Constantin Avram
Constantin Avram
Ședința Camerei Deputaților din 5 noiembrie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.139/15-11-2013
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2013 > 05-11-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 noiembrie 2013

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.108 Constantin Avram - declarație politică: - "Cui folosește pactul de coabitare dintre președinte și premier?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Constantin Avram:

"Cui folosește pactul de coabitare dintre președinte și premier?"

Dicționarele explicative ale limbii române transpun verbul francofon "a coabita" în câteva definiții aplicate, precum "a locui, a trăi împreună (în aceeași casă!) cu cineva, a conviețui, a conlocui", în cazul unui bărbat și al unei femei, sau "a popula același habitat, în cazul unor specii diferite". Coabitarea este deci acțiunea de a coabita, care ar presupune automat existența unui cămin comun.

În habitatul politic autohton, președintele și primul-ministru nu împart aceeași casă, ei având locuri de muncă diferite, în două instituții separate de câțiva kilometri și mii de orgolii. Coabitarea dintre cei doi se numește oficial Acordul de colaborare instituțională între președintele României și primul-ministru al Guvernului, un document de șase pagini, discutat, parafat și semnat la ceas de seară târzie, la ora 22,50, și în mare taină, în prezența celuilalt "actor" politic de seamă al țării, președintele liberalilor și al Senatului.

De la data semnării acestui document, o zi parcă desprinsă din cele cu semnificații numerologice, 12 decembrie 2012, au trecut, iată, zece luni de așa-zisă coabitare. Textul are ca obiect crearea mecanismul funcțional al coabitării și asigurarea guvernanței eficiente a țării: "Acordul de colaborare instituțională este destinat păstrării stabilității țării și asigurării unui climat funcțional, bunei guvernări și asigurării încrederii piețelor internaționale, prin armonizarea pozițiilor comune în cadrul puterii executive, cu respectarea atribuțiilor constituționale ale președintelui și Guvernului României."

Din nefericire pentru responsabilitatea celor două instituții ale statului român, fundamentale pentru rolul democratic și al progresului națiunii, și mai puțin pentru semnatari ca persoane, acest acord de colaborare instituțională nu a fost respectat de niciuna dintre cele două părți. Oricum, președintele a fost de fiecare dată cel care a redeschis conflictul. Românii au fost martori ai repetatelor încălcări ale prevederilor coabitării tocmai în cel mai sensibil punct al său - capitolul 2 - "Angajamente comune". Iată ce prevede acest document: "Părțile convin că vor respecta și se vor abține în a lansa dispute politice pe temele legate de angajamentele României față de instituțiile internaționale. De asemenea, se angajează să respecte un set de reguli comune în relațiile cu partenerii externi. Astfel:

  • părțile se angajează să se abțină de la atacuri la adresa instituțiilor statului de drept și a celor cuprinse în angajamente externe, de natură financiară și politică, optând să coopereze în pozițiile comune față de FMI, BM, CE, NATO, MCV, Schengen etc;
  • părțile se angajează să mențină coeziunea mesajului extern;
  • toate componentele guvernanței României își asumă coeziunea mesajului intern pe temele convenite;
  • părțile vor stabili spațiile de competiție politică în mod concret, elementele asupra cărora nu se convine în negociere directă și asupra cărora opiniile divergente vor fi oferite ca opțiuni în spațiul public;
  • părțile se angajează să evite confruntările publice inutile, să încerce soluționarea diferențelor pe temele asupra cărora nu s-a convenit în consultări, să respecte preeminența uneia dintre părți convenite în tipologia de problematică abordată și să propună public opțiunile alternative acolo unde diferențele de abordare apar, iar subiectele expuse public nu sunt în măsură să aducă prejudicii la nivel național, ci doar dezbatere pentru perfecționarea opțiunilor și creșterea consultării publice pe aceste teme;
  • părțile convin asupra necesității de a se consulta ex/ante în privința mandatelor care vizează dezvoltarea/punerea în aplicare a politicilor europene: reuniunile de consultare în vederea armonizării unor poziții comune vor avea loc înainte de reuniunile ordinare ale Consiliului UE și ale Consiliului European, precum și ori de câte ori este necesar (cu prilejul reuniunilor cu caracter excepțional). În cazul mandatelor generale sau al temelor complexe de mare sensibilitate, părțile convin să desfășoare inclusiv consultări în formatul președinte, pe de o parte, și partidele politice din coaliția de guvernare/parlamentară, de cealaltă parte."

Populația țării a observat de-a lungul acestui an cum președintele și premierul s-au duelat acerb și direct de la distanță, prin mesaje și comunicări televizate, la ore de maximă audiență, într-un război surd al nervilor, nedemn de responsabilitatea funcțiilor deținute. Cei doi semnatari ai "păcii de la Cotroceni" parcă au uitat de acord aproape imediat după semnarea lui, opiniile lor diametral opuse făcând poate deliciul telespectatorilor, dar aruncând pete de neșters pe blazonul celor două instituții marcante ale fragilei noastre democrații.

La niciun an de la încheierea acordului, unui observator neutru i-ar trebui sute de ore de studiu pentru a înșira toate derapajele protagoniștilor de la angajamentele pe care ei singuri și le-au luat unul față de celălalt. Să nu mai vorbim de epitetele reciproce pe care și le-au aruncat în piața publică, de la ieșirea la ore fixe a "cucului", la "bebeluș", "începător", "mincinos" etc.

Confruntați cu o situație destul de precară pe fondul crizei pe care o traversăm cu toții, românii se întreabă, pe bună dreptate, dacă înțelegerea dintre președinte și premier a folosit cuiva la ceva, în condițiile în care nu s-au respectat termenii conveniți de comun acord. Ambii semnatari au amenințat, în repetate rânduri, că vor denunța și anula documentul, ambii au revenit tot de atâtea ori, însă discuțiile pe marginea analizei pactului de coabitare s-au oprit pe moment, în așa fel încât să-i determine pe oamenii de bună-credință care urmăresc subiectul să concluzioneze că respectivul acord de colaborare este nefast pentru bunul mers al României. De fapt, acest acord semnat pentru a fi doar încălcat se înscrie în "bunele practici" românești de genul "dacă vrei să rezolvi o problemă, înființează o comisie sau încheie o înțelegere scrisă". Efectul este același de fiecare dată, problema rămâne nerezolvată.

Pactul de coabitare dintre președinte și primul-ministru poate fi salvat, susțin anumiți oameni politici, culmea, chiar din anturajul premierului, ba chiar de Victor Ponta însuși, dar suntem convinși că Traian Băsescu nu dorește acest lucru. Chestiunea de esență este însă modalitatea prin care acest acord ajută românul de rând să o ducă mai bine, să supraviețuiască, să ajungă la un standard de viață cât de cât decent. Aici cred că se impune un moment de reflecție din partea celor doi conducători ai României. Mi se pare mai puțin important cine merge la Bruxelles sau care dintre cei doi vine în fața românilor cu acuze mai belicoase decât ale celuilalt. Precum sugestiv spunea marele nostru Titu Maiorescu, "nu există prieteni în politică, există numai prieteni politici". Pactul de coabitare îi dă perfectă dreptate.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 16:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro