Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 martie 2012
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.19/16-03-2012
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media23-11-2017 (comună)
Video in format Real Media21-11-2017
Video in format Real Media20-11-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2012 > 07-03-2012 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 martie 2012

2. Mesajul Președintelui României, adresat Parlamentului, cu privire la probleme de politică internă.  

 

Doamna Roberta-Alma Anastase:

  ................................................
Video in format Real Media

Pe ordinea de zi de astăzi avem Mesajul Președintelui României, adresat Parlamentului, cu privire la probleme de politică internă.

Dați-mi voie să-l invit la tribună pe domnul Traian Băsescu, Președintele României.

Domnule președinte,...

(Aplauze)

Video in format Real Media

Domnul Traian Băsescu - Președintele României:

Bună ziua! Bine v-am regăsit!

Din păcate, în aceeași formulă ca la toate discursurile mele, fără opoziție. În modul cel mai sincer, regret că opoziția nu este în Parlament, plecând de la realitatea că, dacă avem vreun garant real al democrației în România, acesta este Parlamentul. Oricât l-am critica, el rămâne acela care, în situații de derapaje, vine și corectează lucrurile.

Cred că nu este cea mai bună soluție să subminezi cea mai importantă instituție a statului român, Parlamentul. De aceea, încep adresând opoziției rugămintea de a reveni în Parlament și a discuta problemele politice aici, unde este locul de dezbatere a problemelor politice și chiar administrative care țin de Parlamentul României.

Încep prin a mulțumi Parlamentului că, într-o perioadă extrem de frământată și importantă din punct de vedere al partidelor politice - se apropie campania electorală -, ați fost de acord să mă adresez dumneavoastră și, în egală măsură, românilor, de la tribuna Parlamentului.

Am considerat că se impunea o întâlnire a președintelui cu Parlamentul, având în vedere că, în ultima perioadă, s-au petrecut evenimente de interes major, cum ar fi schimbarea Guvernului, adoptarea și semnarea la Bruxelles a Tratatului fiscal și - de ce nu? - criza de comunicare dintre majoritate și opoziție, un eveniment care, de asemenea, este cel puțin la fel de important ca celelalte.

În aceste condiții, cred că este important să mă pronunț asupra a ceea ce am făcut, unde suntem și ceea ce eu cred că ar trebui făcut în continuare.

Știm cu toții că Guvernul și Parlamentul, în perioada 2009 - 2011, au parcurs împreună o perioadă extrem de dificilă, în care comandamentul zero a fost restabilirea echilibrelor macroeconomice. Destul de mulți dintre dumneavoastră știu, iar pentru cei care nu știu o spun acum, în 2009, România ajunsese în situația în care, din cauza dezechilibrelor macroeconomice, nu se mai putea împrumuta de pe piață, ceea ce a reclamat o intervenție urgentă la Fondul Monetar Internațional, la Uniunea Europeană, pentru ca România să poată avea finanțarea necesară trecerii momentului dificil.

Știm cu toții și vă mulțumesc că ați acceptat, cu costul voturilor dumneavoastră, cu costul popularității partidelor din arcul guvernamental, să adoptați măsuri extrem de severe, care au afectat fiecare cetățean al României. Și trebuie spus că niciun politician nu-și permite vreodată să se gândească cu relaxare la faptul că, printre măsuri, se numără reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, creșterea TVA-ului de la 19% la 24% sau introducerea contribuției la fondul de sănătate pentru pensionarii cu pensii între 750 și 1 000 de lei.

Au fost măsuri extrem de dificile, pe care toți le-am luat cu inima strânsă, dar sunt momente în care politicienii trebuie să se ridice deasupra interesului lor politic. Dumneavoastră ați făcut-o, vă mulțumesc și sper că veți avea capacitatea să explicați în campanie că au fost măsuri necesare, care au avut darul să prevină un derapaj similar cu cel din Grecia.

Vreau să știți că nu este nicio exagerare. Dacă nu s-ar fi luat în 2010 măsurile pe care le-am enumerat, România nu mai putea să se finanțeze de pe piețe externe. Banii de la Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană nu ne erau suficienți să acoperim cheltuielile de funcționare a statului, salariile și pensiile.

Ați făcut un lucru pentru care mă simt solidar cu dumneavoastră și mă simt, în același timp, solidar cu românii.

În același timp, trebuie să vă amintesc eu un lucru pe care dumneavoastră nu-l mai spuneți. Și e păcat că nu-l spuneți. Chiar în condițiile în care ați acceptat să se ia măsurile enumerate, ați găsit resurse de voință politică pentru a scoate din cea mai neagră sărăcie pensionarii C.A.P. Ați găsit resurse să acordați acea pensie minimă garantată, căreia, pe urmă, i-ați spus "indemnizație minimă", și ați creat o minimă perspectivă, în mod deosebit bătrânilor din zona rurală, care trăiau cu pensii de 14 lei, 8 lei, 9 lei, 24 de lei. Pentru acest lucru vă mulțumesc, de asemenea, și cred că această măsură a fost de natură să aducă un minim de ușurință în trecerea crizei pentru cei mai săraci dintre români.

Este adevărat, la începutul anului 2011, o parte din sumele tăiate din salariile bugetarilor au fost restituite. Cred că este o datorie a mea și a dumneavoastră să gândim și să găsim soluții pentru ca, undeva, în jurul datei de 1 iunie a.c., să reîntregim salariile bugetarilor.

Chiar dacă - atenție! - chiar dacă în luna ianuarie am avut un excedent față de veniturile planificate în buget, în luna februarie am avut un minus de două ori mai mare decât excedentul din ianuarie și, probabil, și în martie vom avea un minus de venituri în bugetul de stat, dar el se datorează conjunctural situației meteorologice din luna februarie.

Sunt convins că majoritatea parlamentară și - de ce nu? - și opoziția, împreună cu Guvernul, cu premierul, cu ministrul finanțelor publice, privind în bugetul de stat, așa cum el este aprobat, și fără a diminua investițiile, dar puteți diminua cheltuieli în alte zone ale bugetului, veți putea găsi resurse ca, la sfârșitul mandatului, să le puteți spune bugetarilor că au salariile întregi, așa cum le-ați găsit când ați venit la guvernare.

Din acest punct de vedere, veți avea tot suportul meu, dar suportul meu nu este suficient dacă talentul dumneavoastră și al Guvernului nu va fi pe măsura momentului și pe măsura nevoii de a restabili veniturile bugetarilor.

Dincolo de situația dificilă, creată de criza economică globală, și care v-a dus la nevoia adoptării măsurilor despre care am vorbit mai înainte, trebuie să vă mai mulțumesc încă o dată și dumneavoastră, și Guvernului Emil Boc.

În paralel cu măsurile de austeritate, ați accelerat procesele de reformare a statului și aici trebuie să vă mulțumesc pentru simplul motiv că acesta a fost angajamentul meu electoral din campania din 2009. De aceea, vă asigur că am înțeles foarte bine și acest tip de sacrificiu, pentru că majoritatea parlamentară, cel puțin, a înțeles că statul român nu poate fi performant dacă singura modificare pe care am făcut-o de la revoluție până astăzi ar fi fost așezarea unor legi pe o structură de stat moștenită de la Ceaușescu.

De fapt, asta s-a întâmplat în România până când actuala majoritate parlamentară și-a asumat reforma statului. Abia dumneavoastră ați fost aceia care ați spus că ne trebuie un alt tip de justiție. Sigur că justiția organizată și cu codurile din vremea lui Ceaușescu nu putea să răspundă nevoilor unei societăți moderne, unei societăți capitaliste. Ați trecut prin Parlament cele patru coduri, ați trecut prin Parlament Legea "micii reforme", ați trecut prin Parlament legea prin care instituiți un sistem de selecție pentru judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, și rezultatele se văd. Se văd prin aceea că, cel puțin în ultimii doi ani, justiția a devenit tot mai eficientă în lupta împotriva corupției. Nimeni nu se mai simte la adăpost, fie că este primar al puterii sau al opoziției, ministru al puterii sau al opoziției, parlamentar al puterii sau al opoziției.

Vreau să știți că mentalitatea politicului de până la declanșarea procesului de modernizare a justiției, a fost aceea de intangibilitate. Iată că astăzi, prin cadrul legislativ creat, prin independența totală, acordată procurorilor și judecătorilor, rezultatele încep să apară, iar în momentul de față, cred că nimeni dintre cei care fraudează statul sau companiile, fie ele private sau de stat, deci nimeni, nu mai doarme liniștit, inclusiv judecătorii și procurorii corupți.

Ați mers mai departe și v-ați aplecat asupra unei legi fundamentale, Legea educației. Reforma făcută în guvernarea 1997-2000 s-a dovedit un eșec major și ați văzut asta și la copiii dumneavoastră, și la ce se întâmplă cu nivelul de calificare și de cunoștințe al tinerilor absolvenți de liceu, de facultate și așa mai departe.

Vreau să vă spun că bacalaureatul de anul acesta a fost, de fapt, proba fundamentală a eșecului reformei din perioada 1997-2000, iar implementarea prevederilor noii Legi a educației mi se pare fundamentală pentru ca România să aibă o șansă. Poți să nu ai țiței, poți să nu ai gaze naturale, dacă ai un sistem de educație performant, vei reuși să devii o țară competitivă, pentru că vei scoate oameni pregătiți, iar noua Lege a educației creează premisele pentru acest lucru.

V-ați aplecat - și vă mulțumesc din nou - și asupra risipei din banii publici, făcută cu sistemul de protecție socială. Noua Lege a asistenței sociale a fost cea care creează premisele ca resursa financiară să se îndrepte către oamenii care au nevoie să fie sprijiniți și nu de către cei care stau cu Mercedesul ascuns în spatele vilei și primesc ajutoare sociale.

Nu mai puțin important, mi s-a părut că ați avut puterea să mergeți mai departe și să abordați o serie de legi care au făcut piața forței de muncă să funcționeze.

(La balcon se scandează: "Demisia!")

Piața forței de muncă...

(La balcon se scandează: "Demisia!")

Bine. Așteptați să-mi termin cuvântul.

Piața forței de muncă...

(La balcon se scandează: "Demisia!" și "Regele Mihai")

Domnilor,... O.K. Mergeți și chemați-l!

Video in format Real Media

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Vă rog să asigurați liniștea în sală.

Video in format Real Media

Domnul Traian Băsescu:

Mergeți la dânsul și chemați-l!

(Aplauze în sală) (Balconul unde se scandează este evacuat.)

Ați avut forța să promovați un nou Cod al muncii. Vă asigur că este o formidabilă premisă pentru o eficientă piață a forței de muncă, o piață a forței de muncă care este de natură să încurajeze și investițiile străine.

Asta nu înseamnă însă că procesul de modernizare a statului s-a încheiat. În opinia mea, este fundamental necesar ca, în perioada următoare, actualul Parlament să adopte două legi care vor întregi procesul de modernizare a statului. Aceste două legi sunt: legea sănătății și legea reorganizării administrative a României.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Legea sănătății, din păcate, a trebuit să fie retrasă, pentru că a fost prost lansată în dezbatere. Asta nu înseamnă că principiile ei sunt de abandonat. Este clar că avem nevoie de un mai puternic control al banului public - și s-a dovedit incapacitatea caselor județene de sănătate de a controla banul public - și este nevoie de implicarea în finanțarea sistemului de sănătate a sectorului privat, a celor care vor asigurări suplimentare, a companiilor care doresc să-și asigure suplimentar salariații, fie că sunt bănci, întreprinderi mici și mijlocii sau mari întreprinderi. Cred că a face acest pas este esențial, cu atât mai mult cu cât managementul competitiv al spitalelor devine una din cheile succesului sistemului de sănătate românesc.

Nu înțeleg de ce putem accepta ca între școli să fie competiție din punct de vedere al calității, și părintele să poată opta pentru orice școală, atunci când își înscrie copilul, iar la spitale să nu avem această opțiune.

Am convingerea că tema legii sănătății trebuie reluată, ca unul din pilonii esențiali, alături de Legea educației, pentru modernizarea statului. Și aici fac o precizare: sunt cunoscute ezitările Ministerului Sănătății și ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de a face public pachetul minim garantat. În lipsa pachetului minim garantat de servicii medicale, legea sănătății poate fi un eșec de la lansare în dezbatere publică, pentru că asigurații de sănătate și cei care nu se pot asigura, înainte de toate, trebuie să știe ce le garantează statul în baza contribuțiilor lor actuale. Or, din acest punct de vedere, trebuie să recunosc că toți miniștrii sănătății au fost ezitanți și nu și-au asumat responsabilitatea lansării subiectului în dezbatere publică.

În ceea ce privește reorganizarea administrativă, știu că sunt discuții majore legate de interesele politice ale partidelor.

Dragii mei,

Reorganizarea administrativă nu se poate face de a doua zi de la promulgarea legii. Ea necesită un timp de tranziție care se poate întinde pe patru ani. Propunerea pe care v-o fac este să adoptați, în discuții cu opoziția, reorganizarea administrativă a țării, pentru că nimeni nu poate convinge pe nimeni că o țară organizată administrativ ca în 1968 mai poate răspunde nevoilor de astăzi.

Uitați-vă și dumneavoastră! Avem exact aceleași structuri ca pe vremea de dinainte de revoluție și în administrația centrală, la care am mai adăugat niște agenții, dar, mai ales, în administrația locală: aceleași direcții sanitare, aceleași direcții de educație, aceleași direcții agricole, aceleași direcții de mediu, aceleași inspectorate de poliție, aceleași inspectorate județene ale serviciilor secrete, aceleași, aceleași, aceleași. Cum credem că o astfel de organizare mai poate răspunde nevoilor de dezvoltare a României?

Și vă mai aduc un argument: în momentul de față, se construiește bugetul pentru exercițiul financiar 2014-2020. Este clar și pentru mine - sunt convins că și pentru dumneavoastră - că modul cum s-au utilizat banii pentru dezvoltare regională a fost departe de a fi eficient în acest exercițiu bugetar. De ce? Pentru că nu au putut fi proiectate infrastructuri, spre exemplu, la nivel regional. Fiecare județ a fost cu interesele lui. Un președinte de consiliu județean a vrut modernizarea unui drum de pe valea nu știu cărui râu - că acolo are primari mai mulți - și s-a făcut dezvoltarea de la centrul de județ către est. Alt președinte de consiliu județean a avut primari mai mulți de la sud la nord și atunci s-a modernizat drumul de la sud la nord, ca să nu mai vorbim de ce se întâmplă cu aducțiunile de apă și cu canalizările, care, de asemenea, nu pot fi prinse într-un proiect regional și se pierd banii pe lucrări mărunte, la nivel de comune și sate.

Dacă vrem să cheltuim eficient banii în exercițiul 2014-2020, reorganizarea administrativă este cheia. Acest lucru ar permite și o masivă descentralizare a utilizării banilor europeni, pentru că, odată constituite regiuni de dezvoltare ca unități administrative, ele vor fi persoane juridice capabile să se adreseze cu proiectele lor direct Bruxelles-ului și nu să facă coadă la ușa miniștrilor la București. Cred că este un subiect asupra căruia trebuie să gândiți și pe care trebuie să-l așezați printre prioritățile activității dumneavoastră.

Nu în ultimul rând, dacă discutăm despre priorități, cred că trebuie să aveți în vedere nevoia de a completa setul legislativ necesar justiției, și mă refer la legea de aplicare a Codului de procedură civilă, legea privind confiscarea extinsă, legea privind valorificarea bunurilor sechestrate sau confiscate. Sunt legi care se află în Parlament și am convingerea că veți da un răspuns pozitiv acestor priorități, cu atât mai mult cu cât ele sunt și chei în constatarea ireversibilității proceselor de eficientizare a justiției din România, lucru imperativ solicitat pentru a se găsi alte soluții decât Mecanismul de Cooperare și Verificare pe justiție.

În același timp, am convingerea că și Guvernul va transmite rapid către Parlament legea de aplicare a Codului de procedură penală, care este, de asemenea, o urgență în vederea pregătirii intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală.

Dacă din punct de vedere legislativ v-am exprimat punctul meu de vedere, trebuie să vă mai spun un punct de vedere care s-ar putea să nu placă, și acesta este legat de nevoia de modernizare a clasei politice. Sigur, un prim pas s-a făcut. S-a făcut în momentul în care am introdus votul uninominal.

În același timp, este clar că un vot uninominal compensat, așa cum îl avem acum, nu face decât să creeze distorsiuni, și oameni mai puțin susținuți de cetățeni ajung în Parlament în locul unora care au luat un număr mai mare de voturi. Este, cred, o obligație morală a majorității ca, împreună cu minoritatea din Parlament, să decidă. Să decidă un vot uninominal curat, care nu mai lasă ca oameni de pe locul trei să ajungă parlamentari, iar cei care au fost primii în colegiu să rămână acasă.

(Aplauze în sală)

Se pare că nu sunteți chiar atât de împotriva acestei soluții. Dar am să vă mai spun o soluție, pe care o văd pentru reformarea sistemului politic românesc. Ea se referă la punerea în aplicare a referendumului din noiembrie 2009. (Aplauze)

Dragii mei,

Dragi colegi, pentru că și eu am fost parlamentar,

Trebuie să recunoaștem că oricăruia dintre dumneavoastră, fie că sunteți la putere sau că priviți la televizor, fiind în opoziție, îi este greu să meargă în colegiu și să spună "aveți încredere în noi; dacă ne dați votul, noi vom lucra pentru voi", când astăzi oricare dintre membrii Parlamentului este vulnerabil la respectarea votului cetățenilor.

Cetățenii au cerut Parlament unicameral și 300 de parlamentari. Or, oricare dintre parlamentari va fi privit cu suspiciune, cu privire la sinceritatea solicitării votului, dacă acest lucru nu se întâmplă. Știu că sunt două treimi. Știu că trebuie făcut un efort de a se discuta cu opoziția, dar țineți cont că a fost un vot cu peste 80% dintre participanții la referendum în favoarea soluției Parlamentului unicameral.

N-aș vrea să vă spun efectele dublării atribuțiunilor celor două Camere. Este evident că tot una singură legiferează: cea care este a doua sesizată, ca Cameră decizională. Deci, practic, Parlamentul României funcționează acum ca un Parlament unicameral. Or, este foarte greu să justificați necesitatea a două Camere, când singurul suveran este votul popular. Iar poporul s-a pronunțat asupra acestui lucru și cred că aveți obligația să țineți cont de acest vot.

Mai este un lucru, care ține de moralitate. Știu că și dumneavoastră ați avut indemnizațiile, veniturile amputate cu 25%. Și, totuși, una este să-i tai președintelui 25% din salariu, și alta să-i tai unui salariat care are 1 000 de lei pe lună. De aceea, eu cred că reducerea la o Cameră și la 300 de parlamentari ar veni și ca un argument că și politicienii la vârf din România sunt perfect conștienți de nevoia de a reduce cheltuielile de funcționare a statului.

Vreau să vă spun două lucruri - dacă avem o criză a datoriilor publice în Europa, așa-numita criză a datoriei suverane, ea este generată de două motive:

- cheltuielile foarte mari ale statului pentru a-și asigura funcționarea; și nu ale statului, ale statelor din Uniunea Europeană;

- cheltuielile mult peste veniturile fiecărui buget cu protecția socială.

Or, din acest punct de vedere, părerea mea este că un răspuns pozitiv la referendumul din noiembrie 2009 este ceea ce populația așteaptă de la politicieni pentru a fi în continuare credibili.

Dacă reforma statului a ajuns la un punct la care, așa cum vă spuneam, i-ar mai trebui două legi, dincolo de revizuirea Constituției, pentru a avea un stat care să ne permită să privim cu speranță în viitor, mai avem și probleme economice fundamentale. Nu voi accentua acest aspect, dar voi face două precizări.

Un obiectiv major al României este intrarea în zona euro și, dincolo de orice, o să vă spun clar un lucru elementar. Dobânzile în zona euro sunt de 1-1,5% pentru statele normale, echilibrate macroeconomic, pe când acum dobânzile, fiind stat noneuro, sunt de 6-6,5% pe piață. Trebuie să înțelegeți cât de important pentru economia românească este să devenim stat membru al zonei euro.

Dincolo de asta, trebuie să vă mai fac o precizare, care ține de experiența pe care am acumulat-o ca membru al Consiliului European. Am văzut multe state aflate în dificultate care au îndeplinit criteriile de la Maastricht, criteriile de intrare în zona euro. Și aici mă refer la Grecia, Spania, Portugalia, Italia, Irlanda și lista poate continua. Ceea ce înseamnă că respectarea criteriilor de la Maastricht nu este suficientă pentru a fi bine ancorat în zona euro.

Nu este de conceput acum, după ce am văzut ce se întâmplă cu simpla condiționare de criteriile de la Maastricht, deci nu este suficient să ai un deficit sub 3%, să ai un grad de îndatorare sub 60%, să ai o inflație în jurul a 2,5% și să spui: "Sunt bun pentru intrarea în zona euro."

Dincolo de aceste criterii obligatorii, viața ne-a arătat că un stat care nu are o economie performantă, o economie competitivă, nu rezistă în zona euro. Or, obiectivul în perioada imediat următoare trebuie să fie reanalizarea și creșterea performanțelor economiei de stat.

Marii transportatori, fie că vorbim de Transgaz, transport pe conductă, unitățile de căi ferate, marii producători de energie - Romgaz, Hidroelectrica -, termocentralele, toate trebuie să devină competitive din punct de vedere al producției. Fără competitivitate, în sectorul de transporturi, în sectorul energie, nu avem nicio șansă să trăim bine în zona euro, iar această lecție o învață acum vechii membri ai zonei euro.

Dacă tot am văzut-o la ei, de ce să n-o învățăm și s-o aplicăm înainte de a ajunge în euro, iar, din acest punct de vedere, programul pe care-l avem cu Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și cu Uniunea Europeană vizează, în această perioadă, o prioritate în eficientizarea economiei de stat, fie că vorbim de management privat și, implicit, depolitizat, fie că vorbim de vânzări de pachete minoritare de acțiuni, pentru a crea sursele financiare necesare modernizării Transgaz-ului, Romgaz-ului și a altor mari companii - Hidroelectrica și ce mai avem.

Deci economie competitivă și creștere de productivitate trebuie să fie cuvintele de ordine, înainte de a intra în zona euro. Altfel, simpla atingere a criteriilor de la Maastricht nu rămâne decât o înșelătorie pe care ne-o adresăm nouă înșine. Nu vom rezista, nu vom fi competitivi în zona euro dacă nu suntem competitivi și economic, nu numai din punct de vedere al deficitelor, gradului de îndatorare și al inflației. Dar avem nevoie și de creștere economică.

E în regulă. Ne-am luat măsurile de austeritate necesare, am pornit un program amplu de reformare a statului, dar ne mai trebuie ceva. Ne trebuie o economie nu numai competitivă, dar și extinsă, consolidată. Ne trebuie ramuri prioritare pe care să le dezvoltăm și în care să fim printre campioni. Și, aici, condițiile noastre, în mod categoric, sunt legate de agricultură, de turism, de minerit. Nu mă refer la orice tip de minerit, ci la acel minerit care, urmare a evoluțiilor de pe piață, face rentabilă reluarea exploatărilor de aur, de cupru și așa mai departe.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Fără să creăm locuri de muncă în aceste domenii, riscăm ca, deși aparent să avem parametri economici buni, în realitate să creăm o pătură largă de oameni săraci. Nimic nu este mai important astăzi decât să creăm locuri de muncă.

Știu că se poartă demagogia. Știu că se spune "să nu ne atingem de resursele țării", dar, dacă nu dăm soluții de locuri de muncă oamenilor, nu numai că vom avea probleme într-un buget dezechilibrat, cu un sistem de pensii care nu poate fi susținut, dar nu vom da șanse de evoluție unui mare număr de români. Locurile de muncă sunt cheia evoluției pozitive a fiecărei familii, a fiecărui cetățean. De aceea, fac un apel și la parlamentari, și la Guvern: redeschideți mineritul care a devenit rentabil.

Nu discut eu condițiile comerciale. Dacă avem bani, să-l redeschidem cu banii noștri, dacă n-avem bani, să acceptăm investițiile străine și să generăm locuri de muncă. Acesta este adevăratul aur al unei societăți - locurile de muncă - și singura soluție de a da șanse cetățenilor: și generației tinere, și aceleia care se apropie de vârsta a treia, dar și pensionarilor.

Niciodată nu vom fi capabili să susținem sistemul de pensii dacă rămânem cu 6 milioane de pensionari și cu 4 milioane și jumătate de oameni care au locuri de muncă. Trebuie să aducem numărul de locuri de muncă la nivelul numărului de pensionari, iar acesta este un element fundamental al echilibrelor noastre macroeconomice și al prosperității României.

Vă sugerez și dumneavoastră, Parlamentului României, să dați atenție problemei creării locurilor de muncă și, fiind singurii care puteți controla Guvernul, să-i chemați și să vă prezinte proiectele de creare de locuri de muncă, fie că vorbim de utilizarea banilor europeni în crearea de întreprinderi mici și mijlocii, fie că vorbim de accesarea banilor pentru infrastructurile de mediu și pentru infrastructurile de transport, fie că vorbim de locuri de muncă în minerit, fie că vorbim de locuri de muncă ce trebuie create în mediul rural.

Vreau să vă fac o precizare extrem de importantă, o evoluție care se vede cu ochiul liber deja. În agricultură, datorită dotării fermierilor, randamentele au început să crească foarte mult. Foarte mulți tineri din mediul rural nu-și mai găsesc locuri de muncă. Dirijați banii pentru întreprinderile mici și mijlocii în mediul rural, pentru a da o șansă acestor tineri. Randamentele vor crește mult și în anii următori, urmare a sistemului și de subvenții, și de venituri care se obțin din agricultură. Locurile de muncă vor dispărea pe măsura creșterii randamentelor și a eficienței agriculturii. O politică de fixare în mediul rural a întreprinderilor mici și mijlocii care, pe de o parte, să facă servicii, pe de altă parte, să proceseze producția agricolă este vitală pentru soarta viitoare a satului.

Și, nu în ultimul rând, industria IT. Este o industrie în care avem resurse naturale, inteligența și imaginația tinerilor noștri, trebuie doar să focusăm corect resursele financiare destinate acestui sector.

Vreau să vă dau doar un exemplu. Deși avem un sistem foarte modern, cu viteză mare de transmisie a datelor, suntem o țară în care fiecare e cu infrastructura lui. Electrica are propria ei fibră optică, la calea ferată, propria fibră optică, la Ministerului Educației, propria fibră optică, la Transelectrica, propria fibră optică și, uite-așa, în momentul de față, deși am putea acoperi 57% din nevoile de transmise de date din mediul rural către oraș în orice direcție, acoperim doar circa 20%, pentru că fiecare suntem stăpâni pe fibra lui optică.

Este o problemă pe care am abordat-o în CSAT, este o problemă pe care am transferat-o Guvernului ca responsabilitate și vreau să știți că România are acum capacitate de transmisie de date mult mai mare decât cea pe care în mod real o utilizează, datorită acestei separări, segregări a infrastructurilor de transmisie de date.

Și vă mai spun un lucru, dacă discutăm de industria IT ca fiind o șansă pentru România. Credeți că știe cineva ce softuri și ce echipamente se achiziționează de către fiecare minister, de către fiecare primărie, de către fiecare consiliu județean? Acest lucru trebuie pus urgent sub control și generată o politică de achiziție de softuri, de echipamente, de infrastructuri, pentru a putea utiliza și pune la dispoziția populației cel mai modern mijloc de comunicare. Și nu numai la dispoziția populației, dar și la dispoziția societăților, a administrațiilor și așa mai departe.

Este aici o vulnerabilitate a noastră din punct de vedere al modului în care s-au utilizat banii publici și ea va trebui corectată ori printr-o analiză a Parlamentului, ori prin decizii ale Guvernului, ori printr-o soluție de cooperare între Parlament și Guvern, în așa fel încât legislația să genereze o infrastructură de care să beneficieze toți, pentru că nu prea am auzit pe cineva să-și cumpere cu bani privați fibră optică și să o întindă cu bani privați. În schimb, este frecventă situația în care se închiriază în orice alt interes capacitatea de transport prin fibră optică, numai în interes public nu.

Dacă putem să vedem cu ușurință prioritățile, acolo unde putem fi performanți, că este vorba de agricultură, turism, minerit, întreprinderi mici și mijlocii, IT și multe altele, trebuie să vă spun un lucru asupra cărui va trebui să avem o atenție deosebită - energia.

În momentul de față, România are, furnizează energia de care are nevoie pentru nivelul de dezvoltare pe care îl are. Dacă însă privim la perspectiva următorilor zece ani, vreau să știți foarte clar că una din marile probleme ale României - dincolo de a avea forță de muncă calificată și o națiune sănătoasă și o natalitate pozitivă - pe care trebuie să o adăugăm pe listă este legată de asigurarea energiei.

Imaginați-vă o Românie care își dublează produsul intern brut în următorii 10-12 ani. Cu ce energie va face acest lucru? Care sunt sursele care să ne asigure energia necesară dezvoltării? Aici răspunsul este fără echivoc și, mai ales, fără demagogie.

Sigur, energiile curate sunt o soluție și, după cum ați văzut, Dobrogea este plină, te lovești la tot pasul de acele mori. Foarte bine, e energie curată, deși foarte scumpă, dar o avem. Aceasta nu va fi însă suficientă și nici nu vom putea împânzi țara de la est la vest și de la nord la sud numai cu morile acestea de vânt, pentru că au și ele efectul lor asupra mediului. Deja nu ne-ar plăcea să ne trezim la Predeal sau la Sinaia sau pe plajă cu o moară din aia care să producă energie electrică. Sursele noastre clare sunt reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, resursele de gaze existente în Marea Neagră și gazele de șist.

În opinia mea, în momentul de față sunt foarte multe interese, nu spun ale politicului, Doamne ferește, sau ale Guvernului, dar se manifestă interese ca România să devină tot mai dependentă energetic. Eu vă cer dumneavoastră, ca Parlament, să priviți cu maximă responsabilitate nevoia României de a-și crește consistent capacitatea de a produce energie, atât nucleară, energie din Marea Neagră și energie din gaz de șist, dacă, într-adevăr, avem resurse.

Aici, aș vrea să vă spun un lucru pe care l-am constatat cu ocazia vizitei în Marea Neagră. La 170 km s-a făcut un foraj într-un prezumtiv depozit. Inițial, s-au anunțat 35-80 de miliarde m3. Vă pot spune că în primul depozit cantitatea calculată după sondaj este 100-110 miliarde m3 de gaze, ceea ce ar însemna o producție extrem de bună necesară economiei românești pe termen mediu. Dar în același perimetru mai sunt cinci depozite care au aceleași caracteristici și cantitative, și de semnal. Prospecțiunile vor continua anul viitor pentru celelalte cinci depozite.

Aș spune că România are o resursă consistentă în Marea Neagră. Putem să ne asigurăm cel puțin necesarul nostru și probabil al câtorva vecini, cu o singură condiție: liberalizarea prețurilor la gaze pentru industrie, nu pentru populație. Pentru că costurile să extragi gaze la o adâncime de 1 000 m a apei și încă vreo 2 000 m sub fundul mării nu sunt deloc mici, dar costurile de piață fac rentabilă exploatarea a astfel de zăcăminte. Sigur, nu este o decizie pe care să o luăm acum, dar trebuie să știm că putem menține prețuri foarte scăzute pentru populație, dar economia trebuie să primească inputul corect în ceea ce privește consumul de gaze și de energie electrică în general.

Acestea erau câteva lucruri pe care voiam să vi le spun numai despre noi. Am să vă spun și câteva lucruri despre Uniunea Europeană, că este tot despre noi.

Sigur, știm toți, Uniunea Europeană trece prin cea mai grea criză economică de la al Doilea Război Mondial încoace. Nu mai este doar criza financiară, criza băncilor, ci este criza datoriilor suverane. De ce am ajuns aici? Am spus și mai înainte: statele au cheltuit mult mai mult decât au produs, și pentru asistența socială, și pentru funcționarea statului. Au trebuit împrumutați bani continuu și s-a asigurat o prosperitate pe datorie.

România are, din acest punct de vedere, șansa că are o datorie mică și nu va fi constrânsă la reduceri ale nivelului de îndatorare, pentru că este mult sub 60%, cât ne permit criteriile de la Maastricht. Deci nu avem o problemă de stopare a propriei noastre dezvoltări pentru că am avea o datorie mare, care ne obligă să trecem la un program de reducere a datoriei prin rambursări, și nu prin rostogoliri ale creditelor pe care le avem. Cât timp suntem sub 60%, ne putem permite să rostogolim datoriile.

Urmare a crizei datoriilor suverane, în cursul anului trecut și în cursul acestui an s-au luat o serie de măsuri la nivel european, măsuri care sunt valabile pentru toți. Nu voi intra în detalii, doar voi enumera - pachetul guvernanță 1, cu cele șase norme aprobate de Parlamentul European. Și vreau să spun că nu datorită Tratatului fiscal, dar datorită unuia dintre aceste regulamente adoptate de Parlamentul European deja sunt state care au fost propuse la sancțiuni prin reducerea sumelor alocate de la Uniunea Europeană. Și nu este vorba de sume mici, ci de o jumătate de miliard în primă instanță. Avertismentul este dat, statul este nominalizat și are șase luni ori să corecteze, ori să i se reducă cu o jumătate de miliard fondurile alocate de Uniunea Europeană.

Alte două state, de data aceasta din zona euro, au fost avertizate, tot în baza pachetului guvernanță 1 - celebrul Six Pack -, săptămâna trecută, cu privire la măsurile care se vor lua împotriva lor ca urmare a deficitului excesiv. Deci nu tratatul este cel care taie bani, deocamdată există legislație europeană necesară pentru a aplica sancțiuni financiare atât statelor din zona euro, cât și statelor din afara zonei euro, iar aceste reglementări sunt cuprinse în pachetul guvernanță economică 1. Avem un alt instrument, care se numește Pactul Euro Plus, instituit tot în a doua parte a anului trecut și la care România a aderat. Avem instrumentul de planificare a propriei noastre dezvoltări, care vizează educație, locuri de muncă, pensionari, creare de întreprinderi mici și mijlocii și care se numește Agenda UE 2020. Și, de asemenea, avem sistemul prin care toate statele se supun controlului bugetelor lor și îndeplinirii parametrilor și care se numește semestrul european.

Vă pot spune că, în urma analizei pe semestrul european, douăsprezece state membre ale Uniunii, din care România nu face parte, au fost avertizate la ultimul Consiliu.

Și, în sfârșit, avem cel mai nou instrument, mult discutat - puțin și în România -, și care se numește Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare. Acest tratat a fost semnat de România prin mine, și aici aș face o paranteză. Am înțeles că domni din opoziție cereau prim-ministrului să meargă să semneze. Nu știu de ce îi deranja că semnează președintele, dar, conform Constituției, singurul care are dreptul să semneze tratate internaționale este Președintele României. El poate delega și altcuiva. Îi rog pe colegii din opoziție să citească puțin în Constituție, la atribuțiile Președintelui României. Aș spune că acest tratat semnat intră, abia acum, în faza de dezbatere publică, pentru că va intra în dezbatere parlamentară.

Am văzut - și vreau să vă informez pe dumneavoastră, să nu cădeți în această plasă - tot felul de contabili și experți mergând la televizor și spunând că România trebuia să negocieze mai bine, România trebuia să facă nu știu ce, trebuia să-și pună un capitol singură... Sigur, sunt oameni neinformați. Din păcate, în România, foarte mulți neinformați își permit să-și ia fața expertului, să meargă la televizor și să pară că știu despre ce vorbesc. Vă asigur că acești domni nu știu despre ce vorbesc. De aceea, o să vă dau câteva informații.

Acest tratat - pe care, pe scurt, o să-l denumesc Tratat fiscal - a fost conceput strict pentru statele din zona euro. A fost o presiune pe care am inițiat-o noi, susținuți de Polonia - repet, am inițiat-o noi, susținuți de Polonia -, ca la acest tratat să poată adera și statele noneuro. Singurele modificări care au putut fi făcute, tot pe negocierea româno-polonă, pe de o parte, și liderii statelor euro, pe de altă parte, au fost legate de două prevederi: una, ca și statele noneuro să poată semna tratatul și, implicit, să participe la deciziile zonei euro atunci când deciziile ei le pot afecta și pe ele ca state noneuro și, a doua - și se poate verifica pe mandatul pe care l-am dat de negociere -, ca statele care au gradul de îndatorare sub 60% să poată merge cu un deficit structural până la 1%. Au fost singurele lucruri care au putut fi modificate în tratatul pentru zona euro.

Ce recomand eu Parlamentului, plecând de la premiza că acest tratat poate fi adoptat, după care țara să pună rezerve ce prevederi din el îi intră în vigoare imediat și ce prevederi le lasă să intre în vigoare după ce devine stat membru euro..., recomandarea mea este ca Parlamentul să-l aprobe integral, cu intrare integrală în vigoare, pentru că, în mod cert, o astfel de abordare va obliga România să devină performantă, va obliga România la o dezvoltare durabilă, nu generată de împrumuturi cu dobânzi mari, pe care să trebuiască să le ramburseze, ci generată de propria ei creștere de performanță. Este, cred eu, abordarea pe care trebuie să o avem, pentru că ea sună ca o asumare: îmi asum să fiu un bun european, îmi asum să am o economie performantă, îmi asum să fiu responsabil cu cheltuirea banului public. O astfel de asumare va face din România o țară nu numai respectată, dar și o țară care-și creează premizele să devină o țară performantă.

Dincolo de demagogia politică, am convingerea că România a făcut un lucru bun semnând acest tratat, iar dumneavoastră veți face unul și mai bun, adoptând acest tratat repede. De ce repede? Tratatul nu va intra în vigoare decât în ultimă instanță la 1 ianuarie 2013. Tratatul va intra în vigoare imediat ce 12 state din zona euro îl ratifică și, după cum am văzut atmosfera, sunt multe state care vor ratifica acest tratat foarte rapid, deci nu este obligatoriu ca la 1 ianuarie 2013 să intre în vigoare. Atunci este obligatoriu să intre, dar el poate intra mult mai devreme.

Rugămintea mea către Parlamentul României este să ratificăm repede acest tratat, pentru că va fi un semnal al deciziei, al voinței politice de a deveni o economie performantă și un stat performant, care să-și asigure propriile resurse de dezvoltare și, mai ales, să-și asigure o dezvoltare durabilă, având câțiva piloni, printre care și finanțarea de la Uniunea Europeană. Dacă noi absorbim banii de la Uniunea Europeană, România nu are nevoie de împrumuturi externe pentru a-și asigura dezvoltarea. Dar, un astfel de tratat va crea investitorilor confortul că România va fi un stat care va sta echilibrat din punct de vedere macroeconomic și pot face investiții cu capital privat în România.

Aș vrea să vă mai dau o explicație care mi se pare interesantă. Am văzut că această criză a datoriilor suverane în Uniunea Europeană este generată de nerespectarea criteriilor de la Maastricht, cele de deficit, de grad de îndatorare și de inflație. Maastricht-ul a fost în 1992. Atunci s-au adoptat criteriile de la Maastricht. Foarte mulți spun: de ce nu s-au adoptat și instrumentele de control al respectării de către state a acestor criterii, pentru că, dacă s-ar fi respectat, nu ajungeam în această criză a datoriilor suverane. Iar aici răspunsul este clar: atât s-a putut atunci din punct de vedere politic. Era greu să spui unui stat european că va veni cineva de la Bruxelles să-i controleze execuția bugetară, să-i controleze deficitul, să-i controleze inflația, să-l oblige să ia măsuri pentru a nu fi sancționat. În 2011 și 2012, prin acest tratat, s-a făcut un pas înainte, un pas înainte care permite controlul Comisiei Europene și al statelor membre asupra modului cum fiecare dintre state respectă aceste criterii. Abia acum se dă consistență suportului monedei euro. Nimeni nu-și poate imagina că putem avea o monedă euro solidă, sănătoasă, dacă sub ea doar Germania are o abordare pragmatică, Olanda, poate și alte două, trei state, statele nordice, iar noi, cei din sud și din est, vai de bugetele noastre. Această regulă este făcută să facă euro să dăinuie, să facă din euro o monedă sigură, solidă pentru toți cetățenii Uniunii, dar și pentru economia globală. Și o să vă spun foarte sincer că încă nu s-a făcut suficient, dar atât s-a putut face politic la acest moment.

În opinia mea, atunci când politic se va putea mai mult, se va merge către unificarea sistemului de taxe, atunci când se vor reduce decalajele de dezvoltare, se va merge către unificarea legislațiilor care vizează investițiile, se va merge către unificarea legislațiilor care vizează redevențele și multe, multe altele, chiar și TVA-ul, dacă nu cumva și pensiile sau salariile, dar aceasta, probabil, în ultima etapă.

Este, în opinia mea, un proces ireversibil, în care nu avem altă soluție decât să mergem înainte, pentru că niciun stat singur nu poate face față efectelor globalizării. Uniunea Europeană are o singură soluție pentru a se afla pe puntea de comandă a procesului de globalizare și această singură soluție se numește realizarea uniunii statelor europene, cu o foarte puternică integrare, inclusiv integrare la nivele despre care vă spuneam mai înainte. Niciun stat al Uniunii Europene, singur, fie că se numește Grecia sau Germania, în diverse etape de evoluție, nu va putea face față procesului de globalizare. Niciun stat al Uniunii Europene singur!

De aceea, exprim în fața dumneavoastră convingerea că drumul către care ne îndreptăm încet, dar sigur, este acela de a realiza statele unite ale Europei. Altfel, vom face ce facem acum fiecare în parte, încercăm să facem față efectelor globalizării, încercăm să găsim soluții pe termen mai scurt sau mai lung pentru a ne scoate țările din dificultate. Numai o economie unitară, cu o monedă puternică, poate face din Europa acea structură economică care să poată sta în competiție cu economia Statelor Unite, cu economia Chinei, cu economia Indiei, cu a Braziliei și așa mai departe.

De aceea, doamnelor și domnilor parlamentari, cred că tratatul este un pas înainte, un pas pe care România nu are dreptul să-l facă pe jumătate. Trebuie să contribuim la consolidarea europeană și vreau să fim foarte bine înțeleși - Europa n-a ieșit din dificultate, a scos temporar Grecia. Probleme vor mai fi în Uniunea Europeană și, foarte probabil, în partea a doua a anului, la nivelul întregii zone euro se va constata intrarea în recesiune, cu efecte și pentru economia românească și pentru veniturile din bugetul de stat și pentru veniturile fiecărui român și chiar pentru locurile de muncă. Dar, din acest punct de vedere, vă pot spune că nu ne va fi ușor, dar nu ne va fi atât de greu cum ne-a fost în 2009, 2010, 2011, pentru că suntem mult mai bine pregătiți să facem față acestui proces, care, eventual, se va produce.

Vă asigur că avem motive de optimism. Știm ce avem de făcut. Am acumulat o experiență a unei crize grele și suntem bine pregătiți să facem față unei eventuale recesiuni care s-ar instala în zona euro în partea a doua a anului.

N-aș vrea să închei, fără să vă spun încă un lucru care ține de comportamentul nostru în raport cu Uniunea. Vreau să vă spun că, în calitate de șef de stat, nu mi-a plăcut niciodată faptul că aflam, din declarații dintr-o capitală sau dintr-o a doua capitală, ce vom face la Consiliul următor. Și nu numai mie nu mi-a plăcut, multor șefi de stat și de Guvern nu le-a plăcut. De aceea, vreau să știți că România va fi un susținător puternic al unei tot mai mari puteri a Comisiei Europene, și nu al unui stat contributor sau altul. Obiectivul nostru și garanția corectitudinii gestionării afacerilor europene este în Comisia Europeană. Ei pot fi un arbitru neutru, care să vegheze la interesele tuturor. De aceea, eforturile noastre sunt legate de consolidarea autorității și atribuțiunilor Comisiei Europene.

Închei mulțumindu-vă mult pentru atenție, asigurându-vă încă o dată că suntem pregătiți să facem față unui al doilea val de recesiune în Europa, dacă va fi. Vreau să știți că România îndeplinește multe din criteriile cerute pentru aplicarea Tratatului fiscal și eu, cel puțin, încerc să vă transfer ceea ce simt fiind în deplină cunoștință de cauză. Aveți de ce să fiți optimiști, România nu va face pași înapoi, chiar dacă în zona euro va fi recesiune în partea a doua a anului.

Aș încheia spunându-vă încă un lucru: România nu-și poate vedea evoluția viitoare și securitatea din punct de vedere al speranței de prosperitate decât în interiorul Uniunii Europene, alături de statele Uniunii Europene, iar, din punct de vedere al securității naționale, cea care vizează integritatea și securitatea noastră, parteneriatul cu Statele Unite rămâne un pilon de bază al politicii noastre.

Vă mulțumesc mult.

Vă doresc o zi bună și succes în alegeri, dacă nu ne mai vedem.

(Aplauze)

Video in format Real Media

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Îi mulțumim domnului președinte pentru mesajul adresat Parlamentului.

Cu aceasta, ordinea de zi este epuizată, declar încheiată ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului. (Aplauze)

Vă mulțumesc. Vă doresc o zi bună.

Video in format Real Media

Ședința s-a încheiat la 12.30.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 23 noiembrie 2017, 18:34
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro