Ninel Peia
Ninel Peia
Ședința Camerei Deputaților din 23 aprilie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.55/30-04-2013
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media17-10-2017
Video in format Real Media16-10-2017
Video in format Real Media11-10-2017 (comună)
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 23-04-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 aprilie 2013

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Ninel Peia

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.7 Ninel Peia - declarație politică: "Retrocedările către reprezentanții Statusului româno-catolic trebuie supuse dezbaterii publice și parlamentare";

Video in format Real Media

Domnul Ninel Peia:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi,

Declarație politică intitulată: "Retrocedările către reprezentanții Statusului romano-catolic trebuie supuse dezbaterii publice și parlamentare".

Am constatat, mai cu seamă de 3-4 ani încoace, existența unei crescânde febre a retrocedărilor către ceea ce este cunoscut sub denumirea de Status ardelean romano-catolic. Mă refer mai cu seamă la păguboasa atitudine a statului nostru vizavi de cererile de retrocedare făcute din partea reprezentanților Statusului romano-catolic.

Să ne înțelegem, suntem buni și blânzi, ne place dreptatea și orice român corect știe că proprietatea trebuie respectată, mai ales după anii comunismului când, la modul declarativ, totul era al tuturor.

Văd cum fervoarea de care statul nostru e cuprins în legătură cu aceste cereri de retrocedare se transformă, monstruos, într-o acțiune de jaf la umbra legii.

Aceasta trebuie imediat oprită, până când rezultatele nu vor deveni complet ireversibile. De asemenea, consider, și cu siguranță nu sunt singurul, că acest val de retrocedări către un organism tolerat, dar fără nici un fel de statut juridic trebuie supusă cât mai repede dezbaterii publice și parlamentare.

Precizez că argumentele pe care le voi expune mai jos, drept sprijin al demersului meu, sunt atent selectate din documente și scrieri istorice cu valoare universal recunoscută, lucruri și fapte ce nu pot fi puse la îndoială de nicio persoană de bună-credință.

Întâi de toate, pentru ca acest proces de retrocedare să poată să aibă loc, este nevoie de existența unui proprietar. Și atunci, când a avut Statusul romano-catolic statutul de proprietar?

Istoria ne dă răspunsul: niciodată! Pentru simplul motiv că el nu a avut niciodată vreun statut juridic. Mai mult, pe partea canonică, s-a stabilit că Statusul nu mărturisește unitatea cu Biserica Catolică și în consecință nu a fost aprobat de Sfântul Scaun. La 19 octombrie 1931, chiar Mitropolitul Bisericii Catolice de rit latin din România califica Statusul ca fiind o organizație anticanonică!

Pe scurt, înainte de a putea fi proprietar, acest amalgam cunoscut sub numele de Statusul romano-catolic trebuia să aibă personalitate juridică. Lucru ce nu s-a întâmplat, repet, vreodată. Iată faptele și acte care atestă acest adevăr imuabil: prin articolul IX al Concordatului încheiat între statul român și Sfântul Scaun, la 10 mai 1927, nu este recunoscut Statusul romano-catolic din Ardeal ca persoană juridică. Important mai este și faptul că, Statusul romano-catolic ardelean a intrat în Primul Război Mondial cu starea de fapt și de drept a unui simplu organ tolerat al Guvernului Ungariei.

În plus, mai sunt de reținut și următoarele două aspecte: nici Guvernul Ungar nu a recunoscut Statusul romano-catolic ca organizație legal definită și, atenție, nici măcar Vaticanul nu a recunoscut până în 1932 Statusul romano-catolic. Acordul din 1932, publicat în Monitorul Oficial din București, la 3 august 1932, nu a fost ratificat de Parlament niciodată, fiind socotit un act interpretativ al Concordatului.

Așadar, până în 1927, Statusul romano-catolic nu avea statut juridic, evident, nici între 1945 și 1989 nu a fost obținut vreun statut juridic. Și atunci se ridică două chestiuni: Când și cum a adunat Statusul uriașele proprietăți pe care le revendică fără încetare? Dacă nu a avut vreodată personalitate juridică, cum ar fi putut fi proprietar peste asemenea averi și în baza cărui drept cere Statusul aceste retrocedări? Dacă răspunsul la prima întrebare ni-l dă tot istoria, cel de-al doilea ține de bulibășeala postdecembristă.

În marea lor majoritate, așa-zisele proprietăți au fost acumulate prin fals și fraudă în perioada ocupației ungare din Ardeal (1940-1944), după Dictatul de la Viena, când au fost transcrise toate cărțile funciare din limba română în limba ungară, ocazie cu care multe au fost falsificate. Pe lângă acestea mai apar exproprieri și multe donații false, ale căror acte de proprietate lipsesc cu desăvârșire. La acestea se mai adaugă și revendicarea unor proprietăți din perioada Imperiului Austro-Ungar, când, nu-i așa, românii nu știau cum să își mai îmbogățească opresorii.

Bun, deci Statusul n-are personalitate juridică, prezintă tot soiul de acte îndoielnice, incomplete sau chiar vizibil întocmite abuziv despre pretinse bunuri, dar a primit și tot mai primește, prin retrocedări, diverse valoroase proprietăți.

Cum este posibil asemenea lucru lipsit de rațiune? Ei bine, totul se bazează pe o acțiune judecătorească începută în 2001 și finalizată în 2005.

Iată despre ce este vorba: la 1 august 2001, Judecătoria Miercurea Ciuc, în dosarul nr.2179/2001, prin sentința civilă 1515, a constatat că persoana juridică Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba lulia este identic cu Statusul Romano-Catolic din Ardeal, "ca fiind una și aceeași persoană juridică, ce îi revin atribuțiile, drepturile și obligațiile în virtutea continuității de drept. La proces, pârâtul, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu a fost reprezentat în instanță și nici nu a făcut recurs la hotărârea judecătorească pronunțată de către instanța de fond. Astfel, prin încălcarea Legii nr. 21/1924 s-a ajuns ca Statusul romano-catolic să devină, ceea ce nu a fost niciodată, persoană juridică și apoi să revendice și să obțină un număr uriaș de imobile în Ardeal, pe care niciodată nu le-a avut în proprietate!

Concluzia este că prin dezinteres, statul român a făcut posibilă împroprietărirea abuzivă a Statusului, o fundație.

Atenție, pe baza acelei grave erori, cadourile continuă și astăzi, ba, mai mult, se pregătește un nou val de retrocedări care vor deveni rapid efective dacă nu oprim acum aceste acțiuni pe care nu le pot califica decât ca fiind un jaf incalificabil și istoric blamabil asupra neamului românesc!

Pentru cei interesați, am folosit argumente din lucrări ale regretatului academician ardelean Onisifor Ghibu.

Deputat PSD, Ninel Peia.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 17 octombrie 2017, 21:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro