Grecia a dat o lecție de neuitat lui Mussolini, a aprins totodată flacăra rezistenței în Jugoslavia, i-a blocat pe germani pentru 6 săptămâni în Epir și Creta, a schimbat tot parcursul războiului și am învins".

La 6 august 1941, fără a declara război, Germania fascistă a atacat Grecia. Sub uriașa presiune exercitată de către un inamic superior numeric și material, la granița cu Bulgaria, trupele grecești au fost obligate să capituleze.

Elogiind faptele de vitejie ale grecilor, Iosif Visarionovici Stalin afirma: "Grecia este simbolul martiriului unei Europe subjugate și însângerate, dar vii... Niciodată o înfrângere nu a fost așa de onorantă pentru cei care au suferit-o".

Astfel, s-a scris cu sânge unul dintre momentele istorice de biruință și neînchinare a Greciei în contextul conflagrației mondiale. Războiul de șapte luni al Greciei împotriva Axei a avut un puternic răsunet internațional, constituindu-se într-o luptă împotriva violenței, trădării și oportunismului, o luptă pentru onoare, demnitate și drepturile sacre ale omului, o biruință a curajului împotriva lașității.

Președintele Franței, Charles de Gaulle afirma: "Îmi este greu să-mi exprim recunoștința pe care o simt pentru rezistența eroică a poporului și conducătorilor Greciei".

Doamnelor și domnilor deputați,

Anual, membrii Uniunii Elene din România cinstesc cu pioșenie faptele de eroism ale înaintașilor noștri, organizând ample manifestări comemorative.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Cosmin Mihai Popescu - declarație politică intitulată Control sporit pe piața muncii europene;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cosmin Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Florentin Gust, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Control sporit pe piața muncii europene".

De peste cincisprezece ani, de când cele douăsprezece state care semnaseră tratatele de asociere la Uniunea Europeană, s-a declanșat un flux migratoriu constant dinspre aceste state către piața muncii vest europene. Legale sau ilegale, oficiale sau neoficiale, aceste contracte de muncă, de care au beneficiat săracii Europei de est, au vizat mai degrabă domenii ale muncii grele, pe care occidentalii nu mai doreau să le facă sau nu mai erau interesați să le facă, ca raport efort/salarizare.

În ciuda vocilor asurzitoare la adresa imigranților din țările fost comuniste, aportul acestor muncitori a fost crucial pentru dezvoltarea economică a țărilor care i-a găzduit. Bucuria țărilor vest-europene nu s-a tradus însă și într-o grijă sporită pentru supravegherea și controlul drepturilor acestor lucrători.

Profitând de această stare de nepăsare față de destinul imigranților, angajatorii europeni au tratat forța de muncă est-europeană asemenea epocii sclavagiste din perspectiva: orarului de muncă, timpului de muncă niciodată limitat la 40 de ore pe săptămână, protecția muncii, salarizare, condiții de muncă, condiții de cazare, dacă au fost stipulate în înțelegerea angajator-angajat.

Nu sunt puține cazurile în care părintele, plecat la muncă în străinătate, s-a întors la familia sa și fără bani, și umilit, și chiar, uneori, împovărat de tot felul de datorii față de angajatorul care l-a exploatat prin muncă.

Nu cred că autoritățile Europei Occidentale au fost vreodată atât de vigilente în privința respectării drepturilor angajaților est-europeni, așa cum sunt preocupate față de propriii cetățeni.

Când spun asta, aduc drept argumente cazul sutelor de minori exploatați prin muncă, în special la muncile agricole. Numai zilele trecute, presa britanică ne înfățișa cazul a șapte minori români, cu vârste între 9 și 15 ani, exploatați la munca câmpului și plătiți de 7 și până la 10 ori mai puțin decât cetățenii oricărui alt stat vest european. Organele de anchetă care cercetează această speță au adus deja probe că minori cu vârste de 5-6 ani, sunt obligați să muncească de dimineața, devreme, și până la apusul soarelui.

Cred cu tărie că trebuie avute în vedere măsuri drastice față de orice fel de angajator, care-și permite să mai utilizeze metode demne de epoca sclavagistă, într-o Europă dedicată viitorului copiilor ei.

Vă mulțumesc mult.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Laurențiu Nistor - declarație politică cu titlul Reforma genocidului;

Îl rog pe domnul deputat Florentin Gust să aștepte o repriză.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Laurențiu Nistor, din partea Partidului Social Democrat. Da, este mai tânăr, și ajunge mai aproape de timpul oferit.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Laurențiu Nistor:

Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează "Reforma genocidului".

Cine are curiozitatea, poate găsi prin dicționare cuvântul "genocid", definit ca fiind o "crimă comisă cu intenția de a distruge un grup uman, național, etnic etc.". Cele mai cunoscute genociduri din istorie sunt cele făcute în lagărele de exterminare, în care oamenii ajungeau să fie - așa cum stau mărturie fotografiile făcute de către americani la acea vreme - doar piele și os, dacă aveau șansa să supraviețuiască.

Reforma minților portocalii la cuget este mult mai subtilă decât metodele fasciste, însă mult mai eficientă: a extins un lagăr de exterminare la dimensiunile întregii țări! Culmea tupeului și inconștienței vine tot din băsesciana gură: rezistența populației la genocid - recentele ieșiri în stradă și grevele - este interpretată, în preaplinul puțului gândirii prezidențiale, drept "rezistența sistemului la reforme".

De observat că președintele Băsescu nu mai are curajul să zică nimic despre sistemul ticăloșit, întrucât acum se confundă el cu acest sistem. Câteva dintre măsurile de genocid luate de către actuala putere iresponsabilă sunt:

A făcut ca salariul minim cu care sunt "răsplătiți" peste 60% dintre românii care au curajul să mai muncească în România, să fie 600 de lei brut, când înainte acesta era net; deci a luat, din start, cam 20% din ceea ce îi intra bietului om în buzunar. Omul, văzând aceasta, a urat actualei puteri să-și achiziționeze multe și portocalii lumânări din respectiva sumă...

A jumulit fără rușine alți 25% din salariile câștigate cu sudoarea frunții de către niște oameni, care n-au altă vină decât că au mai rămas prin România să-și întrețină familiile și să plătească niște impozite la stat, pe care să le arunce pe apa sâmbetei o putere impotentă.

Au jefuit sporurile oamenilor, care fuseseră acordate exact ca să stimuleze anumite feluri de activități: orele suplimentare (încurajate de putere printr-o suprabirocratizare imbecilă, ca să-și poată angaja astfel cât mai mulți acoliți lipitori de afișe, ca să taie frunză la câini și să adune trei hârtii într-un dosar, dar care să îngreuneze activitățile normale cu tot felul de statistici de doi bani), sporurile de mediu periculos etc. Aici putem aminti și unele stimulente care, având în vedere salariile la care se alipeau, nu au rol de a stimula, ci rol de a mai reanima un pic pe cel care le primește.

Salariul mediu pe economie este mai mic decât suma alocată lunar pentru un deținut. Deci, a devenit mai rentabil economic ca să stai în pușcărie decât în libertate.

Rația pe care statul trebuie să o asigure zilnic, în caz de război, pentru populația civilă, înseamnă hrană mai multă, mai consistentă și mai bună decât masa pe care și-o poate asigura acum, zilnic, cineva cu salariul mediu net pe economie! Până și Articolul 26 din Convenția de la Geneva, privitoare la tratamentul prizonierilor de război, din 12 august 1949 (1949!!!), prevede pentru prizonieri (sic!) o normă de hrană mai mare decât este masa zilnică a românului cu salariul mediu net pe economie în 2010.

Pensia a devenit o glumă, echivalentul unui bacșiș dat la dentist.

Taxele și impozitele au crescut într-o nesimțire atât numeric, cât și ca nivel, mușcând și ele o halcă zdravănă din ceea ce a mai rămas din veniturile oamenilor. Bineînțeles, și prețurile au crescut pe măsură.

Sănătatea e atât de bolnavă, încât guvernul Boc se pregătește deja ca să-i semneze certificatul de deces: nu mai găsești medicamente în spitale, cazarmamentul este din vremea războiului de independență, mărturie fiind găurile de obuze din pături și cearșafuri, medicii și asistenții medicali competenți ori au fost scoși la pensie, ori s-au privatizat (cu creșterea corespunzătoare a tarifului!), ori au emigrat, aparatura care mai există (dacă mai există!) ori ruginește neinstalată, ori s-a uzat masiv, ori nu ai piese ca să o mai repari.

Șomajul este o altă formă de a muri de foame, legal și oficial, în România.

Firmele sunt ucise cu zecile și sutele de mii, cu toate efectele sociale cunoscute.

Gașca iresponsabilă portocalie distruge fibra națională, distruge viitorul acestei țări! Ce fel de copii pot ieși din părinți stresați, obosiți fizic, foarte prost plătiți, foarte prost alimentați și bolnavi, care trăiesc în destulă beznă, prea mult frig și sărăcie endemică? Că din condițiile ceaușiste de trai vedem ce-a ieșit: unii PD-liști ai zilelor noastre, cu suflete schilodite și răzbunătoare, pline de ură față de oricine care nu-i din gașca lor, până chiar și față de cei care i-au adus la putere prin votul lor!

Deja începem să ne punem problema cum de Europa stă și se uită apatică la dărâmarea României de către puterea băsesciană. Știm că are și ea problemele ei, însă tot rămâne inexplicabilă privirea-n gol a unei Europe foarte săritoare, de altfel, când este vorba despre alte subiecte. E o realizare mare a puterii băsesciene, aceea că a reușit să creeze o dictatură și un imens lagăr de exterminare în inima Uniunii Europene, fără ca aceasta să se prindă. Ori a uitat coana Europă cum arată un lagăr de exterminare? Pesemne că ar trebui să ne viziteze mai des și din mai multe motive decât acela de a-și recupera niște bani pentru firmele ei! Când ai mai mulți copii și faci diferențe semnificative între ei, când există copii favorizați, poate că nu copilul este cel vinovat, ci părintele...

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Florentin Gust Băloșin - pledoarie pentru necesitatea schimbării politice;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florentin Gust, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și îl rog să se pregătească pentru domnul Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Florentin Gust Băloșin:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne aflăm astăzi în fața unei situații care nu mai poate continua. Aceasta este situația unei țări triste, aruncată în deznădejde, ruptă de orice speranță de către cel mai incompetent Guvern din istoria României de după 1989, un Guvern care este total desprins de realitatea cotidiană, care trăiește într-o lume izolată, o lume fantezistă a tuturor posibilităților, a liberei acțiuni, indiferent de consecințe, un Guvern care trebuie înlăturat prin această moțiune, indiferent de consecințe, pentru ca în România drepturile fiecărui cetățean să fie recunoscute și respectate, conform standardelor europene și pentru a nu ne mai afla în situația în care am vrea să adormim și să ne trezim într-o altă țară sau cel puțin într-o Românie condusă de oameni corecți și capabili, de oameni care știu de ce se află la conducerea țării, nu de amatori care, odată ce dețin funcții administrative la nivel central și la nivel local, și-au pierdut capul și au uitat scopurile pentru care au fost aleși, că sunt altele decât cele personale.

Avem nevoie de un Guvern care să scoată cetățenii României de sub limita sărăciei, unde i-a aruncat actualul Executiv, prin măsurile absurde și aberante pe care le-a luat, care să redea speranța tuturor și să-și îndrepte atenția asupra celor care într-adevăr se află într-o situație financiară critică, aceia care trăiesc în România astăzi de pe o zi pe alta.

Este vital ca Guvernul Boc să plece, deoarece nu a înțeles că relansarea economiei românești nu înseamnă economisirea prin tăieri, ci producția prin investiții, deoarece colapsul financiar nu derivă din salariile bugetarilor, ci din cu totul alte acțiuni.

În momentul de față avem nevoie de puterea cetățenilor pentru a ieși la liman, însă aceștia nu mai au nicio motivație. Oamenii nu mai cred în cuvintele fără sens ale unor politicieni, ce nu manifestă interes față de dificultățile întâmpinate de cetățenii cărora salariile le sunt tăiate sau, mai grav, au rămas fără locuri de muncă, cetățeni care nu mai au curaj să apeleze la sistemul sanitar românesc, cetățeni pentru care siguranța națională este doar o frază de campanie electorală, cetățeni cărora le-a pierit încrederea în politicienii care ne conduc.

Dacă se va merge în continuare pe disponibilizări, motoarele economiei deja sunt ruginite, deja sunt amorțite, or, România are nevoie de o forță de muncă tot mai mare pentru a spori producția, pentru că nu putem afirma că avem o țară lipsită de resurse și posibilități. De aceea, Guvernul Boc trebuie să meargă acasă.

Așadar, soarta acestei țări și a cetățenilor săi se află mâine în mâinile noastre, ale tuturor parlamentarilor, ale tuturor celor care au fost aleși uninominal.

Dragi colegi, haideți mâine să dăm o mână de ajutor poporului, să dăm un vot corect.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată 29 octombrie, Ziua Națională a Republicii Turcia;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, pe care îl rog să-și prezinte declarația politică.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "29 octombrie, Ziua Națională a Republicii Turcia".

Vineri, 29 octombrie, se vor împlini 87 de ani de când a fost creată Republica Turcia. Marea realizare, înfăptuită într-o perioadă de intense frământări politice, reprezintă actul istoric esențial pentru ceea ce a însemnat și înseamnă modernizarea unei țări importante, nu numai ca număr de locuitori, ci și din punct de vedere economic. Indiscutabil, artizanul transformării a fost remarcabilul lider Mustafa Kemal Ataturk.

Am specificat, și în anii trecuți, de la tribuna Parlamentului, că relațiile României, în toate domeniile de activitate, cu Republica Turcia sunt constante și favorabile unei dezvoltări comune durabile. Există investitori turci în țara noastră, preocupați de promovarea afacerilor în toată zona economică, așa cum există și numeroase societăți românești, cu activități de profil, în Republica Turcia.

Volumul schimburilor comerciale a crescut semnificativ în ultima perioadă, astfel încât se poate constata că, astăzi, acestea se situează, dacă ar fi să ne raportăm la un clasament specific, în prima parte.

Demersurile politice nu au fost puține și au constat în vizite oficiale la nivel înalt. Sigur, interesele geostrategice, în această parte a Europei, sunt comune. Sigur, interesele economice, diplomatice nu pot fi decât comune.

Republica Turcia și-a propus în anul 2005 să adere la Uniunea Europeană, România susținând indiscutabil ideea, firească, în condițiile în care, la rândul ei, Turcia a sprijinit procesul de integrare a României în NATO.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Constantin Severus Militaru - declarație politică cu subiectul Evaziunea fiscală din meditații particulare;

Cred că am epuizat lista celor prezenți pentru a-și susține declarația politică. Vreți să o susțineți, domnule Militaru? Ați prins ultima sută.

Deci, vă rog, domnul deputat Constantin Militaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Vă rog, domnule coleg.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Evaziune fiscală din meditații particulare"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cei care au fost cei mai nemulțumiți, atunci când Guvernul a anunțat reducerea salariilor din sistemul public cu 25%, au fost profesorii. Pe motiv că au salariile mici aceștia recurg din ce în ce mai frecvent la educația contra cost, fără însă a-și declara veniturile pe care le obțin din meditații. Astfel, profesorii sunt plătiți de două ori: o dată de la bugetul de stat și a doua oară din bugetul părinților.

Meditațiile în afara cadrului instituțional au devenit o necesitate în România, cel mai frecvent din pricina condiționalităților la care profesorii recurg, fie pentru trecerea anului școlar, fie pentru admiterea elevilor la școli superioare.

Ceea ce este foarte grav este faptul că cei lipsiți de resurse financiare nu pot avea acces la educația suplimentară prin meditații, iar actul educativ are de suferit. Dacă mai adăugăm la aceasta și sumele uriașe de bani care se cheltuiesc de către părinți, precum și nivelul mare al evaziunii, estimat la aproximativ 320 milioane de euro anual, nu putem să nu afirmăm că problema este una extrem de gravă.

Vina este a tuturor: a statului, a profesorilor, a părinților, însă nu și a elevilor. Ei au ajuns la nivelul de percepție la care consideră că meditațiile sunt absolut necesare pentru a evita eșecul la teste, teze, bacalaureat sau admiterea la facultate.

Există și cazuri de profesori care și-au înregistrat activitățile de pregătire a elevilor la administrațiile financiare și plătesc pentru aceasta impozit statului. Din nefericire, aceștia sunt în majoritatea lor cadre didactice retrase la pensie.

Noua lege a educației, pe care Guvernul își va angaja răspunderea, va trebuie să reglementeze într-un mod clar distincția dintre educația în mediul instituțional și educația în mediul privat, precum și conflictul de interese în care se află cadrele didactice ce constrâng proprii elevi să participe la meditații.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Mai avem vreun coleg care dorește să-și susțină declarația politică? Nu mai avem. Atunci dați-mi voie să-i prezint pe cei care au optat pentru a-și exprima poziția față de un eveniment politic, depunând în scris declarația.

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, următorii deputați au depus în scris declarația politică: Pardău Dumitru, Marius Rogin, Ștefan Pirpiliu, Silviu Prigoană, Cătălin Buhăianu, Liga Dănuț, Uricec Eugen, Geantă Daniel, Petru Călian, Gheorghe Ciobanu, Carmen Axenie, Daniel Buda, Cristian Dugulescu, Nicușor Păduraru, George Ionescu, Cornel Știrbeț, Claudia Boghicevici, Petru Movilă și Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, următorii deputați: Marian Ghiveciu, Dorel Covaci, Sorin Stragea, Zgonea Valeriu, Mircea Dușa, Georgian Pop, Bogdan Ciucă, Filip Georgescu, Doru Frunzulică, Aurel Vlădoiu, Vasile Popeangă, Emil Radu Moldovan, Neculai Rățoi, Oana Mizil, Manuela Mitrea și Cristian Rizea.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donțu, Andrei Gerea, Nini Săpunaru, Virgil Pop, Alina Gorghiu, George Scutaru, Ionel Palăr, Diana Dușa, Titi Holban, Bogdan Țîmpău, Radu Stroe, Horea Uioreanu și Cristian Buican.

Din partea parlamentarilor independenți: Tița Gabriel, Dan Bordeianu și Ioan Munteanu, din partea grupului de deputați fără apartenență la un grup parlamentar.

Statistic astăzi 18 deputați și-au prezentat declarația de la tribuna Camerei Deputaților, iar 56 le-au depus în scris.

Cu acestea, declar închisă ședința consacrată declarațiilor politice de astăzi, 26 octombrie, de Sfântul Dumitru. Vă doresc tuturor o zi bună! Ne revedem la ora 10,00 în ședința consacrată dezbaterilor pe marginea ordinii de zi. Să ne auzim cu bine întotdeauna.

Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică cu subiectul Guvernul Boc readuce copiii orfani din familiile adoptive în centrale de plasament;

Domnul Costică Macaleți:

"Guvernul Boc readuce copiii orfani din familiile adoptive în centrele de plasament"

Declarația mea politică se referă la fenomenul îngrijorător de abandon al orfanilor aflați în grija asistenților maternali profesioniști, din cauza scăderii veniturilor pe care statul le acordă acestora.

În județul Botoșani, pe care-l reprezint în Parlament, în numai un an și jumătate, peste 90 de asistenți maternali profesioniști au părăsit sistemul de asistență socială și protecția copilului sau, în cel mai bun caz, au cerut reconversia profesională.

Una dintre principalele cauze ar fi aceea financiară, în condițiile în care, față de aceeași perioadă a anului trecut, în prezent un asistent maternal profesionist ajunge să încaseze cu câteva sute de lei mai puțin, deși responsabilitățile au rămas aceleași. Numărul asistenților maternali profesioniști a început să scadă încă din ianuarie 2009, când erau 333 de astfel de angajați. La 1 octombrie 2009 se ajunsese la 301 asistenți maternali, iar de atunci și până în prezent, adică fix într-un interval de un an de zile, doar 240 de asistenți maternali profesioniști au mai rămas în sistem. În general, este vorba despre pensionari la termen sau anticipat, de situații în care nu se mai îndeplinesc condițiile de reatestare profesională, de situații în care atestatul a fost suspendat sau de reconversie profesională.

Au fost și situații în care unii asistenți maternali au refuzat să mai ia în plasament și al doilea copil, asta în condițiile în care erau atestați din start pentru a avea grijă de doi copii. Refuzul este unul cât se poate de justificat, mai ales că odată cu reducerea salariilor cu 25% și tăierea tuturor sporurilor începând cu 1 ianuarie 2010, diferența de bani pe care un asistent maternal o primește dacă mai ia încă un copil este nesemnificativă. În schimb, i se dublează responsabilitatea.

Dar să vorbim despre sume. Astfel, pentru un copil sănătos aflat în plasament, statul plătea în septembrie 2009 suma de 1.029 lei net, în timp ce acum oferă numai 682 de lei, pentru un copil cu handicap plătea 1.143 de lei, iar acum oferă numai 807 lei. Situația e la fel și în cazul în care în plasament sunt luați doi copii. Astfel, pentru doi copii sănătoși, statul plătea în septembrie 2009 suma de 1.097 lei net, în timp ce acum oferă numai 740 de lei, pentru doi copii cu handicap plătea 1.383 de lei, iar acum oferă numai 954 lei. Aceasta în condițiile în care toate prețurile au crescut și creșterea unor copii presupune cheltuieli semnificative.

În aceste condiții, ce economii face statul dacă asistenții maternali renunță și aduc copiii înapoi în centrele de plasament? Asta dacă ne referim la un calcul al hârtiei. Dar vorbim aici despre copii, despre ființe umane! Ce sentiment are oare un copil care este readus de către "mama" adoptivă înapoi la centru? Asta nu se poate calcula și categoric nu de către responsabilii din guvern care au luat astfel de măsuri.

Iată un motiv în plus pentru care Guvernul Boc trebuie să plece.

  Angel Tîlvăr - declarație politică cu tema Următoarea țintă a Guvernului taie tot: veteranii de război;

Domnul Angel Tîlvăr:

«Următoarea țintă a Guvernului "taie tot": veteranii de război»

Mai avem printre noi puțini oameni curajoși, puțini oameni care au trăit și au făcut istoria țării, puțini oameni care ne dau în fiecare zi o lecție de curaj, o lecție despre ce înseamnă să îți iubești patria necondiționat, ce înseamnă să îți iubești semenii, ce înseamnă să renunți la familia ta pentru un ideal: libertatea.

Este vorba, stimați colegi, despre veteranii de război, despre acei bătrâni cărunți, dar demni, despre acei oameni care astăzi sunt amintiți de guvernanți doar în discursurile de la zilele festive.

Astăzi, cei care se numesc, fără echivoc, eroi, poartă o altă luptă, de data aceasta împotriva statului pentru care acum câțiva zeci de ani erau capabili de jertfa supremă. Atunci când nu se lupta cu greutățile vieții, cu bătrânețile sau cu boala, veteranii de război se luptă în instanță cu statul român pentru ca drepturile lor să fie respectate. Puținele privilegii pe care le aveau, abonamentul telefonic și cel radio-tv gratuit, tichete de călătorie, pensia sau alte mici facilități sunt și acestea amenințate de Guvernul "taie tot".

Acestea sunt doar câteva probleme actuale, care sunt scoase în evidență de așa-zisele măsuri de austeritate pe care Guvernul consideră că este nevoit să le aplice pentru a scoate țara din criză.

Veteranii de război se mai confruntă astăzi cu o problemă, pe care mulți dintre ei nu mai reușesc să o soluționeze cât timp sunt încă în viață. În 1994, statul român a dat o lege specială pentru veteranii de război: cei decorați pentru fapte de curaj aveau dreptul la 500 de metri pătrați de teren, intravilan, sau la un hectar arabil. După 15 ani de la promulgare, doar puțini veterani au intrat în posesia terenurilor promise. Un act normativ din 2007 menționează că statul le poate plăti suma de 1.546 de lei, echivalentul pământului promis.

Astăzi, mulți eroi rămași în viață din cel de-al doilea război mondial, bătrâni și bolnavi, fără pic de speranță, se luptă în instanțe cu statul român pentru respectarea acestei legi. Mulți dintre ei, sleiți de puteri și fără speranța unui câștig, renunță sau în cel mai nefericit caz, nu mai apucă ziua unei sentințe. Fie că au luptat în Crimeea sau la Stalingrad, la Mărășești, Mărăști sau Oituz, veteranii decorați pentru acte de vitejie sunt astăzi batjocura Guvernului Boc.

În Vrancea, doar 78 de veterani de război mai stau mărturie că odată cineva a avut curajul să strige că "Pe aici nu se trece!", 78 de suflete care o dată cu trecerea timpului realizează că nu pentru soarta lor de astăzi și-au sacrificat viața și, în nici un caz, nu pentru a fi o nouă sursă de venit la bugetul statului.

Este inadmisibil felul în care Guvernul "marionetă" Anastase- Udrea -Boc înțelege să facă economii lovind în cei care au cea mare nevoie de ajutor. Sub înțeleapta conducere asigurată de Băsescu și camarila sa am reușit să ne remarcăm în Europa ca fiind țara care face economii la buget pe spatele persoanelor cu dizabilități, a veteranilor de război sau a celor persecutați politic.

Trăim cea mai rușinoasă perioadă din istoria României, perioadă care, pe 25 octombrie, sub presiunea cetățenilor, s-ar putea încheia prin aruncarea la coșul de gunoi al istoriei a Guvernului Anastase- Udrea- Boc.

Dacă ordonanța de urgență care este în prezent în lucru la Guvern și care prevede asemenea economii va intra în vigoare, asistăm la cel mai crunt jaf din istoria acestei țări. Este descalificantă maniera în care acest guvern a înțeles să facă economii la bugetul țării.

Îi amintesc domnului Boc și suitei sale de miniștri că din contrabanda cu țigări, statul pierde aproximativ 180 de milioane de euro, din neîncasarea de accize și TVA. Producătorii de țigarete estimează că pentru întregul an 2010, nivelul contrabandei va fi de circa 30% din totalul pieței, iar în luna septembrie piața neagră a țigaretelor a ajuns la 24,4%, față de 21,3% cât era în iulie.

Doresc să mai amintesc celor care se gândesc să facă economii la buget diminuând veniturile pensionarilor, ale persoanelor cu dizabilități sau ale veteranilor de război că premierul României a mers 3 zile în America și a cheltuit 470.000 de dolari sau că un site din banii publici costă 500.000 de euro, ca să nu ne mai gândim cât costă o frunză la Ministerul Turismului.

Nu trebuie sa uităm și faptul că adesea, Guvernul Boc mai face câte o rectificare bugetară, iar banii scoși ca prin minune "din joben" se duc direct in colegiile parlamentarilor PDL pentru a statornici trăinicia Guvernului.

Trăim într-o țară în care interesul personal și cel de partid primează până și bunului simț, al omeniei și al moralei. Dincolo de situația socio-economică în care se află România, dincolo de sacrificiile pe care trebuie să le facem cu toții, nu trebuie să uităm să fim oameni și să respectăm valorile morale.

Cred că acest Guvern și-a pierdut în totalitate sistemul de valori, valoarea supremă după care el se ghidează este cea a banului. Iată încă un motiv pentru care cred, cu toată convingerea, că acest Guvern trebuie să plece.

  Claudia Boghicevici - declarație politică despre Necesitatea unui Cod de asistență socială;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Necesitatea unui Cod de asistență socială"

Mă prezint în fața dumneavoastră cu un subiect de actualitate în plan social, și anume Codul de asistență socială.

Vorbind strict tehnic, la ora actuală, sistemul de protecție socială din România este format din două componente: sistemul de asigurări sociale și sistemul de asistență socială. Sistemul de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate și servicii de protejare a persoanelor, grupurilor sau comunităților cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate. Sistemul de asistență socială este format la rândul lui din două componente: un sistem de prestații sociale noncontributive de tipul alocațiilor familiale, ajutoarelor sociale și speciale, și un sistem de servicii - serviciile de asistență socială.

Faptic, acest sistem, după cum observați, destul de stufos, oferă inadmisibil de multe prestații sociale. O inventariere a prestațiilor sociale oferite de către ministere a dovedit faptul că numărul acestora se ridică la 202, dintre care numai 34 sunt oferite de către ministrul muncii. Obiectivul fundamental al Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale în raport cu prevederile Programului de guvernare îl reprezintă asigurarea echilibrului socio-economic al familiilor cu venituri reduse sau aflate temporar în imposibilitatea realizării unor venituri care să le asigure un trai decent. Să nu uităm că marile dureri sunt mute. Omul care suferă cu adevărat nu-și etalează lacrimile și nu-și afișează durerea.

Traversăm un timp în care realitățile socio-economice din Europa sunt evidente și nu le putem eluda. În Europa, statul social a dat faliment. În România, sistemul social actual nu mai e sustenabil. Adevărul trebuie spus, chiar dacă incomodează: în prezent, sistemul social românesc avantajează pe cei care au obținut, pe căi nu tocmai ortodoxe, fie o pensie de boală, fie un ajutor social, în detrimentul celor cu adevărat în nevoie, care se află și în incapacitate de muncă și fără bani. Vă întreb, până unde și până când acest sistem păgubos își va întinde tentaculele? Pentru mine, răspunsul e clar: până la apariția noului Cod de asistență socială, care deja este în faza de lucru.

E lesne de sesizat că acest Cod de asistență socială e imperios necesar, pentru o legislație unică, dar și unitară în domeniu. Estimez că la începutul lunii viitoare să fie înaintat spre dezbatere Parlamentului, să se impună prin conținut și să impună o viziune clara și exactă de acordare a drepturilor și de susținere a familiilor aflate în dificultate.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică cu titlul Irealismul și fățărnicia opoziției;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Irealismul și fățărnicia opoziției"

În aceste zile, România se află din nou într-o criză politică inițiată și dorită de către unii membri ai partidelor din opoziție. E greu de catalogat lansarea unei moțiuni de cenzură fără a avea conștiința faptului că țara are nevoie acum mai mult ca oricând de stabilitate pentru a putea trece peste șocul măsurilor extrem de dure de reformare a statului.

Avem cu toții semnale din teritoriu, din colegiile pe care le reprezentăm, că aceste măsuri de austeritate au lovit foarte dur în populație, însă știm cu toții că cele mai multe din aceste măsuri erau imperios necesar de a fi aplicate. Nu trebuie să ne ascundem după deget, dezordinea din sistemul administrației statului și umflarea haotică din anii 2007-2008 a schemelor de personal bugetar a condus la necesitatea de a reforma urgent statul român. Niciunul dintre guvernele anterioare nu a avut curajul să aplice la timp măsuri drastice, iar acum am ajuns la fundul sacului. Mai mult, nici un guvern și nici partidele din opoziție nu au avut curajul să vină la guvernare în acești ani grei de criză.

Avem în aceste zile de dezbătut o moțiune de cenzură lansată de PSD nu pentru că ar fi în stare să formeze un nou guvern sau măcar să prezinte o alternativă valabilă. Au lansat moțiunea doar pentru a mai câștiga ceva capital electoral, fără să îi preocupe o secundă situația gravă a țării.

PSD a lansat un pseudo-program de guvernare, un amalgam de precepte teoretice aruncate într-o ordine aleatorie, fără nicio analiză serioasă, fără niciun studiu decent, fără nicio aplicabilitate. Fără a se obosi măcar să caute date economice solide, colegii din PSD au construit un program de guvernare inaplicabil, ireal și demagogic. Nu vreți să recunoașteți că măsurile propuse de dumneavoastră vor conduce la un deficit de peste 10% la bugetul statului. Unele din măsurile propuse sunt deja aplicate de PDL, altele contravin flagrant legilor în vigoare. Altele sunt pur și simplu trecute de câte două ori pentru a ieși numărul de 100 de măsuri.

Stimați colegi din opoziție, ne cereți să votăm o moțiune îndreptată împotriva propriului guvern în condițiile în care nu aveți nici cea mai mică alternativă și nicio soluție viabilă. Dumneavoastră, liberalii și social democrații, aveți doctrine economice fundamental diferite. Rezultanta dintre unii care trag dreapta și alții care trag stânga nu este mersul înainte, este eșuarea în șanț.

Pentru că nu aveți soluții viabile și pentru că nu aveți curajul de a vă implica, pentru că scopul acestei moțiuni este doar demagogic și populist, declar public ca nu voi vota o moțiune de cenzură.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Moțiunea României majoritare, moțiune populară;

Domnul Cristian Buican:

"Moțiunea României majoritare, moțiune populară"

Evenimentele ce se petrec cu repeziciune în aceste zile generează numeroase dispute si dezbateri care ne subliniază importanța moțiunii de cenzură de mâine, 27 octombrie 2010. Vă asigur, stimați colegi, că pe buzele majorității românilor se află întrebarea "când scăpăm de ăștia?" cu referire directă la actuala conducere executivă a României, catalogată de noi, cei din opoziție, în asentimentul a peste 80% dintre români, ca fiind cel mai incompetent guvern din ultimii 20 de ani. Vă reamintesc cu această ocazie faptul că inclusiv presa internațională a avut și are în continuare o reacție vehementă împotriva modului cum este guvernată țara noastră. Și pentru a exemplifica, chiar zilele trecute, prestigiosul ziar The Economist a oferit exemplul guvernării României la capitolul "așa nu!".

În ciuda numeroaselor critici venite din arcul guvernamental, în ciuda micilor neînțelegeri ce vizează partidele din opoziție, această moțiune este un act strict necesar, la fel ca și reușita ei, știind cu toții că prelungirea guvernării Boc reprezintă o sinucidere politică și economică a României. Sunt ferm convins că orice guvern ar veni în locul executivului condus de Emil Boc reprezintă o soluție mai bună. Actualul executiv, cu fiecare zi petrecută la Palatul Victoria, adâncește criza economică, morală și politică în care ne aflăm de mai bine de doi ani.

Moțiunea de cenzură de mâine este vitala pentru noi, românii, iar criticile aduse modului în care ea a fost redactată sau demagogia referitoare la criza politică care s-ar instaura odată cu succesul moțiunii nu sunt decât mesaje politice scrise de strategii de la Modrogan și propovăduite de vuvuzelele portocalii. Mai mult decât atât, de ieri am văzut și o oarecare manipulare ordinară referitoare la faptul că partidele de opoziție ar pregăti garnituri de tren și autobuze cu protestatari care să vină mâine și să pună presiune pe parlamentarii puterii pentru a vota moțiunea. Nimic mai fals, însă, chiar dacă ar fi așa, nu mi s-ar părea nimic ciudat. Dreptul la protest este pentru toți cetățenii, indiferent că sunt membri de partid, sindicaliști sau reprezentanți ai ONG-urilor. Revenind la modul de redactare și mesajul transmis de moțiunea de cenzură, pe care oricum îl veți putea auzi mâine, vă pot spune că înglobează atât critici la actualul executiv, așa cum este normal, cât și soluții și direcții pe care un viitor guvern ar trebui să le urmeze. Singurul regret pe care Partidul Național Liberal îl are se referă la faptul că partidele din opoziție nu au căzut de acord asupra unei alternative care să poată fi identificată printr-o persoană respectabilă și independentă și care ar mai fi putut impulsiona anumiți parlamentari care acum susțin actualul guvern să aibă curajul să voteze pentru moțiunea de cenzură.

În cadrul coaliției de guvernare, frica este mare. Decizia acestor partide de a nu-și lăsa parlamentarii să își exprime votul demonstrează acest lucru și ne arată cât de subțire este firul de care atârnă soarta acestui executiv.

Această declarație politică se dorește a fi un imbold pentru acei parlamentari ai PDL, UNPR, UDMR și ai minorităților care mâine vor fi legați de partidele lor, de scaunele din această sală. Aveți curajul să votați și nu uitați că veți răspunde în fața locuitorilor din colegiul uninominal care în 2008 v-au dat votul!

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Aventurile lui Bebe de la PDL;

Domnul Cristian Buican:

"Aventurile lui Bebe de la PDL"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta comportamentul actualului prefect de Vâlcea, care se crede un fost secretar din perioada de tristă amintire a Partidului Comunist Român. Astfel, Bebe Ungureanu, prefectul județului Vâlcea, nu face altceva decât să își sporească averea personală în timp ce terorizează primarii din județul Vâlcea care nu au pedigree portocaliu, culoare pe care același personaj, ajuns din întâmplare în postura de prefect, a ridicat-o la nivel de culoare oficială a județului pe care îl reprezint în Parlamentul României.

În timp ce problemele administrațiilor publice locale sunt din ce în ce mai apăsătoare, acest ilustru avocățel de provincie amendează în stânga și în dreapta toate primăriile care nu sunt conduse de edili aparținând PDL. De parcă nu ar fi fost suficient, atunci când se întâmplă ca vreuna din primării să aibă grave probleme financiare, Bebe de la PDL îi ironizează pe edili și îi acuză de prost management.

Abuzurile pe care acest personaj le face de mai bine de un an au rămas nepedepsite prin complicitatea susținerii de care acesta se bucură din partea partidului vuvuzelelor portocalii. Consider că am făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l face să înțeleagă că postura de prefect nu este comparabilă cu cea de sperietoare și că funcția pe care vremelnic o ocupă nu este similară cu cea de vătaf al județului.

Vă spun sincer că nu pot sta impasibil auzindu-i pe edilii liberali cum se plâng de comportamentul discreționar și partizan cu care Bebe de la PDL conduce județul. Ținând cont de faptul că nu sunt singurul președinte al unui partid aflat în opoziție care a intrat în dispută cu acest personaj, cred cu tărie că ceea ce am expus mai sus nu conține patimă politică. M-am săturat ca în fiecare zi să aud de o nouă amendă pe care instituția condusă de acest individ o administrează primăriilor conduse de liberali.

Pe lângă abuzurile și presiunile asupra edililor din opoziție, același Bebe de la PDL are grijă si de averea personală. Mare împătimit de hobby-uri costisitoare, Bebe are barcă și avion, vilă în Deltă, la munte și în Râmnic, la care se adaugă numeroase terenuri obținute prin mișmașuri în zone de bum imobiliar. An de an, cu salariu de la stat, Bebe de la PDL și-a sporit averea considerabil, oferind protectorilor săi ședințe de spa în Deltă, terenuri în apropierea viitoarelor stațiuni montane sau mai știu eu ce alte asemenea avantaje dobândite ilicit cu ajutorul funcțiilor de stat.

Ultima trăsnaie pe care Bebe de la PDL, prefectul Județului Vâlcea, a făcut-o este implicarea în campania internă a partidului care l-a numit. La prima vedere, nimic deranjant, însă cu toții știm faptul că Instituția Prefectului ar trebui să fie una apolitică.

În fața unui comportament de tip mafiot pe care prefectul Județului Vâlcea îl are, nu pot decât să reacționez imediat și virulent, bineînțeles cu mijloace legale. În acest sens, pe lângă această declarație politică am cerut ministrului administrației și internelor o comisie de anchetă și am solicit Agenției Naționale de Integritate să se sesizeze cu privire la sporirea averii domnului prefect.

Știu că acest tip de comportament caracteristic incompetenților portocalii nu este singular și că și în alte județe se întâmplă lucruri similare. Tocmai de aceea vă încurajez să îmi urmați exemplul și să îi facem pe acești indivizi cocoțați în funcții înalte să revină la un comportament responsabil și legal.

  Călin Potor - declarație politică: Clasa politică trebuie să oprească scăderea populației României;

Domnul Călin Potor:

"Clasa politică trebuie să oprească scăderea populației României"

După cum au avertizat și specialiștii, statisticienii au reconfirmat tendința accelerată de scădere a populației României, care s-a menținut și anul trecut, din cauza valorilor negative ale sporului natural. Institutul Național de Statistică a comunicat că natalitatea continuă să se afle în regres, în ciuda progreselor tardive din ultimii ani. Dincolo de răceala cifrelor furnizate de specialiști, din nefericire avem seriose motive să ne temem că fenomenul de scădere și implicit de îmbătrânire a populației României, va continua și în anii următori. Un factor substanțial care contribuie la aceste realități nedorite este migrația forței de muncă, accentuată odată cu permisivitatea liberei circulații conferite de aderarea României la Uniunea Europeană.

De asemenea, nu trebuie să neglijăm exodul tinerilor spre alte zări mult mai dătătoare de oportunități, precum și realitatea crudă potrivit căreia statul român este încă deficitar în identificarea unor soluții stimulatoare viabile atât pentru încurajarea tinerelor familii, cât și pentru creșterea copiilor în condiții propice dezvoltării armonioase. Îmi exprim însă speranța că ne vom trezi totuși în timp util la realitate și vom lua măsurile care se impun, pentru a nu ajunge la estimările specialiștilor potrivit cărora peste 50 de ani un cetățean al României va munci pentru pensiile altor nouă.

  Călin Potor - declarație politică: Ne-am vândut țara și mai rău decât atât!;

Domnul Călin Potor:

"Ne-am vândut țara și mai rău decât atât!"

La mai bine de 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România arată ca un morman de fiare vechi. Globalizarea democratică și economia de piață cu fața spre vest ne-a lăsat fără fabrici, fără uzine, fără brățările dacice, dar, cel mai grav, fără bunurile de patrimoniu. Așa am ajuns să ne înstrăinăm pe mai nimic aproape tot ce s-a construit trainic de-a lungul timpului. Fabricile au fost rase de pe fața pământului, mai ales cele din industria strategică, iar acum suntem dependenți de mila investițională a altora. Contrar sloganului "Nu ne vindem țara", am vândut tot ce se putea vinde, pe un leu, pe un euro și pe nimic, numai să nu mai avem. Am înstrăinat fără cruțare unități economice recunoscute în toată lumea, îndeosebi pentru valoarea terenurilor de sub ele, afaceri din care s-au îmbogățit șmenarii autohtoni sau străini, îmbogățiți peste noapte de comisioanele grase. Am ajuns să nu mai avem ciment, tractoare, arme de proveniență românească și astfel să depindem de alții în spațiul nostru vital economic.

Poporul român a fost obișnuit, de milenii, să i se ia. Ne-au luat romanii, turcii, tătarii și alte nații tot ce au apucat. Acum ne-au luat industriile și pământurile. Străinii sunt majoritari în mai toate societățile care ne dau energia, aluminiul, oțelul și chiar banii. Aproape că nu mai avem nimic al nostru. Nicio țară din lume nu și-a permis, precum România, să privatizeze ramurile strategice. Așa procedează doar cei care-și grăbesc pieirea. Înainte de 1989, am strâns cureaua pentru a plăti datoriile lui Ceaușescu cu marea industrializare. Acum am rămas aproape fără nimic strategic. Trebuie să găsim timp să ne reorientăm din mers, să facem cu adevărat o țară productivă, nu doar de consum.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică intitulată Apel la dependență față de binele public;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Apel la dependență față de binele public"

Miercuri avem șansa istorică de a vota pentru români, pentru o viața mai bună a 20 de milioane de oameni. Avem șansa de a arăta celor care ne-au trimis să îi reprezentăm că nu suntem doar o mână de oportuniști care ne votăm pensii speciale, ci suntem oameni politici responsabili care luăm decizii în funcție de interesele naționale.

Îmi place să cred că atunci când interesul național ne-a dictat un anumit comportament, noi, parlamentarii, am reușit să găsim puncte comune de discuții și am reușit să trecem peste orgolii, peste lucrurile care ne despart.

Îmi place să cred că încă mai putem găsi puncte comune și consider că lucrurile care ne despart sunt insignifiante față de interesele celor 20 de milioane de oameni care mâine vor fi cu ochii pe noi.

Am făcut aceste precizări deoarece am convingerea că mâine colegii noștri de la UDMR, UNPR și PDL vor avea bărbăția necesară pentru a vota moțiunea de cenzură cu riscul de a pierde guvernarea. Vor face acest lucru dacă vor înțelege că puterea este efemeră și, decât să fii la putere și să te comporți haotic, să asiști la disoluția statului și la nenorocirea propriului popor, mai bine îți asumi eșecul și, pentru binele comun, treci în opoziție.

Binele public, bunăstarea românilor sunt principiile după care noi, parlamentarii, trebuie să ne ghidăm atunci când suntem chemați la vot. Nu avem voie să ne îndepărtăm de interesele naționale pentru că noi suntem slujbașii românilor și nu putem lucra împotriva intereselor acestora.

Colegii mei de la PDL, UDMR și UNPR sunt și ei tot în slujba românilor. Nu sunt în slujba lui Băsescu, a lui Boc sau a Robertei. Nu sunt în slujba grupării care a acaparat puterea prin hoție și minciună și care au ridicat incompetența și oportunismul la rang de virtute guvernamentală. Nu sunt în slujba Guvernului Boc care a declanșat războiul economic împotriva românilor și care a sugrumat cu taxe și impozite aberante libera inițiativa și investițiile în mediul privat. Deputații și senatorii, în virtutea contractului cu cetățeanul pe care l-au semnat atunci când au fost investiți, trebuie să lase culoarea politică la ușile Parlamentului și să se comporte, în interiorul acestuia, ca reprezentanți ai oamenilor care și-au pus speranțele în ei. Nu trebuie să se comporte ca reprezentanți ai unui Guvern care au făcut din Românie o țară care funcționează doar pe datorie, care au făcut din sărăcirea populației politică de stat și care, prin sistemul clientelar, căpușează instituțiile și "sifonează" banul public.

Cred că moțiunea de cenzură, care va fi supusă votului miercuri, este singura șansă pe care milioane de pensionari și de salariați o au pentru a nu se afunda și mai mult în sărăcie și, în același timp, este oportunitatea noastră, a parlamentarilor, de a demonstra că, înainte de doctrine, de interese de partid sau de grup, ne aflăm în slujba cetățeanului și atunci când luăm decizii o facem în interesul acestuia.

Este oportunitatea noastră, a parlamentarilor, de a ne reabilita, de a arăta că suntem cu adevărat interesați de destinele acestei țări, de binele mers al Românie. Noi, parlamentarii PSD, vom vota moțiunea de cenzură pentru că oamenii ne-au cerut să îi scăpăm de Boc și de Băsescu. Știu că oamenii le-au cerut și parlamentarilor PDL, UDMR sau UNPR să facă același lucru. Dacă au avut urechi să audă glasul poporului, acești parlamentari vor vota alături de noi, PSD și PNL. În caz contrar, românii vor fi cei care își vor câștiga independența în stradă, ca de fiecare dată atunci când nu a mai suportat povara impusă de cei care i-au condus.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu tema Alcoolul și șoferii;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Alcoolul și șoferii"

Un șofer ajunge o dată la două zile la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan", în vederea recoltării de probe biologice la cererea poliției.

Ponderea bărbaților la care s-a recoltat alcoolemia depășește 98,66 %, iar femeile reprezintă doar 1,34 %, iar cei din urban sunt de aproape cinci ori mai numeroși față de cei din rural (83,22% față de 16,78%). Aproape 50% dintre acestea au fost la sfârșit de săptămâna (mai exact 44,97%) cu ponderea maximă vinerea (18,79%). Surprinzător, cele mai multe recoltări au fost făcute miercuri (20,81%) în timp ce duminică, luni și marți se înregistrează proporții similare situate între 12,08% și 12,75 %. Cele mai puține sunt recoltate joi ( 10,7%).

Peste 70% dintre șoferii băuți sunt cei de la sfârșit de săptămână, repartiția în ordine descrescătoare fiind duminică, vineri și sâmbătă, iar cea mai mare pondere în timpul săptămânii a fost miercuri (15,79%) corelat cu numărul mare de recoltări din această zi. Cei mai puțini șoferi băuți au fost marți (5,36 %).

Pe grupe de vârste, cei mai mulți șoferi sunt situați între 21-40 de ani (50,88%), iar dacă-i adăugăm pe cei cu vârste între 41 și 50 de ani constatăm că ponderea depășește 70% (mai precis 73,68%). Cei între 51 și 70 de ani reprezintă doar 22,81%, iar peste 71 de ani nu s-a înregistrat niciun șofer.

Sub 2% dintre șoferii depistați aveau valori ale alcoolemiei sub 0,4g%, în timp ce peste 50,88% au valori între 0,4 și 0,8g%! Aproape 46% aveau valori ale alcoolemiei de peste 0,8g%, adică peste limita penală. Majoritatea șoferilor băuți aveau valori ale alcoolemiei de ordin infracțional și penal (98%).

Sperăm ca prin proiectul legislativ ce modifică și completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice să asigurăm o deplasare mai sigură pe șosele și reducerea numărului de accidente rutiere prin înăsprirea măsurilor legislative referitoare la conducerea sub influența alcoolului a autovehiculelorsau tramvaielor. Aceste măsuri legislative prevăd aplicarea de sancțiuni complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă variind între:

a) cinci ani, în cazul conducerii sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune;

b)zece ani, cândconducerea sub influența băuturilor alcoolicea fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice sau s-a soldat cu avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale fără victime;

c)mergând până la anularea permisului, când conducerea sub influența băuturilor alcoolice s-a soldat cu producerea unui accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală sau decesul unei persoane.

Sper să susțineți o circulație mai sigură.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu tema Lazăr sau Lăzărescu?;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lazăr sau Lăzărescu?"

S.I. de 53 de ani din Poieni a fost adus în stare critică la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan" după ce s-a izbit cu motocicleta de un cap de pod. Pacientul politraumatizat în comă gradul IV și colaps a fost preluat de ambulanță cu medic, intubat și ventilat mecanic, și transportat rapid în UPU. Aici a fost preluat de echipa completă de traumă-medic de urgență, neurochirurg, ortoped-traumatolog, chirurg de urgență și reconstructiv, resuscitat volemic și evaluat biologic și imagistic, inclusiv computer tomografic. Pacientul a intrat de două ori în stop cardiac și a fost resuscitat de medicii de urgență din UPU. Este internat în ATI-Traumatologie, dar severitatea lezională (comă IV traumatică, fractură frontală, fractură odontoidă, fracturi costale multiple, contuzie pulmonară bilaterală, pneumotorax stâng și pneumomediastin, contuzie cardiacă, fractură deschisă claviculă stânga tip II B, fractură de antebraț stâng) indică un prognostic extrem de rezervat. Pacientul a ajuns la spital doar datorită intervenției unei echipe de la ambulanța cu medic și asistent ce au reușit să-l trateze corespunzător la locul accidentului.

Acest pacient a stat aproape o lună în spital din care câteva săptămâni în comă după ce a fost resuscitat de două ori de medicii de urgență din UPU. A revenit să mulțumească celui care l-a resuscitat în acea noapte de două ori, de gardă fiind atunci chiar șeful UPU, doctor Tudor Ciuhodaru. Pacientul spune că este o minune și faptul că a supraviețuit după o traumă atât de gravă, în condițiile de la 1800 pe care le are spitalul de urgențe. Ne întrebăm și noi alături de acest pacient câte vieți ar putea fi salvate din accidentele rutiere și de trafic dacă în locul condițiilor actuale ar exista condiții de secol XXI prin deschiderea noului Spital de Urgențe "Sfântul Ioan" din Copou.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu tema Șapte victime - o soluție sănătoasă în Copou;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Șapte victime - o soluție sănătoasă în Copou"

Șapte victime ale accidentelor rutiere (cel mai mare număr de pacienți accidentați tratați la Urgențe după Scânteia) au ajuns într-o singură gardă la UPU de la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan". Celor 3 deja ajunși din accidentul de la Strunga li s-a adăugat încă un pacient din GOLF CL, de 18 ani, din Iași, cu fractură deschisă gamba dreaptă. Acesta a fost mai puțin norocos pentru că fiind preluat de SMURD a fost transportat inițial la Sfântul Spiridon (unde nu există posibilitatea tratamentului fracturilor deschise) și dirijat ulterior cu Ambulanța la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" unde va rămâne internat în ATI-Traumatologie.

Un alt accidentat, CN, de 64 de ani, a ajuns la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" după ce mașina condusă de ginere a fot implicată într-un accident rutier la Erbiceni din cauza oboselii șoferului. Pacientul a fost preluat de SMURD și în absența celor trei cuvinte elementare, "unde te doare", pacientul cu fractură de gambă a fost dus la Sfântul Spiridon, deși "protocoalele" prevăd ca pacienții cu traumatisme ale membrelor trebuie să fie direcționați acolo unde pot fi rezolvați corespunzător, iar singurul loc din Iași în care fracturile sunt rezolvate în regim de urgență este Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan".

Remarcăm încă odată că în rezolvarea patologiei traumatice se interpune o verigă inutilă și periculoasă - plimbarea pacienților între spitale datorată nerespectării acestor protocoale de către SMURD. Acest lucru duce doar la temporizarea rezolvării, risc crescut de complicații și de pierderi de vieți, precum și blocarea unui număr dublu de ambulanțe în rezolvarea acestor cazuri și dublarea costurilor de terapie, sume ce ar putea fi corespunzător direcționate în terminarea noului Spital de Urgențe.

Ne întrebăm dacă nu aveau vreun foc de stins sau altă situație de urgență în locul pseudomedicalizării unor oameni fără competențe medicale. În contextul în care există stație de ambulanță la Podul Iloaie, se ridică problema asigurării maximului de șanse acestor pacienți prin trimiterea de echipaje cu asistent și medic, astfel încât acești pacienți să nu mai bată inutil drumul Spiridonului.

Dacă într-o singură gardă, aproape 30% din pacienții traumatizați sunt dirijați de SMURD acolo unde nu pot fi rezolvați, putem aprecia cu ușurință amploarea fenomenului "Lăzărescu" privind pacientul politraumatizat în Iași.

LN și LM de 74 și 72 de ani din Tibăești au ajuns tot la centrul de traumă din Copou după ce, încercând să evite un microbuz, au ieșit de pe carosabil. Pacientul cu sindrom de stres posttraumatic, în șoc, a fost evaluat rapid de cei din UPU și necesită suport psihologic, iar pacienta cu fractură trimaleolară și TCF a beneficiat de tratament traumatologic de urgență.

Soluția sănătoasă pentru a da o șansă supraviețuirii acestor pacienți este deschiderea rapidă a noului Spital de Urgențe din Copou. În absența acestuia, cel puțin 1 din 3 pacienți accidentați are "șansa" unui "circuit turistic" printre spitalele din Iași ce se poate transforma oricând într-un circuit mortal. De cele mai multe ori, SMURD-ul mai introduce o stație suplimentară prin dirijarea inutilă la spitale ce nu pot rezolva problemele pacienților dublând sau triplând și cheltuielile medicale și risipind banii, și așa puțini, din sistemul medical.

  Daniel Buda - declarație politică cu titlul Moțiunea iresponsabilității PSD;

Domnul Daniel Buda:

"Moțiunea iresponsabilității PSD"

Nu de puține ori mi-am pus întrebarea oare de ce își doresc atât de mult partidele din actuala opoziție să denigreze, în mod constant, clasa politică, societatea românească și credibilitatea Parlamentului, cel mai înalt for legislativ, prin îmbinarea lipsei de profesionalism și a diletantismului într-un spectacol comic și grotesc, un circ ieftin demagogic. Răspunsul este clar și unul singur: își doresc atât de mult să dețină puterea absolută încât nimic altceva nu mai contează. Uită inclusiv de faptul că fac și ei parte din acest for legislativ, însă, din păcate, viziunea antieuropeană a unui astfel de partid nereformat, și anume PSD, îi împiedică să vadă mai departe de propriul lor interes. Sunt oare indignați sau amenințați în propriile afaceri pentru că actualul Guvern a demarat un amplu proces, transparent și eficient, pentru modernizarea statului și restabilirea ordinii de drept, pe baza unui set de principii corecte în virtutea cărora să funcționeze cu adevărat un stat de drept? Sau le este, oare, frică să trăiască într-un stat în care funcționează ordinea de drept?

Recentele acțiuni ale partidelor de opoziție, inclusiv inițierea moțiunii de cenzură, denotă implicarea lor "activă" în problemele Parlamentului și ale societății, în general, prin instigare la revoltă și destabilizare socială, economică și financiară. Și cu această moțiune de cenzură, actuala opoziție face ce știe mai bine: revoltă în stradă pentru deturnarea mijloacelor democratice, pe principiul mineriadelor.

În fapt, este simplu pentru ei dacă ne ghidăm după mult îndrăgitul lor slogan: "Nicio sesiune fără moțiune". După cum bine definea politica un celebru gânditor francez, și anume "arta de a-i împiedica pe oameni să se amestece în treburile care-i privesc", această definiție pare că și-a găsit consacrarea în rândurile partidelor de opoziție: după momentul decembrie 1989, mulți dintre cei care au făcut politică au făcut prea puține pentru semenii lor, dar au făcut mult prea multe pentru ei înșiși. Adică, în concret, au făcut mai degrabă ceea ce era la îndemână decât ceea ce ar fi fost moral și util să facă. Tocmai din acest motiv, am convingerea că, acum, sunt atât de răzvrătiți și înspăimântați de faptul că, în sfârșit, țara noastră are cu adevărat șansa să devină un stat modern, european, iar ei sunt cei care nu vor mai putea să-și impună propria voință în detrimentul normelor legale.

Revenind la activitatea esențială a principalelor partide de opoziție, este evident faptul că își doresc să transforme România într-un stat al clientelei politice, un stat al asistaților social, un stat în care instituțiile statului să fie dependente de politic. Asistăm cu toții la o conturare a crizei sociale, o criză provocată, menținută și susținută de liderii opoziției prin care sunt blamate instituțiile statului, managementul public și privat și inclusiv elitele acestei societăți. Rolul opoziției în aceste luni este acela de instigare la revoltă și nicidecum de a contribui la bunul mers al lucrurilor prin inițierea unor dezbateri publice, cu propuneri și soluții viabile pentru redresarea economică.

Am convingerea că toate dezbaterile pe tema moțiunii de cenzură vor avea aceeași soartă ca și moțiunea din sesiunea precedentă tocmai datorită faptului că încă mai există politicieni, inclusiv din rândurile partidelor de opoziție, care recunosc faptul că nu este momentul pentru instalarea unui haos politic, ceea ce ar conduce la decredibilizarea relațiilor cu forurile europene și financiare internaționale.

Cabinetul condus de Emil Boc are, din fericire, alte priorități reale plecând de la negocierile și discuțiile purtate cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional până la adoptarea și asigurarea cadrului legislativ care să nu permită o destabilizare economico-financiară a României.

  Ștefan Daniel Pirpiliu - declarație politică cu tema Bucureștiul are nevoie de o nouă organizare!;

Domnul Ștefan Daniel Pirpiliu:

"Bucureștiul are nevoie de o nouă organizare!"

În ultimii 10 ani, datorită schimbărilor economice, contextului regional, cât și datorită integrării României în UE, s-a observat că actuala împărțire teritorial-administrativă a României nu mai este una eficientă. Nu am să mă refer în cele ce urmează decât la zona municipiului București, capitala României, și județul Ilfov.

Zona capitalei reprezintă, din punct de vedere economic, 25% din PIB-ul României, are o rată a șomajului în medie, în ultimii 10 ani, de 3% și a beneficiat de cele mai mari investiții din țara noastră.

Din experiența dobândită pe parcursul mandatului pe care l-am deținut, în perioada 2004-2008, de consilier general am înțeles dificultățile cu care se confruntă orașul. Mai mult decât atât, aici m-am născut, aici locuiesc, aici muncesc. Iată de ce consider necesară următoarea abordare.

Până la următoarele alegeri din 2012, timpul rămas este scurt pentru a putea pune în aplicare conceptul de Zonă Metropolitană a Bucureștiului, dar trebuie să se facă primii pașii pentru ca acest proiect să fie viabil în 2016. Aceasta înseamnă ca cele două entități să fie pregătite din punct de vedere economic, al instituțiilor și al infrastructurii. În acest sens, consider că este necesar ca din 2012, algoritmul alegerilor pentru Primăria Capitalei și Primăriile de sector, respectiv Consiliul General și Consiliile Locale, să nu se schimbe, dar să se producă o modificare la nivel bugetar. Din 2012 ar trebui să existe un buget unic consolidat al Capitalei, care să fie împărțit între sectoare pe baza unui algoritm clar, de genul: numărul de străzi, populație, infrastructură etc., pentru a elimina diferențele existente în prezent între bugetele diferitelor sectoare.

Pentru a susține cele enunțate anterior aș vrea să menționez discrepanțele între bugetul sectorului 1 și cel al sectorului 5. Dacă bugetul sectorului 1 permite schimbarea lunară a ghivecelor de flori, sectorul 5 este unul dintre cele mai defavorizate din perspectivă bugetară, dar și din cauza unei gestionări defectuoase a fondurilor existente. Cred că nu este un secret pentru nimeni faptul că bucureștenii care locuiesc aici nu au beneficiat iarna trecută de servicii de deszăpezire, acesta fiind doar un exemplu simplu ce mi-a venit în minte gândindu-mă la proximitatea acestui anotimp.

Aceeași schimbare ar trebui să se producă și la nivelul județului Ilfov pentru a putea scăpa, măcar parțial, de decalajele mari dintre localitățile mai puțin dezvoltate și cele mai dezvoltate. Tot în această perioadă trebuie să se realizeze un singur Plan Urbanistic General, atât pentru București cât și pentru județul Ilfov. În prezent județul Ilfov nu are un PUG.

Aceștia sunt primii pași ce ar trebui realizați pentru ca în 2016 să fie posibilă înființarea Zonei Metropolitane a Bucureștiului care, teritorial, să cuprindă Municipiul București și județul Ilfov. Din acest an trebuie să alegem doar un primar general și un președinte de Consiliu Județean Ilfov, iar din rândul consilierilor generali să alegem manageri de sectoare și la nivelul județului Ilfov, consilierii județeni să numească manageri de localități din afara Consiliului Județean. Conducerea Zonei Metropolitane trebuie asigurată de primarul general și o adunare a Zonei Metropolitane compusă din consilieri generali și consilieri județeni IF.

Consider că în acest mod vom putea elimina birocrația din primării și odată cu eliminarea birocrației vom diminua corupția, plus că se va face o economie de aproximativ 40 de milioane de euro prin eliminarea structurilor primăriilor sectoarelor și localităților din Ilfov. Mai mult decât atât, dacă în prezent în Ilfov avem 40 de localități cu interese mai mult sau mai puțin comune și în București 6 sectoare cu interese diferite, nu se poate realiza un plan pe termen mediu și lung de dezvoltare a zonei. În momentul în care se vor produce aceste transformări și se va înființa Zona Metropolitană și investitorii își vor orienta atenția spre aceasta prin existența acestui plan menționat anterior.

  Manuela Mitrea - declarație politică marcând Ziua Armatei Române;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Armatei Române"

Ziua Armatei Române este sărbătorită în fiecare an pe 25 octombrie pentru a marca eliberarea întregului teritoriu național, vremelnic ocupat ca urmare a Dictatului de la Viena.

Când spui armata română, te gândești înainte de toate la trecutul zbuciumat al neamului, trecut care a adus nenumărate amenințări pentru ființa națională, pentru libertatea, independența și suveranitatea statală a României. Armata română, prin jertfele de sânge, și-a îndeplinit misiunea istorică de apărare atât în marile conflagrații, cât și cu ocazia altor conflicte amenințătoare.

Părinții și bunicii noștri s-au aflat pe câmpul de luptă. Unii s-au întors, alții nu, dar și unii și ceilalți sunt eroi, la fel ca frații noștri care au asigurat apărarea țării de atunci și până astăzi. Armata noastră continuă să plătească tribut de sânge și pentru angajamentele militare asumate de România în ultimii douăzeci de ani.

România, prin Guvernul său, trebuie să-și cinstească eroii, pe cei căzuți la datorie să nu-i scoată din manualele de istorie, pe urmașii acestora și pe supraviețuitori să nu-i umilească tăindu-le pensiile ocupaționale, iar pe cei aflați în serviciu să nu-i înjosească reducându-le soldele cu 25%.

Veteranii noștri, cei care au servit armata română, merită pensii decente și asistență medicală gratuită, militarii noștri trebuie să fie bine echipați și bine plătiți.

Noi, parlamentarii țării, cei de la putere și cei din opoziție, avem obligația sa facem legi drepte, pe măsura sacrificiilor făcute de eroii Armatei Române.

La această măreață sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei Române, se cuvine ca tuturor eroilor neamului și veteranilor de război, care au înfruntat gloanțele și vitregiile războiului, celor care și-au dat viața pentru libertatea, unitatea și integritatea României, să le aducem un călduros și pios omagiu.

  Axenie Carmen - declarație politică: Va mai avea România armată națională?;

Doamna Carmen Axenie:

"Va mai avea România armată națională?"

Tema declarației mele de astăzi este recentul proiect al MApN aflat în dezbatere publică, care stipulează, printre altele, următoarele: "Cadrele militare în activitate au obligația să participe la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcție de cerințele Ministerului Apărării Naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale". Menționez, de la început, că abordarea mea nu va fi una a unui specialist militar sau a unui analist, ci una prin care transmit o îngrijorare aflată pe buzele multor români din colegiul meu și din toată țara.

De șapte ani de zile, cimitirele României au început să găzduiască mormintele unor tineri soldați morți departe de țară. Îmi amintesc și acum câtă durere a fost la Tecuci în ziua înmormântării unui soldat decedat în misiune externă. Din 2003 și până în clipa de față, 17 militari români și-au pierdut viețile în Afganistan, iar alți 51 au fost răniți. Chiar în clipa în care ne aflăm, moartea este mai aproape de cei 1750 de soldați români din Afganistan decât le sunt vestele anti-glonț. Îngrijorarea puternică a mii de mame, neveste și copii le definește zi de zi viața, câtă vreme rudele le sunt plecate pe front. Teama lor ia sfârșit la întoarcerea celor dragi. Dar acum, prin acest nou proiect al MApN, observăm că se dorește instaurarea efectivă a obligativității pentru misiunile externe. Dacă până mai ieri, militarii români mai aveau o oarecare libertate de a refuza astfel de misiuni, acum se caută o cale prin care, cu foarte puține excepții, toată armata națională să fie la dispoziția MApN și a NATO, deși Constituția României, art. 118. par. 1, arată că armata este "subordonată exclusiv voinței poporului".

Îmi veți spune că datele actuale ale țării noastre, țară integrată în UE și membră a NATO, impun o serie de obligații internaționale peste care nu se poate trece. Îmi veți arăta că pe vreme de criză, un salariu de 2500 de euro, cât primește un militar în misiune, nu e puțin lucru. În fine, îmi veți reaminti că această obligativitate e stipulată prin lege încă din 2006 și printr-o dispoziție a domnului ministru Teodor Meleșcanu, în 2007.

La toate acestea vă pun și eu în față, în special colegilor din comisia de specialitate, următoarele întrebări preluate de la unii cetățeni români. Prima: O armată națională, obligată în întregul ei să desfășoare misiuni externe, se mai poate numi "națională" sau devine "un corp de armată de intervenție" a forței NATO? A doua: Această obligativitate va viza, într-un caz special pe care nu-l putem intui acum, și cetățenii civili care au efectuat stagiul militar? A treia: Viața și sănătatea unui militar român valorează numai 2500 de euro? A patra: Chiar merită acest lung șir de jertfe umane în Afganistan și Irak?

Adresez această ultimă întrebare și următorilor profesioniști: Mihail-Anton Samuilă, Iosif-Silviu Fogorași, Narcis Șonei, Ionel Gheorghiță Drăgușanu, Aurel Marcu, Ionuț Cosmin Sandu, Claudiu Marius Covrig, Dragoș Traian Alexandrescu, Claudiu Chira, Petre Tiberius-Marcel, Vasile Unguraș, Florin Bădiceanu, Valerică Leu, Dan Ciobotaru, Paul Caracudă, Marius Florin Sfecheș, Cristian-Petru Filip.

Mi-aș dori mult să avem răspunsul acestor tineri, dar ei nu ne mai pot răspunde decât din ceruri. Vă mulțumesc pentru atenție și vă solicit, în memoria acestora, un minut de reculegere și mult mai multe de reflecție serioasă.

  Petru Călian - declarație politică: Moțiune fără cenzură;

Domnul Petru Călian:

"Moțiune fără cenzură"

Moțiunea de cenzură prin care PSD și PNL vor să demită Guvernul, aprinde scântei chiar în interiorul Opoziției. Au apărut deja replici între liderii PNL și PSD. Victor Ponta și Crin Antonescu se înțeapă reciproc. Cel care a dat tonul este Crin Antonescu care a catalogat drept "imatură" și pripită afirmația PSD-ului când au declarat că le garantează celor din UDMR aceleași funcții în guvern dacă votează moțiunea de cenzură. În replică, Victor Ponta afirmă despre PNL către un partener dificil, cu un lider care nici nu știe și nici nu vrea să se implice cu ceva în actul de guvernare.

Criza profundă economico-socială este acum încununată cu o criză a Opoziției, care se dezice de moțiune. Președintele PSD spune că, deși își dorește foarte tare ca moțiunea de cenzură de miercuri să treacă, el este realist și își dă seama atât de șansele slabe ale moțiunii, cât și de nepregătirea opoziției, inclusiv a PSD, de a prelua guvernarea. Mă întreb oare de ce s-a elaborat această moțiune, dacă șansele ei sunt minime și Opoziția nu se simte pregătită să preia frâiele unei alte guvernări?

Chiar dacă prestația actualului guvern nu mulțumește opoziția, totuși Guvernul Boc a reușit să implementeze o stabilitate economică și politică. Reformarea și modernizarea instituțională sunt un act de curaj și există toate premisele ca în următoarele luni economia României să se stabilizeze. Actualul guvern are viziune în ce privește viitorul pe termen mediu și lung al economiei românești, și nu a dar răspuns unor provocări trâmbițate de ieșire din criză nesustenabile.

Doar ideea formării unui alt guvern a condus deja la dispute și neînțelegeri. Cât de stabil va fi un guvern destabilizat încă din faza de concepere și cu o minoritate parlamentară? Sau cât de stabil va fi un guvern format dintr-o opoziție care a decis să absenteze la voturi importante pentru România?

Oricâte guverne s-ar schimba prin moțiune sau prin demisie, schimbările ar produce destabilizare, mai ales dacă luăm în considerare politicile economice total diferite în cazul celor două formațiuni de opoziție actuală. Am lua-o inutil de la capăt, fără a ști dacă se ajunge la un final.

Parlamentarii PDL și ceilalți parteneri ai coaliției nu vor participa la votul asupra moțiunii de cenzură deoarece această moțiune este strict politicianistă.

  Cristian Rizea - declarație politică cu titlul Cum să nu conduci o țară - How not to run a country;

Domnul Cristian Rizea:

"Cum să nu conduci o țară - How not to run a country"

Evenimentele din această săptămână dovedesc mai clar atitudinea nepăsătoare a președintelui cu privire la binele cetățeanului român. O să încep prin a exemplifica un caz scurt și elocvent, acela al profesoarei Cristina Anghel, din care reiese nepăsarea evidentă a domniei sale Traian Băsescu, ținând cont că acesta a afirmat cu nonșalanță că nu știe nimic despre suferința profesoarei, aceasta fiind în greva foamei de mai bine de 60 de zile, cazul dânsei fiind intens mediatizat atât în țară, cât și în afara granițelor.

Restul declarației o să-l dedic mult mediatizatului caz al "Votului greșit din Parlament". Se pare că lipsa de comunicare a actualei conduceri a dus la confuzia prin care s-au votat legile de reducere a TVA-ului și neimpozitare a pensiilor. Ca să simplificăm lucrurile, se pare că a fost vorba despre o "Eroare de tehnică legislativă", o absurditate de altfel, deoarece stenogramele Camerei Deputaților sunt publice, deci ar fi putut fi studiate de premierul Boc și de ai săi miniștri. Toate declarațiile făcute miercuri în presă, cu privire la eroarea de la votul final din ziua de marți, au constat în niște scuze patetice ale liderilor și deputaților PD-L, care au afirmat că au crezut că votează un raport de respingere.

După ședința de guvern care a avut loc miercuri seara la Palatul Victoria s-a dat următoarea declarație, conform Mediafax: "Din discuțiile Guvernului a rezultat că în dimineața respectivă consilierii trebuiau să informeze parlamentarii și miniștrii punctual pe fiecare lege despre modul în care să fie exercitat votul, deoarece aceștia nu puteau să știe la cele 70 de legi cum trebuie votat la fiecare act normativ. De asemenea, ministrul pentru Relația cu Parlamentul trebuia să se ducă la liderii de grup parlamentar și să-i informeze tot punctual despre cum să fie votată fiecare lege în parte ținând cont de avizul Guvernului".

Trei gânduri îmi trec în momentul de față prin minte: ori stimabilul premier Boc se străduiește să mascheze votul intenționat al PD-Lului de la Camera Deputaților, ori la Guvern nu se știe faptul că stenogramele Camerei Deputaților sunt făcute publice, ori avem de-a face din nou cu nepăsarea despre care vorbeam mai sus, cu care actuala putere conduce această țară. Am citit stupefiat articolul din The Economist UK despre aceasta întâmplare, articol pe care jurnalistul l-a intitulat scurt și concis "How not to run a country". Articolul a făcut înconjurul lumii și toți și-au manifestat uimirea cu privire la cele ce se petrec în Parlamentul românesc.

O să închei prin a vă spune ca există oameni cărora le pasă, oameni deștepți, corecți și creativi, care cunosc ce înseamnă a dialoga constructiv, oameni care merită să conducă această țară. Nu sunteți de părere că, inclusiv marilor puteri le-ar face mai multă plăcere să discute cu oameni pregătiți din punct de vedere profesional, în locul unor oameni necalificați și nepăsători care reprezintă în momentul de față interesele țării noastre? Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră aveți răspunsul la această întrebare.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Incompetența nu se tratează cu scuze, ci cu demisia, domnilor pdl-iști!;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Incompetența nu se tratează cu scuze, ci cu demisia, domnilor PDL-iști!"

Guvernele domnului Boc - doar cinci la număr până în prezent - au destabilizat fiecare domeniu în parte din țara asta, prin politicile sale în derivă, implementate cu sârg de-a lungul ultimilor doi ani și prin măsurile haotice adoptate fără nicio urmă de discernământ, precarități constatate, din păcate, abia în urma rezultatelor analizelor ulterioare.

Această perpetuă incapacitate a premierului Boc de a lua decizii coerente și de a le direcționa spre vindecarea punctelor slabe ale economiei românești, a reușit să bulverseze, pe termen neidentificat, întreaga economie și să blocheze la infinit orice dialog social, fără să aibă măcar un dram de prudență să lase întredeschisă, cel puțin, o mică ușiță de ieșire de urgență, atât pentru români, cât și pentru dumnealui personal.

Cum este posibil ca jumătate dintre miniștrii ultimului cabinet Boc să voteze săptămâna trecută două legi în Parlament - cea privind micșorarea TVA la alimentele de bază la 5% și cea privind ridicarea plafonului neimpozitării pensiilor la 2000 lei -, împreună cu tot grupul parlamentar PDL-ist, fără excepție, și apoi să invoce cum că ei, nevinovații, nu au știut ce au votat și că acele legi nu pot fi nicidecum puse vreodată în aplicare?!

Adică 124 de deputați sunt atât de euforizați că împlinesc, în curând, frageda vârstă de doi ani de guvernare - fructuoasă pentru buzunarele portocalii și falimentară pentru ceilalți români - încât meditează la unison în Parlament, probabil la nemurirea sufletului PDL-ist?!

După ce-și dă singur cu stângul în dreptul, până are nevoie de spitalizare, guvernul Boc V ne spune senin: "Propunerile legislative ale Parlamentului nu sunt în concordanță cu Strategia fiscal-bugetară transmisă de Guvern Legislativului. Se așteaptă terminarea procedurii, pentru a se stabili dacă este nevoie ca Guvernul să intervină sau nu".

Incredibil! Păi, domnilor guvernanți, de ce nu ați intervenit în plenul Parlamentului, la dezbaterile acestor legi în comisii în plen sau măcar în al treisprezecelea ceas, la votul final, dacă nu erați de acord cu adoptarea lor? Sau trebuie să înțelegem că dumneavoastră veniți în Parlament să vă exercitați obligațiile de parlamentari doar pentru a vă recupera orele de relaxare pierdute în hățișul muncii fără rost de la Palatul Victoria? Parlamentul, țin să vă reamintesc, domnilor posesori de abonament orange, nu este Centru SPA PDL, iar domnul vicepreședinte Ioan Oltean, cel care a condus ședința din ziua respectivă, nu cred, sub nicio formă, că practică hipnotismul de partid.

Această greșeală, recunoscută prea târziu de masa de manevră parlamentară portocalie, atât de neștiutoare într-ale legilor și tehnicii legislative, este demnă de un top mondial al prostiei fără margini.

Așa că, domnule Boc, până când vreți să vă mai justificați incompetența, dacă deja aceasta are unanimitate în PDL?

A expirat timpul pe care vi l-au acordat românii ca șansă de afirmare și nu mai aveți la dispoziție nicio încercare de a supune țara la alte loterii falimentare. Suficient este deja un cuvânt mult prea îngăduitor pentru vocabularul oricărui român ca să vi-l mai adreseze acum, domnule prim-ministru Boc.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu titlul Talerul sărăciei, invenție marca Boc-Băsescu;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Talerul sărăciei, invenție marca Boc-Băsescu"

Guvernele domnului Boc au știut numai să taie de peste tot, atunci când a venit vorba de veniturile cetățenilor, dar cheltuielile impresionante ale ministerelor sau investițiile fără sens în proiecte nefolositoare, ba dimpotrivă costisitoare, au rămas de fiecare dată mai mult decât prioritare.

Numai cu câteva săptămâni în urmă, domnul Boc a avut grijă să aloce sutelor de primării portocalii un sac doldora de milioane de euro pentru cele mai importante proiecte PDL-iste: atât de inutilele săli de sport comunale.

Dar TVA la alimentele de bază nu poate fi redus la 5%, nici măcar din greșeală, deoarece românul și buzunarul lui precar nu prezintă vreo preocupare pentru marii guvernanți. Cu mult mai importante sunt acele proiecte care rotunjesc cu generozitate portofelele clientelei portocalii. Cum se face oare că atât președintele Băsescu, cât și premierul său etern pot decide instant că TVA trebuie să explodeze dintr-o dată cu 5 puncte procentuale pentru a-și spăla păcatele în fața FMI, dar când vine vorba de protejarea celor care nu-și mai permit nici hrana de zi cu zi, nimic nu mai este posibil?

Când TVA a fost majorată, în luna iulie a.c., de la 19% la 24%, acest lucru s-a văzut două luni mai târziu în prețuri. Întreprinzătorii români au avertizat imediat asupra consecințelor și nu numai ei: "Majorarea TVA va conduce la creșterea prețurilor, la inflație, la șomaj și evaziune fiscală", au susținut aceștia, și aceste lucruri sunt foarte vizibile deja.

Din cauza acestei grandioase creșteri de TVA, din vară am ajuns să fim din nou premianții Europei la capitolul eșecuri: acum avem cea mai mare TVA din Europa la industria alimentară. Creșterea prețurilor produselor alimentare în septembrie a dus inflația anuală la 7,77%, un maximum al ultimilor doi ani.

De ce o micșorare a TVA la alimentele de bază a fost imediat calculată de guvernanți ca o mare pierdere la buget și nu s-a luat niciun moment în calcul faptul că o reducere substanțială a prețurilor ar crește consumul, producția și, implicit, veniturile bugetare? Dacă această frână permanentă a consumului nu va fi curând deblocată, nici producătorii, nici comercianții și nici cetățenii nu vor reuși să supraviețuiască și să contribuie la relansarea economiei.

Pentru investiții aberante, cheltuieli fabuloase și achiziții luxoase sunt bani, dar pentru interesul cetățeanului, care este în același timp și consumator și care plătește toate pagubele proastelor decizii ale incapabililor guvernanți, nu se găsește nici măcar mărunțiș prin vistierie.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică: Trebuie să vă faceți bagajele, domnule Boc, aveți toate motivele transpuse în rezultate!;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Trebuie să vă faceți bagajele, domnule Boc, aveți toate motivele transpuse în rezultate!"

Situația economică și financiară a României este în colaps. Nu o spun eu, ci chiar FMI, prin raportul publicat pe site-ul instituției, la sfârșitul lunii septembrie. Nu mai avem nicio îndoială că minciunile ultimului guvern Boc sunt din nou escaladate de cele menționate în acest raport.

Deci, să recapitulăm gogoșile bociene, umflate în zadar cu iluzii deșarte destinate consumului cetățenilor. Astfel, deși domnul Boc promitea salarii reîntregite de la începutul anului viitor, acestea vor rămâne tăiate cu 25% și după 1 ianuarie 2011, conform celor precizate în raportul menționat. Și dacă nu vi se pare suficient, vă prezint adevărul FMI despre cea mai mare minciună, un fel de culme a ipocriziei, susținută la unison de domnii Boc și Băsescu, și anume cea referitoare la necunoașterea existenței stimulentelor de către premier. În realitate, acestea figurau deja pe lista de eliminări în scrisoarea de intenție a guvernului către FMI. De ce ar fi trebuit oare eliminate dacă acestea n-ar fi existat? Curat paradox, domnule Boc! Poate n-ați știut când ați semnat acea scrisoare de intenție? Sau dormeați și careva din staff v-a utilizat parafa pe ascuns? Un adevărat mister, greu de elucidat, într-o Românie amețită de caruselul controverselor permanente.

De asemenea, o altă veste bună pregătită românilor este faptul că medicamentele curând nu vor mai putea fi compensate, din cauza subfinanțării sistemului de sănătate și aceasta va fi, probabil, lovitura de grație dată pensionarilor și tuturor celor care nu-și pot permite să-și achite integral, din propriul buzunar, medicamentele necesare.

Dar minunățiile nu se opresc aici. Unul din cele mai mari sacrificii pe care românii au trebuit să-l suporte pe pielea lor este cel al reducerii drastice a veniturilor salariale, decizie motivată de domnii Boc-Băsescu ca absolut necesară pentru salvarea bugetului. Dar poverile continuă deoarece, în 2010, fiecare dintre noi plătim câte 500 de lei pentru acoperirea dobânzilor pe care le avem de plătit până în prezent la FMI pentru banii împrumutați și acestea sunt cu mult mai mari decât economiile obținute prin micșorarea salariilor. Astfel, dobânzile plătite anul acesta sunt mai mari cu 350 de milioane de euro decât suma economisită din reducerile salariale ale bugetarilor.

Și ca viitorul nostru să fie îndatorat pe termen nelimitat și amanetat veșnic la FMI, domnul Boc ne mai pregătește un nou acord cu Fondul.

Ni se transmite liniștitor că, de această dată, este vorba doar de un acord preventiv, dar nu ni se spune clar că și acesta costă, că nu este în niciun caz gratuit, așa cum vrea să ne convingă premierul în funcție. Fie că vom folosi sau nu banii din următorul acord cu FMI, vom plăti doar existența acestuia. Nimic nu este gratis, domnule Boc! Românii știu de multă vreme acest lucru, nu vă mai chinuiți să inventați basme puerile!

Din păcate, mai urmează și alte sacrificii obligatorii pregătite românilor deoarece acest ultim guvern condus de premierul Boc s-a obligat contractual în fața FMI să înghețe pensiile, să elimine subvențiile din sistemul de sănătate, să reducă personalul guvernamental, să elimine al 13-lea salariu și primele de vacanță ale salariaților bugetari și să reducă substanțial schemele de asistență socială.

Cu atât de multe realizări la activ, un adevărat palmares de binefaceri pentru români, mă întreb, domnule Boc, de ce mai așteptați să vă trimitem noi acasă? Aveți destule motive să plecați și singur!

  Gheorghe Dragomir - intervenție cu tema Marina Militară la 150 de ani;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Marina Militară la 150 de ani"

Povestea frumoasă a Marinei Militare Române a început pe 22 octombrie 1860, când a luat ființă Corpul Flotilei cu reședința la Ismail, actul său de naștere semnându-l domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Au fost unificate atunci flotila fluvială a Moldovei și cea a Țării Românești, iar pe 2 august 1864, la Giurgiu, a fost lansată la apă nava cu aburi denumită sugestiv pentru momentul istoric al Unirii Principatelor: România.

Șalupele torpilatoare deținute de România în Războiul de independență din 1877 au înregistrat numeroase succese, ceea ce a demonstrat că țara noastră avea nevoie de crearea unei flote puternice la Dunăre. Revenirea Dobrogei la România a deschis drum liber marinei și astfel, în 1880, a intrat în serviciu prima navă militară maritimă, canoniera "Grivița".

Înainte de primul război mondial, flotila românească a beneficiat în trei etape (1883-1885, 1886-1888 și 1906-1908) de dotări cu mijloace de navigație în pas cu vremurile. Între timp, este schimbat și numele de Flotilă de Război în Marină Militară. Tot atunci, gradele ofițerilor din marină au primit denumirile actuale. 1907 este anul lansării la apă a monitoarelor Lahovari, Brătianu, Catargiu și Kogălniceanu, plus alte opt vedete de siguranță construite în Anglia. Toate aceste dotări au mărit capacitatea României de a se apăra și a acționa astfel încât intrarea în primul război mondial (14-27 august 1916) a găsit Marina Militară cu temele făcute.

Denumirea Marinei Militare se schimbă din nou, devenind Marina Regală, în serviciul căreia au intrat, în 1930, distrugătoarele Regele Ferdinand și Regina Maria, iar în 1931 prima navă-bază pentru submarine, Constanța. Perioada dintre cele două războaie mondiale este una favorabilă dotărilor Marinei Române. În 1936, România își permitea luxul de a avea un submarin, primul submarin românesc, Delfinul, iar la 17 mai 1939 intra în serviciu cea de-a doua navă-școală românească, actualul velier Mircea.

După 23 august 1944, România și-a schimbat orientarea, s-a aliat cu URSS, dar rușii au arestat întreaga flotă maritimă românească, militară și comercială. După tratative cu URSS, în final, rușii au acceptat să restituie, parțial, în trei etape, nave de luptă românești. Pe 27 mai 1946 a fost restituită de către sovietici și nava-școală Mircea, fiind considerată de către ruși nu atât o navă militară, cât o navă construită din bani publici care putea fi retrocedată.

Anul 1960 a fost un an de cotitură în evoluția Marinei Militare, în sensul că toate navele care erau construite în Anglia, Italia, Germania au fost considerate uzate și am intrat sub umbrela protectoratului sovietic. S-a mers pe această politică până în anii ’70, când Ceaușescu, distanțându-se de URSS, a decis producția românească a principalelor categorii de forțe și armament, inclusiv pentru marină. O performanță deosebită a fost aceea că România era capabilă să construiască un crucișător, având ca precedent fostul crucișător Elisabeta. În anii ’80 s-a achiziționat submarinul Delfinul II, care este și acum în serviciu.

Din păcate, istoria frumoasă a marinei române este întunecată în data de 25 octombrie 2010, când serbăm Ziua Armatei Române, de protestele îndreptățite ale foștilor militari care cer restaurarea statutului militarilor în conformitate cu Constituția României, normele europene și calitatea României de membru NATO și UE, precum și abrogarea Legii 119/2010 și a tuturor prevederilor din Legea sistemului unic de salarizare referitoare la militari.

Protestatarii mai cer "renunțarea, de către actuala putere, la politica antinațională de ieșire din așa-zisa criză prin împrumuturi oneroase, suprataxe, desființarea de locuri de muncă, amputări salariale și de pensii și găsirea adevăratelor soluții legate de investiții și revirimentul economic".

Și, nu în ultimul rând, Ziua Armatei Române este întunecată și de gestul generalului de intendență Gabriel Oprea care l-a decorat duminică pe Emil Boc cu emblema "Onoarea Armatei României". Prin acest gest, generalul Oprea, unul dintre miniștrii cabinetului Boc, a dat cea mai mare decorație a Armatei Române unui civil care, prin toate hotărârile și deciziile luate în fruntea Guvernului, a executat viitorul soldaților și din cauza căruia foștii soldați ies în stradă să protesteze. Jenant!

  Marin Almăjanu - declarație politică: Ce se întâmplă în România după doi ani de guvernare sub bagheta marelui premier Boc;

Domnul Marin Almăjanu:

Nu vă ajunge cât pătimesc românii, domnule președinte Băsescu? Cât vreți să-i mai sacrificați pentru salvarea premierului Boc?

Ce se întâmplă în România după doi ani de guvernare sub bagheta marelui premier Boc, asistentul perfect al întâiului jucător al țării?

Spre surprinderea portocaliilor în cuget și simțiri, aș vrea să vă fi putut spune că în țară curg râuri de lapte și miere și că aici trăiește un popor cu adevărat fericit. Din păcate, nu pot decât să trag un semnal de alarmă, pe care ar trebui să-l luați în seamă, alertați, nu neapărat de criticile mele, ci de strigătele disperate ale românilor, care au ajuns la limita suportabilului, domnilor Boc și Băsescu.

Dacă noi, cei din opoziție, nu putem decât să vă arătăm unde greșiți și să vă oferim în contrapondere soluțiile pe care le avem noi, iar presa nu poate decât să dezbată îndelung tot ceea ce faceți, toate gafele celor cinci guvernări PDL-iste, toți ceilalți români sunt deja sufocați de probleme din cauza neajunsurilor și a sărăciei, domnule prim-ministru. Și dumneavoastră ați contribuit la toate acestea, susținut cu toată energia de președintele Băsescu.

Profesorii intră, pe rând, în greva foamei. De la unul aflat de peste 60 de zile în această formă de protest dramatic, se ajunge la aproape două sute, în zilele următoare. Polițiștii fac greva foamei în propriile familii, din cauza precarității fondurilor care le mai rămân în bugetul casei pentru hrana de zi cu zi. Medicii iau calea exodului în masă, alungați din propria țară, din motivul imposibilității de a-și mai exercita în bune condiții meseria, pentru care au trudit învățând peste zece ani, iar spitalele, fără personal și pline de datorii, se închid fără voia lor, neputincioase în fața calvarului lipsurilor acute la care sunt supuse.

Șomajul l-ați crescut până la aproape un milion de români, iar inflația se apropie cu pași vertiginoși de 8%, cea mai mare cifră din Europa. Creșterea economică îndelung promisă s-a transformat, în acest an, din nou în scădere drastică, iar tăierile de venituri și creșterile de taxe și impozite nu mai contenesc să ne scufunde în mlaștina haosului.

Și, prin ceea ce întreprindeți, anul următor, 2011, nu pare deloc mai bun decât 2010, anul care a calamitat buzunarele românilor și care a promovat sărăcia la rang de contesă, cu toate drepturile de stăpânire asupra unui român din 10, domnule Boc.

Unde este șansa economiei româneștii, pe care susțineți că ați implementat-o dumneavoastră, cu toată seriozitatea, domnilor Boc și Băsescu?

Ce se alege de poporul român, rămas în zdrențele sărăciei, precum Cenușăreasa, domnilor reformiști, inventatori ai reformelor dezastruoase?

Până când mai trebuie să suporte români să fie sacrificați de dumneavoastră, domnule Băsescu, pe altarul proastelor guvernări conduse lamentabil de premierul Boc?

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Falimentul autorităților locale, o altă realizare a guvernelor Boc;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«Falimentul autorităților locale, o altă "realizare" a guvernelor Boc»

Dacă după rectificarea bugetară din această toamnă, cele mai multe primării puteau deja pune lacătul pe uși, proiectul de buget pe anul 2011 va instala falimentul definitiv în toate județele țării, iar domnul Boc nu are nicio apăsare.

Autoritățile din foarte multe localități au rămas de mai multe luni fără bani de salarii și utilități. Acestea au fost nevoite să returneze Guvernului mai mulți bani decât le fuseseră alocați pentru ultimul trimestru.

Majoritatea primăriilor din mai multe județe se confruntă deja cu o situație disperată: salarii neplătite, telefoanele și energia electrică tăiate, microbuzele pentru transportul elevilor trase pe dreapta și foarte multe școli care vor intra în iarnă fără lemne pentru foc. În zilele mai friguroase ale lunii octombrie, cele mai multe școli au rămas neîncălzite și elevii au fost nevoiți să învețe în frig.

În bugetul pe care îl are în vedere domnul Boc, pentru anul 2011, veniturile autorităților locale din transferuri de la bugetul central vor fi înghețate la nivelul celor din a doua jumătate a lui 2010. Astfel, al cincilea Guvern Boc a decis senin ca sumele defalcate din TVA să se reducă de la 17 miliarde, cât erau în bugetul pe 2010, la 13,77 miliarde.

Școlile, grădinițele, spitalele sau îngrijirea copiilor orfani nu reprezintă priorități pentru ultimul guvern Boc, deci nu au nicio șansă să devină la fel de importante ca și investițiile în frunze, târguri de turism prin zonele exotice ale Planetei, precum și alte urgențe de bugetat consistent în favoarea ideilor doamnei Udrea…

Potrivit bugetului pe 2010, autoritățile locale se finanțau în proporție de 16,5% din venituri proprii, alte 33,5% fiind cote defalcate din impozitul pe venit, 39% din cote defalcate de TVA, restul fiind subvenții de la bugetul de stat.

În 2011, din cele 13,77 miliarde, 1,9 miliarde vor lua calea consiliilor județene - în scădere cu 150 de milioane față de anul trecut -, iar 8,8 miliarde calea consiliilor locale din comune, orașe și municipii, cu nu mai puțin de 2,7 miliarde față de cât era programat în 2010.

De asemenea, vor fi micșorate și alocațiile pentru finanțarea cheltuielilor cu salariile și contribuțiile aferente din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat (tăiate de la 9,6 la 7 miliarde de lei), ca și sumele reprezentând ajutorul social și ajutorul pentru încălzirea locuinței (diminuate de la 844,6 la 791,6 milioane de lei).

După atâtea vești minunate, cu ce alternativă mai rămân edilii locali în această situație dificilă, din care nu au nicio șansă să iasă victorioși, ci poate falimentari?

Există probabil o soluție-șoc, ce nu va face altceva decât să împovăreze în exces buzunarele cetățenilor, adică aceea prin care să se crească taxele și impozitele locale, pentru a se încerca ținerea primăriilor și a consiliilor județene deschise.

Dar, mă întreb, cine va mai putea suporta și plăti alte biruri, când, oricum sărăcia, șomajul, inflația și creșterea prețurilor au luat-o de multă vreme razna?

Dacă aceste neajunsuri dau acum, în prima lună de toamnă, bătăi de cap primarilor, îmi permit să vă întreb, totuși, cum vor reuși ei să împartă mărunțișul aflat la dispoziție, ca să poată supraviețui acestei ierni anunțată ca una dintre cele mai grele din istorie, sau cum vor mai învăța elevii în acele școli de gheață și cu ce se vor deplasa prin nămeți, domnule prim-ministru Boc? Vă pasă de consecințele deciziilor dumneavoastră nefaste?

  Korodi Attila - intervenție privind Importanța participării României la expoziții mondiale;

Domnul Korodi Attila:

"Importanța participării României la expoziții mondiale"

Expozițiile mondiale organizate sub egida Biroului Internațional pentru Expoziții (BIE) reprezintă un vector important de promovare a valorilor naționale la nivel global, servind drept canal de comunicare pentru intensificarea schimburilor economice, culturale, științifice și tehnologice. Nicio altă manifestare internațională modernă nu este în măsură să prezinte o medie de peste 100 de participări naționale, pe o durată considerabilă, între 3 și 6 luni, unui public vizitator de câteva zeci de milioane.

Expozițiile mondiale sunt expresia concretă a curentului de gândire care a născut mișcarea olimpică sau Liga Națiunilor, de peste 150 de ani, ele evoluând pentru a reflecta schimbările sociale. Biroul Internațional pentru Expoziții (BIE), organizație cu sediul la Paris, înființată în 1928, are în prezent 156 de state membre, România fiind membru fondator al acestei organizații. Rămân moșteniri durabile ale expozițiilor mondiale organizate până acum proiecte arhitectonice marcante: Cristal Palace (Londra, 1851) sau Turnul Eiffel (Paris, 1889).

Iată deci o lungă istorie a acestor evenimente, încununată acest an prin organizarea primei expoziții mondiale găzduite de o țară în curs de dezvoltare - EXPO 2010 Shanghai, China, la care sunt prezente peste 250 de țări și organizații internaționale și care beneficiază de participarea a peste 70 milioane de vizitatori.

Expozițiile mondiale sunt acum evenimente culturale, științifice și tehnologice, ce servesc drept canal de comunicare destinat să ilustreze civilizația umană, să promoveze dezvoltarea economică și să dezvolte schimburile internaționale, facilitând interacțiunea și cooperarea între țări și promovând pacea și dezvoltarea umanității. Cu siguranță există o largă percepție pozitivă a beneficiilor ce derivă din avansul tehnologic, din progresul în științele medicale, transport, comunicații, agricultură, educație, din eforturile de căutare a unei vieți mai bune. În același timp, suntem în fața unor noi amenințări, noi virusuri, antagonisme sociale, diferențe majore ale nivelului de trai, schimbări climatice.

La nivelul statelor membre BIE se constată o intensificare a interesului pentru acest tip de manifestări, considerate a fi mijloace optime de promovare internațională, întrucât permit - pe fondul unei imagini pozitive de ansamblu dată de capacitatea instituțională și la nivelul infrastructurii proprii care susțin depunerea candidaturii și obținerea organizării - abordarea unor teme de interes global și transmiterea unor mesaje definitorii pentru modul de viață, cultura, tehnologia și obiectivele de dezvoltare naționale: atragerea de investiții străine, derularea de parteneriate de transfer științific și tehnologic, promovare turistică etc.

Funcție de metodele și mijloacele de promovare și organizare, expozițiile mondiale pot avea pentru statele organizatoare, alături de beneficiul de imagine, și un solid beneficiu economic. EXPO 2005 Aichi, Japonia, a produs efecte economice însumate (investiții în infrastructură, profituri ale operatorilor economici) în valoare de 7,7 trilioane JPY, circa 70 miliarde USD.

Pentru expozițiile mondiale organizate din 2005 sau programate a se desfășura până în 2015 au candidat, alături de organizatori cu tradiție; Canada, Spania, Italia, Coreea, Japonia, Rusia și țări fără o experiență anterioară notabilă în derularea unor astfel de manifestări: China, Polonia, Grecia, Maroc, Mexic, Argentina, Turcia etc. România a participat, după 1989, la toate expozițiile mondiale și internaționale organizate sub egida BIE: Sevilia (Spania) 1992, Taejon (Coreea de Sud) 1993, Lisabona (Portugalia) 1998, Hanovra (Germania) 2000, Aichi (Japonia) 2005, Zaragoza (Spania) 2008.

Din perspectiva diplomației publice - ca instrument de promovare externă în rândul populației unei țări și nu la nivelul mediului politic, diplomatic sau consular, România are un deficit de imagine. Dincolo de realitatea românească, de experiențele directe ale vieții cotidiene și de datele statistice, percepția despre România include distorsionări date de preponderența de imagine negativă, de indiferență și de greșeli de decodificare culturală, existând o diferență considerabilă între realitatea internă și imaginea externă a acesteia. Identificarea elementelor de interacțiune dintre interesele diferitelor grupuri sociale, realizarea unei politici externe accesibile mai multor tipuri de receptori, cunoașterea și fructificarea impactului acesteia asupra societății civile, sunt acțiuni care promovează o atitudine favorabilă față de români și România în rândurile unui public cât mai larg, neutralizând stereotipurile izvorâte din necunoaștere sau din supraexpunere la informație negativă.

Misiunea autentică și complexă a diplomației publice contemporane presupune facilitarea îndeplinirii obiectivelor strategice de politică externă prin recurgerea la instrumente complementare acțiunii politico-diplomatice clasice, prin creșterea vizibilității publice a demersurilor care încorporează o voință politică și un interes politic, prin mobilizarea resurselor aflate la diferite niveluri ale societății și prin cointeresarea unor actori sociali tot mai dinamici (autorități publice locale, ONG-uri, universități, instituții culturale publice sau private etc.) într-un parteneriat amplu și diversificat. Diplomația publică intervine atunci când este nevoie de câștigarea suportului opiniei publice. MAE poate și trebuie să fie un facilitator, un "deschizător de drumuri", prin capitalul relațional, expertiza și prestigiul instituțional de care dispune.

Alături de oportunitățile directe de cunoaștere a României, oferite de găzduirea unor evenimente internaționale - Summitul NATO; Sommeul Francofoniei; Forumul Marii Negre; Sibiu, capitală culturală europeană - este necesară o implicare activă în promovarea externă, preferabilă fiind acțiunea din "piața publică", în afara misiunilor diplomatice sau institutelor culturale, în cadrul unor manifestări care atrag un număr mare și diversificat de vizitatori. Participările românești după 1989 s-au axat, prin specificul universal al expozițiilor, pe încercarea de a prezenta cultura, civilizația, societatea românească modernă și oportunitățile de dezvoltare ale acesteia în ansamblu și putem aprecia, pe de o parte, că reușita prezentărilor a fost direct proporțională cu fondurile alocate, iar pe de altă parte că manifestările mai puțin fructuoase au suferit în primul rând din cauza termenului scurt între începerea pregătirilor și deschiderea oficială a manifestărilor.

Spre deosebire de alte manifestări expoziționale pe domenii specifice - în fapt, acțiuni de prezentare/promovare a unor produse industriale sau agricole, a unor oferte turistice, culturale etc. -, expozițiile internaționale se adresează națiunilor. Este dificil de apreciat postfactum adecvarea temelor românești la specificul expozițional general, mare parte dintre subiectele "tradiționale" de expunere, Delta Dunării, Carpații și Marea Neagră, Bucureștiul, orașele transilvane medievale, mari creatori români în artă plastică, muzică, știință etc. fiind invariabil prezente în expunere.

Participarea la expoziții mondiale și internaționale și promovarea unui mesaj sincer și echilibrat, ilustrarea lui dinamică și surprinzătoare, care să asigure totodată o solidă bază informațională, asigură vizibilitate maximă. Iar această vizibilitate beneficiază de un enorm avantaj - acoperirea mediatică internațională acordată unora dintre cele mai importante evenimente mondiale. Prezentarea modului de viață specific, a culturii și tradițiilor, a mediului natural, promovarea unor proiecte care să stimuleze schimburile comerciale, investițiile, turismul sau cooperarea în domeniul cercetării și tehnologiei sunt tot atâtea mijloace folosite pentru a contura o imagine coerentă a caracterului național.

Doresc să transmit Ministerului Afacerilor Externe aprecierile mele pentru modul în care a organizat participarea României la EXPO 2010 Shanghai, China, și să îi încurajez în asigurarea unei continuități prin organizarea în continuare a participării naționale la astfel de evenimente.

Totodată, subliniez faptul că prin participarea României la Expoziția de la Shanghai s-a realizat promovarea unei societăți multiculturale și multipolare, implicată activ în interacțiuni și schimburi interculturale. La nivelul expoziției, societatea noastră s-a remarcat prin inovație respectând, în același timp, tradițiile și conservarea diversității culturale, reprezentative pentru diferitele comunități etnice, generând momente durabile pentru dezvoltarea umană și urbană.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu titlul Moțiunea de cenzură a opoziției: o falsă soluție la o falsă problemă;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Moțiunea de cenzură a opoziției: o falsă soluție la o falsă problemă"

Onestitatea, responsabilitatea și decența politică ne obligă să susținem în continuare viziunea actualei guvernări. Moțiunea de cenzură a opoziției este o falsă soluție, la o falsă problemă. Ieșirea din recesiunea economică a României nu va fi rezultatul instantaneu al unui exercițiu de imagine supralicitat de opoziția parlamentară, ci consecința aplicării cu perseverență a măsurilor de austeritate propuse și implementate de Guvernul Boc. Nu înlocuirea premierului și a cabinetului său reprezintă soluția salvatoare pentru România de astăzi, ci conștientizarea faptului că reformarea statului român cere un preț, cu consecințe benefice pe termen mediu și lung.

Nu trebuie să uităm, întrând într-un cerc vicios al amneziei politice, faptul că actuala guvernare a adoptat un pachet de măsuri de relansare economică și de creare de locuri de muncă, în limitele impuse de bugetul de stat. În mod concret, firmele au fost scutite de la plata CAS pentru perioada de șomaj tehnic - 7.138 angajatori și 204.942 persoane au fost beneficiarii acestei măsuri -, dar și pentru angajarea șomerilor - 1.286 de firme și 2.635 persoane au beneficiat în mod direct de aplicarea măsurii fiscale.

De asemenea, IMM-urile au fost susținute în creșterea capacității de finanțare prin intermediul Fondului de Garantare și Contragarantare (FNGCIMM) care a acordat 10.400 garanții, în valoare de 643 milioane de euro, prin care s-au creat și menținut 139.000 locuri de muncă. Guvernul Boc a reușit, prin politicile fiscale aplicate, să inverseze tendința accentuată de creștere a șomajului, astfel că din luna martie 2010, numărul total al șomerilor s-a redus cu aproximativ 90.000 de persoane până în prezent.

Nu pot fi ignorate măsurile active de politică fiscală și de susținere a echilibrului macroeconomic, promovate și aplicate de actuala guvernare. S-au introdus facilități fiscale, precum compensarea TVA-ului de plătit cu cel de rambursat, compensarea de drept a creanțelor fiscale ale statului cu datoriile contribuabilului, neimpozitarea profitului reinvestit, cota redusă a TVA de 5% pentru construcția de locuințe sociale, diminuarea dobânzii datorate pentru creanțele fiscale neachitate la termen. Au fost eliminate, reduse sau comasate 215 taxe și tarife cu caracter nefiscal - din cele aproximativ 500 de taxe și tarife existente în anul 2008 -, fiind simplificate și mecanismele birocratice prin unificarea declarațiilor de la 1 ianuarie 2011. Sub imperiul viziunii actualei guvernări, a fost mărit plafonul maxim de acordare a prefinanțării către beneficiarii de fonduri europene de la 15% la 40% și au fost simplificate procedurile administrative pentru accesarea fondurilor structurale.

De asemenea, Guvernul Boc continuă procesul de descentralizare în domeniul educației, al sănătății și al administrației publice locale și accelerează plata arieratelor. Au fost stabilite concret standardele de cost și normativele de personal (număr maxim al posturilor) care trebuie implementate la nivelul administrației publice locale pentru a promova o gestionare responsabilă a fondurilor publice.

Stimați colegi parlamentari, dacă privim cu onestitate și deplină responsabilitate la parcursul economic al României, vom înțelege că votarea moțiunii de cenzură a opoziției și implicit acceptarea măsurilor propuse de Partidul Social Democrat vor adânci fără speranță criza economică prin care trecem. Astfel, pe lângă deficitul bugetar de 4,4%, convenit cu Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială, impactul măsurilor propuse de PSD ar aduce un deficit între 6,1 și 6,3, ceea ce ar însemna o ghilotină pentru bugetul de stat și pentru nivelul de trai al românilor.

Pledez pentru o politică a responsabilității, a promovării binelui comun, în interesul tuturor românilor, și susțin în continuare viziunea actualei guvernări pentru ieșirea României din recesiunea economică. Prețul este mare, dar consecințele benefice pe termen mediu și lung, nu vor întârzia să apară.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu titlul Pledoarie pentru creștin-democrația românească;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Pledoarie pentru creștin - democrația românească"

A susține astăzi, într-o vreme de recesiune economică, o pledoarie pentru creștinism și democrație sau conservatorism în politica românească, poate fi considerat un demers nerelevant sau suspect de ipocrizii de culise. Și, totuși, consider că aceste platforme reprezintă o alternativă autentică de reconfigurare a politicii românești. Chiar dacă unii susțin în mod ignorant că politica și creștinismul sunt două noțiuni care se exclud iremediabil, lansarea platformei creștin - democrate propune în mod legitim o politică activă care se îndreaptă cu adevărat spre binele Cetății, redescoperind vocația binelui comun. Doar cunoscând Adevărul care eliberează, recunoscând autoritatea principiilor creștine autentice ca norme de viață, având curajul de a înfrunta veleitarismul, incompetența morală și discursul de periferie, poți lupta cu adevărat pentru binele Cetății, nu pentru un ideal utopic.

România are nevoie pentru a ieși din depresie socială, neîncredere în ea însăși, fatalism istoric și demagogie, de o reîntoarcere la adevăratele valori. Românii trebuie să-și recupereze nemijlocit sentimentul demnității umane, prin asumarea creștinismului ca mod de viață, pe scena unei democrații care așteaptă să fie consolidată de viziunea și implicarea fiecăruia dintre noi. Creștinism înseamnă libertate asumată prin recunoașterea demnității umane, înseamnă solidaritate prin respectul arătat celuilalt, înseamnă dreptate prin recunoașterea literei și spiritului legii.

Ca cetățeni europeni, nu trebuie să ignorăm faptul că principiile creștine au inspirat gândirea și acțiunea părinților fondatori ai Uniunii Europene, Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi, iar viziunea creștină despre om și societate constituie fundamentul doctrinar al Partidului Popular European.

Prin afilierea la PPE, marele partid al dreptei din România trebuie să preia și sursele creștine ale construcției europene. Dar, în mod cert, în România, viziunea creștin-democrată este strâns legată de moștenirea politică și competența morală a lui Iuliu Maniu și a lui Corneliu Coposu. De aceea, trebuie să redescoperim acel cult al admirației față de adevăratele personalități ale istoriei noastre recente și să ne însușim valorile și crezurile lor. Biografiile acestor eroi reprezintă veritabile mărturii ale creștin-democrației românești, afirmând curajul creștin în contrast cu tupeul impostorului politic, declarând război compromisului de culise, plătind prețul convingerilor de neclintit.

Noua platformă creștin-democrată trebuie să rămână conectată nemijlocit la origini, la acele valori și principii fundamentale, pe nedrept marginalizate astăzi: demnitatea și libertatea persoanei; binele comun; educația și familia; patriotismul constituțional; responsabilitatea civică; asumarea tradiției creștine; o cultură politică a respectului față de diversitatea valorilor și credințelor; afirmarea meritocrației în mediul politic, academic și corporatist.

Ca dovadă a faptului că am trecut dincolo de nivelul abstract al înțelegerii creștin - democrației românești, am decis, în primăvara anului 2010, înființarea Subcomisiei parlamentare pentru demnitate umană care este o mărturie incontestabilă a faptului că drepturile omului și demnitatea umană sunt concepte și realități inseparabile într-un stat de drept.

Având în vedere prezența și auspiciile Ființei Supreme, invocate în Declarația Drepturilor Omului din 1789, trebuie să admitem că expresia unitară și completă a drepturilor omului și demnității umane poate fi regăsită numai prin recunoașterea adevăratei naturi existențiale a Omului, iar această recunoaștere constituie fundamentul a ceea ce numim civilizație.

Într-o Românie care și-a pierdut de mult reperele morale și istorice, creștin-democrația românească ne obligă a învăța pas cu pas regulile unei civilizații a conviețuirii, ca mod de viață.

  Diana-Adriana Tușa - declarație politică cu subiectul Școlile brăilene riscă să rămână fără profesori;

Doamna Adriana Diana Tușa:

"Școlile brăilene riscă să rămână fără profesori"

În contextul măsurilor de austeritate impuse de Guvern, printre care cea mai dură a fost reducerea cu 25% a veniturilor salariale ale personalului bugetar, iată că profesorii obligați să facă naveta sunt puși în imposibilitatea de a-și mai putea acoperi și cheltuielile de deplasare. Deși legea prevede ca plata decontului să fie făcută de către autoritățile locale pe raza cărora funcționează unitățile de învățământ, acest lucru nu se întâmplă și în județul Brăila, unde se înregistrează, deocamdată, un număr de 10 școli în care profesorii sunt puși să își suporte cheltuielile de transport. Primăriile din comunele Berteștii de Jos, Bordei Verde, Cazasu, Cireșu, Galbenu, Gemenele, Jirlău, Măxineni, Ulmu și Vișani, motivează că au rămas în imposibilitatea plății ca urmare a lipsei banilor și mai ales ca urmare a aplicării prevederilor Legii 118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Din păcate, problemele reale cu care se confruntă sistemul educațional din România sunt trecute cu vederea de actualul Guvern, care vine în Parlament să își asume răspunderea pe Proiectul Legii educației naționale, o lege care nu ține cont nici de nevoile și solicitările sindicatelor din învățământ și nici de necesitatea dezbaterilor parlamentare pentru un proiect de lege de o importanță deosebită pentru societatea românească.

Ministrul educației se pare că a lipsit, pe vremea când era elev, de la orele la care ar fi trebuit să învețe despre analiza lui Titu Maiorescu în ceea ce privește teoria formelor fără fond, fiind astăzi mai preocupat să impună o lege controversată și perfectibilă, în loc să acționeze spre rezolvarea problemelor adevărate cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc.

Pentru a avea un sistem educațional de calitate, și pentru a evita situații extrem de grave ca cea pe care am menționat-o, trebuie să acordați, domnilor guvernanți, și, în special, domnule Funeriu, în calitatea dumneavoastră de ministru al educației, o atenție sporită nevoilor cu care se confruntă cadrele didactice, pentru a putea preîntâmpina un exod al cadrelor didactice spre alte tipuri de activități, așa cum, din păcate, se întâmplă în sistemul sanitar.

  Dorel Covaci - declarație politică: Așa-zisa eroare de tehnică legislativă creează un precedent rușinos pentru Camera Deputaților;

Domnul Dorel Covaci:

"Așa-zisa eroare de tehnică legislativă creează un precedent rușinos pentru Camera Deputaților"

Cu prețul aruncării în derizoriu a întregului Parlament, ca for legislativ, și a punerii sub semnul întrebării a propriilor capacități psihice, parlamentarii arcului guvernamental și-au plecat din nou capul în fața poruncii președintelui-jucător. Unii afirmă că au greșit, că au votat după deget, alții au recunoscut de bunăvoie că au ales în cunoștință de cauză. Cert este că parlamentari și chiar miniștri ai guvernului s-au sacrificat pe altarul voinței prezidențiale, mimând dezinteresul, iresponsabilitatea sau chiar nebunia.

Când de la Cotroceni se lasă cu amenințări, pionii portocalii renunță la crezul personal, la interesul alegătorilor și sacrifică pe capete propriii alegători și însăși demnitatea și onoarea personală, pentru a împlini porunca mai marelui, indiferent cât sânge va curge în consecință.

Votarea scăderii TVA-ului la 5% pentru alimentele de bază, neimpozitarea pensiilor până la 2.000 RON și nepenalizarea persoanelor care se pensionează anticipat s-a făcut în cunoștință de cauză de către toți parlamentarii prezenți, membri ai opoziției sau afiliați puterii. Nu ar fi putut fi altfel, iar cei care cred justificarea PDL-ului, probabil că încă mai frecventează grădinița.

Dezbaterile au început în luna iunie, în Comisia de buget-finanțe; au continuat în august, iar apoi proiectul a fost depus în plenul Camerei, pentru votul final, în 19 octombrie. Prin luările de cuvânt și discuțiile în Parlament, deputații puterii au demonstrat că erau la curent cu ceea ce era prevăzut în conținutul proiectului de lege și au afirmat că doresc să facă ceva pentru îmbunătățirea situației grele a cetățenilor acestei țări. În acest context, a fost un vot majoritar, o victorie asumată și salutată atât de membrii opoziție, cât și de cei care se află la guvernare, exact ca la Marea Adunare Națională", după cum ei înșiși au afirmat.

Cu toții am fost consternați când, după discuțiile la Cotroceni, reprezentanții PDL-ului, evident la comandă politică, au susținut cu naivitate simulată și tupeu halucinant că nu au știut ce au votat. În mod clar, celui care dictează regulile jocului nu îi pasă faptul că aruncă în derizoriu o întreagă clasă politică, că terfelește imaginea și distruge fărâma de demnitate publică care a mai rămas încă acestei formațiuni, numită PDL.

E greu de imaginat cum oameni, cu o oarecare poziție de demnitate și onoare, pot înghiți atâtea umilințe, se pot coborî atât de jos și pot accepta chiar desființarea lor ca entități credibile în viața politică și socială, numai de teama sau pentru domolirea mâniei strălucitului conducător. Mă întreb care pot fi instrumentele de manipulare, manevră și control atât de eficace, puse la butonul Președinției, pentru îndobitocirea unei întregi clase politice portocalii. Să fie bani, poziții, interese sau propria piele pusă în băț? Ce explicație ar mai fi, dacă asumăm, așa cum ni se transmite pe toate căile de la centru, că în fruntea țării nu avem, din fericire, niciun mogul care să abuzeze discreționar de preaplecații săi supuși, în virtutea poziției sale dictatoriale?

Această manipulare ieftină frizează ridicolul, parcă și mai mult decât furtul flagrant la Legea pensiilor. Este nemaiauzit ca Parlamentul să-și revoce o lege deja adoptată, invocând faptul că s-a votat în necunoștință de cauză. Suntem totuși parte a forului legislativ și reprezentativ suprem și nu putem fi părtași sau închide ochii nepăsători la astfel de jonglerii de doi bani, demne de un circ de amatori.

Trebuie să luăm o atitudine fermă față de colegii deputați, conducerea Camerei, miniștrii, Președintele țării și toți cei care au țesut această mascaradă ieftină, care au reușit să sărăcească și să învrăjbească o nație întreagă, pe segmente, unii împotriva celorlalți. Nădăjduiesc că cei vizați vor rezista presiunilor de orice fel, pentru ca legea adoptată să-și urmeze procedura legală, pentru a genera rezultate pozitive în economie și în viața de zi cu zi a cetățeanului de rând.

  Mircea Dușa - declarație politică despre Reducerea TVA-ului la produsele alimentare;

Domnul Mircea Dușa:

"Reducerea TVA-ului la produsele alimentare"

Pe fondul crizei economice pe care o traversează România, se înregistrează o creștere a prețurilor la alimente, creștere care cu greu poate fi suportată de majoritatea populației. Aceste majorări sunt cu atât mai apăsătoare asupra bugetului unei familii dacă luăm în considerare reducerea salariilor de 25% a bugetarilor, dar și a celor din sectorul privat, precum și creșterea TVA-ului la 24%, care a afectat nu doar sectorul alimentar. Creșterea prețului la alimente este însoțită și de creșterea prețurilor la utilități (energie electrică, gaze, energie termică etc.), transporturi, medicamente etc. Nu ne miră faptul că, în aceste condiții, un procent important al populației României a ajuns să trăiască la limita sărăciei. Fenomenul poate lua o amploare și mai îngrijorătoare dacă statul nu intervine.

Consider că aprobarea de către Parlament a reducerii TVA-ului la produsele alimentare de bază este o măsură oportună și necesară pentru stoparea degradării nivelului de trai. Efectele pozitive nu vor fi doar asupra scăderii prețului unor alimente, ci se vor reflecta și în combaterea evaziunii fiscale din industria alimentară. Aplicarea unei cote diferențiate la alimente nu este o noutate în spațiul european. Mai multe state au recurs la măsuri de protecție a populației similare: Polonia, Cehia, Slovenia și Ungaria au cote reduse de TVA la alimentele de bază de 7, 5, 8.5 si 12%. Chiar și state cu economii mai dezvoltate au adoptat o asemenea decizie: Marea Britanie, Franța, Belgia, Italia, Germania au cote reduse de TVA la alimente ce variază între 0% (Marea Britanie) și 7% (Germania).

Președintele României are obligația de a promulga această lege. Ar fi un prim pas spre relansarea consumului, spre creșterea cererii, care ar determina la rândul lor o relansare a agriculturii, a sectorului privat din industria alimentară prin creșterea productivității și prin creșterea ratei de angajare și, ca efect final, încasări mai multe la bugetul de stat.

Convinși fiind de oportunitatea și efectele pozitive asupra economiei a unei astfel de măsuri, facem un apel la Președintele României de a promulga această lege și la primul-ministru de a elabora și aproba normele metodologice de aplicare a legii.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Fuga de răspundere a președintelui Băsescu și lașitatea PDL vs modernizarea statului;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Fuga de răspundere a președintelui Băsescu și lașitatea PDL vs modernizarea statului"

Dacă urmărim cu atenție temele pe care reprezentanții guvernării Băsescu-Boc le promovează în discursul public în ultimul timp, observăm o oarecare aplecare, deloc întâmplătoare, asupra modului în care funcționează instituțiile statului. Logic, am fi crezut că este vorba despre modernizarea instituțională a statului, obiectiv asumat atât de președintele Băsescu, cât și de locotenentul său principal de la Palatul Victoria, Emil Boc. În realitate, asistăm la un atac concertat al PDL asupra instituțiilor statului. Altminteri spus, cei aflați la putere se vaită că instituțiile pe care le conduc sunt nereformate, că avem nevoie de noi proceduri de adoptare a legilor, că vina pentru toate relele din această țară o poartă, la unison, fără deosebire, același aparat birocratic al statului român.

Tema reformării acestuia nu este nouă, fiind prezentă în discursurile noilor învestiți la fiecare schimbare de Guvern. Din păcate, atât președintele Băsescu, cât și partidul de guvernământ o folosesc pentru a învinui, pentru a acoperi lipsa performanței economice, dar și deficiențele din arcul guvernamental.

PDL este perfect, oamenii săi, intangibili, de vină sunt instituțiile și procedurile. Au protestat polițiștii, de vină a fost sistemul deoarece a permis ca nemulțumirea să ajungă democratic în stradă, au trecut prin Parlament cele două legi privind cota de TVA de 5% pentru cinci produse de bază și neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei, de vină sunt procedurile parlamentare. Au existat probleme între președinte și premier, imediat PDL a găsit soluția: modificarea Constituției, fără a identifica cu adevărat responsabilul crizelor politice și al dezbinării oamenilor. Nu există la nivelul PDL interes pentru modernizarea statului, orice inițiativă în acest sens fiind abandonată de 2 ani încoace. Există însă un interes teribil pentru a denigra instituțiile, adâncind astfel prăpastia de neîncredere dintre acestea și cetățean.

Nicio vorbă în discursul actualei guvernări despre responsabilitate, despre răspundere politică. Dacă admitem că instituțiile nu funcționează în interesul cetățeanului și dacă vorbim de vină, atunci partidele care alcătuiesc majoritatea parlamentară și Guvernul sunt responsabile logic pentru această stare de fapt.

Nu este prima oară când PDL promovează populismul pe spatele României și al cetățenilor ei. Dar nu este totul. Lipsa de responsabilitate, de răspundere politică a celor care ne conduc, lașitatea lor nu se opresc aici: la dezbaterea moțiunii de cenzură de miercuri, 27 octombrie, PDL a hotărât să nu participe la vot, fiind pentru prima dată în istoria postdecembristă când un Guvern nu primește vot din partea majorității sale parlamentare. Este un fapt fără precedent, prin care PDL încearcă să mascheze lipsa de solidaritate a parlamentarilor puterii cu măsurile guvernamentale, dar mai grav, demagogia, lipsa de responsabilitate și de răspundere a actualei guvernări în ansamblul său.

  Filip Georgescu - readucerea în atenția plenului Camerei Deputaților a modului fraudulos prin care o mână de oameni de la PDL a aprobat Legea pensiilor;

Domnul Filip Georgescu:

În declarația politică de astăzi vreau să aduc, din nou, în atenția plenului Camerei Deputaților situația neplăcută în care a fost implicat acest for legislativ în data de 15 septembrie a.c. Mai precis, modul fraudulos prin care o mână de oameni de la PDL au aprobat o lege organică deosebit de importantă, și anume Legea pensiilor. După cum am mai amintit de la această tribună, vinovați de situația creată sunt doi lideri ai partidului de guvernământ, și anume președintele în exercițiu al Camerei Deputaților și un secretar al Biroului permanent. A trecut mai bine de o lună de zile de la nefericitul eveniment, iar principalii vinovați continuă să sfideze colegii, deputați din opoziție și să apară din nou la pupitrul de comandă al Camerei Deputaților. Aceasta în ciuda faptului că principalele partide din opoziție, PSD, PNL și PC, au hotărât să părăsească sala de ședințe în situația în care cei doi mai încearcă să conducă plenul Camerei Deputaților. Nici vorbă de așa ceva. La ședințele din plen de săptămâna trecută au apărut pentru a conduce cei doi vinovați de frauda din 15 septembrie.

Partidul conducător cu lideri puternici în "Deal" și "Piață" nu vor să asculte de cerințele opoziției, impunându-și cu forța oamenii preferați, cu toate că nu numai opoziția, ci și participanții la mitingurile organizate de diferite centrale sindicale au cerut demisia celor implicați, respectiv președintelui și secretarului Camerei Deputaților. Ba mai mult, ei se bucură în continuare de privilegiile demnităților înalte, iar șefii lor ierarhici par să spună: "Cât suntem noi la putere nu-i poate schimba nimeni!". Oare chiar așa să fie?

După cum am mai arătat în alte intervenții, nu sunt de ieri, de azi în Parlamentul României, ci de patru legislaturi. Am participat la sute de ședințe de plen ale Camerei Deputaților, conduse cu tact și fermitate de personalități marcante ale vieții publice, în care fiecare deputat, fie de la putere, fie din opoziție, putea să-și exprime liber punctele de vedere, să-i fie acceptate propunerile și amendamentele la proiectele de lege aflate în dezbatere. Însăși regretatul țărănist Ion Rațiu, în calitatea sa de președinte de ședință, accepta pe loc orice propunere constructivă, neinteresându-l de la ce formațiune politică parlamentară a venit acea propunere, așa ca să dau un singur exemplu. De aprecierea cuvenită din partea parlamentarilor se bucurau și foștii președinți ai Camerei Deputaților Dan Marțian, Adrian Năstase, Ion Diaconescu sau Valer Dorneanu.

Dar, de câte ori trec pe holul de la nivelul P1, unde se află panoul cu pozele președinților acestui for legislativ, stau și mă întreb cum se desfășurau lucrările Camerei Deputaților conduse de istoricul Nicolae Iorga, de filozoful Petre P. Negulescu, de scriitorul Mihail Sadoveanu, de agronomul Nicolae Giosan, care, prin activitatea științifică laborioasă în domeniu, au devenit academicieni, profesori universitari și, implicit, personalități de seamă ale vieții politice și culturale din țara noastră.

Am amintit aceste nume pentru a vă reîmprospăta memoria cu deputații care, de-a lungul timpului, au ocupat scaunul de președinte ale acestui înalt for legislativ. Astăzi, orice comparație este de prisos!

  Florian Daniel Geantă - declarație politică cu tema Garanții pentru lucrările stomatologice;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Garanții pentru lucrările stomatologice"

În ultimele luni, peste 150 de cabinete stomatologice au fost reclamate pentru slaba calitate a serviciilor medicale efectuate, iar numărul celor nemulțumiți de aceste servicii este din ce în ce mai mare.

Mulți pacienți plătesc pentru lucrări dentare sau proteze care nu au garanția că vor avea durată lungă de folosire, iar unele cabinete nu au fișate nici măcar tarifele serviciilor pe care acestea le prestează. Trebuie să se țină cont de reclamațiile oamenilor și de faptul că garanția lucrărilor de orice fel trebuie asigurată. Nu se poate ca românii să-și facă dreptate numai în instanțele de judecată, medicii stomatologi refuzând în cele mai multe cazuri refacerea lucrărilor sau restituirea banilor dați de pacienți pe lucrări.

Colegiul Stomatologilor din România ar trebui să se implice mult mai activ în astfel de cazuri, majoritatea reclamațiilor primite de acesta finalizându-se doar cu mustrări și avertismente. De asemenea, Autoritatea pentru Protecția Consumatorului trebuie să ceară de urgență cabinetelor stomatologice obligativitatea de a oferi garanții pentru serviciile și lucrările efectuate.

Nu generalizez aceste cazuri, există cabinete stomatologice care au specialiști buni ce oferă servicii de bună calitate, dar trebuie făcută o campanie ca cetățenii păcăliți să-și cunoască drepturile, iar noi, oamenii politici, trebuie să legiferăm acordarea de garanții pentru lucrările efectuate în cabinetele stomatologice.

În acest context mă voi ocupa personal de analiza legislației pentru a o putea completa și modifica în acest sens.

  George Ionescu - declarație politică cu subiectul Ziua Armatei României;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Armatei României"

La 25 octombrie, în fiecare an, sărbătorim Ziua Armatei României, cu încredere și cu speranță în viitor.

Cu gândul la misiunile prezente și cele viitoare, cei aflați la datorie sub faldurile drapelului tricolor, acasă sau în locuri îndepărtate, folosesc răgazul acestei zile de sărbătoare pentru a evoca faptele de arme ale înaintașilor. Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Plevna, Smârdan, Mărășești, Mărăști, Oituz sunt tot atâtea nume ce leagă date din calendar de cei îmbrăcați în haina militară - elevi, studenți militari, subofițeri, maiștri militari, ofițeri și generali ai armatei române.

Ziua de 25 octombrie reprezintă simbolul jertfelor de sânge prin care s-au reîntregit hotarele românești din apus în cursul celui de al doilea război mondial. În Ordinul de zi 392 bis din 29 octombrie 1944, comandantul Armatei a 4-a Române, generalul Gheorghe Avramescu, adresându-se militarilor din subordine, sublinia: "La chemarea țării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în izbânda dreptății neamului românesc. Tineri și bătrâni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu pieptul vostru ați făcut zăgaz de neînfrânt dușmanului care voia să ajungă la Carpați. Apoi, alături de marea armată sovietică, ați trecut la atac și după lupte grele de zi și noapte, fără răgaz, ați înfrânt dârza apărare a Mureșului. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei și de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie și drumuri desfundate, zi și noapte ați luptat cu un dușman dârz și hotărât și l-ați învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârșirea înfrângerii definitive a dușmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste și admirație pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veți fi slăviți, voi ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul."

În această zi, din urmă cu 66 de ani, după lupte grele purtate în cadrul unei operații de amploare, care a implicat cooperarea cu unități și mari unități ruse, militarii Armatei a 4-a Române eliberau Careiul, aflat la granița de nord-vest a țării, ultima localitate de pe teritoriul național rămas sub ocupația hitleristo-horthystă. Izbânda a fost marcată, în acea zi istorică, prin arborarea drapelului românesc deasupra primăriei orașului de ostașii Regimentelor 34 și 40 Infanterie din Divizia 9 Infanterie "Mărășești" (Corpul 6 Armată), care participaseră direct la confruntările din zona de operații.

Acțiunile militare desfășurate în luna octombrie 1944 pentru eliberarea părții de nord a Transilvaniei, cunoscute sub numele de Operația "Cluj", s-au înscris în cadrul Operației strategice "Debrețin", executată de Frontul 2 Ucrainean, a cărei concepție generală prevedea executarea a două lovituri convergente: una principală (pe direcția Arad - Debrețin) și alta ajutătoare (pe direcția Cluj - Debrețin), precum și executarea unei ample manevre dublu învăluitoare cu forțele a patru divizii ale Corpului 6 Armată, care aveau misiunea de a nimici trupele dușmane din zona orașului Carei, în timp ce Corpul 2 Armată, în dreapta, cu forțele Diviziei 11 Infanterie, trebuia să acționeze pe la sud împotriva rezistenței inamicului din Satu Mare.

Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie și, în aceeași seară, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei, unde au angajat lupte de stradă. În zorii zilei de 25 octombrie 1944, după lupte grele, ultima localitate românească mai importantă de la frontiera de vest a țării a fost eliberată.

Deși victorioasă pe câmpul de luptă, aureolată prin jertfa de sânge a celor care au pus patria mai presus de ei înșiși, Armata Română avea să fie supusă, după 1945, unui proces de transformare întemeiat pe noile realități politice postbelice. Circumstanțele au fost tragice pentru o parte a corpului de cadre (generali, ofițeri, subofițeri și maiștri militari), iar personalități de seamă ale oștirii au cunoscut ororile închisorilor comuniste, în care mulți și-au găsit sfârșitul.

De menționat că supraviețuitorii au fost mult timp ostracizați pentru vina de a fi luptat pentru teritorii românești a căror legitimă apartenență la statul român nu poate fi pusă în discuție.

Armata a dus greul efortului de readucere între aceleași granițe a unor teritorii smulse vremelnic din trupul țării, și tot armata a înclinat balanța democrației în decembrie 1989. Ea a deschis și a adâncit șirul reformelor care au stat la baza integrării României în Alianța Nord-Atlantică.

Azi, Armata României parcurge în etapa actuală un amplu proces de restructurare, transformare și modernizare, devenind pe zi ce trece o armată puternic profesionalizată, o forță credibilă în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

Totodată, instituția militară se bucură de încrederea societății noastre civile și democratice. Este un aspect cât se poate de elocvent, dincolo de orice sondaj de opinie.

Românii respectă și prețuiesc armata, înțelegându-i menirea sa în arhitectura de securitate și stabilitate.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică intitulată Moțiunea celor care au adus România în haos economic;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Moțiunea celor care au adus România în haos economic"

Am încercat, de-a lungul timpului, să fiu cât mai echilibrat în pozițiile mele publice față de Opoziție. Nu am pornit niciodată de la premisa că toți din PSD și PNL sunt răi. La fel cum nu cred că toți cei care se află la putere sunt buni. Permiteți-mi însă să fac unele considerente despre ceea ce înseamnă această moțiune de cenzură și, mai important, care ar fi efectele adoptării sale.

PSD și PNL, nu o spun, ci reprezentanții BNR, au fost decidenți politici în perioada 2007-2008. Dincolo de dorința de a bagateliza acest lucru, atunci s-au creat dezechilibre majore pentru ceea ce înseamnă economia acestei țări. Din punct de vedere economic, lucrurile mergeau bine. Pot să-i înțeleg de ce au dorit să speculeze electoral momentul. Poate și noi am fi făcut-o. Creșterile însă de pensii și mărirea nejustificată a numărului de posturi din sistemul bugetar puteau fi sustenabile atunci, dar au devenit cu siguranță nesustenabile acum. Pentru a merge în același ritm, în fiecare an ar fi trebuit să avem creștere economică precum în 2007 și 2008. Ceea ce, logic, nu se poate.

Domnilor care vă aflați acum în Opoziție, din punctul meu de vedere, dumneavoastră sunteți principalii vinovați pentru starea economică în care se află România. Dumneavoastră ați creat haosul economic și l-ați alimentat cu gazolină politică de-a lungul celor doi ani electorali: 2008 și 2009. Trebuie să înțelegeți că istoria nu se poate repeta.

Anul trecut, am pierdut 3 luni extrem de importante doar pentru ca doi candidați la alegerile prezidențiale să aibă mai mari șanse. La ce v-a folosit? La nimic, niciunul dintre ei nu a reușit să-l învingă pe Traian Băsescu. Și cu toate astea, încă decontăm efectele celor 3 luni de haos politic în care nu s-au putut lua măsuri economice importante. Vă spun acum, din postura de om care înțelege mecanismele economice, fără inundații și cu reforme realizate în ultimele luni ale anului trecut, România intra deja din 2010 pe creștere economică. Din păcate însă, n-a fost să fie.

Dacă, prin absurd, actuala moțiune de cenzură ar trece, nu ne-ar aștepta 3 luni de haos politic, ci, după spusele domnului Dan Voiculescu, cel care preconiza alegeri în mai 2011, 6 luni de haos politic cu reverberații economice negative extrem de însemnate. Mi-e teamă că nu vom sacrifica numai anul 2011, ci și anul 2012, dacă această moțiune este adoptată.

Pentru că, domnilor, fiți serioși și spuneți adevărul măcar o dată: pe dumneavoastră nu vă interesează căderea Guvernului Boc, ci Puterea. Asta înseamnă schimbarea Guvernului, dar și a Președintelui. În secunda doi după căderea Guvernului, pentru vreun motiv inventat, veți purcede și la suspendarea Președintelui democratic ales, doar pentru că unii nu sunt în stare să vadă mai departe de propria ură.

O spun cu părere de rău pentru democrația românească, dar PSD și PNL nu pot reprezenta în acest moment o alternativă viabilă. Tocmai pentru că se ghidează după considerente politice, iar nu economice. Tocmai pentru că agenda le este stabilită din exteriorul partidelor, în zona diverselor grupuri de interese.

M-aș fi așteptat din partea dumneavoastră ca, până la moțiune, să faceți publice, pe de o parte, componența Guvernului alternativ, pe de altă parte, măsurile economice pe care ar urma să le luați. Nici prima parte nu a fost realizată - v-ați împotmolit la primul pas: cine va fi prim-ministru; nici a doua, măsurile economice propuse de PSD fiind în totală disonanță cu cele propuse de liberali. Și atunci, cu siguranță, noua Putere ar fi mult mai schizoidă decât actuala.

De bine, de rău, și asta am mai spus-o și în vară, actualul Guvern a reușit să treacă peste vanitățile proprii și interesul politic pe termen scurt. Mă uit la prim-ministrul Emil Boc și îl apreciez din ce în ce mai mult pentru sacrificiul politic de care este capabil acum. Mă uit la sondaje și, într-adevăr, lucrurile nu stau bine pentru PDL. Totuși, suntem împăcați cu noi dintr-o simplă perspectivă: în acest moment, facem ceea ce trebuie pentru România. Eu cred că misiunea Partidului Democrat Liberal este de a le spune românilor cum stau lucrurile și de a acționa în direcția binelui comun, a prosperității durabile.

Noi nu facem calcule economice introducând variabile politice. Noi suntem cei care au purces primii la discuții cu reprezentanții FMI, dar și cu cei ai BNR. Nu cred că există vreo ieșire publică a unor oficiali ai Băncii Naționale în care să nu se atragă atenția asupra populismului deșertat de Opoziție prin intermediul majorității canalelor media. Și, totuși, cu toată aprecierea pe care spuneți că o aveți față de activitatea BNR și față de Guvernatorul Mugur Isărescu, nu faceți altceva decât să dinamitați interesele economic ale țării. Eu o spun fără ocolișuri: decât să-l lăudați și periați atât de mult pe Guvernator, mai bine ascultați ceea ce vă spune: nici măsurile economice și nici discursul populist pe care îl aveți nu va rezolva situația economică a României.

Pentru toate astea, domnilor, refuz să votez această moțiune de cenzură. A susține acest demers înseamnă a-ți pune semnătura pe contractul faustic, iar eu nu voi face asta. Chiar dacă doare situația în care s-a ajuns, chiar dacă toate protestele sociale sunt întemeiate și motivate de lucruri concrete din România, oamenii trebuie să înțeleagă că altfel nu se poate.

La sfârșit, doar atât vă spun domnilor: sper că atunci când veți pune bilele în urnă, veți fi raționali și vă veți da seama că România nu poate privi înapoi și nu trebuie să repete greșelile trecutului.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: SOS, asigurările agricole!;

Domnul Marian Ghiveciu:

"SOS, asigurările agricole!"

În majoritatea țărilor statelor membre ale Uniunii Europene, asigurările agricole constituie una dintre componentele sistemului general de asigurări, fiind implementate scheme de asigurare clasice, în cele mai multe cazuri, cu excepția Greciei și a Ciprului, în regim privat. La acestea se adaugă plăți ad-hoc făcute de către stat în cazul producerii unor calamități naturale neprevăzute, care nu intră în descrierea celor care sunt asigurabile.

La noi, în România, în ultimii doi ani, producătorii agricoli au suferit pierderi colosale cauzate de calamități naturale, dar, ei, fermierii, au rămas o "bătaie de joc" pentru societățile de asigurări și reasigurări, pentru pierderile cauzate de fenomenele agreate de acestea, precum și pentru acele calamități prin care statul trebuia să suporte despăgubirile.

În majoritatea statelor, sistemele de asigurări au evoluat și sunt subsumate respectării reglementărilor comunitare. Schemele general aplicabile în majoritatea țărilor Uniunii Europene cuprind atât produsele asigurate (culturi, animale, clădiri cu destinație agricolă, în special sere), cât și riscurile aferente cum ar fi:

  • asigurare pentru risc unic, respectiv pentru a acoperi urmările unui singur fenomen natural meteo (grindină, incendiu, inundație). În Belgia, Germania, Olanda, Marea Britanie și Irlanda, asigurările împotriva grindinei sau pentru un singur produs agricol constituie principalul produs de asigurare;
  • asigurare pentru riscuri multiple în Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Suedia este dezvoltat sistemul care cuprinde atât asigurarea pentru un singur risc, cât și asigurarea pentru riscuri multiple în agricultură.

În situațiile sus menționate, sistemul reasigurărilor aparține în general sectorului privat. În Grecia și Cipru funcționează un sistem obligatoriu de asigurare care este furnizat de către sectorul public.

În majoritatea țărilor Uniunii Europene funcționează foarte bine schemele de compensare a producției, pentru a compensa pierderile producției agricole ca urmare a unor calamități naturale. Sistemul spaniol de asigurare, spre exemplu, este cel mai dezvoltat din Europa, politica asigurărilor acoperind cele mai multe riscuri pentru producția agricolă.

Mă întreb: de ce în România nu se poate legifera un sistem al asigurărilor agricole, după ce Legea nr.381/2002 nu mai produce efecte juridice? În ultimii doi ani, din lipsa unui sistem clar privind asigurările din agricultură, producătorii agricoli nu și-au putut relua procesul de producție și, astfel, tragedia agriculturii s-a extins la nivel național.

O țară fără agricultură se spune că nu ar mai fi țară.

  Alina-Ștefania Gorghiu - declarație politică cu titlul CEDO cere soluții statului român;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

"CEDO cere soluții statului român"

Declarația mea de astăzi pleacă de la un subiect care ar fi trebuit să fie deja istorie, nicidecum o problemă a momentului acum, în 2010. Este vorba despre imobilele naționalizate, confiscate în mod abuziv de regimul comunist din România în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, chestiune care a generat numeroase procese cu statul și care, ulterior, au ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

După multe cauze în care statul român nu s-a achitat de obligațiile față de reclamanți, fiind obligat să plătească despăgubiri, CEDO a decis în februarie a.c. să suspende aproximativ 1000 de dosare pe aceeași speță, până când România nu vine cu soluții aplicabile, în stare să deblocheze sistemul despăgubirilor. Astfel, nota de plată a crescut sistematic, ajungând la peste 40 milioane de euro, dar de la această decizie și până acum nu am văzut niciun fel de schimbare în modul în care autoritățile se raportează la aceste cauze, ba s-a continuat nerespectarea hotărârilor judecătorești.

Actuala putere și-a făcut un obicei din a ignora sentințele date de instanță, comportament care a determinat românii să se îndrepte în număr mare spre tribunalele internaționale. La acest lucru s-a adăugat și faptul că autoritățile din țară interpretează legile în defavoarea cetățenilor, ca și faptul că în unele cazuri legislația se cere modificată. Iar dezinteresul instituțiilor publice, administrate atât de haotic, este deja recunoscut și peste hotare.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului cere statului român să ia măsuri, în termen de 18 luni, pentru a asigura respectarea dreptului la proprietate și la un proces de durată rezonabilă în cazurile privind retrocedările, decizie luată la 12 octombrie a.c., în urma analizării a două cazuri-pilot. Se cere prezentarea unor soluții. Și când spun asta nu am în vedere scuze birocratice sau care țin de lipsa banilor, așa cum am auzit deja de la premierul Emil Boc la vizita președintelui CEDO, Jean Paul Costa. În caz contrar, vom scoate și mai mulți bani din buzunar, iar pierderile vor fi infinit mai mari. Asta nu par să înțeleagă sau nu vor să înțeleagă cei care ne conduc acum: amânarea unei sentințe nu se numește economie la bugetul de stat, ci condamnarea contribuabililor la plata unor sume din ce în ce mai mari.

Aș vrea să știu, totuși, dacă Ministerul Justiției are în vedere soluții sau a propus ceva premierului în legătură cu problema retrocedărilor. În ciuda faptului că nu pare o prioritate astăzi, această lipsă de reacție ne poate defavoriza în relația cu Uniunea Europeană, prin aceea că ignorăm deciziile CEDO. Acest termen imperativ de 18 luni vine să întărească necesitatea soluțiilor care să ducă la respectarea dreptului la proprietate și la un proces de durată rezonabilă, ca într-un stat de drept autentic. Sau nu mai suntem un astfel de stat de când a preluat guvernarea un profesor de drept recordman la ordonanțe neconstituționale?!

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată 10 motive pentru care moțiunea va fi respinsă;

Domnul Mircea Grosaru:

"10 motive pentru care moțiunea va fi respinsă"

Analiza modului în care a fost pregătită și susținerea de care se bucură moțiunea m-a determinat să găsesc 10 motive principale pentru care aceasta, în condițiile actuale, nu va trece.

  1. alianța actuală de guvernare este suficient de bine consolidată;
  2. opoziția actuală este formata din partide cu doctrine diferite;
  3. PSD și PNL nu găsesc o soluție comună de prim-ministru;
  4. fără acordul UDMR, moțiunea nu are șanse de a trece;
  5. unii parlamentari din opoziție nu susțin nici ei moțiunea, din motive de politică internă de partid;
  6. grevele și revoltele par a fi dirijate de opoziție;
  7. România nu-și poate permite căderea guvernului și nici alegeri anticipate;
  8. Președintele susține în continuare Cabinetul Boc;
  9. reformele de până acum ne îndreptățesc a solicita un nou împrumut de la FMI, fără de care România ar intra în incapacitate de plată;
  10. Uniunea Europeană monitorizează cu atenție România și reformele preconizate.
  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Variantele moțiunii și guvernarea României;

Domnul Mircea Grosaru:

"Variantele moțiunii și guvernarea României"

De o bună perioadă de timp se vede în România că nu este ușor să fii în opoziție, dar nici să guvernezi. Într-o vreme când se vorbea despre criză precum despre "drobul de sare" ne uităm cu toții fără a fi convinși de ceea ce va urma, pentru că nimeni de fapt nu numai că nu-l vedea, dar nici nu știa mai nimic despre el: nici cum arată, nici cât de mare este și mai ales cât de repede va cădea sau se va topi.

Singurii care au început să vorbească despre efecte au fost cei de la Guvern, pentru că știau ceva mai multe decât restul populației nu din experiența celorlalte state, ci din ceea ce urma să împartă cetățenilor din România după două sau chiar trei campanii electorale susținute din plin și cu toate forțele pentru a ajunge acolo unde și-au dorit.

Ceilalți priveam neîncrezători în ceea ce se întrevedea și parcă refuzam să credem că ceea ce începea să se simtă va ajunge să nemulțumească categorii întregi de angajați și mai ales pe cei de la "stat".

Au trecut circa doi ani de atunci, iar viața arată altfel: salarii reduse, venituri mici, nemulțumiri, lipsă de viziune și o guvernare incoerentă.

Suntem în pragul unei noi moțiuni și știm cu toții că soluția pentru România este tot una politică, dar cu toate schimbările și modificările aduse de Guvern suntem tot în aceeași situație.

După cum se prezintă situația politică, se simte că moțiunea nu va trece și nici măcar nu se cunosc adevăratele cauze pentru care nu va trece. Nu putem să acuzăm puterea că și-a asigurat o majoritate rezultată aritmetic și nici opoziția sau vreun grup parlamentar că nu votează moțiunea din diverse considerente, însă oricine vede că televiziunile și mass-media cunosc rezultatul dinainte de a se vota.

Este normal, este democratic? Se pare că da, întrucât nimeni nu încalcă niciun regulament și totuși nu se întâmplă nimic.

Cred că de aici am putea desprinde soluția pe care tot politicienii au propus-o prin Legea electorală, adică votul "uninominal" care a fost gândit greșit și a lăsat mult mai mult decât trebuia pentru așa-zisa artă a negocierii și compromis decât se așteptau unii nostalgici, precum că România o putem schimba "peste noapte" sau mai bine spus mai repede decât au făcut-o alții.

Plătim încă și vom mai plăti mult timp costurile comunismului care ne urmărește cu încăpățânare de vreo 20 de ani încoace.

Îl vedem cu toții că este obosit, îmbătrânit, că e pe moarte chiar dacă la alții de mult nu mai există, însă spiritul de toleranță excesivă a românului ne face poate să-l păstrăm încă în viață și nici măcar nu știm până când...

  Titi Holban - declarație politică cu titlul România, între lipsa de protecție și lipsa de direcție;

Domnul Titi Holban:

"România, între lipsa de protecție și lipsa de direcție"

Am intitulat această declarație "România, între lipsa de protecție și lipsa de direcție" pentru că efectiv acesta este sentimentul pe care îl am în ultima vreme.

Un guvern are cel puțin două obligații esențiale: să asigure protecție cetățenilor pe care îi conduce și să furnizeze o direcție de politică internă. Dacă ne uităm însă la România anului 2010 este evident că ne lipsesc ambele condiții.

Nici vorbă de protecție într-un stat în care guvernul a decis peste noapte reducerea cu un sfert a salariilor angajaților bugetari, reducere care a venit însoțită de alte diminuări considerabile ale tuturor categoriilor de venituri și măriri de taxe. S-a ajuns astfel la situații dramatice pentru zeci de mii de familii care nu își mai permit azi același nivel de trai ca în urmă cu un an sau care, și mai grav, s-au văzut peste noapte îngropați în datorii.

Nici vorbă de protecție într-un stat care a decis reducerea tuturor ajutoarelor sociale într-o perioadă în care prețurile au crescut la toate produsele și costurile de viață în general s-au mărit creând dificultăți serioase pentru mulți dintre români.

Desigur, nu contest necesitatea efectuării anumitor reduceri de cheltuieli. Însă gravitatea situației constă în felul în care Guvernul Boc a înțeles să aplice aceste reduceri. Cu siguranță ar fi existat soluții pentru o aplicare graduală a acestor decizii, astfel încât șocul resimțit de fiecare dintre noi să fie mai mic. Și aspectul cel mai important ar fi trebuit să fie adoptarea în paralel a unor măsuri de natură să ajute economia, nicidecum să o îngroape definitiv.

Însă Guvernul Boc a decis că este mult mai simplu să reducă indemnizațiile de creștere a copiilor sau pe cea acordată persoanelor cu handicap, în loc să se dedice efortului de a reduce evaziunea fiscală și de a stimula activitatea sectorului privat. Concedierea într-un interval scurt de timp a unui număr impresionant de angajați din sectorul public își va arăta rapid efectele negative prin faptul că va afecta și mai mult economia privată datorită reducerii consumului.

Realitatea cu care ne confruntăm azi ne arată că guvernul Boc a eșuat în demersul de a asigura protecție cetățenilor români. La fel precum a eșuat și în misiunea de a imprima o direcție politicilor sale. Chiar și cel mai optimist dintre români se vede azi pus în imposibilitatea de a vedea luminița de la capătul tunelului. Declarațiile contradictorii ale membrilor actualului cabinet nu pot da vreo urmă de speranță că această perioadă de criză va avea și un final și că sacrificiile de azi vor avea efecte pozitive în viitor.

Cum poți să îți păstrezi speranța când Guvernul declară azi că s-a încheiat criza economică și peste trei luni anunță tăierea salariilor? Care este direcția urmărită de acest guvern incapabil să dovedească o minimă consecvență în ceea ce privește deciziile sale? E suficient să ne uităm la Codul Fiscal care a fost modificat de 47 de ori în doar 3 ani pentru a înțelege haosul ce caracterizează activitatea acestui cabinet.

Guvernul condus de Emil Boc a eșuat lamentabil în demersul de a imprima o direcție politicilor sale și de a asigura protecție pentru cetățenii pe care îi guvernează. România pare azi o corabie aflată în derivă al cărei echipaj și-a pierdut speranța de a mai ajunge la liman.

A mai rămas o singură zi până la dezbaterea și votul asupra moțiunii de cenzură înaintată de opoziție. Este datoria noastră să cântărim bine situația în care ne aflăm. România nu are nevoie de persoane providențiale, ci de oameni competenți, capabili să reaprindă farul speranței. România are nevoie de un alt guvern.

  Ioan Oltean - declarație politică despre Problematica șansei în secolul XXI, egalitate sau discriminare?;

Domnul Ioan Oltean:

"Problematica șansei în secolul XXI, egalitate sau discriminare?"

Mi-am propus ca astăzi să supun atenției dumneavoastră o chestiune nu îndeajuns dezbătută și nici clarificată: problematica șansei în secolul în care trăim, a accesului pentru fiecare cetățean al țării la oportunități, carieră și dezvoltare familială și socială. "Egalitatea de gen" este o expresie ce definește un concept de sorginte anglo-saxonă, concept împrumutat și de noi nu cu mult timp în urmă. El poate fi prezentat prin relevarea unor trăsături considerate definitorii.

Un adevăr general valabil și în care ne place să credem, este că toate ființele umane sunt libere să își dezvolte propriile aptitudini și să își exprime opțiunile fără a fi influențate de nicio particularitate de niciun fel. Conform acestui principiu, cel puțin la modul declarativ, oricine trebuie să beneficieze de considerație, apreciere și promovare egală.

În general însă, în societatea contemporană, femeile și bărbații nu au aceleași roluri, resurse, nevoi și nici interese. Ei nu participă în mod egal la luarea deciziilor; în general, valorile atribuite "muncii femeilor" și "muncii bărbaților" nu sunt aceleași, iar aceste diferențe variază de la o societate la alta, de la o cultură la alta și, așa cum spuneam, au fost denumite "diferențe de gen".

Așa-numitul "gen" se referă la diferențele care îi separă din punct de vedere social pe femei și bărbați, diferențe care sunt impropriate și induse prin educație, și care se schimbă în timp. Acestea variază mult în interiorul unei culturi, dar și de la o cultură la alta.

"Genul" este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilitățile, constrângerile, șansele și nevoile oamenilor în orice context. Rolurile și nevoile de gen sunt influențate de clasă, vârstă, rasă și etnie, cultură și religie, dar și de mediul geografic, economic și, mai ales, politic.

În orice context social, rolurile de gen pot fi flexibile sau rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict.

Se poate observa imediat că, în timp ce egalitatea de șanse și de tratament semnifică nivelul egal de expunere, vizibilitate, autonomie, responsabilitate și participare a majorității și a minorității în toate sferele vieții publice, discriminarea reprezintă tratamentul diferențiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenței, reale sau presupuse a acesteia, la un anumit grup social. Astfel, se poate vorbi de discriminare atunci când o persoană este tratată "mai puțin favorabil" decât o altă persoană în aceeași situație.

Putem da drept exemplu acordarea unui salariu mai mic unei persoane față de alta, deși desfășoară același tip de activitate și în aceleași condiții, încălcându-se principiul "la muncă egală, salariu egal", sau refuzul de a angaja o femeie pe motiv că are în îngrijire un copil, sau imposibilitatea unei persoane în scaun cu rotile de a intra într-un imobil, deoarece nu sunt realizate amenajări corespunzătoare pentru accesul persoanelor cu handicap.

Din fericire, și iată un aspect pozitiv pe care nu se insistă îndeajuns, trebuie să menționăm că în țara noastră, cel puțin în marile orașe, prin grija administrațiilor locale, există scări-platformă prevăzute cu elemente de siguranță, rampe și uși, care permit manevrarea fotoliului rulant, cu mânere care se apucă ușor și care sunt amplasate la o înălțime accesibilă, dispozitive și echipamente de deplasare. De asemenea, nu este valabilă nici interdicția, aplicată tacit în alte țări persoanelor de altă etnie de a ocupa un loc de muncă sau de a intra în anumite spații publice.

De-a lungul secolelor, rolul femeii în viața comunității a fost mai mult sau mai puțin privilegiat, ea devenind în timp marginalizată printr-o "sclavie domestică". Și astăzi, deși rolurile se împart între membrii unei familii, este recunoscut faptul că femeile au acasă un al doilea loc de muncă, neplătit.

Deși egală sau chiar predominantă numeric în societate, femeia a jucat mult timp un rol minor, fiind supusă discriminărilor. Femeia a încercat în permanență să își depășească limitele și să obțină recunoașterea calităților și a abilităților sale în contextul activităților desfășurate, pentru a beneficia de toate drepturile. Viața în cadrul societății nu era, până nu de mult, decât o reflectare a vieții din familie, unde se manifestau cu putere stereotipurile de gen, femeia fiind, de cele mai multe ori, o persoană cu un rol prestabilit, determinat, din care nu putea nicicum ieși.

Argumentarea marginalizării femeilor a fost însă construită total nefondat, femeia neputând fi lipsită de drepturile înnăscute și inalienabile ale oricărei ființe umane.

Sigur, noile concepte sub semnul cărora trăim și noi, civilizația Europei Unite, dar și demonstrarea în timp a calităților reale ale acestor categorii defavorizate, ne-au făcut pe noi, cei care trăim în secolul XXI, să avem o altă viziune asupra ideii de egalitate de șanse: este o perspectivă deschisă, generată de o corectă evaluare a locului și rolului fiecăruia în societate, de o clarificare a noțiunilor de "egalitate" și "discriminare", pe care, într-un fel, realitățile istorice ne-au impus să o respectăm.

  Ionel Palăr - declarație politică: Ieri, militarii români au sărbătorit Ziua Armatei Române;

Domnul Ionel Palăr:

"Ieri, militarii români au sărbătorit Ziua Armatei Române"

În primul rând, aș dori să le urez și eu un călduros "La mulți ani!" tuturor ofițerilor, soldaților și personalului militar activ sau în rezervă.

Totodată, nu pot să nu remarc contextul în care se sărbătorește în acest an Ziua Armatei. Cadrele militare în rezervă sau disponibilizate sunt în stradă și își cer drepturile, în condițiile în care Guvernul înțelege sa reducă drepturile acestora, iar mai presus de orice lovește puternic în onoarea și mândria militarilor. Nici viața militarilor activi nu este una tocmai bună. Solda a fost redusă cu 25%, iar dotarea militarilor este mult sub ce ar trebui să fie în cazul unei armate NATO. Militarii noștri se înghesuie să participe la misiuni în teatrele de operații pentru a câștiga un ban în plus, asumându-și riscuri enorme, datorită tehnicii total depășite care li se pune la dispoziție. Nemulțumirea din Armată este evidentă și nu datează de ieri de azi, ci de luni bune. Guvernul, însă, pare surd și orb la toate aceste probleme.

Dovada? Duminică, șeful Executivului a primit cea mai înaltă distincție pe care o conferă Armata Română: emblema "Onoarea Armatei României", din partea ministrului Apărării Naționale, Gabriel Oprea. Acordarea acestei înalte distincții militare premierului Boc, este ca o palma dată întregii armate și societății românești în ansamblul său. Probabil că subfinanțarea armatei și reducerea veniturilor militarilor sunt acele merite deosebite pentru care șeful Executivului trebuie decorat.

Mai exista totuși o șansă ca, totuși, problemele Armatei și ale României în general, să fie rezolvate, odată cu adoptarea moțiunii de cenzură.

Așadar, stimați colegi din arcul guvernamental, vă chem să votați alături de noi moțiunea de cenzură, indiferent de piedicile, chiar neconstituționale, care vi se pun din partea conducerii de partid pentru a da României o speranță de mai bine.

  Dănuț Liga - declarație politică despre Succesele mondiale în sport;

Domnul Dănuț Liga:

"Succesele mondiale în sport"

Angrenați în problemele recesiunii economice, în lupta cu efectele nefavorabile create de criza economică internațională, tot mai puțini dintre noi mai acordă meritele cuvenite celor care reprezintă cu onoare numele României în lume. Nu pe nedrept, sportivii români au fost numiți adevărații ambasadori ai României în străinătate.

Ei sunt aceia care au demonstrat mereu că românii nu sunt un neam de indivizi înclinați spre fapte reprobabile, pe care ar fi mai bine să-i eviți decât să-i cunoști. Sportivii români au reușit să creeze modele pentru sportivi și copii din lumea întreagă, să creeze tipare comportamentale în privința dedicării întregului efort către performanță și lucrul bine făcut.

În urmă cu o săptămână, imnul de stat al României umplea de lacrimi de emoție ochii românilor de peste Ocean, ca urmare a celei de douăzeci și șaptea victorii a unui pugilist român ce nu a cunoscut înfrângerea în cariera sa de sportiv.

Acum trei zile, la Rotterdam, Ana Porgras nu a dat nicio șansă contracandidatelor sale la medalia de aur la bârnă, reușind să reamintească lumii sportive că odinioară gimnastica feminină era sinonimă cu "România".

Aceste victorii sunt în egală măsură atât victoriile lor personale, cât și ale unei națiuni talentate și cu tradiție în multe dintre domeniile sportului mondial: atletism, gimnastică, handbal, fotbal, caiac, canoe și lista poate continua.

Grav este faptul că odată trecute aceste succese sunt uitați și cei care le-au adus. România nu a găsit încă soluțiile adecvate pentru ca acești sportivi de excepție să se transforme după retragere în creatori de noi talente și noi sportivi de performanță.

Guvernele au lucrat cu succes în ultimii ani la infrastructura sportivă. Ne putem lăuda cu sute de săli de sport, stadioane din ce în ce mai moderne sau bazine de înot, însă ceea ce dă reală valoare acestor lucrări moderne este resursa umană. Spre ea trebuie îndreptată întreaga energie a viitoarelor politici din domeniul promovării sportului și perpetuării valorilor.

  Antonella Marinescu - declarație politică cu titlul În regimul Băsescu-Boc, presa mai este a 4-a putere în stat?;

Doamna Antonella Marinescu:

"În regimul Băsescu-Boc presa mai este a IV-a putere în stat?"

Este aproape un truism faptul că sintagma "a IV-a putere în stat" atribuită presei era menită să o situeze pe aceasta în rândul celorlalte trei puteri deja clasicizate: puterea legislativă, cea executivă și cea judecătorească.

În calitatea sa de formator și reprezentant acid al opiniei publice, presa devenea putere pentru că nu permitea și nu permite deviațiile de la principiile democrației și abuzurile de orice fel. Pe cale de consecință, această funcție esențială îndeplinită de presă i-a atras definirea drept "câine de pază al democrației". Aceasta ne-o spune în esență teoria referitoare la puterile în stat și cele referitoare la rolul presei într-un stat democratic.

În practica politică românească actuală, sub patronajul despotic și parcă blestemat al celor 2B (Băsescu, Boc), constatăm cu stupoare nu numai o intuiție extrem de vizibilă la acțiuni de anihilare a celorlalte două puteri, Parlamentul și puterea judecătorească, cât mai ales un război total împotriva libertății presei, ca ultim obstacol în calea unei nesătule vocații dictatoriale, vocație dictatorială materializată și în utilizarea excesivă de către președinte a sintagmei "șeful statului/conducătorul statului" sintagmă folosită predilect de către Ion Antonescu.

Războiul împotriva presei se derulează în România în forma grobiană și a fost condus de "șeful statului". Prima lui formă a fost manipulativă. Astfel, atunci când presa atacă un subiect sensibil, "șeful statului" lansează un eveniment de presă, direct sau prin interpuși (vezi scandalul "biletelor", bomba de la Focșani și câte și mai câte...), menit să redirecționeze dezbaterile publice.

Aceasta a fost etapa manipulativă, blândă, de tip "public relations" made in Romania, blândețea invocată dispărând doar atunci când, în lipsă de subiecte, s-a apelat la arestări televizate în direct, cu surle și trâmbițe pentru a convinge vulgul de intransigența procurorilor pan Băsescieni.

O a doua formă, și mai brutală, cu o evidentă nuanță ciobănească, a fost aceea a utilizării de expresii și sintagme greu de suportat, inclusiv de către hârtia de scris. Expresii golănești de tipul "țigancă împuțită", "găozar", "tonomate cu euro", toate cu trimitere directă la jurnaliști și profund ofensatoare, au făcut, probabil, deliciul golănimii de cartier, poziționându-l pe "șeful statului" în rândul acesteia. Această etapă o puteam defini drept etapa golăniei prezidențiale.

O a treia etapă, în încercarea disperată de a subjuga ultima redută în fața instaurării totalitarismului, a fost reprezentată de ceea ce experții în războiul informațional o numesc "contracararea pe resurse". În acest context enumăr încercarea de impozitare excesivă a drepturilor de autor, încercarea de preluare brutală a trustului de presă Realitatea TV, conform mărturiei publice a lui Sorin Ovidiu Vîntu.

O altă etapă a fost aceea a încercării de a poziționa campaniile de presă drept instrumente de atingerea/afectarea siguranței/securității naționale, deci campaniile invocate sunt banale instrumente de relații publice și de presă încurajate și derulate în toată lumea civilizată.

O ultimă etapă (și cred că nu va fi ultima) o reprezintă trimiterea la dezbaterile televizate a unor reprezentanți PDL agresivi cu scopul neadecvat de a compromite și a face de neurmărit emisiunile respective.

Acestea sunt personajele care pun la punct moderatorii, închid gura interlocutorilor sau nu îi lasă să-și exprime ideile prin continue vociferări și suprapuneri peste aceștia și, nu în ultimă instanță, prin glisări stereotipe de la subiect, fie invocând "greaua moștenire" sau "responsabilitatea comună", fie aplicând "teoria castravetelui", în sensul că indiferent ce sunt întrebați, ei răspund univoc ce bine conduc ei țara și cât de minunat este "șeful statului".

În acest context, răspunsul la întrebarea "în regimul Băsescu-Boc presa mai este a IV-a putere în stat?" cu toată tentația de a-l formula negativ, este totuși, da, cu precizarea că funcția rezervată presei este îndeplinită cu mare greutate de către cei vizați.

Și, ca o concluzie la cele spuse până acum, încep să cred că Silviu Brucan a avut dreptate - în fapt o dreptate parțială - și că, la douăzeci de ani de la revoluție, românii sunt chemați nu să învețe democrația, ci să o apere de elefanții nimeriți prin voia sorții și prin fraudă în magazinul de porțelanuri.

  Marius Rogin - intervenție privind participarea reprezentanților Parlamentului României la Reuniunea președinților Comisiilor pentru politică externă din parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene;

Domnul Marius Rogin:

În contextul deținerii președinției Uniunii Europene de către Regatul Belgiei, Parlamentul belgian a organizat în perioada 18 - 19 octombrie 2010 la Bruxelles o reuniune a președinților Comisiilor pentru politică externă din parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene.

Agenda întâlnirii a cuprins dezbateri pe probleme curente ale Uniunii Europene în domeniile politicii externe și securității (UE și procesul de pace din Orientul Mijlociu, rezultatele reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU din perioada 20 - 22 septembrie a.c., Serviciul european de acțiune externă). Cu această ocazie a fost prezentată inițiativa Parlamentului belgian privind înființarea unui fond pentru securitate alimentară.

La acest eveniment participă Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Catherine Ashton, precum și ministrul afacerilor externe belgian, Steven Vanackere.

România a fost reprezentată de Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă din Senat, și Attila Korodi, președintele Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaților.

Delegația română a avut trei intervenții în plenul reuniunii. O primă intervenție a urmărit susținerea continuării procesului de extindere a Uniunii Europene în ceea ce privește statele din Balcani și Turcia, dar și confirmarea unui traseu european clar pentru statele cu vocație europeană din estul Europei, începând cu Republica Moldova.

A doua problemă ridicată în atenția președinției belgiene a UE a fost situația minorității române din Serbia ale cărei drepturi referitoare la identitatea națională nu sunt asigurate de autoritățile sârbe la nivelul standardelor europene în materie. La acest punct, a fost reiterat sprijinul ferm pentru accelerarea proceselor de apropiere a Serbiei de UE, în condițiile respectării stricte a criteriilor politice, în primul rând a celor legate de statutul minorităților naționale din statul menționat, cu specială privire la situația minorității române. Față de acest criteriu politic, România va avea de acum înainte o atitudine intransigentă.

Referitor la reprezentarea României în structurile Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), reprezentanții României i-au solicitat Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe să asigure cu strictețe reprezentarea corectă și echilibrată din punct de vedere geografic a tuturor statelor membre în pozițiile cheie ale SEAE, în condițiile în care după primul tur de recrutare, România a "beneficiat" de zero reprezentare la momentul închiderii procedurii de selecție. Acest fapt se adaugă la situația anterioară a unei subreprezentări evidente în structurile instituționale europene în funcțiune prin funcționari provenind din țara noastră.

Partea română a arătat că această situație neplăcută a generat o profundă nemulțumire la nivelul Parlamentului României, ceea ce a condus, între altele, la audierea ministrului de externe român în Comisia pentru politică externă din Senatul României și la formularea unor recomandări ferme la adresa nivelului politic de reprezentare a statului român pentru promovarea cu succes a candidaturilor românești în rundele viitoare de selecție pentru SEAE. S-a solicitat, de asemenea, reprezentantului Parlamentului European prezent la reuniune ca instituția menționată să își exercite competența de control asupra Comisiei Europene și structurilor SEAE obținute inclusiv prin sprijinul Parlamentului național român, pentru reglementarea acestei situații inechitabile.

Reacția reprezentanților României a generat luări de poziții similare și din partea altor delegații prezente la reuniune și a impus în final asumarea de către Înaltul Reprezentant Catherine Ashton a angajamentului de a găsi soluții echitabile în perspectiva procedurii de selecție referitoare la cele zece poziții cheie de conducere care urmează să fie atribuite statelor membre în perioada următoare, cât și în procedura de selecție care urmează pentru 2011.

Delegația României a avut întâlniri cu reprezentanți ai delegațiilor Parlamentului din Belgia (Președinția în exercițiu a UE), Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia, Portugalia, Slovacia, din statele candidate (Croația și Turcia) și respectiv cu reprezentantul Comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul European.

  Mihăiță Calimente - declarație politică cu titlul Jos Guvernul Boc!;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Jos Guvernul Boc!"

Suntem acum la un moment extrem de important al democrației românești. Peste 90% dintre români consideră că actualul guvern nu își face treaba și duce țara într-o direcție greșită. Așadar, moțiunea de cenzură nu este un exercițiu al opoziției, ci chiar o necesitate care evidențiază dorința românilor ca Guvernul Boc să plece.

Acest guvern este vinovat pentru distrugerea sistematică a mediului privat, ca urmare a măsurilor care au provocat, de fapt, dezastrul actual aleconomiei românești.

Distrugerea mediului privat a cauzat toate problemele care se răsfrâng acum asupra bugetarilor și asupra pensionarilor.Mediul privat a fost afectat extrem de grav de deciziile aberante ale guvernului Băsescu-Udrea-Boc, măsuri precum impozitul forfetar, suprataxarea muncii și creșterea TVA. Acestea au dus la pierderi masive de locuri de muncă, la decapitalizarea unei părți importante a mediului privat, ceea ce a redus drastic resursele necesare atât pentru investiții, cât și pentru plata pensiilor, pentru sănătate, educație etc.

Se impune, așadar, să punem capăt distrugerii economiei private și a clasei de mijloc, fapt pentru care este absolut necesară înlocuirea guvernului Băsescu-Udrea-Boc prinadoptarea moțiunii de cenzură.

Fac un apel, de la înalta tribună a Parlamentului, către dumneavoastră, colegi din PDL, UNPR și UDMR, să veniți alături de noi, să vă alăturați efortului nostru comun de a respecta voința poporului român și să dăm jos actualul guvern.

În acest al treisprezecelea ceas, vă rog să vă gândiți la oamenii care ne-au trimis aici, vă rog să vă gândiți la necazurile românilor și să îi eliberați din strânsoarea incompetenței și a clientelismului cu care sunt convins că mulți dintre dumneavoastră nu sunteți de acord.

Așadar, "Jos Guvernul Boc!".

  Mircia Giurgiu - intervenție cu tema Muzeul memorial Octavian Goga - patrimoniu cultural european;

Domnul Mircia Giurgiu:

«Muzeul memorial "Octavian Goga" - patrimoniu cultural european»

Domeniul de la Ciucea este cumpărat de către Octavian Goga în anul 1920 de la Boncza Berta, văduva poetului maghiar Ady Endre. Odată cu semnarea actului de vânzare-cumpărare, Octavian Goga devine proprietarul complexului de la Ciucea.

Între anii 1921 -1926, Octavian Goga modifică esențial castelul: îl mărește, îl etajează, îi schimbă arhitectura, conferindu-i un stil nou brâncovenesc, cu verande largi și vedere spre Criș. Tot în această perioadă, se ridică un gard de piatră zidită al întregii incinte, se construiește cunoscuta "casă de pe stâncă" și se repară celelalte clădiri ("Casa Albă", "Casa Ady Endre" și clădirea "Mănăstire"). În 1923, familia Goga se mută în casă nouă.

Din păcate, la 7 mai 1938, Octavian Goga decedează la Ciucea în urma unui atac cerebral suferit cu trei zile înainte. În 1939, după moarte poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia, înființează o mănăstire de maici care funcționează până în 1947 și își reia activitatea în 1994. Între anii 1938-1958, prin strădaniile extraordinare ale Veturiei Gogas-a realizat "Mausoleul", monument funerar ridicat după planurile arhitectului G.M. Cantacuzino și decorațiile proiectate de artista plastică Nora Steriade.

Muzeul Memorial "Octavian Goga" s-a înființat prin Dispoziției Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă cu nr. 6694/1966 ca urmare al actului de donație nr.863/1966 către statul român făcut de Veturia Goga, văduva poetului. Muzeul este proprietatea Consiliului Județean Cluj, proprietar care subvenționează și coordonează activitatea muzeului, iar din punct de vedere științific este coordonat de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural Național, reprezentat în teritoriu prin Direcția Județeană pentru Cultură Cluj.

Muzeul memorial "Octavian Goga" deține un patrimoniu imobil format dintr-un teren de 4 ha pe care sunt amplasate 9 clădiri si un patrimoniu mobil ce cuprinde 14.310 piese organizate pe colecții, expuse sau depozitate în sălile complexului muzeal.

Muzeul memorial "Octavian Goga" trebuie să facă parte din patrimoniul mondial și, mai mult decât atât, trebuie promovat ca un important punct turistic al României, nu doar al județului.

  Nicușor Păduraru - relevarea unor efecte nedorite ale luptei politice duse la nivel legislativ;

Domnul Nicușor Păduraru:

Sunt câteva săptămâni de când PSD și PNL lipsesc de la ședințele Biroului permanent al Camerei Deputaților. Absența lor e motivată mediatic de decizii politice, însă niciunul din reprezentanții acestor partide nu vrea să vadă efectele acestui blocaj. România nu mai este reprezentată prin intermediul Camerei Deputaților la nivelul unor întâlniri europene de maximă importanță, inițiative legislative care sunt în procedură de urgență nu pot fi repartizate comisiilor de specialitate în timp ce alte inițiative trec prin acord tacit fără a mai fi dezbătute în plenul Camerei Deputaților.

Printre subiectele de maximă importanță suspendate datorită acestui stil al PSD și PNL de a face politică, se află și o lege extrem de importantă pentru continuarea demersurilor privind modernizarea Aeroportului Iași. Este vorba de un schimb de terenuri cu Ministerul Apărării Naționale, aspect care reglementează încă o cerință legată de situația juridică a terenurilor, situația juridică fiind de fapt punctul zero de la care se poate spune că modernizarea Aeroportului din Iași poate începe concret.

Constat că lupta politică tinde să depășească limite de civilitate absolute necesare pentru o Românie modernă. Demersul parlamentar al PSD și PNL definit prin chiulul prelungit de la ședințele Biroului permanent este o probă de strategie politică aflată la granița normalității. Dacă mai adăugăm și modul de manifestare publică caracterizat prin limbaj agresiv și incitare la disoluție a autorităților statului, îmi pun serioase întrebări legate de cauzele care fundamentează acest comportament și interesele celor care îl determină.

În aceste condiții, sunt nevoit să fac un apel la colegii noștri parlamentari din PSD și PNL să readucă la normalitate activitatea parlamentară și să participe la ședințele Biroului permanent. Pentru mine ca reprezentant al Iașiului, deblocarea inițiativei legislative legate de Aeroportul Iași ar permite autorităților locale să își continue demersurile legate de modernizarea acestuia.

Fac un apel la colegii parlamentari ieșeni, la liderii politici ai PSD și PNL din județul Iași, și nominalizez pe domnul deputat Fenechiu și primarul Iașiului, Gheorghe Nichita, să pună în discuție la ședințele dumnealor de partid efectul absențelor colegilor lor de la ședințele Biroului permanent al Camerei Deputaților asupra continuării demersurilor privind modernizarea Aeroportului Iași

Am speranța că veți înțelege că dincolo de lupta politică, importanța unor proiecte locale precum Aeroportul din Iași nu justifică gestul utilizat de opoziție de a bloca activitatea Parlamentului României și argumentează apelul meu de a reveni la o activitate parlamentară normală.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - apel la votarea moțiunii de cenzură;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Cu toate că am bătut Călărașiul în lung și-n lat și am cunoscut călărășenii la ei acasă, în familiile lor, cu domnul Viorel Spînu, polițistul erou din Lehliu, am vorbit abia astăzi. Am stat de vorba îndelung și am înțeles de ce are nevoie un bărbat din România anului 2000. Am mai știut, la momentul respectiv, ce a făcut pentru cei mai bine de 60 dintre oamenii blocați în frig, în trenul de la Lehliu, și am avut, atunci, același sentiment de mare respect și mândrie pe care l-am avut mereu pentru marii noștri sportivi medaliați sau pentru elevii olimpici. Te simți minunat, ca român, când astfel de oameni, și ei români ca și tine, își manifestă excelența profesională și talentul și, mai ales, umanismul.

Zilele trecute, când l-am ascultat într-un interviu pe polițistul-erou, trist, un munte de om umilit, îngenuncheat, gata să recurgă la greva foamei din disperarea lipsei de speranță în prezentul și viitorul pe care i-l prefigurează președintele Băsescu și guvernul dumnealui, un alt sentiment pereche m-a stăpânit, același ca atunci când văd că sportivii noștri medaliați ajunși pensionari în mizerie, locuind prin subsoluri, sau olimpicii noștri internaționali luând calea emigrării.

Cum era de așteptat, românii, societatea civilă, au reacționat la demonstrația de demnitate a Cristinei Anghel, învățătoarea în a 66-a zi a grevei foamei, cu mult mai substanțial decât au făcut-o autoritățile și politicienii puterii. Cristina Anghel nu vrea altceva decât să trăiască într-un stat de drept, stat în care legea să fie respectată și hotărârile luate să fie duse la bun-sfârșit. Învățătoarea Cristina Anghel din Caracal a intrat în greva foamei pentru a protesta, astfel, pentru nerespectarea prevederilor Legii 221/2008 de aprobare a OUG 15 din același an, privind acordarea unor diferențe salariale începând cu 1 octombrie 2008 și până în prezent și cere aceste drepturi pentru dăscălii României.

Polițistul Viorel Spînu nu vrea nimic altceva decât să-și poată întreține familia. Are o soție bolnavă care are nevoie de medicamente pe care nu și le poate permite, o fiică școlăriță care, acum, nu-și poate permite nici măcar gândul la propriul viitor. Salariul și așa mic al polițistului a fost redus cu 25 procente, ca al tuturor bugetarilor. Din el trebuie să se hrănească și să plătească ratele la bancă, să cumpere medicamente pentru soție și cele trebuincioase fetiței. Nu poate face toate acestea din salariul lui de polițist, cum nici ceilalți bugetari nu le pot face. L-am întrebat pe Viorel Spînu ce pot face pentru el și pentru familia lui. Ca om, nu ca politician. Ca politician știu bine ce am de făcut. Mi-a răspuns că va fi la Parlamentul României miercuri, pe 27 octombrie, la votarea moțiunii de cenzură și că nu am altceva cu ce-l ajuta în acest moment decât "sa fim cu toții împreună miercuri". În același timp, doamna învățătoare Cristina Anghel ne mai dă o lecție de viață tuturor spunând "O țară nu poate există fără poporul ei".

Doamnelor și domnilor parlamentari, haideți să îi recunoaștem pe acești oameni, poporul nostru, și să nu-i mai confundăm, așa cum face președintele Băsescu, să nu ne mai facem că ei nu există. Haideți să nu-i lăsăm să moară. Aveți ocazia, pe 27 octombrie, să fiți alături de ei, să votați moțiunea de cenzură!

  Dumitru Pardău - declarație politică cu subiectul În județul Suceava se realizează investiții pentru modernizarea satului românesc;

Domnul Dumitru Pardău:

"În județul Suceava se realizează investiții pentru modernizarea satului românesc"

Săptămâna trecută a avut loc în comuna Dorna Candrenilor din județul Suceava inaugurarea unui drum. Investiția a fost realizată cu fonduri accesate printr-un proiect PNDR, măsura 3.2.2. ("Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale"), derulat prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Este vorba de un drum de 3050m, cu mai multe segmente: 450m în Floreni, 1100 m în Juncani și 1500m în Secu. Valoarea acestui drum este de 4.339.490 lei (peste 1.000.000 euro). Proiectul realizat de autoritățile locale din comuna Dorna Candrenilor are mai multe componente, aflate în momentul de față în desfășurare. Se vor construi o rețea de canalizare de peste 5km și o stație de epurare.

Cu bucurie pot să afirm că Dorna Candrenilor nu este un caz singular în colegiul pe care îl reprezint. Comuna Poiana Stampei beneficiază, de asemenea, de un proiect pe măsura 3.2.2., finanțat prin APDRP, cu o valoare totală de 10.524.040 lei. La Poiana Stampei se vor construi un drum de 5,3 km, un centru social "after school", se vor achiziționa utilaje și se va dota căminul cultural cu instrumente muzicale și costume populare. Un amănunt demn de reținut pentru colegii mei din alte partide este acela că primarul comunei în discuție face parte din alt partid politic (PSD).

Un alt exemplu pozitiv este investiția pe măsura 3.2.2 derulată prin APDRP de comuna Cârlibaba, județul Suceava. În valoare de 10.131.822 lei, proiectul prevede construirea unei rețele de apă, canalizare și a unui drum.

Important este că în județul Suceava, oamenii gospodari nu stau degeaba, ci în vremuri de criză muncesc, investesc, îmbunătățesc, lasă ceva bun în urma lor.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu titlul Guvernul Boc trebuie să plece;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul Boc trebuie să plece"

Guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase a produs un dezastru generalizat în economie prin sugrumarea cu taxe și impozite aberante a liberei inițiative și a investițiilor în mediul privat care generează noi locuri de muncă.

Nu doar măsurile luate sunt greșite, ci și logica în care se acționează este falimentară. De anul trecut, economia românească este în recesiune, dar nimeni nu face nimic. Guvernanții continuă să mintă în legătură cu creșterea economică, dar lucrurile se înrăutățesc pe zi ce trece. România a înregistrat, în septembrie, cu 7,7%, cea mai mare rată anuală a inflației din Uniunea Europeană.

A declanșat un veritabil război economic împotriva românilor, început cu un atac devastator împotriva mediului privat, împotriva acelor oameni care produc valoare adăugată în societatea românească, care vor să muncească mai bine, pentru a câștiga mai bine, pentru a putea trăi mai bine. Pentru a înființa o companie, trebuie plătite nu mai puțin de 15 taxe, iar timpul necesar procedurilor plasează România aproape de țări precum Congo și Tadjikistan. Controalele la firme sunt făcute la comandă politică și au scopul strângerii de bani pentru partid.

Măsurile de austeritate bugetare nu reprezintă soluții pentru ieșirea din criză. Tăierile negândite nu fac decât să antreneze alte tăieri și tot așa până se ajunge la un punct în care nu mai există nimic din care se poate tăia. Aceasta este direcția spre care se îndreaptă Guvernul Băsescu-Boc.

Este impetuos necesar ca Guvernul Boc să plece. Menținerea sa în funcție anulează șansele de revenire a economiei.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu titlul Guvernarea Băsescu-Boc umilește toate categoriile de cetățeni;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernarea Băsescu-Boc umilește toate categoriile de cetățeni"

Fiecare zi cu PDL la guvernare ne afundă și mai tare în sărăcie, în demagogie, în minciună. Acest regim politic ne-a distrus pe fiecare în parte. Profesorii au fost terfeliți în chip și fel, medicii au fost alungați în străinătate, pensionarii n-au mai fost scoși din "nesimțiți", polițiștilor li s-a arătat "bulanul" de milițian, funcționarilor de la Ministerul Finanțelor li s-a spus că nu au dreptul să protesteze, iar studenților nu li s-a permis accesul la o întâlnire cu ministrul educației pentru că au avut obrăznicia să protesteze.

Guvernarea Băsescu-Boc a inoculat sentimentul de frică, de teamă, de represalii, specifice regimurilor totalitare, pentru a încerca să se mențină la putere cu orice preț.

Direcția spre care țara este condusă este cea a colapsului social. Acest Guvern a generat cel mai mare grad de conflict și de contestare din ultimii 15 ani și un val de nemulțumire publică fără precedent, încât nu a fost categorie socială care să nu fi protestat și să nu își fi căutat dreptatea în stradă.

Guvernarea Băsescu-Boc a luat măsuri prin care umilește toate categoriile de cetățeni. Este pentru prima dată după 1990, când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câștigate în prezent.

Nu mai respectă demult Programul de guvernare aprobat de Parlament la învestitură, în decembrie 2009.

Actualul prim-ministru trebuie să plece pentru că a oferit pe tavă lui Traian Băsescu Guvernul pe care îl conduce, reușind să-l șteargă din paginile Constituției, de la capitolul Putere executivă.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu titlul Guvernul trebuie să depună toate eforturile pentru a scoate țara din criză;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul trebuia să depună toate eforturile pentru a scoate țara din criză"

Guvernul este cel care a avut și încă are pârghiile ieșirii din criză. Dar pentru aceasta este necesar ca membrii Guvernului să fie mobilizați și să lase la o parte interesele personale sau de grup, orgoliile și vanitățile prost înțelese și să renunțe la populismul ridicol.

Dacă guvernanții noștri nu sunt capabili să facă acest lucru și nici nu doresc să ceară sprijinul specialiștilor onești, putem lua exemplul altor țări și să aplicăm soluțiile viabile și practice care au fost deja aplicate de alții mai capabili decât noi.

Cu toții suntem în ceață de doi ani de zile, dar mai ales oamenii de afaceri. Ei au o misiune dificilă. Trebuie să gândească planuri de afaceri și bugete de venituri și cheltuieli pentru propriile firme în condițiile unor indicatori economici impredictibili, a unui curs valutar imprevizibil și a scăderii consumului.

Austeritatea bugetară este ultimul impuls spre recesiune transmis mediului de afaceri privat, cererea de bunuri și servicii fiind deja afectată de prăbușirea comenzilor la export și a consumului intern.

Întreprinzătorul mic și mijlociu care lucrează pentru piață a fost primul lovit de criză - majorarea diverselor taxe și controale întețite pentru alimentarea cu venituri a bugetului de stat. Nu lui îi sunt destinate ajutoarele de stat ce merg doar la marile firme strategice și nici comenzile consistente pentru lucrări de infrastructură. Pe el nu îl apără nimeni: nici patronatele marilor industriași, nici sindicatele și nici statul.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu titlul Stimularea tinerilor afaceriști;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Stimularea tinerilor afaceriști"

Sistemul de educație din România, o caracatiță hidoasă, se năpustește lacom asupra dascălului, îl strânge pervers în brațe și îi soarbe încet întreaga creativitate și energie.

Dascălii sunt tot mai supuși și umili. Cadrele didactice au acumulat frustrări uriașe și nu mai au nici forță, nici rezistență ca să lupte cu sistemul. Profesorii sunt lipsiți de perspective și de speranțe, sunt îndoctrinați și storși din punct de vedere psihic.

Cea mai importantă meserie pentru evoluția unei națiuni - aceea de dascăl - este acum subestimată, bagatelizată în România. Profesorii sunt defăimați, respinși, neînțeleși. Consumul psihic al educatoarelor, învățătorilor, profesorilor este imens, cu certitudine superior celui cu care se confruntă multe alte persoane care lucrează în alte domenii. Tocmai din acest motiv, cadrele didactice au nevoie de un timp mai îndelungat de recuperare psihică decât alți angajați.

Cu salarii de 200-300 de euro, ei doar supraviețuiesc mizerabil într-o societate anapoda, în care sunt mediatizate și promovate mai mult amantele interlopilor decât opiniile intelectualilor, în care discursul mass-media se reduce la bârfe și insulte, în care furtul de bani publici dă măsura competenței în afaceri și politică.

Un dascăl stresat de griji materiale, împovărat de sarcini utopice primite de la minister, presat de termene limită în întocmirea unor rapoarte absurde și închistat într-o programă școlară greoaie devine, încetul cu încetul, un robot. Se transformă într-o mașinărie care nu poate să își exprime creativitatea, imaginația, inteligența emoțională, tactul pedagogic. În aceste condiții, este de înțeles de ce mulți profesori capabili refuză să își mai practice meseria și părăsesc sistemul educativ sau chiar țara.

Într-o Românie sărăcită, debusolată și populistă, cât mai pot ei să-i sprijine pe copii în găsirea reperelor esențiale care să le fie utile în viață?

Cu cât vom investi acum mai mult și mai eficient în educație, cu atât vom cheltui, în viitor, mai puțin pentru poliție, justiție, instituții de control, penitenciare, sisteme de protecție socială, sănătate, etc. Banii direcționați în mod constructiv, deopotrivă spre copii, dascăli și baze școlare, nu reprezintă o cheltuială, ci un plasament pe termen mediu și lung. În termeni economici, investiția în educație este cea mai frumoasă și în același timp cea mai rentabilă "afacere" pentru orice națiune.

  Petru Movilă - declarație politică cu tema Universitatea Alexandru Ioan Cuza - 150 de ani;

Domnul Petru Movilă:

«Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - 150 de ani»

Un veac și jumătate de istorie a învățământului superior. La această vârstă a ajuns Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. În 1860, pe dealul Copoului, începea epopeea celui mai vechi așezământ de învățământ superior din România. Indisolubil legată de numele primului domnitor al Principatelor Române, universitatea ieșeană a dat, de-a lungul anilor, dovada perfecționalismului în pregătirea tinerilor.

Nu există niciun domeniu de activitate în care "cuziștii" să nu aibă un cuvânt greu de spus. Nu există performanță în România în care "cuziștii" să nu fi avut un aport principal. Marii intelectuali ai țării au fost absolvenți ai Universității "Alexandru Ioan Cuza". Câți dintre noi, parlamentarii de astăzi, nu se pot lăuda că au tocit băncile facultăților din dealul Copoului?

Dacă vii în Iași și nu treci prin sala "Pașilor pierduți", dacă vii în Iași și nu intri în aula "Eminescu", doar și pentru a asculta prelegerea profesorului răbdător, daca vii în Iași și nu intri în Universitatea "Al. I. Cuza", este ca și cum nu ai fi fost niciodată în capitala Moldovei.

150 de ani de învățământ superior de calitatea, 150 de ani de cercetare, 150 de ani în slujba tinerilor, reprezintă cumulul experienței și a profesionalismului de la UAIC.

Nu pot să trec peste acest moment de sărbătoare pentru Iași, moment de sărbătoare pentru învățământul superior românesc, fără a nu ura "cuziștilor" "La mulți ani!" și tot atâtea realizări ca și până acum.

Ați dovedit că sunteți cei mai buni, rămâneți cei mai buni pe vecie!

  Georgian Pop - declarație politică intitulată Lupta împotriva sărăciei - o prioritate pentru Europa;

Domnul Georgian Pop:

"Lupta împotriva sărăciei - o prioritate pentru Europa"

Anul 2010 a fost declarat Anul European pentru Combaterea Sărăciei și Excluziunii Sociale. Sărăcia înseamnă lipsa banilor pentru hrană și îmbrăcăminte, lipsa unor condiții de trai decent, lipsa unui adăpost, dar poate însemna și o serie de probleme precum sănătate precară, accesul redus la servicii medicale, la educație, pregătire profesională, supraîndatorare etc.

Construcția europeană are la bază principiul solidarității și al coeziunii sociale. Având la bază aceste fundamente, statele membre și instituțiile Uniunii Europene au decis ca anul acesta să tragă un semnal de alarmă asupra acestui fenomen ce poate lua o amploare nebănuită dacă nu este tratat cu responsabilitate.

Potrivit unui raport al Comisiei Europene, aproximativ 84 de milioane de cetățeni europeni sunt amenințați de sărăcie. 17% din populația Europei trăiește sub pragul de sărăcie. Unul din 10 europeni face parte din familii în care niciun membru nu are un loc de muncă. În cele mai multe state europene, copiii și tinerii până în 17 ani sunt cei mai expuși la riscul de sărăcie, în raport cu totalul populației. Abordarea europeană presupune o contribuție activă în societate pentru fiecare cetățean. De aceea, Comisia Europeană a mizat anul acesta pe acțiuni menite a sensibiliza opinia publică asupra fenomenului sărăciei. Aceste acțiuni sunt însă completate și de implicarea instituțiilor cu rol decizional la nivel comunitar.

Prin declarația politică de astăzi, doresc să evoc un moment important petrecut săptămâna trecută în Parlamentul European. Astfel, în data de 20 octombrie 2010, deputații europeni au adoptat o Rezoluție prin care se solicită Comisiei Europene să elaboreze un pachet legislativ pentru adoptarea unui sistem de calculare a venitului minim în toate statele membre, ca măsură pentru combaterea sărăciei. Potrivit documentului, sistemele de venit minim ar trebui să stabilească un nivel de cel puțin 60% din venitul mediu din statul în cauză. Soluția propusă de europarlamentari combină asistența financiară cu accesul facil la servicii al persoanelor sărace, fiind considerat unul dintre cele mai eficiente moduri de combatere a sărăciei.

Pe măsură ce legislația europeană în acest sens va prinde contur și va fi adoptată, evident că și România va trebui să adopte legislația corespunzătoare. Din păcate, pentru țara noastră, anul de luptă împotriva sărăciei a fost, mai degrabă, anul pentru accentuarea sărăciei. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, creșterea TVA-ului, reducerea pensiilor sunt măsuri care au creat adevărate drame în rândul cetățenilor. Primul ministru și Cabinetul său ar trebui să ia exemplu de la instituțiile europene despre modul în care guvernanții acționează în slujba cetățenilor și nu în disprețul lor.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică De ziua Armatei Române;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"De Ziua Armatei Române"

La 25 octombrie1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazdă de pământ românesc aflată sub ocupația horthistă, încununând astfel lupta și jertfa zecilor de mii de combatanți pentru eliberarea Ardealului, lupta începută în Carpații Orientali chiar în noaptea de 23/24 august 1944.

O zi mai târziu, la 26 octombrie, ministrul de război, generalul Mihai Racoviță, declara:"Românii, cu mic, cu mare, tresaltă la sunetul trâmbițelor biruitoare. Ardealul a revenit astăzi, prin luptă dreaptă și jertfă vrednică, la trupul din care a fost rupt."

Bilanțul luptelor purtate de Armata Română pentru desăvârșirea eliberării Transilvaniei este ilustrativ pentru efortul major de război al națiunii române în apărarea idealurilor sale de libertate și unitate. Armata Română a angajat, între 1 septembrie - 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian și două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari (100.000 militari mai mult decât prevederile convenției de armistițiu).

Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari (morți, răniți și dispăruți). În cursul ofensivei au fost eliberate 872 de localități, între care 8 orașe. Inamicului i-au fost provocate pierderi de peste 11.400 de militari.

Cele consemnate mai sus pun în evidență faptul că Ziua Armatei este legată efectiv și afectiv de Transilvania, leagănul genezei și evoluției istorice a poporului nostru, de obiectivele și sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naționale: unitate, independență, suveranitate, integritate teritorială.

Armata Română a fost, este și va rămâne, sper eu!, un simbol al Onoarei și Dragostei de Patrie, al luptei și jertfei, al cinstirii Drapelului, Imnului și Simbolurilor Naționale.

La mulți ani tuturor militarilor români!

  Radu Stroe - declarație politică: Să greșiți bine!;

Domnul Radu Stroe:

"Să greșiți bine!"

Pe fondul protestelor izbucnite, cele mai multe, în mod spontan în toată țara și al mesajului stereotip-repetitiv adresat de Emil Boc: "Înțelegeți că e criză", în Parlament, Coaliția de guvernare a votat săptămâna trecută două inițiative legislative care aveau în vedere diminuarea TVA la 5% pentru alimentele de bază și neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei. Bucuria românilor a avut o durată foarte scurtă pentru că parlamentarii PDL s-au grăbit să anunțe faptul că totul a fost o "greșeală", "o eroare de tehnică legislativă". Indicația indexului a fost inversă și, astfel, Coaliția a votat, pentru prima dată, în favoarea cetățenilor români!

Atitudinea corozivă și forța contestatară post-vot a desubstanțializat votul, pentru care se va găsi repede o modalitate de reinversare.

Forța hazardului a făcut ca, la o distanță relativ mică de timp, să se pună în oglindă două situații care vin în contrasensul democrației: un vot fraudat este considerat corect (Legea pensiilor) și un vot corect (legile privind scăderea TVA la 5% și neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei) este considerat post-factum… greșit, prin urmare repede reglementat. O contradicție contrariantă ce relevă tipul de politică adoptată de guvernanți.

Ancorarea în "realitățile crizei" justifică și revendică, în concepția Guvernului, prioritatea îndreptării greșelii, deși această lege ar fi recalibrat, într-o oarecare măsură, inechitățile.

Coaliția de guvernare este responsabilă de alte triste recorduri negative pe care România le-a atins în ultimii doi ani: românii sunt cei mai pesimiști est-europeni, deși acum doi ani erau cei mai optimiști, sănătatea, învățământul, armata, economia au atins limita inferioară.

Clivajul între practica politică a Guvernului Boc-Băsescu și interesul cetățenilor, binele comun, a devenit insurmontabil.

Cât de actual este mesajul lui Alexis de Tocqueville, după aproape două sute de ani: "A învăța democrația, a reanima dacă este cu putință crezurile ei, a-i purifica moravurile, a-i reglementa mișcările, a înlocui, puțin câte puțin, lipsa ei de experiență cu știința treburilor statului, instinctele ei oarbe cu cunoașterea adevăratelor ei interese, a adapta guvernarea ei timpurilor și locurilor, a modifica această guvernare în funcție de împrejurări și oameni: iată cea dintâi îndatorire impusă în zilele noastre celor aflați la cârma țării".

  Nini Săpunaru - o trecere în revistă a deciziilor neinspirate ale Guvernului Boc de a mai pune bir pe spatele mediului privat;

Domnul Nini Săpunaru:

Este oficial. Ordonanța de urgență nr. 87/2010, care elimină impozitul minim de la 1 octombrie 2010, a fost publicată. Firmele românești, cele care au rămas în activitate desigur, revin la plata impozitului pe profit.

Aparent, lucrurile sunt simple, însă, în realitate, Guvernul pregătește multe zile negre agenților economici din România, care în mod evident trebuie să acopere nota de plată pentru numeroasele împrumuturi contractate de stat în ultimii doi ani. Odată cu anunțul privind eliminarea impozitului minim, Guvernul a făcut cunoscută introducerea plății anticipate pe profit. Este încă o decizie neinspirată a Guvernului Boc de a mai pune un bir pe spatele mediului privat.

Când toate statisticile arată că sectorul mic și mijlociu o duce din ce în ce mai rău, sute de mii de firme își închid activitatea și un număr considerabil de oameni ajung să îngroașe rândurile șomerilor, statul român nu găsește altă soluție decât să adauge, sau cel mult să redenumească diversele taxe aplicate.

Nici nu ne-am bucurat bine că am scăpat de plata impozitului minim că ne-am trezit pe cap cu această plată anticipată a impozitului pe profit. De fapt, cele două sunt similare: firmele plătesc pentru ceva ce nu au încasat încă. Iar partea absurdă este că baza de calcul folosită este impozitul din anul precedent, adică mai precis impozitul minim de anul acesta, recent desființat, cel pe care multe firme l-au plătit fără a avea profit ... Cu alte cuvinte... ai, n-ai bani, plătești la stat!

Ironia situației stă în felul în care guvernul înțelege să își promoveze deciziile. Aflăm de pe site-ul instituției că "...executivul a adoptat mai multe acte normative pentru susținerea mediului de afaceri", la fel ca în 2009 când același premier Boc anunța introducerea impozitului minim ca o formă de "sprijin a mediului de afaceri".

Între timp, Guvernul a anunțat că plata anticipată pe profit se amână, așa că oamenii de afaceri mai respiră ușor. Nu pentru mult timp. Cel mult până la finalul anului când, cel mai probabil, Guvernul Boc va anunța o nouă măsură de sprijin pentru mediul de afaceri prin introducerea din 2011 a unei alte forme de impozitare denumită de această dată impozit forfetar.

Cu atâta sprijin nu te mai miri că încasările la bugetul de stat scad în loc să crească, că tot mai puțini investitori români sau străini pornesc afaceri în România sau că românii ale căror firme au supraviețuit ultimului an caută formule de a se înregistra în țări precum Bulgaria, disperați de excesul de fiscalitate și lipsa de previzibilitate din România.

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Camera Deputaților poate repara o nedreptate a Guvernului Boc;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Camera Deputaților poate repara o nedreptate a Guvernului Boc"

Vin în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă și totodată a vă atenționa față de situația cu care se confruntă un segment social, și anume cel care lucrează în domeniul apărării naționale. Nu întâmplător, poate, este faptul că subiectul pe care vi-l propun atenției dumneavoastră, vine la o zi după sărbătoarea Zilei Armatei Române. Cred că acum e momentul să depășim nivelul declarațiilor formale, prin care întreaga clasă politică își arată admirația și aprecierea față de militarii români și într-adevăr să facem ceva concret pentru ei.

De douăzeci de ani, această instituție este reformată și de tot atât timp ea apare constat în topul încrederii pe care românii și-o exprimă fată de instituții ale statului. De la 320.000 de angajați MApN în 1990, acest minister are în prezent 90.000 de persoane, din care 75.000 de militari și 15.000 angajați civili. Armata a fost prima instituție care s-a reformat cu adevărat, pentru a face față criteriilor de aderare a României la NATO. Mii de ofițeri au fost obligați să-și încheie mult mai devreme cariera militară, iar statul român le-a garantat un sistem special de pensionare și posibilitatea, pentru foarte mulți dintre ei, de a-și continua activitatea ca angajați în sistemul bugetar.

Guvernul Boc a desființat însă pensiile ocupaționale pentru militari, fiind singurul stat NATO unde pensiile militare sunt incluse în sistemul unic de stat, și le-a interzis și posibilitatea de a cumula pensiile cu salariile, atunci când sunt angajați la stat. Multe instituții s-au deprofesionalizat, dar acest fapt a contat prea puțin pentru Boc și PDL.

Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților se găsește în această săptămână Propunerea Legislativă pentru modificarea Legii nr.329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, inițiată de trei colegi deputați liberali. Un vot în favoarea acestei legi ar reprezenta eliminarea prevederii aberante a interzicerii pentru bugetari a cumulului pensiei cu salariul.

Votul dumneavoastră pentru acest proiect de lege va putea îndrepta o mare nedreptate față de o categorie socială căreia i se luase dreptul de a-și câștiga un trai decent prin muncă proprie. Sper ca atunci când inițiativa legislativă menționată va ajunge la votul final, să o susțineți în beneficiul celor cărora le datorați prezența în Parlament.

  Cornel Știrbeț - despre Declarații politice iresponsabile;

Domnul Cornel Știrbeț:

"Declarații politice iresponsabile"

De la o vreme asistăm tot mai nedumeriți la o serie de declarații iresponsabile, venite cu precădere din partea unor politicieni și lideri sindicali, dar preluate fără prea mult discernământ și de anumiți comentatori de politică internă.

Este vorba de clamarea zgomotoasă a pericolului instaurării dictaturii în România, principalul artizan al acesteia fiind, bineînțeles, "dictatorul" Traian Băsescu. Devine tot mai evident că oamenii aceștia nu știu despre ce vorbesc. Mă întreb dacă cei mai mulți dintre ei, care au trăit ani buni într-o dictatură adevărată, ce întrunea toate caracteristicile acestei forme de guvernământ, nu înțeleg că se situează sub pragul ridicolului atunci când vorbesc despre pericolul instaurării dictaturii în România de astăzi?

Este cumva actualmente în România puterea concentrată în mâinile unui singur om sau ale unui singur partid? Deține cineva puterea absolută în stat? Poate exercita cineva puterea în afara oricărui control al organismelor constituite ale statului? Are cineva în mână pârghiile necesare pentru conducerea despotică, tiranică sau discreționară a poporului român? Nu exista pe lângă putere și o opoziție recunoscută de aceasta, mai viguroasă ori mai firavă, după cum reușește să se înfiripe? Nu avem alegeri libere? Nu avem o presă liberă, aflată în afara oricărei cenzuri și a oricăror constrângeri? Nu sunt admise mitingurile de protest, măsurile și demonstrațiile? A fost pedepsit vreodată cineva în ultimii 20 de ani pentru lozincile scandate la vreo demonstrație sau pentru banerele afișate?

Toate componentele unui regim democratic autentic se regăsesc astăzi în România și atunci nu putem să nu ne întrebăm ce resort îl împinge pe Călin Popescu Tăriceanu, de exemplu, să strige panicat că "(...) ne îndreptăm cu pași repezi spre dictatură"?! Nu a trăit el, până la vreo 40 de ani, și sub dictatura lui Dej și sub dictatura lui Ceaușescu, chiar și sub dictatura proletariatului (el nefiind niciodată un proletar), pentru a avea la îndemână niște termeni de comparație? Ar fi îndrăznit Tăriceanu în acei ani să pronunțe public cuvântul dictatură, cu referire la dictator? Nu ar fi îndrăznit și nici nu a îndrăznit, pentru că dacă îndrăznea nu ar mai fi ajuns să exprime astăzi o asemenea gogomănie de la tribuna Parlamentului.

Un alt liberal de conjunctură, Crin Antonescu, aflat acum chiar în fruntea PNL, țipa și el ca din gura de șarpe că "La Cotroceni s-a cocoțat un dictator". Nu știm la care dictator se referă Crin Antonescu, dar știm că la Cotroceni s-a reinstalat Traian Băsescu, după ce a câștigat al doilea mandat, prin scrutin popular, învingându-l în finală chiar pe candidatul susținut cu mult patos de el.

Dacă ne-am lua după ce se zvonește prin târg, ar trebui să credem că tocmai Crin Antonescu este acuzat de colegii din partid că a devenit un mic tiran, cu porniri dictatoriale, care și-a înlăturat toți rivalii și toți oponenții din partid și care nu mai admite nicio abatere de la linia politică trasata de el, la comanda adevăratului șef al PNL, mogulul Dinu Patriciu. Poate că nu este chiar așa, dar dacă lucrurile stau astfel, ce îndreptățire mai poate avea Crin Antonescu să vorbească despre dictatori sau despre dictatură? Poate ca el nu este chiar un mic despot în cadrul PNL, dar atât declarațiile sale, cât și atitudinea afișată de nenumărate ori, ne-au convins că este, cu certitudine, un fundamentalist, un fanatic al unor idei și al unei linii politice impuse din afara partidului, evident greșită și dăunătoare.

Declarații similare legate de "dictatura instaurată în România", au mai făcut de-a lungul timpului și alți politicieni, dar dacă ne-am referi la Victor Ponta, ar însemna să vorbim de funie în casa spânzuratului, iar dacă l-am lua în seamă pe Corneliu Vadim Tudor, ar însemna să dăm ascultare unor inepții pe care nu le mai ia nimeni în serios de multă vreme.

Închei, amintindu-le tuturor celor care vorbesc astăzi cu o iresponsabilitate dezarmantă despre "dictatură", că în România a fost instaurat, cu mai bine de doua decenii în urmă, un regim democratic, care și-a creat toate instituțiile necesare bunei funcționări, iar la Cotroceni nu se află nici Hitler, nici Stalin, nici Mussolini, nici Franco, nici Salazar, nici Saddam Hussein, nici Kim Yong-Il, nici Fidel Castro, nici Dej, nici Ceaușescu și nici alți dictatori, ci Traian Băsescu, președintele ales pentru al doilea mandat prin voința poporului român, în urma unor alegeri democratice, libere și corecte.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică cu titlul Pe 27 octombrie vrem să aniversăm ziua politicienilor responsabili;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Pe 27 octombrie vrem să aniversăm ziua politicienilor responsabili"

Prezenta declarație politică nu poate avea alt subiect decât importantul vot asupra moțiunii de cenzură de mâine, 27 octombrie 2010.

În condițiile în care 91% dintre români declară în toate sondajele de opinie că nu mai au încredere în acest guvern;

În condițiile în care marea majoritate a cetățenilor trăiește din ce în ce mai greu și la limita subzistenței;

În condițiile în care o Românie întreagă se află, în fiecare zi, în stradă cerându-și drepturile încălcate de către acest guvern,

Noi, toți reprezentanții românilor în Parlament, aleși prin vot uninominal de către oamenii acestei țări, cărora trebuie să le reprezentăm interesele, va trebui să dovedim responsabilitate față de țară și respect față de fiecare cetățean, votând pentru adoptarea moțiunii de cenzură.

Un altfel de vot sau o absență la dezbaterea acestei moțiuni îl va descalifica iremediabil pe oricare politician, iar acesta va trebui să dea socoteală în fața oamenilor pe care îi condamnă astfel la sărăcie și disperare.

Este momentul să arătăm adevărata solidaritate cu cetățenii acestei țări, dar și un bun prilej pentru reabilitarea clasei politice românești.

  Gabriel Tița-Nicolescu - solicitarea sprijinului privind dezvoltarea Spitalului din Zărnești;

Domnul Gabriel Tița-Nicolescu:

Spitalul Dr. C.T. Sparchez funcționează în orașul Zărnești, județul Brașov, a fost construit în anul 1986 sub denumirea de "Spitalul Orășenesc Zărnești" și are ca obiect de activitate asigurarea asistenței medicale a populației atât din orașul Zărnești, cât și din zonele învecinate: Bran, Moeciu, Fundata, Poiana Mărului, Șinca Nouă, Râșnov.

Unitate sanitară proiectată și construită ca să poată asigura desfășurarea activității medicale spitalicești și ambulatorii, respectând standardele impuse de normele sanitare în vigoare, cu circuite funcționale corespunzătoare, dispune de o suprafață funcțională de peste 8000 mp, spații de investigații, tratament și cazare, ceea ce permite asigurarea de servicii medicale celor peste 45.000 de locuitori, dar și populației aflate în tranzit prin această zonă turistică deosebită de la poalele masivului Piatra Craiului, în apropiata vecinătate a Castelului Bran.

Distanța față de alte unități sanitare de specialitate din județul Brașov este de aproximativ 30 km, iar distanța față de localitățile limitrofe este de minim 7 km.

Unitatea sanitară dispune de o locație pentru o capacitate maximă de 240 paturi, în spații concepute să respecte normele sanitare actuale de funcționare.

Serviciul de urgență este organizat și funcționează cu o linie de gardă în specialitatea medicină generală asigurată de medicii încadrați în spital și ambulatoriu precum și cu o microstație de ambulanțe subordonată SAJ Brașov.

Având în structură secții și compartimente pe specialitățile medicină internă, chirurgie generală, anestezie terapie intensivă, cardiologie, geriatrie-gerontologie, obstetrică și ginecologie, pediatrie, neurologie, această unitate se va putea dezvolta și ridica la standardele impuse de cerințele actuale cu sprijinul autorităților sanitare centrale și locale, atât prin acordarea de fonduri pentru dotare cu aparatură medicală, continuarea reabilitărilor din ambulatoriul de specialitate și spațiile conexe, iar nu în ultimul rând prin atragerea suplimentară de personal medical superior, calificat în specialitățile menționate mai sus.

Începând cu anul 2008, activitatea de susținere privind dezvoltarea spitalului a cunoscut o creștere importantă, materializată în reabilitarea și modernizarea a cinci niveluri ale clădirii spitalului, precum și a serviciului de primire urgențe organizat în momentul de față în "camera de gardă", unde Ministerul Sănătății a avut investiții majore în dotarea cu aparatură medicală performantă de resuscitare, monitorizare și defibrilare precum și punerea în funcțiune a sistemului de telemedicină.

Alocarea, în continuare, de fonduri pentru dotarea cu aparatură medicală necesară în cardiologie, monitorizare ATI, recuperare medicală și explorări funcționale, reprezintă o prioritate în momentul de față pentru acest spital.

Deblocarea posturilor pentru personalul medical superior și mediu conform necesităților de funcționare reprezintă o altă prioritate a spitalului.

În speranța unei reale înțelegeri a situației actuale, conducerea spitalului solicită susținere din partea tuturor factorilor decizionali de la nivel central.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică: Recomandare de lectură pentru doamna Udrea: Constituția României;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Recomandare de lectură pentru doamna Udrea: Constituția României"

Moțiunea de cenzură la adresa Guvernului Boc al VI-lea a pus pe jar strategii din Modrogan. Prin vocea suavă a doamnei Elena Udrea, PDL a anunțat că va "studia" modalitățile legale prin care pot fi oprite acțiunile de stradă anunțate pentru mâine, zi stabilită pentru votarea moțiunii. Am o veste proastă pentru doamna Udrea și PDL: conform articolului 39 din Constituția României, mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau alte întruniri sunt libere și se pot desfășura. Mai mult, aceeași Constituție stipulează, la articolul 30 că "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor prin viu grai, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Așadar, orice mijloace de a opri mitingurile anunțate de sindicate sunt ilegale și neconstituționale.

Cât despre faptul că se închiriază mijloace de transport spre capitală, mi se pare firesc acest lucru. Asta dacă nu cumva doamna Udrea vrea să oblige oamenii să vină pe jos din orice colț al țării până la București.

Și mai are doamna ministru Elena Udrea o părere cel puțin hilară asupra celor care și-au anunțat participarea la mitingurile de mâine: că cea mai mare parte nu sunt protestatari care au de revendicat drepturi legitime sau care au supărări reale. Ar fi extrem de interesant de văzut câți dintre cetățenii României au ceva de revendicat. Și aici nu mă refer la revendicări în baza legilor proprietății, ci la revendicarea unui drept suprem: acela la viață și la un nivel de trai decent. Drept pe care îl are orice cetățean al României și care este garantat de legea fundamentală, dar care acum îi este îngrădit de incompetența celor care ne conduc, colegii doamnei Udrea, din "extrem de solida" coaliție de guvernare.

Intenția doamnei Udrea și a PDL de a împiedica oamenii să iasă în stradă în momentele în care parlamentarii vor trebui să se pronunțe asupra moțiunii de cenzură poate fi explicată doar prin teamă. O teamă viscerală, aș spune, care are la bază iubirea nemărginită față de putere și de avantajele pe care PDL le are. Teama că vor fi nevoiți să renunțe la ciolan, că nu-și vor mai putea mulțumi clientela politică, ceea ce va duce la falimentul pușculiței de partid.

În acest context, mai am o veste pentru doamna Udrea și colegii săi: românii trăiesc prost, "coasa lui Boc" a afectat milioane de cetățeni, pensionarii sunt disperați de faptul că trebuie să aleagă între a-și plăti facturile sau a-și cumpăra medicamente. Au de ales între viață și moarte. Peste 90% dintre cetățenii acestei țări văd că actuala guvernare este una incompetentă, fără orizont și își doresc schimbarea.

Crede cineva, diferit de doamna Udrea, că cei care vor ieși mâine în stradă trebuie rugați să o facă? Românii nu sunt proști, nu sunt doar o masă de manevră. Sunt săraci și disperați, sătui de guvernarea portocalie care i-a amăgit că vor trăi bine. Acum ei nu știu dacă mai pot trăi pur și simplu. Că binele, se pare, e doar pentru unii.

Sunt convins că instituțiile statului nu vor asculta comanda politică a niciunui ministru sau potentat al vremii și vor respecta dreptul constituțional la miting și întrunire. Vreau să sper că democrația nu a murit și că românii nu mai au a se teme de amenințări, indiferent cine e cel care le proferează.

P.S. O rog pe doamna ministru Elena Udrea să coboare din când în când între oameni, alții decât colegii de partid. Poate așa va afla care este starea de spirit a românilor. Și între două opriri ale aero-taxiului domniei sale, să citească și Constituția, dar nu cea interpretată de profesorul de drept neconstituțional Emil Boc. O asigur că e o lectură interesantă.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică cu tema Dezvoltarea resurselor umane - o prioritate;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Dezvoltarea resurselor umane - o prioritate"

Constatăm cu toții că printre principalele efecte ale recesiunii economice românești se află creșterea accelerată a numărului celor care își pierd locul de muncă. De multe ori, cel care își pierde locul de muncă este și cel care susține financiar familia compusă adesea și din doi, trei poate chiar și mai mulți copii. Altfel spus, pierderea locului de muncă reprezintă declanșarea unei adevărate tragedii în aceste familii, culminând cu efecte indezirabile pentru societatea românească: abandonul școlar al copiilor din familiile afectate de șomaj, incapacitatea de plată a ratelor bancare, a facturilor, a cheltuielilor legate de sănătate și chiar de hrană.

Pe fondul îngroșării numărului de șomeri din România constatăm cu surprindere că Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă nu reușesc să ocupe sute, uneori mii de locuri de muncă disponibile. Cele mai multe dintre motivele neocupării acestor locuri sunt legate de salarizarea modestă în raport cu prestațiile sociale asigurate de statul român, dar mai ales de incapacitatea noilor șomeri de a satisface condițiile de calificare solicitate de angajator.

Până acum câțiva ani, politicile active de recalificare și reconversie profesională ale agențiilor județene reușeau să reintegreze un număr destul de modest de șomeri pe piața muncii, fie din lipsa finanțării unor cursuri specializate, fie pentru că nu exista o strictă corelație între formare profesională și cererea de pe piața muncii.

Astăzi, grație Fondului Social European, prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, oportunitățile de dezvoltare a capitalului uman pot deveni realitate. Finanțările sunt generoase și se adresează practic tuturor domeniilor deficitare de pe piața muncii sau sunt destinate unui principiu extrem de sănătos pentru o societate și economie dinamică "învățare pe tot parcursul vieții".

Dacă din perspectiva numărului de proiecte depuse de diversele entități naționale și acceptate de organismele de implementare putem spune că auspiciile programului sunt extrem de îmbucurătoare, realizarea obiectivelor acestuia nu pot fi cuantificate decât la finalizarea sa.

La prima vedere, eu sunt optimist pentru că proiectele deja demarate au început să arate efectele favorabile, fie că vorbim de ameliorarea cercetării în învățământul universitar, de măsurile active de ocupare sau de incluziunea socială.

  Virgil Pop - declarație politică: De ce nu contează România în diplomația europeană?;

Domnul Virgil Pop:

"De ce nu contează România în diplomația europeană?"

După trei ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România se dovedește a fi cel mai slab membru al organismului european, marcând eșec după eșec pe toate planurile. Suntem țara cea mai săracă din UE, suntem țara cu cel mic scăzut nivel de trai din Europa și, după câte se vede, suntem și țara cea mai slab reprezentată în lume la nivelul diplomației externe.

Mă refer aici la ultimul eșec răsunător al României în materie de politică externă, și anume la ratarea ocupării vreunui post de conducere în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, instituție europeană nou creată pentru diplomați. Astfel, deși România s-a prezentat cu candidaturi propuse de MAE, țara noastră nu a reușit să obțină niciun post de șef de delegație UE în lume, din cele 29 disponibile, spre deosebire de "colega de aderare" a României, Bulgaria.

De vină pentru incapacitatea României de a negocia avantajos pe piața diplomației externe și de a produce candidați redutabili ar fi tot organismele europene, prin procesul de selecție pentru Serviciu, axat aproape exclusiv pe teme europene și nu regionale, după spusele ministrului de externe, asta deși Baconschi sublinia, acum câteva luni, că România va trimite, pentru Bruxelles, doar candidați profesioniști, cu experiență vastă și cu un nivel ridicat de competență.

România ar mai putea avea, totuși, o șansă în eșalonul doi și trei al diplomației europene, prin plasarea diplomaților pe posturile rămase încă neocupate în cadrul Serviciului. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple, e nevoie de transparență și eficientizare a procesului de selecție a candidaților ce urmează a fi propuși pentru serviciul de politică externă al Uniunii. Or, acest lucru este doar un deziderat, pentru că ministerul de externe este încă o instituție secretoasă și opacă.

Ce a uitat însă să precizeze ministrul în cadrul discuțiilor despre acest subiect este precaritatea comportamentului oficialilor români în materie de politică externă, și aici vorbim inclusiv despre premier și președinte. Că vrem să o recunoaștem sau nu, oficialii români nu sunt jucători importanți pe scena politică mondială. Motivele sunt multe și serioase, începând cu nepăsarea oficialilor români când vine vorba de importanța politicii externe: inconsecvență, inflexibilitate, nepricepere, lipsa abilităților de negociere și terminând cu motive economice ce țin de lipsa investițiilor străine sau a programelor de colaborare a instituțiilor române cu cele europene sau internaționale.

Acest eșec repurtat de ministrul de externe și, teoretic, și de Guvernul României, nu este primul și nu va fi nici ultimul din lungul șir de stângăcii ale actualului Executiv. Și, din păcate, aceste eșecuri încep să conteze din ce în ce mai mult pentru imaginea României și, de ce nu, chiar pentru români, văzuți ca cetățeni de mâna a doua ai Europei. Niciodată ca până acum, coroborarea politicii interne cu cea externă nu a fost de o importanță mai mare pentru România și, din păcate, ca niciodată până acum, lucrurile nu au stat mai rău. Miza fiind una extrem de importantă - imaginea și influența României în Uniune - voi lansa o serie de întrebări deschise ministrului de externe, Teodor Baconschi, referitoare la developarea situației candidaturilor române pentru Serviciul European de Acțiune Externă, pentru că e nevoie de o monitorizare atentă a acestui caz. În ceea ce privește cealaltă cauză a problemei, și anume incompetența guvernamentală în materie de politică externă, șirul de soluții este extrem de complicat, dar începe cu un pas simplu: plecarea de la putere a Guvernului Boc.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Cum nu se conduce o țară;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Cum nu se conduce o țară"

Parlamentarii și miniștrii PDL au ajuns subiect de bășcălie în presa europeană, după ce au votat "eronat" pentru scăderea TVA la alimente și neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei. În fapt, tot ceea ce face actuala guvernare reprezintă un exemplu de cum nu se conduce o țară.

Acțiunile și deciziile Guvernului Băsescu-Boc nu sunt glume de 1 aprilie, din păcate. Pe drumul "reformelor" democrat-liberale, ne vom trezi direct în Evul Mediu, la mâna unei găști pedeliste, cu biruri pentru cei mulți, fără școli și spitale.

Nouă din zece români consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Printre aceștia se regăsesc și votanții PSD, dar și PDL. O asemenea prăpastie între popor și cei aflați la conducerea țării nu a mai existat în democrația românească.

Ziua Armatei Române a fost sărbătorită, ieri, prin proteste de stradă. Este o premieră în istoria României, trebuie să recunoaștem. Amintirea unei zile de împlinire națională, întipărită în sufletele românilor, încununând jertfa zecilor de mii de ostași care au luptat pentru eliberarea Ardealului și refacerea adevăratelor hotare ale patriei, este umbrită de modul în care militarii români sunt umiliți de actuala putere.

Spre uluirea militarilor români care protestează împotriva măsurilor aberante ale Guvernului Boc, premierul Boc a fost decorat de către subalternul său, ministrul apărării, cu medalia "Onoarea Armatei Române", cea mai înaltă distincție militară onorifică. Am reușit să aflu ce fapte deosebite a făcut domnul Boc pentru ridicarea prestigiului Armatei: a tăiat salariile și pensiilor militarilor, o "performanță" nemaiîntâlnită în cadrul NATO.

Toți românii care au ajuns să protesteze sunt umiliți, batjocoriți și nereprezentați de puterea portocalie. Credeți că pedeliștii nu mai dorm de grija guvernării, de găsirea unor soluții pentru relansarea economiei? Vă înșelați!

Pedeliștii caută mijloace prin care să oprească protestele oamenilor. Ceea ce nu înțeleg colegii de la PDL este un lucru simplu și clar ca lumina zilei: cei care protestează sunt cetățeni ai acestei țări și suportă dezastrul creat de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc-Anastase. Nu PSD i-a scos pe oameni în stradă. Românii sunt disperați, și-au pierdut locurile de muncă, nu au ce pune copiilor pe masă, nu mai au bani de medicamente și întreținere.

Protestele nu sunt organizate de PSD, dar noi ne-am asumat și ne asumăm în continuare decizia de a sprijini mișcările de protest. Vom participa și noi, cât mai mulți, pentru că ne pasă de problemele oamenilor și sperăm să putem crea o presiune suficient de puternică pentru ca parlamentarii puterii să voteze moțiunea de cenzură, așa cum le cere electoratul.

O altă preocupare majoră a pedeliștilor este fuga - rușinoasă, dar sănătoasă în împrejurările date. Pentru că îi așteaptă cetățenii pe stradă cu huiduieli și ouă clocite, pedeliștii fug de oameni și îi ignoră total pe cei aflați în greva foamei.

Pedeliștii au dovedit constant că nu prea știu ce trebuie să voteze și de ce i-a trimis electoratul în Parlament. Drept urmare, au ajuns prizonieri în partidul lor: li s-a interzis să-și exercite dreptul de vot la moțiunea de cenzură.

Decizia PDL demonstrează că actualii guvernanți sunt capabili de orice pentru a rămâne la putere. Guvernul Băsescu-Boc știe că a pierdut din susținerea parlamentarilor democrat-liberali. Nu îi interesează voința electoratului, ci voința grupurilor de interese din spatele miniștrilor și liderilor de partide din arcul guvernamental. Nu îi interesează că au împins țara în prăpastie, că oamenii sunt la capătul răbdării.

Dacă mâine nu vă veți exercita votul, veți fi priviți de către cetățenii României drept reprezentanții unei guvernări rușinoase.

România va fi singurul stat așa-zis democratic care va avea un Guvern cu zero voturi de susținere în Parlament.

Guvernarea Băsescu-Boc va rămâne în istorie drept exemplul de cum nu se conduce o țară.

  Adrian Gurzău - declarație politică intitulată Moțiunea ipocriziei;

Domnul Adrian Gurzău:

"Moțiunea ipocriziei"

PSD și PNL nu vor la putere. Nu vor și nici nu pot ajunge să guverneze. Nu se înțeleg nici asupra chestiunilor esențiale, nu știu ce premieri vor, are fiecare câțiva, aleg ca la ruletă. Opoziția se joacă de-a moțiunea, fără nici cea mai mică dorință de a trece la treabă.

Pentru că guvernarea, domnilor, înseamnă muncă. Vă rog să vă uitați în jur. Ce vedeți? Un băiat vesel care se dă cu mașinuțele la raliu și altul care bifează cele mai multe absențe în Parlament. Crede cineva că ei vor să scotă țara din criză?

Fără a face apologia Guvernului Boc, dacă ai cea mai mică umbră de onestitate trebuie să recunoști că Guvernul Boc a avut curajul să facă ce trebuie pentru țară cu orice riscuri. Veți spune, da, dar au fost legi întoarse de la CCR, au fost măsuri asupra cărora s-a revenit. Bun, era mai bine să nu se revină? Altădată s-au făcut greșeli, iar puterea a mers cu ele mai departe, fără nicio corectură. Așa a fost cu legile proprietății, cu privatizările. Au făcut greșeli intenționate care au costat enorm țara. Când s-a revenit asupra lor?

Domnilor colegi, numai cine nu muncește nu greșește. Guvernul Boc a avut de redresat o situație catastrofală. Pe lângă efectele crizei, s-a confruntat cu o legislație precară, cu un stat anchilozat în practici și mentalități ticăloșite, cu o populație tot mai săracă și mai intolerantă față de politic.

Cine a adus țara în acest punct? Guvernul Boc în doi ani?

Sunteți mai vechi decât mine în Parlament, dar vă rog să-mi spuneți, de câte ori a criticat PNL guvernările PSD? Dar PSD guvernarea PNL? De enorm de multe ori! Eu le-am urmărit și pot spune că de la liberali am aflat cât de dezastruoasă a fost epoca Iliescu, iar de la social-democrați am înțeles cât de ineficientă a fost guvernarea Tăriceanu. Nu-și mai amintește nimeni?

Ce vreau să vă spun este că aceste partide fac acum, în vremuri grele, doar gălăgie, ca lumea să-i vadă activi. În fond, la sacul gol și la tras din greu nu se înhamă.

Guvernul Boc a avut neșansa istorică de a guverna pe criză. Poate va avea șansa istorică de a scoate țara din criză. Eu îl sprijin și-i doresc spor la lucru.

Să ne ajute Dumnezeu!

  Emil Radu Moldovan - declarație politică numită Instaurarea obligației de a nu avea;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Instaurarea obligației de a nu avea"

"Eroare" afirmă într-un cor toți parlamentarii PDL din Camera Deputaților după votul de săptămâna trecută. "Eroare" decretează și liderii PDL votul dat pentru reducerea TVA la alimentele de bază și neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei, fără să le pese cât de cât că la început de iarnă, când viața devine mai grea pentru români, o ieftinire a prețurilor ar reprezenta o mână cerească pentru pensionarii și pentru cetățenii cu venituri mici care au probleme din ce în ce mai mari cu asigurarea hranei zilnice.

Dar PDL-ului nu îi pasă de cetățeni și de problemele cu care se confruntă aceștia, deoarece ei guvernează pentru ei și interesele acoliților, încât se poate afirma, fără niciun risc de a greși, că prin măsurile luate de către puterea cenușie Băsescu-Boc în ultima perioadă, cetățenii români au devenit dușmanul de clasă pe care partidul-stat se străduiește zi de zi să îi umilească.

Nimeni și nimic nu mai contează pentru PDL, valorile, morala, respectul, solidaritatea, competența, cetățenii sunt simple cuvinte care nici măcar nu le trezesc interesul, în schimb minciuna, hoția, nonvaloarea, ipocrizia sunt ridicate la rangul de politică de stat.

Bunăstarea devine o eroare, speranța o greșeală, orice urmă de optimism este retezată din fașă, doar tăierile și lipsurile sunt servite de Guvernul Boc românilor, care instaurează astfelobligația de a nu avea sub pretextul lipsei resurselor financiare de la buget pentru cetățeni, dar nu și pentru camarilă.

Astfel, românii au obligația să nu trăiască decent, deși muncesc, să nu beneficieze de servicii medicale, deși plătesc asigurări de sănătate, totul pentru un capriciu al stăpânului camarilei portocalii, care dintr-o ură viscerală împotriva populației, deoarece nu mai este cel mai iubit conducător, a trasat sarcina aghiotanților să devină măcelarii de serviciu și să-i pedepsească pe români.

  Dragoș Gabriel Zisopol - intervenție cu tema Ziua națională a Republicii Cipru, aniversarea proclamării independenței la 1 octombrie 1960;

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"Ziua națională a Republicii Cipru, aniversarea proclamării independenței la 1 octombrie 1960"

Astăzi am deosebita onoare sa prezint, în cadrul Camerei Deputaților din România, mesajul excelenței sale, domnul Spyros Attas, ambasadorul Republicii Cipru în România, mesajul prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la înființarea Republicii Cipru și de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Cipru.

"Ziua de 1 Octombrie 2010 a marcat cea de-a 50-a aniversare a înființării Republicii Cipru, după o lungă și grea luptă pentru independența față de dominația colonială britanică. În acest an sărbătorim și 50 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Cipru și România. Cu această ocazie aș dori să exprim, în numele Guvernului Republicii Cipru, sentimentele noastre călduroase de afecțiune și să urez un progres veșnic și prosperitate Uniunii Elene din România. Prezența elementului elen în România și credința ortodoxă au constituit întotdeauna o legătură puternică între aceasta și Cipru.

Încă din secolul al XVI-lea, comercianții, erudiții și clericii ciprioți au găsit refugiu în Principatele Române, devenind membri proeminenți ai societății locale, și aici îi putem menționa pe Lucas, Mitropolitul Buzăului și mai târziu Mitropolit al Valahiei, pe Mitropolitul Matei de Mira, în timpul domniei lui Mihai Bravu, și pe Marcos Porfiropoulos, care a ocupat funcția de Director al prestigioasei Academii din București, între 1702-1719, precum și profesorul Epaminondas Frangoudis.

Aderarea Ciprului și României la Uniunea Europeană a deschis noi perspective pentru intensificarea relațiilor acestora. O comunitate largă de aproximativ 30.000 de români trăiește și muncește în Cipru, îmbogățindu-i societatea și contribuind la creșterea economică. Ciprul se mândrește a fi al șaselea cel mai mare investitor străin în România.

Principalul obiectiv al guvernului cipriot de-a lungul ultimelor decade a fost acela de a ajunge la o soluție pașnică în ceea ce privește problema cipriotă, o soluție care va scăpa insula de forțele de ocupație străină și va reunifica teritoriul, pe locuitorii acestuia și economia insulei, după 34 de ani de divizare forțată. Singura modalitate în care se poate soluționa problema cipriotă este în baza Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și în baza Acordurilor la nivel înalt din 1977 și 1979, care prevăd crearea unei federații cu două zone și două comunități, dar cu o singură suveranitate, cetățenie unică și personalitate internațională unică."

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea Republicii Cipru, îmi revine deosebita plăcere, în calitate de deputat al Uniunii Elene din România și de membru al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Cipru, să transmit, din plenul Camerei Deputaților din România, un sincer "La mulți ani !" ciprioților și filociprioților de pretutindeni.

  Doru-Claudian Frunzulică - declarație politică cu subiectul Armata României, realități și perspective;

Domnul Doru-Claudian Frunzulică:

"Armata României, realități și perspective"

Îndeplinirea obligațiilor României ce decurg din calitatea de membru al NATO și UE, cât și a unor obiective naționale, presupune continuarea accelerată a unor reforme în domeniul resurselor de apărare și modificarea cadrului legislativ, astfel încât să se răspundă noilor realități instituționale, mediului de securitate intern și internațional, cât și experienței dobândite în teatrele de operațiuni.

Procesul de transformare și modernizare parcurs până în prezent de Ministerul Apărării Naționale s-a efectuat în condițiile alocării unor resurse limitate, fiind afectată în special susținerea înzestrării Armatei României, cu impact negativ în ceea .ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate față de, în principal, Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană. Acest lucru a generat perturbări în procesul de planificare a apărării, ducând la numeroase modificări ale documentelor de planificare, transferuri repetate ale fondurilor de la un program de înzestrare la altul, amânarea repetată a unora dintre acestea, precum și multiple reevaluări ale priorităților. Una dintre consecințele negative este faptul că nu s-a reușit asigurarea corespunzătoare a capacității operaționale a forțelor dislocabile și a nivelului protecției și securității trupelor dislocate în teatrele de operațiuni.

Consider că pentru perioada următoare este necesară eficientizarea procesului de planificare a apărării, concentrat asupra dezvoltării de capabilități pe termen mediu și lung, în scopul asigurării coerenței tuturor disciplinelor de planificare a apărării și coordonarea acestora în mod unitar, având la bază documentul "Outline model for NATO defense planning process", prezentat șefilor de state și guverne din țările membre NATO în cadrul Summit-ului de la Strasbourg -Kehl, aprilie 2009.

Concret, ținând cont de o necesară prioritizare a acestora și de resursele limitate, se impune implementarea unui set de măsuri ce ar putea contribui la relansarea încrederii în cariera militară și de continuare cu succes a procesului de modernizare a Armatei:

I. Cadrul legislativ-normativ

Necesitatea accelerării fără precedent a procesului de adaptare și perfecționare a cadrului legislativ-normativ privind securitatea și apărarea națională:

  • promovarea unei noi "Legi privind statutul cadrelor militare" cu măsuri în concordanță cu tendințele și practicile din armatele statelor membre ale NATO și UE, precum și măsuri de creștere a atractivității carierei militare;
  • necesitatea adoptării unei noi "Legi a apărării", în contextul apartenenței României la NATO și UE, dezvoltării parteneriatelor strategice și relațiilor bilaterale în plan militar;
  • revederea "Legii de planificare a apărării", precizarea clară a relației dintre securitatea națională și apărarea națională, precizarea rolului și locului "Cartei albe a apărării" în ierarhia documentelor de planificare, statuarea "Strategiei de transformare a Armatei României" ca document de referință în procesul de planificare a apărării;
  • finalizarea si adoptarea "Strategiei Militare a României";
  • adoptarea noii legi de funcționare a MApN;
  • clarificarea si reconsiderarea rolului CSAT, a atribuțiilor sale pe timp de pace, în situație de criză sau la război, poziționarea clară a acestuia în relația cu organismele de conducere ale NATO și UE, precum și în lanțul de conducere a forțelor naționale.

II. Structural — organizatoric

Conform strategiei de transformare a Armatei și a angajamentelor asumate în cadrul NATO, trebuie implementat în ritm accelerat programul de remodelare a structurii de comandă și control și a structurii de forțe:

  1. intensificarea implementării concepției de conducere, comandă-control în Armata României, finalizarea punctelor de comandă și eficientizarea activității de stat major la toate eșaloanele;
  2. deciziile privind structura de forțe a armatei și dezvoltarea capacităților militare trebuie să aibă la bază o viziune și un program pe termen lung care să asigure coerența proceselor, concordanța acestora cu nevoile proprii de apărare și cu cerințele NATO și UE;
  3. eliminarea discrepanțelor dintre calitatea unităților militare care participă la misiuni în afara teritoriului național și celelalte; prin calitatea instrucției, nivelul de încadrare și gradul de înzestrare a unităților, s-a introdus greșit ideea că Armata României este împărțită într-o armată pentru NATO și o armată pentru nevoi naționale;
  4. prezența în teatrele de operațiuni a Armatei României reprezintă unul dintre cei mai importanți vectori de imagine și influență ai țării noastre și o garanție că suntem un generator de securitate și stabilitate - în acest context trebuie mai bine valorificată experiența acumulată atât în procesul de pregătire a personalului, cât și în modul de întrebuințare a forțelor;
  5. valorificarea oportunităților create de prezența în diferite teatre de operațiuni a contingentelor românești prin atragerea componentelor civile specializate, în domenii economice, administrative, culturale, pentru valorificarea unor oportunități și creșterii rolului și vizibilității României pe plan internațional.

III. Resursa umană și nivelul de performanță al personalului

Implementarea unui program de relansare a încrederii în cariera militară, ținând cont de scăderea calității vieții personalului și de amploarea fenomenului de părăsire a instituției militare. Măsuri propuse:

  1. reforma învățământului militar național, integrarea acestuia cu cel de specialitate al NATO și UE; adaptarea cursurilor în spiritul apartenenței României la NATO si UE;
  2. program multianual de consolidare a spiritului militar, fundamentat pe valorile tradiționale naționale, adaptate apartenenței la sistemele de apărare colectivă;
  3. finalizarea etapei de restructurare, realizarea stabilității personalului din cadrul MApN și definitivarea unor cerințe de post coerente, potrivit ghidului de carieră militară;
  4. finalizarea statutului cadrelor militare și implementarea unor măsuri pentru creșterea motivației și a atractivității profesiei militare, în scopul diminuării migrației personalului către alte instituții și a atragerii de personal ce dorește să urmeze o carieră militară;
  5. implementarea unui sistem de management al carierei individuale; promovarea pe baza standardelor de performanță individuală;
  6. eliminarea graduală a nemulțumirilor generate și de decalajul existent în ceea ce privește statutul și nivelul de salarizare dintre personalul MApN și cel aparținând altor instituții cu responsabilități pe linia securității naționale;
  7. implementarea unui nou sistem de salarizare, care să facă o diferențiere între salarizarea angajaților cu carieră scurtă, medie, respectiv de lungă durată în armată;
  8. oferirea posibilității pentru o parte din voluntarii cu grade diferite de a rămâne în armată după 40 de ani (ținând cont de necesități), atât timp cât trec cu succes testele anuale;
  9. eliminarea discrepantelor privind salarizarea și unele drepturi dintre anumite categorii de personal - spre exemplu funcționar public față de salariatul civil din MApN;
  10. asigurarea militarilor participanți la misiuni externe, pentru toate tipurile de riscuri și "probleme" posibil de apărut pe perioada misiunii;
  11. pentru veteranii de război și rezerviști, implementarea unui nou sistem de asistență socială, prin înființarea unor așezăminte sociale pentru cei care doresc să trăiască în astfel de instituții, menite să le asigure, contra cost, cazare, masă, socializare și asistență medicală (în colaborare cu administrația locală).

IV. Înzestrarea și dotarea armatei

Procesul de modernizare a tehnicii și echipamentelor militare se desfășoară cu dificultate și fără a ține seama de o prioritizare realistă. Dotarea și înzestrarea actuală afectează credibilitatea armatei la nivelul NATO și UE. Propuneri:

  1. realizarea unui nou program de înzestrare pe termen scurt, mediu și lung, pornind de la o analiză realistă a stării actuale, cu stabilirea unor priorități clare; în procesul de înzestrare să se țină cont de cerințele de protecție individuală și protecția forței în acțiuni militare;
  2. stimularea producției interne de armament pentru asigurarea unui minimum necesar de independență față de furnizorii externi; achiziția cu prioritate a muniției din producția internă;
  3. buget anual pentru MApN de cel puțin 2% din PIB, prin lege (lege pe care am inițiat-o și la care s-au asociat mai mulți deputați și senatori - se află la Senat).

V. Integrarea pragmatică în structurile internaționale

Prezența românească în funcții de conducere în structurile internaționale ale NATO și UE este foarte redusă și în decalaj evident în raport cu unele țări ce nu au nicio participare la misiunile externe ale celor două organizații:

  1. este necesară elaborarea unei strategii naționale de ocupare a unor funcții importante, militare și civile, de relevanță, în cadrul statelor majore internaționale și comandamentelor NATO și UE, care să includă și un program de pregătire programatică a personalului.

VI. Comunicarea cu societatea civilă

Nivelul de comunicare al instituției militare cu societatea civilă a scăzut foarte mult, iar imaginea acesteia s-a diluat. Măsuri propuse:

  1. pregătirea personalului militar în domeniul comunicării, la toate nivelurile, prin sistemul de învățământ militar;
  2. realizarea unei strategii de comunicare și relaționare participativă între instituția militară și societatea civilă;
  3. atragerea societății civile pentru susținerea și justa apreciere a participării militarilor români la misiunile internaționale.
  Ciprian-Florin Luca - declarație politică intitulată Posibila cotă indirectă de 5% de TVA - lovitura directă aplicată românilor;

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Posibila cotă indirectă de 5% de TVA - lovitura directă aplicată românilor"

Săptămâna a treia a lunii octombrie 2010 a adus în Parlamentul României consensul asupra unor măsuri fiscale necesare populației sărăcite a României, care aparent vor ușura presiunea exercitată de lipsa banilor asupra bugetelor personale ale întregii populații a țării.

Proiectul de reducere a cotei indirecte de TVA la 5% pentru cele câteva categorii de produse alimentare de bază a determinat reprezentanții puterii actuale să dea un vot pentru adoptarea proiectului de lege alături de parlamentarii opoziției, atitudinea politică a deputaților în ansamblu fiind remarcată de vicepreședintele PDL Ioan Oltean și asemuită celei "din Marea Adunare Națională" din timpul regimului comunist.

Starea euforică a reprezentanților de seamă ai Grupului parlamentar al PDL nu a fost însă de durată, întrucât liderul acrobat al grupului în persoana deputatului Mircea Toader și-a dat seama după încheierea porceselor-verbale ale ședinței de plen că sensul semnului degetului arătat deputaților PDL avea să constituie o lovitură directă dată tocmai asupra partidului portocaliu și liderului acestuia Traian Băsescu.

După conștientizarea efectului votului acordat de deputații puterii, în special ai PDL, asupra legii de reducere a cotei TVA, liderii televizați ai PDL s-au grăbit să se disculpe apreciind fie că:

  1. a fost o eroare de tehnică legislativă;
  2. am știut că vom da un vot pe un raport de respingere.

Femeile din PDL "reformatoare" au căutat însă un vinovat al incompetenței, al indolenței și al nepăsării gestului politic de reducere a cotei de TVA, de parcă această măsură ar conduce la pierderea puterii politice a PDL, fiind prezentată de toți reprezentanții PDL ca fiind un fenomen apocaliptic și nu un gest de normalitate politică.

În această abordare, întrebarea firească se pune:

  1. reprezentanții puterii au cunoscut proiectele de legi supuse aprobării, inclusiv pe cel de reducere a cotei de TVA?
  2. mai contează oare dacă această lege va fi promulgată atâta timp cât reprezentanții puterii au apreciat că "reducerea TVA este o eroare?".

Așa cum ne-a obișnuit Traian Băsescu de cel puțin șase ani, noi, cetățenii onești ai acestei țări, admitem în proporție de peste 90% că a fost o mare eroare alegerea făcută de români în anul 2009, iar actuala formă de eroare din Parlamentul României nu face decât să consfințească marea eroare națională a alegerii președintelui jucător pentru prea mulți ani de aici înainte.

  Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Dicționarul cuvintelor cu sens modificat de politică (II);

Domnul Eugen Bejinariu:

Continuăm seria declarațiilor politice intitulate "Dicționarul cuvintelor cu sens modificat de politică (II)" în care prezentăm alți termeni al căror sens a fost modificat sau care acum au și alt sens ca urmare a folosirii repetate în împrejurări asemănătoare de către oamenii politici. În declarația de astăzi ne referim la cuvintele: traseu, incompetent și moțiune:

Traseu, trasee-substantiv neutru. Drum pe care-l parcurge un vehicul, un călător etc.; parcurs marcat pe care trebuie să-l străbată concurenții într-o probă sportivă. Avem aici de-a face cu traseul profesional, cu drumul parcurs în carieră sau de un parcurs politic. Frecvent, termenul "traseu" este prezent în concursurile sportive, în probe de concurs sau întrecere de sport. Acum, termenul este utilizat și în viața politică sub forma modificată, și anume de traseism politic. Trecerea unui parlamentar de la un partid la altul, tot mai frecventă astăzi, se numește traseism, termen însoțit uneori de un altul, și anume trădare. Cei mai mulți declară că nu se mai regăsesc în doctrina ori politica partidului pe care-l părăsesc. Astfel de manifestări devin sursa instabilității în viața politică din România, instabilitate care se adaugă celei din viața economică.

Incompetent - adjectiv. Care nu este competent; care nu are calitatea de a hotărî într-o problemă. În comunicarea politică de astăzi, termenul de competență/incompetență este frecvent folosit. Cel mai des îl auzim atunci când parlamentarii din Opoziție apreciază guvernarea PDL-UDMR sau când este evaluată activitatea senatorilor și deputaților din majoritatea parlamentară. Dincolo de sensul "îmbogățit" al cuvântului competent, realitatea ne oferă o guvernare necorespunzătoare cu urmări în viața fiecărui cetățean român. Incompetentă este și conducerea politică a României. Bunăoară, la Camera Deputaților, numărarea voturilor de către doamna Roberta Anastase a trecut din zona incompetenței în cea a furtului în văzul lumii. Ca urmare se adoptă legi în mod fraudulos și care afectează milioane de români. Incompetența se asociază, așadar, cu necinstea, incorectitudine și chiar cu frauda, ceea ce o face și mai periculoasă pentru cetățenii României.

Moțiune, moțiuni-substantiv feminin. Hotărâre exprimată prin vot de către membrii unei adunări prin care aceasta își exprimă atitudinea într-o problemă importantă. În ultima vreme, despre moțiune se vorbește mult. Este un demers democratic care sfârșește cu o hotărâre adoptată prin vot și se referă la probleme de interes general și importante pentru comunități sau pe plan național. Adoptată cu majoritatea de voturi, această hotărâre se aplică necondiționat.

Date fiind împrejurările în care se utilizează, moțiunea și-a adăugat și un sens de amenințare la adresa formațiunilor politice aflate la guvernare. În zilele acestea vorbim de moțiunea de cenzură la adresa Guvernului Emil Boc. Oare acest guvern va cădea sau va rămâne în funcție? se întreabă și cetățenii din județul Suceava. Noi credem că moțiunea va trece. După cum a guvernat și după rezultatele acestei guvernări, ar fi fost de bună-credință demisia și nu decizia pentru căderea Guvernului prin votul Parlamentului României.

  Neculai Rățoi - declarație politică: Stop umilinței!;

Domnul Neculai Rățoi:

"Stop umilinței!"

România condusă de Emil Boc și Traian Băsescu este o Românie fără viitor. Acești oameni, aflați la guvernarea țării, au dus România într-o gaură neagră și au făcut din români un popor fără speranță, un popor de supraviețuitori, care trăiește de la o zi la alta.

PDL se războiește cu țara. Trăim vremuri sumbre, îndreptându-ne spre colaps. Sănătatea oamenilor, educația acestora, drepturile și democrația sunt în pericol. Din fericire, mai avem încă șansa să salvăm țara prin îndepărtarea Guvernului Boc V. Moțiunea pe care Partidul Social Democrat a inițiat-o împreună cu Partidul Conservator și cu susținerea liberalilor, poate restaura liniștea în România și poate așeza țara pe drumul cel bun. Încă de acum 2 ani, PSD a susținut existența unor măsuri alternative capabile să scoată România din criză, iar cel mai recent la Congresul partidului din data de 17, luna aceasta. Din păcate, acestea au fost ignorate de putere, la fel ca măsurile propuse de liberali. Boc și compania au făcut așa cum au vrut, iar rezultatul este astăzi mai mult decât evident: 90% dintre cei care trăiesc în România consideră că țara noastră se îndreaptă într-o direcție greșită.

Săptămâna aceasta avem șansa să inițiem o schimbare, să dovedim că nu întreaga clasă politică este ineficientă și că noi, parlamentarii aleși prin vot uninominal, nu am uitat să fim aproape de oameni. Pentru mine, votul împotriva guvernului Boc este o obligație față de cei care m-au ales: profesori care nu mai au din ce trăi, medici care se pregătesc să părăsească România, angajați din administrația publică, oameni simpli care sunt obligați să se împrumute pentru a-și plăti utilitățile, tineri care nu au oportunități în acest sistem de pile și relații, locuitori ai colegiului meu care așteaptă de la o zi la alta să fie executați de bănci pentru că nu mai au cum să-și achite ratele. Acești oameni mi-au dat șansa să le apăr drepturile în Parlamentul României, iar votul pentru moțiune este mandatul pe care ei mi l-au dat. Doresc să le amintesc colegilor din arcul puterii că au aceleași obligații față de cei care i-au ales.

Stimați colegi, puterea se va schimba, vor veni și alte vremuri, dar trebuie în primul rând să fiți cinstiți față de dumneavoastră înșivă și față de cei care v-au dat votul în campania din 2008. Știu că există presiuni asupra dumneavoastră din partea partidelor, dar votul pe care îl veți da la moțiunea de săptămâna aceasta este hotărâtor pentru soarta României. De aceea, sfatul meu este să votați gândindu-vă la viitorul românilor și al copiilor lor. Suntem cu toții trecători prin această lume, însă deciziile pe care le luăm vor dăinui și vor afecta perspectivele viitoarelor generații.

Războiul împotriva cetățenilor români trebuie să ia sfârșit. Nu este normal și corect ca singurele decizii bune pentru populație să fie luate din greșeală. Deciziile bune sunt luate de cei cărora le pasă, iar guvernul Boc nu a arătat niciun moment faptul că i-ar păsa. Așa cum am spus, avem o nouă șansă. Mâine, România trebuie să aibă un nou guvern, care să gestioneze criza prin care trecem cu profesionalism, căruia să-i pese de cetățeni și care să așeze țara pe locul care i se cuvine în plan european și internațional.

România poate și trebuie să facă mai mult, iar un vot pentru moțiune este un vot pentru un viitor mai bun. Votați și voi ca mine!

  Sorin Constantin Stragea - declarație politică despre O soluție imperativă;

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"O soluție imperativă"

În ultimele zile, din ce în ce mai mulți dintre dumneavoastră sunteți convinși de necesitatea schimbării acestui guvern. O dovadă este și votul dat de dumneavoastră săptămâna trecută în ceea ce privește TVA-ul diferențiat și neimpozitarea pensiilor sub 2000 ron, măsuri de bun-simț, care ar fi trebuit luate de multă vreme pentru a da o gură de oxigen economiei noastre mult încercate atât de criză, dar și de măsurile aberant de drastice luate de actualul guvern.

Măsura de reducere a TVA la alimentele de bază a fost susținută constant în ultimii ani de PSD și s-a regăsit în toate propunerile de măsuri socio-economice pe care le-am făcut. Această măsura este necesară, social și economic.

Să încep cu economia. Toată lumea vorbește despre proporțiile imense ale evaziunii fiscale în zona de alimentație, dar mai ales în cea de panificație. Primul efect scontat al scăderii TVA la alimentele de bază nu este scăderea prețurilor, ci scoaterea din zona economiei gri și negre a cât mai multe din firmele în domeniu. Creșterea TVA la 24% nu a făcut decât să crească și evaziunea fiscală și să împingă tot mai mulți agenți economici către obscuritate. Deci, ceea ce poate aduce o astfel de măsură reprezintă o creștere a încasărilor la buget.

Din punct de vedere social, putem spera inclusiv la o scădere a prețurilor la alimentele la care se scade TVA. Poate nu cu 19%, dar o scădere. Ceea ce se va întâmpla este însă blocarea de noi creșteri de prețuri, exact într-un moment în care acestea se pregătesc să o ia vertiginos în sus. Iar, pe fond de iarnă, înțelegem cu toții, cred, ce înseamnă prețuri mai mari la alimentele de strictă necesitate.

Cât privește neimpozitarea pensiilor sub 2000 de roni, aici aș face un alt tip de judecată. Noi continuăm să susținem că pensiile sub 1000 de roni nu trebuie impozitate. Dacă cei de la Guvern au calcule mai optimiste, e foarte bine. Daca nu, și dacă doar au dezinformat Parlamentul, atunci ar trebui să plece cu toții, pentru minciună și incompetență pentru că ambele proiecte au fost votate și de miniștrii finanțelor și muncii, dar și de alți deputați membri ai Guvernului.

Este evidentă soluția imperativă de a schimba acest guvern incompetent, este evident votul "pentru" pe care trebuie să îl dăm moțiunii de cenzură, punând astfel capăt dezastrului în care se afundă țara.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Fentarea bulgărească a bugetului României;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Fentarea bulgărească a bugetului României"

De câțiva ani de zile, prin introducerea unui nivel aberant al taxei de poluare pentru autoturisme, guvernarea Băsescu-Boc a făcut ca zeci de mii de autoturisme ale românilor să fie înmatriculate în Bulgaria. Mai mult decât atât, întreprinzătorii români își deschid "multinaționale" specializate în înmatricularea mașinilor second-hand în țara vecină. Sute de români contribuie zilnic la bugetul Bulgariei, ajutați de firme specializate sau de "samsari". În urma cererilor în masă a șoferilor români de a-și înmatricula mașinile în Bulgaria, în țara vecină s-a creat o adevărată industrie: traducătorii, notarii, contabilii, cei care se ocupă cu mici servicii (transportul autoturismului la poliție, la asigurări, la inspecția periodică, cei care au garaje pentru depozitarea autoturismelor care urmează să intre în sistem) câștigă destul de mult de pe urma creșterii aberante a taxei auto românești.

"Fentarea bulgărească" a taxei de poluare este mijlocul prin care multe firme încasează bani ca profit în urma unei activități economice. Modul de lucru e simplu: mașina second-hand, cumpărată din Occident, este dusă la Ruse și înmatriculată pe o societate bulgărească. Apoi, autoturismul este închiriat de societatea bulgară unei firme din România, care, la rândul său, face un act de comodat cu beneficiarul. Bugetul României pierde, astfel, zeci de mii de lei, timp în care alte sute de mii de leva alimentează bugetul Bulgariei.

În ultimul an, peste 200.000 de firme românești s-au închis. Vă prezint un scurt exemplu: să spunem că existau minim doi angajați la fiecare firmă. 500.000 oameni au ieșit, deci, din câmpul muncii și nu mai plătesc la bugetul asigurărilor sociale, la bugetul sănătății. Vedeți cum a reușit guvernarea portocalie să sărăcească bugetul național și să lase oamenii pe drumuri? În tot acest timp, peste 200 de firme din țara noastră aleg zilnic să se înscrie la Registrul Comerțului din Bulgaria, contribuind la bugetarea - prin impozitele și taxele plătite - ieșirii din criză a țării vecine. Incredibil: românii au ajuns să scoată Bulgaria din criză!

  Vasile Popeangă - declarație politică privind Reforma uninominalului;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma uninominalului"

Multă lume - și aici mă refer la cei avizați, care mai gândeau măcar cu un neuron sănătos - a fost de acord cu votul uninominal pentru alegerea parlamentarilor, dintre aceștia destui fiind cei care au considerat că e un principiu bun, însă că noi, românii, nu suntem încă pregătiți (asta e: nu ni s-a creat încă necesara cultură politică pe scară națională pentru îndeplinirea acestui deziderat!) pentru responsabilitatea pe care o presupune acest lucru. Am văzut lipsa de responsabilitate a multor alegători care, pentru o găleată portocalie, au votat mai dihai ca legați la ochi, iar rezultatul s-a văzut aproape zilnic, de-atunci încoace, în lipsa de responsabilitate a aleșilor portocalii. Capacul însă a fost pus de votul la grămadă, ca oile, dat de către cei care - nu-i așa? Vorba lui Boc: sunt plini de responsabilitate mai ceva ca racul de păr... -, dacă au văzut că Mircea Toader a săltat, imperial, ca pe vremea gladiatorilor, către tavanul Camerei degețelul pe care, la vreme de bebeluș, îl ținea de zor în guriță, s-au năpustit să voteze, după o frumoasă metodă de mancurtizare, ceva ce au negat cu vehemență atâta amar de timp. După care, bineînțeles, au sărit mai dihai ca gâștele care au salvat Capitoliul, că... au greșit! Cu doar vreun miliard și jumătate de euro numai...

Nu, greșeala nu este o greșeală, decât dacă o privești ca orice copil până-n clasa a patra: aritmetic. Căci, au ajuns la concluzia că va fi o pagubă mare doar dacă taie, mecanic, din TVA. Insă nu 1-a dus cu gândul pe niciunul dintre marii specialiști portocalii că numai în domeniul panificației, prin reducerea de TVA, se va reduce evaziunea fiscală și câștigul fiscal va fi doar aici de cel puțin un miliard de euro. Similar se așteaptă câștiguri și în domeniul prelucrării cărnii. Deci, pierderea preconizată, de un miliard de euro, de fapt este un câștig de cel puțin 2 miliarde de euro. A, că n-o să fie de acord FMI-ul? Păi, ce interes are FMI-ul ca să o ducă poporul român mai bine sau să fim și noi competitivi? Păi, cum adică, să reducem noi importurile? Cum adică, să ne dezvoltăm noi industria autohtonă în detrimentul exportatorilor străini? Păi, unde ne credem, în democrația europeană?

După cum se înghesuie portocaliii să rectifice ceea ce ei consideră a fi o mare greșeală (cu alte cuvinte, românii trebuie să trăiască mai bine doar din greșeală, c-așa a urat Băsescu poporului!), cel mai bine ar fi să fie și pedepsiți. Așa se întâmplă celor care greșesc! Iar o primă pedeapsă ar fi plecarea lor de la putere.

  Dan Bordeianu - declarație politică cu titlul Român în România!;

Domnul Dan Bordeianu:

"Român în România!"

A trăi în România acestor timpuri reprezintă un act de curaj mai puțin întâlnit la alte naționalități. Pentru susținerea acestei afirmații vă voi prezenta situația tragică cu care se confruntă cel mai sărac județ din România, Județul Vaslui. Situat în fruntea celor mai sărace județe, Vasluiul este în această perioadă, uitat de stimabilii guvernanți.

Se pare că acest tip de județ este readus în atenția puterii doar atunci când vine vorba de alegeri sau de alte acțiuni strict legate de interesul mai mult sau mai puțin portocaliu al guvernării.

Calitatea mea de deputat al unui colegiu preponderent rural mă obligă să aduc în atenția dumneavoastră, stimabili guvernanți, situația dezastruoasă cu care se confruntă zona pe care o reprezint și nu numai. Peste tot sunt oameni necăjiți, disperați că se apropie iarna, iar ei nu-și pot permite să-și achiziționeze combustibilul necesar încălzirii sau să-și plătească facturile și ratele restante la bănci.

Copiii, zgribulind în cojoace, atât acasă cât și la scoală, speră că "vor trăi bine" cândva și vor putea să iasă la tablă fără mănuși pe mâini, că vor face ora de educație fizică fără cojoace, fesuri și bocanci, că se vor duce acasă și îi vor găsi pe părinți calmi și zâmbitori, iar masa va fi plină de bunătăți. Când, domnilor, vor putea tinerele vlăstare să-și transforme visele în realitate?

Ceea ce se întâmplă acum este o involuție voită de unele cercuri politice și apropiere de "lumea a treia!". Adică, mai pe înțelesul tuturor, și chiar al dumneavoastră domnilor guvernanți, se dorește voit transformarea României în "țară de mâna a două", citând un clasic în viață, care recent a declarat acest lucru pe un post de televiziune.

Probabil că acest lucru vă doriți, stimabililor, din moment ce nu vă pasă că într-un județ sărac școlile nu au bani de combustibil, banii pentru deszăpezire au fost retrași prin celebra hotărâre de guvern care a lăsat vistieriile primăriilor și a Consiliului Județean goale. Oare nu vă întrebați cu ce vor supraviețui acești oameni? Chiar credeți că administrația va funcționa cu roboți importați din China? Chiar credeți că puteți face din această țară doar ceea ce doriți? Credeți că veți conduce o adunătură de analfabeți pe care îi veți putea manipula după bunul plac al inimii?

Nu domnilor! Nu veți putea face acest lucru. Românii sunt mai puternici decât credeți. Luați-le salariile, pensiile, bursele, indemnizațiile de handicap, dar nu le puteți lua românilor demnitatea, credința și puterea de a trece peste tot și toate.

  Ioan Munteanu - declarație politică: Din păcate, moțiunea de cenzură nu va trece;

Domnul Ioan Munteanu:

"Din păcate, moțiunea de cenzură nu va trece"

Miercuri, 27 octombrie 2010, prin moțiunea de cenzură inițiată de către PSD, PC și PNL, se va decide soarta Guvernului Boc.

În acest moment, PDL nu știe dacă poate sau nu conta pe voturile unor parlamentari din rândul partidului său. Sigur, este greu de adunat voturi "pentru". Este aproape sigur că UDMR nu va vota moțiunea de cenzură întrucât are promisiunea celor din coaliție că Guvernul își va asuma imediat răspunderea pe Legea educației, care urmează să prevadă ca istoria și geografia să fie predate în limba maghiară, un troc foarte important pentru această minoritate. In mod normal, o majoritate guvernamentală nu mai există dacă moțiunea de cenzură trece.

Acest lucru înseamnă că ori o formațiune politică aflată în majoritatea parlamentară, ori un număr suficient de mare de parlamentari va vota moțiunea de cenzură. Adică, un număr de parlamentari va vota împotriva propriului guvern. Oricare va fi însă soluția adoptată pentru ca moțiunea de cenzură să treacă, rezultatul este extrem de important pentru români.

Cu siguranță, vor fi greu de adunat 236 de voturi "pentru".

Soluția cea mai bună ar fi ca UDMR și/sau grupul minorităților să voteze această moțiune, asigurând, astfel, și constituirea viitoarei majorități guvernamentale. O altă soluție, de moment însă, este aceea de a strânge necesarul de 236 de voturi, vot cu vot, de la parlamentari din mai multe formațiuni politice parlamentare și independenți. Cei din urmă nu pot asigura totuși constituirea unei viitoare majorități parlamentare. Or, acest lucru este foarte important pentru stabilitatea politică din România.

Opoziția, în încercarea de a convinge parlamentarii să voteze moțiunea, face prea mult caz pe tema votului uninominal, pe importanța acestuia, pe răspunderea față de propriul electorat. Cred că se conferă, astfel, întregii acțiuni o nuanță prea puternică de populism.

Pentru toți parlamentarii, indiferent de culoarea politică, argumentele pentru votarea moțiunii de cenzură trebuie să fie simple și clare: situația dezastruoasă în care se află țara din punct de vedere economic și social, nivelul scăzut de trai al populației și incapacitatea actualului guvern de a face față acestor probleme foarte grave.

Iar acestea sunt argumentele care mă obligă ca miercuri să votez moțiunea de cenzură.

  Ioan Munteanu - declarație politică: Vom avea un nou Guvern?;

Domnul Ioan Munteanu:

"Vom avea un nou Guvern?"

Actuala situație din România necesită schimbarea Guvernului Boc V ca unică soluție de încetare a protestelor, de rezolvare a dezechilibrelor din economie, de relansare a exporturilor, de echilibrare a veniturilor și a consumului, într-un cuvânt, de ținere sub control a stării națiunii.

Soluția ideală de moment ar fi depunerea mandatului Guvernului și înlocuirea miniștrilor incompetenți cu alții care să stăpânească problemele din domeniile respective. În această situație, românii ar fi gata să suporte, cu oarecare înțelegere și cu o nouă implicare, greutățile prin care trec. Depunerea mandatului ar limita, într-o anume măsură, înfruntarea celor de la putere cu opoziția, iar liderii mișcărilor sindicale le-ar asigura noilor guvernanți liniștea pentru a se concentra asupra priorităților ieșirii din criză.

Evident, un nou guvern n-ar putea rezolva în câteva săptămâni toate neregulile care s-au acumulat în ultima vreme. Important ar fi ca cei desemnați să fie cu adevărat competenți, să nu reprezinte nu știu ce lideri politici ori organizații județene, să nu fie împinși de la spate pentru a ocupa fotoliul ministerial și apoi să cadă în mediocritate.

Ar fi de preferat însă ca moțiunea de cenzură citită miercuri, 20 octombrie, în plen, să treacă la votul din 27 octombrie. Mi-aș dori ca această procedură să nu reprezinte doar o formalitate, o simplă parodie, ci un moment de maximă răspundere pentru toți deputații și senatorii care își vor da votul.

Inițiatorii moțiunii (PSD, PC și PNL) afirmă că au asigurate toate cele 236 de voturi de care au nevoie pentru ca guvernarea actuală să înceteze. Pe de altă parte, cei aflați la putere vorbesc și ei despre promisiuni din partea unor deputați PNL sau PSD, fie că nu vor vota moțiunea, fie că vor absenta de la vot.

Personal, cred că acestea sunt declarații de complezență, că nici unii, nici ceilalți nu sunt stăpâni pe situație și că vorbele lor nu au acoperire în realitate. De aceea, "Moțiunea României majoritare, moțiune populară" îi obligă pe deputații UDMR, pe cei ai minorităților și pe independenți să o voteze. Acestora le revine o mare responsabilitate, pentru că nu poți avea o altă atitudine atunci când nu se întrevede nici cea mai mică soluție de redresare a țării din partea actualilor guvernanți.

Personal, consider că este de datoria mea să votez această moțiune de cenzură.

  Ioan Munteanu - declarație politică: Învățământul, încotro?;

Domnul Ioan Munteanu:

"Învățământul, încotro?"

Guvernul a anunțat că își va asuma răspunderea în Parlament pe Legea educației, decizie care a stârnit din nou nemulțumirea cadrelor didactice. Un act normativ atât de important, cu o perioadă de aplicare îndelungată (peste 10 ani), nu poate fi adoptat prin asumarea răspunderii, ci doar în urma dezbaterii și votului în Parlament.

Deși Curtea Constituțională a precizat, prin decizia numărul 1557/18.11.2009, că nu se poate asuma răspunderea pe această lege, premierul Boc și partidele din coaliție ignoră cu desăvârșire acest punct de vedere.

Noul an școlar 2010-2011 a început cu aceleași prevederi legale, cu aceiași directori și inspectori, numiți pe criterii politice (doar cei care cunoșteau la perfecție doctrina pedelistă puteau accede la aceste funcții, ministrul Funeriu cerând tuturor cadrelor didactice să știe pe de rost programul de guvernare portocaliu), cu aceleași tatonări de reformă pe care le-au propus ani de-a rândul miniștrii învățământului din ultimii 20 de ani (fiecare dintre aceștia dorindu-și ca Legea educației să îi poarte numele!).

În sistemul de învățământ lucrează peste 340.000 de persoane, de la educatoare la profesori universitari. Este greu de înțeles faptul că în fruntea ministerului care se ocupă de instrucție și de educație se află un manager precum domnul Funeriu, un om extrem de disciplinat și obedient atunci când vine vorba despre luarea deciziilor pentru oamenii din sistem. Aproape toate acestea îi sunt dictate de către putere și aproape întotdeauna ele sunt defavorabile elevilor, părinților și cadrelor didactice.

Pe lângă faptul că nu cunoaște particularitățile și realitatea din învățământ, ministrul Funeriu nu apără oamenii pe care îi reprezintă. Cadrele didactice sunt umilite atât prin măsurile aspre luate, cât și prin lipsa oricărui dialog coerent. Domnul Funeriu nu vede, nu aude și nu aplică decât ceea ce îi place sau i se șoptește și nu ceea ce este logic și necesar. In acest context, două măsuri de urgență se impun: demisia sau demiterea lui Funeriu; dezbaterea serioasă a proiectului de Lege a educației și adoptarea lui în Parlament. Nicidecum de către Guvern, prin asumarea răspunderii!

  Ioan Munteanu - declarație politică: Șapte miniștri au votat... din greșeală!;

Domnul Ioan Munteanu:

«Șapte miniștri au votat... "din greșeală"!»

Se întâmplă uneori ca supunerea la vot a unor proiecte de lege să se lase cu surprize neașteptate. Așa s-a întâmplat și marți, 19 octombrie 2010, atunci când deputații puterii au fost de acord cu legile propuse de către opoziție, adică reducerea TVA la alimentele de bază de la 24% la 5% și neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei.

Surprinzător este faptul că din cele 290 de voturi "pentru", șapte dintre acestea aparțin miniștrilor din actualul guvern, aflați în sala de ședințe. A fost prea târziu atunci când și-au dat seama de gafa comisă, cu atât mai mult cu cât oficialii FMI sosiseră la București pentru alte negocieri cu guvernanții români. Oare cum a fost percepută "eroarea" prin care se pierde aproape un miliard de euro, urmare a acestui vot greșit?

Situația înregistrată marți seara demonstrează faptul că deputații PDL nu citesc conținutul actelor normative pe care urmează să le voteze în cunoștință de cauză și că, de cele mai multe ori, habar nu au despre ceea ce au votat. A fost suficient ca liderul de la această ședință să "semnalizeze" greșit pentru a se dovedi că nici măcar ministrul finanțelor n-a fost în stare să observe că se votează aiurea. "Îmi asum greșeala, este o eroare pe care ne-o asumăm cu toții!" - declara Mircea Toader, liderul de grup al pedeliștilor. "A fost o eroare, nu suntem prea fericiți....". "Votul a fost din cauza unei confuzii...".

Consider că aceste declarații nu mai au nevoie de niciun comentariu. In definitiv, așa cum declara deputatul Frunzăverde (PDL): "Votul pentru scăderea TVA este o decizie corectă. Sunt mândru că deputații PDL au votat pentru binele compatrioților noștri...". Întru totul de acord!

Dar nu știu de ce, am impresia că acest vot este unul intenționat greșit, pentru a-l anticipa pe cel de la moțiunea de cenzură din 27 octombrie. N-ar fi exclus ca deputații puterii să refuze să voteze de teama de a nu greși, așa cum s-a întâmplat la precedenta moțiune, atunci când cinci parlamentari PDL au votat documentul tot din greșeală. Cu toate că unii pedeliști au promis inițiatorilor moțiunii sprijinul la vot, s-ar putea invoca această "măsură de precauție" pentru toți parlamentarii PDL.

Indiferent care vor fi următorii pași (retrimiterea legilor în Parlament sau corectarea lor de către Guvern), concluzia legată de această nepermisă confuzie este cea exprimată de către oamenii de rând:

"Deputații puterii au greșit foarte bine! Din prostie, au făcut și ei ceva bun!"

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu titlul Programe de reconversie profesională;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Programe de reconversie profesională"

Criza economică, dar și numărul mare al persoanelor care au rămas fără un loc de muncă au adus un val de reformulări ale cererii și ofertei pe piața forței de muncă. În România, șomajul a atins cote alarmante, majoritatea șomerilor primesc aproximativ 500 de lei pe lună, bani cu care nu poți întreține o familie. Consider ca autoritățile ar trebui să demareze urgent programe și strategii de reconversie profesională. Din păcate, în acest moment, reconversia profesională rămâne doar o iluzie, în timp ce în alte țări statul preferă să investească în reconversia profesională a persoanelor rămase fără un loc de muncă, la noi sunt preferate măsurile pasive.

Pentru anul în curs, Guvernul a alocat doar 27,3 milioane de lei programelor de formare profesională. În plus, cursurile de calificare se înscriu în seria celor fără niciun viitor, predominând cele de bucătari, ospătari și frizeri. Nici cele 500 de milioane de euro puse la dispoziția României prin Fondul European de Adaptare la Globalizare nu au atras autoritățile de la București. Banii sunt destinați exclusiv ajutorării lucrătorilor disponibilizați să se reîncadreze în muncă.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu titlul TVA redus la alimentele de bază;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"TVA redus la alimentele de bază"

Legea de modificare a Codului fiscal privind reducerea TVA la alimentele de baza, adoptata de către Camera Deputaților, în calitate de Camera Decizională, trebuie pusă în aplicare de Guvern. În condițiile actuale și luând în calcul măsurile de austeritate instituite de către Guvern, precum și acutizarea crizei economice, exprimată prin scăderea producției, reducerea veniturilor și a consumului, cu un impact negativ asupra unui procent considerabil al populației, se impune tot mai mult reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază.

Creșterea prețurilor la produsele alimentare și a cheltuielilor cu utilitățile sunt realități față de care un guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme și urgente. Din păcate, ceea ce se anunță pentru acest an este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale. Doresc să reafirm susținerea mea pentru aceasta tema privind reducerea TVA la alimente de baza, ideea fiind concretizata într-o inițiativă mai veche a Partidului Conservator - reducerea TVA la produsele alimentare de bază. Măsura ar fi oportună nu doar pentru menținerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetățeni, ci și pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menține prețul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populație, în condițiile crizei economice.

Codul fiscal al României stabilește TVA-ul de 19% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene pot fi utilizate 2 - 3 cote reduse de TVA, dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene nr.112/2006 permite totuși aplicarea unor cote reduse de TVA pentru o parte din alimente, chiar și sub 5%, cum sunt cele din Italia 4%, Irlanda 4,8%, Spania 4%, Luxemburg 3%, Cehia 5%, Lituania 5%, Polonia 3%. Unele țări au chiar taxă zero pentru unele alimente și băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie).

Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al TVA și o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 și 5%, pot fi aplicate anumitor produse și servicii, de exemplu alimentele, și o cotă între 10 și 12% pentru servicii cum sunt transporturile.

  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată Mai putem reveni la normalitate.

Domnul Adrian Mocanu:

"Mai putem reveni la normalitate?"

Mi-aș fi dorit să nu ajung vreodată să pot face o asemenea declarație, dar iată că realitatea poate învinge imaginația. Din punct de vedere politic și social, România se află într-un moment de răscruce ce ar putea fi caracterizat astfel:

  1. percepția puterii de la București s-a înrăutățit foarte mult pe plan extern, datorită gafelor parlamentarilor puterii în domeniul legislativ, probată prin comentariul următor: «Votul eronat al parlamentarilor PDL este un exemplu al politicii "disfuncționale" din România, unde legile par adeseori concepute cu câteva minute înaintea votului parlamentar și unde se ține prea puțin cont de strategia pe termen lung sau de impactul financiar», comentează The Economist;
  2. o evaluare a structurii guvernamentale din România, realizată de Banca Mondială și prezentată în presa românească, vorbește despre o "prevalență a luării de decizii ad-hoc" și critică "folosirea frecventă" a ordonanțelor de urgență care ignoră legile aprobate de Parlament. De asemenea, aceasta denunță absența ierarhizării politicilor și faptul că "legile sunt aprobate de obicei fără finanțare adecvată";
  3. pe plan intern, Guvernul Boc se află în cea mai acută criză de încredere atât în rândul bugetarilor și pensionarilor, cât și al angajaților din mediul privat, deoarece niciun sector nu se bucură astăzi de o evoluție normală.

Față de cele menționate, consider că ne aflăm în cel mai greu moment de după revoluție pentru România, dar și pentru populația acestei țări care a fost determinată să aleagă autoexilarea (cine mai poate).

Mai mult, se vehiculează ideea că parlamentarii care susțin Guvernul se vor abține de la vot, pentru că așa le dictează partidul, ignorând astfel dorința multor alegători din colegiile uninominale unde au fost aleși. Referitor la acest lucru îmi pun următoarea întrebare: dacă gestul lor de a se abține de la vot ar fi preluat de către alegători la alegerile generale sau locale, ce s-ar întâmpla cu mult invocata reformă a statului pe care Guvernul o motivează în luarea măsurilor de austeritate?

În aceste circumstanțe, dacă ar mai exista o logică politică firească, parlamentarii puterii ar trebui să înțeleagă că ar fi bine chiar și pentru Guvernul Boc să cadă la moțiunea de cenzură, datorită faptului că orice măsuri ar lua nu mai are sprijinul și încrederea majorității cetățenilor țării și, totodată, prin plecarea sa ar putea lăsa loc revenirii speranței că lucrurile se vor îndrepta pe calea cea bună.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 21 iulie 2019, 9:30
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro