Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 11 mai 2017
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.79/19-05-2017
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-11-2018
19-11-2018
14-11-2018 (comună)
14-11-2018
13-11-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2017 > 11-05-2017 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 11 mai 2017

2. Alocuțiuni ale reprezentanților grupurilor parlamentare pe tema "Viitorul Europei".

Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Îi mulțumim domnului președinte Jean-Claude Juncker pentru alocuțiunea susținută în cadrul Camerelor reunite și îl invit la tribună pe domnul senator Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului României.

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu (de la tribună):

Domnule președinte al Comisiei Europene,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai Guvernului,

Domnule fost președinte al României,

Domnilor foști prim-miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Distinși membri ai Corpului diplomatic,

Stimați invitați,

Tucidide a scris cândva că, pentru oamenii politici, speranța este un prost sfătuitor. La șaizeci de ani de la fondarea Comunităților europene și la zece ani de la integrarea României în Uniunea Europeană este momentul să constatăm că speranțele pe care națiunile occidentale și România, deopotrivă, și le-au pus în procesul de construcție europeană - mai întâi după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, apoi după căderea zidului Berlinului - s-au dovedit, prin excepție, cel mai bun sfat pe care popoarele Europei l-au primit vreodată de la oamenii lor politici.

Într-adevăr, locul de naștere al proiectului european a fost gândirea fondatorilor pe care o cunoaștem sau ar trebui să o cunoaștem. Tratatul și politicile publice pe care le-a pus în mișcare nu au fost decât întruchiparea politică a unei speranțe de felul celor pe care Tucidide le considera amăgitoare, în numele unei raționalități pragmatice. Tucidide le considera amăgitoare, în numele acestei raționalități pragmatice, dar fondatorii au îndrăznit să-și imagineze - deși toate lecțiile istoriei îi descurajau să o facă - că destinul istoric al celor șase țări inițiale este cooperarea în pace și libertate, și proiectul lor a reușit dincolo de tot ceea ce Adenauer, Schuman, De Gasperi ori Monnet puteau anticipa.

Un martor indiscutabil al reușitei lor este prezența în Parlamentul României a Președintelui Comisiei Europene. Fondatorii nu aveau cum să prevadă cât de eliberator este proiectul pe care l-au gândit.

Condițiile istorice în care Europa unită a fost întemeiată lăsau în afara domeniului posibilului ideea că națiunile din centrul și estul Europei, aflate sub ocupație și tutelă sovietică, vor deveni vreodată parte a proiectului european. Mai mult chiar, Comunitățile europene au fost în mod explicit un proiect de solidaritate între națiuni, alternativ față de cel al internaționalei comuniste și al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, celebrul CAER. În bună măsură, procesul de reconstrucție europeană a fost declanșat de cele șase națiuni fondatoare tocmai pentru a îndigui influența în vest a modelului politic și economic totalitar care, în anii ’50 și ’60, nutrea evidente ambiții de globalizare.

Nu este de aceea de mirare că, de îndată ce totalitarismul comunist de tip sovietic a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei, România s-a îndreptat în mod spontan, alături de celelalte națiuni din Europa centrală și de est, către Uniunea Europeană.

Desigur, în 1990, pentru economiile atinse de declin ale țărilor din această regiune, Europa celor doisprezece era înainte de toate o promisiune de dezvoltare durabilă și de prosperitate generalizată. Nu ar trebui să subestimăm niciun moment forța de atracție a modelului economic și social european.

Au existat, însă, și alte motive, tot atât de puternice, pentru care România, asemeni altor țări din regiune, s-a îndreptat în chip natural către Uniunea europeană. Și primul dintre aceste motive este identitatea. Discursul identitar a căpătat astăzi, din păcate, conotații naționaliste și populiste pretutindeni în Europa. Și lucrurile - trebuie să ne amintim - stăteau cu totul altfel acum douăzeci și șapte de ani. Societatea românească experimentase regimul comunist ca pe un exil. Integrarea europeană părea să fie, înainte de orice altceva, o întoarcere la origini; la originile politice, culturale și intelectuale.

"Întoarcerea în Europa" a fost, a doua zi după căderea comunismului, definiția cea mai scurtă și cuprinzătoare dată de români, ca și de cehi, polonezi, maghiari sau baltici, complicatului proces de transformare postcomunistă. Această reîntoarcere în Europa nu avea alternativă imaginabilă ori dezirabilă. Numai în Uniunea Europeană România își putea regăsi și reîntregi identitatea. Este meritul Consiliului European de la Copenhaga din 1993 de a fi recunoscut vocația României de a se alătura Uniunii cu drepturi depline.

La zece ani de la integrarea României, a sosit timpul să admitem că Tucidide nu a avut dreptate. Speranța europeană a românilor a fost un bun sfătuitor. Trăim astăzi într-o țară cu totul diferită de cea care se scutura de totalitarism în 1989.

Avuția națională, calitatea vieții, eficacitatea raporturilor dintre stat și cetățeni, randamentul politicilor publice nu numai că au crescut exponențial, dar și-au schimbat și natura.

Cu toate imperfecțiunile sale, statul se pune din ce în ce mai mult la dispoziția cetățenilor și se străduiește să le ofere serviciile publice necesare unei vieți tot mai decente. Să recunoaștem că cele mai puține transformări le-a avut versantul represiv al statului. Prin instituțiile de forță, prin parchete, prin destule curți de justiție, fantoma comunismului încă mai bântuie. Mentalitatea, comportamentele și procedurile nu s-au primenit îndeajuns. Ceea ce stârnește uimirea societății de câțiva ani este faptul că tocmai această componentă insuficient reformată a statului pare să fie apreciată de unii funcționari de la Bruxelles.

Cel puțin atunci când tratează cu România, anumiți funcționari ai Comisiei Europene par să fi pierdut știința părinților fondatori de a recunoaște imediat și de a respinge hotărât derapajele autoritare și discreționare ale agențiilor represive ale statului. Noi, care, ca și Adenauer, De Gasperi și Schuman, am trăit experiența totalitară, am învățat să nu confundăm represiunea nedreaptă și abuzul de putere cu statul de drept.

Pentru a reveni la zilele noastre, n-ar trebui să lăsăm să cadă, astăzi, în locul Cortinei de fier, care separa cândva Europa occidentală de Europa dominației sovietice, alte cortine, de data aceasta de catifea, menite să opereze distincții în interiorul statelor-membre, dar și între statele-membre. Tocmai de aceea, pentru a împiedica insatisfacțiile să se difuzeze și să se acumuleze în societate, este nimerit să ne întoarcem, în căutarea inspirației, la gândirea părinților fondatori.

Este necesar, în primul rând, să luăm în serios cuvintele pe care le-au utilizat. Tendința dominantă în anii '40 și '50 era aceea de a crea organizații internaționale sau interguvernamentale. Unele, precum ONU și NATO, dăinuie până astăzi.

Cu toate acestea, Robert Schuman, Alcide De Gasperi și Konrad Adenauer au ales să fondeze o comunitate. Au fondat, în realitate, mai multe. Au creat o comunitate de comunități. Numele pe care l-au dat construcției lor instituționale nu este întâmplător, ci ascunde un întreg program filosofic și politic. Oricât de incorect politic ar putea suna acest lucru pentru unii, în ziua de astăzi, spiritul care i-a animat, inclusiv în alegerea cuvintelor, a fost cel al umanismului creștin. Este spiritul democrației creștine, pe care președintele Juncker o reprezintă în vremea noastră cu fidelitate și strălucire.

Cei trei detestau atât mecanica birocratică a totalitarismului, cât și emotivitatea incontrolabilă a tiraniei majorității. Le fusese dat celor trei, ca și întregii lor generații, să traverseze experiența ambelor patologii politice. Au conceput deci o comunitate fondată pe deliberare, consens și coresponsabilitate, în care toate statele-membre, indiferent de mărime, urmau să joace un rol principal.

Iată înțelepciunea pe care o moștenim, pe care se pare că am uitat-o și pe care se cuvine că ar trebui să o revendicăm în acest moment de transformare a Uniunii Europene. Să recunoaștem: Europa a înghițit comunitățile și procedează după o logică diferită de cea imaginată de fondatori. Astăzi, directivele înlocuiesc adesea deliberarea, alteori scenariile la care n-au contribuit sunt botezate "putere de codecizie", ni se propun alteori rute către viitor, ce comportă mai multe viteze. Fie, dacă este vorba ca politicile comune să fie desfășurate pe orizontală, după geometrii ce pot varia, ca la începuturile Comunității.

Unele state pot decide să exploreze împreună o integrare mai profundă într-un anume domeniu economic ori social, integrare pe care alte state o pot considera inoportună sau pentru care nu se simt pregătite. Este însă de neconceput, dacă luăm în serios spiritul care a pus în mișcare construcția europeană, ca statele membre să fie distribuite în grupuri pe verticala deciziei politice. Unele pe scenă, altele în lojă și ultimele la periferie.

Este inacceptabil ca dinamica convergenței, oricât de lentă ar fi încă, să fie înlocuită de un proces de ierarhizare a capacității de decizie și a nivelului de dezvoltare.

Cu șase decenii în urmă, generația fondatorilor avea viziunea unei comunități politice de egali realizată prin mijloace economice. Riscăm astăzi să aprofundăm prin mijloace politice o uniune economică între inegali. Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Suntem astăzi obligați nu numai să reducem deficitul democratic și inflația birocratică, cele două fenomene care au pus o distanță din ce în ce mai dramatică între instituțiile europene și cetățenii statelor-membre, dar, mai ales, este nevoie să gândim mai mult.

Expertiza pare să fi ucis reflecția, iar pragmatismul a sufocat spiritul vizionar. Mai mult decât orice, avem, astăzi, datoria să gândim împreună, dar nu ca funcționari ai unei arhitecturi instituționale comune, ci ca membri ai unei comunități politice fondate pe libertatea egală a cetățenilor noștri și pe responsabilitatea împărtășită pentru destinul națiunilor noastre.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

Are cuvântul domnul președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.

Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea (de la tribună):

Domnule președinte al Comisiei Europene,

Domnule fost președinte Traian Băsescu,

Domnule fost prim-ministru Adrian Năstase,

Domnule prim-ministru Sorin Grindeanu,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Distinși invitați,

Îi mulțumesc președintelui Comisiei Europene pentru alocuțiunea Domniei Sale și vreau să spun, de la început, faptul că, în opinia mea, este primul oficial european care, în Parlamentul României, vorbește cu respect despre români și despre România. (Aplauze.) Și pentru aceasta, în mine și în Parlamentul României, domnule președinte, veți avea un prieten puternic și statornic, și vă mulțumesc. (Aplauze.)

Observăm azi că Uniunea Europeană trece prin transformări de negândit până acum. Viitorul este renegociat, structurile, instituțiile încep să fie reașezate. Este un moment de răscruce, de schimbare profundă, iar orice situație de acest gen provoacă mereu două tipuri de efecte: pe de o parte, este o teamă firească, pentru că o schimbare înseamnă altceva decât lucrurile cu care suntem obișnuiți, iar pe de altă parte, este o schimbare de o asemenea magnitudine care poate reprezenta o oportunitate extraordinară.

Eu cred că în fața acestui moment Uniunea Europeană are șansa de a se relansa, de a deveni mai puternică, mai aproape de cetățenii europeni, de a se debarasa de mecanismele ineficiente și de a accentua aspectele care s-au dovedit de succes.

România, așa cum știm, nu a fost în Uniune de la început. Nu pentru că nu și-ar fi dorit, ci pentru că în acel moment conjunctura istorică nu a permis acest lucru. În schimb, românii au privit mereu către Uniune, ca un model de succes, ca un model în care drepturile omului sunt respectate, ca un model care stimulează o dezvoltare economică sănătoasă, ca un model politic și social care generează respect și prosperitate.

De aceea, spun cu multă convingere că trebuie să ne raportăm la motivele care au stat la baza construcției Uniunii Europene.

S-a vorbit atunci de necesitatea de a prezerva pacea pe întreg teritoriul european și de a o încuraja la nivel mondial. S-a vorbit despre necesitatea de a crea o forță economică mai puternică, pregătită să facă față provocărilor pe plan mondial. S-a vorbit atunci de unificarea statelor membre, pe cale democratică, despre reducerea decalajelor dintre state, pentru a genera prosperitate pentru toți cetățenii europeni.

Acestea au fost obiectivele stabilite atunci de "părinții" Uniunii. Aceste motive sunt la fel de actuale și azi. Se regăsesc și în Declarația de la Roma, din 25 martie 2017, semnată și asumată de toate statele membre.

În primul paragraf al Declarației se vorbește despre "...o Uniune unică, cu instituții comune și valori puternice, o comunitate a păcii, a libertății, a democrației, a drepturilor omului și a statului de drept, o forță economică majoră, cu niveluri neegalate ale protecției sociale și bunăstării".

Așa ar trebui să fie Uniunea Europeană. Aceasta este descrierea pe care trebuie să o avem în vedere atunci când se vor decide schimbările care trebuie făcute în funcționarea Uniunii.

În același timp, este adevărat că în cuprinsul Declarației de la Roma se vorbește și de "ritmuri și intensități diferite", iar eu îmi fac datoria, stimate domnule președinte Juncker, să vă spun că această expresie a fost comentată pe larg în România, cu multă emoție și uneori chiar cu multă îngrijorare.

Eu cred că scopul Uniunii, așa cum a fost văzut și de "părinții" care au pus bazele acestei construcții supranaționale, este de a reduce decalajele, de a diminua diferențele, astfel încât într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat Uniunea să meargă cu același ritm și cu aceeași intensitate.

În interpretarea mea, prin "ritmuri și intensități diferite" înțeleg că cei care astăzi sunt în urmă trebuie să fie ajutați să meargă cu un ritm mai alert și să acționeze cu o intensitate mai mare pentru a recupera decalajele față de cei care astăzi se află în frunte. Este însă esențial ca nimeni să nu fie lăsat în urmă.

Trebuie să fim, așa cum se spune și în Declarația de la Roma, "...o Uniune nedivizată și indivizibilă".

Aceasta este Uniunea Europeană pe care și-o doresc și românii!

Vom continua, desigur, pentru o anumită perioadă, să acționăm cu ritmuri și intensități diferite, așa cum s-a întâmplat și până acum. Dar trebuie să urmăm cu toții un scop precis: reducerea treptată și ireversibilă a decalajelor care azi există între statele membre.

România este azi în al 10-lea an de existență în cadrul Uniunii Europene. A fost o tranziție lungă și adesea un parcurs anevoios pentru toți cetățenii. Dar azi România este mai puternică, mai stabilă, a reușit, de exemplu, ca în ultimii ani să se numere printre statele cu cea mai mare rată de creștere economică din Uniune, iar la începutul acestui an am constatat, cu satisfacție, că România a reușit să absoarbă de la Comisia Europeană cea mai mare sumă de bani pentru subvențiile din agricultură. Sunt exemple bune, care arată că țara noastră se integrează bine în această Uniune și poate contribui la prosperitatea cetățenilor europeni.

Să rămânem uniți și să atenuăm diviziunile economice și sociale dintre statele membre. Trebuie să atenuăm cât mai curând clivajul dintre zona euro și noneuro!

Poate că nu e întâmplător că Brexit-ul s-a manifestat în afara zonei euro, adică acolo unde au fost mai puține raporturi legate de viitorul Uniunii.

Trebuie să lucrăm împreună, să participăm împreună la deciziile majore. Să reducem treptat diferențele dintre nord și sud, dintre est și vest, dintre zona euro și zona noneuro!

De aceea, cred că este important ca această dezbatere să se realizeze aici, în statele membre, să ne privim față în față, reprezentanți ai cetățenilor europeni și reprezentanți ai instituțiilor europene. Să discutăm problemele noastre, să înțelegem dificultățile propriilor opțiuni, să aflăm oportunități neidentificate până acum.

Închei prin a vă asigura, domnule președinte, că veți avea în Parlamentul României un partener de nădejde pentru consolidarea unei Uniuni Europene puternice și unite, pentru că aceasta este dorința împărtășită de cea mai mare parte a cetățenilor români, reprezentați în cadrul acestei instituții.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Revine la prezidiu.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Stimați colegi,

Potrivit celor convenite în ședința Birourilor permanente reunite, cu participarea liderilor tuturor grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului, în această ședință vor avea intervenții reprezentanți ai grupurilor parlamentare din Senat și Camera Deputaților, având alocate câte patru minute.

Domnul Liviu Dragnea a vorbit și în calitate de reprezentant al Grupului PSD, după cum și eu am vorbit în calitate de reprezentant al Grupului ALDE, așa încât rămân celelalte patru partide parlamentare, plus Grupul minorităților, să se exprime.

La cuvânt are rândul acum doamna Raluca Turcan, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Video in format Flash/IOS

Doamna Raluca Turcan:

Domnule președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker,

Stimați invitați,

Stimați membri ai Guvernului,

Dragi colegi senatori și deputați,

Salut prezența președintelui Comisiei Europene în Parlamentul României la această dezbatere privind viitorul Europei.

Această dezbatere vine într-un moment foarte bun, un moment de bilanț, după zece ani de apartenență a României la Uniunea Europeană, zece ani în care Uniunea însăși a cunoscut provocări majore.

Era necesară o extindere a dialogului pe temele fundamentale de care depinde evoluția Uniunii în următorii ani, mai ales în contextul dificil actual, atât de aglomerat de provocările cu care ne confruntăm: migrație, securitate, Brexit-ul, Piața Comună.

Nu mai puțin îngrijorătoare este criza evidentă de încredere în Proiectul European a unei părți a cetățenilor Uniunii, dar și ascensiunea discursului populist și a proiectelor politice izolaționiste.

Alegerea președintelui Macron, în Franța, ne dă motive de speranță și încredere că populismul va fi domolit. Este nevoie de un leadership puternic și nevulnerabil, la nivelul liderilor Uniunii Europene.

Așadar, se împlinesc 10 ani de când România este membru al Uniunii Europene. Acest deceniu a fost benefic pentru dezvoltarea României și modernizarea unor importante domenii ale societății.

Pentru România, Uniunea Europeană a fost o adevărată forță a binelui, o familie, un ghid, un factor de presiune pozitivă pentru a ridica standardele în domeniile inclusiv în ceea ce privește viața publică. După cum, la fel, prezența României a fost benefică pentru Comunitatea Europeană. România și-a marcat locul prin responsabilitate, predictibilitate și un atașament total față de Uniunea Europeană. Sunt 10 ani în care România a făcut eforturi de aliniere la politicile comune, de transpunere a directivelor europene în legislația națională și de absorbție a fondurilor de coeziune puse la dispoziție de Uniunea Europeană.

În acești 10 ani, România a demonstrat, fără doar și poate, că este un partener de încredere al Uniunii Europene, aproape religios proeuropean, cu un angajament ferm de asumare totală a integrării.

Stimate domnule președinte Juncker și dragi colegi,

Aceleași principii generoase și vizionare trebuie să guverneze și viitoarea reformă a proiectului european. Unitatea și coeziunea trebuie să fie în centrul reformei, atât de necesară, a construcției europene.

Eforturile fiecărui membru al blocului comunitar trebuie să fie îndreptate și către unitate, și către coeziune. În lipsa acestor valori, spiritul Uniunii Europene este alterat, iar viitoarea construcție, oricât de reformată tehnic, riscă să devină vulnerabilă.

România nu poate susține o abordare a cercurilor concentrice sau a unei Europe a vitezelor multiple. Riscurile implicate de această abordare politică sunt evidente: diviziune, falii de dezvoltare economică pe ambele axe.

Considerăm că toate aceste principii și valori trebuie să reprezinte punctul central al acestor dezbateri. Și vă asigurăm, domnule președinte al Comisiei Europene, de toată colaborarea noastră în atingerea obiectivelor comune, consolidarea proiectului european în beneficiul tuturor statelor membre și al cetățenilor europeni.

Nu în ultimul rând, domnule președinte Juncker, trebuie să fim conștienți că așteptările cetățenilor europeni au crescut. Populismul și demagogia prind mai ales acolo unde cetățenii se transformă, prin ignorarea lor de către liderii politici, într-o mulțime tăcută.

În toată Europa există așteptări majore în ceea ce privește creșterea standardelor de eficiență și transparență a funcției publice.

În România, principalul clivaj este între cei care sprijină combaterea corupției și cei care se opun din răsputeri să existe progrese în acest domeniu.

Așteptarea cetățenilor români este aceeași cu a tuturor cetățenilor europeni: integritate, transparență și eficiență în viața publică. Aceste principii stau la temelia încrederii dintre cetățeni și clasa politică, în Uniunea Europeană și în România. Ele sunt parte integrantă a proiectului european, dorit de toți cetățenii români. Pe sute de mii dintre ei i-ați văzut în stradă, apărându-și drepturile de cetățeni europeni. Aceștia inspiră România, dau glas poporului român, ca parte integrantă a proiectului european, un proiect solid și unit.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulțumesc.

Are cuvântul domnul Nicușor Dan, din partea USR.

Și vă rog să vă încadrați în cele 4 minute alocate.

Video in format Flash/IOS

Domnul Nicușor Daniel Dan:

Stimate domnule președinte al Comisiei Europene,

Permiteți-mi să salut prezența dumneavoastră la București, în numele Partidului Uniunea Salvați România.

Ne bucurăm că ați dorit să vă adresați Parlamentului României, printr-un discurs pe o temă - "Viitorul Europei" - care ne preocupă în cel mai înalt grad, în calitate de cetățeni ai unui stat membru al Uniunii.

La 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, putem să facem un bilanț al progreselor pe care România le-a înregistrat, grație acestei apartenențe.

Dacă însă aderarea României la Uniune nu a adus toate beneficiile pe care cetățenii le-au așteptat, asta se datorează în mare măsură partidelor care au guvernat în ultimii 10 ani. Ele trebuie să-și asume, printre altele, pașii ezitanți în lupta împotriva corupției, incapacitatea de a accesa la maximum fondurile europene, inexistența unui calendar pentru aderarea la Zona euro și lipsa unui profil european mai activ pentru România.

Pe de altă parte însă, există un puternic atașament al cetățenilor români la valorile europene. Și l-am văzut la începutul acestui an, într-un context pe care cred că-l cunoașteți foarte bine, când, în mod spontan, sute de mii de cetățeni și-au manifestat apartenența la spațiul de valori european. Săptămâni în șir au demonstrat în stradă pentru valorile statului de drept, ale democrației, solicitând respectarea unui principiu care spune că nimeni nu este mai presus de lege.

Steagul României și cel al Uniunii Europene, create de cetățenii români, în acele zile și nopți, au făcut breaking news în întreaga lume și au transmis un exemplu de civism european, într-o Europă amenințată de euroscepticism, de populism și de naționalism.

Uniunea Salvați România este un partid născut din societatea civilă, partid format din oameni care n-au mai făcut politică și care au intrat în politică pentru a rezolva problemele acute ale societății, pe care vechile partide nu au avut voința să le rezolve.

Uniunea Salvați România susține o integrare cât mai puternică a României în construcția europeană.

Vă asigur că veți găsi, în permanență, în Uniunea Salvați România, un partener solid și predictibil, un partid care nu va folosi niciodată dublul limbaj când vorbește despre valorile europene.

Rezultatele recente ale alegerilor din Olanda și Franța ne arată că există o așteptare uriașă pentru reformarea clasei politice în toate țările europene.

Credem că încrederea cetățenilor poate fi redobândită și poate fi menținută prin mesaje credibile și acțiuni concrete ale unei noi generații de politicieni care doresc să lucreze în slujba binelui public, fără imunități care să-i situeze mai presus de domnia legii.

În actualul moment - istoric pentru construcția europeană -, România are potențialul și vocația de a fi un element de stabilitate și de echilibru într-o Europă încă mai integrată, mai unită și mai coezivă.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Urmează la cuvânt domnul senator Traian Băsescu, din partea PMP.

Video in format Flash/IOS

Domnul Traian Băsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule președinte Jean-Claude Juncker,

Domnule președinte al Camerei,

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este un moment important și cred că toți avem câte ceva de povestit, chiar și Adrian Năstase, care nu va lua cuvântul, din câte știu protocolul - care este cel care, cu Guvernul lui, a încheiat negocierile de aderare. (Aplauze.)

Eu (Aplauze.)... Eu sunt... (Aplauze.) Stați, că n-am terminat, s-ar putea să... (Aplauze.) să nu mai aplaudați, îndată...

Este aici Jean-Claude Juncker, cel care a semnat, în numele Uniunii Europene, Tratatul de aderare, pe 25 aprilie 2005, la Luxembourg. (Aplauze.)

Este aici premierul care a semnat Tratatul de aderare, Călin Popescu-Tăriceanu... (Aplauze.)... tot la 25 aprilie 2005, la Luxembourg.

Și, cu voia dumneavoastră, și președintele care a semnat... (Aplauze.)... la 25 aprilie, Tratatul de aderare.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu că suntem toți în viață, după 12 ani.

Aș mai puncta câteva elemente care au însemnat momente importante la care am avut șansa să particip, reprezentând România.

Îmi aduc aminte de momentul 25 martie 2007, la Berlin, când se celebrau 50 de ani de la înființarea Uniunii Europene și când, printr-o Declarație, se prefigura practic modificarea, revizuirea tratatelor constitutive.

Îmi aduc aminte cu plăcere de efortul extraordinar care a urmat Declarației de la Berlin, din 2007, pe tot parcursul anului, în toate Consiliile Europene, când, articol cu articol, a fost revizuit Tratatul fondator Schengen-Roma și s-a ajuns la forma pe care, în luna decembrie 2007, o semnam alături de Jean-Claude Juncker și toți ceilalți reprezentanți ai statelor membre. Semnam ceea ce astăzi se numește Tratatul de la Lisabona.

Am avut onoarea să fiu parte și a negocierilor, articol cu articol, ale noului Tratat, dar și al acestor momente care, cu certitudine, prefigurează și viitorul. De ce? Pentru că anul acesta s-a semnat o Declarație, pe care și președintele nostru a semnat-o - Declarația de la Roma -, în care s-a stabilit că pot exista și evoluții paralele, cu intensități și viteze diferite, ceea ce eu consider că este foarte corect, pentru că vor fi catalizatorul evoluției Uniunii Europene, și accesul la grupuri care vor avea opțiuni diferite va rămâne deschis.

Convingerea mea este că Declarația de la Roma va genera o nouă revizuire a Tratatului. A tratatului care acum se numește Tratatul de la Lisabona.

Dragi colegi,

Spre deosebire de antevorbitorii mei, eu sunt un optimist - legat de evoluțiile Uniunii Europene. Și convingerea mea este că depinde de noi unde vrem să fim în interiorul Uniunii Europene.

Nu voi ezita să susțin că Uniunea Europeană este, în primul rând, o realitate care vorbește de la sine despre puterea solidarității și despre pace. Dacă pe continentul european s-a găsit o formulă garantată a păcii, și, pe urmă, a prosperității, aceasta este Uniunea Europeană. Și avem obligația ca, prin toate acțiunile noastre, nu să o punem sub semnul întrebării, nu să spunem stați și voi la nivelul meu, ci avem obligația să intrăm într-o competiție în a contribui la performanța Uniunii Europene.

Sigur, am un disagreement cu Jean-Claude Juncker, disagreement care era încă din vremea celor 10 ani de mandat pe care i-am avut în Consiliul European. Dacă Jean-Claude nu este un promotor al Statelor Unite ale Europei, eu sunt unul dintre politicienii care susțin că, la orizont, obiectivul major trebuie să fie crearea Statelor Unite ale Europei. Este, în opinia mea, soluția viitorului pentru toți cetățenii Uniunii Europene.

Dar până să ajungem la Statele Unite ale Europei - despre care, sunt convins, nu ne va vorbi următoarea revizuire a Tratatului, ci poate peste încă vreo 10 ani vom avea curaj să vorbim apăsat despre acest obiectiv -, marea problemă a Uniunii Europene este integrarea. Integrarea statelor cât mai mult posibil. De ce? Fac o afirmație care poate o să vă surprindă. Procesele de globalizare fac imposibil ca vreunul din statele Uniunii Europene să reziste singur competiției globalizării. În mod egal, și Germania și România ar fi incapabile să facă față globalizării, dacă nu continuăm accelerat procesele de integrare.

Și mai afirm un lucru care mi se pare extrem de important. Problema este că nimeni nu poate controla procesele de globalizare.

A doua problemă este unde vrem să fim pe parcursul acestui proces ireversibil și necontrolabil de către guverne? Vrem să fim pe puntea de comandă, parte a deciziilor? Sau vrem să fim cei care se apără de efectele globalizării?

Iar eu susțin că o integrare puternică a statelor Uniunii Europene dă șanse Uniunii Europene să fie parte a deciziilor în procesul de globalizare, și nu să fie o entitate care suportă efectele globalizării. Avem obligația, pentru cetățenii europeni, să accelerăm integrarea statelor în Uniunea Europeană, ca soluție de a nu-i pune să suporte, fiecare în parte, efectele unei globalizări căreia nu ne putem opune.

Deci, pentru cetățenii noștri, obligația este integrare - integrare, integrare în Uniunea Europeană. A ne plânge că alții o iau înainte nu este soluția.

Și vreau să știți că, în opinia mea, sunt câteva elemente care țin de noi.

O să vi-l spun pe primul și cel mai important. Am văzut alerta în presă, ia, uite, clubul celor din Zona euro se izolează! Dar cine ne oprește, dragi colegi, să fim în eurozonă? Cine ne oprește? De 3 ani, România îndeplinește toate criteriile de intrare în Zona euro, criteriile de la Maastricht. De ce nu intrăm? Pentru că, tăcut, sunt câțiva lideri care vor încă să rămână în afara Zonei euro? Pentru că, tăcut, vrem să avem dominație pe cursul de schimb? Nu! România îndeplinește criteriile și mai ales are o economie care nu va fi zdrobită de Zona euro.

Vă dau un exemplu. Vedeți, probabil, tot mai mulți, la televizoare, sunt chemați foști activiști ai vechiului regim, să ne spună cum era cu IMGB-ul, cum era cu CUG-urile, cum era cu alte "bijuterii" care exportau planificat în țările Pactului de la Varșovia, în CAER. Dar acea mare economie pe care o laudă tot soiul de activiști vechi la televizoare, în fiecare seară, era o economie care exporta 10 miliarde de dolari - exporturile României în 1989 -, 10 miliarde de dolari.

Sigur, a fost un efort uriaș să schimbăm structura economiei, dar anul trecut România a exportat 53 de miliarde de euro. Și dacă veniți cu argumentul devalorizării, vă spun așa. În regulă, dublăm cifra exporturilor din 1989: 20 de miliarde de dolari. Astăzi, România exportă 53 de miliarde de euro. Înainte, exportam fără concurență, în statele CAER. Azi, exportăm pe cea mai competitivă piață: piața Uniunii Europene, unde trebuie calitate, performanță, preț convenabil.

Deci, dragii mei, dacă vrem în club, avem obligația să ne respectăm obligațiile din Tratatul de aderare. Acea obligație este să trecem la euro.

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Domnule președinte,

A trecut de trei ori timpul, scuzați-mă...

Video in format Flash/IOS

Domnul Traian Băsescu:

Da, dar am spus lucruri mai interesante decât dumneavoastră. (Aplauze.)

Este în regulă.

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Acestea, cu CAER-ul și IMGB-ul, mai ales...

Video in format Flash/IOS

Domnul Traian Băsescu:

Este în regulă. Mai dați-mi un minut, ca să fac închiderea...

Deci cred că integrarea este cuvântul de ordine, și nu să privim ia, uite, se formează Grupul euro! Să intrăm în euro! Este apelul meu, astăzi, la moment aniversar.

Și mai sunt câteva lucruri. Spațiul Schengen. Păi, ne faceți că am uitat. Și am un martor aici. România trebuia să înceapă procesul de intrare în Schengen, în octombrie 2012. Nu vreau să vă amintesc de ce s-a suspendat. Dar am luat-o de la capăt. Trebuie să dovedim că suntem stat de drept, pentru că tehnic îndeplinim toate condițiile. Și eu cred că inclusiv anul acesta se poate discuta de intrare cu frontierele aeriene, undeva în octombrie, la schimbarea fusului orar. (Aplauze.)

Nu văd de ce ezităm să implementăm agenda Uniunii Europene 2020. Este unul din instrumentele care împing țările la convergență.

Altfel spus, dragii mei, cu Uniunea Europeană, dacă vrem să fim la un loc cu toți ceilalți, trebuie să fim cinstiți și să ne facem propriile obligații.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Urmează la cuvânt domnul Kelemen Hunor, din partea Grupului UDMR.

Video in format Flash/IOS

Domnul Kelemen Hunor:

Stimate domnule președinte al Comisiei Europene,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi deputați și senatori,

Pregătindu-mă pentru această zi am vrut să văd mai întâi ce prevedeau documentele noastre, nu acum 10 ani, în momentul aderării la Uniunea Europeană, ci acum mai bine de 27 de ani, imediat după căderea comunismului. Și vorbesc de documentele Uniunii Democrate Maghiare din România.

În prima Declarație de program, din 13 ianuarie 1990, am găsit și primul deziderat ferm, care se referă la democratizarea țării și aderarea sa la structurile euro-atlantice.

Convingerea noastră nu s-a schimbat. Viitorul României trebuie proiectat în continuare într-o uniune cât mai puternică. Istoria ne-a demonstrat: dinspre Est niciodată n-a venit nici libertate, nici prosperitate, nici securitate. Și totuși a existat o singură excepție: Securitatea comunistă. Și ne-a marcat foarte, foarte adânc.

După 10 ani de la aderarea noastră la Uniunea Europeană, trebuie să ne punem câteva întrebări și trebuie să avem și răspunsurile.

Prima. Ce s-a întâmplat cu așteptările cetățenilor noștri? În ce măsură suntem responsabili pentru eventualele dezamăgiri?

Cei care au avut așteptări realiste nu au avut prea multe motive de dezamăgire. Responsabili pentru eventualele dezamăgiri, în mare parte, suntem noi înșine. Dar trebuie să spunem fără nicio reținere și faptul că există o doză de frustrare, din cauza aplicării dublei măsuri, cu care am fost tratați nu o singură dată.

Însă dacă facem o comparație, cum arăta România înainte de aderare și cum arată la 10 ani după, diferența este atât de mare, încât nici nu merită să intrăm în detalii.

A doua întrebare. Ce credem despre viitorul Uniunii, ce așteptări avem și cu ce putem contribui noi înșine la procesul de transformare, la reformele care nu pot fi amânate?

Răspunsul meu este fără echivoc. Avem nevoie de mai multă Europă. Avem nevoie de o Europă profund reformată. O Europă mult mai aproape de cetățenii săi. În contextul competiției globale, doar o Uniune mai puternică poate ieși învingătoare și poate asigura pacea, stabilitatea, prosperitatea și libertatea cetățenilor săi.

Singure și pe termen lung, nici cele mai puternice state din continent nu ar putea reuși. Nu există alternativă. Ori vom reuși împreună, cu toate eforturile și compromisurile necesare, ori renunțăm la cel mai de succes proiect politic continental. Însă în acest caz vom avea de pierdut. Iremediabil.

O Uniune cu mai multe viteze, pe termen lung - și nu mă refer la diferite niveluri de dezvoltare - ar fi un proces catastrofal. Ar produce frustrări majore, ar împinge pe unii în căutarea altor soluții și ar însemna tensiuni și conflicte.

Mai devreme sau mai târziu, trebuie pusă în discuție problema suveranității, în cel mai serios mod, regândirea împărțirii puterii și stabilirea unui nou echilibru între statele membre și Bruxelles, între instituțiile europene și cele naționale.

Din păcate, timpul nu îmi permite să intru în detalii.

Domnule președinte Juncker,

Stimați colegi,

Ca reprezentant al minorității maghiare din România, împreună cu Hans Heinrich Hansen, din Danemarca, Luis Durnwalder, din Italia, Karl-Heinz Lambertz, din Belgia, Anke Spoorendonk, din Germania, Valentin Inzko din Austria și Jannewietske de Vries din Regatul de Jos sunt semnatarul Inițiativei cetățenești Minority SafePack.

Mă bucur că instituția condusă de Excelența Voastră ne-a invitat la dialog și a înregistrat această inițiativă pe 3 aprilie, deschizând calea pentru a putea strânge un milion de semnături din cel puțin 6-7 state membre.

Printre valorile fundamentale ale Europei se află și diversitatea etnică, cea religioasă și lingvistică. Noi credem că aceste valori trebuie consolidate. Vorbim despre aproape 60 de milioane de cetățeni care nu vor să fie asimilați, dar vor să trăiască și să-și clădească valorile pe pământul lor natal. Reforma Uniunii Europene trebuie să fie una curajoasă, deschisă inclusiv în această direcție - dialog, responsabilitate, respect și solidaritate. Așa vom putea găsi cele mai bune soluții, inclusiv prin legiferarea la nivel de Uniune.

Știu că nu va fi ușor, dar sunt convins că vrem să câștigăm cu toții și nimeni nu dorește să piardă.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Mulțumesc.

Și îl invit acum pe domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului minorităților.

Video in format Flash/IOS

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Și îmi cer scuze pentru vocea pe care o am acum, se mai întâmplă.

Domnule președinte al Comisiei,

Domnilor președinți ai Camerei Deputaților și Senatului,

Stimați colegi,

Uniunea Europeană este o construcție politică naturală, pentru că este o construcție politică realizată în jurul unui ADN cultural comun. Și lucrul acesta este un lucru important, de neînlăturat și de netransformat prin mutații.

Este o construcție naturală, realizată după un moment foarte urât, un război care a divizat Europa în două: într-o Europă beneficiară a Planului Marshall și o Europă beneficiară a Planului Stalin, care aparent a încercat să inducă mutații în acest ADN comun, dar n-a reușit.

Ar fi foarte greșit ca aceste mutații să le realizăm acum noi, crezând că vitezele pot fi diferite, că există diferențe foarte mari între locuri, pentru că nu este așa.

Din păcate, am ratat un moment important - cel al Constituției Europene. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să mai încercăm încă o dată. Asta nu înseamnă că o construcție asemănătoare cu a unui stat federal nu trebuie încercată și ea, la rândul ei. Pentru că în asemenea construcții, felul în care se dezvoltă fiecare parte este mult mai firesc, mult mai legat de diversitatea pe care o aduce în construcția generală și mult mai benefic.

Vine o perioadă în care întreaga lume va trece prin transformări majore. Ele se întâmplă oricum. Vin din felul în care a progresat tehnologia, vin din felul în care se schimbă societatea. Vine o perioadă în care mutații mari se petrec la nivelul modului în care se produc bunurile și al modului în care sunt livrate serviciile, și asta poate să însemne foarte mult șomaj sau poate să însemne o oportunitate extraordinară.

Cred că ne concentrăm foarte mult pe lucruri care țin mai degrabă de trecut, decât pe cele care ar trebui să țină de viitor. De cât de integrați ar trebui să fim, de cum ar trebui să regândim învățământul, cercetarea, în așa fel încât să contăm în lumea aceasta, în care intrăm acum, de felul în care ar trebui să gândim zonele în care ne putem specializa, dominând domeniile respective, în lumea în care intrăm acum.

Spun lucrul acesta amintindu-mi de un lucru care a fost trecut cu vederea anul trecut, când o zonă tehnologică majoră, care domina Europa, a fost vândută către o altă zonă mare, importantă a lumii, care de acum se va dezvolta mai repede în direcția aceea, iar noi mai puțin.

Cred că acestea sunt lucrurile la care trebuie să ne gândim cu seriozitate - cum să facem o construcție politică în care să ne putem dezvolta rapid, în care să putem conta ca zone în anumite domenii, ca zone de dezvoltare globală, rapidă.

Este, într-adevăr, un lucru greu de făcut, în condițiile în care vedem în foarte multe țări tentația anilor 1930; vedem în foarte multe țări idei populiste pe care le credeam dispărute în totalitate, apărând cu putere și înregistrând procente serioase. Dar asta nu înseamnă că simpla constatare a lor poate să le rezolve. Rezolvarea lor înseamnă dezvoltare. Și dezvoltarea în afara unei construcții unitare, raționale, cu un proiect limpede, care să transforme Europa într-una dintre zonele dominante economic și tehnologic ale lumii în care trăim este, de fapt, răspunsul cel mai firesc pe care îl putem da acestor tendințe care o pot trage din nou înapoi, în perioada acelor ani care au sfârșit prin a o despărți într-o Europă beneficiară a două planuri.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc și eu.

Stimați colegi,

Noi avem o datorie de onoare față de domnul președinte Jean-Claude Juncker. Îl rog pe fostul prim-ministru, Victor Ponta, să o exprime în câteva cuvinte. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Da, o să vorbesc cumva în numele premierilor care ar fi trebuit să vorbească, și nu pot.

Astăzi, în Parlament, au fost două momente istorice.

În primul rând, s-a adresat României domnul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, un adevărat prieten al României, și-i mulțumesc pentru asta. (Aplauze.)

Al doilea moment istoric a fost acela în care domnul Băsescu a recunoscut rolul lui Adrian Năstase, în integrarea noastră în Uniunea Europeană. (Aplauze.)

Eu zic să le remarcăm pe ambele. (Aplauze.)

Și, în acest scop, vreau să mai restabilesc un adevăr. În 2014, România a obținut cel mai important portofoliu în cadrul Comisiei Europene, portofoliul dezvoltării regionale, pentru doamna comisar Corina Crețu, căreia îi mulțumesc pentru tot ce a făcut. (Aplauze.)

Și chiar dacă se supără domnul președinte Băsescu, acest portofoliu l-am obținut datorită domnului Jean-Claude Juncker. Și-i mulțumesc pentru asta.

Je vous remerci beaucoup, Monsieur le Président. (Aplauze.)

Video in format Flash/IOS

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

În încheiere vreau să-i mulțumesc domnului președinte Juncker pentru prezența, astăzi, în Parlamentul României, să-l asigur că dacă a întârziat la întâlnirea cu domnul președinte Iohannis, să-i transmită că din cauza noastră, nu datorită, din cauza noastră a întârziat. O să se supere pe noi, dar vă asigur că o să-i treacă.

Vă mulțumesc foarte mult.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 21 noiembrie 2018, 11:35
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro