Sorin-Avram Iacoban
Sorin-Avram Iacoban
Ședința Camerei Deputaților din 10 martie 2015
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.37/20-03-2015
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2015 > 10-03-2015 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 martie 2015

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.13 Sorin-Avram Iacoban - declarație politică: "Sporul negativ al populației amenință stabilitatea României";

Video in format Flash/IOS

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Iacoban, vă rog.

Video in format Flash/IOS

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru stenogramă, astăzi voi depune două declarații politice, dintre care una, cu îngăduința dumneavoastră, o voi prezenta acum. Se numește: "Sporul negativ al populației amenință stabilitatea României."

Dragi colegi,

Trecerea la o economie și la o dimensiune socială modernă după 1989 a adus cu sine și unele aspecte negative care pun în mare pericol stabilitatea statului român și aici mă refer la sporul natural negativ al populației. Este cunoscut faptul că trecerea societății la o economie modernă duce și la instalarea fenomenului de scădere a natalității, dar și de scădere a mortalității. Numai că în țara noastră, scăderea natalității a avut o curbă descendentă foarte periculoasă, la acesta concurând și scăderea fertilității, precum și scăderea numărului de căsătorii, iar rata mortalității nu a reușit să echilibreze acest proces, dimpotrivă, l-a și forțat, rata mortalității înregistrând creșteri periculoase mai ales după 1993. Suntem codașii Europei în ceea ce privește rata mortalității generale și în ceea ce privește rata mortalității infantile.

Căsătoria, familia și religia au pierdut în ultimii 25 de ani din încrederea populației. Mai mult, creșterea utilizării contracepției, schimbarea legislației avortului în sensul unui avort nu permisiv, ci chiar încurajat, deși nu ar exista motive de avort terapeutic, au făcut din România o țară a cărei populație scade într-un ritm amețitor, ultimele statistici prevăzând pentru anul 2050 un maxim de populație de 16 milioane, în cel mai optimist scenariu.

Reculul fertilității este un fenomen general și a apărut în Europa în primele 3 decenii ale secolului XX. În România, începând cu anul 1966, a avut loc o redresare importantă a natalității, dar și o creștere importantă a mortalității negative și infantile, cu toate acestea, având un spor pozitiv al populației până în 1993.

În intervalul 1967-1988 s-a prelungit în România fenomenul de tranziție demografică prin măsuri pronataliste care au dus la conceptul de "mame-eroine" după care brusc, din 1991, scade fertilitatea și odată cu aceasta natalitatea.

Factorii acestei scăderi periculoase nu au fost diferiți de cei înregistrați în Europa, și anume progresul economic și social constant care a determinat emanciparea femeii, participarea acesteia la viața economică, dar și costul ridicat de creștere a copilului, la care s-au adăugat cauze care țin de specificul tranziției românești și aici mă refer la educație precară și sărăcie.

Dacă în perioada 1947-1955 natalitatea înregistra valori foarte ridicate de 25,6 nou-născuți la 1.000 de locuitori, în 1965, datorită unei legislații permisive a avortului și datorită altor cauze deja enumerate, rata natalității scăzuse îngrijorător la doar 14,3 nou-născuți la 1.000 de locuitori. Evident, conducerea țării de atunci a luat o serie de măsuri radicale pentru a revigora natalitatea, cea mai radicală fiind interzicerea avorturilor. Astfel, în primii ani după aceste măsuri, rata natalității se situa din nou la un nivel încurajator de 27,4 în 1967 și de 26,7 în 1968 la 1.000 de locuitori, numărul copiilor nou-născuți într-un an fiind undeva în jur de 520.000 de copii.

Între 1980 și 1989 rata natalității scade, dar se menține încă la un nivel încurajator între 14 și 18 copii nou-născuți la 1.000 de locuitori, numărul total al nașterilor pe parcursul unui an de zile fiind undeva la valoarea de 400.000 de nașteri.

După 1989, am importat din Europa cele mai proaste exemple care au dus, în mod inevitabil, la prăbușirea procentului natalității. Evident, românii au îmbrățișat cele mai proaste modele sociale pe care le-a putut exporta Europa și aici mă refer la un număr foarte mic de copii aduși pe lume, nașterile la o vârstă înaintată, ignorând pericolele pentru mame și nașterile din afara căsătoriilor. Rata natalității a scăzut la 13,6 în 1990, la 9,9 în 2010 și la 9,4 în 2013.

Pe segmentul cel mai recomandat pentru prima naștere, anume între 20 și 24 de ani, s-au înregistrat mult mai puține nașteri decât până în 1990, procentul coborând de la 37,3 la 1.000 de locuitori la 24,4 la 1.000 de locuitori, ponderea crescând la segmentul de vârstă între 25 și 39 de ani.

Scăderea natalității de după 1995 a dus și la creșterea ponderii nou-născuților de rangul 1 până la 52, 4 % și la creșterea ponderii nou-născuților de rangul 2 până la 30,6 %, deși cu doar câțiva ani înainte de 1995, aceste ponderi nu treceau de 47%, respectiv 27%, ceea ce înseamnă că modelul preferat de familie a devenit modelul cu unul sau maximum 2 copii.

Înainte de 1990 nașterile în proporție de 96%, 97% se produceau în căsătorii, fiind foarte important factorul nupțialitate. Dacă la vremea respectivă se înregistra un procent de nupțialitate de 10-12 căsătorii la 1.000 locuitori, după 1994 procentul a scăzut sub 7 căsătorii la 1.000 de locuitori. Aceasta a determinat creșteri îngrijorătoare ale vârstelor medii de căsătorie și de prima naștere cu cel puțin 3-4 ani.

Raportat la anul 2010, procentul de nașteri din afara căsătoriilor a crescut îngrijorător de la 4-5 % (1989) la 27,7 %, mai ales la tinerele de sub 25 de ani (în proporție de 60,2 %) și mai cu seamă în mediul rural. O altă consecință a acestui dezastru demografic a fost și creșterea abruptă a procentului de nașteri nelegitime.

Pe așezare geografică, județele din nord și est, mai cu seamă județele din Moldova încă înregistrează procente cât de cât decente de natalitate, spre deosebire de zona de vest și sud-vest unde ne aflăm în pragul unei crize majore a natalității.

Dacă analizăm indicele de rată a fertilității, adică numărul mediu de copii la o femeie, vom vedea că, față de 1960, înregistrăm valori la jumătate, ceea ce poate echivala cu un veritabil genocid demografic. Astfel, dacă în 1960 aveam un număr de 2,3 copii la o mamă, în 1968, după criticatul decret de interzicere a avorturilor, numărul a crescut la 3,7 copii la o mamă, în 1989 aveam încă un număr decent care putea asigura un spor pozitiv de populație, anume de 2,2 copii la o mamă. După doar 2 ani, în 1991 înregistram un număr de 1,6 copii la o mamă, iar în 2010 de 1,3 copii la o mamă, ținând cont că orice valoare de sub 2 copii la o persoană de sex feminin înseamnă spor negativ de populație.

Ca și o concluzie, România este pe antepenultimul loc la rata natalității în lume, cu un număr actual de 9,3 nașteri la 1.000 de locuitori, procente mai mici cu doar 8 nașteri la 1.000 de locuitori găsind în Germania și Japonia. În schimb, în Franța și Marea Britanie procentul este de 13 nașteri la 1.000 de locuitori, Suedia 12 nașteri la 1.000 de locuitori, Finlanda, Olanda și Belgia câte 11 nașteri la 1.000 de locuitori și Irlanda câte 16 nașteri la 1.000 de locuitori.

Dacă am fi menținut procentul de nașteri din 1960 sau măcar cel din 1989, cu siguranță eram pe primul loc în Europa la rata natalității.

În ceea ce privește rata mortalității, aceasta, în loc să scadă, așa cum se întâmplă în lumea civilizată, a crescut în mod îngrijorător. Dacă în anul 1984 aveam o rată a mortalității de 10,3 decese la 1.000 de locuitori, în 1996, numărul a ajuns la 12,7 decese la 1.000 de locuitori, în zilele noastre procentul fluctuând între 11,7 și 12,1, deși media europeană este undeva la 9,6 persoane la 1.000 de locuitori.

Singurul lucru pozitiv pentru România este că speranța medie de viață a crescut de la sub 70 de ani în anii ?90 la 74,26 de ani în 2010 și la 75 de ani în 2012, însă totuși cu mult sub media europeană de 80 de ani.

Dacă în 1990 încă aveam un spor pozitiv al populației, înregistrând o rată a natalității de 13,6 și o rată a mortalității de 10,6 la 1.000 de locuitori, din 1993 am înregistrat numai spor natural negativ de populație în mod constant. Astfel, pentru anul 1993 o rată a natalității de 11 căreia îi corespunde o rată a mortalității de 11,6, pentru anul 1999 o rată a natalității de 10,4 căreia îi corespunde o rată a mortalității de 11,8, pentru anul 2006 o rată a natalității de 10,2 căreia îi corespunde o rată a mortalității de 12, iar în 2012 avem înregistrată o rată a natalității de 9,4 căreia îi corespunde o rată a mortalității de 12, toate aceste valori fiind calculate la 1.000 de locuitori.

Dragi colegi, am abordat această temă deoarece sporul natural negativ de populație în tendința abruptă care se manifestă în România, aduce cu sine trei foarte mari pericole: 1. Pune în pericol major fondul de pensii. 2. Declinul demografic scade PIB. 3. Raportat pe plan mediu și lung, declinul major demografic pune în pericol siguranța națională.

Cred că ar trebui să ne preocupe, ca o urgență națională, stabilirea unei strategii concrete de sprijinire a natalității și de reducere a mortalității generale și a mortalității infantile. Ca și constantă negativă a acestor două criterii suntem în ultimele 3 state din Europa, ceea ce este un motiv de îngrijorare. Și nu în ultimul rând, trebuie să asigurăm generațiilor viitoare un stat care să nu se prezinte "vlăguit și îmbătrânit", pentru că, în caz contrar, Doamne ferește! generațiile viitoare vor găsi România doar pe harta secolelor trecute, lucru pe care nu ni-l dorim și pentru care trebuie să luăm măsuri urgente.

Vă mulțumesc.

Deputat de Iași, Sorin-Avram Iacoban.

Video in format Flash/IOS

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 22 octombrie 2021, 16:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro