Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 8 martie 2017
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.38/16-03-2017
Video in format Real MediaVideo - Real Media
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media11-12-2017 (comună)
Video in format Real Media11-12-2017
Video in format Real Media06-12-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2017 > 08-03-2017 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 8 martie 2017

5. Dezbaterea Proiectului de Declarație a Parlamentului României. (adoptat)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La următorul punct al ordinii de zi al ședinței comune de astăzi este Proiectul de Declarație a Parlamentului României.

Declarația a fost distribuită. Și îl invit la microfon pe domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, pentru prezentarea declarației.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu (de la tribună):

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Permiteți-mi să vă prezint Proiectul de Declarație care urmează să fie dezbătut și votat, în temeiul prevederilor art. 13 pct. 23 din Regulamentul activităților comune ale Senatului și Camerei Deputaților.

Parlamentul României salută clarificările pe care Curtea Constituțională a României le-a adus în decizia sa din 8 februarie 2017. Declarând neîntemeiate sesizările Consiliului Superior al Magistraturii și Președintelui României, Curtea explică, pe de o parte, cum Parlamentul poate delega Guvernului printr-o lege specială de abilitare competența de a emite ordonanțe, iar pe de altă parte, că Executivul "nu are obligația constituțională sau legală de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii în materia în care a legiferat, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are abilitarea legală de a emite un astfel de aviz". Am citat din decizia Curții.

De altfel, jurisprudența Curții Constituționale a stabilit de mult că "în cazul elaborării și emiterii unor alte acte normative, legea nu prevede obligația solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că exigența acestei autorități publice de a aviza acte normative care nu se circumscriu activității autorității judecătorești depășește sfera atribuțiilor sale constituționale". Am citat din nou din decizia Curții.

Parlamentul apreciază că, în condiții normale, asemenea lămuriri nu ar fi fost necesare. Textul Constituției este în sine suficient de explicit. Ceea ce a făcut oportună și necesară decizia Curții este absența manifestă a bunei-credințe în interpretarea legii fundamentale de către reprezentanți instituționali ai autorității judecătorești, ca și abuzul de drept al Președintelui României, care recurge la sesizarea fără temei a Curții doar în scopul blocării unui proces politic democratic.

Parlamentul României consideră că recenta decizie a Curții trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna acțiunilor concertate de subminare a rolului și prestigiului Parlamentului ca instituție centrală a democrației și organ reprezentativ suprem al națiunii noastre. Parlamentul nu va mai accepta pe viitor să fie redus la condiția de spectator al unor decizii politice ce se iau după criterii netransparente de către persoane care nu și-au câștigat prin vot dreptul de a decide și de către agenți și agenții ale statului conduse la rândul lor de persoane numite pentru îndeplinirea unor atribuții fără caracter politic, de ordin judiciar sau ținând de sfera siguranței naționale.

Pe fond, aceste acțiuni de discreditare a Parlamentului sunt lipsite de o motivație rațională. Trebuie afirmat răspicat că toate instrumentele juridice folosite în combaterea corupției emană de la Parlament. Ele sunt în mod fundamental expresia voinței politice a acestuia de a instaura necondiționat domnia legii și de a întări instituțiile statului de drept.

Imperfecțiunile cadrului normativ al luptei anticorupție semnalate cu repetiție de Curtea Constituțională sunt produse tocmai de urgența rareori justificată impusă procesului de adoptare a legilor, unele dintre acestea fiind trecute prin angajarea răspunderii Guvernului, după cum prea bine cunoașteți.

Calitatea legilor crește ori de câte ori Parlamentul este lăsat să delibereze, fără a fi supus la presiuni exterioare.

Prin această Declarație, Parlamentul își reafirmă supremația politică față de toate celelalte instituții publice și se arată decis să-și exercite cele trei funcții fundamentale ce îi revin prin Constituție: funcția reprezentativă, funcția legislativă, precum și funcția de alegere și control a Executivului.

Parlamentul, ca expresie a suveranității naționale, reprezintă societatea românească în ansamblul ei și cu toate componentele ei. Îi reprezintă deopotrivă pe cei care au votat, indiferent de opțiunea politică, dar și pe cei care nu s-au prezentat la urne. Funcția esențială a Parlamentului este aceea de a da, prin dezbaterile sale, o formă reprezentativă preocupărilor celor mai grave și profunde ale societății. Cunoașterea publică este indispensabilă într-o democrație, iar sarcina oricărui Parlament este aceea de a spori calitatea și sfera gândirii ce animă deliberarea colectivă.

Modul direct de alegere a Președintelui României a indus impresia greșită că cel ales este primul reprezentant al națiunii, că ar fi un președinte absolut al românilor, mai legitim și mai reprezentativ decât Parlamentul. Președintele, odată ales, devine prin efectul Constituției exterior societății, ocupând o poziție de mediator între aceasta și autoritățile publice. Președintele României reprezintă statul român - conform art. 80 alin. (1) din Constituție -, cele trei puteri ale acestuia - legislativă, executivă și judecătorească - fiind nu numai separate între ele, dar și distincte de societatea cetățenilor, care este fundamentul statului, dar nu se confundă cu acesta, conform art. 4 alin. (1) din Constituție.

Parlamentul este organul care asigură legătura constituțională între Președinte și societate, așa cum subliniază procedura care-i cere Președintelui să depună jurământul de învestitură în plenul reunit și să încredințeze apoi președinților celor două Camere documentul pe care a semnat jurământul. Parlamentul oglindește deci voința societății, în timp ce Președintele exprimă arhitectura instituțională a statului și o explică atunci când este necesar.

În al doilea rând, Parlamentul este "unica autoritate legiuitoare a țării" - a se vedea art. 61 alin. (1) din Constituție. Parlamentul acceptă să delege Guvernului, în termeni preciși, exercițiul acestei autorități, nu însă vreunei alte instituții. Nu poate delega autoritatea înseși, care este inalienabilă. În temeiul legilor pe care le face și pe care le modifică suveran, Parlamentul se poate consulta în cursul procesului legislativ cu instituții publice, cu experți, cu societatea civilă, cu orice parte interesată. Avizele pe care Parlamentul convine să le solicite nu pot avea un caracter constrângător. Nimeni și în nicio materie nu-și poate aroga dreptul de a uzurpa autoritatea legislativă a Parlamentului, care este unică și indivizibilă.

În sfârșit, grupurile politice din Parlament trebuie consultate de Președinte în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru, după care Parlamentul îi acordă - sau nu - acestuia și întregii liste a Guvernului votul de încredere - conform art. 103 din Constituție - și acceptă programul de guvernare prin care Executivul realizează politica internă și externă a țării și conduce administrația publică - a se vedea art. 102. Din acel moment, Guvernul și toate organele administrației publice se supun controlului parlamentar, Parlamentul fiind singura instanță politică în fața căreia Guvernul este răspunzător pentru întreaga sa activitate. Vă rog să consultați art. 109 și art. 111 din Constituție.

Prin urmare, Parlamentul României califică drept neconstituționale și inacceptabile judecățile pe care fie Președintele României, fie Consiliul Superior al Magistraturii, fie reprezentanți ai Ministerului Public le formulează la adresa unor decizii și activități ale Guvernului. Asemenea acțiuni uzurpă ilegal și abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere, în diferitele forme prevăzute de lege și de regulamentele Camerelor, pentru activitatea sa.

La începutul primei sesiuni din acest mandat, Parlamentul Românei se angajează cu fermitate să respecte riguros art. 69 din Constituție și să servească exclusiv națiunea pe care o reprezintă, refuzând totodată să-și supună mandatul oricăror solicitări imperative, de oriunde ar veni. Parlamentul respectă dreptul la liberă exprimare, înțelegând în același timp că este singurul reprezentant constituțional al întregii societăți. Oportune sau inoportune, îndreptățite sau abuzive, părerile Președintelui, Consiliului Superior al Magistraturii și ale Ministerului Public sunt opinii particulare și parțiale. Opinia structurată și legală a societății românești este exprimată în mod legitim și cu exclusivitate în Parlament.

Așadar, aceasta este declarația pe care v-o supun atenției dumneavoastră.

Vă mulțumesc. (Aplauze.) (Revine la prezidiu.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc, domnule senator.

La dezbateri generale sunt înscrieri la cuvânt?

Domnul deputat Cătălin Predoiu.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnișoarelor,

Domnilor colegi parlamentari,

Vă rog să-mi permiteți să încep această scurtă alocuțiune cu o interogație.

Este oare o misiune mai dificilă decât aceea de a apăra un om față de el însuși? Este oare o misiune mai dificilă decât aceea de a apăra o putere și o instituție față de ea însăși?

Cel mai mare rău ni-l producem uneori singuri. Și "drumul spre Iad e pavat adesea cu bune intenții".

Proiectul de declarație supus dezbaterii noastre se încadrează perfect în această nefericită ipoteză.

Parlamentul este într-adevăr o instituție centrală a democrației. Și nu este de conceput o democrație fără un Parlament liber.

Din această perspectivă, suntem total de acord, total de acord cu întărirea rolului, credibilității și prestigiului Parlamentului. Este parte a menirii noastre și a rostului prezenței noastre în această aulă.

Problema este că proiectul de declarație supus aprobării noastre nu servește acestui scop, nobil, de altfel.

Este adevărat, proiectul a fost modificat, în urma unor observații formulate de Partidul Național Liberal, transmise președintelui Senatului printr-o scrisoare, acum două săptămâni. Și apreciem această deschidere.

Nu mai puțin însă proiectul rămâne criticabil. Și iată de ce, pe scurt, în continuare.

La modul general, vrând să sublinieze rolul Parlamentului, proiectul se depărtează adesea de spiritul și litera Constituției, în ceea ce privește raportul dintre instituțiile, dintre puterile statului.

Ceea ce se vede imediat în acest proiect este intoleranța față de o altă putere a statului - justiția - și lupta pentru supremație în raport cu instituția prezidențială.

Puterile statului nu pot coexista decât pe picior de egalitate, în raporturi de cooperare.

Ori de câte ori într-un stat o putere și-a clamat și impus supremația față de celelalte puteri, statul nu a mai funcționat coerent.

Metoda cu care trebuie operat între puterile statului este dialogul și cooperarea. Măsura cu care trebuie operat între puterile statului este moderația.

Acest proiect nu respiră cooperare, ci autarhism și intoleranță. Nu respiră moderație, ci mustește de excese.

Enumerați și interpretați greșit atribuțiile prezidențiale, subliniind că odată ales, președintele devine "exterior societății", calificând "inacceptabile judecățile pe care Președintele le formulează la adresa unor decizii și activități ale Guvernului".

În fapt, proiectul uită să enumere și să indice o serie de atribuții prezidențiale, printre care dreptul - și obligația, aș spune eu - de a veghea la buna funcționare a autorităților publice - art. 80 alin. (2) din Constituție.

Proiectul uită să indice numeroasele decizii ale Curții Constituționale care recunosc dreptul Președintelui de a critica autoritățile statului, dreptul Președintelui de a critica inclusiv prevederi constituționale, așa cum s-a făcut, prin decizii ale Curții, în 2007, cu ocazia primei suspendări prezidențiale. Aviz amatorilor de suspendări!

Proiectul este pe alocuri și neconstituțional atunci când spune că Președintele se consultă cu Parlamentul, în vederea desemnării primului-ministru, atâta timp cât prevederile art. 103 alin. (1) din Constituție spun că se consultă cu partidul care are majoritate în Parlament sau, în lipsa unei majorități unipartid, cu partidele reprezentate în Parlament.

În contextul dat, proiectul mai suferă și de o altă boală a politicii noastre: diferența între vorbe și fapte.

Subliniați întâietatea Parlamentului. Și atunci de ce Parlamentul, acum o lună de zile, s-a dat după colț și a lăsat Guvernul să defileze cu boroboața Ordonanței nr. 13, în societate?

Subliniați supremația Parlamentului, acum, când sunteți șef al Senatului. Dar în urmă cu mai mulți ani, când erați șef al Guvernului, ați făcut inaplicabile și ați suspendat parte din deciziile unei legi adoptate de Parlament, privind majorarea salariilor dascălilor, imediat ce a fost adoptată.

Culmea ironiei este că aveați dreptate, atunci, să o faceți, din punct de vedere economic. Dar morala este că iată, uneori și Parlamentul mai greșește.

Dragi colegi,

Vrem ca Parlamentul să fie respectat de cetățeni? Atunci trebuie să ascultăm ceea ce spun cetățenii și ce vor de la Parlament. Cetățenii nu vorbesc doar la vot, vorbesc și între alegeri. Și i-am auzit cu prisosință în ultima lună.

Cum le răspundem? Prin încercări de a transforma Ordonanța nr. 13 din cal în măgar, prin amendamente la Legea grațierii. Ce vor spune oare cetățenii față de acest răspuns?

Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Președinte? Atunci poate că ar fi inspirat ca, atunci când se adresează mesaje constituționale, să nu mai părăsiți sala.

Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Justiție? Atunci poate ar fi inteligent să nu mai adoptăm legi care îndepărtează obiectivul legitim al ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare, pe care toți îl dorim îndeplinit.

Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Parlamentul European? Atunci poate că ar fi bine să ne implicăm mai activ în legiferarea europeană, așa cum ne dă dreptul Tratatul de la Lisabona.

Vrem ca Parlamentul să fie respectat de Comisia Europeană? Atunci poate că ar fi bine să luăm în serios rapoartele Comisiei Europene privind MCV și să nu mai transformăm această aulă în pretoriul justiției.

Vrem ca Parlamentul să fie mai eficient? Atunci poate că ar fi bine să facem o comisie de reformă a Parlamentului, care să vină cu propuneri concrete în acest plen, de a schimba, de a îmbunătăți modul în care noi ne desfășurăm activitatea. Mod pe care îl criticăm cu toții, uneori.

În concluzie, dragi colegi, proiectul de declarație supus atenției noastre invocă un obiectiv legitim: consolidarea Parlamentului. Din păcate, prea multe din lucrurile scrise în această declarație subminează acest obiectiv. Excesul este cel mai mare dușman al puterii. Și invităm pe cei care au redactat această declarație să nu îl promoveze.

Partidul Național Liberal îmbrățișează idealul unui Parlament profesionist și credibil, dar respinge acest proiect de declarație, pentru că în conținutul său nu face decât să decredibilizeze, pe alocuri, instituția parlamentară.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PMP, îl invit la microfon pe domnul senator Traian Băsescu.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Traian Băsescu:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Am luat cunoștință, acum câteva minute, de conținutul acestei declarații și, ca atare, aș vrea să subliniez doar câteva elemente.

În primul rând, consider că este o inițiativă greșită. Este ca și cum am vrea să votăm niște obligații și drepturi constituționale foarte clar precizate în Constituția României. Pentru ce ne trebuie o declarație ca să ne facem atribuțiunile?

Pe urmă, este un element - și acum probabil o să mă înțelegeți, ca fost președinte, dar poate veți descoperi și un mecanism de gândire al omului de la Cotroceni, fie că a fost, fie că este.

Spre exemplu, în Declarație se încearcă eliminarea președintelui din jocul politic, în baza art. 80 din Constituția României, care spune că: "Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale..." ș.a.m.d.

Deci faptul că Președintele României reprezintă statul l-ar face inapt să fie în interiorul vieții politice, al declarațiilor politice, al atitudinilor, al pozițiilor.

Vreau să ne ducem la DEX, ca să corectăm eroarea. În DEX spune că: "statul este instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționarea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni, teritoriu și populația asupra căreia își exercită autoritatea".

Deci Președintele, fiind reprezentantul statului, reprezintă și teritoriul, și oamenii, și societatea. Este definiția din DEX.

Tot în DEX este o definiție mai precisă. "Statul este teritoriul și populația asupra căreia își exercită autoritatea această organizație." Deci o a doua definiție din DEX spune că: "statul este teritoriul și populația." Or, Președintele, în calitate de reprezentant al statului, reprezintă și teritoriul și populația.

La art. 61 din Constituție - și toate acestea le corelez cu elemente din Declarație, pe care dumneavoastră probabil că o știți mult mai bine decât mine - se spune așa: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare".

Toți suntem de acord că este unica autoritate legiuitoare. Dar oare ce înseamnă suprem? Înseamnă unic? Greșit! Sunt și alte elemente ale societății care reprezintă poporul român, părți din poporul român. Sunt cei care ies în stradă, sunt ONG-uri, este Președintele României.

Este adevărat, Parlamentul este organul suprem, pentru că el face legi.

Domnilor,

Avem probleme comportamentale și încercăm să le ascundem în spatele unei declarații pe care o consider neinspirată, că n-avem nevoie să ne atribuim noi ceea ce ne-a dat Constituția, pe de o parte. Pe de altă parte, nici exagerările din document nu sunt în regulă. Ne vor face criticabili.

Dar vă dau câteva exemple din comportamentul nostru.

Cine v-a pus, dragi deputați, să vă duceți cu căciula în mână la Procurorul General, să-l întrebați dacă puteți voi să vă reangajați salariații din mandatul trecut pe cabinetele parlamentare? Păi, cine v-a pus să închinați Parlamentul procurorilor?

Păi, cine v-a pus, dragi parlamentari, să mergeți la CSM, să întrebați dacă dați grațiere pe 5 ani și ei v-au spus nu, 3, și ați venit cu scufița în mână la comisiile juridice, să spuneți, da, facem 3, când vă spune Constituția că sunteți cei care legiferează?

Păi, cine vă pune, dragilor, să vă tot căciuliți la instituții, altele decât Parlamentul?

Dacă vreți autoritate, comportați-vă ca atare.

Eu vă spun că în experiența mea - care înseamnă comandant de navă, ministru, primar general, președinte al României - întotdeauna am apărat instituția din care am făcut parte.

Așa voi apăra Parlamentul, ca om al acestei instituții.

Și vă asigur că nu putem face greșeală mai mare decât să dăm o declarație cu exagerări constituționale, pe de o parte, iar pe de altă parte, să explicăm cine suntem noi. Ne spune Constituția.

De aceea, propunerea mea este: dacă se simte nevoia unei astfel de declarații - deși este proba de slăbiciune a instituției, simte nevoia să se afirme cine e ea, când îi spune Constituția - dacă se simte nevoia unei astfel de declarații, propunerea mea este să fie revizuit foarte serios textul. Altfel, pe acest text, PMP va vota împotrivă.

Dar, repet, din politețe, pentru că nu vreau să fiu conflictual, recomandarea este să fie revizuită această declarație și pusă în parametrii constituționali corecți, recunoscând tuturor instituțiilor drepturile lor.

Spre exemplu... vă mai dau un exemplu.

Oameni buni, de când sunt în Senat, cred că am aprobat acolo, prin votul vesel și în necunoștință de cauză, de altfel, datorită procedeului de elaborare a legilor în Senat - și e același ca și în Cameră - vreo 50 de ordonanțe de urgență și vreo două proiecte de lege.

Păi, ce Parlament suntem noi? Deci legiferează Guvernul, și noi... ca să dăm Declarația aceasta trebuie să fim invulnerabili. Or, suntem atât de vulnerabili prin comoditatea noastră, încât a o da înseamnă să ne expunem unui risc al ridicolului.

PMP nu va vota Declarația.

Vă mulțumesc mult. (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale USR, îl invit la microfon pe domnul Vlad Alexandrescu.

Domnul senator Vlad Alexandrescu.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Vlad-Tudor Alexandrescu:

Domnilor președinți ai celor două Camere,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aș începe cu începutul, și anume faptul că Grupurile parlamentare ale Uniunii Salvați România consideră că proiectul acestei declarații neagă ordinea constituțională a României și nu va putea în niciun fel să voteze pentru adoptarea lui.

În cele ce urmează, am să vă rog să-mi îngăduiți să arăt, în primul rând, că acest proiect de declarație pornește de la un fapt irelevant și, în al doilea rând, că propune o filosofie a statului cu care în niciun caz Parlamentul României nu va putea fi de acord, considerăm noi.

În primul rând, de ce pleacă de la un fapt irelevant? Argumentul proiectului de declarație este că Parlamentul a uzat de delegarea legislativă pentru a abilita Guvernul de a emite ordonanțe pe perioada vacanței parlamentare din ianuarie 2017 și formulează ipoteza centrală că Președintele României, sesizând Curtea Constituțională a României, în privința existenței unui conflict juridic de natură constituțională, dintre Guvern și Parlament, respectiv, Consiliul Superior al Magistraturii, ar fi "subminat rolul și prestigiul Parlamentului", intervenind în delegarea legislativă pe care acesta din urmă o dăduse Guvernului, și ar fi comis "un abuz de drept, urmărind blocarea unui proces politic democratic, uzurpând - citez în continuare - ilegal și abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere pentru activitatea sa".

Această ipoteză este întrutotul falsă. Și nu am să mă extind aici ca să arăt de ce este întrutotul falsă. Toată lumea știe că Guvernul nu a emis Ordonanța de urgență nr. 13 în baza Legii de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe simple, nr. 4/2017, întrucât Parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară, începând de la 9 ianuarie. Deci Parlamentul era în sesiune, deci Guvernul nu a acționat în temeiul acestei legi. De altfel, această lege nu a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe simple în domeniul justiției.

Guvernul a uzat de un drept constituțional de a da ordonanțe de urgență, un drept pe care îl are doar în timpul sesiunilor parlamentare, cu condiția de a arăta în ce constă situația extraordinară și a justifica caracterul de urgență al ordonanței.

Caracterul de urgență al Ordonanței nr. 13, precum și situația extraordinară au rămas până astăzi întrutotul nedefinite și neacceptate de societate.

Președintele a mers întâi, în data de 18 ianuarie, și prin acțiunea lui a rugat Guvernul să supună acest proiect, al viitoarei Ordonanțe nr. 13, unei dezbateri largi în societate, împiedicând astfel adoptarea ei la data de 18 ianuarie.

Președintele, uzând de o altă prerogativă constituțională, după adoptarea ei, nefericită, la data de 31 ianuarie, a sesizat Curtea Constituțională în privința existenței unui conflict juridic, de natură constituțională, cu Parlamentul.

Prin urmare, făcând acest lucru, el nu a subminat rolul Parlamentului, ci a protejat rolul Parlamentului. Adică i-a lăsat rezerva de a legifera în materia justiției, materia atât de delicată a justiției, într-o materie în care Președintele s-a pus garant al respectării Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, care prevede, așa cum cunoașteți cu toții, clauze, printre care și acest faimos Mecanism de Cooperare și Verificare.

Faptul că ulterior Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 14, care a abrogat Ordonanța nr. 13, faptul că primul-ministru Grindeanu a recunoscut faptul că adoptarea Ordonanței nr. 13 a fost o greșeală, faptul că Parlamentul României, adică noi, toți, practic, în unanimitate, am adoptat o lege de respingere a Ordonanței nr. 13 și de adoptare a Ordonanței nr. 14 a prelungit acțiunea Președintelui. A mers în continuitate cu acțiunea Președintelui.

Președintele a apărat Parlamentul, arătând că Guvernul a greșit. Guvernul a recunoscut această greșeală și Parlamentul a întărit această judecată și această acțiune prezidențială desfășurată în limitele Constituției.

Iată de ce ipoteza de la care pornește Declarația este cu totul falsă.

Ceea ce ne îngrijorează mai mult ca grup parlamentar este însă filosofia statului, pe care proiectul de declarație o promovează. O filosofie a statului care, cum spuneam la început, neagă ordinea constituțională a României.

Dacă acest proiect ar fi adoptat de Parlament, astăzi, ar însemna să negăm rolul fundamental al unor instituții ale statului. Și am să vă rog să-mi îngăduiți să vă arăt de ce.

Despre Președintele României, Declarația afirmă că ar fi "exterior societății". Și mai afirmă un lucru foarte grav, doamnelor și domnilor colegi, anume că "Parlamentul este organul care asigură legătura constituțională între Președinte și societate".

În fapt, așa cum știm cu toții, Președintele este ales prin vot direct și universal, la fel precum Parlamentul. Nu este ales în interiorul Parlamentului, așa cum se întâmplă în unele țări din Europa, cum ar fi Republica Cehă sau Italia. Președintele nu datorează nimic Parlamentului, are o legitimitate pe care și-o obține direct de la popor. El are prerogative constituționale precise, prin care veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice.

În acest scop, "Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate", așa cum prevede art. 80 din Constituție, alin. (2).

Argumentele pe care Declarația le extrage din ceremonia de învestitură, unde se arată că Președintele ar depinde în vreun fel de Parlament pentru a-și exercita funcția de mediator, sunt întrutotul sofistice. Scenografia învestirii Președintelui în Parlament este complexă. La ceremonie participă și președinții Curților de Justiție, precum și reprezentanții cultelor religioase. Faptul că președintele Curții Constituționale prezintă în cursul ceremoniei de învestire hotărârea privind validarea alegerii Președintelui României sau că Patriarhul face o rugăciune de binecuvântare nu înseamnă o dependență simbolică a Președintelui nici față de unul, nici față de celălalt.

Depunerea jurământului de către Președinte este urmată de un discurs în care acesta își afirmă, în fața corpurilor legiuitoare, crezul personal și voința de a apăra Constituția.

Faptul că Președintele nu este în niciun fel exterior societății, așa cum afirmă greșit Declarația, se vede și din dreptul constituțional pe care îl are, de a acorda grațieri individuale fără să le justifice, alegând din societatea cetățenilor pe acela sau aceea către care se îndreaptă actul său de clemență. El îi cunoaște pe cetățeni și îi grațiază pe unii dintre ei, cu titlu individual.

De asemenea, Președintele exercită funcția de mediere între stat și societate. Nu ar putea face acest lucru dacă nu ar cunoaște societatea.

A doua teză fundamental greșită a Declarației este viziunea eronată pe care o propune despre Parlament. Parlamentul nu este un monolit, ci rezultatul unui pluralism izvorât din societate.

După Revoluția Română, Parlamentul nu mai este nicidecum Marea Adunare Națională din regimul comunist. El a devenit o pluralitate de partide și de voci politice. Astfel, acest mod de gândire autoritarist pe care îl degajă Declarația este profund periculos. Este inacceptabil, de pildă, de a afirma o așa-zisă supremație politică a Parlamentului. O asemenea exprimare nu își găsește corespondentul în Constituția României.

A vorbi despre supremație politică, a oricărei instituții, autorități sau organizații este nu doar imprecis, din punct de vedere constituțional, ci periculos din punct de vedere democratic.

Politica democratică nu-și găsește sensul în vreo supremație, ci în competiția liberă pentru câștigarea dreptului de a guverna societatea.

Într-o democrație constituțională nu se caută vreo supremație, ci se guvernează cu respect pentru pluralism.

România este o democrație constituțională bazată pe supremația legii, în care acțiunea guvernamentală este și trebuie limitată și controlată, în conformitate cu principiul separației și echilibrului puterilor.

Guvernul nu este o emanație a Parlamentului. Guvernul este expresia majorității parlamentare. Separația puterilor în stat face din Guvern un organ executiv delegat de Parlament să administreze țara. Dreptul Guvernului de a emite legi rămâne excepțional și este limitat de legiferarea parlamentară și de verificarea constituționalității, pe care o exercită Curtea Constituțională.

Astfel, chiar dacă Guvernul are dreptul de a adopta ordonanțe de urgență, acest lucru nu înseamnă că el se poate transforma într-un instrument al tiraniei majorității parlamentare asupra partidelor parlamentare din opoziție.

Prin urmare, a ataca o ordonanță de urgență la Curtea Constituțională nu aduce atingere în niciun fel rolului fundamental, de legiuitor, al Parlamentului.

În acest context, este inacceptabilă calificarea drept abuz a sesizărilor adresate Curții Constituționale de către instituții îndrituite prin lege să recurgă la o astfel de acțiune.

Grupul parlamentar al USR consideră că o astfel de formulare este în sine abuzivă, ea neavându-și loc într-un document oficial emis de Parlamentul României.

Prin urmare, facem apel la toți membrii Parlamentului, de a vă exercita cu spirit critic prerogativa de control asupra Guvernului, astfel încât derapajele și erorile acestuia să fie sancționate în Parlament, nu doar în stradă sau de partenerii externi.

Din păcate, ați ratat, doamnelor și domnilor parlamentari, o bună ocazie de a face acest lucru votând moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu.

Totuși, în aceste ultime săptămâni am asistat la o dovadă a vitalității democrației românești, tocmai grație faptului că o acțiune vădit greșită și recunoscută ca atare - a Guvernului - a putut fi împiedicată printr-un ansamblu de acțiuni politice, instituționale și civice.

La nivel internațional, România este privită cu simpatie în aceste zile tocmai datorită aceste vitalități a democrației sale, care s-a exprimat civilizat și legal atât prin proteste civice, cât și prin instrumente legale și instituționale.

Grupul parlamentar al USR respinge cu fermitate încercarea de a face prin acest proiect de declarație clasamente de legitimitate între instituții sau autorități ale statului. Astfel de formulări trădează o înțelegere rudimentară a ideii de legitimitate într-un stat de drept, lăsând de înțeles că se bucură de legitimitate doar sau cu precădere cei aleși prin vot.

Democrațiile constituționale moderne funcționează atât pe baza legitimității electorale, cât și pe baza legitimității procedurale, care își are sursa în respectarea legii.

Ambele tipuri de legitimitate au o importanță egală și orice încercare de ierarhizare a instituțiilor și autorităților statului în funcție de un tip sau altul de legitimitate este periculoasă și inacceptabilă într-o declarație ce se dorește a fi asumată de Parlamentul României.

În sfârșit, Grupul parlamentar al USR denunță cu hotărâre formularea cu care se încheie proiectul de declarație, conform căreia: "opinia structurată și legală a societății românești, este exprimată în mod legitim și cu exclusivitate de Parlament." Această formulare denotă un mod autoritarist de gândire politică și o lipsă de respect pentru libertatea de opinie.

Domeniul exprimării opiniei este în mod intrinsec unul al pluralismului și al diversității, limitat doar de respectarea drepturilor similare ale celorlalți.

Nicio putere sau vreo autoritate a statului nu își poate aroga rolul de a structura în vreun fel opinia societății. De altfel, într-o societate liberă nu poate exista opinia societății, ci doar opinii liber exprimate ale persoanelor și grupurilor sociale.

În aceeași logică, domnilor președinți ai celor două Camere, o declarație a Parlamentului are, evident, o valoare simbolică. Nu este vorba de o lege care la limită ar putea fi adoptată cu majoritatea simplă a membrilor Parlamentului. Astfel de declarații au cu adevărat sens doar dacă pot coagula un consens pe o temă importantă.

Așa cum ați propus textul Declarației, domnule președinte al Senatului, el este perfect partizan și se încadrează la sesiunea săptămânală de "Declarații politice" din Senat.

Din toate aceste motive, Grupul parlamentar al USR se opune cu fermitate adoptării ei, care denotă o înțelegere profund greșită a echilibrului puterilor într-o democrație constituțională și o lipsă de respect pentru drepturi și libertăți fundamentale garantate de Constituția României.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc, domnule senator, pentru această foarte scurtă intervenție.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Márton Árpád.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Am auzit mai multe intervenții care conțin interpretări ale Constituției.

Avem un text pe care îl dezbatem, care, printre altele, citează elemente din Constituție, are o structură și, evident, interpretează aceste texte din Constituție.

Permiteți-mi ca la început să mă rezum la citirea exactă a prevederilor constituționale, fără prea multă interpretare.

Ar. 2 alin. (1): "Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum."

Alin. (2): "Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu."

Citesc încă odată: "Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu."

Și ultimul citat - art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării."

Deci, sunt niște texte clare - suveranitatea aparține poporului și o exercită prin referendum, respectiv prin instituțiile reprezentative. Dintre acestea, supremul este Parlamentul. Așa prevede Constituția.

Așa cum în ultima vreme am fost obligați să enunțăm de mai multe ori, din păcate, România actualmente nu este un stat de drept.

Există niște derapaje din partea unor instituții, inacceptabile. Și vă aduc aminte că, deși avem o prevedere constituțională pentru care noi, deputații și senatorii de rând, avem singura imunitate - pentru declarațiile și voturile noastre, o autoritate și-a permis să penalizeze niște deputați dintr-o comisie pentru voturile date. O altă instituție a întrebat Camera Deputaților cum a votat și ce a spus un senator la dezbaterea unor legi. Să nici nu vorbim de situația în care, prin avântul revoluționar de a da dreptul justiției să-și facă treaba, s-a votat arestarea preventivă a unor deputați, care, atunci când în fața instanței a apărut autoritatea respectivă, cu documentul prin care ar fi trimis către instanță munca lor de mai bine de doi ani, a fost retrimisă munca lor ca inacceptabilă. Ca atare, conform votului nostru, deputații puteau să stea acolo în închisoare, în arest preventiv, fără ca instituția respectivă să-și fi făcut treaba înainte.

Să nici nu vorbim despre situația în care, după cum știm cu toții, conform unei legi a învățământului, școlarizarea se realizează prin autoritățile publice, respectiv Ministerul Învățământului. Dar cifrele de școlarizare pot fi împiedicate de către DNA. De ce nu? Pornește un demers, se tot ocupă cu cercetarea unor fapte, ca atare, se desființează eventual un liceu pentru că așa vor mușchii lor.

Ei bine, iată de ce credem noi că nu este un stat de drept actualmente România.

Sunt de acord cu observațiile unor antevorbitori de-ai mei. Acest text putea fi mai bine formulat, eventual anumite elemente corectate. Mai mult, poate era bine să se fi dezbătut într-o comisie reunită, evident, ca să se facă aceste mici ajustări ca să nu poate fi atacat textul.

Dar, în sine, textul este un semnal - este un semnal important că ceva nu este în ordine în separația puterilor în stat. Căci nu este corect ca o autoritate, indiferent care ar fi autoritatea respectivă, și nu mă refer doar la situația în care DNA-ul cercetează cum s-a ajuns la un proiect de lege sau o ordonanță, ci și la situații când alte autorități încearcă să influențeze decizii ale unor autorități alese, pe ideea de oportunitate.

Deci, aceste instituții numite de control nu ar trebui să aibă nicio posibilitate de a avea un comportament prin care să blocheze o activitate politică de oportunitate pentru luarea anumitor decizii, indiferent dacă acele decizii se iau la nivel local, județean sau național.

Ca atare, dacă textul este așa cum este, noi vom vota pentru acest text, care, încă odată vă spun, putea să fie mai bine formulat, pentru că suntem convinși că trebuie să dăm un semnal clar că ceva nu este în ordine în structura noastră de separație a puterilor în stat.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc și eu.

Stimați colegi, înainte de a da cuvântul următorului coleg, vreau să vă anunț că în balconul central se află delegația condusă de domnul Norbert Kartmann, președintele Parlamentului Landului Hessen, căruia îi urăm bun venit și pe care îl salutăm.

(Aplauze.)

În continuare, vreau să vă consult într-o chestiune de procedură - mai mulți colegi mi-au spus, și pe bună dreptate, ca în cadrul acestor dezbateri, din partea fiecărui grup să vorbească doar un singur reprezentant. Dacă sunteți de acord cu această propunere a colegilor.

Până la vot, vreau să văd dacă sunt și alte păreri.

Supun la vot propunerea ca din partea fiecărui grup parlamentar să vorbească doar un singur reprezentant.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Sunt voturi împotrivă?

Abțineri?

Deci, cu 36 de voturi împotrivă, o abținere, propunerea a fost adoptată.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PSD, vorbește domnul deputat Eugen Nicolicea.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Eugen Nicolicea:

Declarația a pornit de la nevoia de a explica anumite articole din Constituție.

De foarte multe ori am invocat, ca și domnul Márton Árpád, Constituția, și interlocutorii îmi răspundeau: "Lasă-mă, domnule, cu Constituția!", de parcă statul de drept ar putea să existe fără respectarea Constituției.

După cum știți, în România respectarea legilor și a supremației Constituției este obligatorie chiar și pentru cei care au glasul mai puternic.

De aceea, Declarația era nevoie să fie făcută.

Poate că era nevoie de mai multe dezbateri publice - nu în adoptarea Declarației, ci în explicarea Constituției și, în calitate de președinte al Comisiei juridice, vom iniția astfel de dezbateri publice pentru că este necesar ca, întâi și întâi, parlamentarii și cei care ocupă demnitățile publice și, în fine, populația, formatorii, media să înțeleagă exact prevederile Constituției și să nu mai propage idei contrare.

Cu privire la Declarație, abuzul de drept sesizat în această declarație, făcut de către Președintele României, este real. Dânsul a declarat că va face tot posibilul să împiedice un anumit act legislativ, deși a făcut-o fără a avea atribuții în domeniul ordonanțelor de urgență. Atribuția lui intra în vigoare atunci când exista o lege de aprobare sau de respingere a ordonanței.

Oricum nimeni nu poate să spună că un președinte care se pune în fruntea unei demonstrații împotriva Guvernului reprezintă garanția respectării Constituției și că acționează în virtutea prerogativelor constituționale. Pentru că acest act a fost anunțat public - "voi face orice", prin "orice" însemnând chiar și încălcarea legii, vedem, este evident că acest abuz de drept este făcut voit, este făcut cu intenție.

Totuși, sesizarea către Curtea Constituțională o apreciez ca fiind un demers constituțional, spre deosebire de plimbarea în fruntea demonstranților și întărâtarea maselor, deci este un act constituțional. Dar eu îi mulțumesc pentru acest act pentru că ne-a dat ocazia să nu mai avem dubii - Curtea Constituțională a arătat foarte clar că nu există niciun conflict de natură constituțională între Guvern și CSM, între Guvern și Parlament. Și, de asemenea, aici este un lucru aproape hilar: cum avea grija Parlamentului și lua apărarea Parlamentului, în timp ce Parlamentul nu avea nevoie de acest lucru. Controlul ordonanțelor se făcea oricum, după ce erau depuse la Parlament. Și, de asemenea, nu cred că a reprezentat la Curtea Constituțională Parlamentul, pentru că punctele de vedere ale președinților celor două Camere au fost susține de senatorul Șerban Nicolae și de mine, deci nu de Președintele României. El avea o opinie contrară.

Curtea ne-a dat dreptate nouă.

În decursul vremurilor s-au lansat mai multe teze false care, tot repetate, au căpătat aproape caracter de adevăr absolut, și ele sunt aici demontate, în această declarație. Spre exemplu, pornindu-se de la faptul că cele mai multe voturi le are un președinte ales - ca număr de voturi, comparându-se cu aleși locali, deputați, care sunt oricum aleși după alte legi, au început să spună că cel mai legitim din țară este președintele. Absurd! Este ales cu 50 și ceva la sută, în timp ce Parlamentul, organul reprezentativ suprem al poporului român, este ales cu 100% - Parlamentul în ansamblul său. Deci, cu privire la numărul de voturi cu care este aleasă o instituție prezidențială și o instituție parlamentară, respectiv Parlamentul - Senatul și Camera, vă rog să fiți atenți: 100% este votul la Parlament, pe când la Președinte abia după turul II faci 50 și ceva la sută.

De aceea, modul de alegere directă a Președintelui României nu trebuie să îi dea acestuia o putere mai mare decât o are.

Cu privire la "unica autoritate legiuitoare", din textul declarației, este evident că Parlamentul face acest lucru, și există decizii ale Curții Constituționale care specifică că nici un aviz nu este necesar sau nu este obligatoriu dacă împiedică Parlamentul să se pronunțe. Iar în mod concret, cu privire la avizul CSM, acesta nu se poate pronunța decât pe Legile nr. 303, nr. 304, nr. 317, conform Deciziei Curții Constituționale nr.3/2014, dat chiar pe Codurile penale - așa-zisa "marțea neagră", la sesizarea fostului președinte. Deci, obiceiul de a sesiza Curtea nu este nou.

După cum ați văzut, se încheie această declarație cu un angajament de respectare a articolului 69, și anume că parlamentarii sunt în serviciul poporului, nu al unor entități altele decât poporul, nu al partidelor, nu a lu’ mama, nu a lu’ tata, nu al cui o mai vrea, cineva din stradă.

Dumneavoastră sunteți reprezentanții poporului și nu dați socoteală decât la alegeri, în fața poporului, dar pentru asta trebuie să-ți înțelegi demnitatea și să-ți respecți rangul, nu să îl cobori la un nivel chiar sub nivelul străzii.

Am ascultat și comentariile colegilor.

Mulțumesc domnului Márton Árpád că a dat citate din Constituție și, de fapt, asta trebuia să facem.

În continuare la ce a spus dânsul vreau să vă spun că: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român", că oricine știe limba română, chiar și profesorii universitari, trebuie să înțeleagă că suprem nu mai poate fi egal cu altcineva. Deci, declarațiile unor colegi, și anume că puterile sunt egale, sunt lipsite de temei și lingvistic și constituțional.

Puterile sunt în echilibru, ceea ce este alt lucru. Inginerii care știu legea pârghiilor știu că pot să fie două greutăți inegale în pârghie dacă brațul diferă.

Deci, puterile sunt în echilibru, dar nu sunt egale.

Or, vă veți uita la art. 1 alin. (4) din Constituție: "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor în stat...", nu al egalității. De fapt, nici nu pot să fie egale niște puteri care au atribuții diferite. Sunt alese sau numite într-un anumit fel și au, bineînțeles, alte roluri. Bun.

Cu privire la ceea ce au spus colegii, într-adevăr, este bine că trebuie să ne apărăm de noi înșine, pentru că imaginea Parlamentului în general a fost subminată chiar de către parlamentari. Am pățit acest lucru de nenumărate ori. Când eu invocam articole din Constituție, doar pentru, ce să zic, o faimă de o secundă, se găseau vreo trei din același platou, din același studio, să susțină o teză populistă contrară.

Dar mie mi se pare că ceea ce au susținut colegii era contrar întăririi rolului Parlamentului, astăzi.

Am înțeles, criticăm Declarația, că nu este bună, că mai trebuie pe ici, pe colo, periată, dar declarațiile lor sunt în sprijinul Parlamentului sau tot în favoarea altor entități, punând Parlamentul pe o poziție inferioară, deși este organul reprezentativ suprem?

Este adevărat că Guvernul este votat de către majoritatea parlamentară, adică este aprobat de majoritatea parlamentară, votat este de întregul Parlament, votul se dă în Camerele reunite, dar, așa cum spune o decizie a Curții Constituționale, poporul, când se exprimă prin vot cu privire la majoritatea parlamentară, înseamnă că implicit poporul s-a exprimat și cu privire la opțiunile de a avea un guvern și un premier. Aceste argumente sunt proaspete în memoria dumneavoastră pentru că le-am folosit atunci când, tot în mod abuziv, președintele nu a vrut să o nominalizeze pe doamna Shhaideh și apoi a fost obligat să nominalizeze pe domnul Grindeanu.

Cu privire la delegarea legislativă, văd că este în continuare confuzie, deși cu asta tot lucrăm. Este perfect constituțional să existe ordonanțe de urgență în condițiile prevăzute în Constituție. Dacă aceste condiții sunt încălcate, pot să fie încălcări ale legii, ale Constituției, și ele vor fi declarate neconstituționale.

Dar dreptul Guvernului de a da ordonanțe de urgență doar ce a fost afirmat prin Decizia Curții Constituționale.

Cu privire la așa-zisa "luptă împotriva corupției", eu vă reamintesc Codul venit și scris de către un reprezentant al opoziției. Stabilea luarea de mită la 5 ani, dacă erai funcționar public, și la 2 ani și jumătate, dacă nu erai funcționar public. Vi se pare că micșorarea aceasta drastică de pe la vreo 10 ani la 2 ani era luptă împotriva corupției, și respectivii pot să ne dea nouă lecții acum?!

Pentru că numai datorită Parlamentului cei care au luat mită nu au scăpat la 2 ani și jumătate.

Cu privire la faptul că ar fi o declarație greșită, spunea un coleg antevorbitor. Nu este greșită, este o declarație explicație, pentru că foarte mulți nu vor să citească Constituția, o citesc cam greu, și când izbutesc să o citească nu o înțeleg.

Este evident că președintele nu este pus nici în stat, nici în societate din moment ce el trebuie să fie arbitru între stat și societate, dar am mai văzut președinte-jucător, acum văd că s-ar putea să fie undeva jucător-arbitru, ceea ce este mai greu decât președinte-jucător.

Definiția statului. Păi, statul nu este poporul. Statul este cel care exercită și asigură funcționarea sistemului, adică, mai precis, printre altele, statul este cel care pune biruri, nu are treabă cu poporul. Bine, are și alte funcții, dar am dat acest exemplu care este chiar antagonist, pentru că, dacă ar fi după voința poporului, nu ar mai exista taxe deloc.

Evident că definiția populației, citită din DEX..., populația de pe un teritoriu nu reprezintă poporul, nu este chiar poporul. Asta este altceva. Definiția poporului este alta, și a populației este alta.

Că poporul ar fi reprezentat de ONG-uri.

Păi de la art. 2 se spune că suveranitatea este manifestată de către popor prin organele sale alese într-un mod universal, periodic și liber. Or, nu îmi aduc aminte ca vreun ONG să fie ales de către populație prin astfel de alegeri, ca să poată fi catalogat reprezentant al poporului. Orice ONG reprezintă un segment de populație, o anumită categorie socială, dar nimeni nu poate să spună că ONG-urile reprezintă poporul.

Cu privire la Coduri, am mai spus; au fost criticate exact de același președinte care a contribuit extraordinar de mult la rolul și prestigiul Parlamentului, catalogându-l "o zoaie pe geam", ajungând ulterior să facă parte din această zoaie.

Cu privire la ce au spus colegii noștri de la USR, majoritatea textului s-a calat pe "uite ordonanța, nu este ordonanța"; nu are rost să mai vorbim. Nu au înțeles acest mecanism și, la rândul lor, au contribuit extraordinar de mult la rolul și la prestigiul Parlamentului, țipând, făcând ca toți dracii, cu mesaje, cu dormit prin Parlament. Deci, vreau să vă spun că mai aveam ceva și eram deja în Guinness Book.

Una peste alta... (Vociferări.)

Înțeleg că mă apreciați după criticile pe care vi le-am adus.

Puteți să dormiți și dumneavoastră o noapte aici.

Ce voiam să vă mai spun. Diferența între declarații și pozițiile luate de colegi este că, deși, declarativ, toate vor să crească rolul Parlamentului - deși nu cred că poate fi crescut rolul unui organ suprem, ci să îl aducem eventual la înălțimea pe care o merită -, ceilalți, prin discursul pe care l-au avut, au arătat că vor să coboare nivelul Parlamentului, iar soluția este următoarea: dacă nu vă place să fiți demnitari de un rang înalt, ca reprezentanți ai poporului român, reprezentanți supremi, aveți o soluție simplă - demisia! (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Din partea Grupului minorităților, dorește să intervină domnul deputat Varujan Pambuccian.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Într-un timp foarte îndelungat, în care am fost membru al acestui Parlament, am constatat cum, legislatură după legislatură, din varii motive - toate conjuncturale, toate legate de persoane, și nu de principii - a fost denigrat, s-a încercat diminuarea rolului lui, s-a încercat, și aici a fost de vină și am fost de vină și noi, ca legiferarea să devină mai mult un atribut al Guvernului decât al Parlamentului și, da, trebuie să recunoaștem că în mare parte vina asta a fost și a noastră. Numai că foarte mult din ea decurge dintr-o serie de compromisuri care au dus la felul în care este Constituția alcătuită astăzi, pentru că o Constituție este un sistem de axiome, și din ea se deduce totul.

Or, dacă citim Constituția, vedem că există mult compromis în ea. Dacă am asistat și la revizuirile ei, ne amintim cum, legat de persoane, legat de conjuncturi, compromisurile acestea și-au făcut loc strat peste strat și au dus la diminuarea rolului Parlamentului, și au dus la lucruri care duc la legislație greșită, la dezechilibre.

Ce credem noi este că poate a venit un moment în care este bine să gândim puțin așa cum s-a gândit și în perioada Revoluției Americane, care nu a fost o revoluție cu căsăpit milioane de oameni în numele a nimic, cum au fost altele, ci a fost una rațională, una făcută de oameni care fuseseră la școală, care aveau știință de carte și care erau în stare să proiecteze un lucru inteligent. Or, lucrul acesta cred că ar trebui să-l facem cât de curând, regândind și amintindu-ne de toate momentele în care persoane, conjuncturi au reușit să creeze dezechilibre, regândind Constituția în așa fel încât Parlamentul să fie cu adevărat organul suprem reprezentativ al poporului, în care Parlamentul să își poată exercita cu adevărat aceste atribuții, așa cum îi stă bine oricărui stat democratic modern, construit de oameni raționali, care nu se gândesc la persoane, nu se gândesc la conjuncturi și care judecă pe termen lung și bazându-se pe principii.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc și eu.

Din partea Grupului ALDE, are cuvântul domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu (coboară la tribună):

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

O chestiune procedurală pentru început. Departe de mine gândul de a contesta dreptul și posibilitatea de a amenda o declarație, numai că vreau să vă atrag atenția - acest lucru se face procedural, după cum prea bine știți, pentru că cei mai mulți dintre dumneavoastră aveți un lung exercițiu parlamentar. Trebuiau depuse amendamente cu chestiuni, propoziții clare fie de eliminare a unor texte, fie de modificare a unor texte.

Eu nu am pretenția că acest text este perfect.

Am o altă dorință, și anume: într-un moment în care multe instituții care ar trebui să cunoască foarte bine câteva principii fundamentale ale funcționării statului de drept, par să plutească într-o totală confuzie.

În al doilea rând, instituții care reclamă și clamează necesitatea independenței și separației puterilor în stat au o privire cu totul și cu totul aparte, și aici mă voi referi în mod explicit la puterea judecătorească, la CSM. CSM-ul dorește să fie independent în cadrul arhitecturii instituționale, și eu doresc să subliniez și necesitatea și recunosc și acest drept, dar CSM-ul pare să dorească această independență numai în raport cu Parlamentul, pentru că, altfel, observăm că atunci când președintele actual s-a dus la CSM, imediat, împreună cu președintele, cot la cot, au depus contestațiile pe care le cunoașteți la Curtea Constituțională, da?, împotriva unui act constituțional și perfect legitim, așa cum a fost subliniat de Curtea Constituțională, pe care l-a adoptat Guvernul.

Altfel, nimic din textul declarației nu poate fi interpretat cu intenția de a face clasamente de legitimitate între Președinte și Parlament. Cu părere de rău, cele două autorități publice sunt obligate, după părerea mea, de Constituție să-și exercite și să-și exprime legitimitatea, dar în moduri total diferite. Parlamentul reprezintă poporul, cetățenii, iar Președintele republicii reprezintă statul. Orice demers al Președintelui de a se substitui rolului reprezentativ al Parlamentului dă naștere unui conflict de natură constituțională.

Și, aici, sigur că nu mă pot abține să nu fac o remarcă care ar fi trebuit probabil făcută mai demult, vreau să înțelegem cu toții că Președintele, încă odată, reprezintă statul, și nu este șeful statului. Este cu totul și cu totul altceva. Nu merge această instituție după formula din Marină sau din Armată - "Comanda la mine!" Nu merge! (Aplauze.)

Acum, revenind la textul declarației pe care am propus-o Parlamentului, fără îndoială că în această perioadă a existat o ingerință majoră a CSM-ului în activitatea puterii executive și o ingerință a instituțiilor de forță, în egală măsură, în activitatea Guvernului și a Parlamentului.

Am traversat o perioadă de criză de aproape două luni în care președintele a declanșat un război politic, alimentând nemulțumirile unei părți a populației și încercând să răstoarne rezultatul alegerilor, parcă repetând scenariul din anul 2012. Vă aduceți aminte mulți dintre dumneavoastră, și președintele și o serie de aliați politici au vehiculat informații false în relația cu partenerii externi, aducând prejudicii enorme de imagine pentru România. Au făcut acest lucru, din păcate, în beneficiul personal și în dezavantajul României.

În toată această nebunie, pentru că nu găsesc altă formulă să calific ceea ce s-a întâmplat în țară, a trebuit, în final, să vină Curtea Constituțională pentru a pune lucrurile în ordine și a întări o serie de evidențe valabile în orice democrație. Și de aici necesitatea acestei declarații politice.

Îmi pare rău că nu sunt de acord cu cei care consideră că ar trebui să tăcem.

Dacă nu vom avea o voce puternică în care să subliniem care este rolul Parlamentului, pentru a-i reface prestigiul și importanța, atunci nu vă mirați de toate excesele și abuzurile care se petrec în România de astăzi împotriva drepturilor și libertăților tuturor cetățenilor, nu numai a oamenilor politici.

Prin Decizia Curții din 8 februarie s-a reafirmat o stare de fapt clară pentru oricine cunoaște legea fundamentală. Guvernul nu a intrat în conflict cu puterea judecătorească, așa cum au susținut și CSM-ul și președintele.

Mai mult, cred că Decizia Curții Constituționale a arătat că am avut de-a face cu o absență manifestă a bunei-credințe în interpretarea Constituției de către reprezentanți instituționali ai autorității judecătorești, precum și cu un abuz de drept al Președintelui României, care a sesizat Curtea Constituțională pentru a bloca un proces politic democratic.

Prin declarația de astăzi a Parlamentului, eu cred că nu facem decât să începem să repunem lucrurile pe făgașul normal, firesc.

Reafirmăm supremația politică a Parlamentului față de celelalte instituții publice, ca for suprem al democrației, singurul for care reprezintă opiniile tuturor cetățenilor, pentru că aici avem și partidele care formează arcul guvernamental și opoziția. Deci sunt reprezentați toți cetățenii României.

Solicităm, prin urmare, Președinției, Consiliului Superior al Magistraturii și reprezentanților Ministerului Public să respecte cadrul prevăzut de Constituție și de normele separației puterilor în stat în relația cu Executivul și cu Parlamentul.

Doresc să subliniez încă o dată că doar Parlamentul are dreptul de a trage la răspundere pentru activitatea sa Executivul și că membrii Executivului răspund doar politic, și nu penal pentru activitățile pe care le desfășoară.

În final, vă voi readuce aminte o formulă englezească denumită wishful thinking - cum am vrea noi să credem că sunt lucrurile. Mai pe românește, aș spune acum, să nu ne îmbătăm cu apă rece. De ce? Pentru că, chiar dacă declarația de astăzi este un îndemn la normalitate, mai sunt mulți pași până vom intra într-o adevărată democrație normală.

Am și văzut colegi care s-au grăbit să interpreteze schimbarea de ton a președintelui ca pe un început de normalizare a relațiilor interinstituționale. Din păcate, eu observ că nu se întâmplă concret mai nimic. Președintele tace mâlc după a doua hotărâre a Curții, care, ca în orice altă democrație, ar fi dus la demisia de onoare a șefilor acestor instituții care au demarat urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru o decizie politică.

Mai mult de atât, președintele văd că participă la bilanțuri triumfaliste ale instituțiilor de forță.

Zilele acestea însă, Uniunea Europeană este în fierbere după proiectul prezentat de președintele Comisiei, domnul Jean-Claude Juncker.

În orice stat normal cred că președintele ar fi trebuit să accepte o dezbatere în Parlament cu privire la strategia de țară, cu privire la poziția pe care să o adopte România, și, din păcate, am observat refuzul președintelui.

Să știți că mi-am adus aminte că până și Carol I, în preajma Primului Război Mondial, cu toate că era pro-german, a acceptat punctul de vedere al Parlamentului - de alăturare a României la forțele Antantei.

La noi, din păcate, președintele tratează Parlamentul cu superioritatea celui care are acces la instrumente nedemocratice pentru a tranșa bătălii politice, și ignoră Parlamentul.

Declarația de astăzi, așadar, este necesară, dar nu este și suficientă.

Vreau ca România, îmi doresc, și cred că vă doriți cu toții, ca România să revină la normalitate.

Este un îndemn pe care îl adresăm tuturor reprezentanților instituțiilor statului - să înțeleagă momentul crucial pe care îl traversăm și să acționeze diferit decât au făcut-o în ultimele luni și poate în ultimii ani.

Voi încheia cu un sfat pe care unul din marii prim-miniștrii ai Marii Britanii l-a dat la un moment dat - este vorba de Benjamin Disraeli. El a spus așa: "I am prepared for the worst, but hope for the best." Pe românește spus: "Pregătiți-vă pentru ce este mai rău, dar haideți să sperăm că va fi mai bine."

Vă mulțumesc. (Aplauze.) (Revine la prezidiu.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Pe procedură, domnule președinte.

Vă rog.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Traian Băsescu:

Domnule președinte, vă mulțumesc că mi-ați aprobat o intervenție pe procedură. De fapt, ar trebui să fie o intervenție care să vorbească despre fairplay.

Observ un soi de lașitate. Și domnul Nicolicea, și domnul Tăriceanu, deși m-au atacat, au crezut că sunt invulnerabili dacă nu îmi rostesc numele. Nu este corect. Dacă aveți să îmi spuneți ceva, spuneți pe nume, ca să am dreptul la replică.

Iar acum o mică învățătură.

Am înțeles de la un domn Tăriceanu că vreun comandant ar spune vreodată "Comanda la mine!". Nu, domnule Tăriceanu, nu există om care să nu recunoască autoritatea comandantului de navă. Comandantul de navă nu are nevoie să spună "Eu sunt șeful!", așa cum dumneavoastră vreți să ne convingeți acum, să facem azi, că Parlamentul este șeful într-o democrație. Comandanții de navă sunt verticali. Dumneavoastră vreți să închinați Parlamentul către oricine și să spuneți "Eu sunt șeful!" Puneți-vă pe frunte asta, ca să se știe ce vreți! (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte, ați înțeles prea puțin. Îmi pare rău.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Traian Băsescu:

De acord cu dumneavoastră. Am înțeles prea puțin, dar dumneavoastră n-ați înțeles nimic! (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Eu cred că am înțeles mai mult și, ca probă, am propus această declarație.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Domnule Nicolicea, vă rog.

Poftiți? Drept la replică. Vă rog.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Eugen Nicolicea:

N-am uzat de nici un tertip, ci, știind mai bine decât dumneavoastră prevederile regulamentare, n-am vrut să vă dau ocazia să mâncați din timpul nostru.

Acum dumneavoastră ați uzat de un tertip spunând că vreți o chestiune de procedură. În realitate, v-ați manifestat la dreptul la replică.

Am înțeles. Auziți, eu vă dau următoarea replică, faceți parte din zoaie! Uite cine vorbește!

(Doi domni parlamentari se îndreptă către tribună.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Dumneavoastră veniți împreună?

(Vociferări.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Matei-Adrian Dobrovie:

Domnul Tăriceanu este într-o mare eroare și trebuie să îl corectăm, să îl ajutăm puțin.

Deci, pe scurt, în cazul Ordonanței nr.13, cel care a ocolit Parlamentul nu a fost președintele sau CSM-ul, ci Guvernul Grindeanu!

Guvernul Grindeanu a refuzat să treacă această ordonanță, dacă credea că este atât de binevenită, prin lege, în Parlament, prin dezbatere!

Vorbim despre Parlament ca forul suprem de reprezentare a țării, organul suprem, cum zice domnul Tăriceanu, dar acest organ suprem de reprezentare a țării a fost ocolit tocmai de către acest Guvern Grindeanu!

Deci, despre ce discutăm?!

Este o manipulare uriașă să spunem că acest Parlament este ocolit sau este subminat de către președinte și de către CSM!

În realitate, cei care ocolesc acest Parlament și nu-l respectă sunt chiar în actualul Guvern!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Doriți și dumneavoastră? Pe ce? Nu că ar conta neapărat, dar pe procedură, drept la replică?

Procedură.

Vă rog.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu:

Domnule președinte, mulțumesc.

Ținând cont de opiniile exprimate și de divergența lor, vă propun să binevoiți a accepta procedură de vot secret cu bile, conform art. 44 din Regulamentul activităților comune.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Mai dorește cineva să intervină în cadrul acestor dezbateri?

Pe procedură, domnule Steriu, vă rog.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

Propunem o amânare și să supunem la vot posibilitatea de a face o completare pe acest text. Vă reamintesc că săptămâna trecută, marți, în Biroul politic reunit, textul a fost înaintat sub formă de proiect, un proiect care nu a intrat apoi în distribuirea grupurilor parlamentare. Tocmai de aceea, pentru a-i aduce o contribuție corespunzătoare, vă propunem să votăm amânarea adoptării, astfel încât să putem contribui cu toții și să îi ridicăm calitatea acestui document.

Vă mulțumesc.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Doar câteva precizări, dacă îmi permiteți.

Textul a fost distribuit demult. A fost distribuit grupurilor parlamentare, acum, nu știm fiecare grup cum s-a gospodărit în interior, dar textul a fost distribuit. La un Birou permanent reunit de acum câteva săptămâni de zile, chiar eu am propus și s-a acceptat ca textul să fie distribuit, la sugestia domnului vicepreședinte Cătălin Predoiu, ca să aibă fiecare grup politic, grup parlamentar, posibilitatea să-l completeze, să aducă amendamente. Deci nu a fost distribuit ieri sau alaltăieri. Am vrut să fac această precizare. Este important pentru toată lumea să știe.

Am de supus la vot două propuneri.

Prima propunere este...

Supun votului dumneavoastră propunerea de a se vota cu bile această declarație.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu 92 de voturi pentru și 205 voturi împotrivă, propunerea a fost respinsă.

Supun la vot propunerea domnului deputat Steriu - de amânare a adoptării acestei declarații de astăzi.

Cine este pentru? 93 de voturi pentru.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu 93 de voturi pentru și 204 voturi împotrivă, propunerea domnului deputat Steriu a fost respinsă.

În aceste condiții, supun votului dumneavoastră Proiectul de Declarație a Parlamentului, așa cum a fost prezentată de domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Mulțumesc.

Abțineri?

Cu 203 voturi pentru, 94 de voturi împotrivă, declarația a fost adoptată.

Înainte de a închide lucrările ședinței, vreau să dau posibilitatea unui coleg de-al nostru, care vrea să facă un anunț important și interesant pentru colegele noastre.

Video in format Real Media Video in format Flash/IOS

Domnul Corneliu Olar:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate senatoare și deputate,

În primul rând, vă felicit și vă urez la mulți ani!. Am organizat la intrarea în Parlament un mic ceremonial tradițional din Țara Moților. Vă invit cu drag, cu dragoste pentru că este o zi specială pentru dumneavoastră, și îi invit și pe parlamentarii noștri, bărbații politici, să participe și să asiste la acest ceremonial.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 12 decembrie 2017, 10:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro