Adrian Năstase
Adrian Năstase
Ședința Camerei Deputaților din 17 octombrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.116/27-10-2001

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-06-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 17-10-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 octombrie 2011

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Adrian Năstase

3. Evocarea personalității lui Ion Diaconescu, fost președinte al PNȚCD, fost președinte al Camerei Deputaților în perioada 1996-2000.

Domnul Adrian Năstase:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Mi-este dificil să vorbesc despre un om care a traversat practic toate epocile, a trăit experiența războiului, a suferit în închisorile comuniste, iar după 1989 a avut șansa de a relansa un partid istoric.

Încercarea de a evoca astăzi, și mă bucur că facem acest lucru, încercarea de a evoca astăzi memoria lui Ion Diaconescu în câteva minute este într-un fel un gest riscant, fiindcă în mod inevitabil nu vom putea surprinde decât foarte puține dintre momentele unei vieți extrem de zbuciumate.

Pentru mine, Ion Diaconescu a reprezentat un adversar politic și în același timp un partener. A făcut parte din galeria celor care spuneau adesea: "Nu am votat Constituția, dar o respectăm." Un respect extraordinar pentru litera și spiritul Constituției. Un respect deosebit pentru parteneri, știind însă, spre deosebire de Corneliu Coposu sau Ion Rațiu, să vorbească mai dur când era nevoie, să încerce să impună o anumită linie dacă era necesar pentru partid.

Ceea ce mi se pare extraordinar și mi s-a părut întotdeauna extraordinar pentru cineva care a stat atâția ani în închisoare a fost refuzul de a accepta fanatismul. Te-ai fi putut gândi că un om care a suferit atât ar fi putut să rămână încărcat de resentimente pe care apoi să le transmită în viața politică, în viața parlamentară. Nu s-a întâmplat așa.

Eu cred că am pierdut o mare garnitură de oameni politici, o generație care s-a format în timp, cu un respect deosebit pentru verticalitate, pentru caractere, pentru adversari. Am învățat de la dânsul, de-a lungul a peste zece ani, că în Parlament nu există dușmani, ci doar adversari politici.

L-am cunoscut destul de bine, aș spune, sigur, sub această dimensiune politică sau parlamentară. În perioada ′92-′96, eu eram președinte al Camerei, iar dânsul era liderul Grupului parlamentar al PNȚCD. În perioada ′96-2000, lucrurile s-au schimbat, dânsul era președinte al Camerei și eu lider al grupului. Am avut numeroase confruntări. Uneori lucrurile nu erau foarte clare, uneori era mai încăpățânat, uneori Ion Rațiu intervenea pentru a calma tensiuni care inerent apăreau. Mi-aduc aminte, spre exemplu, de momentul de final, 1996, când, după câștigarea alegerilor, se punea problema dacă noul Parlament să lucreze aici, în această clădire care fusese refăcută, sau să rămână la Mitropolie, și a fost o întreagă dezbatere dacă Președintele Constantinescu să vină să depună jurământul aici sau să facă acest lucru în continuare la Mitropolie. În final, și domnul Diaconescu a acceptat să vină în această clădire. Mai mult, după aceea, chiar reuniunile PNȚCD-ului și conferințele sale de presă se făceau în această clădire.

Lucrurile s-au schimbat de-a lungul vremii și eu cred că dincolo de înfruntările politice am reușit, și în perioada aceea și după aceea și după momentul în care nu a mai venit în Parlament, să păstrăm o relație extrem de civilizată. Eu cred că avem nevoie de acești oameni, de aceste repere cărora putem pe termen scurt să le reproșăm anumite lucruri, dar când privim pe o perioadă mai lungă de istorie ne dăm seama că ei au fost extrem de necesari. Poate că această perioadă de tranziție, așa cum o numim acum, ne-a învățat că democrația are nevoie și de propriii săi slujitori, democrația nu este un nor care coboară de undeva de sus și se așterne peste Parlament sau peste o țară, ea încetul cu încetul se învață și se învață adeseori prin oameni ca Ion Diaconescu sau Corneliu Coposu sau Ion Rațiu.

Era un democrat convins și era ceea ce spunea adeseori, și ne spunea adeseori în Biroul permanent că în democrație, indiferent de polemici, la sfârșit trebuie să acceptăm ceea ce stabilim împreună și că dincolo de unele din temele oarecum delicate în acea perioadă, mi-aduc aminte de dezbaterile cu un caracter național, extrem de puternice, probabil și pe istoria Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat după aceea, această fibră a însemnat foarte mult.

Să-mi dați voie să mai evoc un moment, cel al anului 1992, când am participat la negocierea pentru formarea unui guvern de uniune națională din partea FDSN-ului, terminasem mandatul de ministru de externe, intrasem în Parlament și se discuta atunci cum să fie format Guvernul în condițiile în care structura parlamentară era foarte fragmentată. Din partea PNȚCD-ului a participat la negocieri domnul Ion Diaconescu. Zilele acestea am recitit o parte din însemnările din acea perioadă, este vorba de o carte pe care a scris-o după Revoluție. Este o carte care vorbește foarte mult... a apărut în 2003, este o carte în care vorbește despre toată perioadă pe care noi o știm, de după 1989, sigur, cu interpretările sale, momente importante care într-un fel sau altul au fost prezentate sau evaluate sau comentate și de alți oameni politici.

Cred însă că este important să păstrăm în istoria noastră politică și aceste amintiri și aceste evaluări și, în același timp, aceste lecții, pentru că până la urmă învățăm cu toții, suntem aici în Parlament într-o școală a democrației în care încercăm, sper, în continuare, să dobândim această lecție a ceea ce înseamnă democrația. Dincolo de traumele istoriei, avem datoria să ne ridicăm la înălțimea celor care înaintea noastră au știut, dincolo de durere, de suferință, să ne spună aceste lucruri.

Și, trecut acum în eternitate, alături de Corneliu Coposu, de Ion Rațiu, eu sunt convins că Ion Diaconescu poate fi considerat că într-un fel, chiar dacă a suferit așa de mult, el a rămas cu bucuria de a fi impus un anumit set de valori, un anumit mod de a discuta despre viața noastră publică într-un mod extrem de demn.

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, exprim și eu regretul profund pentru dispariția unui om care, înainte de toate, a fost un mare democrat și un mare patriot. Și să păstrăm vie în panteonul Parlamentului și al vieții noastre politice amintirea celui care a fost Ion Diaconescu, iar prin tot ceea ce facem să slujim și noi în continuare idealurile democrației și libertății.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 18 iunie 2019, 1:49
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro