Claudiu-Vasile Răcuci
Claudiu-Vasile Răcuci
Ședința Camerei Deputaților din 27 iunie 2017
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.108/07-07-2017
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media16-10-2017
Video in format Real Media11-10-2017 (comună)
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2017 > 27-06-2017 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 iunie 2017

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.33 Claudiu-Vasile Răcuci - declarație politică: "27 de ani de minciună privind reforma din sistemul de educație";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Claudiu-Vasile Răcuci:

"27 de ani de minciună privind reforma din sistemul de educație"

Toate guvernele care s-au succedat, în ultimii 27 ani, la conducerea României, au clamat mincinos faptul că ele fac adevărata reformă din sistemul de educație. Așa se face că după zecile de reforme mărețe, după zecile de experimente făcute asupra pacientului bolnav cronic - denumit "educație", pacientul aproape că a murit. Guvernele, profund iresponsabile, indiferent de culoarea lor politică, au compromis atât termenul de reformă, dar au generat și o profundă neîncredere a pieței muncii, din țară și din străinătate, în generațiile de absolvenți care finalizează studiile în școlile românești. Nu cred că este cineva care poate să mă contrazică atunci când spun că diploma de studii a devenit o simplă hârtie fără valoare, care nu mai reflectă prestigiul unei școli anume, care nu mai reprezintă barometrul asimilării de cunoștințe, abilități și competențe specifice.

De departe cea mai mare lovitură dată sistemului de educație a fost cea aplicată de PSD, când a lovit învățământul profesional direct în moalele capului. Desființarea școlilor de arte și meserii, printr-o singură semnătură a doamnei Andronescu, a creat grave prejudicii nu numai sistemului de învățământ preuniversitar, ci și structurii afacerilor și acoperirii deficitului de forță de muncă bine calificată cu care se confruntă angajatorii români. Degeaba încearcă PSD acum să dreagă busuiocul, căci răul a fost deja făcut. Degeaba încearcă PSD să justifice șomajul mare, tot mai mare, în rândul tinerilor. Toată vina pentru această situație aparține exclusiv PSD-ului. Dar nu-i problemă, căci toți copiii demnitarilor PSD fac școala în străinătate, cu taxe mari, la care niciun părinte din România nu ar îndrăzni să se gândească măcar pentru copiii lor.

Așa s-a ajuns la situația în care, din disperare, angajatorii au ajuns să întemeieze ei înșiși școli profesionale pe banii lor și pe efortul lor, pentru că guvernele nu sunt capabile și nici interesate să genereze absolvenți calificați pentru necesitățile economiei românești. Așa s-a ajuns la situația gravă în care elevii nici nu se mai gândesc să urmeze cursurile unei facultăți, iar România a ajuns statul membru cu cei mai puțini absolvenți de învățământ superior, cu cea mai puțină forță de muncă superior calificată. Și noi continuăm să vindem iluzii, că România se va dezvolta economic sănătos, competitiv în raport cu celelalte economii din lume? Ar trebui să punem capăt acestei minciuni. Fără un sistem de educație performant, fără absolvenți extrem de bine pregătiți, România nu va fi țara pe care ne-o dorim cu toții.

Soluția la această criză uriașă a învățământului românesc nu este una greu de găsit sau încă nedefinită. Știm cu toții ceea ce trebuie făcut, mai trebuie însă și voința ca măsurile să fie făcute. Din păcate, eu, personal, nu am constatat încă vreun semn că o astfel de voință s-ar fi conturat.

În primul rând, dacă vom continua să ne mințim că alocând de la bugetul de stat mai puțin de 3% din PIB, adică mai puțin de jumătate din cât s-au angajat partidele politice în urmă cu zece ani, semnând Pactul pentru educație, nu vom avea niciodată un sistem de învățământ competitiv! În niciun an din ultimii zece care s-au scurs de la acest angajament comun, educația nu a primit niciodată mai mult de 3% din PIB. Poate că nu știți, însă educația costă! Chiar dacă o educație performantă costă, rezultatele ei compensează tot efortul financiar și aduce beneficii mult mai mari în raport cu investiția.

Apoi, sistemul de învățământ înseamnă în primul rând dascăli. Da. Fără dascăli nu există școală! Ori, cu o salarizare la limita salariului minim pe economie, să nu ne facem iluzii că vom păstra în sistemul de educație pe cei mai buni dascăli. Știm cu toții acest lucru. Avem dascăli excepționali, care, din păcate, tot mai mulți, au luat calea străinătății și aduc valoare în școlile din alte state. Noi nu am fost în stare să-i păstrăm la noi în țară.

Nu în cele din urmă, investiția în logistica din educație nu trebuie ignorată. Aici mă refer atât la infrastructura școlară, la școlile dărăpănate, cu toaleta din spatele școlii, cât și la transportul copiilor din mediul rural, de la și până la școală. Mi-aș dori ca guvernanții să meargă pe jos, zilnic, distanțele pe care încă le parcurg micuții din învățământul primar prin unele localități din mediul rural, fie din Apuseni, fie din alte zone mai vitrege. Mi-aș dori ca un guvernant să îndure frigul iernii, care pătrunde în cea mai mare parte dintre școli. Personal, nu-mi fac iluzii că vreunui guvern îi va păsa de soarta educației românești. Dacă i-ar fi păsat, ar fi făcut-o. Speranța mea rămâne în efortul colectivităților locale și al învățământului susținut de angajatori, care pot schimba soarta educației românești. Dinspre stat nu mai există nicio speranță, mai ales dacă la guvernare se află PSD.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 17 octombrie 2017, 8:37
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro