Nicolae Bud
Nicolae Bud
Sittings of the Chamber of Deputies of November 2, 2011
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.127/11-11-2011

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2011 > 02-11-2011 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 2, 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.6 Nicolae Bud - declarație politică referitoare la criza de încredere și de ideal comun;

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Rog să se pregătească domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi face trimitere la criza de încredere și de ideal comun.

Mărturisesc deschis că nu mă surprinde să constat frecvența ridicată cu care apar în retorica de azi referințele la nevoia de încredere, de solidaritate, în metabolismul la scara societății.

Reflecțiile pe această temă sunt generate de constatări pe care ni le oferă observații de toată ziua. Polarizări apărute în diferite domenii de activitate și pe diverse planuri conduc aproape automat la clivaje și distanțări, introduc abordări conflictuale și, de aici, apariția de granițe ce se dovedesc imposibil de escaladat.

Mi-e greu să cred că așteptăm să teoretizeze, neapărat, cineva, operând cu argumente pro și contra, pentru ca, în final, să tragă concluzia: numai așa se poate! Noi, cu ai noștri și ale noastre, ei cu ai lor și cu ale lor. Mergem înainte!

Și asta pentru că are oricine posibilitatea să constate câtă influență are asupra atitudinii noastre apartenența la o grupare sau alta.

Ne-am obișnuit cu această percepție a mersului în pluton - și este normal să fie așa în multe situații -, omițând să facem diferența între ceea ce ține de interesele de grup, arondate în timp obiectivelor pe termen scurt, și ceea ce numim, cu oarecare sfială, ideal comun și interes național.

Exemple din această categorie nu ne-au lipsit în istoria noastră recentă, dar puținătatea lor ne atrage atenția că ar merita să scanăm, cu ceva mai multă ambiție și maturitate, suprafețele în care pot fi identificate țintele din această categorie. Nu mă las antrenat de iluzii cum că putem privi toți, la fel, către o temă sau alta, aflate în portofoliul de preocupări ce ni se adresează.

Dreptul la liberă opinie lasă deschisă poarta către diversitate și angajare pe propria răspundere, dar cred cu hotărâre și în existența unor probleme care stau fixate definit sub heraldica interesului național și către care s-ar aștepta o abordare care să asigure mersul spre consens.

Revin, uneori, în lecturile mele, la documentele Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa. Îndrăgostit de scrisul ambasadorului Valentin Lipatti, i-am citit mai tot ce a pus pe hârtie din tinerețe până în ultimii ani, marcați de cumplite suferințe. A fost, se știe, pionul central al mecanismului prin care Bucureștiul a participat activ, insistent și eficient pe traseul negocierilor multilaterale, care au pavat drumul spre documentul final, semnat la 1 august 1975, de către 35 de șefi de stat din Europa, Statele Unite ale Americii și Canada.

Ambasadorul relatează, cu propria-i și cu deosebita-i pricepere, multele clipe calme din timpul negocierilor, dar și mai multele perioade de dezbateri furtunoase, de poziționări contrare. Explicabil, vom zice, știind că se aflau reprezentate, la aceeași masă de negocieri, state foarte mari și state liliput, blocuri militare cu ochii unul pe celălalt, sisteme sociale diferite, țări nealiniate. Cine are comanda, era normal să se întrebe oricine. Cum se vor adopta deciziile? Cei mari, cei mai mulți.

Faptul că metoda adoptată a devenit consensul, se datorează în mare măsură, hotărâtoare, delegației venite de la București. Asta îmi întărește convingerea că și pe teme disputate cu înverșunare putem cădea de acord asupra liantului care să ne țină aproape.

Am, nu de puține ori, posibilitatea să constat că situarea noastră într-o parte sau cealaltă a eșichierului politic ne inoculează atitudini și stări separatoare, dacă nu direct conflictuale. Avem nevoie, în consultările din comisii sau în plen de dialog, de schimburi de păreri, de idei. Cum să fie posibil dialogul, în condițiile în care ne zăvorâm în spatele convingerilor proprii, până la a le crede inexpugnabile și excluse negocierii?

Să fie clar, nu la apărarea programelor propriilor formațiuni cărora le aparținem mă refer. Am în vedere acel registru superior de teme care se încadrează, cu sau fără voia noastră, în idealul comun.

Nu știu cum se desfășoară lucrurile sub cupola marilor reuniuni internaționale unde suntem reprezentați, dar sunt îndemnat să cred că acolo, mai ales acolo, orice pas comis trebuie gândit sub reflexul interesului național. Spun asta plecând de la acele informații de presă, când puncte de vedere comise cu ecusonul românesc la rever au conotații de partid ori strict individuale.

Știrile vin de la Bruxelles, fie de la Strasbourg, precum le primeam de la Washington, pe timpuri, divizate în problema clauzei celei mai favorizate, ca și cum respectiva facilitate s-ar fi dat spre folosință unuia sau altuia, ori numai câtorva oameni de afaceri.

Și pentru că tot suntem la acest capitol, sunt tentat să întreb cât de frecvente sunt situațiile când artileria grea, vorbitoare de limba română, aflată la lucru în mari amfiteatre europene ori internaționale, a convenit la planuri susținute în comun pe obiective punctuale de mare urgență?

Aș fi văzut croirea unui program prin care reprezentanții noștri la Bruxelles să acționeze în ultima vreme, de un an încoace, aș crede, pentru asigurarea cuceririi piscului numit Schengen.

Obiectivul este guvernamental, știm aceasta, dar efortul impus de victoria finală dorită nu exclude asocieri pro tempore a tuturor celor ce pot da o mână de ajutor.

Dacă s-a procedat astfel, sunt tentat să mă scuz pentru sugestia mea întârziată, dar cum rezultatul este cel care este, subiectul aflat în atenție rămâne, mai ales că urmează și alte încercări. Se apropie momentul euro. Un plan desfășurat pe etape ar suna bine, nu pentru a face treaba celor înhămați oricum la treabă, ci pentru a le potența forța de acoperire. Vedeți ce importantă devine la un moment dat nota pentru impresia artistică.

În această ordine de idei, mă întreb dacă în asemenea demersuri care țin de interesele României nu ar fi cazul să fie invitați în tranșee pe potriva experienței acumulate și a relațiilor trecute în propria agendă personalități care de-a lungul anilor au jucat un anumit rol în desprinderea noastră de trecut. Aș face din aceasta un portofoliu cu file la vedere care să primească oferte. Încrederea, solidaritatea, idealul comun, iată trei cifre octanice de care avem nevoie când gândim la idealul național.

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat Nicolae Bud.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 22 july 2019, 13:05
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro