Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 februarie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.13/04-03-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 22-02-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 februarie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,31.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii deputați Niculae Mircovici și Georgian Pop, secretari ai Camerei Deputaților.

*

 
Ștefan Buciuta - intervenție intitulată Ziua internațională a limbii materne;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, stimați colegi! Bine v-ați trezit pentru a participa la ședința consacrată declarațiilor politice pe care, prin bunăvoința dumneavoastră, o declar deschisă acum, la ora 8,32.

O să începem astăzi cu puterea, care este reprezentată aici de domnul deputat Ștefan Buciuta, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, pe care îl invit la microfon. Și îl invit să se pregătească pe distinsul nostru coleg, domnul deputat Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ștefan Buciuta:

Bună dimineața și mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu am două declarații. Pe una aș vrea să o prezint: "Demersurile efectuate de Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților în vederea aderării României la Spațiul Schengen".

A avut loc întâlnirea Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților cu comisia omoloagă a Adunării Parlamentare bulgare, în data de 16 februarie, la Ruse și la Giurgiu, și o să predau această declarație la secretariat.

A doua declarație se intitulează "Ziua internațională a limbii materne".

În Conferința generală UNESCO din 17 noiembrie 1999, data de 21 februarie a fost proclamată Ziua internațională a limbii materne.

În această zi, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecția și revigorarea diversității culturale, prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacțiune și înțelegere între diferite popoare.

La origine a fost Ziua Mișcării pentru Limbă, comemorată în Bangladesh începând din 1952, în amintirea studenților uciși de către poliție, care au militat pentru recunoașterea limbii bengali în Pakistan. La acea dată, un grup de studenți de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoașterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan (ce cuprindea pe atunci statul Bangladesh).

Începând din anul 2000, Ziua internațională a limbii materne se sărbătorește anual pe 21 februarie.

Conform unor studii ale UNESCO, în prezent mai mult de 6,5 miliarde de persoane de pe planetă comunică în 6.528 de limbi. Tot aceleași studii arată faptul că la fiecare două săptămâni dispare câte o limbă, astfel că aproximativ 2.500 de limbi sunt amenințate cu dispariția sau sunt deja pe cale de dispariție.

În prezent, potrivit statisticilor oficiale, mai mult de jumătate din limbile lumii sunt pe cale de dispariție.

Limba maternă este prima limbă învățată de copil, cea vorbită în familie. Această limbă poate fi diferită de limba oficială a țării în care familia trăiește.

Uniunea Ucrainenilor din România are drept scop asigurarea condițiilor necesare exercitării dreptului la învățătură și instruire în limba maternă, colaborează cu instituțiile de învățământ, știință și cultură pentru studierea și cercetarea istoriei, particularității limbii, culturii materiale și spirituale a ucrainenilor din România, organizează simpozioane, colocvii, conferințe, manifestări culturale, expoziții și lansări de carte, festivaluri și alte activități dedicate limbii materne.

Astfel, cu ocazia Zilei internaționale a limbii materne s-au desfășurat și se desfășoară manifestări cultural-științifice pe diferite teme, cum ar fi:

- Masa rotundă "Șezătoarea la ucraineni în Banatul de Munte" - la Caraș-Severin;

- Concursul internațional de limbă și literatură ucraineană "Petro Lațuk" - la Suceava;

- "Limba maternă oglindită de scriitori ucraineni"- în cadrul Liceului Taras Șevcenko din Sighetu Maramației, județul Maramureș;

- 140 de ani de la nașterea scriitoarei Lesea Ucrainka - la sediul Filialei UUR București și la secția de limbi slave a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Dacă ne punem întrebarea: ce este limba maternă?, putem spune că limba maternă este limba pe care am dobândit-o la naștere și care va fi părăsită la moarte.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat Buciuta.

 
Vasile Mocanu - declarație politică având tema Medicina primară, în mare pericol!;

Îl invit la microfon pe distinsul nostru coleg Vasile Mocanu și îl rog să se pregătească pe domnul profesor, deputat Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Mocanu, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Medicina primară, în mare pericol!".

Casa de Asigurări de Sănătate din Iași continuă să ignore apelurile la dialog lansate de medicii de familie ieșeni. Nemulțumirile cadrelor medicale sunt legate de prevederile noului contrat cu Casa de Asigurări, pe care medicii ieșeni refuză să-1 semneze.

De fapt, reprezentanții Casei Județene de Asigurări de Sănătate afirmă că revendicările medicilor de familie ieșeni nu au nici un fundament. Același punct de vedere este susținut, în continuare, și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Drept urmare, medicii de familie au decis să dea în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Potrivit acestora, suma alocată în acest an medicinei primare este sub orice critică. Efectele vor fi dezastruoase: falimentul cabinetelor medicale și deprofesionalizarea medicilor, obligați să presteze mai multe servicii neconforme cu pregătirea profesională. Medicii de familie nu exclud o demisie colectivă și nici chiar o plecare în masă la muncă în străinătate. În Cehia, un astfel de gest de frondă colectivă a provocat dereglarea întregului sistem sanitar.

Fără urmări pozitive au rămas și apelurile lansate premierului Emil Boc, chemat să aplaneze conflictul din sănătate. De asemenea, autoritățile par în continuare neinteresate de modul în care sunt cheltuiți banii contribuabililor de către Casa Națională de Sănătate.

Între timp, mișcărilor de protest ale medicilor de familie ieșeni li s-au adăugat și pacienții, și ei tot mai nemulțumiți de situația jalnică și lipsită de orice fel de perspective de ameliorare din sistemul sanitar.

Așa nu se mai poate! Boala lungă e moarte sigură!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu.

 
Anghel Stanciu - scrisoare-deschisă adresată domnului senator Cseke Attila, ministrul sănătății;

Îl invit acum pe domnul profesor Anghel Stanciu să-și prezinte declarația politică și îl rog pe domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să se pregătească.

Domnule profesor, aveți cuvântul.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Declarația noastră de astăzi este, în fapt, o scrisoare-deschisă adresată Excelenței Sale, domnul senator Cseke Attila, ministrul sănătății.

Excelență, în anul 1886, la Paris se înființează Institutul Pasteur.

În anul 1921, în ziua de 4 aprilie, la București se năștea Institutul de Seruri și Vaccine, numit în prezent Institutul Cantacuzino.

Certificat de naștere, Decretul Regal, semnat de Regele României, Ferdinand Întregitorul, decret prin care se promulgă Legea specială de înființare a Institutului de seruri și vaccinuri.

Părinți, profesorul Victor Babeș, primul autor al primului Tratat de bacteriologie din lume, premiat al Academiei de Științe Medicale din Paris, personal de către Louis Pasteur, și profesorul Ioan Cantacuzino, membru al Academiei Române, al Academiei de Științe Medicale din Franța, comandor al Legiunii de onorare, Doctor Honoris Causa al Universităților din Bruxelles, Atena, Lion, Bordeux, Montpellier.

Institutul, căruia i s-a atribuit la vremea respectivă o suprafață de circa 4 hectare în zona Cotrocenilor, - O, Doamne!, astăzi ce amplasament nefericit -, a introdus ca a doua țară din lume, vaccinul antituberculoză la copii.

Datorită acestuia, românii au scăpat, din fericire, și au ajuns la circa 22 de milioane, prin fuga de febra tifoidă, de dizenterie, difterie, poliomielită etc. și mai recent de comunism.

În anul 1961, în vremuri de tristă amintire, adică comuniste, Institutul de Seruri și Vaccinuri, devenit Institutul Cantacuzino, producea 174 de produse biologie, vaccinuri și seruri. Acesta avea și la Iași o filială, care producea un original imunostimulator, Polidin, brand al institutului, prin care milioane de români, în timp, au devenit imuni la gripă, la alte afecțiuni și, de ce nu, chiar la propaganda comunistă. Altfel, cum se explică de am scăpat de el?!

Astăzi, în februarie 2011, la aproape 90 de ani de la nașterea sa, Institutul Cantacuzino, străjuit împotriva agenților imobiliari strategici, împotriva agenților de influență ai multinaționalelor farmaceutice, de către părinții fondatori Victor Babeș și Ioan Cantacuzino, îngropați, la dorința acestora, în curtea institutului, a reușit inegalabila performanță, în originala democrație românească, să nu mai producă nimic.

Excelență, cum putem explica un lucru care pare de neexplicat, că în 1921 părinții fondatori din nimic au făcut un institut, iar astăzi noi, după 20 de ani de chin, am reușit, dintr-un institut, marea performanță să facem un mare nimic?!

Astăzi, până și renumitele sale branduri, originale și nesintetice, benefice pentru români, Cantastimul și Polidinul, au dispărut. Liniile de fabricație s-au închis, filiala Iași a Institutului Cantacuzino este în moarte clinică. Piatra de mormânt a pus-o Agenția statului, Agenția de Medicamente, cea care a retras într-o mare voioșie și fără nici un fel de scrupule, avizul de fabricație.

Excelență, vă spun cu sinceritate că noi nu suntem bolnavi de scenarită. Înțelegem că astăzi, este normal, integrați în Europa, în era globalizării, să nu mai producem nici vaccinuri antigripale, nici Cantastim, nici Polidin. Înțelegem că multinaționalele trebuie să trăiască bine și numai ele sunt în măsură să ne producă toate serurile și vaccinurile trebuincioase românului, cu excepția banalului vaccin contra hoției și prostiei. Înțelegem că firmele imobiliare strategice, cu acces direct la guvernanți vremelnici, pot să eficientizeze circa 4 hectare de teren din Cotroceni, prin demolarea institutului, la 90 de ani de la înființarea acestuia.

Ceea ce nu înțelegem, Excelență, și poate ne explicați, ca să pricepem, este, în virtutea transparenței, care este planul de demolare al Institutului Cantacuzino, vărul Institutului Pasteur, spre a afla și noi, muritorii de rând, nevaccinați cu produse românești, ce aveți de gând cu stăpânii cerți ai cercetării științifice românești, mormintele lui Victor Babeș și Ioan Cantacuzino, din incinta institutului? Vă asigurăm, în pofida voinței guvernanților și a oricărei coaliții, că aceste morminte nu sunt de vânzare și nu le vom vinde, indiferent de factorii de influență.

Domnule senator, această scrisoare plină de amărăciune și obidă, față chiar de către Cantacuzinești, care n-au reușit în 90 de ani să facă vaccinuri antiminciună, antifraudă, antimafie, vine să vă adreseze o rugăminte: este timpul ca dumneavoastră să clarificați ițele încâlcite ale demolării Institutului Cantacuzino, ale descoperirii căilor întortocheate, străbătute de inși care nu au nici un Dumnezeu, pentru a se ajunge de la sloganul "Fabricat în România, la demolatorul" Demolat în România".

De la nimic, în 1991, la un institut de prestigiu european și, respectiv, de la un institut, la un nimic în 2011! Căci, Excelență, am avut gripă aviară, nu știu, declarată sau efectivă, dar au rămas găinile fără cocoș, am avut gripă porcină, dar au rămas scroafele fără vieri, am avut vaccinuri comandate, dar pe care Ministerul Sănătății nu le-a plătit, iar Curtea de Conturi a venit și le-a luat banii. Peste ei a venit agenția de pompe funebre, numită generic Agenția Medicamentului, care nu a găsit altceva decât să pună ștampila "Dumnezeu să-l ierte!".

Credem că aceste stranii coincidențe trebuie analizate și să le pună capăt. Vă revine, Excelență, onoarea și cinstea - dacă nu o veți da pe rușine, ca și cei dinaintea dumneavoastră! - să descâlciți și aceste ițe încurcate și să vaccinați sistemul cercetării medicale românești, contra oamenilor deștepți, numiți generic în popor-hoți și bandiți, dar cu gulere albe.

Cu încrederea că virușii și bacteriile demolatoare ale Cantastimului și ale Polidinului nu au pătruns încă și în cabinetul dumneavoastră de ministru, vă adresez un patetic apel: Salvați Cantastimul românesc! Salvați Polidinul ieșean! Salvați Institutul Cantacuzino, la cei 90 de ani de existență! Că nici nu veți ști, Excelență, ce pierdeți, atunci când veți avea nevoie de vaccin.

Cu alese sentimente de considerație, profesor universitar doctor inginer Angel Stanciu, deputat PSD de Iași, vicelider al Grupului parlamentar PSD din Camera Deputaților.

Vă mulțumesc, stimați colegi, pentru atenție și dumneavoastră, distinse domnule președinte, pentru îngăduință.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule profesor. Cu alese gânduri, vă anunț și eu, stimați colegi, că durata unei intervenții este de maximum trei minute.

 
Mircea Irimescu - declarație politică intitulată Un loc de luminare;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului PNL, și îl rog pe domnul Ioan Țintean, din partea aceluiași grup, să se pregătească.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața! Mulțumesc, domnule președinte.

"Un loc de luminare"

Stimați colegi,

De la căderea regimului comunist, la început de februarie, an de an, sute de oameni se adună la Sighetu Marmației pentru a comemora personalitatea lui Iuliu Maniu și pentru a se reculege la locul cumplitei recluziuni care a dus la distrugerea celei mai mari părți a elitei politice interbelice a țării.

Am participat și eu, în impresionantul și reușitul muzeu amenajat de Academia Civică în sinistrul local al fostei închisori, la manifestările din acest an. Alături de alte vreo două sute de persoane, deopotrivă localnici și veniți din îndepărtate colțuri ale țării, m-am bucurat de binefacerile unei lecții morale de excepție. O lecție de care n-aș fi beneficiat în alte împrejurări. Din acest motiv, îndrăznesc să afirm că, chiar și pentru câteva ore dintr-o zi, schimbarea mediului din Palatul Parlamentului cu locul supliciului unor mari oameni politici ai României anticomuniste este o experiență care, moral și omenește, ar fi folositoare oricărui parlamentar.

Mai întâi ar fi utilă pentru cei cărora puterea pare a le întuneca rațiunea. O cugetare asupra - uneori - scurtului drum de la stăpânirea absolută a pârghiilor financiare și de represiune din societate la celula de 2/3, fără aerisire și lumină, ar putea avea un benefic efect sanitar în combaterea năravurilor seculare care persistă în viața politică românească, indiferent de forma regimului politic din țară.

Apoi ar prinde bine acelor lideri contemporani care-și închipuie că politica s-a născut odată cu ei, că misiunea lor pe pământ este de a-i ferici pe alții, devenindu-le - pe orice cale - conducători, și de a se îmbogăți folosind puterea și influența funcțiilor publice la care au ajuns prin activism politic. Deși nu sunt convins că ar fi o terapie miraculoasă, totuși, o vizită la Cimitirul Săracilor de pe malul Tisei, printre mormintele necunoscute ale unor atotputernici de altădată, în cazul multor oameni politici de astăzi, ar putea contribui la repunerea în valoare a unor nobile trăsături sufletești, demult îngropate în noroiul vieții de zi cu zi în care s-au aruncat de bunăvoie. Asta dacă le-au avut vreodată și dacă nu și-au risipit definitiv orice urmă de conștiință.

Ar mai fi binefăcătoare celor convinși de valoarea exclusivă a pragmatismului și de caracterul păgubos al idealismului și al principiilor în acțiunile politice. Prețul exorbitant, câteodată de nesuportat, al excluderii moralității din politică se vede mai bine din nordica capitală istorică a Maramureșului decât de la București. Dacă acolo, în închisoarea în care au murit câțiva prim-miniștri și foarte mulți miniștri, omul politic contemporan nu sesizează importanța componentei morale în profilul unui model de om politic complet, șansele de a face acest lucru în alte împrejurări sunt minime. Ar contribui la culturalizarea celor care nu știu minimul necesar de istorie națională, aflați în eroarea de a crede în unicitatea lor de creștin-democrați și de "oameni politici de dreapta" din România.

Cum, eufemistic spus, timpul pentru lecturi este serios amputat la cei mai mulți dintre demnitarii români al zilelor pe care le trăim, mai ales în cazul celor aflați la putere, pelerinajul la Sighet ar fi salutar. Ar putea cunoaște nemijlocit aspecte istorice, cu oameni și partide care le-au fost precursori/precursoare, de la care au peste timp mult mai multe de învățat decât se așteaptă.

De pildă, ar lua act de faptul că în țări ca în România, câteodată, oamenii politici pot fi confruntați cu situații imposibile! Să fii, ca Iuliu Maniu, omul aliaților din ultimul război mondial, să te dedici cinstit și cu toate disponibilitățile cauzei lor, să-ți respecți cu sfințenie cuvântul dat, ei să câștige războiul și să te arunce în închisoare și să te lase să mori acolo în suferințe de neimaginat, poate fi o excelentă temă de reflecție.

Multe alte binefaceri ar rezulta dintr-o eventuală reculegere a conducătorilor politici la mormintele necunoscute și în celulele tristei închisori din orașul de pe Tisa. Din acest motiv, de pe acum, propun conducerii Camerei Deputaților ca anul viitor, la început de faur, să organizeze o excursie la Memorialul de la Sighet. Asta, ca și dusul la biblioteci și biserici, i-ar lumina pe mulți. În mult mai mare măsură decât mersul pe la televiziuni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Țintean - declarație politică având ca subiect Slugărnicia inspectorilor școlari județeni în fața ministrului = singurul criteriu pentru mazilirea directorilor de școli din țară;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar PNL, și îl rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Țintean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Slugărnicia inspectorilor școlari județeni în fața ministrului = singurul criteriu pentru mazilirea directorilor de școli din țară".

Lupta împotriva crizei economico-financiare declanșată de Guvernul Boc a atins cote inimaginabile. Spre exemplu, în învățământ, reprezentanții Guvernului, inspectorii școlari județeni au declanșat o adevărată cruciadă împotriva directorilor de școli, pe care îi mazilesc, cu acordul tacit, iresponsabil și nepăsător al ministrului Funeriu.

Într-un liceu din Bistrița-Năsăud, într-o unitate școlară din România care dorește a fi stat de drept, membru al Uniunii Europene, un director de liceu a fost schimbat din funcție pentru că a apărat interesele copiilor și ale școlii românești și s-a opus diminuării numărului de elevi, inclusiv a normei didactice. Practic, puterea PDL-istă din teritoriu i-a cerut imperios directorului Liceului de muzică "Tudor Jarda" din Bistrița, Șulăr Igna-Claudiu, să dea afară, nici mai mult nici mai puțin de 27 de elevi aparținând minorităților conlocuitoare care studiau muzica suplimentar la acest liceu și care studiau și la licee cu clase în limba maternă - maghiară și germană. Este modul în care actuala putere din teritoriu înțelege să motiveze și să recompenseze - prin excludere - aptitudinile muzicale, studiul individual și suplimentar al elevilor dintr-un liceu cu renume și tradiție în rândurile școlii românești.

Nu a contat nimic din capacitățile organizatorice, experiența și munca depuse de domnul director pentru a contribui la prestigiul acestui liceu. Preocuparea pentru dotarea cu instrumente muzicale, organizarea de concursuri de specialitate, organizarea Olimpiadei naționale de interpretare vocală, cele peste 90 de premii și mențiuni obținute de elevii liceului la olimpiadele și concursurile naționale și internaționale nu au putut învinge culoarea puterii în județul Bistrița-Năsăud, orașul Bistrița - singurul criteriu care a contat și a decis în acest județ fiind cu totul altul. Astfel de cazuri sunt numeroase în țară, unde, drept recunoaștere și răsplată pentru activitatea depusă în slujba învățământului românesc, zeci de directori, dacă nu sute, sunt maziliți de inspectorii școlari județeni, slugarnici efemeri ai unei puteri politice iresponsabile și imorale.

Ce ar mai fi de spus? Ar fi interesant de aflat care este poziția personală a ministrului, cum justifică domnul ministru astfel de demersuri, care sunt măsurile pe care le are în vedere pentru a sancționa abuzurile inspectorilor școlari. Ca atare, îl invit public pe ministrul Funeriu să ia în discuție cazul Liceului de muzică "Tudor Jarda" și să comunice tuturor locuitorilor din Bistrița care este finalitatea demersului guvernamental. Faptul, probabil, că nu va declanșa o anchetă, este și el un răspuns, care demonstrează complicitatea unui sistem ticăloșit, care abordează problemele dascălilor doar în campania electorală, în funcție de propriile interese.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Manifestări culturale și religioase organizate de UDTTMR;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, și îl rog să se pregătească pe domnul Laurențiu Nistor. Este? Pentru a-și prezenta declarația politică.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează "Manifestări culturale și religioase organizate de UDTTMR".

Manifestările organizate în ultimele două săptămâni sub egida Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România demonstrează, dacă mai era necesar, dorința de a ne fi promovată imaginea reală, imaginea corectă. Raportarea la istorie și la valorile ei esențiale înseamnă o abordare obiectivă, necesară pentru ca trecutul să nu fie uitat și pentru ca prezentul să fie conștientizat.

Iată de ce au fost propuse și realizate mai multe acțiuni, atât în zona culturii laice, cât și în zona reperelor religioase islamice. Exemplele sunt concludente. Vineri, 11 februarie a.c., la Sediul Central al UDTTMR, s-a desfășurat simpozionul dedicat ilustrului umanist Ismail Gaspirali, fiind prezentate, cu această ocazie, aspecte din opera cărturarului tătar crimeean.

După o săptămână, la data de 18 februarie a.c., în aceeași locație, a fost evidențiat un eveniment important al lumii musulmane, Mevlid Kandili.

Sâmbătă, 19 februarie a.c., a avut loc o altă manifestare interesantă, prin care s-a propus și, evident, se propune descoperirea unor tineri artiști de valoare.

În perioada următoare se vor desfășura alte acțiuni semnificative. Astfel, sâmbătă, 26 februarie a.c., tot la Sediul Central al UDTTMR, în cadrul unui seminar, va fi prezentată și comentată activitatea lui Numan Celebi Gihan, personalitate de seamă a națiunii tătare.

Într-o altă ordine de idei, componenții ansamblului folcloric "Karamurat Yâldâzlar", din localitatea Mihail Kogălniceanu (județul Constanța), vor prezenta, sâmbătă, 26 februarie a.c., un spectacol de cântece și dansuri tradiționale, pentru a marca cei 10 ani de existență ai ansamblului.

Este felul nostru de a încerca să ne păstrăm identitatea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, foarte mult, domnule deputat.

 
Laurențiu Nistor - declarație politică având ca subiect Drumul crucii poporului român;

Domnul Laurențiu Nistor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este invitat pentru a-și susține declarația politică.

În același timp, îl rog pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru să se pregătească pentru următoarea intervenție.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Laurențiu Nistor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Drumul crucii poporului român".

De la Iisus încoace se spune că fiecare om își duce crucea lui. Dar, ca un întreg popor să-și ducă crucea pe drumul Golgotei, împuns de spini, biciuit, umilit în toate felurile, și căruia i s-a dat oțet ca să-și astâmpere setea, asta nu s-a mai întâmplat niciodată! Este, astfel, o premieră pe care o plătesc femeile, copiii și bătrânii României, prețul fiind pe de-o parte în bani, pe de altă parte, în suferințe greu de înțeles până și pentru o Europă civilizată, ce vede în noi doar niște contributori la bunăstarea Vestului, o forță de muncă ieftină și bine calificată, precum și o piață de desfacere avidă, de aproape 20 de milioane de suflete.

Zic că plata umilinței se face în bani, deoarece aceasta se întâmplă de fiecare dată când un copil își ia alocația (dacă o mai avea dreptul la ea...); când o mamă își încasează salariul tăiat cu până la 60-70% din ce câștiga cu doar un an în urmă; când un pensionar își primește pensia așa-zis recalculată, recorelată, reformată - oricum, numai retezată să fie; când salariații își văd munca subapreciată brusc cu 25% doar c-așa a vrut Guvernul, ori că sporurile și alte drepturi salariale - normale, dar minime pentru halul de condiții în care își desfășoară activitatea, au fost diminuate sau anulate de-a dreptul. Nici cu trei săptămâni în urmă, condițiile de muncă de la Uricani au trimis pe lumea cealaltă cinci ortaci care, pentru câteva sute de lei, trudeau de ani de zile în bezna adâncurilor pământului ca să scoată aurul negru la suprafață pentru a fi transformat în lumină. O umilință de care, așa cum se poate vedea în Vest, nu este neapărată nevoie: un miner poate trăi și munci și civilizat, iar plata poate să îi fie și îndestulătoare, nemaitrebuind să mai și moară pentru ca toate acestea să fie realizate.

Plata în suferințele de care pomeneam mai sus se face de data aceasta, zilnic. Se face atunci când românul merge la piață și descoperă că, cu banii săi, cumpără doar 80% din marfă, ceilalți 20% fiind destinați cumpărării de TVA, același TVA, indiferent că e vorba despre pâinea cea de toate zilele, medicamente sau ultimul răcnet de mașină străină. După cum plata în suferință se face și când, bolnav fiind, cauți în zadar un medic bun, pentru că ori a ieșit la pensie, ori a plecat în străinătate, tu murind astfel cu zile, încet dar sigur. Cum tot cu zile mori dacă ai nevoie de medicamente, devenite din ce în ce mai puțin accesibile pentru tot românul. Și, în curând, din cauza unei măsuri birocratice negândite, de implementare a Codex Alimentarius în România, de la 1 aprilie încolo, medicamentele naturiste și ceaiurile vor deveni și ele inaccesibile sănătății umane...

Altă plată în suferință este politica nesănătoasă a guvernului de creștere haotică a prețurilor, mai ales în domeniul energetic, care duce la plecarea în sus a tuturor celorlalte prețuri, lăsând omul de rând tot mai sărac, mai înfrigurat, punându-l în blestemata ipostază ca, din aceeași măruntă sumă, să-și achite dările (culmea, tot la stat majoritatea!), să-și cumpere pâinea cea de toate zilele ori să-și ia medicamentele care îl mai țin viu. Amărâtă viață e când, preferând găleata portocalie plină cu minciuni, consecința directă și imediată este că guvernul propriei tale țări te aduce în situația de a opta ce să-ți iei: un kilogram de ulei sau câteva pastile de inimă; așadar, să nu ne mai mirăm când auzim, pe câte unul, că a preferat să-și ia uleiul pentru familie, ca să-și curme suferințele proprii...

Pentru mai bine de jumătate din populația acestei țări, a îți putea cumpăra o carte este, deja, un răsfăț. Căci pentru ca suferința să fie desăvârșită, hrana spiritului acestui neam trebuia suprimată. Cărțile sunt periculoase pentru acest guvern! În cărți, omul de rând poate afla că s-au descoperit și guvernările eficiente. Și condițiile de trai civilizate, decente. Și siguranța locurilor de muncă. Și salariile îndestulătoare, din care chiar poți să-ți permiți să mergi într-o stațiune unde să-ți îngrijești sănătatea. Și pensiile care-ți permit o bătrânețe liniștită. Și casele mai mari, mai curate, mai luminoase. Și, cel mai înfricoșător lucru dintre toate acestea, că omul de rând nu e obligat să suporte toate aceste suferințe, umilințe, batjocuri, și că este suficient să vrea, pentru ca toate acestea să înceteze.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, distinse coleg.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică despre ceea ce înseamnă sănătate în Iași și în România;

Îl invit acum pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru, pentru a-și susține declarația politică.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Stimați deputați,

Remarc încă o dată aglomerația de la aceste declarații politice și iar rămân eu cu domnul Oltean, ca să încercăm să mai punem la punct ceea ce ar mai trebui pus la punct prin România, adică foarte multe lucruri, iar eu voi vorbi astăzi despre ceea ce înseamnă sănătate în Iași și în România.

Pentru că mi se pare cel puțin curios faptul că singurul spital de urgență din România care se desființează este cel de la Iași. Consecințele? În contextul în care nu vorbim, cum spune ministrul sănătății, de spital fără linie de gardă, spital în care nu se face nimic, spital în care se dă doar o aspirină, consecințele au început deja să se vadă. Pe lângă cei 28.000 de pacienți plimbați anul trecut între spitale din Iași, constatăm că, în ultima gardă, un viitor doctor, un tânăr doctor a fost plimbat aproape 8 ore până când și-a găsit spitalul în care să poată fi rezolvat. Poate pe mulți nu-i interesează și țin minte că un politician recunoscut în istorie pentru cinism spunea că moartea unui om este o tragedie, moartea a sute de mii este doar statistică.

Acest viitor doctor va merge sau nu, de fapt, nu va merge, pentru că nu a avut spitalul în care să poată fi rezolvat rapid un banal caz care în toată lumea civilizată ar fi fost rezolvat fără probleme. Există soluții medicale și există soluții politice. Din păcate, constat că soluțiile politice fac în acest moment extrem de mult rău sănătății celor din Iași, iar nu știu cine va putea explica cum într-un singur loc cei 34 de mii de pacienți de la urgență, cei 37 de mii de pacienți de la Spitalul Spiridon și alți încă 18 mii vor intra pe poarta, la fel de îngustă, a unui spital pavilionar, în care nu se poate rezolva nimic. Pentru fiecare dintre acești morți, pentru fiecare dintre cei care nu vor mai putea să meargă, pentru fiecare dintre cei care-și vor pierde mâna sau viața, plimbați între spitale, cineva va trebui să răspundă.

În urma scrisorii-deschise pe care am trimis-o și Președintelui României, și Ministerului Sănătății și Președintelui Senatului și al Camerei Deputaților, constat că pentru spitalele care sunt arondate autorităților locale s-a găsit o posibilitate de reanalizare a acestei situații. Cer acest lucru și pentru Spitalul de Urgență din Iași. Chiar dacă a trecut la Ministerul Sănătății, nu cred că ieșenii trebuie să sufere din acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Oltean - declarație politică intitulată Asigurarea calității vieții vârstnicilor și integrarea lor în instituțiile specializate de stat, obiectiv major al Guvernului pentru anul acesta;

Dați-mi voie, acum, stimați colegi, să-mi susțin și eu propria mea declarație politică. (Coboară la tribună.)

Doamnelor și domnilor colegi,

Dați-mi voie să prezint declarația politică pregătită pentru astăzi, intitulată "Asigurarea calității vieții vârstnicilor și integrarea lor în instituțiile specializate de stat, obiectiv major al Guvernului pentru anul acesta".

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu este, așa cum se știe, nici un secret pentru nimeni că situația persoanelor vârstnice reprezintă o preocupare de prim plan pentru societatea noastră. Numărul mare de pensionari, numărul relativ mare de persoane de vârsta a treia care nu beneficiază de nici o sursă de venit, al celor bolnavi, al celor singuri, aceasta este realitatea de care trebuie să ținem seama. Astfel, se pune din ce în ce mai mult problema instituționalizării acestei categorii de oameni.

Schimbarea mediului de viață a vârstnicului prin instituționalizare, chiar dacă nu este obligatorie, este cu siguranță posibilă. Ea se referă la încadrarea persoanei respective într-un centru de ocrotire-cămin de bătrâni, casă de îngrijire având drept consecință modificarea reședinței sale, aceasta provocând, de cele mai multe ori, o veritabilă criză de adaptare, cu multiple consecințe psihologice.

Vârstnicul impune aproape întotdeauna o anumită conduită particulară, punând personalul de îngrijire într-o situație diferită față de cea a îngrijirii unui tânăr sau adult. Această particularitate derivă din faptul că "normalul" adultului este diferit de ceea ce considerăm a fi "normal" la vârstnic, deoarece procesul de îmbătrânire atrage după sine o serie de modificări ale parametrilor morfologici și funcționali ai organismului, modificări ce sunt considerate fiziologice pentru o anumită vârstă biologică.

În contextul actual de dezvoltare a societății zilelor noastre, vârsta a treia este tot mai frecvent considerată drept o perioadă a vieții în care experiența, cunoștințele, capacitatea de creație, pot și trebuie să fie folosite din plin. Un vârstnic activ nu îmbătrânește intelectual, fizic, social, el nu are timp să se gândească la bătrânețe. Dar sedentarismul, renunțarea și izolarea psihică și fizică sunt factori de risc major în accelerarea îmbătrânirii somatice și sociale.

Pe de altă parte, numărul vârstnicilor, așa cum spuneam la început, nu se suprapune cu cel al pensionarilor, dar aceștia din urmă reprezintă ponderea cea mai importantă. La noi în țară, populația vârstnică a fost stabilită convențional la 60 de ani și peste. Conform datelor ultimului recensământ, s-a observat că pentru prima oară în ultimele patru decenii, la 1 ianuarie 2000, populația vârstnică a întrecut numeric și procentual populația tânără. La 1 ianuarie 2000, numărul persoanelor de peste 60 de ani l-a devansat cu 36,8 mii pe cel al persoanelor cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani.

Procesele demografice din țara noastră încep să se înscrie și ele în modelul tranziției, model înregistrat în ultimele decenii în țările dezvoltate, caracterizat de specialiști prin trecerea de la niveluri înalte ale mortalității și natalității, la niveluri scăzute. În tranziția structurii populației pe vârste, caracteristica principală este îmbătrânirea demografică.

Studiile apreciază că numărul persoanelor în vârstă se va tripla până în anul 2030 și majorarea creșterii se va produce tocmai în țările în curs de dezvoltare. Într-un raport al Băncii Mondiale, intitulat "Preîntâmpinarea crizei vârstei a treia", se apreciază că "nesiguranța venitului la bătrânețe este o problemă a întregii lumi". Îmbătrânirea demografică și reducerea numărului locurilor de muncă produc modificări structurale, din punct de vedere socio-economic, asupra populației active și inactive, deopotrivă.

Având în vedere că atât îngrijirea vârstnicului, cât mai ales calitatea acestei îngrijiri, sunt părți integrante ale politicii de bunăstare și de sănătate a țării, iată de ce profesioniștii chemați să se ocupe de această categorie de vârstă trebuie să aibă o dublă formație, atât caritabilă, cât și umanistă. Nu trebuie să uităm că dacă empatizăm cu vârstnicul, empatizăm cu viitorul nostru individual. Privită în ansamblul său, persoana vârstnică este o persoană de cele mai multe ori multiplu dezavantajată, atât prin scăderea resurselor fizice, care însă nu înseamnă întotdeauna boală, ci și prin scăderea resurselor financiare, sau, mai grav, prin prezența unui handicap mintal.

Până nu demult, preocuparea pentru interesele vârstnicului revenea în exclusivitate medicului. Astăzi, o viziune sistemică grupează o echipă pluridisciplinară care trebuie mai întâi să vină în întâmpinarea cererilor persoanelor de vârsta a treia. Asistența socială reprezintă o mare diversitate în practica oferirii de servicii. Asistența socială gerontologică trebuie să răspundă cerințelor specifice persoanelor vârstnice, ceea ce presupune pregătirea unor persoane specializate în activitatea cu această categorie socială.

Mulți practicieni recunosc că îmbătrânirea nu este un fenomen liniar. El începe după naștere și continuă, practic, printr-o stare distrofică, de involuție, care poate căpăta aspecte dramatice în timp. Iată de ce se impune o discuție despre necesitatea existenței unui număr cât mai mare de așezăminte de îngrijire pentru bătrâni.

Se știe că reorganizarea spitalelor este unul dintre cele mai importante obiective al guvernului, din anul acesta. Mai precis, din 182 de spitale care își vor pierde acest statut, 71 vor fi transformate în cămine pentru persoanele vârstnice. Conform planurilor guvernului, acest lucru se va întâmpla în perioada 1 aprilie 2011-31 decembrie 2013, urmând ca acestea să poată găzdui între 2.500 și 4.800 de bătrâni.

Mulți contestă această decizie, dar nu știu că în prezent se înregistrează un deficit în acest domeniu, mai precis există doar 25 de cămine de bătrâni, cu 1.570 de paturi, finanțate de la bugetul de stat și autoritățile locale, 51 de unități pentru tratarea persoanelor cu afecțiuni psiholocomotorii și încă 53 de unități finanțate de ONG-uri.

Dacă luăm în considerare și datele furnizate recent de Ministerul Muncii, și anume că peste 2.800 de persoane se află în prezent pe listele de așteptare pentru a obține un loc în cămine, reiese foarte clar măcar unul dintre motivele pentru care avem nevoie de aceste instituții de ocrotire: bătrânii noștri trebuie să aibă parte de cea mai bună îngrijire, de toată atenția și de tot respectul nostru.

Vă mulțumesc. (Își reia locul la prezidiu.)

Ioan Munteanu - declarație politică intitulată De ce independent?;

Îl rog acum pe domnul deputat Ioan Munteanu, din partea Grupului deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, să dea citire propriei declarații politice.

Vă rog, domnule coleg.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Bună ziua!

Domnule președinte, declarația mea se intitulează "De ce independent?"

Este tot mai clar că actualele formațiuni politice din România s-au îndepărtat tot mai mult de promisiunile făcute oamenilor și că nemulțumirile populației se manifestă ori de câte ori sunt luate măsuri nepopulare din partea guvernării. Totul a devenit o simplă demagogie, fie că vorbim de partide de stânga, de dreapta, de centru, de doctrine, strategii sau ideologii liberale, democrate ori de orice altă natură.

Partidele politice, fie că s-au aflat la putere ori în opoziție, au rămas datoare cetățenilor. Este o mare diferență între promisiuni și realitate, dovada fiind faptul că idealurile și speranțele din decembrie 1989 au dispărut, că în locul unei vieți decente nu-i decât sărăcie și disperare, că puternicii zilei nu sunt preocupați decât de binele lor și al celor din anturajul imediat. Nimic din ceea ce au promis nu se regăsește în viața de toate zilele a românilor, politica de la noi nu-i altceva decât o nesfârșită demagogie, bazată pe minciună, hoție și lipsă de demnitate.

Nu-i deloc de mirare că, în aceste condiții, interesul românilor pentru politică a dispărut, că manifestările verbale sunt tot mai vehemente și mai neiertătoare, că niciunul dintre partidele de pe scena țării nu mai este credibil, că repulsia și indiferența sunt atitudinile care îi caracterizează pe oameni atunci când vine vorba de politicieni. Abuzurile și deciziile aberante ale guvernanților au schimbat totalmente percepția și încrederea oamenilor. Greu se mai poate vorbi de speranță în viitor, de stabilitate, de adevărata democrație ori de un trai decent... Criza valorilor și cea morală au atins un nivel alarmant, ca urmare a greșelilor și schimbărilor de la o zi la alta.

Ce-i de făcut? Care ar fi măsurile de redresare dintr-o situație aparent fără ieșire?

Cred, și sper să nu greșesc, că soluția este una singură: candidați independenți în politică! Eu, cel care am făcut parte dintr-un partid puternic, am învățat în foarte scurt timp că a fi independent înseamnă să fii liber în luarea celor mai bune decizii, că nu trebuie să te supui unor demersuri cu care nu ești de acord și că nu e nevoie să votezi așa cum îți cere partidul. Este un sentiment de eliberare pe care nu-l vor simți niciodată aserviții oricărei formațiuni politice. Acum, orice inițiativă legislativă pe care o votez, indiferent că e a puterii sau a opoziției, o adaptez exact dorințelor electoratului, fără nici cea mai mică presiune politică.

Ținând seama de rezultatele sondajelor care arată că partidele politice nu mai beneficiază de încrederea românilor și că instituțiile statului nu mai sunt credibile, consider - și o spun din propria-mi experiență - că omul are mai multă încredere într-un un candidat decât intr-o formațiune politică. Alegătorii se simt mai apropiați de oamenii pe care-i cunosc și care știu că vor face cunoscute nevoile comunității din care fac parte. Diferența dintre un partid care este, totuși, o noțiune abstractă și un candidat independent este că alegătorul știe mai exact cui să i se adreseze și pe cine poate trage la răspundere.

Consider că independenții-independenți reprezintă o categorie de politicieni care nu trebuie discreditată și de a căror prezență trebuie să se țină cont. Intrarea lor pe scena politică este o necesitate obiectivă, având în vedere eșecul partidelor politice, iar apariția acestora, la cel mai potrivit moment, poate însemna o revigorare a modului de a face politică. Câteva exemple de reușită a independenților din alte țări sunt în măsură să întărească spusele anterioare:

  • alegerile locale din Cehia, 2010 au fost câștigate de către independenți, începând cu capitala țării, Praga;
  • Rusia are un număr considerabil de candidați independenți, reprezentând cam 40% din voturi și 23% din fotolii;
  • În Australia, Estonia, Moldova, Turcia, Polonia - aproximativ 15% dintre candidați sunt independenți și iau, în medie, între 2-5% din voturi;
  • În Canada, majoritatea municipalităților nu au tradiția partidelor politice;
  • În Irlanda, ca urmare a alegerilor din anul 2007, au fost aleși 13 parlamentari independenți (5 în camera inferioară și 7 în camera superioară);
  • În România chiar, alegerea primarului capitalei în persoana doctorului Oprescu este un alt exemplu că independenții trebuie luați în orice calcul de perspectivă.

În concluzie, consider că un număr mai mare de independenți ar asigura echilibrul necesar în adoptarea politicilor din legislativ, pentru că ei pot promova mai ușor legi care se referă la nevoile oamenilor și pot negocia în folosul acestora. De aceea, îi îndemn pe toți românii să-i aibă în vedere pe cei care vor candida ca independenți, fără obligațiile și condiționările de tot felul pe care le presupune înregimentarea într-o formațiune politică.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulțumesc și eu pentru efortul depus în vederea redactării și susținerii acestei declarații politice.

 
Florentin Gust Băloșin - declarație politică având tema Cine răspunde în fața legii?;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gust Florentin.

 

Domnul Florentin Gust Băloșin:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Cine răspunde în fața legii?"

În ultimele săptămâni, întreaga opinie publică a vorbit despre corupția din România. Aceeași corupție care ne poziționează pe un loc rușinos 25, din 27 de țări membre ale Uniunii Europene. Aceeași corupție care a fost unul dintre motivele pentru care unele state membre ale comunității europene s-au împotrivit aderării României la spațiul Schengen.

Barometrul Global al Corupției arată că din punctul de vedere a 87% dintre români, corupția a crescut în România în ultimii 3 ani, iar 83% dintre cei chestionați au răspuns ca ei consideră că Guvernul este ineficient în lupta împotriva corupției.

Această statistică este una cât se poate de îngrijorătoare, iar actualul Guvern al României ar trebui sa conștientizeze, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, că pentru a deveni un stat european în adevăratul sens al cuvântului trebuie să ne facem ordine în propria ogradă. Iar Guvernul trebuie să accepte și faptul că propria ogradă înseamnă și partidul de guvernământ.

Raportul de Monitorizare pe Justiție, dat publicității vineri 18 februarie, de către Comisia Europeană, vine și pune degetul pe rană. Cazurile Ridzi și Păsat sunt evidențiate în cadrul raportului sus menționat, unde se precizează și faptul că Parlamentul României a refuzat să aprobe cererile de începere a urmăririi penale și a percheziției informatice în cazurile lui Dan Păsat și al Monicăi Iacob Ridzi.

Democrat-liberalii au fost foarte reticenți în a accepta criticile Comisiei Europene legate de cazurile de corupție din România. Mai mult chiar, doamna Elena Udrea a îndrăznit, ca sa nu zic ca a avut tupeul, să arunce vina asupra Parlamentului României, și chiar asupra "întregii clase politice din România". Țin să îi reamintesc doamnei ministru că parlamentarii opoziției au votat pentru începerea anchetei complete în cazul Ridzi și s-au abținut de la vot în cazul Păsat. Prin această abținere, partidul de guvernământ a avut ocazia să demonstreze că nu face zid în fața unui parlamentar care este anchetat.

Am observat în ultimele zile că mass-media din România comentează arestarea lui Anghel Sandu, zis și Bercea Mondialul. Țin să vă aduc aminte că cetățeanul menționat a fost cercetat în 37 de dosare penale, primul datând din 2005. Fratele Președintelui României a fost nașul de botez al nepoatei lui Bercea în 2010. Credeți că este posibil ca domnul Mircea Băsescu să nu fi știut cine era Anghel Sandu, cu ce se ocupa acesta și pe ce căi ajunsese să dețină o avere atât de mare? Toate scandalurile de la Olt nu ajunseseră oare la urechea fratelui prezidențial?

Am văzut ieri la diferite emisiuni cum tot mai multe persoane din interiorul PDL săreau să-l apere pe domnul Traian Băsescu, motivând faptul că nu este Președintele vinovat de comportamentul fratelui.

Dragi colegi, eu am o nelămurire însă. Cum credeți dumneavoastră că este posibil ca Președintele României să nu poată să fie un arbitru în propria familie, dar să poată să fie arbitrul forțelor politice din România? Cum credeți că este posibil ca Președintele României să fie un lider adevărat, atât timp cât nu poate fi un lider adevărat în propria familie?

Raportul de Monitorizare pe Justiție reprezintă o bilă neagră pentru România. Și aici fac o precizare foarte clară: nu este o bilă neagră pentru PD., pentru PSD sau pentru PNL; pentru România. Și sunt întru totul în asentimentul domnului Dacian Cioloș, care afirma că "E o chestiune de demnitate națională ca monitorizarea pe Justiție să nu mai fie necesară".

Până la îndeplinirea acestui deziderat, aștept cu deosebit interes să văd dacă valul arestărilor din vămi va cuprinde și Vama Constanța și sunt tare curios să vedem dacă acest val este doar o bulă de săpun.

Vă mulțumesc și o zi bună!

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Se pare că am epuizat lista celor care au binevoit să ajungă la Cameră și să-și susțină declarația politică.

Îmi îngădui acum să dau citire acelor colegi care au depus în scris declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputații: Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Doinița Chircu, Valeriu Alecu, Eugen Uricec, Ioan Balan, Iacob Strugaru, Constantin Militaru, Cosmin Popescu, Daniel Geantă, Stelian Fuia, Petru Movilă, Marius Rogin, Cătălin Buhăianu, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Petru Călian, Andrei Sava, Gheorghe Ciobanu și Corneliu Olar.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputații: Ciocan Gheorghe, Ioan Stan, Mircea Drăghici, Ion Călin, Valeriu Zgonea, Cristian Rizea, Manuela Mitrea, Neculai Rățoi, Dorel Covaci, Florin Pâslaru, Ciprian-Florin Luca, Vasile Popeangă, Cornel Itu, Eugen Bejinariu, Filip Georgescu și Ion Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal: Cristian Buican, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Gigel Știrbu, Viorel Buda, Relu Fenechiu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Donțu, George Dumitrică, Andrei Gerea, Călin Potor, Virel Palașcă, Titi Holban, Bogdan Țîmpău, Lucia Varga, Mariana Câmpeanu, Gheorghe Dragomir și Mihăiță Calimente.

Din partea UDMR, Korodi Attila.

Din partea minorităților naționale, Miron Ignat și Grosaru Mircea.

Iar din partea independenților, a Grupului de parlamentari independenți, domnul Culiță Tărâță.

Statistic, astăzi, nouă parlamentari și-au susținut declarațiile de la microfonul Camerei, iar 60 le-au depus în scris.

Cu acestea, stimați colegi, declar închisă ședința consacrată declarațiilor politice.

Ne revedem la ora 10,00, atunci când va începe ședința consacrată dezbaterii punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Tuturor, o zi bună, să ne auzim numai cu bine!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică ce are ca temă Justiția românească văzută prin lupa oficialilor europeni;

Domnul Daniel Buda:

"Justiția românească văzută prin lupa oficialilor europeni"

Raportul intermediar privind situația sistemului juridic din România, adoptat și prezentat la finele săptămânii trecute de către Comisia Europeană, a fost subiectul esențial de dezbateri, fiind tradus, adaptat și comentat de fiecare dintre actorii politici, în funcție de propria experiență, implicare, viziune, dar, mai cu seamă, în funcție de doctrina politică sau, mai bine spus, de interesul politic.

În calitate de președinte al Comisiei juridice, de disiciplină și imunități din Camera Deputaților, am urmărit evoluția sistemului juridic în permanență și am puncte de referință clare a ceea ce a însemnat justiția, chiar și acum doi ani, și ceea ce înseamnă astăzi. Fără doar și poate, s-au făcut pași semnificativi în acest domeniu, deoarece România a răspuns cu maximă responsabilitate la recomandările Comisiei Europene de la ultima evaluare.

Ca stat membru al Uniunii Europene, am înțeles urgentarea asumării reformelor atât de necesare pentru combaterea corupției, a actelor și faptelor infracționale, aspecte reflectate prin creșterea numărului sancțiunilor disuasive și a condamnărilor. Performanța sistemului judiciar a crescut, pe de o parte, datorită procesului amplu de modernizare instituționlă, iar pe de altă parte, ca urmare a uniformizării legislației în vigoare, prin adoptarea celor patru noi coduri (civil, penal, procedură civilă și procedură penală), și mai ales datorită adoptării legii micii reforme în justiție, al cărei principal rol este accelerarea ritmului de soluționare a proceselor.

Toate aceste progrese în materia reformei legislative au fost evidențiate de oficialii europeni care au remarcat importanța armonizării legislativă și activitatea laborioasă a Parchetului, în special a Direcției Naționale Anticorupție care a fost evaluată în mod pozitiv, demonstrând, încă o dată, efortul statului român de a-și respecta angajamentele privind lupta împotriva corupției. Cazul anchetei din vămile României a fost dat ca exemplu de mobilizare al organelor statului în lupta anticorupție la granițele României. În ceea ce privește activitatea Agenției Naționale pentru Integritate, instituție deosebit de importantă pentru statul român și organismele europene, aceasta va fi susținută în continuare pentru a-și desfășura verificările în condiții de independență, eficiență și transparență.

Raportul, așa cum a fost prezentat, ne-ar putea îndreptăți să spunem că este unul pozitiv, deoarece este evident că România a înregistrat progrese în domeniul justiției, însă nu trebuie să fim ghidați de sentimentul suficienței, ci să ne asumăm cu maximă responsabilitate și să continuăm în același ritm susținut modernizarea statului român, în vederea poziționării României în rândul țărilor cu adevărat europene. Există, în continuare, suprapuneri și paralelisme în activitatea structurilor de aplicare a legii, ceea ce reclamă clarificarea competențelor și stabilirea exactă a modului de cooperare între aceste structuri, tocmai de aceea consider că este nevoie cu certitudine de un consens politic larg privind reforma din sistemul juridic, dar și de o hotărâre neechivocă a tuturor parlamentarilor, în special al celor din opoziție, de a face un efort de a nu mai bloca, în mod conștient și voit, demersurile justiției, inclusiv prin neparticiparea la vot, eveniment reflectat de Raportul Comisiei Europene ca un punct negru pe agenda justiției din România.

Partidul Democrat Liberal a înțeles ce înseamnă necesitatea și urgența reformelor interne, în special în domeniul justiției și își asumă în continuare angajamentele luate în fața structurilor europene, iar, în acest sens, parlamentarii PDL sprijină toate eforturile de modernizare și eficientizare a justiției din România, militând pentru independența acesteia. Am convingerea că și parlamentarii actualei opoziții vor pricepe faptul că România, ca stat membru al Uniunii Europene, nu mai poate tolera practicile corupției, ineficienței și injustiției, și vor contribui la înfăptuirea unei justiții corecte, echitabile și coerente.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică intitulată Autoritățile locale au nevoie de sprijin!;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Autoritățile locale au nevoie de sprijin!"

În ultimii 20 de ani, în dezbaterea publică și în declarațiile autorităților centrale, se reclamă cu ardoare nevoia de descentralizare și de creștere a responsabilităților pe care le au consiliile județene și locale în viața comunităților pe care le reprezintă. Cu toate acestea, deși de multe ori s-a creat cadrul legislativ necesar și s-au delegat atribuții către autoritățile locale, acestea nu au fost dublate de o alocare de resurse sau de o susținere financiară corespunzătoare. Acest fapt face ca de multe ori reprezentanții locali să se vadă puși în imposibilitatea de a-și susține proiectele începute.

Acesta este și cazul gestionării activității și resurselor din Fondul pentru Mediu. Realitatea ultimilor ani ne arată că, anual, sume importante de bani rămân necheltuite, în principal din cauza lipsei de capacitate instituțională a Administrației Fondului pentru Mediu care are un personal mult subdimensionat pentru gestionarea sumelor colectate, fapt ce conduce la demararea greoaie a finanțărilor, termene lungi pentru analiza dosarelor și o viteză de implementare redusă. Mai mult, în acest caz, principalele autorități interesate sunt reprezentate și de către administrațiile locale.

Tocmai de aceea, consider că este deosebit de importantă adoptarea propunerii legislative pe care am inițiat-o, alături de alți colegi deputați, prin care se are în vedere transferarea a 50% din sumele colectate dintr-un județ, consiliului județean din județul respectiv. Prin această operațiune jumătate din banii plătiți de poluatori se întorc chiar la locul poluării, fiind astfel create premisele unui impact pozitiv și punctual al investițiilor de mediu realizate din sumele colectate la Fondul pentru Mediu. În acest fel, prin implicarea structurilor administrative ale consiliilor județene, se rezolvă problema capacității instituționale scăzute de administrare a sumelor colectate în Fondul pentru Mediu. În plus, un consiliu județean cunoaște mai bine vulnerabilitățile ecologice din județul pe care îl administrează, acestea neconcordând în unele cazuri cu programele finanțate la nivel național de către Administrația Fondului pentru Mediu. Prin urmare, investițiile de mediu astfel finanțate vor avea un grad de oportunitate mai ridicat.

În aceeași situație este și cazul propunerii legislative de modificare a Legii minelor care prevede ca un procent de 5% să fie transferat autorității locale pe al cărei teritoriu administrativ se desfășoară exploatarea pentru care s-a achitat redevența. Aceste surse de venit ar putea fi o gură de oxigen pentru autoritățile locale care vor avea în acest fel resurse financiare la dispoziție pentru a îmbunătății viața oamenilor din comunitățile pe care le reprezintă.

  Claudia Boghicevici - intervenție ce are ca temă Ziua de 20 februarie - ziua dezrobirii rromilor;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua de 20 februarie - ziua dezrobirii rromilor"

Declarația mea de astăzi privește ziua de 20 februarie, dată la care persoanele de etnie rromă sărbătoresc ziua dezrobirii.

La 20 februarie 1856 era eliberată ultima categorie de robi, iar proprietarii primeau despăgubiri în baza unui document numit de liderii vremii "Legiuirea pentru emanciparea tuturor țiganilor din Principatul Țării Românești". Actul marchează momentul dezrobirii rromilor.

Chintesența transformărilor proiectate la 1856 este transpusă sugestiv prin vorbele marelui om politic Mihail Kogălniceanu care nota: "Deși de la proclamarea emancipațiunii nu sunt încă îndepliniți 50 de ani, țiganii ne-au dat industriași, artiști, ofițeri distinși, buni administratori, medici și chiar oratori parlamentari".

Văzuți prin prisma unui grup aparte, cu embleme, tradiții și etichete specifice, rromii sunt o categorie socială contestată în societate.

Consider că astăzi, la ceas de sărbătoare, pentru etnia rromă este imperios necesar să gândim și să găsim soluții pentru pași siguri spre includerea în societatea modernă.

Particularitățile acestei etnii trebuie șlefuite în așa fel încât să poată fi recunoscută în perimetrul românesc și dincolo de acesta. Demersul cere timp și eforturi susținute, însă trebuie să conștientizăm că punctul de plecare este definitoriu. Chiar dacă par de o importanță mai puțin însemnată, preocupările pentru această etnie trebuie să se contureze. Vorbele lui Kogălniceanu nu fac decât să ne îndemne să perseverăm, fiindcă și astăzi exponenții etniei rrome sunt prezenți în diverse domenii de activitate.

În colegiul pe care îl reprezint în Camera Deputaților, am făcut un pas concret pentru instruirea rromilor, prin inaugurarea primei ludoteci pentru copiii rromi și doresc ca acestui proiect concretizat să îi urmeze un altul.

În final, subliniez importanța rolului pe care trebuie să-l joace societatea civilă a rromilor în realizarea incluziunii sociale, atât în interiorul comunității, cât și în raportul cu autoritățile statului, fiindcă fără o acțiune sinergică intențiile noastre nu au cum să prindă contur.

  Ștefan Buciuta - declarație politică despre demersurile efectuate de Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților în vederea aderării României la Spațiul Schengen;

Domnul Ștefan Buciuta:

"Demersurile efectuate de Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților în vederea aderării României la Spațiul Schengen"

Acordul semnat la 14 iunie 1985, de reprezentanții a cinci state: Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda, la bordul vasului Marie-Astrid, pe râul Moselle, în apropierea satului luxemburghez Schengen de lângă granița cu Franța și Germania.

Prin acest act erau desființate punctele vamale de la frontierele dintre aceste state și era armonizat controlul vamal la frontierele externe. Inițial separat de Comunitatea Europeană, între timp a devenit de competență a Uniunii, fiind înlocuit de o convenție pe baza Acordului Schengen, care instituie așa-zisa Zona Schengen, în interiorul căreia controlul vamal este desființat .

Prin Tratatul de la Amsterdam (1997), principiile Acordului Schengen devin parte a principiilor Uniunii Europene. Ca regulă generală pentru cetățenii statelor care nu sunt semnatare a convenției, perioada de ședere în zona Schengen nu poate depăși 90 de zile cumulate în 180 de zile de la prima intrare, indiferent de numărul intrărilor. (Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare în 1999).

Având în vedere că România trebuie să adere la spațiul Schengen, în luna martie 2011, împreună cu Bulgaria, și că "unele voci din UE au lăsat să se înțeleagă că este imposibil ca aceste țări să adere anul acesta", Comisia de politică externă a Camerei Deputaților și-a propus să aibă o întâlnire comună cu Comisia omoloagă a Adunării Naționale a Bulgariei pentru a discuta problema aderării țărilor noastre la Spațiul Schengen.

În data de 16.02.2011, Comisia pentru politică externă a României, președinte Attila Korodi, vicepreședinte Marius Rogin, secretar Ștefan Buciuta și alți membri, s-a întâlnit cu Comisia pentru politică externă din Adunarea Națională a Bulgariei, avându-i în frunte pe Dobroslav Dilianov Dimitrov, președintele comisiei, și vicepreședinții Angel Petrov Naydenov, Dimo Georgiev Gyaurov, Atanas Todorov Merdjanov. Întâlnirea s-a desfășurat, în prima parte, pe teritoriul Bulgariei la Ruse, iar în a doua parte la Giurgiu, în cadrul Palatului Administrativ Județean, cu care ocazie s-a semnat Declarația Comună.

La întâlnirea celor două delegații, în afara membrilor comisiilor, au mai participat Valentin Radomirski, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Bulgare în România, Anton Păcurețu, ambasadorul României în Bulgaria, Oszkar Fuzes, ambasadorul Ungariei în România, Miklos Pek, ministru însărcinat cu afaceri al Ambasadei Ungariei în Bulgaria, reprezentanta Ambasadei Poloniei în România, țară care urmează la președinția UE după Ungaria, Dumitru Boianu, președintele Consiliului Județean Giurgiu, Plamen Stoilov, guvernator al Administrației Regionale Ruse, Robert Ioan Cristoi, Prefect al județului Giurgiu, Lucian Iliescu, Primarul municipiului Giurgiu și alți reprezentanți ai Administrației Locale și Județene și ai mass-media.

Prin această întrunire s-a dorit să se dea un semnal pozitiv Uniunii Europene și țărilor din zona Schengen, privind susținerea aderării țărilor noastre la spațiul Schengen în timpul președinției Ungare în acest an, așa cum se menționează și în declarația elaborată cu această ocazie.

Comisia pentru politică externă din Parlamentul României și Comisia pentru politică externă din Adunarea Națională a Bulgariei s-au întâlnit astăzi la Ruse în Bulgaria și Giurgiu în România. Cele două părți își exprimă satisfacția pentru nivelul excelent al cooperării bilaterale dintre România și Bulgaria, incluzând dialogul și cooperarea parlamentară.

Bulgaria și România, ca parteneri în UE și NATO, împărtășesc valori și provocări comune, dezvoltă un dialog politic intens la nivel înalt și o cooperare bilaterală extinsă în mai multe domenii, cum ar fi economia și comerțul, energia, cooperarea transfrontalieră, transporturile, infrastructura, afacerile interne, apărarea, cultura și educația.

După aderarea lor comună la 1 ianuarie 2007, Bulgaria și România au dezvoltat un parteneriat european puternic în cadrul Uniunii Europene, cu scopul promovării obiectivelor comune. Unul dintre aceste obiective comune este aderarea la spațiul Schengen, bazată pe îndeplinirea deplină a criteriilor de aderare.

Comisiile pentru politică externă reconfirmă obiectivul celor două țări de a obține o decizie favorabilă cu privire la aderarea la Schengen în timpul președinției ungare a UE, cu scopul de a adera la acest spațiu Schengen în anul 2011.

Bulgaria și România vor continua să coopereze cu celelalte state membre UE și cu președinția ungară pentru a atinge acest obiectiv. România și Bulgaria, împreună cu celelalte state membre, colaborează pentru a asigura securitatea granițelor externe ale UE și pentru a împiedeca și a bloca migrația ilegală. Securitatea cetățenilor europeni reprezintă un obiectiv important pentru ambele noastre țări.

Adoptarea Deciziei Consiliului de aderare la spațiul Schengen trebuie să se bazeze exclusiv pe rezultatele procesului de evaluare realizat anterior și trebuie să se mențină în coordonatele existente la nivel UE, în concordanță cu parametrii procedurali ale aderărilor anterioare.

România și Bulgaria nu pot fi de acord cu extinderea criteriilor de implementare a acquis-ului Schengen, dincolo de cele definite de Anexa II a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană.

Bulgaria și România au făcut eforturi semnificative în procesul pregătirii tehnice pentru aderare și pentru îndeplinirea criteriilor tehnice de aderare.

Nu știm dacă această întrunire a avut efectul scontat, dar, în aceeași perioadă, Comisia de Afaceri Europene a Adunării Naționale a adoptat următorul proiect de rezoluție:

"Subliniază eforturile realizate de Republica Bulgaria și România în procesul de pregătire pentru intrarea în spațiul Schengen.

Estimează că data intrării lor în spațiul Schengen, fondată pe respectarea criteriilor politice, nu trebuie precipitată pentru motive politice, ci fondată pe respectarea criteriilor prealabile de aplicare a acquis-ului Schengen, stabilite în cadrul lucrărilor Consiliului Uniunii Europene. Aceste criterii nefiind la ora actuală integral respectate, dorește ca evaluările să continue până la termenele prevăzute.

Consideră că intrarea Republicii Bulgaria și România în spațiul Schengen nu este de dorit până când evaluările nu vor fi totalmente satisfăcătoare.

Dorește ca autoritățile bulgare și române să implementeze, cu toată rigoarea necesară, reformele indispensabile reușitei mecanismului de cooperare și verificare, reforme ce vor avea impact asupra securității ansamblului spațiului Schengen".

Din discuțiile purtate la această întrunire, atât de către membrii Comisiilor de politică externă, cât și de reprezentanții Administrațiilor Locale și a ambasadorului Ungariei în România, Oszkar Fuzes, a reieșit faptul că țările noastre sunt pregătite să adere la Spațiul Schengen.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică intitulată Oare de ce apără PSD-ul corupții?;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Oare de ce apără PSD-ul corupții?"

Constat cu surprindere că, în ultima perioadă de timp, agenda colegilor din opoziție și în special a celor de la PSD, a devenit una de apărare a corupților. Ieșirile publice ale liderilor PSD m-au făcut să înțeleg logica după care se face politică în rândurile PSD-iștilor; corupții se simt amenințați și au trecut la atac. Cum altfel să înțelegem intenția domnului Victor Ponta care se chinuiește, ca un adevărat șoim al patriei, să transforme procesele unor indivizi certați cu legea în războiul românilor cu Băsescu?

Sunt prea multe declarațiile domnilor Ponta și Năstase prin care cer poporului PSD-ist solidarizarea cu persoane cercetate pentru corupție și prea cinice declarațiile acestora prin care sar în apărarea rețelelor mafiote din vămi. Invariabil, ideea acestor declarații este aceeași: "Băsescu a comandat, iar justiția aservită a executat".

Însă, deși clamează ca vor o justiție independentă, în realitate multor domni din opoziție le este frică de o reformă din temelii a sistemului judiciar care i-ar putea mătura și pe ei în tăvălugul avalanșei odată pornite. Domnii din PSD se simt bine atunci când se știu în siguranță. Le era foarte comod un sistem patronat de senatorul Voicu care aranja procesele și plănuia chiar desființarea DNA.

După ce au constatat că socotelile le-au fost încurcate, astfel de domni simt acum un fior rece pe șira spinării, iar odată ce se simt amenințați, pornesc atacul împotriva sistemului, împotriva guvernului, împotriva președintelui. Au identificat vinovații pentru problemele lor personale, iar agenda lor publică este acum discreditarea instituțiilor care le-ar putea crea probleme.

Pot înțelege supărarea celor aflați cu musca pe căciulă, mai ales că mecanismele justiției se dovedesc a fi independente și nu mai reprezintă doar un organism cu telecomanda la PSD.

După cum spuneam, atunci când se simt amenințați, PSD-iștii atacă furibund, fără logică, periculos. Dar se știe că hienele atacă în haită pentru a-și devora prada. De aceea, mi-e teamă că ultima construcție politică din piață, Uniunea Social-Liberală, nu este altceva decât un gest disperat al partidelor de a-și apăra corupții unindu-se într-o haită.

Doar că ceea ce scapă logicii politice a domnilor din PSD este faptul că, acest demers de discreditare a instituțiilor care își fac treaba este un deraiaj nedemocratic, infiltrat pe nesimțite, în doze mici, în compartimentele societății românești și riscă să anihileze adevăratele valori sociale. Socoteala lor e simplă: Bruxelles-ul e departe, iar presa nu mai poate constitui un câine de pază al democrației pentru că este controlată în cea mai mare parte.

În final o singură propoziție: "Îmi doresc să nu am dreptate!"

  Cristian Buican - declarație politică: Un subiect sensibil: suspendarea președintelui;

Domnul Cristian Buican:

"Un subiect sensibil: suspendarea președintelui"

Chiar dacă subiectul pe care îl voi aborda în această declarație politică este unul extrem de sensibil și trezește amintiri neplăcute unora dintre noi, consider că este necesar să existe o dezbatere publică pe marginea acestui subiect deoarece doar așa ne putem întoarce la normalitate și la un comportament constituțional al actorilor implicați în viața politică din acest stat. Pentru a clarifica încă de la început lucrurile, am ales să abordez acest subiect în urma comportamentului și a acțiunilor președintelui Traian Băsescu de săptămâna trecută, atunci când nu doar că ne-a luat de proști și ne-a mințit, dar a acționat ca un președinte de partid și nu de țară, așa cum ar trebui să fie.

De șase ani de zile întâiului cârmaci al țării testează limitele Constituției și am ajuns să considerăm și să percepem normalitatea în funcție de anumite declarații sau anumite implicări ale lui Traian Băsescu în viața internă a unui partid sau în funcționarea instituțiilor statului. În tot acest timp, însă, Constituția României prevede negru pe alb care sunt atribuțiunile prezidențiale. Este adevărat că genul președintelui-jucător, așa cum îi place să se autodenumească, nu este în acord cu actuala Constituție a României, însă acest raționament nu ar trebui să fie un argument pentru băsiștii trepanați care scuză orice greșeală prezidențială.

Comportamentul președintelui de săptămâna trecută, când s-a dus să prezideze o ședință a parlamentarilor PDL, când s-a întâlnit cu liderii de filiale ai aceluiași partid să stabilească de comun acord viitorul partidului portocaliu, acum în prag de alegeri interne, nu reprezintă altceva decât o gravă încălcare a Constituției și consider că trebuie tratat ca atare, printr-o atenționare cel puțin. Chiar dacă la finalul acestui lung șir de întâlniri de partid a declarat nonșalant că se gândește la viitorul României, că dorește o creștere a încrederii românilor în actul de guvernare necesar relansării economice și că a venit la PDL să găsească soluții la aceste probleme împreună cu principalul partid de guvernământ. Înregistrările făcute de televiziunile mogulilor cei răi, care nu au fost negate sau infirmate de PDL sau de către Administrația Prezidențială, ne demonstrează foarte clar că actualul șef al statului este mult mai îngrijorat de soarta electorală a PDL decât de respectarea Constituției sau de traiul românilor. Astfel, am regăsit în anumite fragmente din acele înregistrări declarații ale lui Traian Băsescu în care recunoaște că PDL este singurul partid politic care îl interesează și că este dispus să ofere consultanță gratuită pentru o revigorare electorală a partidului din rândurile căruia provine. Dacă asta nu mai este implicare în viața internă a unui partid politic, și implicit încălcare a Constituției, atunci putem emigra de îndată.

Trecând peste minciunile declarate la ieșirile de la aceste întâlnire pe care ni le-a oferit ca explicații pentru prezența sa în acea sală, comportamentul lui Traian Băsescu este abuziv și anticonstituțional. Dacă în 2007, la suspendarea sa, a pus totul pe o singură carte, iată că acum a ajuns să nu îi mai pese de acea carte și să o considere o extindere opțională a dorințelor sale personale care ar trebui să aibă, în varianta portocalie, rol de decret.

Aș fi curios să văd cum ar reacționa trepanații portocalii dacă la Cotroceni s-ar afla un președinte provenit din PSD sau PNL și s-ar întâlni, în mod repetat, cu membrii din conducerea partidului din care a făcut parte, pentru a-i consilia electoral. Eu aș sancționa și acel comportament deoarece, până la o eventuală schimbare de Constituție sau până la transformarea României în feuda personală a lui Traian Băsescu și a găștii portocalii, comportamentul și declarațiile întâiului cârmaci al țării pot fi considerate fără îndoială ca fiind o încălcare a Constituției.

  Cristian Buican - declarație politică: Asumarea plecării Guvernului Boc;

Domnul Cristian Buican:

"Asumarea plecării Guvernului Boc"

Asumarea răspunderii guvernului pe modificările aduse Codului muncii reprezintă cel mai recent exemplu prin care se poate observa și de către cele mai neavizate persoane în probleme legate de politici publice și practici de guvernare, disprețul profund pe care îl manifestă gașca portocalie și aliații săi față de statul de drept, de regulile democratice și ordinea constituțională. Dacă ne mai gândim și la faptul că un astfel de pachet legislativ ca cel al Codului muncii are o importanță însemnată și afectează milioane de cetățeni din România, putem creiona tabloul complet al unui comportament discrețional, demn de cele mai dictatoriale regimuri din lume. Prin procedura asumării răspunderii, folosită a nu știu câta oară de acest guvern incompetent, rolul Parlamentului este diminuat considerabil, iar procesul natural al adoptării unei legi de o asemenea importanță este încălcat iremediabil.

Afirm cu tărie toate aceste lucruri deoarece consider că procedura asumării răspunderii guvernului pe o lege de o asemenea importanță ar trebui interzisă, pentru a nu transforma această excepție într-o practică. Știu că este mai ușor, mai convenabil și mai rapid să adopți o astfel de procedură, însă nu pot fi convins de faptul că actualii guvernanți ar deține adevărul absolut, că doresc bunăstarea românilor sau îmbunătățirea anumitor prevederi legale. Din contră, orice grabă, orice încercare de a sări peste procesele naturale de dezbatere a unor politici publice mă fac să cred că există interese obscure și nelegitime în modificările ce se doresc. Nu am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a iniția o dezbatere pe problemele de fond ce se aduc prin aceste modificări ale Codului muncii, ci cu o problemă de principiu, aceea a inoportunității acestei proceduri.

Mai mult decât atât, nu pot accepta ca un guvern, care a reușit prin prevederile propuse în acest nou Cod al muncii să nemulțumească atât sindicatele, cât și patronatele, să vină și să nu supună dezbaterii parlamentare și publice acest pachet legislativ. Acest lucru arată fie rea-intenție, fie incompetența și lipsa dialogului social și a abilităților de negociere. Să reușești performanța de a nemulțumi atât sindicatele, cât și patronatele, în același timp, prin aceleași prevederi legislative reprezintă exemplul suprem al lipsei de viziune și al incoerenței legislative a propunerilor venite din partea membrilor acestui executiv.

Cred cu tărie că în Parlamentul României există deputați și senatori, din toate partidele politice, care au o viziune mult mai realistă, mai fundamentată asupra unor modificări ce trebuiesc aduse Codului muncii, decât nu știu ce consilieri ai ilustrului necunoscut Botiș, aduși probabil tot de la Cluj, nepoți și nepoate de PDL-iști de frunte ai județelor patriei.

Reacțiile extrem de dure și de virulente venite din partea sindicatelor și a patronatelor în urma anunțului făcut de premier, conform căruia noul Cod al muncii va fi trecut prin asumarea răspunderii în forma dorită de guvern, mă fac să sper că încă mai există conștiință civică și că această procedură a asumării răspunderii se poate transforma în începutul sfârșitului Guvernului Boc. Răspunsul la această problemă îl vom afla în săptămânile ce urmează și în amploarea manifestațiilor și protestelor ce vor avea loc.

  Mihăiță Calimente - declarație politică referitoare la Lupta împotriva corupției;

Domnul Mihăiță Calimente:

"Lupta împotriva corupției"

La finalul săptămânii trecute Comisia Europeană a dat publicității Raportul intermediar privind mecanismul de cooperare și verificare (MCV).

Raportul este o dovadă în plus că lupta împotriva corupției a fost doar un slogan electoral al guvernării Băsescu-Udrea-Boc, în condițiile în care trâmbițarea acestui slogan a fost folosită de actuala putere doar pentru a-și masca adevăratele interese, acelea de a transforma complet statul român într-un stat clientelar.

Actualul Guvern este incapabil să dea un mesaj pozitiv în ceea ce privește capacitatea instituțiilor statului de a garanta corectitudinea un act de justiție corect și eficient, iar Raportul CE arată clar cum majoritatea parlamentară portocalie a împiedicat cu bună știință bunul mers al justiției în două cazuri care îi aveau drept protagoniști pe clienții PDL-iști Monica Iacob Ridzi și Dan Păsat.

Criticile aduse României în raport demonstrează că singura preocupare a guvernării portocalii este apărarea propriei clientele politice pentru care imixtiunea în actul de justiție este un lucru firesc.

Consider că, sub actuala guvernare, reforma justiției nu va fi altceva decât un discurs politicianist, fără acoperire, o altă minciună adresată electoratului care nu se mai lasă însă păcălit.

Este timpul ca justiția televizată să înceteze, iar cercetările în cazurile de corupție să se deruleze până la piesele cele mai importante ale caracatiței corupției care a cuprins România. Numai așa vom putea să răspundem criteriilor europene și, mai mult decât atât, vom putea să eradicăm furtul din banii publici.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică intitulată: Emil Boc se face de cacao;

Domnul Nicolae Ciprian Nica:

"Emil Boc se face de cacao"

Zilele acestea, mai mult decât oricând, am avut senzația că românii trăiesc realități extrem de diferite. Afirm acest lucru pentru că, pe de o parte, mă întâlnesc cu oamenii din colegiul meu care îmi spun cât de greu le este și, pe de altă parte, îl aud pe șeful Guvernului cum afirmă, gingaș, că a scos România din recesiune.

Această afirmație a premierului m-a mirat din cel puțin două motive: unul de ordin politic - faptul că Boc, și nu Traian Băsescu, și-a asumat scoaterea României din recesiune, și al doilea de ordin realist, să spunem așa, fiindcă este evident că premierul încearcă să își mai salveze ceva din imaginea șifonată, servindu-ne noi gogoși cu topping la alegere: de vanilie, de ciocolată sau căpșuni. Indiferent de alegerea făcută, este evident că un astfel de anunț al premierului este... de cacao, mai ales că această așa-zisă ieșire din recesiune va fi "dovada supremă a faptului că măsurile luate de Guvern au fost bune și că aceste măsuri se vor resimți în bine în viața românilor" - citat din Emil Boc!

Ceea ce este jenant pentru Guvernul Boc este faptul că anunțata ieșire din recesiune vine după ce în 2009 și 2010 economia a fost pe tobogan, scăzând cu 7,1% din PIB în 2009 și cu 1,2% în 2010. În 2010, cu Boc și PDL la cârma țării, datoria publică a României a crescut cu 32%, ajungând la un maxim istoric de 46 miliarde euro.

Conform analiștilor economici, aceste cifre arată că actualul Guvern s-a îndatorat cu 1 miliard euro/lună. Aceiași analiști economici mai spun că necesarul de finanțare al Guvernului Boc pentru 2011 este de aproximativ 19 miliarde euro, bani pe care România va trebui să-i împrumute.

În aceste condiții, cu doi ani care au însemnat un eșec al economiei și costuri sociale uriașe suportate de populație pentru nimic, Emil Boc vine și ne desenează noi orizonturi optimiste de așteptare. Face acest lucru în speranța că economiile Germaniei și Franței, care, în 2010, au avut creșteri pozitive, vor reuși să resusciteze și alte economii din Uniunea Europeană. Cel mai probabil vor și reuși, însă, din păcate, România nu se va afla printre țările care vor simți suflul relansării economice din Uniunea Europeană, dintr-un motiv foarte simplu: pe noi ne conduc Băsescu, Boc și PDL, iar aceste cuvinte sunt similare cu falimentul, nu cu relansarea economică, fiindcă nimic în lume nu te poate salva de la dezastru dacă tu însuți nu dorești să te salvezi, iar Guvernul Boc nu dă semne că i-ar păsa de salvarea României decât declarativ.

În rest, Băsescu, Boc și PDL sunt preocupați de cu totul și cu totul alte chestiuni.

Băsescu este preocupat să ascundă sub preș scandalul corupției din vămile României, fiindcă, inevitabil, acest scandal va duce la "Rege" și atunci totul va fi compromis definitiv.

Boc este, cel mai probabil, preocupat să aibă un serviciu și, fiindcă nimeni nu l-ar mai angaja, ține cu dinții de funcția de prim-ministru, iar PDL e prea preocupat de luptele interne între Blaga, Falcă și Udrea, încât nu dă doi bani pe oportunitățile de relansare economică a României.

Prin urmare, perspectivele acestui an sunt, din punctul meu de vedere, sumbre și bilanțul de final va arăta că Emil Boc s-a făcut, pentru a nu știu câta oară de... cacao!

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: 8 ore prin spitale. Cum va fi după desființarea spitalelor din Iași?;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"8 ore prin spitale. Cum va fi după desființarea spitalelor din Iași?"

Un student la medicină de 21 de ani, din accidentul colectiv cu 6 victime de la Cotnari, a ajuns după mai bine de 8 ore la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan". În absența unui centru de traumă în clădirea noului spital de urgențe din Copou, pacientul a fost plimbat pe la alte două spitale (în ciuda protocoalelor stabilite de DSP, ce prevăd ca pacienții cu leziuni ortopedice să ajungă direct la Spitalul de Urgențe), mai precis la "Spiridon" și la Spitalul de Neurochirurgie. Există riscul unor complicații majore din cauza timpului scurs și a absenței intervenției de urgență.

Ne întrebăm din nou cât vor aștepta pacienții în urma comasării, când numărul lor se va tripla în aceleași spații, care va fi durata accesului la aceleași mijloace de investigații imagistice și de laborator sau a accesului la sălile de operații, care nu se înmulțesc peste noapte? În plus, vor fi plimbați tot prin curtea unui spital pavilionar, pe targă și prin frig, departe de dezideratele medicinei de urgență.

Soluția arhicunoscută, realizată de echipe aprobate de Ministerul Sănătății și care a fost susținută chiar de directorul DSP în comisia de sănătate, devenind proiect legislativ spre dezbaterea plenului Camerei Deputaților, este deschiderea noului spital de urgențe din Copou în care în aceeași clădire se găsesc, chiar la parter, și un nou UPU performant, cu săli de operații, computer tomograf și RMN și săli de operație în care să se poată interveni rapid în echipe complete de traumă.

Cârpeala desființării și comasării spitalelor din Iași trebuie reanalizată, pentru că nu rezolvă problema pacienților plimbați între spitale, ci doar crește timpul de acces la tratament și costurile legate de plimbarea pacienților prin Iași cu ambulanța.

Ca reprezentant al ieșenilor în Parlamentul României, condamn malpraxisul actualei administrații și remarc că desființarea unui spital de urgențe în România se face doar la Iași, fără analiză și fără soluții.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Apel împotriva desființării primului spital de urgență din Iași;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Apel împotriva desființării primului spital de urgență din Iași"

Numărul celor care au semnat azi împotriva desființării Spitalului Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" se apropie de două mii. Ieșenii sunt nemulțumiți de desființarea primului spital de urgențe din Iași și consideră că noua clădire din Copou poate adăposti rapid noul spital, în care să existe într-un singur loc și într-o singură clădire toate specialitățile necesare rezolvării traumei. În plus, sunt și alte argumente ce țin de particularitățile sistemului medical ieșean și îl întrebăm pe ministrul sănătății de ce singurul spital de urgențe din România care se desființează este cel din Iași. Vom adresa memorii Ministerului Sănătății și Guvernului, precum și comisiilor de sănătate ale Camerei Deputaților și Senatului, prin care vom cere reanalizarea acestei hotărâri.

Apreciem că schimbările preconizate prin reorganizarea Spitalului Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan" și a Spitalului Clinic de Urgență "Sfântul Spiridon" nu vor duce la creșterea calității actului medical și optimizarea asistenței medicale de urgență acordate pacienților, întrucât:

  1. Ambele spitale funcționează în clădiri vechi de câteva sute de ani, în sistem pavilionar, cu clinici, secții și mijloace de investigație distribuite într-un perimetru larg, fără a exista posibilitatea organizatorică a recepției, investigației și tratamentului într-o singură clădire a pacienților critici.
  2. Direcționarea într-un singur loc a tuturor urgențelor va însemna practic dublarea activității medicale (peste 30.000 de pacienți în fiecare din cele două UPU-uri în fiecare an), în contextul în care atât spațiile de recepție, cât și spațiile de explorare (laborator, imagistică) rămân aceleași. Aceasta va crește timpii de așteptare și timpii de răspuns în fața urgențelor medicale, cu repercusiuni majore asupra intervențiilor medicale, existând riscul ca mulți pacienți să nu poată beneficia la timp de asistența medicală necesară.
  3. Faptul că Iașiul are în acest moment patru unități de primire a urgențelor constituie un avantaj în asigurarea asistenței medicale prompte în diverse zone ale orașului, iar desființarea acestora în acest moment va duce doar la colmatarea asistenței medicale de urgență. Să nu uităm că Iașiul este al doilea oraș al țării ca număr de locuitori, după București, iar Capitala a adoptat soluția existenței a mai multor unități de primire a urgențelor. Mai mult decât atât, nu e de conceput în secolul al XXI-lea să mai existe un spital care să nu aibă posibilitatea preluării eficiente a urgențelor, cu medici de urgență capabili să sigure suportul vital atunci când este nevoie.
  4. În niciuna dintre aceste unități spitalicești nu se vor putea asigura spațiile hoteliere necesare internării pacienților, iar în condițiile în care numărul de săli de operații rămâne același, activitatea chirurgicală va avea de suferit.
  5. În aceste condiții ne putem aștepta ca după preluarea în UPU pacienții să fie în continuare dirijați cu ambulanțele spre alte unități sanitare în vederea rezolvării corespunzătoare și există riscul ca în acest timp starea pacientului să se deterioreze.
  6. Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Ioan" deține în acest moment multiple specialități necesare rezolvării complete a pacientului critic traumatizat (Ortopedie-Traumatologie, Chirurgie Reconstructivă, Arsuri, Toxicologie, precum și Chirurgie Vasculară, Chirurgie de urgență, Medicină Internă), singura specialitate cu risc vital imediat inexistentă în acest moment fiind Neurochirurgia (asigurată de o garda mobilă de la Spitalul "N. Oblu").
  7. Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Ioan" s-a situat în permanență între primele zece spitale din țară în ceea ce privește criteriile de performanță. În acest context, nu credem că reorganizarea sistemului ar trebui să înceapă cu un spital eficient, în care se rezolvă urgențe majore din toate județele Moldovei.
  8. Plimbarea pacienților traumatizați s-a datorat adesea nerespectării protocoalelor de dirijare a pacienților stabilite de către DSP Iași, în ciuda subscrierii la acestea a tuturor unităților sanitare. Reamintim că am semnalat în numeroase rânduri DSP Iași încălcarea acestor protocoale, dar măsurile luate la acest nivel nu și-au dovedit eficiența.
  9. În Iași există numeroase spitale ce deservesc și alte tipuri de urgențe: Spitalul de Neurochirurgie, Institutul de Boli Cardiovasculare, Spitalul de Pneumoftiziologie și Chirurgie Toracică, Spitalul de Boli Infecțioase, Spitalul de Pediatrie, două spitale de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul de Psihiatrie, fără de care nu se poate concepe un nivel de competență foarte înalt. Reunificarea acestora pentru asigurarea tuturor tipurilor de urgențe este imposibilă.
  10. În 1992 s-a demarat, în curtea Spitalului de Urgență, construcția unui nou spital de urgență, monobloc, în care să existe toate specialitățile necesare rezolvării pacientului critic, iar prin proiectul legislativ aflat în Camera Deputaților, ce prevede mutarea în noul sediu al Spitalului de Urgență și a Institutului Regional de Oncologie, ce va rezolva într-un mod integrat și eficient întreaga patologie traumatică de urgență.

Concluzionăm că hotărârea de guvern nu are fundament și nu își va atinge obiectivele propuse, respectiv creșterea calității actului medical și optimizarea asistenței medicale de urgență acordată pacienților în Iași. Aceste obiective pot fi rezolvate doar prin deschiderea noului Spital de Urgență.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Uciși la datorie;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Uciși la datorie"

Mă întreb iar și iar cine sau câți trebuie să mai moară în sistemul medical pentru a se lua în considerare inițiativele legislative menite să ne protejeze împotriva agresiunilor?

Acum mai bine de un an spuneam, în plenul Camerei Deputaților, că personalul medical aflat în misiune este supus, nepermis de des, agresivității verbale și fizice din partea pacienților și aparținătorilor. Atrăgeam atenția Parlamentului României că din ce în ce mai mulți dintre cei care încearcă să salveze vieți sunt agresați, umiliți, înjunghiați, bătuți. De multe ori chiar de către cei cărora le salvează viața.

Întrucât nu există sisteme eficiente de protecție sau acestea sunt iluzorii, inițiam acum mai bine de un an un proiect legislativ ce propunea ca agresiunile împotriva personalului medical să fie considerate infracțiuni și să fie pedepsite ca atare. Spuneam atunci că sancționarea actelor de violență împotriva personalului medical ar descuraja această agresivitate, permițând truditorilor din sănătate să poată acționa eficient în interesul pacienților. De asemenea, propuneam și ca în cazul decesului personalului medical în urma unei astfel de agresiuni familia să poată beneficia de o asigurare de viață implicită.

O lege trebuie în primul rând să împiedice realizarea unei fapte condamnabile și nu pot să nu remarc faptul că această lege a avut avizul negativ al ministerului de resort. Se pare că personalul medical va mai avea de suportat abuzuri și agresiuni, pentru că propunerea legislativă plagiată ulterior de Ministerul Sănătății, transformă o lege cu menirea de a combate activ agresiunea asupra personalului medical aflat în exercițiul funcțiunii, așa cum era propus în inițiativa mea legislativă din martie 2010, într-o flască creștere a protecției prin schimbarea încadrării juridice a faptei.

Colegul meu Dan Velcelean, mort la datorie, a fost uitat rapid. Se uită prea ușor coșmarul pe care îl trăiesc colegii mei din unitățile de primire a urgențelor și de la ambulanță, și sunt convins că brancardierul înjunghiat la Deva va fi doar o știre prea repede uitată și ca dovadă aduc proiectul meu legislativ ce nu a ajuns nici azi în dezbaterea plenului.

Un politician recunoscut de istorie pentru cinism spunea cândva că "moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane reprezintă doar statistică".

Nu vrem să devenim statisticile actualei guvernări și cerem de urgență ca viața să ne fie protejată. Indiferența ministerului ucide și mă întreb ce limbă ar fi trebuit să ni se predea la școală pentru a fi astăzi înțeleși.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Decese evitabile;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Decese evitabile"

Este lăudabilă grija Ministerului Sănătății față de pacienții neoplazici, manifestată plenar prin construirea cu atât sârg de institute oncologice. Dincolo de faptul că ele nu sunt finalizate de atâția ani și că nu se știe cine va lucra în ele din lipsă de specialiști, constatăm că suntem în topul deceselor evitabile prin afecțiuni maligne, precum cele în cazul cancerului de col, aspect ce reprezintă un indicator direct al inadecvării sistemului sanitar la nevoile reale ale populației.

În câteva cuvinte, acestea se rezumă la prevenție, informare și diagnostic precoce, dar cum să se realizeze acest lucru dacă numărul de consultații la medicul de familie este limitat, coplata e de cinci ori mai mare ca în Franța, iar raționalizarea unităților sanitare pe tot cuprinsul țării înseamnă desființare?

În timp ce noi construim institute oncologice în care pacienții vor ajunge în stadii avansate ale bolii, constatăm că din farmacii dispar medicamentele necesare și ușor accesibile (dacarbazina, vinblastina), iar fondurile destinate vaccinării împotriva cancerului de col uterin se scurg pe apa sâmbetei.

În Prahova s-au achiziționat 8000 de doze de vaccin, dar doar 500 de paciente s-au vaccinat, făcând ca valoarea celor expirate să se ridice la 400.000 de euro.

Sunt întrebări la care ministerul va trebui să răspundă. Cine a avizat cumpărarea dozelor de vaccin și pe baza a ce documentații, studii și care sunt costurile totale, cine se face răspunzător de neutilizarea lor și de absența unei campanii de informare eficiente, care este situația la nivel național dacă situația din Prahova se prezintă în acest mod?

Este ușor să desființezi medicină de familie și spitale fără să pui nimic în loc, dar cineva trebuie să răspundă pentru malpraxisul celor ce administrează sănătatea.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: «Caz clinic domnul Lăzărescu - după desființarea Spitalului de Urgențe din Iași»;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

«Caz clinic "domnul Lăzărescu" - după desființarea Spitalului de Urgențe din Iași»

A ajuns după 8 ore de la accident.

Pacientul nu prezenta leziuni cu risc vital toracoabdominale sau craniocerebrale și sunt convins că un medic de urgență poate, datorită pregătirii sale, să evalueze acest lucru încă de pe mașina SMURD, în vederea dirijării corespunzătoare (sau de aceasta se dorește desființarea spitalelor în Iași? Pentru că orice echipaj de prim-ajutor să nimerească poarta unui unic spital, chiar dacă nu știe și nu poate administra nici măcar o pastilă sau să asigure o linie venoasă? În Paris sunt dirijați în sistemul de urgență la peste 30 de spitale de urgență peste 10 milioane de locuitori și nu e nicio problemă, pentru ca să câștige timp și oamenii să nu aștepte. Dar SAMU știe să facă și coordonare!)

Dacă ajungea la spitalul de urgențe direct (și nu plimbat prin alte două spitale - SMURD - "Spiridon" și Neurochirurgie) durata se reducea la jumătate și putea fi operat de urgență.

Suntem interesați chiar de durata plimbării prin curtea Spitalului "Spiridon" (două ore și jumătate?) în vederea examinării la computer tomograf. Toți cei care vor ajunge acolo vor face obligatoriu acest drum prin curte și prin frig. Poate pe sub pergole (stupidă denumire pentru plasticul etalat prin curtea unei clădiri vechi de 200 de ani, mult lăudate de managerul Bârliba) luate pe milioane de euro, dar tot pergole rămân, și nu numai în drumul spre CT, dar și în drumul spre sala de operații sau ATI tot prin aceeași curte vor merge.

Pacientul a așteptat o oră ambulanța care să-l ducă la Neuro. Câți pacienți vor aștepta ambulanțe salvatoare spre alte spitale după comasare? Din datele din 2010: peste 34.000 de la urgențe și încă 37.000 de la Spirdon și alți 18.000 de la neuro, adică 250 în fiecare zi. Și apoi de la Neuro a fost trimis unde de fapt ar fi trebuit să ajungă - la Spitalul Clinic de Urgențe "Sfântul Ioan".

Dacă are leziuni de tip fractură-luxație de șold poate rămâne fără picior pe viață din cauza necrozei aseptice de cap femural și necesită proteză de șold la nici 25 de ani. Va merge oare în cârje pentru că nu a ajuns în cel mai scurt timp într-un spital care știe și poate face trauma și să rezolve rapid leziunile? Un doctor vașchiopăta toată viața din cauza absenței unui centru de traumă nou și direcționării celor de la SMURD? Dacă ar fi fiul sau soțul dumneavoastră?

Spitalul de urgențe oferea pentru acest pacient tot ceea ce avea nevoie: UPU cu 2 medici de urgență, 2 chirurgi de urgență, 3 ortopezi-traumatologi, 3 chirurgi plasticieni, CT și neurochirurgie și o intervenție rapidă în una din cele două săli special echipate de la ortopedie. Mai era ceva de spus? A da, am uitat, clădirea nouă din Copou este proiectată pentru a fi spital de urgențe, iar reprezentanții unei comisii ministeriale au avizat centrul regional de traumă în acest spital.

Până atunci, domnul Lăzărescu va fi plimbat... după "protocoale SMURD".

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Etnobocanica;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobocanica"

Domnul prim-ministru susține că fenomenul etnobotanicelor nu poate fi eradicat. Nici nu ne mai miră astfel de afirmații întrucât, după măsurile luate de guvern în urmă cu an, numărul intoxicațiilor cu astfel de substanțe a crescut nestingherit. Premierul își fixează ca obiectiv mulțumitor menținerea fenomenului sub control. Am dori să știm care este numărul de tineri care trebuie să ajungă în spital sau să moară pentru a considera că s-a realizat acest control?

Ne putem totodată întreba de ce se intervine atât de târziu și credem că desființarea Spitalului de Urgențe din Iași este legată și de faptul că am luptat în permanență împotriva acestor magazine de coșmaruri, arătând întregii țări ce se întâmplă cu acești tineri. Noi cerem prin lege pedeapsa cu închisoarea pentru oricine comercializează astfel de produse, sub orice formă și în orice mod. Sperăm că actuala guvernare va ține cont de viețile românilor, și în loc de videoconferințe va lua măsuri concrete, și le reamintim că pentru viețile deja pierdute nu există imunitate.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Coliba unchiului Boc;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Coliba unchiului Boc"

Mulți dintre noi se întreabă care este viziunea de viitor a guvernului condus, măcar în teorie, de domnul Emil Boc. Personal consider că este una idilică, întinsele plantații de bumbac împânzind plaiurile autohtone și transformând România într-o superputere agricolă a Europei. Întrucât achiziționarea forței de muncă necesare de pe continentul african ar oripila chiar și autoritățile nord-coreene și, mult mai important pentru domnul Boc, ar fi prohibitivă din punct de vedere financiar, descurcărețul nostru prim-ministru și echipa zglobie din jurul său au venit cu o soluție ideală: va fi utilizată resursa autohtonă.

S-a spus de nenumărate ori că adoptarea Codului muncii în forma propusă de guvern îi va transforma pe angajații din România în sclavi ai angajatorului. Personal consider această afirmație deplasată, întrucât deși angajatul poate fi forțat să lucreze 16 ore pe zi, nu va avea niciodată siguranța locului de muncă și va putea deveni șomer în timp record în cazul în care intră în grevă; va beneficia totuși în continuare de dreptul la viață, la libertate individuală, de libertate a conștiinței și de exprimare. Asta cel puțin până la următoarea asumare de răspundere a eternului Guvern Boc, prin care probabil se va abroga Constituția României, desigur, ca măsură anticriză.

Aproape că uitasem de o altă inovație prevăzută în proiectul noului cod: posibilitatea angajatorului de a modifica unilateral contractul de muncă, caz în care mă întreb ce sens mai are semnarea unui astfel de document?

Domnul Boc a reușit, la mai mult de 20 de ani de la căderea regimului comunist, să facă ceea ce nimeni nu mai credea că este posibil: a reaprins lupta de clasă. Doar că de data aceasta capitaliștii și albgardiștii premierului se află în avantaj, iar proletarii care au făcut greșeala să nu emigreze suferă consecințele celei mai proaste guvernări de după revoluție.

Sper numai ca domnului președinte Băsescu să nu i se năzărească faptul că România are nevoie de canale navigabile. Astăzi, în România teroarea nu mai este roșie, ci portocalie...

Va fi un Cod al muncii adoptat fără minime concesii față de partenerii de dialog social. Va fi un cod al muncii adoptat cu ignorarea încă o dată a Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, așa cum este definit în Constituția României, pe care premierul susține că o cunoaște atât de bine.

Sper ca măcar în al doisprezecelea ceas parlamentarii coaliției de guvernare să își aducă aminte că totuși îi reprezintă în Parlament pe cetățenii României, și la o eventuală moțiune de cenzură să îl trimită acasă pe domnul Boc, dându-i șansa să devină un membru util al societății.

Desigur ar mai exista posibilitatea ca primul-minisru să dea dovadă de decență și să își dea demisia. Dar, după cum am mai menționat, de mult timp nu îl mai suspectez pe domnul Boc de decență.

  Cristian Rizea - declarație politică privitoare la eventualitatea unui nou guvern;

Domnul Cristian Rizea:

Încă o dată planurile pentru această țară se arată a fi incoerente. Președintele țării pregătește unele schimbări de mult așteptate de către noi toți, și anume schimbarea primului-ministru. Problema este însă ce face acest nou guvern, care sunt planurile acestui guvern, dacă guvernul ca atare poate să reziste. Dacă se aplică două-trei schimbări neimportante unui guvern heteroclit și nefuncțional, nu înseamnă că problemele acestei țări vor fi soluționate. Avem nevoie de planuri concrete, de oameni competenți pentru a scoate țara din blocajul în care se află.

Guvernul Boc dăunează profund sănătății României și, din acest punct de vedere, consider că într-adevăr trebuie schimbat. Dar nu oricum! Un guvern trebuie să fie, în opinia mea, un guvern politic, care trebuie să-și asume politic conducerea țării, mai ales în perioadele de criză.

Ce ne-a arătat până acum actuala conducere? Ne-a arătat incapacitatea de care suferă în a guverna România, incapacitatea de a organiza un dialog și de a găsi alternative viabile. Am primit în schimb o condamnare la austeritate totală.

Zilele precedente, premierul țării vorbea din nou despre cât de bine merg lucrurile în această țară. A menționat o creștere a PIB în trimestrul IV de 0,1 procente, dar chiar și atunci când face aceste afirmații le face cu scopul de a ne induce în eroare, pentru că el compară trimestrul IV cu trimestrul III, în loc să compare trimestrul IV din 2010 cu trimestrul IV din 2009. Atunci se va observa o scădere de 0,5 procente. Sunt lucruri foarte grave care, dincolo de ce se întâmplă cu vameșii, dincolo de ce se întâmplă cu Bercea Mondial, va trebui să le luăm în considerare pentru că ele vor afecta în mare măsură viața viitorului guvern. De fapt, ele stau la baza acestei separări dintre societate și stat. Pentru că statul în momentul de față este puternic acaparat de către actuala putere și societatea devine tot mai nemulțumită și mai tensionată.

Concluzionez prin a menționa că nu de un prim-ministru tehnocrat avem nevoie acum, așa cum se arată prin variantele propuse, deoarece un prim-ministru tehnocrat este lipsit de feedback-ul unui partid, este lipsit de o ideologie politică, iar în momentul de față o strategie apolitică fără sprijinul unui partid este foarte greu să funcționeze. Viitorul guvern trebuie să găsească formulele de a elibera această tensiune, de a aplica măsuri corecte de deblocare a țării.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică despre Necesitatea unui recensământ în România;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Necesitatea unui recensământ în România"

România va face un nou recensământ al populației, primul în calitate de stat al Uniunii Europene, Bulgaria fiind deja prima țară dintre noile membre unde are loc acest lucru, iar în celelalte state urmând să se realizeze în lunile următoare.

Această acțiune este de interes național și european, deoarece statisticile privind populația nu au mai fost actualizate din anul 2002. Cu ajutorul acestui recensământ al populației vom avea informații utile și necesare în ceea ce privește numărul populației, locuințelor, forța de muncă disponibilă, șomajul, numărul imigranților și emigraților, situația reală a comunităților etnice și religioase etc.

Autoritățile implicate în recensământul din luna octombrie 2011 vor fi Ministerul Administrației și Internelor și Institutul Național de Statistică. Fondurile necesare sunt deja alocate prin bugetul de stat pentru anul 2011, iar această acțiune complexă are drept scop o mai bună informare a autorităților române, din perspectiva politicilor publice viitoare.

Recensămintele ce vor avea loc în 2011 în Uniunea europeană respectă prevederile Regulamentului nr.736/2008 ale Parlamentului European și al Consiliului, în care se prevăd ca acestea să se facă din 10 în 10 ani.

Uniunea Europeană dorește să se realizeze acest lucru în toate cele 27 state membre, pentru a putea stabili clar o evaluare corectă a întregii populații, atât la nivel național, cât și internațional.

Pentru o evaluare cât mai corectă a populație este necesar și suportul românilor pentru operatorii de teren care le vor bate la ușă. De asemenea, autoritățile Ministerului Administrației și Internelor vor trebui să urgenteze atribuirea de acte de identitate către populația rromă din România. Nu de puține ori s-au contestat datele recensământului din anul 2002, din pricina subevaluării populației rrome, tocmai din acest motiv, evaluându-se la câteva mii pentru fiecare județ numărul de rromi care nu au acte de identitate sau un domiciliu stabil.

Succesul recensământului din acest an va depinde, așadar, atât de profesionalismul autorităților implicate, dar și de deschiderea populației de a ajuta acest proiect.

  Stelian Fuia - declarație politică cu titlul: Maidanezii continuă să facă victime!;

Domnul Stelian Fuia:

"Maidanezii continuă să facă victime!"

În ultimii 20 de ani numărul câinilor fără stăpân a crescut constant, iar autoritățile administrației publice s-au dovedit depășite sau dezinteresate în soluționarea acestei probleme.

Fonduri alocate prin bugetele locale au existat și există, însă managementul problemei s-a transformat de fiecare dată în eșec. Pe de altă parte, unele dintre organizațiile neguvernamentale dedicate animalelor fără stăpân au încercat soluția sterilizării acestora, însă numărul foarte mare de animale abandonate a excedat capacitățile lor de sterilizare.

ONG-urile românești au respectat logica Organizației Mondiale a Sănătății, care susține că singura modalitate de rezolvare a acestei probleme, pe termen mediu și lung, o reprezintă sterilizarea și vaccinarea maidanezilor.

Din nefericire, eșecul acestei politici se vede în numărul din ce în ce mai mare de români care ajung zilnic la unitățile de primiri urgențe mușcați de câini, unii chiar uciși. În acest sens, îmi vine în memorie incidentul recent petrecut în Capitală, când o femeie a fost sfâșiată de câini pe străzile sectorului 5, aducând iarăși România pe primele pagini ale ziarelor din întreaga lume.

Nu trebuie să ne fie teamă să spunem că problema maidanezilor costă bugetele publice locale peste 5 milioane de euro anual, fără ca, din nefericire, cheltuirea acestor sume să aibă și efectele dorite.

Lipsa de strategii pe termen lung, precum și piedicile unor organizații și fundații care se împotrivesc sterilizării sau eutanasierii celor bolnavi menține această stare de lucruri.

Trebuie să recunoaștem că nu suntem singura țară care are probleme cu maidanezii. Există și alte țări europene care se confruntă cu astfel de probleme dar care au găsit soluții pentru a scăpa orașele de câinii comunitari. Unii i-au sterilizat sau i-au încredințat spre adopție, alții i-au eutanasiat.

O gestiune responsabilă a problemei animalelor fără stăpân va arăta, cu siguranță, că suntem capabili să implementăm politici durabile, de modernizare a orașelor românești și de creștere a siguranței în acestea.

  Valeriu Alecu - declarație politică cu privire la Tsunami de democrație în Africa;

Domnul Valeriu Alecu:

"Tsunami de democrație în Africa"

Cutremurul revoltei populare care s-a produs inițial în Tunisia și-a întins unda de șoc și în alte state din regiune.

Primul dintre acestea a fost Egiptul, care în urma a trei săptămâni succesive de proteste în stradă, față de un regim vechi de peste treizeci de ani, a deschis calea către alegeri libere și consolidarea primelor instituții ale statului de drept: o constituție nouă, o guvernare pusă în sprijinul populației și asigurarea principalelor drepturi și libertăți.

Zilele acestea seismul s-a resimțit și în Libia, iar unda de șoc pare să nu se limiteze doar la aceste state din nordul Africii. Știm cu toții că centrul Africii este măcinat de ani de zile de lupte interne, de sărăcie cruntă, de trafic de resurse și de regimuri autoritare succesorale.

În ciuda existenței unei imagini clare a ceea ce se întâmplă de decenii pe acest continent, opinia publică internațională s-a demonstrat destul de inertă și dezinteresată de continentul populat în majoritate de lumea neagră.

Mai mult, fără să sprijine în vreun fel germenii democrației și stabilității în această zonă a lumii, state importante ale lumii au alimentat chiar cu armament războaiele interne din aceste state.

Chiar Uniunea Europeană acuza, la un moment dat, migrația clandestină uriașă de pe continentul african, care ar fi perturbat stabilitatea pieței muncii și ar fi supraaglomerat prestațiile sociale din Uniune.

Nimeni nu s-a gândit că exodul acestor populații provenea din viața mizeră, lipsa totală de drepturi și incapacitatea de a supraviețui, ei și familiile lor.

Acum, când tsunami-ul democrației a izbucnit din interiorul acestor state, consider că este de datoria comunității internaționale să sprijine cu toate mijloacele drumul către libertate a continentului african.

Africa nu are nevoie decât de speranță, de sprijin material și de nondiscriminare pe plan internațional.

  Florian Daniel Geantă - declarație politică intitulată: Bucureștiul suferă din lipsa infrastructurii;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Bucureștiul suferă din lipsa infrastructurii!"

Micul Paris, cum era denumit simbolic în secolul trecut Bucureștiul după asemănările arhitectonice și culturale cu marea metropolă a Europei, a pierdut treptat din faima și imaginea construită de la pașoptiști și până în perioada interbelică.

Regimul comunist a reușit să mutileze cea mai mare parte a zonei istorice, care îi ducea faima în întreaga Europă, lăsând în urmă munți din beton armat, fără personalitate și, mai grav, fără o prea mare utilitate. Mi-e și frică să estimez durabilitatea acelor construcții inaugurate cu fast în planurile cincinale și a cărora proastă manoperă a fost abil mascată de tencuielile care deja au început să cadă.

În două decenii de democrație fața Micului Paris s-a schimbat foarte mult, însă nu putem spune cu siguranță că în bine. De multe ori, spații de birouri și-au făcut ilegal loc printre clădiri de patrimoniu, violând aspectul peisagistic și arhitectonic al bulevardelor.

Alteori, construcții civile de prost-gust au luat locul palatelor burgheze din secolul al XIX-lea. Sunt încă vaste zone unde, din pricina incertitudinii dreptului de proprietate, clădiri valoroase zac în paragină sau sunt ocupate abuziv de locatari rău-intenționați, iar marile bulevarde sunt populate cu sute de câini ai nimănui.

Ceea ce probabil produce cea mai mare suferință Bucureștiului este lipsa acută de infrastructură. Penuria cea mai mare de instituții dedicate copiilor, bătrânilor sau persoanelor aflate în suferință se află în București. De asemenea, în condițiile în care în douăzeci de ani, numărul de autovehicule a trecut de la câteva zeci de mii la peste 1,5 milioane, numărul de locuri publice de parcare a rămas aproape același. Străzile înguste, traficul paralizat, dar și sutele de străzi încă neasfaltate ne demonstrează că, în ciuda trecerii timpului, Micul Paris nu-și mai merită numele.

Sunt puțini cei care au înțeles câtă nevoie are Bucureștiul de investiții. Să vă aduc aminte câtă opoziție s-a manifestat în Consiliul General al municipiului pe tema pasajului de la Gara Basarab? Aș vrea să văd ce comentarii vor avea opozanții atunci când, în luna martie a acestui an, acest pasaj va fluidiza traficul rutier pentru un sfert din municipiu.

Zilele acestea s-a atribuit construcția unui nou tronson de metrou în București, cu același scop de a face distanțele dintre bucureșteni mai scurte și poluarea mai mică.

Pentru ca Bucureștiul să merite din nou acel apelativ, Micul Paris, investițiile nu trebuie să se mărginească la două-trei lucrări de anvergură, ci trebuie ca ele să fie susținute pe termen lung, cu viziune și susținere financiară pe măsură. Avem nevoie de o capitală modernă, de un oraș mai curat, mai sigur și construit pentru cetățenii lui.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică cu titlul: Copiii au nevoie urgentă de grădinițe!;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Copiii au nevoie urgentă de grădinițe!"

Reforma demarată în educație nu a făcut decât să arate încă o dată, și nu cred că mai era nevoie, modul nefericit în care fostele guvernări au înțeles că trebuie făcut actul educațional: școli și grădinițe menținute sau desființate fără o logică bine definită, supraaglomerarea grupelor de învățare și a programelor de studiu, salarii mizere pentru dascăli sau personal didactic insuficient.

Reașezarea actului educațional pe făgașul normal înseamnă renunțarea la grupe de grădiniță cu patruzeci de copii, în unele cazuri chiar și mai mulți, și conceperea grupelor în limite de maximum douăzeci de copii.

Îmi este greu să înțeleg cum am putut să ne gândim în mod realist la educație în condițiile în care aceasta a funcționat până în prezent.

Problema care se agravează prin implementarea noilor norme de modernizare este însă deficitul mare de locuri în grădinițe. Atenție! Acest lucru nu este la fel peste tot.

Există administrații publice locale conștiente de importanța actului educațional, care au luat de mult timp măsurile necesare și, astfel, numărul de locuri în grădinițe nu este o problemă. În alte localități însă ca și în municipiul București, mii de copii nu vor avea de la toamnă un loc în grădiniță.

Este imperios necesar ca încă de pe acum inspectoratele școlare să identifice spații noi pentru înființarea de noi grădinițe și, mai ales, cadre didactice calificate corespunzător. De asemenea, o astfel de soluție nu este decât una provizorie, urmând ca la nivel național și mai ales local să se demareze un amplu proces de construire de noi spații cu această destinație.

Resurse financiare există, atât din resurse interne, cât și europene. Important este ca administrațiile locale să se dezmorțească și să se preocupe mult mai atent de acest aspect, care este poate cel mai important pentru comunitățile locale și pentru România.

Niciun copil nu trebuie să mai stea acasă! Educația timpurie, făcută într-un cadru instituționalizat, lasă amprente favorabile asupra dezvoltării viitoare a copilului, ajută la integrarea sa socială și lasă libertatea părinților de a se integra mult mai repede în muncă. Deși această problemă va apărea abia de la toamnă, cred că administrațiile publice locale responsabile vor trebui să găsească soluții încă de pe acum.

  Cosmin Mihai Popescu - declarație politică cu tema Investițiile străine directe trebuie stimulate;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Investițiile străine directe trebuie stimulate"

La douăzeci de ani de la Revoluția Română, capitalul autohton românesc nu a căpătat încă anvergura pe care ne-am dorit-o cu toți. Cu mici excepții, firme românești au reușit să capete o dimensiune regională și să se dezvolte pe baze sănătoase.

Mai mult, criza economică mondială, care a afectat într-o măsură consistentă și economia românească, a vulnerabilizat sau chiar a condus către lichidare mai multe firme românești.

Dacă ne uităm numai la anul 2010 vom observa că, în ciuda recesiunii economice, exporturile românești au înregistrat un volum și o creștere fără precedent în istoria economiei românești. Cea mai mare parte a acestor exporturi a fost susținută de serviciile și produsele unor capitaluri străine, transnaționale, de renume. Nu este de mirare că în condițiile recesiunii aceste firme au sporit volumul producției, nu au disponibilizat lucrători, ci chiar și-au permis și creșteri salariale substanțiale.

Situația macroeconomică vulnerabilă și mai ales contracția cererii agregate s-a resimțit într-un volum din ce în ce mai mic de investiții străine care au ales România.

În plus, câștigurile uriașe furnizate de piața românească pe anumite segmente de piață nu mai sunt garantate astăzi. În acest caz mă refer la investițiile străine care vânau randamente uriașe în zona imobiliarelor sau la acele investiții care se dezvoltau în zona comerțului en detail.

Dependentă de capitalurile străine, România nu a avut aproape niciodată o strategie de stimulare diferențiată a investițiilor străine directe. Investițiile dedicate producției, cercetării, dezvoltării și inovării au fost tratate la fel cu cele imobiliare sau pentru dezvoltarea consumului.

Sper că astăzi, când lecția anului 2008 a fost învățată, să putem discerne mai bine între investiții care vulnerabilizează economia și cele care o consolidează.

România are nevoie de investiții străine directe pe termen lung, dar acest lucru nu se poate realiza în lipsa macrostabilizării și furnizării semnalelor de încredere către piețele externe.

România este în continuare atractivă pentru multe domenii investiționale, atât din perspectiva factorilor de producție, cât și din punctul de vedere geografic, al poziționării țării noastre față de piețele orientale.

Fructificarea unui astfel de avantaj competitiv depinde numai de coerența politicilor noastre.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică: Sănătatea are nevoie de tratament!;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Sănătatea are nevoie de tratament!"

Cea mai virulentă opoziție și cele mai multe critici s-au îndreptat anul acesta către reformele demarate în domeniul sănătății.

Toți ne plângem că sistemul de sănătate e un dezastru, însă nimeni până acum nu s-a încumetat să schimbe ceva.

Un prim pas a fost făcut prin analiza oportunităților de comasare și reprofilare a unor unități spitalicești, care fie nu mai corespundeau condițiilor septice, fie nu mai erau sustenabile din punct de vedere financiar sau al numărului de pacienți.

O altă etapă majoră va fi realizată anul acesta prin implementarea sistemelor informatice pentru urmărirea patologiei pacientului, prin introducerea cardului de sănătate.

Va fi un instrument care va salva cu siguranță mii de vieți, numai prin faptul că medicul curant va putea cunoaște istoricul fiecărui pacient, de la naștere și până la momentul intervenției, bolile avute în trecut, posibile alergii sau intoleranțe la medicamente, grupa sangvină etc.

De asemenea, prin cunoașterea permanentă a stării de sănătate a tuturor românilor, bugetul asigurărilor de sănătate va fi dimensionat corespunzător, evitându-se lipsa fondurilor pe sfârșit de an sau chiar și bine cunoscuta fraudă din domeniul medicamentelor.

Nu spun că aceste măsuri ar rezolva definitiv problemele din sănătate, însă s-ar face pași uriași către eficientizarea cheltuirii banilor publici.

Rămân în continuare de rezolvat probleme extrem de dificile, care privesc managementul financiar și logistic al unităților sanitare și mai ales managementul resurselor umane.

Prea mulți slujitori ai sistemului de sănătate au ales să migreze în țările Uniunii. Dacă majoritatea am fi înclinați să credem că ei nu se vor mai întoarce vreodată, vă garantez că, atunci când condițiile de exercitare a profesiei medicale și nivelul de salarizare se vor ameliora, ei vor reveni acasă.

Ce doresc să vă mai spun este că politica de sănătate trebuie să-și schimbe accentul de pe aspectul preponderent curativ, către cel preventiv.

Astfel, instituirea obligativității asiguraților de a efectua periodic, la trei sau șase luni, analize preventive, ar minimiza costurile viitoarelor intervenții și ar preveni accentuarea efectelor unor boli potențiale. Or, cum o lege fără de sancțiune nu are putere, cei care nu efectuează analizele obligatorii ar putea fi constrânși să plătească costul tuturor intervențiilor din anul respectiv.

  Teodor Atanasiu - declarație politică având titlul: Care Constituție o respectați, domnule președinte Băsescu?;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Care Constituție o respectați, domnule președinte Băsescu?"

Zilele trecute, președintele Băsescu le-a demonstrat încă o dată românilor - dacă mai era nevoie de o reeditare de excepție a stilului său profund ilegal, pentru a-i convinge că nu respectă niciodată nimic -, că tot domnia sa se crede președintele de facto al PDL și, în consecință, intervine în bucătăria internă a acestuia, ori de câte ori i se năzare!

Iar dacă ideile sale de incendiere a PDL sau a Guvernului apar în toiul unei nopți, dimineața, la prima oră, acesta trebuie musai să toarne gazul necesar pentru a și le pune în practică, deși Constituția îi interzice destul de limpede acest lucru: la Capitolul II, în partea referitoare la "Incompatibilități și imunități", la art.84 alin.(1) se precizează foarte clar: "În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată"! Dar acest mic amănunt nu-l împiedică pe președintele Băsescu să arunce la coș Constituția, Guvernul și coaliția ce-l compune și să-și demonstreze furtunos calitățile de cel mai curajos piroman al României...

Deci, ce face domnul Băsescu atunci când nu-i mai place brusc vreun personaj din partidul său de buzunar sau când vrea, dintr-o dată, să schimbe premierul Guvernului, deși Parlamentul i-a oferit această ocazie de nenumărate ori în ultimii doi ani, în mod constituțional, prin moțiune de cenzură? Pur și simplu președintele folosește instituția prezidențială ca pe propria sa moșie, pentru convocarea unor întâlniri de partid, sau vilele de protocol ale statului pentru a se conversa cu președinții de filiale ai PDL! Și toate acestea au un singur scop: de a pune țara la cale în partidul în care, oficial, de vreo șase ani, domnul Băsescu nu mai este președinte!

Și, mai mult decât atât, deși încalcă din nou, în mod flagrant, Constituția, președintele Băsescu vrea să schimbe premierul când și cu cine dorește dumnealui, fără să țină nicio clipă cont de faptul că legea fundamentală prevede cu totul altceva la art.107 alin.(2): "Președintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru".

Dar ce contează o lege de căpătâi a unei țări democratice, dacă și legea respectivă, și țara se află, de ceva timp, pe tarlaua deținută în proprietate de domnul Băsescu?!

Doar România și Constituția sunt niște biete ustensile uzate, bune de scos de la naftalină, din când în când, eventual în momentul apropierii vreunei campanii sau al justificării unor decizii privind tăierile de venituri și cheltuieli! În rest, totul se controlează și dictează de unicul stăpân al unei Românii șterse de acesta de pe harta democrațiilor. Dar toate aceste ilegalități nu vor mai dura mult. România le va aparține, în curând, din nou românilor!

  Călin Potor - declarație politică: Pensionarii români, vinovați și condamnați fără vină;

Domnul Călin Potor:

"Pensionarii români, vinovați și condamnați fără vină"

Deși estompate de ultimele evenimente publice produse de guvernarea populisto-portocalie, invazia vămilor, de exemplu, problemele pensionarilor români rămân în actualitate. Ținerea acestei categorii de oameni sub pragul sărăciei nu face altceva decât să destabilizeze credibilitatea și respectul pe care statul român îl are față de cetățenii săi. Consider că trebuie găsită neapărat o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecție socială menite să ducă la majorarea pensiilor ori prin subvenționarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze și la întreținere.

Toate deciziile de recalculare și recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reușit să aducă echitatea dorită între pensionari. Guvernele de până acum nu au reușit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislația fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur și simplu funcționarii de la casele de pensii.

Toate guvernele perindate până acum la conducerea țării și-au făcut un titlu de glorie din promisiunile conform cărora vor îmbunătăți nivelul de trai al celor șase milioane de vârstnici, dar majoritatea acțiunilor au rămas la stadiul de vorbe goale, de campanie electorală. Nici ultima lege a pensiilor nu este în măsură să mulțumească persoanele în vârstă. Faptul că Guvernul Boc a tăiat din nou pensiile reprezintă un nou afront la adresa oamenilor datorită cărora noi ne aflăm astăzi aici, în viață și pe scena politică.

"Faptul că noi nu mai suntem folositori o știm de 20 ani de zile. Nenorocirea este însă că asupra noastră s-a declanșat un adevărat genocid, ceea ce este regretabil și un lucru foarte urât...". Astfel se confesează unul din milioanele de pensionari oropsiți ai României, care s-a trezit în ingrata și delicata situație ca, în urma recalculării, să-i fie diminuate pensia, respectiv să primească cu 40% mai puțini bani. În această ipostază se regăsesc majoritatea pensionarilor români, care trăiesc de pe o zi pe alta, cu pensii de mizerie, uitați și ignorați, ba chiar batjocoriți continuu de autorități, prin vechile metode birocratice.

Este cutremurător să asistăm pasivi și fără reacție la umilirea supremă a acestei categorii a populației, supusă la privațiuni tocmai de cei care beneficiază din plin de munca de 30-40 de ani a pensionarilor. Este trist să vezi cum după o viață de muncă pe brânci, cu sudoare și mari sacrificii, care ne permit acum să visăm la un trai decent într-o Europă Unită, pensionarii să ajungă să-și blesteme ultimele zile din viață, și pe noi, clasa politică, pentru că nu am fost în stare să le rezolvăm problemele.

Partidul Național Liberal a demonstrat în repetate rânduri că este decis să contribuie la îmbunătățirea vieții pensionarilor, în primul rând prin elaborarea unor legi care să asigure cel puțin o minimă decență în procurarea coșului zilnic. PNL își propune să redea demnitatea vârstnicilor români, dar și încrederea în ei înșiși și într-un final de viață decent. În toate statele europene acești oameni au un statut aparte, există preocupări apropiate pentru problemele lor, sunt îngrijiți cu atenție, li se asigură un trai decent, au facilități și se bucură de o viață normală. Multe țări au un adevărat cult pentru bătrâni, considerându-i stâlpii dezvoltării societății. Nu numai că nu sunt marginalizați, ci sunt consultați în luarea deciziilor importante, se folosește ingenios experiența lor de-o viață.

Este timpul ca statul român să înțeleagă că pensionarii mai pot fi utili și că nu trebuie să mai fie puși la zid sau considerați paraziții societății, numai pentru că își cer drepturi normale într-o țară normală.

Vinovați și condamnați fără vină, vârstnicii României vor simți într-adevăr că nu mai sunt singuri, triști și amărâți atunci când PNL va prelua guvernarea.

  Călin Potor - declarație politică: Creșterea animalelor și cerbicia autorităților;

Domnul Călin Potor:

"Creșterea animalelor și cerbicia autorităților"

În încercările noastre disperate de a face pe plac Uniunii Europene, prin armonizarea legislației fără a ține cont de realitățile românești, am reușit să ajungem în situația de a batjocori fără drept de apel țăranul român. Mă refer la oamenii din satele și comunele României care nu au altă sursă de venit decât creșterea și ulterior comercializarea animalului crescut cu trudă în propria gospodărie. Sunt zone din țară unde oamenii nu pot cultiva pământul, pentru că nu se face nimic, nu pot merge la muncă în orașe, pentru că nu-i mai angajează nimeni. Nu pot decât să-și crească un animal, să-l îngrijească ca pe ochii din cap, și apoi să-l vândă, să-i cumpere copilului un penar și-un ghiozdan să meargă la școală, să învețe, să nu rămână muritor de foame în sat. Acești oameni nu sunt puțini. Dimpotrivă. Însă acești oameni sunt condamnați la umilință și duși la disperare de către statul român.

Din dorința de a fi mai catolice decât Papa, autoritățile aplică ad litteram amenzile prevăzute de actele normative în vigoare, fără a lua în considerare aspectele de natură socio-umană ale acestor acțiuni și fără a se ocupa de autorizarea piețelor.

La modul concret, am constatat un fenomen îngrijorător cu care se confruntă crescătorii de animale, legat de cuantumul exagerat al amenzilor pentru sancționarea contravențiilor la normele sanitar-veterinare. Practic, oamenii se află în imposibilitatea de a achita aceste amenzi, chiar dacă în termen de 48 de ore au posibilitatea de a plăti jumătate din sumele respective. Am întâlnit foarte mulți țărani disperați din cauza faptul că nu pot să-și valorifice animalele pe care le cresc cu mare greutate în gospodăriile proprii, deoarece piețele de animale sunt închise. Cei care încearcă totuși să le vândă sunt pasibili de amenzi cuprinse între 600 și 1200 RON, însă mulți dintre ei rămân și cu amenda plătită, și cu animalul nevândut, la care se mai adaugă banii cheltuiți degeaba pe drumul de acasă la piață.

Consider că Guvernul trebuie să se implice în diminuarea cuantumului acestor amenzi. Nu încurajez nerespectarea normelor sanitar-veterinare, însă trebuie să facem diferența între micul producător care încearcă să-și vândă un tăuraș, de exemplu, într-un târg, și care se află la prima abatere, cu cei care își fac un obicei în a nu respecta legislația în domeniu. Nu se poate să aplicăm orbește legea în astfel de cazuri. În caz contrar, o mulțime de copii nu vor mai merge la școală, pentru că părinții lor nu au avut banii necesari creionului, penarului și ghiozdanului, indispensabile oricărui elev...

  Călin Potor - declarație politică: Guvernarea democratică la nivel local, imposibilă fără descentralizare;

Domnul Călin Potor:

"Guvernarea democratică la nivel local, imposibilă fără descentralizare"

Unul dintre subiectele de interes ale societății românești rămâne cel al descentralizării. Acest procesul trebuie pus în practică și, mai mult decât atât, el trebuie să producă efecte reale în cel mai scurt timp posibil. Descentralizarea este un proces complex și extrem de important pentru România, fiindcă vizează transferul puterii (politice, financiare și administrative) dinspre autoritatea publică centrală spre cea locală. Astfel, pe de o parte, autoritățile publice locale ajung să capete nu numai o mai mare autoritate politică, ci și mai multe responsabilități administrative, iar, pe de altă parte, descentralizarea creează cadrul pentru participarea mai eficientă a cetățenilor la treburile publice.

Însă descentralizarea nu garantează nimic, ea doar se referă la ceva probabil. Din acest motiv, trebuie să privim, cât mai realist posibil, situația în care se află, în acest moment, procesul de descentralizare în România: câtă voință politică există, la nivel local, în acest sens; care este situația actuală a descentralizării la nivelul județelor, comunelor și orașelor; există finanțările necesare pentru trecerea unor sectoare majore - precum învățământul, sănătatea, ordinea publică, transporturile, cultura, sau asistența socială - în gestiunea comunităților locale? Care este capacitatea actuală a autorităților publice locale de a furniza servicii publice de calitate? Ce se face pentru creșterea eficacității politice a cetățenilor în condițiile existenței unui nivel ridicat de neîncredere în autoritățile publice centrale și a unui șir de nemulțumiri față de autoritățile publice locale?... Numirea, de către primar, a conducătorilor sectoarelor mai sus menționate s-a dovedit a fi, în condițiile absenței implicării reale a cetățenilor în treburile publice, tot consecința unei decizii politice, a unor negocieri politice, dar nu la nivel central, ci, de data aceasta, la nivel local...

Sunt întrebări care relevă faptul că, în ceea ce privește procesul de descentralizare din România, avem un trecut și un prezent care pot influența, cel puțin pe termen scurt, direcțiile acestui proces. Este nevoie de multă voință și responsabilitate din partea autorităților publice locale, dar și din cea a cetățenilor, pentru a depăși aceste piedici. Mai mult decât atât, este nevoie de toate acestea fiindcă, în politicile sectoriale, autoritățile publice locale (primar, consiliu local sau consiliu județean) sunt cele care trebuie să aibă prioritate, ele cunoscând cel mai bine nevoile comunității respective. Experiența democrațiilor occidentale ne-a arătat că descentralizarea duce la construirea încrederii între autoritățile publice și cetățeni; la îmbunătățirea procesului de luare a deciziei; la construirea consensului cu privire la probleme critice pentru comunitate; la reducerea corupției sau la promovarea parteneriatelor între autoritățile publice locale, organizațiile societății civile, patronate și alte grupuri. În consecință, această experiență ne-a demonstrat că descentralizarea este un proces care evoluează în paralel cu cel al construirii unei guvernări democratice la nivel local.

Când vorbim despre guvernare democratică la nivel local ne referim la acea guvernare în care atât autoritățile publice locale, cât și comunitățile pe care le guvernează ajung să câștige autoritate, resurse și abilități de a face alegeri care răspund nevoilor lor reale. Este acea guvernare - expresie a voinței și capacității tuturor celor vizați de acest proces de descentralizare de a-și asuma responsabilitatea pentru comunitatea lor, de a participa la formularea agendei, de a participa la implementarea deciziilor și de a monitoriza eficiența acestora. O guvernare locală cu adevărat democratică trebuie să devină și obiectivul procesului de descentralizare în România.

  Călin Potor - declarație politică: Modernizarea localităților României, un deziderat încă greu de atins;

Domnul Călin Potor:

"Modernizarea localităților României, un deziderat încă greu de atins"

Modernizarea localităților, atragerea unor investiții cu mare potențial care să ridice nivelul de trai sunt obiective strategice. Ne place să vorbim despre ele, mai ales în localitățile mai mici, care ne dorim să se dezvolte exploziv în următorii ani. Și, totuși, se fac atât de puține lucruri pentru a crea premisele dezvoltării acestor localități!

Planurile Urbanistice Generale (PUG-urile) sunt - sau mai bine spus ar trebui să fie! - hărțile de dezvoltare ale acestor localități. Sunt planurile prin care autoritățile publice, comunitatea, la urma urmei, demonstrează că dezvoltarea unei comune, a unui oraș, nu sunt lăsate la voia întâmplării. Că există o logică urbanistică și edilitară în devenirea comunităților locale.

Din păcate, realitatea din teritoriu nu justifică o viziune optimistă. Din diferite motive, foarte multe localități nu au aprobat Planurile Urbanistice Generale. Fie că, așa cum este cazul unor localități din județul Alba, anumite firme de proiectare nu își onorează la timp comenzile, fie pur și simplu din neglijență sau lipsă de viziune, sunt administrații locale care nu au reușit să adopte un PUG.

Consider că Ministerul Administrației și Internelor, ca și conducerile consiliilor județene și ale prefecturilor, ar trebui să se implice temeinic în rezolvarea acestor probleme. Administrațiile locale trebuie sprijinite - prin aportul de informații și/sau financiar, dacă este cazul, pentru a reuși să adopte PUG-urile.

Așteptăm ca administrațiile locale să fie mai prezente în procesul de accesare a fondurilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană, pentru investiții în infrastructură.

Așteptăm să se atragă mai multe investiții, care să ridice nivelul de trai din țară.

Pentru aceste deziderate, este însă important ca primăriile, consiliile locale să fie pregătite. Fondurile europene vor putea fi atrase în mod eficient doar în condițiile în care comunitățile locale vor demonstra că au o concepție, o viziune despre dezvoltare. De aceea, e nevoie de un efort concentrat pentru ca administrațiile locale să adopte Planurile Urbanistice Generale, care le creionează concepția de dezvoltare.

  Călin Potor - declarație politică: SOS, zona montană!;

Domnul Călin Potor:

"SOS, zona montană!"

La destui ani de la integrarea în Uniunea Europeană, agricultura românească nu a făcut prea mari progrese în ceea ce privește pregătirea, informarea și instruirea agricultorilor, precum și sprijinirea acestora cu fonduri europene, pentru a face astfel față concurenței acerbe din Europa, în special din prisma calității produselor. În zonele montane ale României, care au o pondere de peste 35% din suprafață, problemele specifice nu sunt tratate cu atenție și seriozitate. Este inadmisibil faptul că în unele zone montane nu s-au organizat până acum cursurile de formare a fermierilor, iar nemulțumirea crescătorilor de animale, care se plâng că nu sunt băgați în seamă și că nu există o preocupare serioasă în acest domeniu, este cât se poate de firească.

Agroturismul este o altă preocupare căreia trebuie să-i acordăm întreaga atenție pentru dezvoltarea zonei montane din Alba, pentru că și în acest domeniu lucrurile se mișcă destul de greoi. Fondurile pentru realizarea investițiilor în turism și agroturism care ar fi trebuit implementate prin Programul SAPARD sunt total insuficiente, iar locuitorii din zonă sunt lipsiți de informație și debusolați de ideea unei perspective sumbre.

Pe cale de consecință, ministrul agriculturii trebuie întrebat ce fac reprezentanții Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și ai Oficiului de Consultanță Agricolă pentru producătorii agricoli și investitorii în turism din această zonă bătută de soartă și de nepăsarea autorităților?

În domeniul sanitar-veterinar avem, de asemenea, mari neîmpliniri în problema producătorilor de lapte și carne, care, deși se bucură de sprijinul financiar pentru achiziționarea de cositori, instalații de muls și alte utilaje performante strict necesare, acestea sunt departe de a fi suficiente. Ministerul Agriculturii trebuia să țină cont în mod special de dezvoltarea zonei montane, unde singurele șanse de revitalizare sunt turismul și zootehnia. De asemenea, centrele de tăiere a animalelor au fost desființate, foarte mulți deținători de animale fiind nevoiți să le sacrifice în condiții improprii, punând astfel în pericol sănătatea oamenilor. În schimb, aruncăm cu banii în stânga și în dreapta, pentru a mediatiza acest gen de acțiuni, însă nu conștientizăm că ele nu își ating scopul, din cauza inexistenței unei politici coerente și organizate pentru zona montană.

Este cât se poate de evident faptul că nu se cunosc problemele specifice zonei montane, cu atât mai mult cu cât MADR nici nu mai are o direcție de specialitate pentru acest sector, ci doar un birou uitat de lume, în care angajații nici măcar nu își cunosc atribuțiile.

Consider că trebuie să avem în vedere pericolul iminent al depopulării masive a zonelor montane ale României, confruntată în ultimii 20 ani cu lipsa cronică a perspectivelor economice și sociale, și, nu în ultimul rând, condițiile extrem de grele și de dure în care trăiesc locuitorii acestora.

  Călin Potor - declarație politică: Turismul e pe Facebook. Drumurile unde sunt?;

Domnul Călin Potor:

"Turismul e pe Facebook. Drumurile unde sunt?"

În ultimii ani, și îndeosebi în timpul "fructuoasei" guvernări portocalii, România a ratat oportunitate după oportunitate pentru a-și promova valorile și resursele în context european. Una dintre șansele pe care ar fi trebuit să le valorificăm la maximum în UE este turismul. Nu mai este nevoie să enumerăm numeroasele zone pitorești, care pot oricând să atragă sute de mii de turiști din străinătate, și să contribuie astfel decisiv la revitalizarea economică a unor zone care nu par să aibă alte perspective de dezvoltare și, implicit, de creștere a nivelului de trai al locuitorilor.

Trebuie însă să avem în vedere faptul că standardele pentru certificarea stațiunilor turistice au crescut. Sunt condiții modificate fundamental pentru ca o localitate să primească statutul de stațiune turistică, care țin de dezvoltarea infrastructurii, de drumuri, de dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare etc. Întregii clase politice, administrației centrale și locale, îi revine sarcina de a promova și de a sprijini proiecte care să mențină stațiunile turistice în circuitul turistic european, pentru a le pregăti pentru mediul competititv european.

Doar prin implicarea administrației locale, a primăriilor și consiliilor județene, stațiunile noastre vor reuși să acceseze importante proiecte de finanțare, care vor conduce în final la modernizarea lor conform normelor occidentale în vigoare.

Din nefericire, ministrul de resort anunță cu seninătate că turismul românesc a ieșit din criză, fapt contrazis de reprezentanții ANAT, care susțin că o importantă parte dintre agențiile de turism au dat faliment. Doamna ministru ar trebui să știe că nu se poate face turism pe Facebook, mai ales dacă oamenii nu au drumuri de acces în zonele pitorești.

Consider că este nevoie de o evaluare concretă a situației din turismul românesc. Pornind de la adevăratele realități din teren, cred că se impune acordarea unui sprijin consistent acelor stațiuni care nu au reușit să atragă singure finanțările necesare modernizării. Turismul este una dintre resursele pe care România le are la îndemână pentru a prospera, și ar fi păcat să lăsăm această oportunitate să treacă pe lângă noi. Iar doamna ministru ar trebui să folosească resursele uriașe de care dispune ministerul în așa fel încât presupusa creștere a turismului să fie palpabilă, nu doar în vorbe de clacă!

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu titlul: Minciuna repetată la nesfârșit, principala îndeletnicire a guvernelor portocalii;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Minciuna repetată la nesfârșit, principala îndeletnicire a guvernelor portocalii!"

Providențialul domn Boc vine cel puțin o dată pe lună să ne anunțe cum că România a depășit momentul critic și a ieșit din criză, mulțumită performanțelor sale prim-ministeriale și ale magnificelor echipe guvernamentale, aflate sub înțeleapta sa conducere, de mai bine de doi ani...

Premierul Boc ne dă de știre că are, mai nou, la activ foarte multe misiuni îndeplinite, după părerea sa și a datelor minunate pe care ni le prezintă din ce în ce mai fericit: avem deja creștere economică pe ultimul trimestru al anului trecut și sigur vom mai avea și în următoarele! Deci vom ieși din recesiune cât ai bate din palme, în ciuda anemicei creșteri de doar 0,1% calculată de unii...

Iar vestea că au crescut salariile cu 15% și grupele I și II de pensii au fost, de asemenea, mărite, nu mai contenește să fie trâmbițată de fiecare PDL-ist în parte!

Câtă miere mai curge în valuri de la robinetul deschis la Palatul Victoria de vreo două săptămâni încoace și noi, ceilalți români, nu reușim să prețuim bunăstarea care ne-a lovit brusc!

Dar niciunul dintre cei cu carnet de partid portocaliu nu ne vorbește de faptul că multe dintre salarii au scăzut în realitate, odată cu așa-zisa mărire de 15%, și că Guvernul domnului Boc era oricum obligat, prin lege, să revină după 1 ianuarie a.c. la cuantumul salariilor din iulie anul trecut, ce fuseseră reduse cu un procent de 25%. Și Guvernul nu a făcut acest lucru!

Deci despre ce creștere de salarii vorbim, domnule Boc? Poate despre un drept al salariaților, care nu le-a fost redat în întregime și care suferă eventual alte ciopârțiri aberante, pe care nu reușiți nici măcar să le justificați în vreun fel?!

Cui îi vorbiți de majorări ale pensiilor din grupele I și II de muncă, domnule Boc, dacă era în vigoare încă din 2008 o astfel de lege, pe care ați și votat-o, dar pe care dumneavoastră ați încălcat-o voit ulterior, după ce v-ați instalat la guvernare, neaplicând-o până în prezent?

Prestația în ceea ce privește performanța dumneavoastră economică și a celor cinci guverne pe care le-ați condus nu are decât o singură caracteristică reală: este dezastruoasă și plină de invenții mincinoase!

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică despre Cele două voci ale președintelui Băsescu: una oficială, pentru publicul neștiutor, alta tunătoare, pentru partidul său neascultător...;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Cele două voci ale președintelui Băsescu: una oficială, pentru publicul neștiutor, alta tunătoare, pentru partidul său neascultător..."

Când mințiți, domnule președinte Băsescu? Atunci când dați interviuri mass-mediei și utilizați vocea dumneavoastră oficială, cea pentru public, care spune verzi și uscate despre opoziție, ca de exemplu cele referitoare la faptul că aceasta nu ar avea nicio șansă să guverneze până în 2016: "Să zică bogdaproste dacă nu pierd drastic alegerile!"

Sau atunci când vă convocați marele partid - pierdut de sub control și găsit în ograda domnului Blaga - și vă folosiți cealaltă voce, cea de om de stat, supărat pe viață, partid și popor și susțineți altceva: "Eu în principal îmi mențin mandatul pe acest partid, nu pe altul. N-am altul decât acest partid... Ultimul sondaj arată încredere de 11%. Marja este de +/- 3%. Ca orice comandant de navă, merg pe soluția critică. Și dacă e de minus 3%? Deci 8%. Cum ajung la peste 30%? Eu am de gând să stau la Cotroceni până în 2014. Voi până când aveți de gând să stați? Dacă ne întâlnim cumva aici după o eventuală cădere a Guvernului și, dragii mei, ați picat în 2009, nu voi face decât să vă spun ce rău îmi pare."

Când spuneți, domnule Băsescu, adevărul și numai adevărul, așa cum ați jurat pe Constituție la învestirea în funcția de președinte? Atunci când susțineți că opoziția nu are niciun program, nicio strategie și nu ar avea ce să mai caute vreodată la guvernare, pentru că domnul Boc și echipele sale falimentare au făcut tot ceea ce trebuie și au programe strategice până la adânci bătrâneți valabile: "Sunt prost conduși, vor puterea, dar nu au soluții și program în afară de «Jos Băsescu!». Ei vor puterea, nu vor să rezolve probleme."

Sau când mergeți și le spuneți portocaliilor neascultători, tunând și fulgerând în momentul alinierii acestora la raport și transmițându-le nemulțumirea dumneavoastră profundă: "Nu aveți din păcate capacitatea să stați la un loc, să găsiți, să discutați și să luați o decizie. Domnule președinte, ăsta este punctul nostru de vedere. Menținem guvernul, schimbăm guvernul, vrem tehnocrat, vrem politician. Cred că trebuie să începeți să priviți la realitatea anului 2012, care se apropie cu alegeri locale, alegeri legislative. Și să priviți la posibile formule de a continua guvernarea."

Sau poate nu spuneți niciodată adevărul despre ceea ce știți, gândiți sau aveți în intenție de a întreprinde în calitate de președinte al țării. Invocați, de fiecare dată când veniți în fața românilor cu idei revoluționare, binele pe care vreți să-l faceți poporului și țării sau economiei acesteia. Dar în culise, domnule Băsescu, demonstrați constant cu totul altceva: că nu faceți altceva decât să mințiți românii, mass-media, partidul dumneavoastră și chiar pe dumneavoastră înșivă!

Faptul că dați de pământ cu guverne, partide, Parlament, Justiție, CSM, Curte Constituțională sau chiar Constituție - și o recunoașteți doar când vă destăinuiți PDL-iștilor dumneavoastră: "Mai adaug, și n-ar trebui să mă bag în asta, constituțional, dar adaug faptul că intrați într-un proces de alegeri interne, într-un moment în care trebuie relansată și guvernarea..." -, nu are nicio legătură cu binele românilor și cu adevărul și binele de care au nevoie aceștia, pentru a trăi din nou într-o țară democratică și prosperă.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul: La vremuri noi, tot noi!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"La vremuri noi, tot noi!"

În ultima perioadă auzim tot felul de zvonuri referitoare la schimbarea prim-ministrului Boc. Că trebuie schimbat asta este clar, dar nu numai domnul Boc, ci toată guvernarea PDL. Soluția este demisia întregului guvern, incompetent și incapabil de a lua măsuri economice corecte și coerente, care a agravat situația economică a României și nivelul de trai al românilor.

Voința domnului președinte Băsescu, și anume înlocuirea lui Emil Boc din funcția de prim-ministru, înseamnă recunoașterea publică a eșecului guvernării PDL conduse de Emil Boc.

"În timp ce noi de-abia articulăm câteva cuvinte, domnul Boc este capabil să editeze câteva fraze întregi". Asta spunea cu ceva timp în urmă Elena Băsescu despre idolul politic al Domniei Sale de la acea vreme. Faptul că fiica președintelui este în mod evident certată cu școala, în general, și cu limba română, în particular, nu reprezintă un handicap, ci dimpotrivă, o cale bătută spre multiple "succesuri" europarlamentare.

Într-adevăr, domnul Boc poate să editeze excelent orice frază, orice replică, orice răspuns, dar după ordine date: "Da, domnule Președinte", sau "Am înțeles, domnule Președinte", sau chiar "Cum ordonați, domnule Președinte".

Premierul a încercat în ultima perioadă să mimeze o detașare de deciziile dictate de la Cotroceni. Emil Boc a schițat în mai multe rânduri o declarație de independență față de președinte. "Eu repet, avem o relație... în niciun caz, nu a fost vorba niciodată de comandă. Acest lucru pot să-l spun foarte clar și răspicat", și a încheiat categoric: "Nu sunt un om care să dea bir cu fugiții și fac ceea ce trebuie (...) Ce pot să vă spun este că nu mi-am dat niciodată demisia sau nu mi-am scris niciodată demisia". Și dacă vă cere sau vă comandă președintele? Să fie Boc buturuga mică din PDL care răstoarnă guvernarea?

Dacă totuși pleacă Emil Boc în favoarea unui tehnocrat asta nu indică decât faptul că, prin desemnarea unui premier independent, PDL nu are oameni capabili să asigure guvernarea.

Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul jocurilor de putere dirijate de Traian Băsescu în PDL. Strategii de culise noi, cu oameni vechi (cu aceiași oameni expirați și incompetenți)!

Un alt lider înseamnă implicit și un alt partid nou-nouț și curat, asta pentru că PDL începe să miroasă a dispariție.

  Viorel Palașcă - declarație politică intitulată: În județul Mehedinți - Guvernul PDL vrea să desființeze tot;

Domnul Viorel Palașcă:

"În județul Mehedinți - Guvernul PDL vrea să desființeze tot"

Începând cu anul 2009 criza economică, dar mai ales criza competenței în a guverna a lovit puternic România. Din cauza incapacității manageriale a guvernării PDL, în România s-au pierdut sute de mii de locuri de muncă, s-au desființat zeci de mii de IMM-uri, nivelul de trai s-a prăbușit, iar măsurile de relansare economică au rămas tot timpul la stadiul de promisiuni.

În județul Mehedinți, pe care îl reprezint în Parlament, guvernarea domnului Boc și-a demonstrat, poate mai mult decât în alte părți, incapacitatea, dar și reaua-voință în a rezolva problemele economice și sociale ale cetățenilor. S-au pierdut mii de locuri de muncă în economia reală: energie, minerit, industrie, și-au încetat activitatea sute de IMM-uri, iar cele care mai rezistă încă au un viitor incert.

În ultima perioadă Guvernul Boc propune mehedințenilor măsuri și mai aberante sub masca unei așa-zise reforme. Cetățenii din zona Strehaia și Vânju Mare sunt în pericol de a li se desființa spitale. Măsura este nedreaptă și cu un impact social grav, deoarece oamenii bătrâni și bolnavi din acele zone au de parcurs zeci de kilometri în plus pentru a-și căuta sănătatea. Medicii și angajații celor două spitale au un viitor profesional incert și, una peste alta, această măsură va spori numărul șomerilor din Mehedinți și greutățile cetățenilor din Strehaia și Vânju Mare, oameni pentru care guvernarea portocalie oricum nu a făcut nimic bun.

Învinși în lupta cu propria corupție din partid și din statul patronat de ei, PDL-iștii au găsit de cuviință să "reformeze" justiția desființând judecătorii. Astfel, cetățenii din zona Baia de Aramă se văd puși în situația de a-și căuta dreptate în alte părți, parcurgând drumuri mai lungi și pierzând zile întregi pentru proces, pentru că acest guvern propune desființarea Judecătoriei din Baia de Aramă.

Cred că acest Guvern PDL și-a pierdut orice sprijin din partea mehedințenilor, dar sper ca în timpul în care i-a mai rămas de guvernat să nu desființeze de tot județul Mehedinți.

  Marin Almăjanu - declarație politică referitoare la Performanța supremă a celor cinci guverne bociene: datorie publică dublă;

Domnul Marin Almăjanu:

"Performanța supremă a celor cinci guverne bociene: datorie publică dublă"

Corul de lăudători portocalii nu mai prididește să-și cânte noul repertoriu de mărețe performanțe constatate numai de ei.

Sărăcia, șomajul, blocajele și falimentele au fost șterse definitiv cu buretele de partid și binefacerile au început să curgă, cu duiumul, din sacii PDL-iști!

Cât de bine ne va merge în continuare aflăm aproape în fiecare minut de la minunații actori comici ai PDL, ce-și interpretează perfect rolul de fanteziști redutabili!

"PDL a scos România din criză, salariile și pensiile au crescut", ne transmite victorioasă doamna Udrea, de pe una din scenele alegerilor interne portocalii.

Dar nici dumneaei, nici premierul Boc sau alți membri ai prestigiosului cor de lăudători ai performanțelor lor invizibile nu le vorbesc românilor despre ceea ce-i așteaptă în realitate: cât vor avea de plată în următorii ani - cel puțin opt -, ca urmare a împrumuturilor excesive hotărâte de echipa Băsescu-Boc.

Împrumuturile de la FMI, Comisia Europeană și de la băncile de pe piața locală, în mare parte pe termen scurt, ne-au dublat datoria publică în ultimii doi ani, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice.

Astfel, guvernele bociene, în lipsa unor efecte pozitive ale măsurilor de reducere a cheltuielilor, măsuri întreprinse în mod haotic, n-au găsit altă cale de supraviețuire, decât aceea de a se împrumuta câte 1,3 miliarde euro pe lună, pentru a-și acoperi cheltuielile curente.

Astfel, de la o datorie publică de 109,1 miliarde lei, echivalent cu 21,6% din PIB, la sfârșitul anului 2008, România a ajuns să înregistreze o datorie de 193,89 miliarde lei (37,9% din PIB) la 31 decembrie 2010. La finele anului 2009, datoria Guvernului și a autorităților locale era de 147,3 miliarde lei, echivalent cu 29,99% din PIB.

După doi ani de scăderi fără precedent ale PIB-ului, care au dus la punerea economiei și a mediului privat pe butuci, guvernele domnului Boc s-au îndatorat tot mai mult pe parcursul anilor trecuți, iar notele de plată au devenit uriașe și acestea vor trebui achitate, începând cu 2012, în cuantumuri din ce în ce mai sufocante.

Și, din păcate, creditorii aleși cu mărinimie de guvernele domnului Boc sunt în cea mai mare parte și cei mai scumpi, adică băncile, iar termenele alese pentru împrumuturile respective sunt fixate cum nu se putea mai rău, adică pe termen scurt. La finele anului trecut, împrumuturile luate de stat de la băncile private se cifrau la 129,48 miliarde lei, adică 66,7% din totalul datoriei.

În ce constau mult-lăudatele performanțe ale premierului Boc și ale miniștrilor săi perfecți? Nimic mai simplu de apreciat: datoria publică a României s-a dublat în doi ani de guvernări PDL-iste ultraperformante...

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică despre Cum iese și intră turismul românesc în criză de la o oră la alta...;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Cum iese și intră turismul românesc în criză de la o oră la alta..."

În ultimii doi ani, românii au avut parte de cinci guverne portocalii, unul mai haotic și mai aducător de degringoladă și falimente decât celălalt.

Dar, oricât de penibile și dezastruoase ar fi fost faptele acestora, domnul Boc nu se dă încă plecat de la Palat, iar miniștrii săi, veniți direct de pe podiumul concursurilor de amatorism perfect, insistă să arunce în ochii românilor praful reformei lor fără sfârșit și ploaia lor de intenții aberante, fără formă și fond, intenții care nu au fost niciodată transpuse în rezultate pozitive, ci numai în eșecuri pe bandă rulantă.

În aceste zile, atât rezistentul la intemperii băsesciene, premierul Boc, cât și vedeta celor cinci guverne ale sale, doamna ministru Udrea, ne-au anunțat, pe rând, că am ieșit din criză.

Domnul Boc a văzut, în sfârșit, luminița de la capătul tunelului portocaliu și ne-a prevestit, din nou, ieșirea României din recesiune, odată cu venirea primăverii, iar doamna Udrea, datorită frunzelor învestite prin ministerul său în domeniu, a reușit să scoată turismul din criză...

Doamna Elena Udrea ne-a anunțat triumfătoare, săptămâna trecută, că, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, atât hotelurile, cât și agențiile de turism au înregistrat creșteri ale contribuției în PIB în fiecare din cele patru trimestre ale anului 2010. Astfel, potrivit doamnei Udrea, "turismul românesc a reușit să iasă din criză"! (...)" În ultimele raportări ale INS la capitolul servicii, contribuția în PIB pentru 2010 la categoria turoperatori a avut o creștere de 14,9% în trimestrul I, 8,2% în trimestrul al II-lea, 24,1% în trimestrul al III-lea și 37,2% în ultimul trimestru".

Probabil doamna Udrea este ministru într-o altă țară, neștiută de noi și inventată de dumneaei, deoarece este contrazisă chiar de Președintele ANAT, doamna Corina Martin, care a declarat în aceeași zi, într-o conferință de presă, că vânzările agențiilor de turism din România au scăzut, anul trecut, în medie cu 15% față de 2009, întrucât mulți români fie au renunțat la vacanțe, fie au cumpărat pachete turistice mai ieftine, care au inclus mai puține zile de cazare.

Doamna Corina Martin a dat ca principal exemplu scăderile de vânzări înregistrate pe litoralul românesc, care concentrează aproximativ 46% din capacitatea de cazare a României. Astfel, în anul 2010, pe litoralul românesc s-au înregistrat scăderi ale vânzărilor cu 18% față de anul 2009, în condițiile în care și în anul 2009 se înregistraseră scăderi de 15% față de anul anterior.

Deci despre ce ieșire din criză ne vorbește doamna ministru Udrea, care are de gând să mai investească până în 2015 vreo două sute de milioane de euro, eventual în alte frunze, dar și în niște îngeri, care să aducă cât mai mulți turiști în raiul sărăciei lucii, creat în România cu ajutorul substanțial al doamnei în cauză și al colegilor săi binefăcători doar când vine vorba de propriile buzunare de partid.

  Korodi Attila - declarație politică cu tema: O zi comemorativă pentru victimele comunismului;

Domnul Korodi Attila:

"O zi comemorativă pentru victimele comunismului"

Parlamentul de la Budapesta a adoptat, în 2000, o hotărâre conform căreia data de 25 februarie este zi de comemorare a victimelor comunismului. Gândindu-mă la acest lucru și la istoria comună a celor două țări - România și Ungaria - legată de era comunistă, am ajuns la concluzia că și țara noastră ar trebui să adopte o măsură similară.

Când vorbesc despre istoria comună, nu mă refer doar la faptul că ambele țări au fost mai mulți ani sub dictatura comunistă. Mă gândesc mai mult la acțiunile comune inițiate împotriva acestei ere. Un exemplu în acest sens este Revoluția maghiară din 23 octombrie 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice. Nemulțumiți de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții de la Budapesta au început cu o demonstrație pașnică, care s-a transformat ulterior într-o revoluție. Protestele s-au încheiat cu masacrul comis de trupele sovietice în 10 - 11 noiembrie 1956. Mulți români și etnici maghiari din România au solidarizat cu acțiunile de la Budapesta și din această cauză au fost arestați și condamnați.

Conform analizei Revoluției maghiare din 1956 din Raportul Tismăneanu, ecourile acesteia s-au manifestat sub cele mai variate forme și în aproape toate regiunile României. S-au înregistrat reacții la aceste evenimente în rândul studenților din Timișoara, Cluj, București, Brașov și Iași. Încă din primele zile, în București și în Cluj au apărut foi volante și inscripții de solidaritate, urmate de organizarea unor adunări și mitinguri, cea mai mare mișcare de protest având loc la Timișoara. La București s-a inițiat o manifestare, unde au fost arestați mai mulți studenți. Au avut loc arestări și condamnări în Brașov și în Iași. La universitățile din Cluj-Napoca, încă din primele zile, au apărut inscripții și foi volante. Studenții Universităților Bolyai și Babeș au inițiat un marș de protest, care nu a mai avut loc. S-a ținut însă, la 24 octombrie 1956, o ședință studențească la Institutul de Arte Plastice. Studenții, purtând panglici de doliu, au manifestat la Cimitirul Hazsongard de Ziua Morților (1 noiembrie). Un număr relativ mare de manifestări spontane au avut loc și în mediu rural. După înăbușirea în sânge a revoluției din Ungaria, Securitatea din România a trecut la acțiuni de represalii fără precedent. Potrivit unor date din rapoartele acestora, numai în perioada octombrie 1956 - decembrie 1962 au fost arestate peste 28.000 persoane în România. În perioada ianuarie 1957 - mai 1959 au fost pronunțate 9.978 condamnări. Conform rapoartelor, la Miercurea Ciuc au murit 10 persoane, iar 30 de tineri sași, 30 de români și 77 de tineri maghiari au ajuns după gratii.

Un caz similar a fost procesul Szoboszlai. În 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Nord Cluj a dat o sentință care a fost menținută de Tribunalul Suprem al Republicii Populare din România, prin care au fost condamnate 57 de persoane din România, maghiari, români și germani, participanți la revoluția maghiară. Din rândul revoluționarilor marcanți putem menționa deopotrivă numele preotului Szoboszlai Aladár, după care a fost intitulat procesul, dar și al avocatului Alexandru Fântânaru. Prin sentință, după cum am precizat, au fost condamnate 57 de persoane, din care zece la moarte, iar restul pentru 5 ani de închisoare și muncă silnică pe viață. Curtea de Apel Cluj, în urma eforturilor comune depuse de către România și Ungaria, a anulat sentința pe 18 octombrie 2010.

Este foarte important să ne aducem aminte de toamna anului 1956 și de toate faptele drepte și nedrepte din era comunistă. Este foarte important să-i respectăm pe toți maghiarii și românii care și-au dat viața în lupta împotriva regimului comunist și, totodată, să-i respectăm și pe cei care, deși nu și-au pierdut viața, au făcut multe sacrificii, fiind condamnați la închisoare sau la muncă silită.

Este foarte important să condamnăm comunismul, dictatura comunistă și efectele acesteia. Dar eu cred că simpla condamnare a comunismului nu este suficientă. Trebuie să facem dreptate oamenilor care și-au dat viața pentru libertate, care și-au dat viața pentru schimbare, care au fost atât de curajoși încât au spus nu opresiunii comunismului.

Totodată, dacă ne uităm la numărul comemorărilor istorice din calendar, cred că victimele comunismului merită o zi a lor. Astfel, propun data de 24 iulie, data condamnării persoanelor judecate în procesul Szoboszlai, să fie ziua victimelor comunismului din România. În acest sens, în 2011 o să depun un proiect de lege și îmi voi invita colegii să fie coinițiatori, în semn de solidaritate.

  Dorel Covaci - declarație politică intitulată: La răstimpuri, Guvernul PDL mai aruncă câte o ulcică cu smoală clocotită în cazanul în care ne fierbe pe toți;

Domnul Dorel Covaci:

"La răstimpuri, Guvernul PDL mai aruncă câte o ulcică cu smoală clocotită în cazanul în care ne fierbe pe toți"

Gândindu-mă la situația în care de bunăvoie s-au poziționat guvernanții, îmi vine în minte scenariul în care un pribeag în deșert, rămas fără apă, despică cocoașa cămilei, care l-a purtat cu credință peste nisipurile pustii, în căutarea fluidului vital. Cu mintea rătăcită și fără o urmă de strategie, nu realizează că, de fapt, în cocoașă nu se află altceva decât grăsime, iar prin acest gest își reduce la aproape zero șansele de a mai ajunge vreodată viu la oaza salvatoare. Trimiterea parabolei spre propriul nostru spațiu geofizic și context politic este evidentă.

Cu punga golită, cu datorii peste măsură, într-adevăr opțiunile nu par a fi numeroase, iar impactul este copleșitor, chiar și la scară mică, la nivelul unui om de rând, fără prea multe responsabilități care îl trag de mânecă; cu atât mai mult, aceste spaime ar trebui să apese asupra celor care au luat în propriile mâini destinele unei țări și au eșuat lamentabil.

Dacă ar fi să îi suspectăm a fi intrați într-un con de panică, care le tulbură dreapta judecată și îi constrânge să comită în lanț fapte reprobabile, să își asume măsuri și decizii primitive, ilogice, care distrug vieți, destine și ne aruncă înapoi, într-un alt secol al civilizației, poate ar mai avea circumstanțe atenuante. Mi-e totuși greu să le găsesc scuze unor indivizi care au dovedit nepăsare, egoism și cruzime față de cei care i-au așezat în pozițiile de putere de care abuzează încă din momentul în care au luat pâinea și cuțitul în mână.

Totuși, acceptând scuza blocajului psihic, care i-a surprins cu degetul apăsat pe butonul mitralierei îndreptate înspre România, putem, poate, explica gestul Guvernului, care pune un semn de egalitate între reformarea statului și sugrumarea unor categorii sociale și profesionale sau amputarea instituțiilor publice, care au făcut posibilă dezvoltarea istorică a numeroase așezări și comunități?

Spitalele, judecătoriile, școlile, pe care puterea dorește să le suprime, într-un așa-zis gest de economisire, sunt interconectate cu celelalte instituții ale statului, în rețele locale, județene, regionale, naționale și chiar internaționale, care generează un standard de viață decent al cetățeanului secolului al XXI-lea, iar inexistența lor ne-ar arunca cu zeci și zeci de ani în urmă pe scara progresului. În plus, există multiple cazuri de familii în care impactul restructurării este dublu, soții fiind angajați ai unor instituții vizate, diferite însă, și având obligația de a-și urma calea profesională, fiecare în altă direcție, iscându-se în aceste cazuri adevărate drame familiale.

Fără un studiu de impact și un cost de oportunitate, toate aceste "idei" ale guvernării portocalii se vor însuma șirului de dezastre de care s-au făcut responsabili încă de la propășirea în fruntea țării.

Direcția care se asumă la nivel de Guvern ar trebui să fie îngrijorătoare pentru orice cetățean al acestei țări. Orbește, cu o supunere obedientă față de creditorii externi, trec cu ușurință viața, sănătatea, nivelul de trai, educația la categoria cheltuielilor nejustificate pentru modernizare.

În timpul regimului comunist, bisericile erau piedici pentru realizarea planurilor mărețe ale dictatorului și au fost rase cu buldozerul de pe fața pământului. În viziunea PDL-istă, școlile, spitalele și judecătoriile sunt cele care trag România în jos, în prăpastia recesiunii și a crizei economice. Suntem forțați să mergem înapoi, cu fața înainte spre lumea civilizată, împăienjeniți în ceea ce înseamnă criză socială, culturală, morală, politică, riscând să ne frângem gâtul.

Garantarea dreptului la ocrotirea sănătății, la educație, la justiție, egalitate de șanse sunt prevederi ale Constituției, care pot fi retrase doar prin referendum. Toate aceste drepturi nu mai au nicio valoare acum, prin vrerea unei puteri nesăbuite, care dictează și acționează în dezavantajul întregului popor român. Nu pot să nu mă întreb dacă lozinca lor din campanie nu trebuia citită, printre rânduri, "Noi să trăim bine, dar fără voi, care ați fost deja sacrificați, ca niște ofrande cornute, pe altarul interesului nostru de grup".

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică privitoare la: Procesele colective - consolidarea liberului acces la justiție;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Procesele colective - consolidarea liberului acces la justiție"

Procesele colective reprezintă acțiuni în justiție care supralicitează principiul liberului acces la justiție al justițiabililor care manifestă un interes legitim și dovedesc faptul că au calitate și capacitate procesuală în cauza dedusă judecății.

Drepturile procedurale constituie singura categorie de drepturi al căror conținut nu face referire la o libertate materială, ci la garanțiile de care dispune justițiabilul într-un stat de drept pentru a-și valorifica drepturile și libertățile fundamentale. Dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO) reprezintă un principiu axis mundi în consolidarea liberului acces la justiție, deoarece imparțialitatea și independența justiției devin noțiuni concrete în înfăptuirea actului de justiție.

Cea mai cunoscută asociere de acest gen a avut loc în urma implementării dispozițiilor Ordonanței nr.50/2010 privind creditele populației. Implementarea ordonanței de urgență a reflectat clauzele abuzive care apăreau în contractele consumatorilor, astfel că procesele colective s-au impus ca un mod legitim și eficient de realizare a drepturilor cetățenești. Primul grup care a inițiat un proces colectiv a fost constituit din clienții Volksbank, care, în demersul lor, au fost călăuziți și animați de perspectiva oferită de prevederile OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Ulterior s-au constituit și alte grupuri de inițiativă a intentării acțiunii în justiție sub forma proceselor colective. Astăzi, pe rolul instanțelor judecătorești se află mai multe tipuri de procese colective care vizează: problema medicilor de familie, cea a taxelor de poluare și de primă înmatriculare, a ridicării ilegale de vehicule, litigiile cu băncile și, nu în ultimul rând, litigiile în care au calitate procesuală activă pensionarii militari.

Se cuvine a fi subliniat, din perspectiva proceselor colective în sistemul juridic românesc, faptul că la nivelul Uniunii Europene a fost formulat un proiect de Directivă comunitară care va reglementa situația juridică a proceselor colective în materia protecției consumatorilor, inclusiv cu referiri la contractele de credit. Implementarea acesteia se va face cel mai probabil în cursul anului 2012.

Procesele colective, deși nereglementate expressis verbis în prevederile Codului de procedură civilă român, se pot sprijini pe instituțiile deja existente, respectiv conexarea, coparticiparea procesuală activă și astfel înfăptuirea actului de justiție se va exercita în mod legitim, cu celeritate și în mod eficient.

În acest sens, trebuie reconfigurat cadrul legislativ procedural (pentru a clarifica autonomia juridică a proceselor colective) din perspectiva liberului acces la justiție al justițiabililor care nu derogă de la principiul statuat în art. 6 CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil, susținut de garanțiile procedurale reflectate în principiul disponibilității și contradictorialității părților.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică privitoare la: Boala Hunter există și în România! - mesaj de Ziua internațională a bolilor rare;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Boala Hunter există și în România! - mesaj de ziua internațională a bolilor rare"

La Timișoara, Organizația "Salvați Copiii", filiala Timiș, în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie "Victor Babeș", Alianța Națională pentru Boli Rare - România, Societatea Română de Genetică Medicală, Spitalul de Urgență pentru Copii "Louis Țurcanu", Primăria Timișoara au declarat, în perioada 21-28 februarie, "Săptămâna bolilor rare", campanie care precede Ziua internațională a bolilor rare (28 februarie).

Inițierea acestei campanii are ca unic scop sensibilizarea opiniei publice și a autorităților centrale și locale față de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în cazul pacienților care suferă de boli rare, afecțiuni cronice, progresive și degenerative.

Susțin în mod necondiționat inițiativa unor astfel de campanii, pentru că astfel spiritul civic este consolidat, mesajul apărării drepturilor omului este în mod implicit reiterat și articulat, iar comunitatea locală este confruntată în mod direct cu "strigătul de ajutor" al semenilor aflați în suferință.

În lume sunt cunoscute aproximativ 8000 de boli rare, 75% dintre acestea afectând copiii, iar în Europa trăiesc peste 25.000.000 de pacienți cu boli rare. Conform statisticilor, mai mult de 1.300.000 de români suferă de o boală rară pe parcursul vieții lor. De aceea, garantarea efectivă a drepturilor fundamentale ale omului în cazul pacienților cu boli rare trebuie să se reflecte în politici publice de sănătate privind asigurarea cadrului instituțional adecvat pentru dezvoltarea serviciilor de prevenire, diagnosticare, tratament și reabilitare a pacienților cu boli rare, precum și dezvoltarea unor Centre de referință regionale.

Conform Recomandării Consiliului Europei din 8 iunie 2009 privind o acțiune în domeniul bolilor rare, statele membre ar trebui să implice pacienți și reprezentanți ai pacienților în procesul de elaborare de politici și să caute să promoveze activitățile grupurilor reprezentative ale pacienților. Din această perspectivă, în deplin acord și cu direcțiile de acțiune ale Comisiei Europene, Planul național de boli rare din România trebuie reconfigurat și inclus în Strategia națională de Sănătate Publică. Asigurarea accesului la medicamente, alimente - medicament, dispozitive de asistare și compensarea costurilor, dar și dezvoltarea de servicii continue, intersectoriale, de diagnostic, tratament, reabilitare pentru pacienții cu boli rare, reprezintă principalele obiective ale includerii Planului național de boli rare în Strategia națională de sănătate publică.

În mod regretabil, boala Hunter, de care suferă 7 copii în România, nu a fost inclusă în Planul național de boli rare, ca și cum nu ar exista?, în condițiile în care tratamentul costă prohibitiv de mult, între 250.000 și 500.000 de dolari pe an. De aceea, majoritatea statelor europene susțin în mod efectiv drepturile acestor pacienți, incluzând bolnavii cu Hunter în programe speciale de tratament, finanțate de la bugetul de stat. Astfel, în Franța și Germania, statul plătește tratamentul a 90 de bolnavi cu Hunter. În această boală, din cauza unei anomalii genetice, în celulele bolnavilor se depun mucopolizaharide care bulversează total activitatea celulară. Apar deformări ale scheletului, piticismul, ficatul și splina se umflă nepermis de mult, fața se deformează, ochii nu mai văd, corpul se deplasează din ce în ce mai greu. Totodată se instalează retardul mental, progresiv și ireversibil, însoțit uneori de manifestări agresive.

Susțin în mod legitim faptul că familiile celor șapte copii care suferă de boala Hunter au dreptul la decontarea tratamentului din partea statului român, de la bugetul de stat, în baza respectării principiului nondiscriminării și a obligației statului de a proteja și garanta drepturile și libertățile fundamentale (dreptul la viață, la sănătate, la dezvoltare personală, la asistență socială) ale resortisanților săi.

Birocrația excesivă, ignoranța sau complicitatea unei tăceri de neînțeles pot costa vieți și destine, de aceea includerea cu celeritate a sindromului Hunter și a altor boli rare în Planul național de boli rare, dar și configurarea unui cadru legislativ solid și coerent în materie, reprezintă priorități majore pentru dezvoltarea sistemului medical românesc.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată: Guvernul PDL, creditele bancare și bătaia de joc față de cetățeni!;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Guvernul PDL, creditele bancare și bătaia de joc față de cetățeni!"

Românii o duc tot mai greu, iar viața lor devine tot mai nesigură.

La sfârșitul anului 2008, după 4 ani de îmbunătățire a veniturilor, populația căpătase deja multă încredere în economia românească, în propriul viitor și a avut curaj să se împrumute la bănci, să-și construiască locuințe, să-și cumpere aparatură electrocasnică, să facă excursii și să-și permită vacanțe.

Toate speranțele într-o viață mai bună s-au spulberat din 2009, ca urmare a măreței reforme începute de Băsescu - Boc - Udrea!

Reforma lor, la remorca FMI, a avut un singur scop: să se îmbogățească ei și clientela lor, să sărăcească populația și să poată cumpăra voturi pe nimic, așa cum s-a întâmplat în mai multe alegeri locale parțiale!

Tot mai mulți cetățeni au fost afectați și veniturile lor au scăzut catastrofal, ținând cont că veniturile nu erau prea mari, nu prisoseau, ci ajungeau pentru un trai decent, însă cu acestea oamenii își puteau achita ratele la împrumuturile de la bănci.

Băncile au fost primele care au profitat de pe urma crizei și a bramburelii din capul obezului PDL și au început să execute clienții și să-i abuzeze cu clauze ciudate, deși oamenii au încercat să negocieze contractele potrivit noilor venituri reduse.

La presiunea Uniunii Europene, care nu stătea indiferentă la ceea ce făceau băncile cu cetățenii europeni, statul român a fost nevoit să aprobe o legislație adecvată care asigura un tratament normal pentru cetățenii împrumutați și-i proteja față de dictatura sistemului bancar.

Numai că bucuria a durat puțin, la forțarea FMI, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a cedat și a schimbat protecția oamenilor în favoarea băncilor, care reușiseră să pună guvernanții în genunchi, iar cetățenii au ajuns iarăși la cheremul bancherilor.

Am contestat noua lege la Curtea Constituțională care, fără niciun discernământ, a aprobat poziția Guvernului, deși în motivare scrie că nu mai pot fi modificate contractele care au fost schimbate pe legislația favorabilă de până la ultima modificare.

Problema este că după această decizie a Curții Constituționale băncile fac din nou ce vor, iar Guvernul PDL asistă indiferent, deși are Autoritatea pentru Protecția Consumatorului care a vrut ceva pozitiv, dar care este amorțită în neexercitarea propriilor responsabilități, deoarece Băsescu - Boc - Udrea i-au interzis să se mai ocupe de apărarea drepturilor cetățenilor.

Ca lucrurile să fie simple, cine are curiozitatea să citească Acordul cu FMI va descoperi modul în care acesta a obligat Guvernul PDL să nu mai protejeze drepturile cetățenilor, iar Băsescu - Boc - Udrea asta au făcut, împotriva drepturilor românilor.

Ce este de făcut în aceste condiții?

Voi încerca să activez asociațiile cetățenilor nemulțumiți pentru a stopa abuzurile sistemului bancar, prin acordarea de asistență juridică calificată, și voi iniția un proiect de lege, bazându-mă pe confuziile create de decizia Curții Constituționale, în vederea clarificării legislației și blocării atitudinii abuzive a sistemului bancar.

  Filip Georgescu - declarație politică referitoare la proiectul de lege care modifică Legea referendumului;

Domnul Filip Georgescu:

După cum fiecare dintre noi poate constata, în această perioadă se consemnează o situație destul de agitată în politica românească. Partidul aflat la putere, susținut de câțiva sateliți mici de tot care abia mai pâlpâie în ochii electoratului, ne oferă o serie de spectacole de sunet și lumină cu scopul vădit de a atrage atenția populației de la realele și gravele probleme cu care se confruntă Traian Băsescu, președintele care a pierdut alegerile pe teritoriul României. Acesta, înconjurat de consilieri bine pregătiți în arta diversiunii, aruncă pe piața mass-media tot felul de teme și subiecte care au drept scop apărarea funcției de președinte al României și, cel mai important, a actualului ocupant.

Așa se face că, acum câteva zile, mai mulți deputați PDL, instruiți bine de consilierii cotroceniști și sub directa îndrumare a conducerii portocalii, au elaborat un proiect de lege prin care să modifice actuala Lege a referendumului. Această lege în vigoare arată negru pe alb că șeful statului își poate pierde funcția dacă majoritatea cetățenilor care vin la referendum votează pentru schimbare.

Strâns uniți în jurul partidului portocaliu, al președintelui său, Traian Băsescu (Emil Boc este președintele PDL de fațadă), PDL-iștii au sărit, cu mic cu mare, în apărarea iubitului lor conducător. Având pârghiile necesare - majoritatea voturilor atât în Parlament, cât și la Curtea Constituțională -, au trecut la atac, adică la schimbarea legislației pentru a crea o și mai mare siguranță scaunului ocupat vremelnic de Traian Băsescu. Și, astfel, noul proiect de lege prevede că președintele României poate fi demis doar dacă majoritatea alegătorilor votează favorabil, adică peste nouă milioane de alegători, nu cu jumătate plus unu din cei care vin la referendum, cum este prevăzut în legea actuală. Acest proiect de lege care, după cum aminteam, va trece de Parlament, are menirea de a consolida zidul de apărare al cetățeanului Traian Băsescu, ajuns vremelnic președintele României.

Adică puterea actuală critică parlamentarii opoziției că nu participă activ la elaborarea unor legi care să ducă la reforma și modernizarea statului de drept, în timp ce această putere se gândește numai la metodele prin care să-și sporească controlul asupra funcțiilor și demnităților înalte, precum și asupra banului public.

Metoda folosită de politicienii actualei puteri este aceea de înșelare a cetățenilor prin promisiuni mincinoase pentru a-și face popularitate, ceea ce înseamnă, după orice tratat de specialitate, demagogie curată!

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu titlul: 2010 în cifre. Perspective pentru 2011.;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"2010 în cifre. Perspective pentru 2011"

Institutul Național de Statistică a făcut publice datele privind evoluția PIB-ului României în anul 2010. Tentația este destul de mare de a interpreta cifrele în cheie politică. Ar trebui însă să facem o analiză mai aprofundată, în termeni economici reali.

Contracția economică de 1,2% este sensibil mai mică decât estimările din vară (1,9%) ale Fondului Monetar Internațional. Asta înseamnă că a doua jumătate a anului a reprezentat un moment de echilibru relativ. Dacă la calculul nostru adăugăm și pierderea estimată de 0,6% din PIB în urma inundațiilor din această vară, am ajunge la o contracție de doar 0,6%. Adică aproape stagnare. Și asta în condițiile unei scăderi semnificative a consumului, ale unei creșteri la fel de semnificative a inflației, ca urmare a măririi TVA, și a blocajului încă existent pe piața creditării firmelor mici și mijlocii.

Echilibrul a venit din creșterea producției industriale, a exporturilor și a productivității muncii. Pentru că, deși s-a vorbit mai puțin, există elemente concrete care arată că economia privată, impulsionată de avansul economic al țărilor din vestul Europei (mai ales al Germaniei), începe să-și revină. Și asta fără foarte multe impulsuri din partea statului.

Pentru administrația politică a țării, 2010 a fost un an dificil. Pe de o parte, din perspectiva măsurilor de austeritate. Pe de altă parte, din perspectiva resurselor financiare limitate destinate investițiilor în infrastructură. Există semnale că dividendele economice vor fi încasate în 2011. De bine, de rău, România nu are probleme în ceea ce privește datoria suverană a statului. Ne aflăm printre primele țări din Uniunea Europeană când vine vorba de datorie publică, fie ea de stat sau privată. În ceea ce privește investițiile în infrastructură, anul 2010 a fost marcat de semnarea multor contracte de finanțare cu fonduri europene. 2011 trebuie să fie marcat de accesarea efectivă a fondurilor.

Începutul acestui an ne găsește într-o stare de echilibru. Trebuie să decidem în ce direcție să mergem. Fie continuăm șirul reformelor care ne pot scoate la liman, fie revenim la politica de dinainte de 2008, care s-a dovedit falimentară. În primul caz, costurile sociale nu vor mai fi la fel de mari ca anul trecut. Am spus-o de mai multe ori: prima jumătate a anului 2011 trebuie să reprezinte sfârșitul măsurilor de austeritate, pentru a da sentiment de încredere și stabilitate societății și economiei. În al doilea caz, riscul economic este uriaș. Nu putem să majorăm pensii și salarii, prognozând câștiguri viitoare. Cel mai bine pentru noi este să mărim pensii și salarii în momentul în care chiar avem cu ce.

2011 va fi un an de creștere economică. Poate chiar mai mult de 1,5%, cât am estimat noi în buget. Cu toate acestea, efectele asupra vieții sociale nu vor fi semnificative. La sfârșitul anului, românii nu vor spune în mod neapărat "e mai bine". Vor spune însă "avem încredere". Acesta este procesul de care are nevoie economia românească acum: recăpătarea încrederii în forțele proprii. Mai mult optimism, mai multă inițiativă, repornirea creditării, investiții străine mai mari, poate o creștere mică a consumului, un an bun pentru agricultură și turism - aceasta este rețeta pentru ca, la sfârșitul lui 2012, după un ciclu greu de patru ani, România să se întoarcă la nivelul lui 2008. Și asta fără să se bazeze pe vreun boom economic, așa cum au fost imobiliarele în perioada Guvernului Tăriceanu.

  Marian Ghiveciu - declarație politică privind Agricultura, locomotiva de relansare economică a României;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura, locomotiva de relansare economică a României"

Din punct de vedere al potențialului, țara noastră se situează în Uniunea Europeană pe locul 2 la suprafața amenajată pentru irigat (locul 10 în lume).

Agricultura României este greu să-și găsească locul în Europa sau în lume, dacă ne raportăm la suprafețele efectiv irigate și la starea sistemelor de irigație.

La disponibilități alimentare ne situăm în Europa:

  • pe locul 10 la calorii și proteine;
  • 6-12 la consumul de cartofi, legume, fructe proaspete și carne.

La indicatorii de performanță exprimați prin randamente la hectar, România se situează pe ultimele locuri:

  • 12-13 la porumb;
  • 15-16 la sfecla de zahăr;
  • 16 la grâu;
  • 20 la cartof.

La principalele opt culturi comparate, productivitatea agriculturii României se află astăzi cu 65-70% sub cea a primelor țări din punct de vedere al performanței. Randamentele exploatațiilor agricole din România este de circa 2,8 t/ha, raportat la 9,3 milioane hectare de teren arabil, față de 8 t/ha în țările vestice.

După părerea specialiștilor în economie, se apreciază că România are un potențial productiv ridicat și că zona noastră ar putea deveni una dintre cele mai mari exportatoare din Europa (și nu numai), dar materializarea acestei posibilități poate necesita zeci de ani, și mai afirmă că realizarea potențialului productiv nu este numai o problemă tehnică, cum cred agronomii, nu este numai rezultatul optimizării inputurilor, cum susțin economiștii, ci este și urmarea unui proces social lung și complex, în care relațiile dintre agricultură, proprietari și comasarea terenurilor au un rol de seamă în creșterea producției și productivității agricole.

O politică agricolă judicioasă ar permite să se atingă o producție anuală de 28-29 milioane tone de cereale, cu alte cuvinte, România ar putea dispune anual de circa 20 milioane tone cereale pentru export, ceea ce, la prețurile de la Chicago, ar reprezenta peste 3000 milioane de dolari. Ar trebui adăugat aici potențialul (mult diminuat) de export la fructe, vinuri, carne etc.

Acestea sunt doar calcule prospective (foarte aproape de realitate), menite a da actualilor guvernanți o idee asupra potențialului și ponderii agriculturii, în elaborarea modelului economic al României. Am pierdut și pierdem ani, pentru a înțelege, în actuala criză economică și financiară, că locomotiva relansării economice a României poate fi agricultura, așezată pe locul ce i se cuvine.

În agricultură contează randamentul, nu ideologia, aceasta dovedindu-se, cu prisosință, un foarte prost sfătuitor în acest domeniu.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică cu tema: O pată pentru imaginea României: relația Băsescu-Bercea Mondial;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:"

O pată pentru imaginea României: relația Băsescu - Bercea Mondial"

O Românie întreagă - poate mai puțin suporterii fanatici ai lui Traian Băsescu a asistat siderată, în toamna anului 2009, la reportajele televiziunilor de știri, care prezentau participarea familiei prezidențiale la o petrecere organizată de un cunoscut interlop, Bercea Mondial, ocazie cu care amfitrionul a făcut și o serie de daruri familiei prezidențiale. Bercea Mondial, un nume deloc necunoscut pentru o anumită protipendadă a scenei politice: Theodor Stolojan și Mircea Băsescu, care au fost pe post de nași ai respectivului.

Pentru Traian Băsescu afișarea cu Bercea Mondial a adus câteva mii de voturi la alegerile din 2009. Iată că acum a venit vremea scadenței. Și cealaltă parte își cere drepturile. Exact în momentele în care Traian Băsescu juca la Palatul Cotroceni rolul de justițiar, una dintre principalele știri ale zilei a readus în atenția relația - nu vreau să se înțeleagă că prin termenul de relație mă refer la cine știe ce avantaje materiale obținute de familia prezidențială - dintre interlopul oltean și președintele României. Jurnaliștii au aflat că, în fața magistratului, numitul Bercea Mondial a invocat relațiile sus-puse pe care le are și, drept consecință, a cerut să nu fie arestat preventiv. Este extrem de grav că s-a ajuns până aici. Un interlop se folosește de numele președintelui României, al familiei sale, pentru a intimida un magistrat. Sunt convins că președintele României nu va interveni în vreun fel pentru a influența actul de justiție în dosarul Bercea Mondial. În același timp însă Traian Băsescu a cules ceea ce a semănat. Numai că, din păcate, nu președintele României va trage ponoasele pentru invocarea numelui său de către un interlop aflat în vizorul justiției, ci imaginea României va avea de suferit. Pentru că niciunde, în democrațiile consolidate, un președinte al unui stat nu stă la masă cu un interlop notoriu.

M-aș fi așteptat ca Traian Băsescu să nu privească detașat acest scandal. A-l minimaliza, susținând că fratele Domniei Sale nu este persoană publică - complet eronat, membrii familiei unui președinte, chiar dacă nu dețin funcții publice, nu pot fi catalogați ca fiind "simpli cetățeni", sau că "nu i-a folosit la nimic lui Bercea Mondial că fratele meu i-a botezat un copil, pentru că este arestat"-, nu repară cu nimic prejudiciul de imagine al țării. M-aș fi așteptat ca, în calitate de președinte, Traian Băsescu să dezavueze măcar situația fără precedent întâlnită în România, și anume asumarea (evident, nu din proprie inițiativă) tentativei de omor de către unul dintre fiii făptuitorului.

Mai există un aspect extrem de grav legat de scandalul din jurul interlopului oltean. La ieșirea din tribunal, a proferat o amenințare în fața camerelor de luat vederi: "subvențiile pentru lumea bună de la București vor fi oprite". Oare ce să însemne aceste subvenții? Și oare cine este această "lume bună"? Cred că nu este vorba decât de un singur răspuns: subvențiile reprezintă fonduri date în campania electorală, iar lumea bună este reprezentată de actualii guvernanți și, mai mult ca sigur, locatarul de la Cotroceni.

Cu puțini ani în urmă, când ministrul liberal de externe, Adrian Cioroianu, a dat mâna în Italia cu numitul Costică Argint - nefiind însă informat că este un interlop dat în urmărire internațională - a fost linșat mediatic și pus la stâlpul infamiei de către întreaga suflare PDL-istă. Acum, nimeni din PDL nu a reacționat când un interlop cunoscut, dovedit, a apelat la relațiile sale cu Traian Băsescu și familia sa. Și, să nu uităm, spre deosebire de ministrul liberal, Traian Băsescu știa la petrecerea cui participă și de la cine a primit cadouri. Pentru că a fost mai mult decât o strângere de mână!

  Mircea Grosaru - declarație politică: Apel către toți pensionarii României;

Domnul Mircea Grosaru:

"Apel către toți pensionarii României"

Pe adresa de e-mail a subsemnatului am primit următorul mesaj, care merită citit de toți cei afectați de tăierea pensiilor, nu numai pentru a face comparație cu alții, ci și din alte considerente actuale:

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate - apel către toți pensionarii României și către sclavii cu salarii de mizerie

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate grupează militari disponibilizați fără drept de pensie, cu pensie parțial anticipată și militari trecuți în rezervă la vârsta de 55 de ani, cu toate drepturile, militari în retragere și veterani din toate structurile sistemului național de apărare.

Ca și dumneavoastră, medicii și juriștii ("șpăgarii"), profesorii, învățătorii ("care fraudează statul cu meditații"), funcționarii publici ("care primesc mită"), polițiștii ("nenorociți și bețivi"), agricultorii, muncitorii ("pulime") etc., și noi am fost jigniți ("nesimțiți", "cu mâna întinsă ca la pomana" etc.) de către reprezentanții unei puteri care declara ca statul nu are nicio obligație față de cetățeni, că, dacă vrem să muncim, să ne luăm traista în băț și să plecăm aiurea (Traian Băsescu) iar, dacă suntem pensionari să facem bine să "părăsim pe cale naturală sistemul" în maxim șase ani (Emil Boc).

Și noi, ca și dumneavoastră, asistăm cu groază la desființarea spitalelor, școlilor, Institutului Cantacuzino, după ce întreaga industrie, inclusiv cea de armament, ne-a fost distrusă. Și noi, ca și dumneavoastră, am constatat că avem criză financiară și facem împrumuturi chiar dacă nicio bancă nu mai e românească, iar sistemul energetic, minele și pământul nu ne mai aparțin, că se aruncă miliarde marilor asasini economici, pe autostrăzi-fantomă. Și noi, ca și dumneavoastră, simțim pe pielea noastră că nu se mai poate trăi în România, dar mai mult decât dumneavoastră noi murim pe capete pentru că noua ni se fură ceva în plus.

Și nouă, ca și dumneavoastră, ni s-a limitat dreptul la muncă prin Legea nr.329/2009, deși reconversia noastră a fost o condiție a integrării în NATO. Și nouă, ca și dumneavoastră, ni s-a călcat cu totul în picioare dreptul la muncă, prin Legea nr.263/2010, până la vârsta de 65 de ani, când se presupune că vom fi avut deja bunul-simț să părăsim pe cale naturală sistemul. Deci și nouă ni s-a naționalizat proprietatea prin legi cu caracter retroactiv, prin încălcarea art. 1, 6 și 14 din Protocolul 1 la Convenția pentru drepturile omului, potrivit căreia pensia în plată este "drept patrimonial", "drept câștigat", orice "diminuare" (prin "recalculare" sau "revizuire") constituind un caz clar de discriminare.

Citam din avertismentul dat de AIJD de la Bruxelles, la 4 iunie 2010, Guvernului României să nu îndrăznească să reducă salariile cu 25% și pensiile cu 15%: "orice recalculare a unor pensii acordate legal și aflate în plată, inclusiv a celor de serviciu ale magistraților, înseamnă o încălcare de către stat a propriei legislații, ceea ce ar avea repercusiuni grave asupra stabilității juridice și asupra caracterului de stat de drept. Modificarea retroactivă a unor drepturi civile deja câștigate (în cazul de față pensiile), nu este posibila decât prin încălcarea principiilor fundamentale de drept."

Nouă ne-au fost încălcate drepturile, în pofida art.15 alin.(2) din Constituția României și a legislației comunitare europene, Pilonul II, Directiva nr.86/378/CEE și Directiva nr.96/97/CEE, care ne confirmă dreptul la legi ocupaționale distincte. Legile noastre (164/2001 și 179/2004) care au garantat integrarea României în NATO și UE au fost desființate, abuziv și retroactiv, ca și legile piloților, diplomaților, funcționarilor publici din Parlament, Curtea de Conturi și Justiție sau deputaților și senatorilor prin Legea nr.119/2010, cu aplicare retroactivă, iar noi am fost supuși insultelor publice și unui război de imagine declanșat de Guvern și Președinte și menit să vă inoculeze dumneavoastră ura împotriva militarilor României. Motivul? În 2012, salariile militarilor activi se vor alinia la salariile omologilor lor din NATO. Iată de ce se destructurează din nou armata, iată de ce vor fi date afara 18.000 de cadre (pentru că sunt militari activi) de la jandarmi și pompieri. Ca să se plătească la cât mai puțini noile salarii. Iată de ce nouă ni s-au furat sau "naționalizat" două proprietăți: pensia militară de stat și gradul de militari în rezervă. Conform legilor genocidului nr.119 și nr.263/2010 noi am fost considerați "asistați", iar, mai nou, prin Ordonanța nr.1/2011 suntem considerați nu militari, ci civili dintotdeauna și "beneficiari proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".

Gestionăm la ora actuală peste 15.000 de procese împotriva Guvernului României. Am sprijinit sindicatele și asociațiile dumneavoastră la toate manifestările din 2010, am organizat pe cont propriu manifestații în toată țara în 25 octombrie 2010 și 24 ianuarie 2011, am obținut victorii la Curțile de Apel si la ICCJ, pe care Guvernul și Președintele le încalcă în continuare. În mod abuziv am fost asociați defunctei Legi nr.19/2000, situație în care vă atragem atenția în interesul dumneavoastră că aceasta prevedea la art. 76 alin. (1) și (2), creșterea tuturor pensiilor civile în cuantumul necesar extragerii CAS-ului. Prevederea a fost întărită de Ordonanța nr.147/2002, care stabilea operațiunea pentru 2005. Dar legea a fost abrogată la 1 ianuarie 2011 și CAS-ul vi se ia și dumneavoastră, și nouă, nu din creștere, ci din existent, pe întreaga sumă. De asemenea, vă atragem atenția că inexistentul plafon de 740 lei este o diversiune identică cu aceea a plafonului de 3.000 lei la pensiile militare. Totodată trebuie să știți că cei transformați în PFA (persoană fizică autorizată), cum ar fi taximetriștii și tinerii care se angajează pe bază de convenție, sunt executați retroactiv în privința CAS-ului, pe ultimii 5 ani, iar pe viitor nu vor beneficia de niciun drept, nici chiar de ajutorul de șomaj: fiind considerați firmă, lucrează, nu lucrează, nu vor primi nimic de la stat, în schimb vor aduce bani de acasă pentru a plăti dările către stat, în condiții de inactivitate.

Vă mai atragem atenția că România constituie un experiment nu numai în ceea ce privește distrugerea sistemului de apărare, ci și distrugerea sindicatelor. Angajați pe criterii portocalii, vameșii fură nu ca să întrețină PDL-ul, ci liderii sindicali!... Or mai fi și proști care să înghită ofensiva împotriva sindicatelor, pregătitoare a legii de destructurare. Veți fi prostiți să nu mai dați bani la sindicate, fiindcă se înființează instituția lui nea Gică, purtătorul de cuvânt al salariaților, care este prieten cu nea Gogu, patronul, și le rezolvă pe toate.

Dumneavoastră faceți ce vreți, dar noi ieșim pe 1 martie în marș împotriva Guvernului, pe care îl vom picheta între orele 14,00 - 17,00. Îi vom soma pe reprezentanții puterii să proroge (să prelungească durata de funcționare) legile noastre ocupaționale nr.164/2001 și nr.179/2004 până la sfârșitul anului, fără de care orice îndreptare ne-au făcut în februarie, la somația noastră în privința cuantumului pensiilor, nu rezistă. Vom cere în interesul tuturor însă și prorogarea Legii nr.19/2000, care va lăsa pensiile și salariile PFA neatinse de CAS. Vom cere în interesul tuturor cetățenilor României abrogarea Legilor nr.329/2009 (Legea cumulului pensiei cu salariul) nr.119 (de desființare retroactivă a legilor ocupaționale), nr.263 (a sistemului unitar de pensii), ambele din 2010, și, pentru că avem mii de rezerviști în învățământul românesc de toate gradele, vom solicita și abrogarea legii ungurești a învățământului românesc, cunoscută drept Legea nr.1/2011.

Dacă mai aveți un dram de creier, un strop de virtute română, și dacă vă mai interesează soarta copiilor voștri, a României, ca stat, și a națiunii române, vă așteptăm alături de noi, marți, 1 martie, la ora 14,00, când vom ajunge în marș la Piața Victoriei. Atunci vom transmite noul ultimatum (somație) Guvernului.

Dumneavoastră faceți ce doriți, noi ne facem datoria de apărători ai democrației constituționale în baza art.118 alin.(1) din Constituția României, fiind din ce în ce mai convinși că este de preferat "un sfârșit cu groază, unei groaze fără de sfârșit".

Trăiască România! Trăiască democrația constituțională!

Jos tirania hoției, lăcomiei, demenței și imposturii!

Honor et patria! Vae victis!

Președintele SCMD,

Col. (r) dr. Mircea Dogaru

Aceste mesaje sunt transmise către deputații și senatorii din Parlamentul României din ce în ce mai des și din mai multe sectoare ale vieții publice, fie că sunt militari, medici, profesori sau alte categorii profesionale și reprezintă strigăte de disperare către clasa politică pentru îmbunătățirea vieții lor.

Acest lucru va fi posibil doar în momentul în care viața economică a României se va dezvolta, afacerile vor merge mai bine, iar investițiile vor crește. Este ceea ce ne dorim cu toții de la intrarea în Uniunea Europeană și personal cred că spre acest lucru ne îndreptăm. Răbdarea pentru unele persoane în vârstă a ajuns la limita suportabilității și atunci când și-au calculat ritmul vieții lor decente nu au crezut niciodată că se poate întâmpla și așa.

  Mircea Grosaru - declarație politică: Liberalizarea autorizațiilor taxi;

Domnul Mircea Grosaru:

"Liberalizarea autorizațiilor taxi"

Pornesc declarația politică de la o scrisoare transmisă pe adresa de e-mai a subsemnatului, cu următorul conținut:

Domnule deputat,

"Aș dori să va aduc la cunoștință necesitatea liberalizării autorizațiilor taxi în orice localitate din țară, care în acest moment sunt un motiv de speculă și evaziune fiscală prin vânzarea lor cu zeci de mii de euro.

În fapt, despre ce este vorba: Conform Legii nr.265/2007 care completează Legea nr.38/2003, după cum bine știți s-a reglementat ca numărul de taxiuri să fie de 4 la mia de locuitori. Această lege a taximetriei promovată de mafia PSD în anul 2003 încalcă Constituția României și dreptul la muncă și la alegerea unei meserii.

Datorită acestor autorizații de taxi limitate, un tânăr nu poate să desfășoare o activitate pe care și-o dorește deoarece nu poate decât să cumpere o autorizație de la o persoană care o deține. Dacă veți accesa google scriind "vând autorizație taxi" veți constata că deja există o mafie a autorizațiilor taxi care se comercializează începând cu sume de 3.000 de euro ajungând până la 10.000 de euro. Oare un tânăr, care vrea să desfășoare o activitate privată în domeniul taximetriei, de unde va lua circa 20.000 euro pentru a desfășura activitatea de taximetrie?

Dacă achiziționăm o autorizație taxi conform Legii nr.168/2010, unde se spune că de fapt se cedează autorizația taxi, fapt total ireal, toate aceste autorizații cedate sunt vândute, făcându-se evaziune fiscală de zeci de mii de euro, deoarece aceste vânzări de autorizații nu sunt impozitate, bani care lipsesc din bugetul statului, bani cu care s-ar putea plăti pensii, salarii etc. Consider că dacă autorizațiile taxi ar fi liberalizate ar exista multe persoane, care în acest moment de criza economică nu au locuri de muncă, ar putea sa se îndrepte către această activitate, având un venit sigur, plătind taxe și impozite la bugetul de stat. În fiecare mare oraș există la primărie o listă de așteptare, de cel puțin 50 de persoane, care dacă ar avea autorizații taxi și ar putea lucra ar plăti și taxe la stat. Exemplu: 50 de persoane x 300 lei impozit/lună x 100 de orașe = 1.500.000 lei / lună, iar dacă înmulțim la 12 luni cât are anul, ar fi 180.000.000 lei pe an.

Oare, stimați parlamentari ai puterii și stimați guvernanți, decât să acceptați această lege promovată în parlament de deputatul mafiot PSD-ist Bivolaru, nu ar fi mai bine o libraralizare care să aducă bani la buget decât să protejați structurile mafiote din acest domeniu prin această lege neconstituțională și aberantă ?

Pe lângă cele descrise mai sus se va crea o concurență reală în acest domeniu, deoarece în acest moment sunt persoane care practică această activitate încălcând legile, și în special mă refer la tarifele taxi care aproximativ sunt aceleași în toată țara, creându-se efectiv carteluri care stabilesc prețuri nereale pe piață și încearcă să elimine persoanele sau firmele care nu se aliniază la hotărârile lor, prin aceste fapte pierzând cetățeanul de rând și statul. Cele de mai sus au fost consemnate și de Consiliul Concurenței.

În nenumărate rapoarte, sperând că veți face o analiză a celor sesizate de către mine, vă mulțumesc pentru atenția acordată și sper că veți îndrepta această lege strâmbă".

Cu stimă,

Dumitrescu Cristian.

Cred că este necesară o analiză și o propunere de îmbunătățire a acestei legi.

  Mircea Grosaru - declarație politică: Codul muncii și o nouă asumare;

Domnul Mircea Grosaru:

"Codul muncii și o nouă asumare"

Motivele adoptării unui nou Cod al muncii ar fi, conform spuselor Guvernului, precum că vechiul cod este cel adoptat în anul 2003, înaintea intrării României în Uniunea Europeană, acesta fiind vechi și neadaptat vieții economice și noii conjuncturi privind piața muncii, dar și necesitatea adoptării unui cod modern, adaptat crizei economice.

Acest cod va extinde contractele pe perioadă determinată de la 12 luni la 36 de luni, va mări perioada de probă de la 30 de zile la 90 de zile și va introduce în cazul evaluării angajatului un criteriu foarte important, cel al competitivității și eficienței muncii depuse de acesta, dar și alte prevederi legate de sporul de noapte, concedierile colective sau delegarea angajaților.

În ceea ce privește contractul colectiv de muncă, se va adopta separat o lege specială care va reglementa mai bine acest lucru.

La prima vedere nu ar fi probleme pentru adoptarea Codului muncii, în sensul parcurgerii traseului parlamentar, însă Guvernul dorește o adoptare cât mai rapidă și acest lucru va conduce implicit la introducerea unei noi moțiuni de cenzură de către actuala opoziție.

Dacă până acum opoziția avea păreri contrare sau cel puțin abordări diferite asupra moțiunii, cu toate că o semnau, ceea ce s-a schimbat este doar "abordarea la pachet" a acesteia.

În rest, aritmetica votului a rămas neschimbată, iar coaliția la guvernare își păstrează diferența de voturi pentru menținerea Guvernului.

Se anunță noi mișcări sociale și sindicale, greve generale și astfel presiunile asupra legii vor crește și mai mult.

Toate măsurile prevăzute în noul Cod al muncii au și un alt scop: combaterea muncii la negru. Astfel, va fi adoptată amenda penală și sancțiunea penală pentru angajatorii care folosesc persoane angajate "la negru", pentru descurajarea a astfel de practici.

Este doar începutul unei lupte în Parlament în această sesiune și nu se știe cât va dura. Se anunță o sesiune grea, poate cu multe moțiuni, sau cel puțin de atâtea ori cât va fi posibil.

  Mircea Grosaru - declarație politică: Specialiștii din mediul academic românesc înființează Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană;

Domnul Mircea Grosaru:

"Specialiști din mediul academic românesc înființează Grupul independent pentru monitorizarea patrimoniului cultural din Roșia Montană"

Pe adresa de e-mail a subsemnatului am primit astăzi următorul mesaj:

București, 15 februarie 2011 - Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPRM) își anunță înființarea, având următorii membri fondatori: acad. Alexandru Vulpe, președintele Secției de Arheologie și Științe Istorice a Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, membru al Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual a Academiei Române, secretar general al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (UNESCO), acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secției de Arheologie și științe Istorice a Academiei Române, prof. univ. dr. doc. Nicolae Gudea, Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca; conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea "1 Decembrie" din Alba Iulia, prof. univ. dr. Ioan Opriș, Universitatea "Valahia" din Târgoviște, conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și conf. univ. dr. Florin Anghel, Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității "Ovidius" din Constanța.

Componența acestui grup independent care oferă consultanță de specialitate este flexibilă, grupului urmând să i se alăture, pe parcursul activității, specialiști și oameni de știință cu experiență și competențe recunoscute, implicați în salvarea, conservarea și punerea în valoare a vestigiilor de patrimoniu cultural.

"Membrii grupului pun în centrul preocupărilor lor situația patrimoniului cultural, privită pentru prima oară ca scop în sine. Grupul pe care l-am înființat urmărește în egală măsură să ofere o platformă de reală și onestă dezbatere a problemelor legate de patrimoniul cultural, care animă opinii ferm exprimate, dar a căror argumentare științifică lipsește adesea. În egală măsură, dorim să contribuim și la rezolvarea problemelor actuale de patrimoniu cultural de la Roșia Montană, aflat în grav pericol de degradare, în absența unor urgente politici și strategii coerente și aplicabile. De aceea, intenționăm să monitorizăm starea vestigiilor culturale de la Roșia Montană și să identificăm, împreună cu autoritățile statului și cu alți specialiști, cele mai bune soluții de conservare, restaurare și punere în circulație științifică și turistică a patrimoniului cultural", declară acad. Răzvan Theodorescu.

Demersul de constituire a acestui organism a avut la bază preocupările și îngrijorările exprimate de asociațiile profesionale, de Academia Română, de asociațiile neguvernamentale și de reprezentanți ai societății civile în legătură cu situația actuală și viitorul patrimoniului cultural de la Roșia Montană.

Potrivit convingerilor grupului independent, patrimoniul cultural este o resursă inepuizabilă care poate să asigure dezvoltarea durabilă a zonei, dar acest lucru nu se poate face decât în condițiile în care vestigiile istorice sunt cercetate, conservate, restaurate și puse în valoare la standarde contemporane, iar comunitatea locală conștientizează valoarea lor și se raportează la ele în consecință.

Primul rezultat al activității GIMPRM va fi o analiză obiectivă și profesionistă a situației patrimoniului cultural, arheologic, istoric și etnologic din zonă. Prin documentele pe care le va redacta, Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană urmează să emită recomandări către compania minieră, către autoritățile statului sau către orice altă entitate ale cărei activități vor afecta starea patrimoniului cultural din zonă.

În acest sens, grupul își exprimă disponibilitatea de a colabora și de a asculta opiniile tuturor specialiștilor în domeniu cu adevărat interesați de soarta patrimoniului cultural din Roșia Montană.

Formarea Grupului independent de monitorizare este rodul unei inițiative private a membrilor săi. Grupul reprezintă opiniile exclusiv științifice ale membrilor săi și nu angajează instituțiile din care provin. În spiritul unei depline transparențe, GIMPRM anunță că va fi sprijinit logistic de către Roșia Montană Gold Corporation, având garanția fermă a unei activități de sine stătătoare, independente și obiective.

Pentru informații, purtătorul de cuvânt al grupului este dr. Cosmin Popa, cercetător științific la Institutul de Istorie, "Nicolae Iorga" al Academiei Române. Tel 0745.767.359, email grupmonitorizare@gmail.com.

Scurte prezentări ale membrilor-fondatori:

Acad. Alexandru Vulpe, șeful Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, reputat arheolog, specialist în preistorie. Începând din 1991 este directorul Institutului de Arheologie din București. Din 1973 până în prezent este membru în Colegiul de redacție al revistei, "The Journal of Indo-European Studies", McLean, Virginia USA, din 1976 este membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Comitetului executiv al Uniunii Internaționale de științe Pre - și Protoistorice. A susținut prelegeri și cursuri la universitățile din București, Heidelberg, Berlin, Bonn, Frankfurt am Main, Marburg, Münster, Giessen, Saarbrücken.

Autor al unui număr considerabil de monografii științifice, dintre care unele apărute și în străinătate, precum și a peste 500 de articole și studii de specialitate publicate în reviste academice din țară și din străinătate. Decorat cu Ordinul "Steaua României" în grad de Comandor.4 voci în : Encyklopädisches Handbuch zur Vor- und Frühgeschichte, sub redacția lui Jan Filip, Praga, 1966.

112 voci în : Dicționar de istorie veche a României, sub redacția lui D.M. Pippidi, București, 1976.

44 voci în : Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României, sub redacția lui C. Preda, București (I, 1994, II, 1996).

Acad. Ioan Aurel Pop, membru al Secției de științe Istorice și Arheologie a Academiei Române, istoric al perioadei medievale, reputat specialist în istoria Transilvaniei.

Din 1996 până în prezent, profesor universitar la Catedra de Istorie Medievală a UBB, din 1993 până în prezent, directorul Centrului de Studii Transilvane Cluj, aflat sub autoritatea Filialei din Cluj a Academiei Române. Între 1994 și 1995 a îndeplinit funcția de director al Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 și 2007 a fost directorul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția. Din 2003 până în prezent este profesor asociat al Universității "Ca' Foscari" din Veneția.

Autor, coautor și coordonator a circa 30 de cărți și a circa 200 de studii și articole, publicate în țară și în SUA, Italia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Moldova, Anglia, Germania, Argentina etc.

Premiul "George Barițiu" al Academiei Române (1991), pentru lucrarea "Instituții medievale românești", Cluj, Editura Dacia, 1991; premiul Fundației "Magazin istoric" pentru lucrarea, "Românii și România. O scurtă istorie", București, Editura Fundației Culturale Române, 1998 etc.

Membru în Comisia de Istoria Relațiilor Internaționale din cadrul Comitetului Internațional de Științe Istorice. Membru corespondent al Academiei Europene de Litere, Arte și Științe din Paris (din 1999). Vicepreședinte al Comitetului Național al Istoricilor din România (din 2007).

Răzvan Theodorescu, membru al Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual a Academiei Române, reputat specialist al civilizației și istoriei medievale românești și universale. Între 1972 și 1977 a fost director adjunct științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Începând din 1990 până în prezent este profesor universitar al Universității de Arte din București. Din 1994 este secretarul general al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene - AIESEE, organism aflat sub autoritatea UNESCO. Începând din 1997 este șeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte.

În ultimii ani ai regimului Ceaușescu, Răzvan Theodorescu a criticat public politica de sistematizare urbană și rurală, cerând autorităților să înceteze demolarea bisericilor și clădirilor parte a patrimoniului național.

Autor al unui număr impresionant de lucrări, având ca temă arta și civilizația medievală românească, bizantină și universală. Autorul a peste 600 de articole și studii științifice de specialitate, publicate în reviste academice din țară și din străinătate.

Membru corespondent al Societății Arheologice din Atena, Cavaler și Comandor al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze, membru al Academiei de Științe din New York, Doctor Honoris Causa al unor universități prestigioase din țară și străinătate.

Premiul "Bernier" al Institutului Franței, Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române, Premiul "Herder" al Universității din Viena, Premiul "Nicolae Iorga" al Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual.

Prof. univ. Nicolae Gudea, reputat arheolog, specializat în arheologie romană provincială, profesor universitar al Facultății de Istorie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Autor al unui număr impresionant de lucrări de autor (42), dintre care 11 apărute în străinătate, precum și al unui număr de 420 de studii și articole de specialitate, apărute în România și în străinătate.

Laureat al Premiului Academiei Române, al Premiului NATO, laureat al Premiilor de Excelență pentru Cercetări de Referință ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Membru corespondent al Institutului Arheologic German, membru al Societății pentru Studiul Romanizării (Italia), membru al Comisiei Internaționale a Limesului.

Conf. univ. dr. Vasile Moga, Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia. A fost director științific al Muzeului de Istorie din Alba Iulia și șeful secției de arheologie-cercetare a Muzeului Național al Unirii până în anul 2010. Este unul dintre cei mai mari specialiști români în perioada romană a ocupării Daciei. A descoperit, la Alba Iulia, castrul Legiunii a XIII - a Gemina.

Prof. univ. dr. Ioan Opriș, Universitatea Valahia din Târgoviște. Doctor în istorie, profesor universitar și cercetător științific principal gr. I la Muzeul Național de Istorie a României, cu o activitate de 40 de ani în domeniul protejării patrimoniului cultural național. A fost implicat activ în administrația culturală centrală a României (director al muzeelor, director general pentru patrimoniu cultural național și secretar de stat în Ministerul Culturii după 1990), în dezvoltarea legislației în domeniu și în organizarea de noi instituții muzeale (fondator al Muzeului Național Cotroceni). Autor a peste 25 de volume și 270 de articole de specialitate.

Conf. univ. dr. Alexandru Diaconescu, Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Este doctor în istorie, specializarea istorie antică. De 18 ani este conferențiar titular la Catedra de istorie antică și Arheologie a Universității Babeș-Bolyai. A publicat 51 de lucrări științifice.

Conf. univ. dr. Florin Anghel este șeful Catedrei de Istorie modernă, contemporană și științe politice, Universitatea "Ovidius" din Constanța. Din 2002 este doctor în istorie (Facultatea de Istorie, Universitatea "Ovidius" Constanța). În 2005 obține Premiul "Mihail Kogalniceanu" pentru istorie al Academiei Române.

Cred ca se impune o foarte mare atenție în decizia politică pe care va trebui să o luăm în legătură cu fenomenul Roșia Montana și sunt sigur de necesitatea unei dezbateri pe măsura importanței acesteia.

  Adrian Gurzău - declarație politică având tema: Ne trebuie o nouă abordare a pieței energiei în România;

Domnul Adrian Gurzău:

"Ne trebuie o nouă abordare a pieței energiei în România"

Se impune să avem libertatea de a negestiona după propriul nostru interes resursele energetice naționale.

Cu resursele energetice de care dispune, România are capacitatea de a compensa efectele sociale dureroase datorate unei economii încă slab dezvoltate, dar puternic afectate de criză. Veniturile medii ale populației nu pot acoperi factura energetică liberalizată, adică adusă la nivelul pieței Uniunii Europene, așa cum ni se cere astăzi de către FMI.

Așadar, eu consider că până la intrarea în criză trebuia să fi făcut o opțiune politică cu consecințe economice și sociale. Ori liberalizam complet piața utilităților publice, ori păstram controlul statului asupra ei, în beneficiul populației. Acum a venit momentul deciziei, din păcate ignorată de interesele politice ale guvernelor anterioare.

Dacă opțiunea este totuși ca sistemul de servicii de utilități publice să se liberalizeze, atuncisuntem puși în fața unei situații pe care nu o putem ignora și trebuie să luăm atitudine.

Astfel, va trebui să realizămrefacerea întregii legislații privitoare la utilități, pentru a veni în sprijinul populației. Eu afirm căse impune să avem libertatea de a negestiona după propriul nostru interes resursele energetice naționale. De pildă, va trebui să avem libertatea de a putea folosi resursele de gaze naturale pentru a acoperi întreaga nevoie de consum a populației.

Dacă UE vrea liberalizarea pieței la gaz, atunci este evident că vom solicita și o factură calculată ca în UE. La noi, în acest moment, factura este o înșelăciune, ea este umflată cu cel puțin 25% de o formulă de calcul abuzivă.

De ce credeți că francezii și nemții de la distribuție s-au bătut să-și împartă piața de gaz din România, aia neliberalizată? Pentru că în toți acești ani ne-au furat la factură și au făcut profit din hoție, iar asta în complicitate cu agențiile de reglementare de profil românești.

Au venit aici când piața nu era liberalizată pentru că știau că pot da șpagă la stat și pot prosti populația cu facturi trucate. Cum prin factură se fură cel puțin 25 % din totalul încasărilor, refacerea acesteia conform exigențelor din UE ne va aduce în situația de a nu plăti mai mulți bani pentru gaz.

Iată de ce consider că este absolut necesar să avem garanția că, până va trece criza,populația României va avea acces la resursele interne de energie la prețuri suportabileși că ea va fi ferită de interesele exclusiv mercantile ale furnizorilor de utilități.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată DNA TV;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"DNA TV"

Speriați de amânarea sine die a aderării la spațiul Schengen, guvernanții noștri au demarat acțiunea DNA TV. Pentru a convinge, însă, ei trebuie să meargă până la capăt și să vedem, tot în direct, pronunțarea unor sentințe.

Pentru neavizați, ultimele săptămâni au lăsat impresia unei Românii în luptă cu corupția. Pe ecranele televizoarelor curgeau povești despre vameși și polițiști de frontieră reținuți și transportați la București cu elicopterul, pioni și regine pe tabla de șah a unui mare maestru, povești despre bani și sex. Pentru a crește suspansul, telenovela a primit un personaj în plus: un extrem de vocal lider sindical. Iar șeful vameșilor, păcătos foarte, a fost demis, vinovat fiind de luare de mită.

Între timp, fariseii portocalii au început să se roage, mulțumind cerului că nu sunt în locul vameșilor... Se jurau pe ce au mai sfânt că ei nici mită n-au luat și nici vila nu le este casă, iar mașina e a bunicii din partea mamei. Conturile sunt ale bunicului, prosper om de afaceri.

Din păcate pentru noi, ca țară membră a UE, nici raportul Mecanismul de Cooperare și Verificare pe justiție nu a fost extrem de măgulitor. Dacă acțiunea DNA TV a primit o bilă albă, scutul viu făcut de PDL în jurul Monicăi Iacob Ridzi și al lui Dan Păsat a fost vizibil și pentru Comisia Europeană. Deși actuala putere a încercat să arunce anatema pe întregul Parlament, pentru împiedicarea bunului mers al justiției, CE a remarcat faptul că singura preocupare a puterii portocalii este apărarea clientelei politice pentru care imixtiunea în actul de justiție este un lucru firesc.

Iar pentru a demonstra că această percepție e una greșită și că PD-L nu transformă statul român într-unul clientelar, operațiunea DNA TV trebuie să aibă și o finalitate. Pe lângă angajații de rând din vamă și din poliția de frontieră, este obligatoriu să răspundă și cei sub oblăduirea cărora s-au petrecut faptele de corupție din vămile României. Pentru că adevărații responsabili de toate acestea sunt, în final, șefii numiți pe criterii politice, lipsiți de expertiză, dornici să umple pușculița de partid.

Este motivul pentru care solicit actualei puteri să demonstreze că lupta anticorupție nu poate fi stopată de carnetul de partid. Așteptăm să vedem transmisiuni în direct referitoare la condamnarea adevăraților corupți, liderii politici care au permis existența fenomenului din vămi.

  Ioan Balan - declarație politică cu tema: Recredibilizarea societății civile;

Domnul Ioan Balan:

"Recredibilizarea societății civile"

Unul dintre cele mai importante bunuri câștigate în decembrie 1989 a fost libertatea asociativă a românilor, fie că a fost vorba de înființarea sau reînființarea partidelor politice, fie că a fost vorba despre asociații profesionale, fundații sau organizații sindicale. Pluralismul este piatra de temelie a oricărui regim democratic modern, iar România a avut nevoie de acesta mai mult decât orice stat din regiune.

Dacă partidele politice s-au consolidat, chiar și cu dificultate, asociațiile, fundațiile și mai ales sindicatele au trecut și trec în continuare prin nenumărate momente nefavorabile de dezvoltare și consolidare.

Asociațiile și fundațiile se confruntă în continuare atât cu dificultatea finanțării proiectelor publice, dar și mai grav, se confruntă cu lipsa de dorință a românilor de a se implica activ în problemele comunității. Chiar dacă acest fenomen este o problemă la nivelul întregului continent european și chiar mondială, el se manifestă cu și mai multă putere în România, o țară a cărei tradiție asociativă a fost brutal întreruptă în anii de după cel de-al doilea război mondial.

Ca om politic, dar și ca român, nu pot să nu trec cu vederea conul de umbră și mai ales neîncrederea care s-a instalat asupra mișcării sindicale din România, în primul rând din pricina neîncrederii pe care oamenii o mai au în liderii care gerează aceste formațiuni.

Numeroasele acuze de corupție, de sacrificare a intereselor oamenilor pe care îi reprezintă, în favoarea propriei prosperități au determinat și o lipsă de legitimitate a activității sindicatelor. Nu mai adaug faptul că, potrivit informațiilor publicate în ultimele zile de presă, veniturile de care se bucură liderii sindicali fac puțin probabilă empatia lor cu problemele oamenilor pe care îi reprezintă.

În acest context, nu pot să nu acuz virulent colegii din opoziția parlamentară care au propus modificarea Legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor publice, pronunțându-se pentru abrogarea obligativității liderilor federațiilor și confederațiilor sindicale de a completa declarații de avere și interese.

Sindicatele trebuie recredibilizate! Nu cred că putem vorbi de o normalizare a relațiilor dintre Guvern și angajați, dintre Parlament și angajați, în lipsa unor sindicate curate, puternice, loiale intereselor tuturor celor pe care îi reprezintă.

În optica mea, sindicatele trebuie să fie principalul aliat și partener de discuții în toate domeniile care vor fi supuse reformării în viitorul apropiat. Recredibilizarea sindicatelor din România nu este însă nici prerogativa Guvernului, nici a Parlamentului și nici a altei autorități publice românești, ci este sarcina sindicatelor înseși.

  Ioan Oltean - declarație politică despre Produsele farmaceutice contrafăcute, o realitate îngrijorătoare a zilelor noastre;

Domnul Ioan Oltean:

"Produsele farmaceutice contrafăcute, o realitate îngrijorătoare a zilelor noastre"

Numărul cazurilor de produse farmaceutice contrafăcute este într-o continuă și îngrijorătoare creștere. Statisticile arată că produsele farmaceutice existente pe piață sunt contrafăcute în proporție de 5-7%. Astfel, dacă ați cumpărat pastile de pe internet sau având o cu totul altă proveniență decât farmaciile, există foarte mari șanse ca acestea să fie contrafăcute.

În capul listei medicamentelor achiziționate de pe piața neagră a internetului stau pastilele împotriva impotenței, urmate îndeaproape de hormonii de creștere, pilulele de slăbit, antibioticele, analgezicele, tratamentele pentru hipertensiune, diabet și somniferele.

În temeiul principiului bunei credințe, consumatorii achiziționează aceste produse având convingerea fermă că ele sunt autentice, veritabile, provenind direct din fabricile companiilor producătoare. În realitate însă, potrivit indicațiilor medicilor, efectele acestor pastile sunt deosebit de periculoase, uneori punând în pericol sănătatea și chiar viața persoanelor consumatoare.

Potrivit statisticilor, unul din zece medicamente comercializate în întreaga lume este contrafăcut, avertizează Comisia Internațională pentru controlul stupefiantelor, în cadrul raportului său anual făcut public. Același raport subliniază faptul că acest comerț cu produse farmaceutice contrafăcute este ilegal, înregistrând o creștere absolut îngrijorătoare, respectiv un procent de 90% în raport cu anul 2005.

Specialiștii susțin că, în urma analizelor de laborator efectuate, aproape jumătate dintre medicamentele comercializate online, fie nu conțin substanța activă, fie aceasta există în procent mult mai redus decât cel declarat și necesar. Cu toate acestea, ambele versiuni de medicamente contrafăcute au un impact deosebit de grav asupra sănătății consumatorilor, de la simplul disconfort până la moarte, întrucât în urma analizelor, au fost descoperite cantități deloc neglijabile de metale grele, arsenic, vopseluri, acid boric și alte asemenea substanțe toxice de natură a pune în pericol viața acestora.

Cea mai mare parte a consumatorilor de medicamente contrafăcute susțin că au achiziționat aceste produse farmaceutice de pe internet, din așa numitele "farmacii virtuale", prin intermediul prietenilor sau prin complicitatea farmacistului.

Creșterea îngrijorătoare a acestui tip de comerț cu produse farmaceutice contrafăcute se traduce printr-un apetit mărit al consumatorilor în ceea ce privește automedicația și autotratarea diferitelor afecțiuni, prin avantajul indus de lipsa obligației de a prezenta prescripția medicală de rutină întocmită de doctor cu ocazia controlului medical, întrucât într-o proporție semnificativă, acestea pot fi achiziționate fără rețetă medicală. Astfel, pierderea în greutate, îmbunătățirea performanțelor sexuale, renunțarea la fumat, lupta împotriva depresiei, toate acestea sunt afecțiuni care pot fi "tratate" cu produse farmaceutice cumpărate online, fără a se solicita în acest sens vreo rețetă medicală.

Acest prim impuls al consumatorilor în ceea ce privește achiziționarea medicamentelor de pe internet este asociat și stării de comoditate, precum și, aparent, prețului considerabil mai mic în raport cu cele practicate de farmaciile autentice.

În ceea ce privește criteriile de diferențiere a produselor periculoase de cele autentice, specialiștii susțin că există modalități limitate de identificare. Majoritatea produselor farmaceutice contrafăcute sunt aproape nedetectabile cu ochiul liber. În schimb, culoarea ciudată, precum și mirosul înțepător pot fi două dintre indiciile care ar trebui să ne dea de gândit înainte de a consuma un anumit medicament. Din păcate, un astfel de experiment ar putea fi analizat mai degrabă de o persoană care consumă în mod uzual un anumit medicament, obișnuită fiind cu gustul și consistența respectivului medicament.

Cu toate că tendința inițială a fost ca prețul de vânzare pe internet al medicamentelor să fie unul mai mic decât cel practicat de farmaciile autentice, tocmai pentru a atrage clientela în acest tip de comerț, actualmente tendința este ca prețurile să fie comparabile, tocmai pentru a nu stârni suspiciuni. Cu toate acestea, consumatorul care achiziționează medicamente via online poate beneficia de reduceri substanțiale, pentru o cantitate mai mare reducerea putând ajunge și la 70%.

Un alt indiciu al produselor farmaceutice contrafăcute poate fi ambalajul acestora. Astfel, cutiile acestora pot fi ușor diferite, le poate lipsi cu desăvârșire luciul, numele produsului poate fi inscripționat cu caractere ușor diferite în raport cu detaliile autentice. De asemenea, un alt semn care ne poate indica confruntarea cu un fals este lipsa efectului terapeutic al medicamentului, efect ce se lasă, de altfel, așteptat. În acest sens, trebuie subliniat încă o dată, că pastilele contrafăcute au o compoziție diferită, în sensul că, fie substanța activă este prezentă în cantități foarte mici, acest fapt ducând la un efect nul, fie ne confruntăm cu un exces de substanță activă.

Chestiunea falsificării produselor farmaceutice este un aspect din ce în ce mai puțin controlabil, mai ales din cauza lipsei de cooperare de care dau dovadă anumite state.

În vederea stopării acestui tip de comerț este nevoie de o legislație competentă în acest sens și mai ales de dispoziții legale care să reglementeze situația actuală a farmaciilor virtuale.

  Ion Dumitru - declarație politice intitulată: SOS, pădurea!;

Domnul Ion Dumitru:

"SOS, pădurea!"

Analizând situația din sectorul silvic constat cu mâhnire că instituțiile statului nu sunt preocupate pentru aplicarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, și inclusiv în realizarea unei conștiințe forestiere.

"Cine va avea pădure va avea aur". Astfel de texte cucernice se pot citi pe panourile aflate în lungul șoselelor. Aur, într-adevăr!

Beneficiile de pe urma pădurilor sunt inestimabile.

Pădurea este o resursă economică importantă, un esențial regulator hidrologic și de temperatură, un atenuator al șocurilor climatice: iarna frânează viscolele, vara absoarbe surplusul de apă, pe care îl restituie apoi treptat în natură, diminuează efectul vânturilor, stabilizează solul, e generatoare de oxigen și filtru de noxe.

Dacă pădurile noastre ar dispărea, odată cu ele ar pieri aproximativ 70% dintre speciile de plante și animale sălbatice.

Sărăcirea în continuare a ecosistemului forestier va induce dezechilibre ecologice grave, ca pătrunderea explozivă a unor specii invazive, degradarea terenurilor, toate cu efecte directe asupra productivității agricole.

Fără păduri și fără viețuitoarele lor va dispărea o resursă capitală pentru turism, căci peisajul rural, cel al stațiunilor, cel montan va suferi mutilări irecuperabile.

O Românie despădurită va fi o țară cu mult mai urâtă și mai vulnerabilă.

Ca toate acestea să nu se întâmple, nu trebuie neapărat să ne gândim la un miracol, ci pornind de la faptul că pădurea reprezintă o comunitate de viață complexă și care contribuie, în mod esențial, la regenerarea aerului, a solului și a apelor.

În momentul în care Partidul Social Democrat va guverna, va implementa cel puțin 20 de soluții din Programul de guvernare.

  Ion Dumitru - declarație politice intitulată: Vom rezolva problemele fondului forestier național;

Domnul Ion Dumitru:

"Vom rezolva problemele fondului forestier național"

Într-o Românie aflată încă într-un capitalism sălbatic, cu un viitor nesigur al pădurilor, când actuala putere nu acționează pentru revigorarea sectorului forestier, Partidul Social Democrat, în momentul când va ajunge la guvernare, va avea următoarele obiective în domeniu:

  1. Conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor și a vegetației forestiere, indiferent de regimul de proprietate;
  2. Eficientizarea acțiunilor de apărare a integrității fondului forestier național, prin perfectarea pachetului legislativ pentru reducerea tăierilor ilegale de masă lemnoasă;
  3. Stoparea declinului suprafețelor împădurite și extinderea suprafeței ocupate de păduri la 30% din suprafața României, prin: împădurirea de terenuri degradate, inapte pentru agricultură; înființarea de perdele de protecție a câmpurilor, a căilor de comunicație și a așezărilor umane;
  4. Sprijinirea sub raport tehnic și cu material săditor de plantare pentru înființarea de păduri în zonele deficitare în vegetație forestieră;
  5. Asigurarea stării de sănătate a pădurilor, prin aplicarea unor măsuri complexe de combatere biologică și integrată a dăunătorilor;
  6. Asigurarea bazei materiale pentru desfășurarea în condiții optime a lucrărilor de investiții și întreținere a obiectivelor silvice;
  7. Alocarea de fonduri bugetare destinate pentru ameliorarea terenurilor degradate, corectarea torenților, drumuri forestiere și cercetare, respectând legislația din Uniunea Europeană;
  8. Amenajarea bazinelor hidrografice, în scopul diminuării efectelor inundațiilor;
  9. Gestionarea durabilă a fondului cinegetic național și al celui piscicol din apele de munte;
  10. Susținerea de la bugetul de stat a cheltuielilor de administrare a pădurilor private cu suprafețe sub 30 de ha, inclusiv cheltuielile pentru efectuarea cadastrului forestier;
  11. Dezvoltarea unui sistem eficient de prevenire a producerii incendiilor de păduri și de protejare a așezărilor umane împotriva acestor dezastre;
  12. Îmbunătățirea sistemului de pregătire și valorificare a masei lemnoase care se recoltează din păduri de către operatori economici sau în regie proprie de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva;
  13. Perfecționarea sistemului informatic la nivelul structurilor organizatorice care gestionează păduri publice sau private;
  14. Promovarea susținută a educației silvice și a formării conștiinței forestiere a populației.

Prin rezolvarea acestor obiective vom putea lăsa generațiilor viitoare păduri trainice și nu lozinci scrise cu turme de oi pe versanți, în cea mai joasă formă a slugărniciei, așa cum procedează actualii guvernanți.

  Iulian Vladu - declarație politică cu titlul: Amalgamul politic al USL, tămâia liderilor PNL;

Domnul Iulian Vladu:

"Amalgamul politic al USL, tămâia liderilor PNL"

Democrația fără consultare din PNL se pare că a adus numai neînțelegeri între liderii partidului. Alianța USL, văzută de către Antonescu ca o reușită personală, pare a se prăbuși înainte de închegare. Pentru că nu s-au purtat prea multe negocieri între membrii filialelor PNL înainte de căsătoria cu PC și PSD, acum mulți lideri sau membri simpli ai PNL-ului se înrolează în alte partide. Sunt persoane pentru care identitatea politică și doctrinară nu trebuie pierdută sau membri care au luptat ani la rândul împotriva baronilor locali ai PSD «În viața mea nu am votat și nu voi vota PSD, indiferent de consecințe», declarau anumiți lideri PNL... Dacă despre PSD putem spune că a scăpat de povara PC-ului, nu același lucru putem spune despre PNL, care deși ar fi putut beneficia «integral» de procentele obținute la alegeri, acum trebuie să ofere și PC-ului 20 de locuri. Dar, depinde câte procente va obține PNL-ul acum, fiind în căruță cu PSD-ul.

Mai nou, PSD-ul caută sprijin și printre rândurile PRM-ului, intrați într-o negură a politicii. Astfel, Vadim va apărea în prim-plan alături de Bombonel și de tânărul în ale politicii, Victor Ponta, în stânga, alături de Crin Antonescu în dreapta. "Nici nu vreau să mă gândesc că PRM s-ar putea alia cu USL", declara Hașotti. Astfel, părerile sunt împărțite: Vadim dorește alianță cu PSD, dar fără USL, pe care o consideră o "alianță ridicolă, care nu are nicio valoare". PNL-ul nu acceptă alianța PSD-ului cu PRM-ul și consider că dacă PSD-ul încheie astfel de protocoale înseamnă că nu există un parteneriat solid al PNL cu PSD.

Drept urmare, trădare să fie, dar să știm și noi, declară liderii PNL Alianța USL....ŕ la Caragiale, nu este decât o alianță sortită eșecului. In primul rând, o alianță care are drept scop dărâmarea Guvernului Boc și a lui Băsescu, fără ca ea însăși să prezinte o alternativă, nu este o alianță capabilă să atragă încredere. De aceea, e posibil ca această alianță să câștige ceea ce a câștigat Geoană când a candidat împotriva lui Băsescu, deși avea de partea sa toate forțele, atât cele media cât și partidele politice. Liderii Alianței USL discută despre încredere și profesionalism, când ei înșiși nu dau dovadă de încredere în propriul proiect. În fapt, așa conducere, așa alianță!

  Manuela Mitrea - intervenție privind Desființarea Sanatoriului Balnear și de Recuperare Mangalia;

Doamna Manuela Mitrea:

"Desființarea Sanatoriului Balnear și de Recuperare Mangalia"

După ce a intervenit descentralizarea unităților sanitare, acestea intrând în subordinea autorităților județene și locale, Ministerul Sănătății a ajuns la concluzia că, de fapt, numărul de spitale este prea mare și trebuie redus.

Astfel, într-un proiect afișat pe site-ul Ministerului Sănătății este prezentată lista cu spitalele care trebuie să fie desființate sau care trebuie să devină secții ale spitalelor județene. În județul Constanța șapte din cele treisprezece unități spitalicești vor fi reprofilate sau comasate în perioada imediat următoare, printre acestea regăsindu-se și Sanatoriul Balnear și de Recuperare Mangalia care ar trebui să treacă în subordinea Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol.

Sanatoriul Balnear de Recuperare Mangalia este o unitate modernă, de referință pentru turismul balnear, declarat "de interes național" de către Ministerul Sănătății și care funcționează de 50 de ani, fără întrerupere, ca unitate sanitară cu personalitate juridică, renumită atât în toată țara, cât și peste hotare, atrăgând de-a lungul timpului numeroși turiști din întreaga lume.

Această unitate sanitară dispune de două baze de tratament cu o capacitate de 275 de locuri, fiind dotată cu aparatură modernă, tratând anual peste 10.000 de pacienți. Sanatoriul este deservit de 234 de salariați bine pregătiți, care prin rezultatele excelente obținute în activitatea medicală și managerială au făcut ca Sanatoriul Balnear de Recuperare Mangalia să se situeze printre primele unități similare din țară, în condițiile în care nu a primit niciun leu din alocații bugetare.

Sanatoriul Mangalia este unic în Europa în privința factorilor curativi naturali, respectiv: izvoarele sulfuroase, asociate cu nămolul sapropelic, apa de mare și micro-climatul marin.

Guvernanții de azi desființează spitale și sanatorii, pentru că ei se tratează în străinătate, desființează judecătorii și parchete pentru că ei sunt deasupra legii, taie salarii și pensii pentru că ei nu trăiesc din astfel de venituri.

Oare cât timp noi, poporul român, vom mai lăsa acest guvern incompetent să-și facă de cap? Dacă vom rămâne pasivi, nimic din țara noastră nu va scăpa de "coasa" Guvernului Boc!

Ar fi mai bine să "desființăm" noi Guvernul Boc, decât să-l lăsăm să desființeze spitalele și sanatoriile.

  Mariana Câmpeanu - declarație politică intitulată România bolnavă;

Doamna Mariana Câmpeanu:

"România bolnavă"

În ultimii doi ani de zile România a devenit unul dintre cele mai bolnave state ale Europei. Și nu vorbesc aici doar de sănătatea fizică a cetățenilor săi care, pe fiecare zi ce trece, se văd condamnați la lipsă de speranță și la imposibilitatea de a accesa servicii esențiale ale statului, cum ar fi serviciile de protecție socială, protecție medicală sau un tratament corect în fața legii și a instituțiilor statului. Vreau să vorbesc despre boala profundă a României. Iar aceasta nu este o boală a societății românești, așa cum spun mulți dintre noi, ci mai curând o boală a statului român, a instituțiilor fundamentale și mai ales a raporturilor de putere și de control dintre acestea.

Președintele Traian Băsescu, cel care în urmă cu doar șapte ani "juca totul pe o singură carte", cea a Constituției României, a devenit principalul purtător și desiminator al microbului ce atacă acum statul român: abuzul de putere. Prin comportamentul său discreționar, reprezentantul celei mai importante funcții în stat agresează în fiecare zi sistemul democratic românesc. El este cel care reușește să transforme excepția în regulă, cutuma în lege și ineditul în banal.

Astfel, nu are nici un fel de jenă sau limită morală și constituțională când se hotărăște să se implice activ în viața politică internă a PDL, dând directive despre cine și cum ar trebui să fie ales președinte al acestui partid. În acest fel, președintele Traian Băsescu încalcă de facto, chiar dacă nu și de de iure articolul 84 alin.(1) din Constituția României, care spune că: "În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid (...)" și, prin urmare, nici nu poate să se implice în viața politică internă a acestuia.

Mai mult decât atât, abuzul de putere al acestui om este evident atunci când încearcă prin orice mijloace și prin controlul excesiv al unor instituții ale statului să suprime orice formă de protest, indiferent din partea cui ar veni aceasta. Iar exemplele cotidiene sunt suficiente: atunci când liderii opoziției acuză sistemul ticăloșit pe care îl conduce, în mod obligatoriu aceștia sunt înfierați public ca oameni ai mogulilor. Când Parlamentul se opune, președintele încearcă prin orice mijloace să-l desființeze. Atunci când liderii sindicali organizează mișcări de protest, așa cum este normal pentru o populație din ce în ce mai sărăcită, se declanșează o acțiune de demonizare a acestora din partea unor instituții ce au un grad de credibilitate din ce în ce mai redus. Atunci când vocea de protest se ridică chiar din mijlocul partidului de guvernământ, se găsesc rapid mijloace de intimidare și înăbușire a oricărei direcții diferite de cea arătată de Palatul Cotroceni.

Suntem o țară care plânge după un sistem judiciar corect, după un sistem medical sigur și confortabil pentru cetățenii săi, după un sistem de educație și protecție socială care să dea o șansă firească pentru copiii și bătrânii noștri. Dar mai ales devenim din ce în ce mai mult o țară în care democrația este agresată și mutilată în fiecare zi de către voința discreționară a unui singur om.

  Antonella Marinescu - declarație politică despre O operațiune de comando la adresa României - desființarea sau comasarea spitalelor;

Doamna Antonella Marinescu:

"O operațiune de comando la adresa României - desființarea sau comasarea spitalelor"

Deciziile Guvernului Boc de desființare și comasare sunt o măsură care aruncă definitiv în haos sistemul sanitar. Oare guvernanții sunt contaminați cu sindromul "imunitate"?

Distrugerea sistemului a început odată cu umilirea medicilor și alungarea lor din țară. 182 de spitale din cele 435 existente în România vor fi comasate sau reprofilate, potrivit unei propuneri a Ministerului Sănătății. Unitățile comasate vor deveni secții exterioare ale altor spitale. Dintre cele 182 de spitale, 111 sunt propuse pentru comasare cu alte spitale, iar 71 de spitale vor fi reprofilate în cămine de bătrâni sau centre de urgenta.

În ceea ce privește modificarea spitalelor în cămine de bătrâni, explicația este următoarea: "Intenția Ministerului Sănătății este să facă din cele 71 de spitale centre medico-sociale pentru vârstnicii cu afecțiuni cronice, iar în aceste condiții centrele vor funcționa ca orice spital". Crearea unui număr așa de mare de aziluri de bătrâni nu cred ca este necesar la ora actuala. Tradiția la romani a fost și va rămâne ca bătrânii să trăiască în sânul familiei. E păcat ce se întâmplă și vom plăti mai mult decât cred că vom câștiga. Oare țara aceasta se va transforma într-un mare azil de bătrâni?

Daca în 2009 România se situa pe locul 11 într-un clasament al țărilor europene, făcut pe baza numărului de paturi de spital, cu 658 de paturi disponibile la suta de mii de locuitori, acum țara va avea numai 549 de paturi la suta de mii de locuitori și va coborî pe locul 16 în clasament.

Retrocedările fără noimă și fără discernământ sunt o nebunie, care numai la noi se putea întâmpla. Țări precum Cehia, Polonia, Ungaria nu au retrocedat în natură, ci doar au dat despăgubiri bănești într-un anumit cuantum.

Ministrul Sănătății, Cseke Attila a declarat ca măsurile de comasare a spitalelor sunt necesare, deoarece în prezent structura sistemului sanitar "păcălește pacientul".

"Nu există medici, linie de gardă, iar șansele de a primi tratament corespunzător sunt reduse, drept pentru care în multe situații pacientul este transferat la spitalul județean de urgențe".

În acest caz îmi vin în minte două întrebări: Ce poți face dacă nu o să mai fie destule spitale care să primească toți pacienții? Te duci la Viena pentru ca ai bani? Greșit! Chiar dacă ai avea toți banii din lume, Viena este departe și în medicină timpul este foarte prețios. Dar ceilalți care nu au bani știu că în spitalele din România chiar poți să te faci bine și cu bani puțini. Factorii naturali de aici sunt unici și gratis pentru că oamenii care lucrează în aceste spitale din România sunt adevărați profesioniști și au altceva de neprețuit... suflet... ceea ce la Viena nu vom găsi niciodată.

Un exemplu bun este Sanatoriul Balnear de la Mangalia, care este renumit și peste granițele țării. Această unitate sanitară care a mers pe profit în ultimii ani reprezintă pentru Municipiul Mangalia o valoare a patrimoniului local care atrage mii de turiști străini în sudul litoralului românesc. Are o vechime de peste 50 de ani și tratează cazuri și boli diferite de cele tratate la sanatoriul Techirghiol, a cărui anexă se dorește a fi. Prin desființarea Sanatoriului din Mangalia va fi afectată dezvoltarea turistică a zonei, vor scădea veniturile de la bugetul local, va fi afectată direct calitatea vieții cetățenilor din Municipiul Mangalia. Iar în cazul acestui sanatoriu mai sunt și altele în țară. Oare desființarea este o pedeapsă pentru că are în derulare proiecte pe bani europeni și că în ciuda faptului că Ministerul Sănătății nu a alocat niciun ban de ani buni, sanatoriul a făcut investiții din venituri proprii?

Spitalele închise aduc bani în vistieria PDL. Probabil ca cei din PDL sunt disperați din cauza alegerilor, care vor fi catastrofale, dacă nu se vor băga foarte mulți bani. Iar banii aceștia sunt strânși de ici, de colo, iar din această așa-zisă reformă se strâng bani buni pentru campaniile următoare.

Nimeni nu ar trebui să se joace cu viața și sănătatea oamenilor. Incapabilitatea este litera de lege a Guvernului Boc și este un alt motiv pentru care au loc toate aceste absurdități.

Eu și alți oameni din această țară avem o întrebare: "oare serviciile de pompe funebre vor înlocui salvarea?"

Am zis!

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Profesorul nevăzător - indispensabil sistemului de învățământ special;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Profesorul nevăzător - indispensabil sistemului de învățământ special"

Profesorii nevăzători din cadrul Liceului pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca, studiind Legea Educației Naționale din 2011, au constatat cu surprindere că în art.247 lit. f) care face referire la funcțiile didactice din învățământul special (mai ales în școlile pentru deficienți de vedere), a fost omis postul de profesor preparator nevăzător. Propunem completarea acestui articol, prin includerea postului de profesor preparator nevăzător în școlile speciale pentru deficienți de vedere la clasele cu deficienți de vedere.

De menționat faptul că postul de profesor preparator nevăzător există încă din anul 1966 și se regăsește și în Hotărârea de Guvern nr.1251 din 3 noiembrie 2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor, elevilor tineri cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și integrat.

Precizăm că omiterea postului de profesor preparator nevăzător se regăsea și în Proiectul Legii educației naționale, supus dezbaterii publice, motiv pentru care atât instituția noastră, cât și Asociația Nevăzătorilor din România au propus corectarea acestei omisiuni, prin includerea acestei funcții. Amendamentul a fost înaintat și multor parlamentari, dar legea fiind aprobată prin asumarea răspunderii Guvernului, punctul nostru de vedere a fost omis.

În urma neprevederii funcției de profesor preparator nevăzător în școlile pentru deficienți de vedere din România, există riscul ca aproximativ 40 de cadre didactice nevăzătoare să își piardă locul de muncă.

Postul de profesor preparator nevăzător se justifică în școlile pentru deficienți de vedere, deoarece are un rol foarte important în educația elevilor prin activitățile compensatorii pe care le desfășoară, deoarece cunoaște foarte bine necesitățile elevului cu deficiențe de vedere, utilizând același alfabet specific (Braille), aceeași tehnologie de acces în obținerea informațiilor (computer, dispozitive adaptate etc.). Profesorul nevăzător desfășoară activități compensatorii și de recuperare în procesul de învățare și dobândire a abilităților practice și are un rol important în recuperarea și integrarea elevilor, care din diferite motive au venit mai târziu în școlile pentru deficienți de vedere. În scopul recuperării acestora, profesorul preparator nevăzător desfășoară activități, precum: alfabetizare (scris/citit braille), utilizarea calculatorului asistat de tehnologia de acces (cititor de ecran cu sinteză vocală) etc.

În plus, în cazul elevilor cu dificultăți de învățare în ritmul predării materiei la clasă, profesorul preparator încearcă să adapteze noile conținuturi de asimilat, la nivelul acestora de înțelegere în cadrul orelor de preparare special prevăzute pentru acest grup țintă și prin similitudinea deficienței senzoriale, profesorul preparator nevăzător constituie un model pentru elevii școlilor pentru deficienți de vedere.

  Miron Ignat - intervenție despre Ziua internațională a limbii materne;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internațională a limbii materne"

Ziua internațională a limbii materne este sărbătorită în fiecare an la data de 21 februarie și promovează identificarea și folosirea limbilor materne în lume, în mod special pe cele ale grupurilor minoritare.

La origine a fost "Ziua Mișcării pentru Limbă", comemorată în Bangladesh, începând cu anul 1952, în amintirea studenților uciși, care au militat pentru recunoașterea limbii bengali în Pakistan.

La data de 21 februarie 1952, un grup de studenți de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoașterea limbii bengali, ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan. Guvernatorul Pakistanului decretase în anul 1948 ca limba urdu să fie singura limbă oficială, atât în estul, cât și în vestul Pakistanului. Însă, populația din Est vorbea limba bengali și astfel s-a inițiat o mișcare de protest care a culminat în 21 februarie 1952 cu manifestarea studenților de la Universitatea din Dacca.

"Ziua internațională a limbii materne" a fost proclamată în conferința generală UNESCO din anul 1999. Statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecția și restabilirea bogăției diversității culturale, prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacțiune și înțelegere în diferitele popoare.

În acest an, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, în colaborare cu Uniunea Elenă din România, a organizat "Ziua internațională a limbii materne" la sediul Uniunii Elene din București, unde au participat tinerii și reprezentanții minorităților naționale din București.

Evenimentul a cuprins: alocuțiuni despre importanța zilei de 21 februarie, prezentarea formelor de salut în toate limbile, recitarea primei strofe a poeziei "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie" de Mihai Eminescu, în limba maternă a tuturor minorităților participante și un concurs de recunoaștere a melodiilor minorităților participante.

Prin intermediul acestui eveniment, am încercat să susținem promovarea limbii, a culturii, a tradițiilor și obiceiurilor, să încurajăm tinerele generații să descopere și să simtă afecțiune față de cultură, obiceiuri și tradiții.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - declarație politică Indiferența ucide!;

Doamna Oana Niculescu-Ștefănescu Mizil Tohme:

"Indiferența ucide!"

Domnule ministru al sănătății, vă rog, nu rămâneți indiferent la strigătele celor din Budești!

Puține subiecte vor fi fost mai demne de un cuvânt de la această înaltă tribună decât cele ce fac vorbire despre sănătatea românească. Puține adevăruri vor fi fost mai demne să fie rostite decât cele legate de sănătatea românească. Un astfel de adevăr este acesta: indiferența ucide! Un altul este acesta: indiferența guvernanților îi ucide încet pe guvernați, iar indiferența intenționată accelerează acest proces.

Domnule ministru al sănătății, vă rog, nu rămâneți indiferent față de soarta locuitorilor din Budești! Nu știu dacă ați avut vreodată șansa să treceți prin zona Budești și să-i cunoașteți pe călărășenii de acolo. Sunt oameni sărmani, care trăiesc de pe o zi pe alta, dar încearcă, domnule ministru, să trăiască demn.

Cred că este datoria noastră, ca oameni politici, ca oameni de stat, să nu le răpim această demnitate. Dar cum poți rămâne demn, domnule ministru, când trebuie să te deplasezi 30-40 de kilometri pentru tratament, în condițiile în care ești și bolnav și sărac? Cum poți rămâne demn, când vezi cum copiii suferă și nu ai cum să-i ajuți, iar chiar dacă îți permiți să-i pui pe drumuri, tot le faci rău? Cum poți rămâne demn, când disperarea te forțează în stradă, unde îți urli nevoile și durerile și nimeni nu te ascultă?!

Știți, domnule ministru al sănătății, că spitalul din Budești a fost preluat, printr-o decizie unanimă, de Consiliul local în vara anului 2010 fără datorii la bugetul de stat și deservește aproximativ 40.000 de locuitori?

Ați fost informat de faptul că unitatea spitalicească a intrat într-un amplu proces de modernizare, care nu numai că nu s-a oprit, dar este și în grafic și mai bine de trei sferturi din lucrări sunt finalizate, inclusiv camera de gardă?

Știți că toate lucrările de renovare au adus spitalul din Budești la norme europene?

Știți că dacă spitalul din Budești va fi desființat locuitorii din Plătărești, Fundeni, Gălbinași, Sohatu, Vasilați, Frumușani și Șoldanu vor trebui să se deplaseze zeci de kilometri, până la spitalul din Oltenița sau și mai mult până, la spitalele din București?

Știți că în acest moment spitalul din Budești acționează ca un filtru pentru spitalele din capitală, în așa fel încât tratamentul să se desfășoare cât mai aproape de cetățean și spitalele din București să nu devină sufocate?

Ați auzit sau ați fost informat măcar de protestele disperate ale locuitorilor din oraș, care nu mai știu ce să facă și cum să facă și ce să spună ca să nu li se închidă spitalul?

Sau poate ați auzit cumva de propunerile de reprofilare pe care le-a elaborat managementul spitalului, care sugerează ca din cele patru secții câte are acum unitatea să rămână doar două: una de tratament intern, prin comasarea secției de tratament intern cronic și una de pediatrie, urmând ca secția de TBC să fie transformată în secție de îngrijire paleativă?

Nu știu dacă știți toate aceste lucruri, nu știu dacă v-ați uitat vreodată, măcar și la televizor, cu atenție la fețele oamenilor care strigau și scandau să nu le închideți spitalul, așa cum nu știu dacă vreodată situația din Budești a fost mai mult decât o statistică. A trebuit închis încă un spital, ca să mai reducem niște costuri, s-a pus degetul pe o hartă și gata, spitalul din Budești se desființează. Sabia a căzut! Grea misiune trebuie să fi avut cel care a întocmit lista cu unități medicale care se vor desființa.

În ceea ce mă privește, vreau să vă asigur că, așa cum mă cunoașteți, voi fi alături de ei la fiecare pas pe care îl vor face. Voi scrie și voi duce cauza celor din Budești și premierului și comisarului european pentru sănătate și voi anexa semnăturile celor care nu doresc transformarea spitalului în cămin de bătrâni. Și vor fi câteva zeci de kilograme de foi de hârtie cu semnături! Dacă locuitorii din Budești nu renunță, nu voi renunța nici eu!

Domnule ministru, locuitorii din Budești sunt oameni demni și cu frica lui Dumnezeu, ei se roagă acum de noi, de dumneavoastră, să nu închideți spitalul. Vă rog, aveți măcar curajul să veniți în localitate, să îi ascultați față în față, și apoi să luați o decizie! Nu de puține ori, cuvintele guvernaților au schimbat decizia guvernanților, am încredere că cei din Budești vor reuși să vă convingă de puterea adevărului lor, dacă veți veni să-i ascultați!

Mă rog să vă dea Dumnezeu gândul cel bun!

  Corneliu Olar - declarație politică intitulată Moții cer închiderea totală a magazinelor de vise în România;

Domnul Corneliu Olar:

"Moții cer închiderea totală a magazinelor de vise în România"

Etnobotanicele au ajuns, cum-necum, și în inima țării Moților, în orașul Câmpeni. Astfel, sâmbătă, 19 februarie a.c., la cabinetul parlamentar pe care l-am deschis în acest oraș am fost pur și simplu asaltat de cca. 40 de părinți care mi-au cerut insistent să semnalez Parlamentului României și celorlalte instituții ale statului faptul că, la nivelul orașului, substanțele și plantele etnobotanice au ajuns un real pericol, acestea fiind găsite cu ușurință în baruri, discoteci și chiar în unitățile de învățământ.

Deși Camera Deputaților a adoptat recent (marți, 9 februarie 2011) un proiect de lege care prevede că "vânzarea, punerea în vânzare, comercializarea, distribuirea, livrarea produselor etnobotanice din plante, extracte sau combinații din plante cu efect halucinogen sau euforic este interzisă" încălcarea acestei interdicții urmând a fi sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar tentativa de asemenea se pedepsește, problema nu cred că este rezolvată în totalitate. S-a modificat Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, dar numai în ceea ce privește comercializarea, distribuirea și livrarea produselor etnobotanice. Părinții susțin însă că atâta timp cât vor exista "magazinele de vise" nu va dispărea nici acest "negoț" cu etnobotanicele, de aceea cer insistent adoptarea unei legi care să interzică în totalitate funcționarea acestor magazine în toată țara.

Problema consumului în rândul tinerilor a acestor substanțe halucinogene a devenit deja foarte periculoasă la nivel de țară. Până în prezent, potrivit statisticilor prezentate de Ministerul Sănătății, au fost internați în vederea dezintoxicării peste 2600 de tineri numai în anul 2010 (creștere de 150% față de anul 2009). Și la nivelul județului Alba anul trecut au avut loc 86 de internări .

Problema și mai mare este că, așa după cum susțin medicii specialiști, costul de substanțe etnobotanice are efecte chiar mai grave decât consumul de heroină sau cocaină. Așa după cum subliniază medicul Lucian Vasiliu de la Centrul de Dezintoxicare a Spitalului de Psihiatrie "Alexandru Obregia" din București - "nu este vorba de niște plante simple, ci de plante stropite cu substanțe de sinteză - amfetamine sau metamfetamine, care au efect grav asupra organismului și psihicului, dând crize asemănătoare schizofreniei de scurtă durată, și care, în funcție de halucinații, consumatorii devin agresivi cu cei din jur sau cu propria persoană, ceea ce îi face să se arunce de la etaj, să se înjunghie, etc.

Așa după cum subliniază domnia sa, problema este că "nu este suficient să consume un pliculeț, după o jumătate de oră consumatorii simt nevoia altui pliculeț și din ce în ce mai mult. Chiar și după detoxifiere timp de două săptămâni în spital, asemeni "câinelui lui Pavlov" când văd un magazin cu etnobotanice se duc și cumpără din nou, deci dependența produsă este foarte mare. Tot după cum susțin medicii specialiști, etnobotanicele sunt substanțe extrem de toxice pentru substanța nervoasă, mai ales pentru tineri, deoarece persoana este foarte tânără, scoarța cerebrală este imatură și vine aceasta cu toxicitate foarte mare și dă stări psihice particulare, ajungând să semene cu o boală psihică, care se remite prin internare, dar dau ulterior dependență psihică.

Chiar dacă am adoptat proiectul de lege amintit și chiar dacă Guvernul, prin premierul Emil Boc, a dispus controale mixte în toate județele și orașele țării și a promis că Executivul pregătește în scurt timp "o lege după modelul Poloniei" care este cea mai dură din UE, solicit adoptarea unui nou amendament la Legea nr.143/2000, prin care să se stipuleze clar "interzicerea funcționării în totalitate a magazinelor de vise" în România. Doar așa cred că putem stopa acest fenomen extrem de îngrijorător apărut în ultimii ani în rândul tinerilor noștri .

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Guvernarea Boc fără măsuri de relansare a economiei;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernarea Boc fără măsuri de relansare a economiei"

Starea economiei a fost anticipată de toți analiștii economici de bun-simț care au avertizat că tăierile abrupte ale veniturilor secondate de majorări ale TVA vor omorî economia. Din păcate, cei care trebuiau să asculte și, eventual să îl convingă pe întâiul economist al țării că ceea ce vrea FMI este greșit nu au facut-o.

Țara se află la mâna FMI, față de care și președintele și premierul manifesta un servilism fără margini. România este condusă în acest moment de oameni pentru care respectul de sine și responsabilitatea față de populație sunt zero.

Guvernul Băsescu-Boc face însă experimente pe români și mimează lupta împotriva corupției. Pierderile la bugetul de stat din tot ceea ce înseamnă trafic de frontieră (tutunul este doar o mică parte) sunt estimate la un miliard de euro.

La nivelul UE, impactul financiar al traficului de tutun, considerând doar taxele vamale și neluând în calcul accizele, este foarte mare. Prin urmare, România produce mare parte din această gaură existentă la nivel european.

România continuă să trăiască pe datorie.

Actualul Guvern se împrumută și crește factura pe care generațiile viitoare o au de plătit.

Deși România nu va mai trage ultima tranșă de la FMI, Guvernul va continua să se împrumute de pe piața bancară.

Guvernul Băsescu-Boc nu ia măsuri pentru stimularea economiei și pentru crearea de locuri de muncă și nici nu se luptă în mod real pentru a aduce mai mulți bani la buget. Tot ce face este să se împrumute.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Guvernul să-și asume corupția din vămi;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul să-și asume corupția din vămi"

Din senin Guvernul și instituțiile sale și-au dat seama că se dă șpagă la vamă. Timp de mai bine de 6 ani, actualul regim s-a hârjonit prin vămi și frontiere cu băieții buni, generatori de sume imense, în euro, la sacoșă. S-au bucurat, au încasat, și-au reevaluat averea din "vânzări anterioare", acum a venit vremea sacrificării.

În campania de rețineri și arestări sunt însă două probleme uriașe: de ce au fost lăsate aceste filiere să funcționeze atât timp și în beneficiul cui?

Niciodată corupția din România nu a fost mai mare decât acum. Niciodată statul român nu s-a aflat sub controlul unor mafii private, așa cum se află acum.

Băsescu spune că acum se luptă cu corupția din vămi, când anul acesta au fost anulate ordinele care cereau controlarea tirurilor, urmând ca acestea să fie scanate prin sondaj. Această operațiune a început acum pentru că cei din PDL sunt în război și se distrug unii pe alții.

Problemele care au existat în trecut erau gestionate mai bine. În perioada preaderării României la UE (2001-2004) s-au luat o serie de măsuri legislative și organizatorice, menite să aducă la îndeplinirea criteriilor de aderare și să încheie capitolul 25 Uniunea Vamală la termen. Capitolul Vama a fost printre primele capitole încheiate cu succes de România pentru aderarea UE. S-a solicitat sprijin de specialitate Marii Britanii.

În perioada 2001-2004 s-a diminuat considerabil fenomenul de fraudă în sistemul vamal românesc: au crescut an de an încasările la bugetul de stat din taxele vamale, ajungând ca în anii 2003 și 2004 contribuția vămii la bugetul de stat să reprezinte aproape 1/3 din buget.

După 2005 au fost schimbate sau date afară din sistemul vamal toate cadrele de conducere și în locul lor au fost instalați oamenii noii puteri, cei mai mulți aduși din afara sistemului, necalificați, fără nicio pregătire, dar cu dorința de îmbogățire.

Dacă se menținea ritmul încasărilor din 2003-2004, bugetul ar fi avut bani și nu ar mai fi fost nevoie nici de tăierea pensiilor și a salariilor.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: România continuă să trăiască pe datorie;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România continuă să trăiască pe datorie"

Noul acord semnat cu instituțiile financiare internaționale va fi pe doi ani. Aceasta nu implică finanțare, este unul de tip preventiv, prin care FMI și Banca Mondială țin la dispoziția României circa 5 miliarde de euro.

România nu avea de ce să mai tragă ultimele 3 tranșe de la FMI. Ultimele tranșe s-au dus în rezervele BNR, care au ajuns la 36 miliarde de euro. BNR nu mai are nevoie de acești bani. Acești bani nu ajung în economia reală, deci nu au niciun efect asupra creșterii economice, șomajului etc. Iar BNR nu relaxează creditarea pentru a stimula afacerile, locurile de muncă etc.

Șeful statului a anunțat că "suntem în afara riscurilor de derapaj economic". Dacă economia s-a stabilizat, de ce mai avem nevoie de umbrela de protecție a FMI? Domnul Boc a uitat să ne spună că, pentru acest acord, deși nu împrumutăm nimic, plătim Fondului 30 de milioane de euro pentru această perioada de grație de doi ani.

Se vede că România nu mai este condusă de Traian Băsescu, Emil Boc și de cei de la PDL, ci de cei de la FMI. Este inacceptabil ca o țară a Uniunii Europene să se comporte în acest fel față de organismele internaționale și mai ales față de popor. De ce are totuși nevoie România să nu compromită relația cu FMI?

România a intrat în cercul vicios al îndatorării. Guvernarea portocalie a trecut de la creșterea pe consum și importuri în perioada 2005-2008 la creșterea pe datorie. Datoria publică s-a triplat ca pondere în PIB în ultimii 3 ani. În 2011, plătim 6 milioane de euro pe zi numai dobânzi la datorie. Din 2012 până în 2015 BNR va plăti 10 miliarde de euro către FMI, iar Guvernul va plăti 2 miliarde către FMI, 5 miliarde către UE și 3 miliarde către BEI, BERD, BM, etc. Astfel, dezvoltarea este amenințată.

Măsurile de austeritate aprobate de FMI au dus la sufocarea mediului de afaceri și sărăcirea puternică a românilor. S-a ajuns ca 50% dintre familiile din România să nu își mai poată plăti la timp facturile la utilități.

Premierul Boc, la fel ca și președintele Băsescu, au tot insinuat Fondul în viața noastră de zi cu zi, până am ajuns, fără să vrem, un fel de neamuri mai de departe, e drept sărace, cu el. Ne determină să ne potrivim pasul și buzunarul după concedierile dictate de el, după Legea pensiilor, a salarizării unice, după Codul muncii așa cum și-l imaginează tot el.

Nimic nu este gratis și răsplata cerută de specialiștii americani pentru ajutorul promis va fi resimțită adânc în buzunarele noastre.

Guvernul nu a fost în stare în cei doi ani care au trecut cu acordul actual să conducă și să stabilizeze economia. Țările care nu au aplicat măsurile FMI și au adoptat politici expansioniste de ieșire din criză au avut rezultate mult mai bune decât cele care au ascultat rețetele FMI. Măsurile FMI au afectat direct populația României.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Tot PDL-ul trebuie să plece de la guvernare;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tot PDL-ul trebuie să plece de la guvernare"

România se află într-o situație excepțională și are nevoie în acest moment de o soluție excepțională, de o schimbare radicală și nu de un premier independent.

Nu este suficientă schimbarea unui om, a lui Emil Boc. Trebuie schimbat întregul sistem corupt și incompetent promovat de PDL. Nu poate exista premier independent atâta timp cât el este impus de Traian Băsescu. Băsescu nu face altceva decât să schimbe instrumentul prin care își exercită dominația asupra Guvernului.

PDL a rămas fără credibilitate din cauza propriei incompetențe și ticăloșii. Nimeni nu mai crede în soluțiile propuse de ei. Cetățenii au devenit alergici la politica PDL, iar neîncrederea cronică s-a transmis și instituțiilor statului, ceea ce e chiar mai grav.

Căci un premier independent nu poate avea un mandat de succes decât dacă are mână liberă să facă exact ceea ce trebuie, adică reforma, performanța și închiderea robinetului către clientelă. Însă, aceste obiective vin în contradicție flagrantă cu scopurile pentru care se face politica PDL în România.

În aceste zile Traian Băsescu a făcut terapie de grup cu PDL. S-a discutat despre soluții de relansare a partidului. Oare aceasta este agenda normală a unui președinte de țară?

Traian Băsescu a uitat să discute problemele importante, cum ar fi: închiderea a 71 de spitale și 20 de instanțe, 2000 de profesori sunt dați afară din învățământul universitar, 10.000 de locuri de muncă se pierd la CFR, minerit și în energie, rețelele de corupție din vămi.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: Corupția;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Corupția"

Nu există țară pe lume care să nu aibă probleme legate de corupție. Diferența este că unele reușesc să controleze fenomenul, altele nu. Cele din a doua categorie ajung, mai devreme sau mai târziu, state eșuate. Sistemele corupte generează inevitabil sărăcie, polarizare socială, îndatorare publică, prăbușire economică și aduc la putere regimuri autoritare sau dictaturi în toată regula.

În România corupția niciodată nu a fost mai mare decât este în momentul de față. Eforturile de a schimba fața justiției din România sunt complet anulate de ilegalitatea evenimentelor recente cu privire la anchetele din vămi.

Arestările unor loturi întregi de corupți din vămi nu rezolvă problemele de sistem. Înlocuitorii lor vor ajunge să ia aceleași șpăgi, dacă nimic nu se schimbă pe fond. Banii negri se vor scurge ierarhic, la șefi, la sindicate, la partid. Din păcate, arestările vameșilor rezultă a fi de fapt o bătălie în interiorul partidului de guvernare.

În trecut problemele erau gestionate mult mai bine. În 2001 aveam asistență din Marea Britanie pe zona vămilor, sector care aducea la vremea respectivă o treime din PIB, pentru că se încerca verificarea fenomenului traficului ilegal din vămi.

Ceea ce a făcut până acum România a fost să inventeze instituții de control care se calcă una pe cealaltă pe bombeuri. Multe dintre ele au devenit surse de corupție, la rândul lor.

Când se va lua o singură măsură care să anuleze din start mita și șpaga, atunci se va vedea că lupta anticorupție a început.

  Petru Călian - declarație politică având ca temă Codul muncii - între vechi și nou;

Domnul Petru Călian:

"Codul Muncii - între vechi și nou"

Actualul Cod al Muncii, atât de "atacat" de anumite figuri politice, nu mai corespunde cerințelor pieței muncii. România a evoluat, facem parte din UE și trebuie să ne adaptăm cerințelor comunitare. Modificările propuse pot fi adoptate fie prin Parlament, fie prin angajarea răspunderii Guvernului, însă dacă se optează pentru angajarea răspunderii, demersul trebuie să aibă loc doar după încheierea tuturor negocierilor cu partenerii sociali, cu sindicatele și patronatele, pentru a nu crea convulsii sociale. Pentru angajarea răspunderii este nevoie de un consens în coaliție, va trebui găsită o cale de mijloc între Guvern și acești parteneri sociali. Prin modificarea Codului Muncii avem o flexibilizare a relațiilor de muncă și armonizare cu cerințele UE.

În România, de exemplu, contractele de muncă pe durată determinată sunt de 1,8%, iar în Polonia de 23%. Trebuie să ne uităm și la vecinii noștri, la condițiile de pe piața muncii comunitare și să luăm exemplu de la țările care au implementat cu succes diferite norme privind codul muncii.

Prin modificările aduse, căutăm să găsim persoane dornice să se angajeze și pe perioade determinate, care vor lucra cât va fi nevoie pentru a finaliza un proiect, o lucrare și vom reduce sau elimina munca la negru. În țara noastră, din cele aproximativ 10 milioane de persoane apte de muncă, doar șase milioane lucrează cu acte "în regulă", astfel că schimbările din cod vin ca o consecință a crizei economice și financiare. Flexibilizarea relațiilor de muncă și dinamica pieței muncii sunt scopul schimbărilor aduse în noul cod și modificările vor aduce avantaje atât pentru angajator, cât și pentru angajat. Totodată, ridicarea gradului de ocupare a forței de muncă reprezintă principala țintă a modificărilor, iar propunerile de modificare sunt echilibrate și, prin ele, nu se va ajunge la "sclavagism", așa cum s-a tot spus, pentru că în noua formă a Codului se pot negocia prime, zile de concediu și alte drepturi.

Principalele modificări aduse presupun aspecte precum muncă la negru: cei care lucrează vor avea posibilitatea să aibă un contract de muncă și să fie protejați și din punctul de vedere al pensiilor, al șomajului, al sănătății și, evident, mai multe taxe plătite la bugetul de stat. În paralel, vor fi drastic înăsprite sancțiunile pentru angajatorii care utilizează munca la negru. O altă modificare ce va fi inclusă în codul muncii vizează creșterea sporului pentru munca de noapte de la 15 la 25%. De asemenea, potrivit noului Cod al muncii accentul va fi pus asupra performanței, astfel încât concedierea angajaților va avea drept criteriu principal cel al performanței și nu cel social, ca până acum.

Dacă e să facem o comparație între vechiul și noul cod, ajungem la concluzia că legislația avea nevoie de o revigorare și armonizare cu cerințele de pe piața muncii anilor 2010 - 2011 și totodată adaptate angajatului și angajatorului european în condițiile societății actuale.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Comasații sunt anticomasare!;

Domnul Petru Movilă:

"Comasații sunt anticomasare!"

Acesta este poate rolul opoziției: să critice orice măsură pe care dorește să o aplice Guvernul. Ca de obicei, nici în cazul comasării spitalelor, opoziția nu s-a dezmințit. Au atacat și atacă în continuare inițiativa Guvernului, susținând că cei care vor avea de suferit sunt pacienții.

Ultimul exemplu de intoxicare l-a oferit un deputat fost PSD, fost UNPR, actualmente ajuns în barca PC, adică a uniunii rezultate prin "comasarea" mai multor partide. "Un pacient, victimă a unui accident rutier, a fost plimbat 8 ore între 3 spitale", a aruncat bomba în presă deputatul în cauză. "Oare ce se va întâmpla atunci când vor fi comasate spitalele și numărul pacienților internați de urgență va crește?", se întreba deputatul "comasării" partidelor.

Toate aceste afirmații fiind făcute cu scopul precis de a dezinforma opinia publică și de a ataca acțiunea de comasare a spitalelor. Pentru că acel pacient nu a fost plimbat timp de 8 ore între spitale, ci a fost tratat de urgență la UPU a spitalului, iar după stabilizare, a fost transportat la alt spital pentru investigații, ulterior fiind tratat și din punct de vedere ortopedic. Asta înseamnă profesionalism din partea medicilor de la spitalul de urgență, acel spital care a preluat serviciile de urgență ale altui spital, pacientul nemaifiind nevoit să fie plimbat la diferitele secții ale diferitelor spitale.

Comasarea unităților spitalicești are mai multe aspecte pozitive, dar opoziția ține morțiș să arate cu degetul spre Executiv, susținând că nu este în interesul pacientului această măsură. Două partide și un partiduleț s-au comasat pentru a oferi o alternativă de guvernare populației, deși fiecare în parte, la momentul lor, au demonstrat că nu sunt în stare de nimic. În cazul comasării spitalelor, măsură anunțată de Ministerul Sănătății și pusă în practică de autoritățile administrative locale are un efect benefic direct asupra pacientului, îmbunătățind într-adevăr actul medical.

Faptul că vor dispărea unele funcții de conducere este de natură a supăra anumite persoane, chiar și în rândul parlamentarilor. Faptul că bugetele a două sau mai multe spitale vor fi gestionate de o singură persoană este de natură a supăra anumite persoane, chiar și din rândul parlamentarilor. Dar legile nu sunt date pentru a fi pe placul parlamentarilor sau a anumitor persoane, ele sunt date pentru a sluji populația. Comasarea unităților spitalicești este o măsură în folosul populației.

În atare condiții, opoziția "comasată" ar trebuie să fie constructivă, nu distructivă.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Munca și asistența socială;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Munca și asistența socială"

Raportul dintre numărul "cetățenilor români productivi, care contribuie la bugetul public și la fondurile sociale" și cel al beneficiarilor acestor fonduri scade continuu, odată cu scăderea numărului de intrări pe piața muncii și creșterea numărului pensionarilor.

Această tendință este catalizată și de migrația externă ridicată în rândul adulților de vârstă productivă. În același timp, creșterea speranței de viață face ca numărul pensionarilor să fie din ce în ce mai ridicat. Astfel, dacă în prezent avem trei adulți asigurați social la patru pensionari, acest raport va fi mult mai mare peste 30-35 de ani, ceea ce duce la un colaps al sistemului de pensii.

De asemenea, o problemă reală o constituie pensionarii pe caz de boală. Bugetul persoanelor asistate social a scăzut simțitor. Totodată, există multe persoane care beneficiază de asistență socială sau pensie, neavănd dreptul acesta.

Potrivit Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, din aproape 300.000 de dosare de handicap verificate începând de anul trecut, aproximativ 90.000 s-au dovedit suspecte. În același timp, aproape 11.000 de dosare de pensionare pe caz de boală au fost suspendate pentru că posesorii s-au dovedit a fi buni de muncă.

Având în vedere situația actuală, nu cred că România își permite să plătească forța de muncă să stea acasă.

Luând în considerare aceste elemente, consider că este necesară o analiză atentă și amănunțită a tuturor factorilor ce pot influența forța de muncă, atât cantitativ, cât și calitativ, pentru a elabora o strategie care să permită sustenabilitatea economiei românești, precum și viabilitatea sistemelor de pensii și a celor de asigurări de sănătate.

  Relu Fenechiu - declarație politică având ca subiect Emil Boc și dictatura guvernului;

Domnul Relu Fenechiu:

"Emil Boc și dictatura guvernului"

"Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democrației capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea și amendarea legii". Stimați colegi, prin cele afirmate de mine acum, pot fi acuzat de plagiat. Și cine mă v-a acuza, nu va fi în eroare. Pentru că formularea critică referitoare la promovarea Codului muncii prin angajarea răspunderii guvernului nu-mi aparține. Am copiat-o din declarația politică a unui alt deputat. Este vorba de un extras din declarația politică întitulată "Subminarea rolului Parlamentului și derapajul spre dictatura Executivului", pe care a susținut-o în plenul Camerei, în ziua de 4 martie 2003, deputatul Emil Boc.

Exact la împlinirea a 26 de ani de la sinistrul cutremur din 1977, deputatul Partidului Democrat, Emil Boc, acuza guvernul în funcție de subminarea rolului Parlamentului și, criticând ocolirea Legislativului prin emiterea de ordonanțe de urgență și adoptarea de legi foarte importante prin angajarea răspunderii Executivului, punea și o ștampilă: ne îndreptam spre dictatura guvernului.

Iată că numai după 8 ani (se împlinesc peste câteva zile), același Emil Boc vine și ne anunță că s-a decis în cadrul conducerii PDL și ulterior în cadrul conducerii coaliției aflate la guvernare să se promoveze prin angajarea răspunderii guvernului... Codul muncii.

Când a avut dreptate Emil Boc? În martie 2003 sau în februarie 2011? Cine a fost corect intenționat: deputatul Emil Boc, în martie 2003, sau primul-ministru Emil Boc, în 2011? Sunt două întrebări la care știu că nu îmi va răspunde nici Emil Boc și nici vreun alt coleg de-al său din PDL.

Drept urmare, voi încerca eu să schițez răspunsurile. Deputatul Emil Boc a avut dreptate pe 4 martie 2003, când a susținut că o lege de maximă importanță a democrației capitaliste din România o reprezintă Codul muncii. Deputatul Emil Boc a fost corect în martie 2003 când a susținut că procedura aleasă de guvern nu permite dezbaterea și amendarea legii.

La prima vedere, s-ar putea spune că în cazul lui Emil Boc este vorba de o piruetă de 180 de grade în ceea ce privește crezul politic. Este puțin spus, iar Emil Boc are numeroase antecedente. Se poate spune că Emil Boc a preluat erorile guvernării din perioada 2001-2004. Nu este acesta un argument forte pentru a judeca schimbarea radicală de viziune a lui Emil Boc. Nu din aceste unghiuri trebuie privit modul actual de gândire a premierului Emil Boc. Mai precizez că în respectiva declarație politică, deputatul Emil Boc ataca violent guvernul în funcție și pentru faptul că emite pe bandă rulantă ordonanțe de urgență. Și această practică a fost preluată de premierul Emil Boc.

Toate guvernările din România postdecembristă au comis erori. Mai mari sau mai mici. Multe dintre ele au fost recunoscute și, mai mult sau mai puțin, regretate. Pentru că în orice domeniu se învață din greșelile trecutului. Așa se explică evoluția societății. Numai că în cazul premierului Emil Boc, este vorba de involuție.

Există însă și un element pozitiv în "varianta" Boc 2011. Prin ceea ce face, recunoaște că la ora actuală ne aflăm în plină dictatură a guvernului. Că nu el conduce de facto guvernul, este altceva. Important este să știm cum stăm. De aceea, îl rog pe premierul Emil Boc, pe colegii săi din guvern, pe colegii săi de partid, ca atunci când opoziția critică puterea și o acuză de dictatură, să nu mai vină cu replici la adresa reprezentanților opoziției. Pentru că opoziția merge pe linia adoptată de deputatul Emil Boc.

  Marius Rogin - declarație politică având tema Europa - o fortăreață?;

Domnul Marius Rogin:

"Europa - o fortăreață?"

Cei 4.000 de refugiați tunisieni din Lampedusa sunt, oricât de cinic ar suna, doar o picătura în oceanul de imigranți și azilanți care bat an de an la porțile Uniunii Europene. Care sunt șansele acestora de a începe o nouă viață pe bătrânul continent?

Aproximativ 260.000 de persoane au solicitat, potrivit statisticilor Uniunii Europene din 2009, azil pe teritoriul comunitar. Motivele sunt diverse: de la cele de natură politică, la îngrădirile religioase. Dimensiunile reale ale migrației sunt însă greu de stabilit în mod oficial.

Experții Comisiei Europene apreciază că numărul celor care ajung legal și ilegal în țările Uniunii Europene s-ar situa undeva între 500.000 și 1 milion de persoane.

Italia nu recunoaște aproape niciodată motivele care ar permite acordarea dreptului de azil și îi retrimite pe azilanți în țara din care au plecat sau, în cel mai bun caz, îi lasă în voia sorții.

Pare exagerat ca autoritățile italiene să declare stare de necesitate și să ceară 100 de milioane de euro din fondurile europene pentru migrație, atunci când se confruntă cu 4.000 de imigranți - circa 25.000 de euro, atât ar reveni pentru fiecare persoană primită pe teritoriul european. În plus, cele trei fonduri destinate imigranților nu însumează nici pe departe 100 de milioane de euro.

Imaginile bărcilor supra-încărcate cu femei și copii plecați în căutarea unei vieți mai bune sunt impresionante, dar ele alterează adevărul. Cei mai mulți imigranți pătrund pe teritoriul comunitar pe căi terestre, prin Grecia și Balcani, sau pe calea aerului. Cu avionul sosesc cei care dețin o viză legală, dar care refuză să se întoarcă în țara de origine și rămân ilegal în spațiul Uniunii Europene

Pentru refugiați, cea mai periculoasă rămâne imigrația pe calea apelor. Din 1998, potrivit organizaților de caritate, circa 15.000 de oameni au plătit cu viața în încercarea de a-și găsi o viață mai bună.

Dreptul comunitar prevede că responsabilitatea față de refugiați și rezolvarea cererilor de azil revin statului membru în care ajung imigranții, în primă instanță.

Pe baza solidarității europene, Comisia Europeană pune la dispoziție ajutor financiar de urgență. Nu există însă un criteriu de alocare a fondurilor pentru fiecare membru în parte. În spațiul comunitar, emigranții pot fi însă retrimiși în statul prin care au pătruns pe teritoriul unional.

Germania și restul statelor nord-europene nu reprezintă destinația principală a emigranților. În termeni statistici, Marea Britanie exercită cea mai mare atracție pentru străinii de dincolo de spațiul comunitar.

Nici Grecia nu se poate lăuda cu o legislație favorabilă celor aflați în căutarea unei vieți mai bune.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, organism al Consiliului Europei, a decis în luna ianuarie a acestui an că emigranții din alte state comunitare nu pot fi retrimiși în Grecia, pentru că legislația în domeniu în vigoare pe teritoriul statului elen contravine drepturilor omului.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată: Raportul intermediar al Comisiei Europene pe tema justiției din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, un raport onest și obiectiv;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Raportul Intermediar al Comisiei Europene pe tema justiției din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, un raport onest și obiectiv"

Săptămâna trecută a fost făcut public Raportul intermediar al Comisiei Europene pe tema justiției din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Este vorba de un raport ce conține o evaluare onestă și obiectivă a stării actuale a lucrurilor în domeniul justiției, și prin care Comisia Europeană recunoaște că România a răspuns în mod pozitiv la recomandările făcute la ultima evaluare. Iar când spun acest lucru, o fac bazându-mă pe afirmația făcută de oficialii europeni prin intermediul raportului, și anume că dinamismul reformei a fost revigorat și că este nevoie de o consolidare a acestuia.

Dragi colegi, cred ca acest raport merită toată atenția noastră din două motive. Primul motiv ar fi acela de a semnala faptul că țara noastră a repurtat o primă victorie în domeniul recunoașterii internaționale a tuturor eforturilor făcute până acum în lupta anticorupție. Al doilea motiv are în vedere reconfirmarea și îndrumarea spre acele aspecte care trebuie continuate și întărite.

Unul dintre aspecte se referă la punerea în aplicare a noilor coduri adoptate de către Guvernul condus de Emil Boc. Astfel, raportul remarcă faptul că s-au înregistrat progrese față de accelerarea punerii în aplicare a acestor coduri, prin înaintarea către Parlament a celor 5 proiecte de punere în aplicare a Codurilor civil și penal și prin faptul că legile pentru procedurile de aplicare se află în lucru. În același timp, Comisia apreciază faptul că România a demarat o analiză de impact a noilor coduri, în vederea evaluării implicațiilor în ceea ce privește personalul și ajustările legislative și structurale necesare. Mai mult decât atât, Comisia ne garantează tot sprijinul ulterior finalizării acestei analize, în elaborarea unui plan cuprinzător de punere în aplicare și pentru realizarea cursurilor de formare necesare pentru asigurarea aplicării codurilor în condiții bune și eficace. Alte aspecte pe care Comisia le încurajează sunt: asigurarea continuării funcționării Consiliului Superior al Magistraturii până la organizarea unor noi alegeri, continuarea eforturilor de a îmbogăți portalul online de jurisprudență, Jurindex, cu întreaga jurisprudență a instanțelor, nu numai cu Hotărârile Curților de Apel, sau asigurarea resurselor umane în vămile în care au avut loc arestările în masă. Totodată, nu pot să nu remarc aprecierea Comisiei pentru adoptarea legii revizuite privind Agenția Națională de Integritate (ANI).

Însă, în același timp, stimați colegi, instituția cea mai criticată prin acest raport, este tocmai Parlamentul României, blam ce se datorează în primul rând voturilor în cazurile Ridzi și Păsat. Nu pot să nu fiu decepționat de acest lucru, și de aceea fac un apel la colegii din PDL să nu mai repete greșelile din aceste două cazuri, și, în același timp, fac apel la reprezentanții opoziției, să renunțe la politicianismul primitiv la care au făcut apel în cazul Păsat, când au refuzat să voteze cu orice preț, chiar și cu acela al periclitării interesului României, unicul lor scop fiind acelea de a pune PDL în dificultate. Așadar, fac un apel la demnitate și responsabilitate, astfel încât să putem aduce în prim plan o imagine pozitivă a instituției pe care o reprezentăm.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată: România nu își permite ratarea oportunităților de finanțare externă în domeniul infrastructurii de transport;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"România nu își permite ratarea oportunităților de finanțare externă în domeniul infrastructurii de transport"

Patru ani și 8,6% din 30 de miliarde de euro. Acesta este bilanțul României în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, conform Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerului Finanțelor. De la aderarea sa la UE, România a absorbit doar 600 de milioane de euro din cele 5,6 miliarde de euro disponibile. Cifrele demonstrează faptul că rata de absorbție este mai mică decât în multe dintre țările europene, în condițiile în care banii europeni ar trebui să reprezinte o alternativă mult mai sănătoasă pentru țara noastră decât cea dată de împrumuturile externe.

Proiectele de infrastructură reprezintă principalul beneficiar al fondurilor de coeziune ale UE. Cu toate acestea, atunci când vorbim de infrastructura de transport de la noi, nu este suficient să facem referire doar la fonduri europene. Necesitățile de dezvoltare a infrastructurii în România sunt evident mult mai mari decât resursele financiare, iar țara noastră are de recuperat un decalaj foarte mare în acest domeniu, față de restul țărilor membre UE.

Pentru că accesarea fondurilor europene necesită și dezvoltarea unui cadru favorabil de implementare a proiectelor, permiteți-mi să îmi manifest deschis susținerea și încrederea că seria de măsuri luate de curând în cadrul MTI reprezintă un prim pas spre dezvoltarea sănătoasă a infrastructurii de transport naționale.

Dumneavoastră sunteți martorii faptului că nu am ezitat niciodată să critic membrii Guvernului atunci când am gândit că acțiunile acestora sunt greoaie și pe alocuri lipsite de coerență, dar consider că, atunci când se întreprind demersuri care au ca finalitate măsuri concrete și planuri eficiente de investiții, trebuie să salut realizările dânșilor și să îi susțin în activitatea lor. De aceea, am dorit să supun atenției dumneavoastră noua lege a exproprierilor, standardele de cost și normele de soluționare a contestațiilor, ca măsuri întreprinse de Ministerul Transporturilor care au drept scop realizarea de economii în cadrul licitațiilor publice, constituind totodată inițiative care vizează accelerarea absorbției fondurilor europene. Iar faptul că în doar 3 luni de zile rata de absorbție a fondurilor europene în domeniul transporturilor s-a dublat, chiar dacă rămânând la o cotă extrem de mică în raport cu potențialul, ne arată că direcția noii conduceri a MTI este cea corectă.

În acest sens, protocolul semnat de MTI cu reprezentanții prefecturilor și comunelor din România reprezintă un demers necesar în vederea colaborării pentru facilitarea începerii lucrărilor de construcție de autostrăzi, de drumuri de interes național și drumuri vicinale adiacente acestora, precum și a lucrărilor de modernizare a infrastructurii feroviare. Astfel, demersurile Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și ale companiilor din subordinea sau de sub autoritatea acestuia vor găsi susținerea administrației locale, în vederea accelerării procedurilor de transfer și expropriere pentru cauză de utilitate publică. De cealaltă parte, odată cu adoptarea standardelor de cost ca documente de referință, cu rol de ghidare în promovarea obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice, nu vor mai exista costuri nejustificate în execuția multdiscutaților kilometri de autostradă. În ceea ce privește legislația pe achiziții publice, modificările aduse urmăresc eliminarea cazurilor care trenează ani de zile în instanță, astfel ca prima instanță să fie Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. În acest sens, dacă CNSC nu constată neregularități, poate da drumul la semnarea contractului.

În final, consider că inițiativele din cadrul MTI trebuie să constituie un exemplu dar, în același timp, e nevoie ca aceste acțiuni să fie continuate, pentru a conduce în cele din urmă către rezultate palpabile, concrete. Conducerea ministerului trebuie să aibă în vedere, pe mai departe, împiedicarea apariției întârzierilor la proiectele de transport, evitarea managementului defectuos al acestora și a întârzierilor generate de exproprieri, care din acest punct nu vor mai avea justificare, să facă dovada priceperii lor în medierea și întreținerea relațiilor cu constructorii, să demonstreze o atentă gestiune a bugetelor, precum și să promoveze și să recurgă la parteneriate de tip public-privat de o manieră cât mai transparentă.

Nu în ultimul rând, aș mai menționa că actuala conducere a Ministerului Transporturilor a găsit calea cea mai potrivită pentru promovarea proiectelor de real interes pentru România, prioritizând proiectele care au finanțare europeană nerambursabilă și amânând proiectele apărute doar din interese sau orgolii locale. Iată că este posibil ca într-un Guvern al României un sector atât de important al guvernării, cum este infrastructura, să fie manageriat profesionist, fără partizanate și pe o linie coerentă. Se poate spune că orice ministru va conduce domeniul transporturilor în anii următori este dator să continue această linie, indiferent de culoarea politică.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată: Noul Cod al muncii: șansa atingerii unui echilibru între flexibilitate și securitate socială pe piața muncii din România;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Noul Cod al muncii: șansa atingerii unui echilibru între flexibilitate și securitate socială pe piața muncii din România"

Contrar avalanșei de critici care au fost aduse propunerii de reformă a Codului muncii, potrivit cărora această reformă ar fi dictată de interesele reprezentanților mediului de afaceri și ale marilor angajatori, doresc să readuc în discuție această inițiativă guvernamentală care trebuie văzută drept un efort de ajustare a legislației muncii la realitățile curente din economie și de pe piața muncii.

Situația de pe piața muncii din România s-a schimbat în ultimii ani, iar Codul muncii adoptat în 2003 nu poate face față provocărilor generate de aceste schimbări și de criza economică care ne-a lovit între timp. Noul Cod al muncii își propune redefinirea relațiilor de muncă potrivit unor principii a căror transpunere în legislația actuală va avea rezultate pozitive vizibile: creșterea numărului de locuri de muncă sau dinamizarea economiei și a concurenței pe piață.

Dacă privim la situația de pe piața muncii din Uniunea Europeană - pentru că acum, spre deosebire de anul 2003, trebuie să analizăm lucrurile în calitate de membru al UE - vom vedea că piața muncii din România este, la ora actuală, mult mai rigidă decât în alte state membre. Polonia, de exemplu, are în proporție de 27,1% contracte de muncă pe perioadă determinată, în timp ce în România procentul contractelor de muncă pe perioadă determinată este de 1,1%. Deci, de ce să ne încăpățânăm să privim acest tip de contract ca pe un lucru negativ - o relație contractuală care este echivalată cu instabilitate la locul de muncă, o amenințare pentru angajat, o formă de exploatare a angajatului de către angajator etc. - când el este, la urma urmei, un substitut pentru munca la negru și este o necesitate în actualul context economic? Polonia este considerată statul membru UE care a trecut cel mai bine peste perioada de criză, iar acest lucru se datorează și faptului că are o piață a muncii flexibilă, o piață care s-a adaptat foarte repede. România, în schimb, deși cu o populație la jumătate față de cea a Poloniei, traversează foarte greu această criză, inclusiv din cauza cadrului legislativ în domeniul muncii, rigid, profund ancorat în componenta socială, care descurajează competiția și îndeamnă la plafonarea angajatului.

Un alt indicator esențial: gradul de ocupare al forței de muncă, care în România ultimilor zece ani s-a situat în jurul procentelor de 57%-60%, în timp ce în alte țări ale UE gradul de ocupare merge până la 64%-68%. Cu alte cuvinte, din peste 10 milioane de persoane active în România, doar 6 milioane sunt active în sensul în care au un loc de muncă, cu contract de muncă. Aceste statistici arată, așa cum sublinia și ministrul muncii, că relațiile pe piața muncii din România sunt blocate de un cadru legislativ limitat, nu există flexibilitate, iar în timp, acest lucru împiedică creșterea gradului de ocupare în rândul forței de muncă disponibile. Noul Cod al muncii va permite depășirea acestor limite în ceea ce privește gradul de ocupare, va ajuta angajatul și angajatorul și, totodată, statul, prin reducerea factorului "muncii la negru".

Deși la prima vedere schimbările aduse Codului muncii par a fi predominant în beneficiul angajatorilor, în realitate, și aici îl citez din nou pe ministrul muncii, din cele 44 de puncte care sunt vizate spre a fi modificate, jumătate sunt în avantajul angajatorilor și jumătate în avantajul angajaților, al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și al statului.

Salariații vor fi motivați să atingă performanțe cât mai bune pentru a-și păstra locul de muncă și pentru a avansa din punct de vedere profesional, va crește astfel competitivitatea forței de muncă, pregătirea acesteia etc. În același timp, o activitate mai performantă a salariaților înseamnă creșterea economică a angajatorului, aceasta va determina crearea de noi locuri de muncă și, pe cale de consecință, reducerea cheltuielilor statului cu prestațiile sociale acordate persoanelor fără loc de muncă.

Doresc, pe această cale, să fac un nou apel, de această dată către partenerii sociali, la cooperare cu Ministerul Muncii, pentru finalizarea grabnică a noului Cod al muncii. În ceea ce privește procedura de urmat pentru adoptarea actului normativ de modificare a Codului muncii, susțin utilizarea procedurilor parlamentare obișnuite. Desigur, există riscul ca actul normativ să rămână blocat în Parlament, de aceea, colegi și membri ai opoziției, vă invit la o colaborare eficientă, fără tertipuri care să pună piedică acestei inițiative. Altfel, se va recurge încă o dată la alternativa asumării răspunderii Guvernului, deoarece timpul și realitatea pe piața muncii nu ne mai permit tergiversarea unei situații care abundă în critici destructive și negocieri neconcludente.

  Vasile Filip Soporan - despre Necesitatea reglementării formării profesionale la nivel universitar, în condițiile economiei de piață;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Necesitatea reglementării formării profesionale la nivel universitar, în condițiile economiei de piață"

Mi-a fost dat să trăiesc momentul în care s-a afirmat că nu există o recunoaștere a faptului că învățământul superior poate asigura formarea continuă a adulților, singura formă de recunoaștere fiind dată de Ordonanța Guvernului nr.129/2000, în care pregătirea este asigurată de cele mai multe ori de firme tip SRL, abilitate în acest sens. Practic, am dus o bătălie importantă, în care am încercat să explic că sunt forme de pregătire continuă, care, prin complexitatea lor, se pot desfășura numai în mediul universitar, un mediu universitar aflat într-o legătură adevărată cu viața reală și cu mediul de afaceri.

Având în vedere această experiență neplăcută, am apreciat noua lege a învățământului (Legea nr.1/2011) cu privire la modul în care precizează, pentru prima dată la nivelul unei legi, problema pregătirii profesionale, prin obiectivul "Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini necesare pentru ocuparea, printre altele, a unui loc de muncă, și "participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile, iar "Învățarea pe tot parcursul vieții include totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană, începând cu educația timpurie, în scopul dobândirii de cunoștințe, formării de deprinderi/abilități și dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială și/sau ocupațională." În cadrul acesteia se face referire la masteratul profesional și la programele postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă. Legea nu reglementează în totalitate aceste forme de pregătire, în mod sigur ele vor fi precizate în cadrul legislației secundare.

Consider că specificarea la nivelul legii a masteratului și a programelor postuniversitare de formare și dezvoltare profesională continuă poate să deschidă o nouă abordare formării universitare, prin prisma realizării unei legături importante între piață, mediul de afaceri și oferta educațională realizată de instituțiile de învățământ superior. Acest lucru ar putea să însemne și o liberalizare a pieței ofertei educaționale, în condițiile în care aceste forme ar rezulta ca o reglementare a unui parteneriat benefic participanților, adică instituțiilor de învățământ superior, reprezentanților patronatului și, nu în ultimul rând, resursei umane care se formează în condițiile specifice pieței de muncă.

Gândindu-mă la modul de reglementare a acestei forme prin legislația secundară, vă propun spre analiză câteva aspecte: reglementarea, autorizarea și finanțarea masteratului profesional, prin intermediul unui parteneriat în care părțile să fie Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Camera de Comerț și Industrie a României, patronatele pe diverse domenii de activitate, autoritățile locale și asociațiile profesionale cu rol în desfășurarea diverselor profesii; introducerea unor mecanisme de stimulare financiară care să creeze cadrul de realizare a formării profesionale a angajaților societăților comerciale în care aceștia au posibilitatea de a alege prestatorul de programe de formare profesională, într-un mecanism în care statul autorizează instituțiile care au posibilitatea de a colecta taxa de pregătire profesională aflată la dispoziția directă a societăților și angajaților și de a desfășura diferite forme de pregătire profesională.

O asemenea manieră de abordare a formării profesionale ar face mai dinamice instituțiile de învățământ superior, spre a genera programe cerute de piața forței de muncă, spre a organiza programe de atragere a cursanților, spre a avea o relație mai bună cu agenții economici și spre a acționa în sensul profesionalizării forței de muncă la nivelul cerințelor creșterii competitivității acesteia pe domeniile clare, stabilite la nivelul cerințelor economiei de piață.

  Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată: De-a alba-neagra cu sistemul de sănătate;

Domnul Angel Tilvăr:

"De-a alba-neagra cu sistemul de sănătate"

Astăzi nu doresc să vorbesc despre vreun joc șmecheresc de la colțul străzii în care oamenii sunt puși să urmărească cu privirea mișcările pline de eleganța mișelească a celor ce practică jocul de-a alba-neagra, ci doresc să îl aduc în atenția dumneavoastră datorită asemănării cu ceea ce face astăzi Guvernul cu sistemul de sănătate.

Ministerul Sănătății, întregul executiv, cât și patronul lui, Traian Băsescu, joacă alba-neagra cu sistemul de sănătate. Comasăm, desființăm, reorganizăm. Aceasta este acțiunea! Consecințele acestor decizii sunt: dezorganizare, haos, nemulțumire, proteste. Pe termen lung, un sistem de sănătate sărăcit din punct de vedere al personalului și neperformant datorită proastei dotări. Însă, după ce a creat haos, după ce s-a jucat cu mințile cadrelor medicale, ale autorităților locale și ale pacienților, Ministerul Sănătății s-a răzgândit. Nu vorbim aici doar de neprofesionalismul celor ce iau decizii la nivel înalt, ci și despre un comportament ce a încălcat de mult normele elementare de bun-simț și omenie.

Sistemul sanitar din România a fost întotdeauna ținta multor atacuri venite chiar de la cel mai înalt nivel. Acuzații continue de fraude, de clanuri de interese, de mafie a medicamentelor, concluzionând cu declarația președintelui Traian Băsescu, care a declarat că "în spitalele mici, fără dotare, omul nu are nici o șansă".

Conform angajamentelor asumate față de FMI, Executivul a anunțat reorganizarea spitalelor și reducerea numărului de paturi, iar ministrul sănătății a cerut, cum era firesc, evaluarea tuturor spitalelor, însă despre rezultatul acestei evaluări ministrul sănătății nu a vorbit niciodată, ci doar a dispus, după criterii doar de el cunoscute, comasarea a 111 spitale și reprofilarea în cămine pentru persoane vârstnice sau în centre de permanență pentru alte 71 de unități. În total, 182 de unități sanitare își vor pierde personalitatea juridică.

Acest proiect are și susținerea președintelui Traian Băsescu care a declarat în ședința de Guvern de pe 5 ianuarie că "în domeniul sănătății, care nu se poate opri la simpla descentralizare, va trebui să optimizăm costurile, prin închiderea spitalelor inutile, prin comasarea altora, prin câteva proiecte-pilot în care medicii să fie în contract cu spitalul, și nu slujbași ai statului. Și iată, aici venim cu o contribuție importantă: reducerea numărului de salariați ai statului, prin privatizarea asistenței la nivel de medici în spitale pe bază de contract, așa cum vor avea și profesorii în școli, rămânând ca personalul mediu să fie personal al spitalului; dar medicii vin, au prestație, au ore, sunt plătiți ca atare. Cred că trebuie să introducem acest proiect-pilot încă de anul acesta și să ni-l asumăm în acordul cu Fondul".

Un proiect care s-a făcut probabil în birou, pe picior, de către oameni care nu au mai păstrat contactul cu realitatea și, mai mult decât atât, oameni obedienți șefului suprem și FMI-ului.

Ceea ce am afirmat s-a dovedit a fi conform cu realitatea. Anomaliile din sistemul de sănătate, rezultate ca urmare a anunțării comasării sau transformării unor spitale în case de bătrâni, confirmă că acest proiect a fost făcut fără a se realiza în prealabil un studiu de impact sau fără ca deciziile să fie luate în conformitate cu realitatea și cu nevoile fiecărei instituții medicale în parte.

Astfel de situații s-au înregistrat și în Vrancea, unde spitalele din orașele Mărășești și Odobești, cât și cele din Dumbrăveni și Vidra au intrat în vizorul Guvernului.

S-a adus argumentul că aceste comasări sunt în sprijinul bolnavilor. În realitate însă, aceste comasări vor aduce economii la bugetul de stat, fiind desființate funcțiile administrative ale instituțiilor ce vor fi comasate.

După nenumărate proteste, vineri, ministrul sănătății a anunțat că va reanaliza lista spitalelor propuse spre comasare și reprofilare. "O asemenea reorganizare este necesară, dar în mod cert vom face o reanalizare", a declarat ministrul sănătății, același ministru care în urmă cu mai bine de o lună afirma că acest proiect de comasare sau desființare a spitalelor este unul necesar pentru a restructura sistemul de sănătate.

Decizia de vineri este una cât se poate de înțeleaptă. Minuta semnată cu Asociația Orașelor din România, (AOR) potrivit căreia spitalele nu vor fi desființate de Ministerul Sănătății și nici printr-o altă măsura luată prin sistemul de sănătate, este o decizie pertinentă, întrucât decizia de desființare a spitalelor publice trebuie să aparțină celor care dețin în prezent aceste spitale, adică autorităților publice locale. Însă nu pot să nu mă întreb de ce era nevoie de zeci de atenționări, de zeci de proteste din partea cadrelor medicale pentru ca ministerul să se trezească la realitate.

Domnilor guvernanți, deciziile bune se iau după o atentă analiză, în mod individual, a fiecărei situații în parte. Solicit să se renunțe la practica guvernanților de a arunca în spațiul public tot felul de hotărâri, doar pentru a vedea impactul pe care acestea îl au asupra societății, pentru ca apoi să se revină asupra lor. Renunțați să mai jucați alba-neagra cu sănătatea, cu educația, cu domeniile sensibile asupra cărora trebuie să se facă o reformă pe termen lung și bine gândită.

Nu mai putem accepta să se ajungă la desființări de spitale sau de școli care tocmai ce au fost construite sau reabilitate, nu mai putem permite să lăsăm copiii să facă naveta zeci de kilometri doar pentru că un funcționar din minister a decis din birou, din pix, închiderea școlilor, la fel cum nu mai putem permite să lăsăm localități de zeci de mii de locuitori fără spital, sau să închidem spitale care au fost la rândul lor dotate cu aparatură medicală performantă sau au fost recent reabilitate!

  Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată: Apelul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate;

Domnul Angel Tilvăr:

"Apelul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate"

Am primit zilele acestea o informare de la Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate privind abuzurile la care consideră domniile lor că au fost supuși de către actuala guvernare. Scrisoarea pe care probabil și dumneavoastră ați primit-o, se numește "Apel către toți pensionarii României și către sclavii cu salarii de mizerie" și motivează nemulțumirile celor afiliați acestui sindicat.

Am sesizat de nenumărate ori abuzurile pe care acest Guvern le aplică militarilor în rezervă, veteranilor de război, militarilor în retragere.

Însă o dată cu primirea acestei scrisori, lucrurile au fost și mai clare. Nimeni nu își poate striga mai bine și mai clar nemulțumirea decât cei care au fost nedreptățiți.

Așadar, voi reda pasaje din această scrisoare, cu mențiunea că cei ce trebuie să audă aceste doleanțe, să le asculte cu atenție și să ia măsuri. Personal, ori de câte ori voi avea ocazia, le voi aminti la nesfârșit, chiar cu riscul de a mă repeta.

Guvernul Boc va trebui ca la un moment dat să își facă timp și să asculte adevăratele probleme, probleme cu care se confruntă oamenii de rând, oameni care se simt asupriți în diferite moduri de actualul Guvern, un guvern surd și orb.

Scrisoarea Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate menționează că «Și nouă, ca și dumneavoastră, ni s-a limitat dreptul la muncă prin Legea nr.329/2009, deși reconversia noastră a fost o condiție a integrării în NATO. Și nouă, ca și dumneavoastră, ni s-a călcat cu totul în picioare dreptul la muncă, prin Legea nr.263/2010, până la vârsta de 65 de ani, când se presupune că vom fi avut deja bunul-simț să părăsim pe cale naturală sistemul. Deci și nouă ni s-a naționalizat proprietatea prin legi cu caracter retroactiv, prin încălcarea art. 1, 6 și 14 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, potrivit cărora pensia în plată este "drept patrimonial", "drept câștigat", orice "diminuare" (prin "recalculare" sau "revizuire") "constituind un caz clar de discriminare."»

În continuare se precizează un citat din avertismentul dat la Bruxelles, la 4 iunie 2010, Guvernului României "Orice recalculare a unor pensii acordate legal și aflate în plată, inclusiv a celor de serviciu ale magistraților, înseamnă o încălcare de către stat a propriei legislații, ceea ce ar avea repercusiuni grave asupra stabilității juridice și asupra caracterului de stat de drept. Modificarea retroactivă a unor drepturi civile deja câștigate (în cazul de față pensiile), nu este posibilă decât prin încălcarea principiilor fundamentale de drept."

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate menționează că motivul pentru care le-a fost micșorat salariul, dar și pensia militară este că: «În 2012, salariile militarilor activi se vor alinia la salariile omologilor lor din NATO. Iată de ce se destructurează din nou armata, iată de ce vor fi date afară 18.000 de cadre (pentru că sunt militari activi), de la jandarmi și pompieri. Ca să se plătească la cât mai puțini noile salarii. Iată de ce nouă ni s-au furat sau "naționalizat" două proprietăți: pensia militară de stat și gradul de militari în rezervă. Conform legilor genocidului nr.119 și nr.263/2010 noi am fost considerați "asistați", iar, mai nou, prin Ordonanța nr.1/2011 suntem considerați nu militari, ci civili din totdeauna și "beneficiari proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională"».

Aceeași scrisoare precizează că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate va organiza pe 1 martie un marș împotriva Guvernului, care va fi pichetat între orele 14.00 - 17.00. "Îi vom soma pe reprezentanții puterii să proroge (să prelungească durata de funcționare) legile noastre ocupaționale nr.164/2001 și nr.179/2004 - până la sfârșitul anului, fără de care orice îndreptare ne-au făcut în februarie, la somația noastră în privința cuantumului pensiilor, nu rezistă. Vom cere, în interesul tuturor însă, și prorogarea Legii nr.19/2000, care va lăsa pensiile și salariile PFA neatinse de CAS. Vom cere, în interesul tuturor cetățenilor României, abrogarea Legii nr.329/2009 (Legea cumulului pensiei cu salariul), a Legii nr.119 (de desființare retroactivă a legilor ocupaționale) și Legii nr.263 (a sistemului unitar de pensii), ambele din 2010 și, pentru că avem mii de rezerviști în învățământul românesc de toate gradele, vom solicita și abrogarea legii ungurești a învățământului românesc, cunoscută drept Legea nr.1/2011."

Acestea sunt câteva dintre efectele măsurilor luate "pe picior" de către guvernarea Băsescu-Udrea-Boc, măsuri care nu respectă legislația în vigoare, și cu atât mai puțin pe cetățeni!

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică având ca temă PDL la capătul drumului;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"PDL la capătul drumului"

Un sondaj IMAS publicat la finalul săptămânii trecute arată negru pe alb ceea ce întreaga Românie știa deja: încrederea populației în partidul de guvernământ este în picaj liber, adică doar 11% dintre cetățeni mai cred că PDL poate face bine României. De fapt, cercul celor care mai susțin PDL se restrânge din ce în ce mai tare, rămânând practic doar nucleul dur al militanților PDL sau cei care sunt beneficiari direcți ai unor favoruri guvernamentale.

Mă întreb dacă demnitarii PDL sunt conștienți de faptul că această situație este cauzată de lipsa de profesionalism pe care au arătat-o în cei doi ani de când guvernează România. Practic, nici un domeniu important nu a rămas nemutilat de politicile aberante ale guvernului Boc - PDL: dezvoltare economică, protecție socială, sistem sanitar sau educațional. Mai grav decât atât poate fi doar autismul de care dau dovadă reprezentanții Guvernului, refuzând să asculte nu numai vocea opoziției, dar și pe cea a partenerilor sociali sau a simplilor cetățeni.

Reprezentanții PDL refuză în mod sistematic orice dialog, și mă refer aici la faptul că din ce în ce mai rar vedem un ministru prezent în plenul Parlamentului sau la dezbaterile din comisiile de specialitate. Singura preocupare a acestora este să asigure prin orice mijloace funcționarea mașinăriei de vot, fără a mai ține cont de amendamente, sugestii sau corecturi ce pot fi făcute asupra propunerilor lor, promovarea proiectelor importante prin asumarea răspunderii ajungând o practică curentă. La fel se întâmplă, de altfel, și cu dezbaterile din sfera publică sau mass-media. Singurii care mai comunică în presa românească sunt doar Președintele Traian Băsescu - atunci când vrea să transmită public ordinele sale - și PDL-iști de mâna a cincea care, prin lipsa de argumente și, uneori, de inteligență aruncă în ridicol orice dezbatere.

Toate acestea sunt semnale clare și indicatori fermi pentru faptul că PDL și conducătorii săi supremi se află la capătul drumului. Aș putea forța o comparație cu destinul PNȚCD, pecetluit în anul 2000, dar ar fi totuși o lipsă de respect pentru un partid istoric. Un lucru este însă sigur: dacă acest guvern și acest partid vor continua felul în care au hotărât să conducă România, este mai mult ca sigur că nu vor atinge pragul electoral de 3%.

  Titi Holban - declarație politică intitulată România nu a ieșit din criză;

Domnul Titi Holban:

"România nu a ieșit din criză"

Am aflat săptămâna trecută că țara noastră a ieșit din criza economică. Mai mulți lideri PDL, laolaltă cu președintele statului au început să sărbătorească ieșirea din criză, proclamând începutul unei perioade de creștere economică.

Citind aceste știri m-am întrebat dacă respectivele declarații au fost făcute recent, sau dacă, din greșeală, intrasem în vreo arhivă de știri de anul trecut. Desigur, confuzia se putea face ușor din moment ce începutul anului 2010 a stat sub semnul unor declarații similare. Trecutul apropiat ne arată însă că, după astfel de declarații triumfaliste, au urmat măsuri de restrângere a cheltuielilor bugetare, care au produs reale suferințe în rândul cetățenilor români.

Dar verificând mai atent, am văzut că declarațiile respective au fost făcute cu doar câteva zile în urmă. Nu știm, desigur, pe ce se bazează. Nu au fost însoțite de cifre și date concrete care să susțină mesajul public și să ne convingă că de data aceasta lucrurile chiar așa stau și nu ne confruntăm cu o nouă minciună a partidului aflat la guvernare sau a șefului său direct, președintele Traian Băsescu.

Nu m-am putut bucura așadar de perspectiva optimistă a ieșirii din criză. Pentru că, realist vorbind, aceste declarații sunt cu totul lipsite de fundament.

Până când veniturile românilor nu vor începe din nou să crească, ajungând cel puțin la nivelul din 2008, până când alocația bugetară pentru domenii cheie în dezvoltarea unui stat, precum educația și sănătatea, nu va corespunde nevoilor reale din aceste sectoare, încât să putem vorbi de servicii moderne, până când statul român nu-și va achita datoriile către companii, astfel încât să reducă povara crizei economice de pe umerii sectorului privat, până când toate aceste condiții nu vor fi îndeplinite, nimic din declarațiile triumfaliste ale liderilor PDL nu-și au rostul.

Ieșirile în public ale doamnei Udrea sau ale președintelui Băsescu anunțând terminarea crizei seamănă cu povestea lupului la stâna cu oi. Le-am auzit de atâtea ori, încât nu mai credem deloc.

Pentru a vorbi despre relansarea economică, guvernul trebuie să se asigure că efectele acestui proces se resimt în buzunarele tuturor românilor, nu doar ale simpatizanților PD. Până atunci însă, ar fi mai bine ca reprezentanții PDL să evite declarații de acest tip, pentru a nu produce și mai multă dezamăgire în rândul românilor.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică: Băncile din România trebuie să recâștige încrederea clienților;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Băncile din România trebuie să recâștige încrederea clienților"

Foarte rar se întâmplă ca economiștii să ajungă la un consens asupra unei problematici anume. Nu este însă și cazul importanței încrederii pentru sistemul financiar bancar, unde, aproape fără excepție, toți sunt de acord că ea joacă rolul crucial pentru stabilitatea acestuia.

Mai mult, încrederea este și aspectul cel mai vulnerabil în fața provocărilor și șocurilor economice spontane, dacă luăm în considerare că ea se câștigă prin eforturi uriașe, în ani de zile, și se poate pierde în cinci minute.

După anul 2000, ne-am bucurat cu toții de apetitul băncilor străine pentru mediul economico-financiar din România. Acest lucru survenea după o perioadă de timp destul de mare în care pentru români, termenul bancă echivala cu faliment, bancrută, delapidare sau agenți economici și persoane fizice rămase fără resurse financiare.

Băncile străine care au venit în România au înlăturat aproape în totalitate probabilitatea ca astfel de fapte să se mai repete, fiind ghidate de un management modern și de practici prudențiale pentru managementul riscurilor extrem de bine puse la punct.

Nu putem să nu recunoaștem că sistemul bancar din România, sprijinit corespunzător și de Banca Națională, nu este unul solid, cu performanțe apreciabile în prezent.

Se pune însă problema cât va mai dura această stare de lucruri, pentru că treptat, treptat băncile, în goana lor furibundă pentru maximizarea profiturilor, au uitat că profitabilitatea depinde în primul rând de încrederea pe care clienții o au în ele și de puterea acestora de a onora angajamentele contractuale.

Comisioane mari, multe dintre ele ascunse, modificări spontane de rată a dobânzii sau modificări unilaterale ale clauzelor contractuale nu au lăsat decât un gust amar celor care și-au arvunit viitorul pentru credite extinse pe 20 sau chiar 30 de ani.

Nu este de mirare că mare parte a băncilor din România și-au înființat departamente specializate de recuperare a creanțelor, de fructificare prin licitație a bunurilor oferite drept garanție.

Îmi este greu să cred că un român care a trecut prin astfel de situații va mai avea vreodată în viața lui curajul de a apela la vreo instituție bancară sau financiară nonbancară în scopul realizării propriilor proiecte, fie că e vorba de achiziția unei case, a unei mașini sau de acoperirea unor nevoi personale imediate.

Este drept că Ordonanța de urgență a Guvernului de anul trecut (nr.50/2010) a dorit să preîntâmpine astfel de comportamente, însă băncile au dovedit încă o dată că "Lupus pilum mutat, non mentem".

Țin să remarc că nu numai cei care au contractat disponibilități financiare au avut neșansa să se confrunte cu astfel de practici, ci și cei care și-au depus disponibilitățile în bănci, în scopul asigurării acestora și obținerii eventual unui câștig minim din dobânzi. De multe ori soldul principal nu numai că nu a fost majorat prin dobânzile cuvenite, ci chiar a scăzut.

Ceea ce au uitat băncile din România este faptul că randamentele uriașe obținute până în anul 2008 nu vor mai fi posibile în viitor. De asemenea, circulația liberă a capitalurilor în spațiul Uniunii Europene va face posibil ca românii să poată alege pe viitor relații bancare cu unități aflate în afara frontierelor țării, acolo unde condițiile sunt mult mai bune.

Nu trebuie să mai repet că apetitul exagerat și supraexpunerea acestor bănci le-au vulnerabilizat foarte mult. La ultimul test de stres efectuat asupra băncilor europene de mare anvergură 7 din 91 de bănci analizate se dovedeau extrem de vulnerabile din perspectiva lichidităților și capacității lor de a răspunde unor eventuale șocuri economice.

Mi-aș permite să recomand băncilor din România că singurul lucru care le poate face mai solide este recâștigarea încrederii clienților și regândirea expunerii pe termen lung. Însă recâștigarea încrederii este un proces lung și implică modificarea radicală a relației și comportamentului băncilor cu foștii, actualii și viitorii clienți.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică având subiectul Politizarea învățământului, adevăratul scop al emiterii Ordinului ministrului nr.3.573/2011;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Politizarea învățământului, adevăratul scop al emiterii Ordinului ministrului nr.3.573/2011"

În nenumărate rânduri, ministrul educației a proclamat solemn că este adeptul depolitizării învățământului. L-am aplaudat pe domnul ministru atunci când a făcut astfel de declarații. Numai că de la vorbe la fapte, nu se poate spune că este o cale lungă, ci, mai rău, nu există nici măcar o punte de legătură. Pentru că, altfel nu se poate explica rațiunea emiterii Ordinului ministrului nr.3.573/2011, publicat în Monitorul Oficial nr.104 din 9 februarie a.c. care, conform art.9 al Anexei nr.1 (parte componentă a OM) precizează că: "Până la formarea corpului național de experți, ocuparea funcțiilor de conducere, îndrumare și control se poate realiza prin detașare în interesul învățământului, cu respectarea dispozițiilor aflate în vigoare la începutul și pe parcursul anului școlar 2010-2011."

Ei bine, tocmai acest articol consfințește politizarea învățământului. Domnul ministru spune în acest ordin că directorii vor ocupa posturile "prin detașare". Dar de cine este aprobată această detașare? Nu de către inspectorii generali, numiți politic de domnul ministru Funeriu. Nu de către inspectorii generali care îi sunt și datori ministrului pentru că i-a pus în funcție. Și atunci despre ce depolitizare mai poate fi vorba.

Există voci din sistemul de educație care susțin că va dura în jur de doi ani până la formarea Corpului național de experți care urmează să numească directorii și directorii adjuncți din învățământ. Crede oare cineva că peste doi ani, când va fi format acest corp de experți, vom putea vorbi despre depolitizare? În niciun caz. Și aici nu mai este vorba de Ordinul ministrului nr. 3.573 din 9 februarie 2011, ci de ce prevede Legea educației naționale nr.1/2011.

Legea spune că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului înființează Corpul național de experți în management educațional, constituit în urma selecției, prin concurs, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educațional, cu minim 60 de credite transferabile. Am aici unele rezerve, pentru că bănuiesc cine vor fi campionii creditelor transferabile. Dar ceea ce urmează se cheamă curat depolitizare: "Procedura și criteriile de selecție se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului." Ei bine, regula jocului o face tot ministrul. Care, nu-i așa, reprezintă un partid politic. Deci, din nou nu se poate vorbi de depolitizare, atâta timp cât pâinea și cuțitul se află în mâna unui factor politic. Deși, sunt convins, componența Corpul național de experți nu ne va furniza cine știe ce surprize. Pentru că va fi alcătuit în proporție de cel puțin 80% din directorii deja "detașați" prin decizii date de inspectorii generali politici.

În ordinul pe care recent l-a emis domnul ministru Funeriu există o prevedere prin care directorii care dețin funcții de conducere pe linie politică să opteze: funcția de conducere sau funcția politică. Cred că niciun copil din primii ani de școală nu poate crede că (și) această prevedere va da o lovitură de moarte politizării învățământului. Un director de școală poate conduce liniștit o filială a unui partid politic și dacă în registrele acestuia nu mai figurează în calitatea de președinte. Avem chiar un exemplu la nivelul cel mai înalt posibil. Președintele țării nu are dreptul, din punctul de vedere al Constituției, să fie membru al vreunui partid politic. Dar toată lumea știe, iar zilele trecute orice acțiune cu perdea a fost înlăturată, Traian Băsescu, este cel care conduce de facto PDL.

Dar tot ceea ce am arătat în această declarație politică nu reprezintă nimic, s-ar putea să devină caduc. Pentru simplul fapt că domnul ministru Funeriu, probabil încă neacomodat cu sistemul legislativ-juridic al României - trebuie să fim totuși îngăduitori, pentru că domnia sa și-a făcut studiile în străinătate - a emis Ordinul nr.3.573/2011, dar acesta ar putea să aibă o viață foarte scurtă. În mod normal, ar putea fi anulat la prima sesizare a unei instanțe de judecată. De ce? Pentru simplul motiv că a adus o serie de modificări legii educației, nr.1/2011. Concret, în OM nr.3.573 apare formularea: "cu respectarea dispozițiilor aflate in vigoare la începutul si pe parcursul anului școlar 2010-2011" la mai multe articole, ceea ce înseamnă că tocmai a modificat art.361 alin.(2) din Legea nr.1/2011, cel care abroga legea aflată în vigoare până mai zilele trecute. Și cum o lege organică nu poate fi modificată decât printr-un act normativ de rang egal, deci tot printr-o lege organică, iar ordinul de ministru este un act normativ inferior legii organice, acest fapt atrage automat nulitatea lui. Există semnale că sunt cazuri în care ordinul nici măcar nu este luat în seamă. Din motivele mai sus explicate.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată «Între laude pentru fraudă și dușmanii poporului»;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

«Între laude pentru fraudă și "dușmanii poporului"»

Avem șansa istorică de a trăi clipe cu adevărat memorabile. Pe lângă faptul că Guvernul Băsescu - Boc scoate România din criză pentru a șaptea oară în ultimii doi ani, în țara lui Băsescu și a lui Boc se întâmplă lucruri uimitoare: furtul pe față a devenit un act de curaj! Să treci în galeria succeselor frauda săvârșită în seara de 15 septembrie 2010, la votul privind Legea pensiilor, este un gest absolut penibil, prin care sfidezi Parlamentul și o țară întreagă!

În afara acestui laudatio rușinos, pe care un premier și un profesor de drept îl aduce unui om care a susținut fraudarea unui vot pentru o lege care a afectat 6,5 milioane de români, pe de altă parte, ce avem? O Românie care o duce din ce în ce mai greu, în care românii sunt din ce în ce mai săraci. În 2011, celor 5 milioane de români care trăiesc sub pragul de sărăcie li se vor adăuga 1,5 milioane de oameni, prin eliminarea subvenției la căldură și apă caldă, prin creșterea puternică a prețurilor alimentelor, prin concedieri masive și introducerea coplății în sistemul medical. Aceasta este realitatea, trista realitate. Sunt date evidențiate în estimările Institutului Național de Statistică și în raportul Băncii Mondiale.

Actuala guvernare, supărată pe așa-zisele "diversiuni lansate de posturile de televiziune", are însă alte viziuni și preocupări: a descoperit un nou "dușman" al poporului și și-a propus distrugerea mișcării sindicale din România. Asistăm zilele acestea la un atac fără precedent împotriva liderilor de sindicat, împotriva sindicatelor în ansamblu.

Nu putem să nu observăm sincronizarea "perfectă" dintre acțiunea celor de la Agenția Națională de Integritate, de verificare a averilor liderilor sindicali, și dezbaterile pe marginea noului Cod al muncii.

Guvernul Boc urmărește să elimine contractul colectiv de muncă și să permită concedierile colective, anulând astfel rolul sindicatelor în protejarea salariaților. Sindicatele nu vor mai fi informate și cu atât mai puțin consultate, cu privire la strategiile referitoare la concedierile colective. Prin modificările pe care încearcă să le impună actuala putere, se aduc grave prejudicii echilibrului care trebuie să existe pe piața muncii între drepturile și obligațiile angajatorilor și salariaților.

Guvernul actual a lansat în dezbatere publică un așa-numit Proiect de Lege privind Codul dialogului social. Proiectul nu reprezintă altceva decât punerea la un singur loc a mai multor legi, cu sau fără nicio legătură între ele, precum cea a sindicatelor, a patronatelor, a contractelor colective de muncă, a conflictelor colective de muncă, a dialogului social, astfel încât guvernul să aibă atât ocazia, câtși pretextul de a modifica legile actuale exact în punctele în care regimul actual are interesul: împotriva organizațiilor sindicale și a celor care le reprezintă.

Potrivit legislației avute în vedere de guvern, sindicatele independente își vor pierde dreptul la sedii gratuite, iar liderii de sindicat vor putea fi concediați din motive "neimputabile", fără să se mai bucure de niciun fel de protecție. Ceea ce va însemna că orice lider ales care lucrează în unitate ca salariat ar putea fi concediat din motive "neimputabile", fără a se mai bucura de niciun fel de protecție. Scopul ascuns al acestei legi este să lovească dur actualele organizații sindicale. PSD se alătură mișcării sindicale și condamnă încercările repetate ale actualului Guvern de a anula drepturile salariaților.

Iar acestea nu sunt singurele exemple de atacuri la adresa mișcării sindicale. Vă aduc aminte de declarațiile recente ale lui Traian Băsescu, care dădea indicații și spunea că "regina" șpăgii din vămi este din interiorul mișcării sindicale.

Ne aflăm în fața unei acțiuni deliberate de intimidare și discreditare a mișcării sindicale. Este același scenariu pe care l-am văzut și cu mogulii din presă. Toți cei care nu sunt de acord cu Traian Băsescu, toți cei care i se opun lui Traian Băsescu intră pe un fel de axă a răului, sunt atacați, demonizați, li se pun în cârcă toate relele din această țară. Cunoaștem filmul, îl vedem de fiecare dată când se apropie alegerile.

România a fost împinsă pe marginea prăpăstiei de această guvernare incompetentă și iresponsabilă, iar Traian Băsescu și oamenii din jurul lui au început deja pregătirile pentru alegerile de anul viitor. Ei încearcă acum să reducă la tăcere orice formă de opoziție, fie că este vorba despre controlarea averilor liderilor sindicali sau despre arestarea unor membri importanți ai partidelor din opoziție.

Ceea ce nu poate să facă însă Traian Băsescu este să le dea românilor înapoi banii luați de Guvernul Boc și Udrea. Românii trăiesc astăzi prost din cauza lui Băsescu, iar acest lucru nu se va schimba, chiar dacă Băsescu se apucă să ne facă dosare tuturor.

Băsescu și PDL se războiesc acum cu toată lumea, dar ei au pierdut încrederea populației. Oamenii cer acum o schimbare, iar această schimbare este de fapt înlăturarea lui Băsescu și a găștii lui și înlocuirea lor cu o guvernare responsabilă, capabilă să scoată țara din dezastrul în care ei ne-au aruncat.

România s-a împărțit în două: ei și noi! Ei, care sunt toți la fel, fiindcă fac cu toții aceleași lucruri: mint și fură! Și noi, ceilalți, care ne-am unit pentru a scăpa țara de ei!

Am constituit Uniunea Social-Liberală și suntem oricând pregătiți să preluăm guvernarea. Vrem să reparăm toate greșelile Guvernului Băsescu - Boc - Udrea și vrem să construim un proiect pentru viitor, pentru toți românii!

  Virgil Pop - Despre prioritățile României;

Domnul Virgil Pop:

"Despre prioritățile României"

Ca de fiecare dată, perdelele de fum aruncate cu grijă ori de președintele Traian Băsescu, ori de partidul aflat la guvernare, că or fi ele acțiuni spectaculoase cu elicoptere, diverse cumetrii sau consultări ambigue vreme de trei zile și trei nopți, ascund temele care sunt cu adevărat importante și decisive pentru români.

În aceste zile, spre exemplu, ar trebui să vorbim despre cum partidul de guvernământ intenționează din nou să se folosească de asumarea răspunderii pentru a adopta o lege extrem de importantă pentru statul român, cum este Codul muncii. Este foarte clar că actuala putere se folosește de acest act normativ pentru a crea din nou un conflict între segmentele societății civile. Noul Cod va pune piedici și în discuțiile dintre guvern și partenerii de dialog, pentru că va fi adoptat fără dezbateri constructive sau consultări serioase, și, astfel, nu va reflecta interesele celor implicați. România are nevoie de un cod al muncii care să susțină competiția, care să le permită angajatorilor să se ralieze mai ușor la schimbările rapide ale economiei, care să stimuleze mediul privat ce va asigura, astfel, noi locuri de muncă. Nu e de mirare că sindicaliștii pregătesc trei săptămâni de proteste, din cauza modului de adoptare a Codului muncii. Nicio prevedere a actului legislativ nu a fost discutată cu cei direct interesați.

Putem vorbi de asemenea despre controversata măsură a Ministerului Sănătății de a comasa aproape două sute de spitale din întreaga țară. Sute de oameni au protestat împotriva acestei măsuri care se va lăsa cu liste lungi de șomeri și cu blocarea sau îngreunarea accesului la îngrijire medicală pentru zeci de mii de pacienți. Și în acest caz, guvernul a adoptat aceeași tactică "aruncă bomba și fugi", astfel că nu se știe încă nimic concret despre procedurile prin care această măsură va fi implementată. La nivel local, la nivelul spitalului din Câmpia Turzii, spre exemplu, lucrurile sunt încă extrem de neclare. Nimeni nu le-a explicat doctorilor, pacienților sau personalului administrativ ce se va întâmpla, de fapt, și cum se va realiza efectiv această mutare. Sute de oameni stau în expectativă, cu gândul la costurile pe care noile condiții de îngrijire medicală le vor implica sau la locurile lor de muncă ce vor fi desființate odată cu aplicarea acestei măsuri.

Nici la alte capitole nu stăm bine. Putem vorbi despre profesorii care cer deja modificări la Legea educației, despre dojenile pe care România le primește cu ocazia publicării fiecărui raport european sau despre eforturile autorităților române pentru a perfecta, măcar până la finele acestui an, intrarea în Schengen. De asemenea, trebuie să ne uităm cu mare atenție în curtea puterii, pentru că sunt absolut convins că acum, cu un an înainte de alegerile locale, cei de la guvernare vor încerca prin diverse căi să modifice, în favoarea lor, diverse acte normative și prevederi ce țin de procesul electoral. Votul prin corespondență se înscrie în această categorie.

Putem discuta iar despre creșterea constantă a prețurilor alimentelor, a costurilor pentru serviciile de bază, care duc la o depreciere continuă a puterii de cumpărare a românilor și, inevitabil, la o scădere a nivelului de trai. De prea multă vreme, agenda publică a devenit un bun propriu, la îndemâna celor care o modelează zilnic după bunul plac și după propriile interese. Avem multe chestiuni importante de discutat și avem tot atâtea probleme de rezolvat și contracarat. După părerea mea, prea multe și prea grave pentru a pierde vremea cu toate diversiunile puse la cale de cei de la putere.

  Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Pleacă Boc, rămâne Boc;

Domnul Vasile Popeangă:

"Pleacă Boc, rămâne Boc"

E bine! Nașterea Uniunii Social-Liberale a băgat spaima-n PDL-iști încât aceștia, presupunând cu multă bunăvoință că ar fi făcut-o vreodată, acum au început să gândească haotic, degringolada cuprinzându-i de la bază, din teritoriu, până la vârf. Astfel, au început să conștientizeze și ei că a-l menține pe Boc la șefia guvernului are toate șansele să se transforme în cântecul de lebădă al partidului, sondajele mai având doar câteva procente ca să-i scoată și pe PDL-iști în afara parlamentului, după UNPR și UDMR. În paranteză fie spus, astfel se explică și mai bine motivația pentru care actuala putere vrea să coboare pragul electoral la 3%, ca măcar 2 din 3 partide din actuala coaliție de guvernământ să ajungă-n Parlament...

Și, pentru ca dezastrul electoral măcar să se mai domolească un pic, Băsescu a ajuns la concluzia că ar cam trebui să rămână Boc în fruntea partidului, iar la cârma guvernului ar fi grozav dacă ar păcăli pe vreun independent, mai slugoi de felul său, să bată mătănii cu fața spre Cotroceni, dar-doar o rămâne PDL-ul măcar la 10 procente! Cu acest gând, de a-1 vedea pe Boc plecat la partid, s-a adresat Băsescu PDL-iștilor, ca un adevărat tată de portocalii "care este". N-a fost prea convingător, pentru că "scotoceala" de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar baronii locali au zis: "Mda, dar nu, adică dacă tot pleacă Boc, îl vrem plecat de tot, adică rămâi tu cu premierul tău independent, adică dependent doar de tine, se știe, dar la partid vine Blaga șef!".

Lui Băsescu i s-au cam tăiat genunchii! Cum adică, să vină Blaga șef la partid? Că mă halește buldogu' cu fulgi cu tot, și mi se duc de râpă toate planurile mele de viitor politic! Mai ajung eu premier, ca Putin, la Paștele cailor! În 2014, toate-s gata: alegerile de primar sunt făcute, cele de parlamentari - la fel, și eu ce fac: rămân fără "coledzi"? Oi fi eu specialist în umblat cu fundu-n două luntri, dar asta am făcut-o ca să pot sări mai ușor dintr-una-n alta, din stânga-n dreapta, nu ca să rămân între ele! Flota am mătrășit-o, așa că nu mai pot pleca nici pe valuri, mare căpitan, decât pe-o cameră de tractor! Așa că, mai bine rămâne Boc, după cum a zis Olteanu: mai poate încasa - e el mic, da' e voinic, c-a dat la coasă când era și mai mic, și i-a mai dat și ta-su cu ou-n cap și nu s-a spart niciunul, din păcate!

Dar și-a mormăit în barbă vajnicul lup de mare... pagubă: OK, cum vreți voi, șefii ăi mici, așa să nu fie! Și i-a luat la fezandat pe baronii locali până au fost relativ de acord cu propunerea prezidențială dar, ca de obicei, Băsescu și-a sucit gândul: unde mai găsește el așa lingău de calitate ca Boc? Cu un independent în fruntea guvernului, s-ar putea să i se înfunde unele conducte cu bani, și, până se reașează lucrurile, apar complicații. Așa că, mai bine rămâne tot Boc. Al enșpelea, dar tot Boc! Trăiască premierul Boc, de-ar fi să piară lumea! Însă, ca să-i sperie pe rebelii din partid, Băsescu își continuă mascarada cu căutarea premierului independent...

"Partidul e ca zidul!", se zicea înainte de 1989, slogan rămas la fel de valabil și astăzi. Dar, din câte se observă, nici să te vadă bine ochiul tătucului nu-i rău! Numai că, în lupta portocaliilor pro și contra lui Boc, de fapt, pro interese personale, pro maximizarea profiturilor "bisericuțelor" din partid, au uitat taman de popor, rămas simplu spectator neputincios la un spectacol de prost-gust în care toți actorii se dau în stambă...

  Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Uite mita, nu-i regina!;

Domnul Vasile Popeangă:

"Uite mita, nu-i regina!"

"Mita noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...". Cu această rugăciune fierbinte se pare că-și începeau ziua mulți dintre bugetarii ce-și făceau de lucru prin vămile României sau șefii lor, până la nivelul Reginei, deoarece Regele mai are și alte surse de venit, că de-aia-i rege... sau împărat... sau Zeus... sau cum i s-o mai zice..., astfel că-și permite, măcar temporar, să renunțe la unele venituri, dacă ținerea osului cu dinții încleștați pe pradă ar duce la depistarea sa. Metoda vulpii ce-și roade propriul picior ca să scape din capcană pentru a nu-și pierde capul e cunoscută până și de puradeii de la școala generală, așa că nu ne miră jocul de-a "Uite mita, nu-i Regina" al puterii, care, ca să nu sacrifice o piesă mai valoroasă, l-a dat subit afară pe șeful Autorității Naționale a Vămilor, Radu Traian Mărginean, și a strâmbat coada vulpii spre liderii de sindicat antiportocalii mai vocali. Băsescu însuși a pus, ca de obicei, în cunoscutu-i stil diversionist, o țintă în spatele lui Vasile Marica, găsindu-se chiar și un Marius Ungureanu care să susțină sus și tare ce bălmăjise Zeus încă cu câteva luni în urmă! Și s-a diluat astfel atenția opiniei publice de la adevărata regină...

Nu s-a răspuns însă la o întrebare esențială: dacă ar fi așa cum zice Băsescu și gașca lui din fruntea puterii de stat, iar șuvoiul de milioane de euro al șpăgii care vine din zona vămilor nu merge la PDL, atunci, unde-s banii?

S-a arătat, de către organele abilitate ale statului, cum doar pe la un singur punct vamal, doar de la traficul de țigări cu portbagajul și ici-colo câte un camion, se încasau cam 50.000 de lei noi șpagă zilnic. Cam 20% s-a zis că rămânea la vameși, restul plecau pe filieră-n sus. Dacă rețeaua ar fi avut doar 3-4 niveluri, așa cum susțin băsiștii, înseamnă că, în cel mai rău caz, II capo rămâne cu minim vreo 30-40 chiar 50% din "pradă", dacă-i mai lacom.

Acum, dacă luăm în calcul toate punctele vamale din țară, și mai luăm în calcul și celelalte produse de contrabandă: droguri, alcool, produse petroliere, legume-fructe etc., plus șpăgile pentru contrabanda în cantități vagonabile din porturi, la care să mai adăugăm și șpăgile pentru punerea pe posturi grase a diverse personalități cu punga plină cu sute de mii de euro, putem ajunge lesne la câteva milioane de euro zilnic intrați în teșchereaua... Reginei. Dacă Regina ar fi fost așa cum și-ar dori băsiștii, înseamnă că Vasile Marica, după 2-3 ani de stat pe post de cap național al șpăgii, se putea retrage liniștit "la pensie": cu miliardele lui de euro, își cumpăra o insuliță într-o zonă în care nu s-a auzit de frigul iernii, de taifunuri, cutremure, cicloane, și unde-i tot timpul vară, și era regele unui teritoriu care putea deveni oricând un prosper loc protector al off shore-urilor și al băncilor internaționale reprezentate doar printr-o baracă și câteva servere, de unde iarăși îi putea veni, anual, măcar un miliard de euro... Ca să nu mai zicem că n-ar fi avut omul doar câteva capre și datorii, ci măcar un căsoi cât al lui Videanu și un Humvee acolo, ca la o regină amărâtă!

În consecință, unde-s banii? Doar o rețea așa cum se lasă a se întrevedea a fi la nivel național nu e suficientă pentru a cheltui un Ceahlău de bani! Singura explicație e ca adevărul să fie cel pe care l-au zis unii vameși, simultan cu unii procurori și întărit de unii judecători ce au cercetat fenomenul și care au emis niște documente din care rezultă mai mult decât clar că beneficiarul final este PDL-ul! Lucru logic, având în vedere și rabele de bani mobilizați în câștigarea alegerilor locale parțiale prin Hunedoara și Caraș Severin, și luând în considerare și viteza cu care s-a tăiat puntea "Mărginean", și spaima cu care Băsescu a zis rapid că nu PDL-ul e Regina (nici măcar n-a avut curajul să recunoască regele, s-a mulțumit doar să arate o regină-fantomă!), și a arătat spre sindicatele guralive, încercând astfel să împuște doi iepuri dintr-o dată: distragerea atenției de la el și de la PDL și amuțirea liderilor sindicali incomozi.

După cum se vede și că nu există curaj în sânul puterii nici să se apropie de alte locuri în care mișună contrabanda, așa cum e portul Constanța, ori cu câtă amabilitate sunt lăsați în pace contrabandiștii din sectorul legume-fructe. Ca să nu mai amintim zvonul tot mai des că PDL-ul nu e străin nici de afacerea etnobotanicelor, după refuzul Guvernului de a stârpi "magazinele de vise", sub scuza de om prost că produsele își schimbă numele și nu pot să le interzică, deoarece apar imediat sub altă denumire! Orice medic știe că e suficient să se interzică la comercializare, prin lege, plantele, produsele și derivatele lor care au efecte psihotrope și gata! Dar ce, Boc mai are medici prin țară, care să-1 sfătuiască? Că doar i-a fugărit pe toți!

Miza asta, permanentă, a puterii portocalii pe prostia românilor și prostirea celor care încă nu-s proști e riscantă - i-a adus deja pe PDL-iști la maxim 11% din încrederea românilor, iar pe ceilalți camarazi ai lor sub pragul intrării în Parlament. Țineți-o tot așa, că-i bine: abia așteaptă să aibă și țărăniștii de cine râde! Și poate vă scot colegii și din PPE...

  Ciprian-Florin Luca - declarație politică având ca subiect Puterea portocalie nominalizează pentru fiecare vamă câte un Gheorghe - care ulterior devine rege al lanțului șpăgii;

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Puterea portocalie nominalizează pentru fiecare vamă câte un Gheorghe - care ulterior devine rege al lanțului șpăgii"

Începutul fiecărei săptămâni în Guvernarea Băsescu-Boc constituie pentru noi un moment de comunicare publică a inițiativelor portocalii privind:

- reducerea salariilor și a pensiilor;

- de desființarea spitalelor;

- desființarea competenței universitare și denigrarea reputaților profesori universitari creatori de valori în societatea românească "nemodernizată și ineficientă" în opinia "scamelor PDL-iste", prezențe indispensabile ale grilelor de programe tv, în special ale mogulilor buni;

- reformarea statului în sens larg.

Subiectul proaspătului și mereu actualului Guvern Boc ce "se bucură de circa 8% grad de încredere din partea românilor" vizează desființarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

Dacă premierul va aproba această propunere, direcțiile sanitare veterinare vor dispărea, iar personalul de specialitate va trece în subordinea direcțiilor agricole și a celor pentru sănătate publică.

Dacă se dorește eficientizarea serviciilor publice din subordinea ANSVSA poate nu ar fi lipsit de raționament ca Guvernul Boc, atât cât mai există, să apeleze la expertiza fostului ministru Flutur, care a reușit în mandatul de ministru încredințat de Băsescu să cheltuiască peste 40 milioane de euro în campania inițiată, de combatere a gripei aviare și de lichidare a celor peste 1,4 milioane de păsări din gospodăriile rurale ale țăranilor români.

Dacă din motive de securizare a frontierei estice a României și de asigurare a circuitului optim al fluxurilor financiare și al rețelelor organizate la Vama Siret "ministrul aviar" Flutur nu poate fi disponibil, atunci apreciem necesară prezența multor PDL-iști în procesul de explicitare a nevoii reașezării serviciilor publice, inclusiv a celor privind vămuirea la granițele de vest ale României.

Operațiunea "Vămile", care face înconjurul țării, a atins și două județe legate de doi dintre greii PDL, ambii Gheorghe, respectiv Suceava și Arad, fiind astfel:

- ultima verigă în lanțul colectării de bani în rețeaua vămilor, ei fiind cei care semnau și pentru numirea unui simplu șef de tură de Ia o regională din teritoriu.

Totodată, erau solicitate unele sume atât de mari, de 130.000 de euro, respectiv 300.000 de euro, în numele și pentru un partid politic și un șef de instituție, după cum spun chiar magistrații, șpăgile imense din vămi ajungeau la un partid politic de culoarea portocalie, ce nu poate fi decât un partid la putere.

Iată deci că fiecare regim politic își are un Gheorghe al său pentru colectarea șpăgii din vămi, iar dacă în trecutul politic mai îndepărtat partidele puterii s-au rezumat la nominalizarea unui Gheorghe la vamă, puterea portocalie nominalizează pentru fiecare vamă câte un Gheorghe, astfel, a devenit regele vămii vestice Gheorghe de Arad și rege al vămii estice Gheorghe de Suceava.

Într-o prezentare schematică a membrilor rețelei de trafic și contrabandă la vamă, făcută publică de unul dintre liderii de sindicat, în vârful schemei stă regina Traian Băsescu.

  Cornel Itu - scrisoare-deschisă adresată cetățeanului român de origine maghiară;

Domnul Cornel Itu:

Declarația mea politică de astăzi este de fapt o scrisoare-deschisă adresată cetățeanului român de origine maghiară.

"Sper că n-o să te superi că te numesc fratele meu. Pot să-ți spun Attila, și Béla, și Miklós, chiar și Kornél, ca să fii chiar tizul meu. În fond, e o convenție. N-o să folosesc cuvinte mari. Îți scriu pentru că trăim pe același loc geografic, că România este sau ar trebui să fie o mare familie. Încerc să fiu doar firesc, familiar și sincer.

Amândoi avem o problemă, una imensă, care nu suferă amânare: nenorocirile de fiecare zi, prețurile crescute haotic, grija zilei de mâine, neajunsurile economice pe care numai naivii le pot pune doar pe seama crizei mondiale, ori tu, și nici eu, nu suntem naivi. Ce mă doare pe mine, te doare și pe tine, numai că există o deosebire: dacă eu reprezint un partid de opoziție, tu, prin cei pe care i-ai votat, Attila, fără să vrei, și probabil fără să te mai întrebe nimeni, cauționezi un guvern care distruge țara. Îți place ce se întâmplă în spitale, ce se întâmplă cu pensionarii, toată mizeria care ne înconjoară, că învățământul este la pământ? Dar oare ce nu mai este la pământ în afara instituțiilor de forță, represive, ca să ne dea în cap dacă ne strigăm păsurile, la o adică?

Attila, când ai votat cu UDMR, ai sperat că o să fie mai bine pentru tine și pentru ai tăi. Și este mai bine? Am ajuns slugile FMI, iar guvernul PDL a ajuns să fure din banii luați pe datorie, datorie pe care va trebui s-o plătim toți, și eu, că sunt în opoziție, și tu, fiindcă UDMR este la putere. Ce-o să le zici copiilor tăi, peste ani, când o să te întrebe de ce tot trebuie să plătim datorii? Că UDMR a fost la guvernare ca să fure clica lui Băsescu și Boc? N-o să poți să-i explici că ai urmărit nu știu ce drept al maghiarimii, acum, când maghiarimea are și universitate. N-o să te creadă, și pe drept cuvânt. Ba, s-ar putea ca peste ani să nu mai fie niciun UDMR, deoarece este real riscul ca să nu mai intre în Parlament dacă își menține asocierea cu o gașcă de hoți și incompetenți.

Attila, dacă nu iei atitudine urgent, copiii tăi o să te considere vinovat. Este un moment decisiv. Convinge-i pe parlamentarii din UDMR să nu mai susțină PDL-ul la guvernare, să se alăture celor care iubesc această țară, cărora le pasă ce se întâmplă cu ea. Ca ardelean, am crescut cu convingerea că maghiarii sunt oameni dintr-o bucată, că iubesc legalitatea și echilibrul. România are nevoie de legalitate și echilibru. Sper ca în aceste momente de răscruce să judeci corect și să acționezi.

  Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Succesiunea provocată de evenimente politice fără valoare în nivelul de viață al românilor;

Domnul Eugen Bejinariu:

Viața politică a României anului 2011 mi-a impus titlul de astăzi al declarației mele politice și anume: "Succesiunea provocată de evenimente politice fără valoare în nivelul de viață al românilor". După tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, reducerea alocațiilor pentru mame și copii, recalcularea pensiilor militarilor, "impozitarea" pensiilor, sub forma cotei de 5,5% pentru asigurările de sănătate ș.a., anunțate public de către domnul președinte Traian Băsescu în circumstanțe și în postura de prim-ministru, a urmat o succesiune de evenimente, evident dirijată.

Ceea ce declar astăzi în Camera Deputaților este o fidelă reproducere a opiniilor, convingerilor și vorbelor celor mai mulți alegători din Colegiul nr.8 Suceava.

Multe, foarte multe exprimări și manifestări a provocat tăierea pensiilor ofițerilor în retragere și rezervă, numită de autorități recalcularea pensiilor. Voi evita aici comentariile, deoarece aș putea fi bănuit de subiectivitate.

O efemeră îngrijorare și preocupare față de intrarea României în spațiul Schengen, după care a pornit spectacolul în vămi, începând cu vama de la granița cu Ucraina, graniță care împarte în două pământul românesc al Bucovinei. Tăierea salariilor cu 25%, tăierea alocațiilor pentru asistența socială, tăierea pensiilor ofițerilor, tăierea altor ajutoare n-au mai făcut obiectul supărărilor, comunicării și revoltei, fiind înlocuită în comunicarea curentă și în mass-media cu acest amplu spectacol mediatic cu vameși și polițiști de frontieră.

La noi la Siret acest spectacol are exprimare nemijlocită în vamă, în orașul Siret, în familii, în instituții, pe străzi, în comunele și satele vecine, deci cu o reală putere de înlocuire a tuturor felurilor de tăieri. Provocarea și conducerea evenimentelor a fost făcută cu grijă spre a ajunge la "ținta" propusă - vinovați sunt 15 lideri sindicali "neascultători".

Vine și aici uitarea, fiind adusă în prim plan înlocuirea actualului prim-ministru. Dar cu unul independent, birocrat și cu deplinul acord al Grupurilor parlamentare ale PDL.

Liderii PDL vorbesc mereu despre Uniunea Social-Liberală sub denumirea de "Uniunea Socialistă", din care ușor deducem teama pentru pierderea puterii. Ca urmare, crește "preocuparea" PDL de a nu permite coeziunea și buna funcționare a USL și mai ales încercarea de a provoca disensiuni între conducerile PSD și PNL. Este interesantă "grija" liderilor PDL față de păstrarea identității doctrinare a PNL și teama ca acest partid să nu fie "înghițit" de PSD!

Oare ce va urma? Sigur vom avea alte regii, alte spectacole politice, alte diversiuni și perdele de fum, dar mai ales ignorarea realităților.

Fizionomia societății românești, relațiile între autorități, demersurile politice și sociale curente, dar mai cu seamă raportul Guvern - Parlament - justiție - presă - populație ne conduce la constatarea că în România nu este nici democrație, nici dictatură, nici perioadă de tranziție ci este un stat autoritar "original", pe model democrat - liberal. Mereu ni se distrage atenția de la realitățile grave create de actuala guvernare: risipitoare, arogantă, fără demnitate, competență și prospecție, preocupată doar de un singur lucru, socotit fundamental - menținerea puterii și câștigarea din nou a puterii în România.

Dar adevărul, dreptatea, interesele celor mulți și deschiderea spre viitor întotdeauna au învins!

  Neculai Rățoi - declarație politică: Fără spitale = fără sănătate!;

Domnul Neculai Rățoi:

"Fără spitale = fără sănătate!"

De-a lungul celor doi ani de când am fost ales să reprezint oamenii în Parlament, am încercat, în mod repetat, să atrag atenția asupra problemelor grave din sistemul de sănătate. Este inutil să mai afirm faptul că dezvoltarea unei țări se bazează pe educație și sănătate, noțiuni fundamentale în procesul de evoluție.

Astăzi, în ciuda unui evident colaps al sistemului, asistăm la o serie de decizii care aduc din nou presiune asupra celor angajați, dar și necazuri oamenilor de rând. Mă refer, desigur, la numeroasele hotărâri care vizează fie comasarea, fie chiar desființarea unor unități spitalicești. Guvernul a luat în vizor 182 de spitale și a decis comasarea a 111 dintre acestea, iar pentru restul de 71, transformarea în centre de permanență sau cămine pentru vârstnici. Aceste decizii au scos în stradă oameni și personal medical și au blocat prestarea serviciilor de sănătate. Oamenii se tem pentru sănătatea lor, se tem de cheltuielile pe care vor trebui să le facă plătind transportul pentru a ajunge în marile centre urbane pentru a se putea trata. Un drum lung nu înseamnă doar bani cheltuiți în plus, bani pe care unii români nu îi au, dar și punerea în pericol a pacienților aflați în stare gravă.

Pentru medicii și asistenții medicali, dintre care peste 3.000 sunt angajați ai spitalelor ce urmează să se reprofileze, decizia Ministerului Sănătății înseamnă disponibilizări. Afirmațiile ministrului Cseke potrivit cărora personalul medical nu va suferi disponibilizări sunt contrazise de realitățile sistemului de sănătate pe care domnul ministru îl conduce, mai exact de normele de personal aflate în vigoare, dar și de plafoanele de salarizare existente. Aceste decizii vor duce la un nou exod al personalului medical. Mulți se vor alătura miilor de doctori și asistente care au ales deja drumul străinătății, iar noi, românii vom rămâne să ne tratăm singuri, eventual vom reinstitui local funcția de vraci.

Opțiunile de sănătate pe care le au cetățenii de rând se reduc din ce în ce mai mult, pentru că doamnelor și domnilor, cum am mai spus și altădată, nu oricine își permite să se trateze în Austria sau în Germania. Avem deja multiple probleme, una dintre cele mai evidente fiind lipsa de capacitate a spitalelor, în unele dintre ele fiind deja normală internarea într-un singur pat a doi pacienți. Cum va rezolva decizia guvernului această problemă cu care ne confruntăm încă de mult timp? Vă spun eu, nu o va rezolva, ci o va adânci. Protestele care au avut loc în toată țara ar trebui să îi facă pe guvernanți să gândească de două ori înainte de a merge mai departe cu aceste decizii. În încercarea lor fățișă de a restructura acest sistem, politicienii puterii fac ce știu mai bine: uită de oameni și de impactul pe care hotărârile lor îl au asupra acestora.

Transferul de responsabilitate asupra autorităților locale este doar o mimare, întrucât opțiunea de a nu se supune deciziei ministerului echivalează cu tăierea fondurilor pentru unitățile spitalicești și, prin urmare, duce mai devreme sau mai târziu, tot la desființare. Acest lucru este evident dacă luăm în calcul puterea financiară a autorităților locale din România, cu bugetele reduse sau chiar neaprobate pentru anul 2011. Transformarea în cămine de bătrâni este o decizie la fel de discutabilă. Avem mare nevoie de locații pentru vârstnici, dar nu îi putem închide în spații care vor păstra mult timp mirosul de boală și pericolul de infecții. Și bătrânii români au dreptul la o atmosferă curată și plăcută, iar hotărârea de a crea spații pentru aceștia, fără a lua în considerare decât factorul de necesitate, este sortită eșecului.

Domnilor guvernanți, decizia dumneavoastră nu înseamnă altceva decât pericol pentru sănătate. Chibzuiți mai mult înainte de a vă face treaba și luați în considerare realitățile românești și nevoile românilor. Nu uitați că nu toți au avantajul funcției atunci când au nevoie de tratament!

  Ion Călin - declarație politică având tema Rezultatele guvernului și prevederile Constituției; .

Domnul Ion Călin:

"Rezultatele guvernului și prevederile Constituției"

După întâlnirea cu delegația FMI, președintele României a apărut duminică seara pentru a informa cetățenii țării despre noul acord cu FMI, despre faptul că nu mai suntem nevoiți să împrumutăm bani de la aceste instituții, datorită rezultatelor bune pe care le-a obținut guvernul.

În schimb, scrisoarea de intenție convenită de guvern cu FMI, președintele Traian Băsescu nu a mai apărut cu declarație de presă de la Palatul Cotroceni pentru a o prezenta. Așa că populația nu a mai aflat de la președinte conținutul acesteia, ci din mass-media. Și nu mică i-a fost mirarea când i-a aflat conținutul. În locul rezultatelor "miraculoase", românii au aflat adevărul despre activitatea guvernului.

Dacă pentru președinte acordul cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială s-a încheiat cu "succes", scrisoarea de intenție prevede măsuri fără precedent în economia românească de după 1989.

Astfel, regiile de transport Metrorex și RATB pot să majoreze tarifele cu mai mult decât rata inflației, pentru ca aceste companii să își poată acoperi cheltuielile curente din venituri, iar CFR va închide 30% din rețeaua feroviară; politica de restrângere a cheltuielilor cu protecția socială va continua, inclusiv cu salarii și prime, pentru un deficit de 3%. De asemenea, sistemul alocațiilor de încălzire va fi schimbat, urmând să fie acordate doar persoanelor cu venituri reduse, iar numărul de paturi din spitale va fi redus drastic.

Adevăratele rezultate ale politicii dezastruoase a Guvernului Emil Boc reies și din datele Institutului Național de Statistică. Inflația anuală a coborât de la 7,96% în decembrie la 6,99% în ianuarie, iar prețurile mărfurilor alimentare au crescut în luna ianuarie, față de decembrie, cu 1,14%, cele ale mărfurilor nealimentare cu 0,83%. Economia României a scăzut cu 1,2 % în 2010, comparativ cu anul precedent.

Chiar și președintele Traian Băsescu aprecia că "Românii vor trăi la fel ca în perioada 2007-2008 în jurul anilor 2014-2015". Ce păcat că românii vor trăi la fel abia după 2014, când se termină mandatul președintelui!

Deci guvernul cu doi premieri, unul numit de președinte și celălalt al FMI, Jeffrey Franks, a avut aceste rezultate. Oare de câți premieri ar avea nevoie acest guvern pentru a ajunge la o creștere economică durabilă?

După declarațiile optimiste în care guvernul era lăudat pentru măsurile luate, dintr-o dată președintele dorește să schimbe premierul politic cu un tehnocrat. Ce l-a făcut pe președinte să se răzgândească, renunțând la convingerile sale; "Nu ai ce caută în Guvern cu tehnocrați în perioada de criză". Oare chiar am ieșit din criză? De ce oare dorește acum președintele acest lucru? De ce încalcă prevederile Constituției, angajându-se în discuții chiar și cu președinții de organizații PDL, încercând să-i convingă să accepte un premier tehnocrat? Poate că masurile dure luate până acum de guvern au fost în interesul țării, dar au dus la o scădere a popularității partidului de la putere. Astfel că președintele trebuie să recupereze procentele pierdute, pentru ca PDL-ul să rămână la putere și după 2012.

Cum credeți că ar fi putut premierul Emil Boc să se prezinte în fața electoratului după măsurile luate și cu rezultatele obținute? Pentru că realizările actualului guvern ar cuprinde numai tăieri și reduceri, de aceea președintele dorește un premier tehnocrat, care să relanseze economia. Cel puțin așa susține dumnealui. De fapt, pe președinte îl interesează numai partidul, partidul de suflet, care trebuie să recâștige încrederea alegătorilor și mai ales să rămână sub patronajul dumnealui. Ce contează cetățenii țării, nevoile acestora? Ce contează că atribuțiile președintelui nu sunt să se amestece în treburile interne ale partidelor politice? Pentru Traian Băsescu nu contează prevederile Constituției, atribuțiile de președinte pe care le are, ce cred ceilalți, ce doresc cu adevărat cetățenii țării și membrii PDL, contează numai ca ce dorește persoana dumnealui să se înfăptuiască.

În anul 2003, Emil Boc susținea, în cadrul unei declarații, următoarele: "Un partid politic este un partid malefic pentru că interesele cetățenilor sunt sistematic subordonate acelor politicieni aflați la putere și ciocoilor din jurul lor, prea puțin preocupați de dezastrul din sănătate sau de sărăcia din jurul lor".

Ce credeți, toate acestea nu se potrivesc mai mult ca oricând PDL-ului de azi, aflat la putere?

Unul dintre dumneavoastră îi comunica președintelui Băsescu că "La umbra dumnealui nu crește nici iarba". Cred că se înșela într-o privință: la umbra dumnealui ați crescut dumneavoastră. Sunteți mulți și astfel cu ajutorul dumnealui ați ajuns la putere. Păcat, însă, că la umbra dumnealui au crescut astfel de caractere care pun în practică maxima lui Lincon: "Aproape toți oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere". Iar românii chiar s-au convins acum de caracterul dumneavoastră.

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică intitulată: Efectele guvernării Băsescu-Boc-FMI;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Efectele Guvernării Băsescu-Boc-FMI"

În aceasta săptămână, bilanțul guvernării portocalii este sumbru:

- 71 de spitale au fost rase;

- 20 de instanțe judecătorești s-au închis;

- 2.600 de profesori au fost dați afară din învățământul universitar;

- Guvernul a mințit că va da înapoi 15% din banii tăiați în iunie 2010, a dat numai 10-11%;

- 10.000 de locuri de muncă se pierd la CFR, minerit și în energie;

- rețele de corupție din vămi sunt pușculițe pentru PDL.

Ce face președintele Traian Băsescu în această situație gravă?

- peticește imaginea PDL în ședințe interminabile;

- anunță casting pentru funcția de premier; în fapt o pistă falsă pe agenda publică, pentru a abate atenția de la caracatița PDL-istă din vămi;

- duce corupția din vămi în zona sindicală.

Deși în țară se întâmplă lucruri grave, Traian Băsescu se comportă ca un șef de partid, nu ca un președinte! La întâlnirea cu stelele portocalii, nimeni n-a scos o vorbă despre relansarea economică, despre explozia prețurilor sau despre facturile din această iarnă! Toți sunt mânați în luptă doar de interese de putere și de afaceri! Nimeni nu se aștepta ca PDL să fie un partid extraordinar, dar nici atât de ordinar încât să acționeze permanent împotriva românilor! Regimul Băsescu - Boc - PDL, tutelat de FMI, a înregistrat cele mai multe recorduri postdecembriste împotriva poporului român:

- cea mai mare prăbușire economică;

- cel mai amplu program de distrugere a economiei naționale;

- cea mai mare corupție, contrabandă și evaziune fiscală;

- cea mai mare sărăcie;

- cel mai mare atac la sănătatea populației

- cea mai rapidă scădere a speranței de viață;

- cel mai mare număr de locuri de muncă desființate (peste 500.000);

- cea mai mare suprafață agricolă necultivată (peste 4 milioane ha);

- cele mai mari jafuri imobiliare;

- cea mai mare creștere a datoriei externe;

- cea mai mare inflație din UE;

- cea mai mare creștere de prețuri;

- cea mai mare dobândă de referință a băncii centrale (BNR), de 6,25%;

- cea mai mare distrugere a sistemului bancar autohton;

- cea mai mare creștere a TVA;

- cea mai mare distrugere a mediului rural;

- cel mai mare abandon școlar;

- cel mai mare analfabetism;

- cele mai multe școli închise;

- cea mai mare rată a mortalității infantile;

- cele mai multe boli ale sărăciei;

- cele mai mari disponibilizări de cadre didactice și medici;

- cele mai multe și mai mari impozite și taxe;

- cele mai multe IMM-uri lichidate;

- cea mai mare inegalitate a veniturilor;

- cea mai mare creștere a ratei sărăciei;

- cea mai mare cifră a angajaților care trăiesc sub pragul sărăciei;

- cel mai mare procent (de peste 50%) al familiilor care nu își pot acoperi cheltuielile curente;

- cea mai mare scădere a puterii de cumpărare a pensionarilor într-un an (de cca. 20%);

- cea mai mare tăiere din drepturile bănești ale bugetarilor (de 25 - 50%);

- cea mai mare migrație a populației, în special a tinerilor;

- cea mai învechită rețea feroviară;

- cel mai mare genocid împotriva pensionarilor;

- cea mai mare vrajbă între toate categoriile sociale;

- cea mai mare incapacitate politică a celor care s-au aflat și se află la guvernare;

- cel mai mare număr al conducătorilor portocalii de la nivel central și local, rupți de realitate; respectiv nu mai văd, nu mai aud și nu mai simt;

- cele mai mici salarii și cele mai mici pensii;

- cele mai mici alocații pentru copii;

- cele mai mici ajutoare sociale;

- cea mai mică speranță de viață;

- cele mai puține locuințe sociale;

- cele mai mici fonduri alocate pentru investiții în infrastructură;

- cele mai mici randamente în sectorul vegetal și zootehnic;

- cele mai mici alocări bugetare pentru învățământ, sănătate, cercetare și armată;

- cele mai puține autostrăzi și drumuri modernizate;

- cele mai mici încasări din turism;

- cele mai puține fonduri atrase de la Uniunea Europeană.

Guvernarea portocalie se caracterizează prin "clientela politică", "sistem corupt" și "efecte dezastruoase pe plan intern și extern", dar cel mai grav este că toate aceste probleme apasă exclusiv pe umărul cetățenilor, care au nevoie de un președinte, nu de un simplu jucător politic!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică intitulată: Efectele comasării spitalelor în județul Argeș;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Efectele comasării spitalelor în județul Argeș"

Guvernarea Băsescu-Boc-FMI continuă epopeea tăierilor, diminuărilor și a bătăii de joc, de data aceasta victimă fiind sănătatea românilor! Coasa lui Boc vrea să radă 182 de spitale, pe baza unei evaluări făcută pe genunchi, totul în numele puterii portocalii!

În județul Argeș vor dispărea peste 170 de paturi de la Spitalele din Domnești, Mozăceni și Călinești, iar 150 de angajați ai acestor unități medicale vor trebui să-și caute locuri de muncă!

Este un factor de presiune care poate să genereze plecări în continuare din sistemul de sănătate, pentru că oamenii aceștia s-ar putea să nu aibă cu ce să se deplaseze, din punct de vedere al mijloacelor de transport sau din punct de vedere al mijloacelor financiare, la noile locuri de muncă propuse.

În aceste condiții, peste 90.000 de argeșeni vor trebui să meargă zeci de kilometri pentru a primi îngrijiri medicale! Acestea sunt condițiile europene pe care le oferă "Să trăiți bine!". Potopul lui Boc n-a iertat nici alte spitale argeșene. În subordinea Spitalului de Urgență Pitești vor intra: Spitalul de Pediatrie Pitești; Spitalul de Pneumoftiziologie Leordeni; Spitalul de Pneumoftiziologie Câmpulung, Spitalul de Psihiatrie de la Vedea, Spitalul de Geriatrie și Boli Cronice Ștefănești, Spitalul de Boli Cronice Rucăr și Spitalul de Pneumoftiziologie din Pitești.

Actuala putere uită un lucru: românii au nevoie de servicii și de accesul la servicii de sănătate, pentru că noi nu ne permitem operații la clinici din Viena! Pura desființare administrativă a unor unități medicale interzice practic accesul la sănătate pentru persoanele în vârstă din mediul rural sau din zonele defavorizate.

Gândiți-vă că în partea de sud a județului Argeș nu există niciun fel de unitate spitalicească! În acea zonă, toți oamenii aflați în situație de urgență majoră sunt condamnați la moarte de Boc și camarila lui. Nu ar fi mai bine să transformăm aceste unități spitalicești în centre de diagnostic multifuncționale cu staționare, unde oamenii pot să se ducă, pot să fie investigați și tratați? Este foarte greu, de exemplu, să vii din sudul județului Argeș până la Pitești, sunt aproape 100 de kilometri - este o distanță care poate să pună în pericol viața unui pacient! După ce, o lungă perioada de timp, Traian Băsescu a stat cu tunurile pe Educație, acum a pus ochii pe Sănătate, pe care a îmbolnăvit-o și a trimis-o la moarte! În plin proces de așa-zisă reformă, afecțiunea se extinde de la un compartiment la altul, infestând Sănătatea din toate punctele de vedere, începând de la aspectul dotării spitalelor, la asigurarea personalului medical, la tratamentul administrat pacienților și până la distrugerea efectivă a unor unități cu tradiție și performanțe!

Radiografia sistemului sanitar românesc: spitale cu stocurile de medicamente epuizate, cu medici care funcționează în regim de avarie, din cauza numărului insuficient, cu viruși care asigură pacientului spitalizat externarea cu mai multe afecțiuni decât cele de care a suferit la internare, desființarea unor unități sanitare, care presupune punerea pe drumuri a mii de vârstnici bolnavi nevoiți să străbată chiar și câte o sută de kilometri până la cel mai apropiat spital, medici de familie obligați să lucreze după norme absurde!

Așadar, România are cele mai mici cheltuieli cu sistemul de sănătate din UE, lipsa de finanțare cronică și emigrarea personalului medical fiind suportate în totalitate de bolnavi! Nu contează argumentele logice, legale, constituționale, de bun-simț până la urmă, sistemul medical trebuie ucis, pentru că așa dorește PDL!

  Ioan Stan - prezentarea unor învățăminte asupra celor bine făcute, dar și asupra celor ce n-ar mai trebui repetate, fiindcă n-au adus nici un folos;

Domnul Ioan Stan:

Este în firea lucrurilor ca la fiecare început de an să privești peste anul lăsat în urmă cu gândul de a aduna învățăminte asupra celor bine făcute, dar și asupra celor ce n-ar mai trebui repetate, fiindcă n-au adus nici un folos. Cel puțin așa se face la mine acasă, în Onicenii Sucevei, vatră de oameni gospodari și mândri care și-au moștenit înțelepciunea de la generații întregi de înaintași, descendenți ai răzeșilor lui Ștefan.

Doar că de o bucată prea lungă de vreme se plâng neamurile mele, la care adun și prietenii, și cunoștințele și mulți întâmplător întâlniți și cei mai mulți dintre români, că una văd în viața lor și alta li se spune, fără nici o sfială, de către cei ce controlează vremelnic instituții ale statului. Și au dreptate să se plângă, pentru că sunt unii care cred că au de a face cu un popor de reduși mintal, căruia dacă-i spui pe un ton convingător să trăiască bine el, și murind de foame, asta crede!

Numai că și eu și dumneavoastră avem datoria să le spunem celor aflați între zbuciumul vieții de zi cu zi și disprețuitoarele declarații ale unor guvernanți, menite a-i îneca în minciună, adevărul!

Ei bine, iată cum arată adevărul.

Într-un sondaj realizat în ianuarie 2010, cei mai mulți români, respectiv 44,9%, apreciau performanța Guvernului egală cu cea a guvernului anterior, în timp ce 34% spuneau că este mai rea, iar 11,2% afirmau că este mai bună.

În ianuarie 2011, reluând chestionarea pe un eșantion similar de persoane, cu aceeași marjă de eroare ca în anul anterior și respectând chiar același interval de timp calendaristic, rezultatele sună astfel: 67,3% dintre români spun că prestația Executivului este "mai rea" decât cea a guvernului anterior, 22,7 % spun "la fel" și doar 4,9% spun că este mai bună. Și, ca un corolar, dacă în 2010, 73,4 % dintre respondenți afirmau că direcția în care se îndreaptă România este greșită, anul acesta numărul celor ce cred că rătăcim spre dezastru este de 87%.

Se vor găsi, cu siguranță, unii care să conteste rezultatul sondajului cu pricina, să-l considere politizat ori chiar neprofesionist. Mai ales disperarea dă accese de curaj prost înțeles!

Și, ca să nu mi se reproșeze că uzez de cifre ce nu se regăsesc în realitate, iată, cu voia dumneavoastră, și realitatea, în exemple!

Ni s-a anunțat de curând, prin glasul cel mai avizat al domeniului, că turismul românesc a ieșit din criză. Că ministerul de resort, alimentat cu un buget de 118,4 milioane euro veniți din fonduri europene, va dubla numărul turiștilor străini în 2015, față de 2010. Că promovarea intensă on-line va fi instrumentul principal cu care se va realiza atare reușită, întrucât până acum așa metode moderne n-au fost băgate în seamă. Toate acestea pe cel mai convingător ton cu putință, menit ca și pe Toma Necredinciosul să-1 includă în programul "20 de atracții de top", menționat de doamna ministru ca noutate tactică în domeniu.

Grozav ar fi să fie și adevărat!

Nu că s-ar contrazice cele spuse de șefa celui mai bogat minister cu cele declarate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism, de unde aflăm că vânzările agențiilor de turism din România au scăzut, în medie, cu 15% în 2010 față de 2009, iar zeci de agenții de profil au fost închise din cauza crizei economice.

Nu că mi-ar trece prin cap să repet spusele dintr-un cotidian care consideră că doamna ministru a descoperit apa caldă cu metoda promovării pe internet.

Dar nu pot să nu vă spun, și poate aud și alții, că în județul Suceava, un program mult mediatizat, "Crăciun în Bucovina" a avut ca efect un indice de utilizare netă a capacității de cazare turistică de 20,1%, față de 21,7% în luna noiembrie a aceluiași an, iar din totalul sosirilor în structurile de primire turistică 95,6% reprezintă sosiri ale turiștilor români și doar 4,4% sosiri turiști străini.

Pe unde o fi adevărul despre reușita de care vorbea fericită doamna ministru, că cert rămâne deocamdată doar bugetul ministerului?

Încă un exemplu.

Am aflat că trăim într-o țară în care școala califică tâmpiți, și când mai are de a face cu câte un elev mai răsărit îl face doctor, în loc să-1 facă ospătar. Asta după ce aflasem că nu școală multă ne trebuie pentru a accede la înalte funcții, și un pic mai devreme de a afla că țara noastră are granițele deschise pentru cei ce nu-și găsesc locul în România și care pot astfel pleca unde văd cu ochii.

Aceste mostre declarative au fost considerate jaloane direcționale de către cei care și-au asumat răspunderea pentru așa-numita Lege a educației, normativ ce vine să creeze toate condițiile pentru punerea în operă a dezideratelor mai sus menționate.

Așa se face că, pe de o parte, odată cu intrarea în vigoare a presupusei legi vor fi trimiși la pensie profesioniști de excepție, cu expertize personale copleșitoare, somități în materia profesională și nu numai. Dacă ar fi să considerăm pentru această afirmație numai exemplul celor 60 de medici de renume european, toți profesori universitari, doctori în medicină, mulți șefi de clinici sau de spitale, de la Universitatea de Medicină și Farmacie și tot ar fi destul.

Dar dacă mai alăturăm acestui efect al legii în discuție și faptul că la 31 ianuarie anul curent, aproape 4.000 de cadre medicale ceruseră deja să li se elibereze documente de recunoaștere a studiilor în statele membre UE, pentru a putea emigra și munci în afara țării, situația capătă alte dimensiuni.

Probabil au decis că nu ne trebuie nici școală și nici oameni școliți cu adevărat!

În felul acesta suntem mai ușor de stăpânit! Dacă mai putem accepta acest lucru!

  Gheorghe Ciocan - declarație politică intitulată O nouă vulnerabilitate la adresa siguranței naționale: icterul;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"O nouă vulnerabilitate la adresa siguranței naționale: icterul"

Institutul Național de Statistică a dat recent publicității ultimele date referitoare la evoluția prețurilor în prima lună a acestui an. Rezultatele vădesc succesul actualei guvernări în lupta împotriva crizei și în relansarea economică: s-a scumpit totul.

S-au scumpit toate, dar toate produsele: și cele alimentare și cele nealimentare. De pildă, alimentele s-au scumpit, față de luna decembrie, cu 1,1%. Creșteri semnificative ale prețurilor au fost la carne, legume, fructe, faină, zahăr, mălai, cartofi, ulei, unt. Apoi, pentru produsele nealimentare, INS mai consemnează creșterea prețurilor la produsele cultural - sportive, ziare și cărți, la țigări, îmbrăcăminte etc. Nu în ultimul rând, s-au scumpit combustibilii și energia termică.

Așadar, s-a scumpit, cum spuneam, totul. Cu o singură excepție - ouăle: ouăle s-au ieftinit. Măsurile anticriză adoptate de guvern, acordul cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Comisia Europeană au dat, carevasăzică, rezultate: prețul ouălor a scăzut. S-ar părea că acesta a fost singurul efect notabil al tăierii salariilor și al disponibilizărilor din aparatul bugetar: ieftinirea ouălor. Românii o duc prost, din ce în ce mai prost, dar iată că de ouă nu vor duce lipsă. Obsedată de o celebră recomandare a unui distins coleg, guvernarea portocalie ar vrea și ea să-i numărăm ouăle. În consecință, le-a ieftinit. E maxima performanță economică la care au putut să ajungă și cu care ar vrea să se laude: penibilă replică!

Dacă scăderea prețului ouălor e măsura competenței actualei guvernări, s-ar putea ca această remarcabilă realizare să i se întoarcă împotrivă la propriu și să se pomenească cu ouăle în cap, așa cum anticipa tatăl primului-ministru, Emil Boc. Numai că de data aceasta, gestul românilor nu va fi făcut cu drag, ba dimpotrivă, din păcate, având în vedere manifestările de "simpatie" de care a avut parte anul trecut.

Având în vedere toate aceste scumpiri, dar mai ales ieftinirea - singura - cu care românii au început anul, poate n-ar fi rău ca strategia de securitate națională să fie completată cu o nouă vulnerabilitate: icterul. Pentru că dacă e posibil ca România să scape din criză, e foarte probabil ca de la atâtea ouă - cu care va fi ieșit din criză - să dea în icter.

  Culiță Tărâță - comentarii în legătură cu un proiect de lege prin care marile magazine să fie obligate să ofere spații de expunere, în vederea vânzării, produselor alimentare și nealimentare tradiționale românești

Domnul Culiță Tărâță:

Recent, doi onorabili colegi ai mei, domnii Mircia Giurgiu și Horea Uioreanu, au depus la Camera Deputaților un proiect de lege prin care marile magazine, supermarketurile, să fie obligate să ofere spații de expunere, în vederea vânzării, produselor alimentare și nealimentare tradiționale românești.

Legea în sine, prin prevederile ei, vine, fără îndoială, în sprijinul economiei naționale și, din acest punct de vedere, actul normativ ce ni se propune este benefic.

În esență, legea spune că fiecare supermarket va trebui să expună spre comercializare produse tradiționale, pe cel puțin 10 la sută din suprafața totală rezervată prezentării mărfurilor. Inițiatorii proiectului sunt de părere că producătorii autohtoni sunt dezavantajați, în sensul că nu reușesc să pătrundă cu marfa, datorită blocajului la care recurg marile magazine de retail în ceea ce privește produsele expuse. În spațiile destinate produselor tradiționale ar urma să fie prezentate produse specifice fiecărui județ. Dacă proiectul va fi adoptat, nerespectarea prevederilor privind spațiile de expunere va atrage sancțiuni cu valori cuprinse între 5.000 și 10.000 lei.

Producătorii nu știu însă dacă implementarea proiectului le va aduce vreun câștig. Ei spun că așteaptă, deocamdată, să vadă mai multe detalii despre noul proiect. Este foarte clar, după părerea mea, că se impune o dezbatere amplă a noului act normativ, care să rețină propunerile beneficiarilor, adică ale producătorilor, dar și părerea Asociației Marilor Rețele Comerciale din România, din partea căreia ne putem aștepta la reacții vehemente și care, absolut cert, își va formula contestațiile pornind de la caracterul anticoncurențial al legii.

Președinți ai Asociației Producătorilor de Produse Tradiționale din mai multe județe au afirmat deja că legea ar putea fi benefică doar în situația în care standul cu produse tradiționale perisabile ar avea un reprezentant la raft, care să prezinte potențialilor cumpărători produsele. În caz contrar, ar putea rămâne cu marfa nevândută, pentru că mulți dintre concetățenii noștri, mai conservatori din fire, preferă produsele deja încercate, în dauna altora mai noi, despre care nu știu mai nimic.

În plus nu sunt sigur dacă inițiatorii proiectului s-au gândit că supermarketurile le-ar putea cere producătorilor autohtoni o sumedenie de taxe: de intrare în magazin, de raft sau chiar de publicitate. Or, acestora impunerea de taxe nu le va conveni și se vor vedea nevoiți să-și vândă produsele în altă parte, pentru că nu vor putea face față pretențiilor exagerate.

E adevărat că ne-am săturat de roșii din Africa de Sud, usturoi din China, ardei din Turcia, mere din Italia, că am vrea să găsim produsele noastre tradiționale, cu gustul lor natural, dar trebuie să privim totuși cu circumspecție amestecul statului în afacerile private. Este bine să avem produse tradiționale românești la supermarketuri? La ce cost le vom avea? Sistemul de achiziție și desfacere este compatibil cu așteptările producătorilor ? Cu ce cost vor fi achiziționate produsele tradiționale ? Pentru că - nu-i așa? - e fără sens să le ai în magazine, dacă ele ajung la clienți la prețuri foarte mari.

     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 8 decembrie 2021, 2:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro