Ninel Peia
Ninel Peia
Ședința Camerei Deputaților din 21 mai 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.66/30-05-2013
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media18-10-2017 (comună)
Video in format Real Media17-10-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 21-05-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 21 mai 2013

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Ninel Peia

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

Video in format Real Media Ninel Peia - declarație politică intitulată: Ne permitem experimentul Uniunea Europeană sau e timpul să urmăm modelul Statelor Unite ale Americii?;

Domnul Ninel Peia:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică intitulată: "Ne permitem experimentul Uniunea Europeană sau e timpul să urmăm modelul Statelor Unite ale Americii?"

Evenimentele politice, dar mai ales cele socio-economice ne arată că drumul pe care Uniunea Europeană l-a ales nu este ușor și, mult mai important, cărarea nu este bătută, nu avem ghizi iar indicatoarele sunt complet inexistente.

Departe de mine să fiu împotriva Uniunii Europene, dar cred că obiectivitatea și expunerea critică a unor probleme nu poate avea decât un rol progresist, mai ales în această chestiune.

Sunt european, dar înainte de asta sunt român, îmi permit să parafrazez cuvintele lui Lucrețiu Pătrășcanu, pe cale de consecință, nu am voie să nu încerc o îndreptare a situației din vreme, adică să înlocuiesc eficient ceea ce în popor se cheamă "mintea românului cea de pe urmă", cu o punere pe tapet a acestei chestiuni.

E limpede că suntem angrenați, la această oră, într-un proces politic de anvergură, clar continental, dacă nu chiar mai extins, o încercare istorică, un proiect de o durată greu de calculat și cu un obiectiv care niciodată nu va fi atins în totalitate, probabil, niciodată. Structurile funcționează, mașina bagă cărbuni, dar iată că lucrurile sunt mult mai complicate, iar planificarea este și va fi deseori dată peste cap de tot soiul de buturugi mici și tari.

Cum a făcut față Europa Unită actualei crize economice? Bine, este concluzia generală. În speță, dacă luăm țări în parte, treaba nu mai e chiar așa. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că există două viteze în Europa. Prima ar fi "încet înainte" și a doua "tiptil-tiptil". Statutul nostru de fostă țară comunistă a venit la pachet cu cea de a doua viteză. Este, de asemenea, evident că, în întreaga Europă, criza a adus o scădere a nivelului de trai.

Dar oare cu cât a scăzut nivelul de trai al neamțului și cu cât al românului? Păi, la noi, era deja subteran, a mai coborât un pic către centrul Pământului. La nemți, cei mai afectați dintre cetățeni au schimbat Audi-ul cu Volkswagen. La noi în țară, căruța rămâne un mijloc de transport la mare preț. De ce? Pentru că un cal-putere, în carne și oase, dar bun de lucru, ajunge la maximum 2000 de euro. Un autovehicul de 2000 de euro, cu încă 500 de euro pentru înmatriculare și care papă jar de circa 1,5 euro per litru de benzină duce, în final, la mult mai mult. Și nici nu poți să cari cine știe ce cu el. Unde mai pui că bietul cal e și eco, sau bio, încă de la naștere. Asta e realitatea, oricât am încerca s-o machiem în culori festiviste...

Pentru România cam asta este moștenirea doamnei Merkel. Se tot spune că nucleul dur al Europei este format din binomul Franța-Germania. Așa o fi, dar nu știu de ce am impresia că mâna de fier din mănușa de catifea a Frau Merkel a cam făcut legea în această perioadă, nu de alta dar Sarkozy nu prea s-a interesat de francofonia de pe la noi și nici Hollande nu pare prea interesat.

Pe scurt, cu ce ne-am ales? Unele voci vorbesc despre fonduri europene, despre investiții și tot soiul de câștiguri tehnice. Ele există, indubitabil. Dar la Ianca, în Roman, la Dâlga sau Matca, lucrurile încă sunt ca pe vremea lui Mihai cel Brav. Cetățeanul român de rând constată că, în timp ce se făceau eforturi uriașe de salvare a Greciei, în spațiul carpato-danubiano-pontic, numărul de E-uri s-a dublat în salamuri, brânza topită nu mai putrezește, rablele se înscriu pentru România la bulgari, iar tacâmurile au început să ajungă la mare preț printre gospodine... Europenește vorbind, cam așa e testamentul doamnei Merkel pentru români.

Intrând mai abitir în problemă, bunul simț ne îndeamnă să constatăm că, la prima încercare mai delicată, Europa Unită n-a prea avut răspunsurile necesare. Experimentul e important, un eșec nu va fi permis, dar greutățile vor mai apărea și, repet, nu avem ghizi calificați pentru acest drum.

Și, atunci, de ce să nu cerem îndrumare? Statele Unite ale Americii se pare că au găsit drumul cel bun. Cel puțin de vreo 200 de ani, încoace... Poate ar trebui să încercăm așa: Statele Unite ale Europei (SUE), respectiv, transformarea Uniunii Europene într-o federație de state-națiune (o republică constituțională federală, în esență), fiecare cedând suveranitatea autorităților de la Bruxelles și Strasbourg. Pe scurt, asta merge, avem un model, avem ceva ghizi calificați, am putea avea o țintă mai ușor și mai rapid de atins.

Poate asta ar rezolva mai multe lucruri, începând cu acela al Europei cu două viteze. Poate așa România ar scăpa de rolul său de "colonie" sau de frate mai mic. Apropo, experiența noastră ca frate mai mic ne spune că nu e bine deloc. Cu Moscova n-a fost bine. Acum, cu Bruxelles-ul de azi e în regulă, dar peste alți 50 de ani ce facem? Un spasm istoric și gata... Care ar fi, în viața unui om, diferența dintre un dictat politic față de unul economic? Probabil că nu foarte deosebit. în plus, istoria ne-a învățat că un viitor distopic este oricând posibil...

În încheiere, mă întreb dacă nu cumva ar trebui să aflăm ce ar prefera românii: să fie parte a Uniunii Europene sau să fie al 51-lea stat al Statelor Unite ale Americii?

Este, desigur, o glumă, dar sunt sigur că, în cugetul dumneavoastră, deja știți care ar fi concluzia unui referendum pe această temă...

Deputat PSd Ninel Peia.

Mulțumesc, domnule președinte.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 23 octombrie 2017, 0:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro