Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2017
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.121/20-09-2017
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media18-10-2017 (comună)
Video in format Real Media17-10-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2017 > 12-09-2017 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2017

3. Prezentarea și dezbaterea moțiunii simple intitulate "PSD - stăpânul justiției?! Chiar așa...?!", inițiate de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale PNL și USR. (MS 2/2017)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

................................................

2. La punctul 2 al ordinii de zi avem înscrisă dezbaterea moțiunii simple inițiate de 92 de deputați.

În temeiul art. 190 din Regulament, întreb dacă cineva dintre cei care au semnat moțiunea vrea să-și retragă această semnătură? Nu.

Pentru dezbaterea moțiunii, Biroul permanent și Comitetul liderilor grupurilor parlamentare vă propun următoarele: moțiunea simplă va fi citită de unul dintre semnatari; Guvernului i se rezervă 50 de minute, pe care le utilizează la începutul și la încheierea dezbaterilor, pentru dezbateri luându-se în calcul câte 10 secunde pentru fiecare deputat.

Timpul maxim alocat grupurilor parlamentare, precum și deputaților neafilitați se prezintă astfel: Grupul PSD - 26 de minute; Grupul PNL - 12 minute; Grupul USR - 5 minute; Grupul UDMR - 4 minute; Grupul ALDE - 2 minute; Grupul PMP - 3 minute; Grupul minorităților naționale - 3 minute și deputații neafiliați - un minut.

Dacă sunt obiecții, comentarii la acest subiect? Nu sunt.

Vă rog să pregătiți cartelele de vot.

Votăm aceste propuneri pe care le vi le-am prezentat anterior. Vă rog, vot.

Cu 135 de voturi pentru, 7 colegi care nu au votat - propunerile au fost aprobate.

Înainte de a trece la prezentarea moțiunii, îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să depună la secretarii de ședință lista cu deputații înscriși pentru dezbateri. Înțeleg că deja s-a făcut acest lucru.

În aceste condiții, dau cuvântul domnului deputat Cupșa, pentru citirea textului moțiunii simple.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Cupșa:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru al justiției,

"PSD - stăpânul justiției?! Chiar așa...?!"

Prin această moțiune adresată ministrului justiției, parlamentarii PNL și USR doresc să tragă un nou semnal de alarmă, al câtelea oare, un nou semnal de alarmă asupra asaltului pornit împotriva independenței justiției.

Începând cu anul 2000, până la sfârșitul anului 2004, PSD a făcut tot posibilul să subjuge ideea de justiție independentă, justiție care să răspundă, prin anumiți procurori sau judecători, doar la directivele prețioase ale partidului-stat. Ne sunt încă vii în memorie momentele din ședințele conducerii Partidului Social Democrat, când se luau decizii cu privire la dosarele unora dintre oponenții politici, dar și ale colegilor.

În domeniul reformării justiției, PSD a început actuala guvernare cu stângul. Este încă viu în memorie episodul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Doar reacția promptă, de la începutul lunii februarie, anul curent, a societății civile, a mai multor instituții și organizații profesionale sau organizații neguvernamentale, precum și a opoziției parlamentare a făcut ca acest act normativ să fie abrogat imediat.

Atunci când domnul Tudorel Toader a fost reconfirmat ca ministru al justiției în Guvernul Tudose, cu toții am sperat că această decizie a fost luată în virtutea calităților sale științifice, profesionale și umane. În fond, CV-ul Domniei Sale îl recomandă drept una dintre cele mai calificate persoane care au ocupat vreodată această funcție: profesor universitar doctor, decan al Facultății de Drept din Iași, rector al Universității din Iași, autor a numeroase lucrări de drept penal, fost judecător al Curții Constituționale, fost procuror, fost avocat, decorat cu Ordinul Steaua României, iar enumerarea poate continua.

Atunci când un om cu o asemenea carieră devine ministru al justiției, este firesc ca așteptările societății să fie unele pe măsură. Domnul Tudorel Toader nu avea nevoie să-și mai decoreze CV-ul și cu această funcție de panoplie, motiv pentru care încercările sale de a-și păstra fotoliul ministerial, odată ce a ajuns acolo, sunt cu atât mai inexplicabile. Iar dacă până săptămâna trecută mai puteau exista unele dubii, toate s-au risipit odată cu depunerea proiectului de modificare a legilor justiției, care demonstrează încă o dată că pentru domnul Tudorel Toader singurele interese care primează sunt cele ale lui Liviu Dragnea, nicidecum ale statului de drept și ale societății din România.

Dacă am parafraza sloganul de campanie al Partidului Social Democrat, din noiembrie 2016, "Îndrăznește să crezi!", putem spune că românii au rămas doar cu îndrăzneala! Și de data aceasta ați înșelat așteptările electoratului în domeniul reformării reale a justiției.

Asistăm la o continuare a serialului "marțea neagră", început în decembrie 2013, urmat de episodul din februarie 2017 și, recent, de cel din 23 august 2017. Chiar nu realizați că totul este cusut cu ață albă? Se văd indicațiile prețioase venite de la partid.

Domnule ministru, chiar dacă nu sunteți om politic, calitatea dumneavoastră de profesionist în drept, anvergura dumneavoastră academică și profesională nu vă dau dreptul să vă bateți joc de realizările obținute în timp, în sistemul judiciar românesc.

Amendamentele propuse, întâmplător sau nu, la data de 23 august, reprezintă un atac îndreptat împotriva independenței justiției și o încercare de anulare a tuturor progreselor din acest domeniu pe care țara noastră le-a înregistrat începând cu reformele din anii 2004-2005.

La 10 ani după integrarea României în Uniunea Europeană, coaliția PSD-ALDE încearcă să ne arunce în trecut și să readucă justiția la cheremul clasei politice, așa cum a mai fost în timpul mandatului Rodicăi Stănoiu și a Guvernului Adrian Năstase.

Miercuri, 23 august, zi cu încărcătură istorică, va rămâne în istoria justiției ca ziua în care s-a anunțat întoarcerea armelor împotriva justiției. Am asistat în acea zi, perplecși, la o prelegere de drept elevată, ce-i drept, la câteva zeci de pagini PowerPoint, proiectate pe un ecran și la comentariile dumneavoastră, domnule ministru Tudorel Toader, care au reprezentat o așa-zisă manifestare a transparenței. Chiar nu ne așteptam la așa ceva, domnule ministru!

După comunicarea slide, a urmat etapa transmiterii Proiectului de Lege către Consiliul Superior al Magistraturii, pe furiș.

Domnule ministru, ați ales satisfacerea interesului particular, de gașcă politică, în detrimentul interesului general și, în consecință, ați susținut modificări legislative dictate de interesul găștii PSD-ALDE, acela de a subordona puterea judecătorească.

În opinia noastră, oportunitatea ocazionată de nevoia obiectivă de modificare a legilor care guvernează sistemul juridic - cum ar fi normele privitoare la reglementarea accederii în profesie, a organizării pregătirii profesionale, a promovării în cariera de magistrat, a desfășurării întregii cariere, precum și organizarea judecătorească și angajarea răspunderii magistraților și altele - a fost transformată, fără nicio jenă, într-o ofensivă politică determinată de dorința de a controla politic, măcar în parte, sistemul judiciar din România.

Ingerințele politice, precum cele dorite de gașca politică pe care o reprezentați, ingerințele în justiție sunt de neacceptat dacă au, drept urmare, ca puterea executivă să controleze puterea judecătorească.

Vă aduceți aminte că, în 6 decembrie 2016, domnul Dragnea declara că "Justiția nu mai poate fi controlată politic niciodată"?

Sloganul PSD din campania electorală, "Îndrăznim să credem", se referea și la adevărul din declarația președintelui PSD. Nu-i așa?!

Cum spuneam, inițiativa legislativă privind modificarea legilor justiției, într-o bună măsură, propune modificări normative de care sistemul judiciar chiar avea nevoie, unele dintre modificări fiind urmarea efectelor juridice pe care le produc un număr de patru decizii ale Curții Constituționale a României.

Se propun peste 190 de modificări ale unor norme juridice, dar aceste modificări obiectiv necesare și susținute și de profesioniști ai dreptului sunt doar un alibi de care s-a folosit Partidul Social Democrat. Sub acest paravan se ascunde intenția meschină a Partidului Social Democrat, se ascunde scopul ultim urmărit, acela de a deține controlul asupra procurorilor și judecătorilor.

Cariera academică, cariera profesională impecabilă a domnului ministru Tudorel Toader sunt folosite pentru a legitima "încă nefăcutele" Partidului Social Democrat.

Greșelile flagrante pe care le-am găsit, analizând expunerea de motive și textul inițiativei legislative susținută public de domnul ministru, relevă o neatenție vădită în ceea ce privește normele juridice care "nu sunt interesante" pentru PSD și ALDE, concentrați fiind doar pe modificările care ocazionează controlul politic asupra magistraților, asupra justiției.

Printre alte aspecte, se dorește reorganizarea înaltei Curți de Casație și Justiție, prin numirea unui al doilea vicepreședinte. Dar această prevedere legală există deja!

De asemenea, s-a afirmat public că, pe considerente de netemeinicie, soluțiile procurorilor nu pot fi infirmate în prezent. Subliniem că în noul Cod de procedură penală, la art. 335, se prevede deja infirmarea soluției pentru clasare pentru motivul că împrejurarea nu există, infirmarea întemeindu-se pe lipsa unui temei de fapt.

Lipsa de respect față de lege este relevată și de împrejurarea că în fișa proiectului de lege se menționează că a fost postat pe site-ul ministerului, începând încă cu data 16 octombrie 2016. Uită însă să ne spună că ceea ce s-a postat era o altă inițiativă legislativă, sub semnătura ministrului Raluca Prună și citez, aici "Secțiunea 7 pct. l - informarea opiniei publice", din inițiativa onor ministerului.

Există o mică diferență, însă, între cele două proiecte: primul are vreo 21 de pagini și un conținut exact, propunerea de astăzi nu are decât 43 de pagini și conținutul pe care cu toții ar trebui să-l cunoaștem.

Legea nr. 52/2003 a fost, în mod vădit și în mod grosolan, încălcată!

Care este planul real al PSD-ALDE?

Noi, PSD, numim procurorii care contează. Noi, PSD, controlăm procurori prin numirea lor, prin inspectarea lor, prin cenzurarea muncii lor!

Noi, PSD, controlăm judecătorii, inspectându-i!

Noi, PSD, îi numim pe procurorii-șefi, așa cum rezultă din prevederile art. I, punctele 55-57, care au în vedere modificarea art. 54 din Legea nr. 304/2004.

În puține cuvinte, ministrul justiției propune, CSM se execută. Apoi, firesc, procurorii șefi, astfel instalați, îi vor controla pe ceilalți procurori.

Noi, PSD, îi inspectăm pe judecători și pe procurori! Acest fapt este prevăzut în Titlul IV1 care se referă la trecerea Inspecției judiciare din subordinea CSM, sub controlul ministrului justiției.

Organizarea Inspecției judiciare, ocuparea funcțiilor de inspector-șef și adjunct, desfășurarea activității inspecției sunt stabilite prin regulament adoptat prin ordin de ministru. Ordinul de ministru este cheia de boltă a funcționării viitoarei Inspecții judiciare, dacă PSD și ALDE, sigur, îngenunchează magistrații.

Restul propunerilor PSD-ALDE...? Cum vreți voi, profesioniști în ale dreptului, cum vrea societatea civilă...

Domnule profesor Tudorel Toader,

Încercarea grosolană de a controla puterea judecătorească, de către Guvernul PSD-ALDE, dovedește o lipsă de respect față de ordinea constituțională. Se încalcă, credem noi, principiul separației și echilibrului puterilor în stat, principiul separației și echilibrului puterii executive și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, principiu general prevăzut în art. l alin. (4) din Constituția României.

Acest demers, girat de vremelnicul ministru al justiției, este în contradicție flagrantă cu anvergura dumneavoastră profesională și cu imaginea unui profesor al Facultății de Drept din Iași și, mai mult, cu obligațiile pe care le are un rector al Universități din Iași, un prodigios leagăn al educației juridice românești.

Agenda toxică a PSD-ALDE, agendă care își propune să pervertească actualul sistem de drept în așa fel încât să fie util vremelnicilor politicieni aflați la putere, trebuie de îndată eliminată!

În conformitate cu dispozițiile legale, ministrul justiției are, printre altele, următoarele funcții și atribuții principale: asigură autoritatea prevăzută la art. 132 alin. (1) din Constituția României, republicată, potrivit legilor de organizare a sistemului judiciar și a înfăptuirii justiției ca serviciu public; veghează la respectarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești, prin mijloacele și procedurile puse la dispoziție; reprezintă statul sau Guvernul în domeniul de activitate și competență; coordonează activitatea sistemului de probațiune și a sistemului penitenciar; coordonează executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri privative ori neprivative de libertate și asigură condițiile pentru respectarea drepturilor persoanelor față de care s-au dispus astfel de pedepse sau măsuri și asigură fondurile necesare; coordonează și îndrumă activitatea economică, de investiții, de achiziții și administrativă a instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului, putând emite, în condițiile legii, norme și instrucțiuni obligatorii pentru aplicarea unitară a reglementărilor legale.

De asemenea, se mai menționează că, în exercitarea atribuțiilor sale, ministerul va adopta o politică de colaborare instituțională cu celelalte ministere, cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu CSM, cu Ministerul Public, cu Uniunea Națională a Barourilor din România, cu Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, cu Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, precum și cu alte autorități publice, cu asociațiile judecătorilor și procurorilor și cu alte asociații profesionale sau organizații neguvernamentale, prezervând însă obiectivele și politicile sale în domeniul de competență.

Am profitat de răbdarea dumneavoastră, stimați colegi, cu această prezentare a funcțiilor și atribuțiilor ministrului justiției, pentru a sublinia obligațiile și drepturile acestuia. Se pare, însă, că sunt doar vorbe în vânt pentru actualul ministru!

Cele enumerate mai sus probabil că sunt opționale pentru ministrul Toader.

Activitatea ministrului este nedetectabilă, ea nu există în privința asigurării infrastructurii necesare în justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție este într-o situație deplorabilă, cu spații improprii desfășurării actului de justiție la standarde europene. Deși există o soluție disponibilă, anume, alocarea unui spațiu în clădirea Palatului Parlamentului, această soluție nu este luată nici măcar în considerare, magistrații fiind amăgiți în continuare cu fantasmagoricul proiect al "Cartierului Justiției".

În privința rezolvării situației din penitenciare, situația este și mai gravă. Am rămas doar cu vizitele și elaborarea unor studii de fezabilitate! Desigur, și cu condamnările CEDO cu care ne-am obișnuit...

Ministrul vrea să fie puternic și de aceea a început să se joace cu focul. Propune schimbarea legilor justiției, pentru ca tovarășii politici să controleze puterea judecătorească. De aici derivă problema de politică internă pe care o supunem atenției Camerei Deputaților - neîndeplinirea de ministrul justiției, Tudorel Toader, a atribuției referitoare la administrarea cu bună-credință a infrastructurii autorității judecătorești.

Pe de altă parte, vă supunem atenției exercitarea, de domnul ministru, cu rea-credință, a dreptului la inițiativă legislativă pentru a satisface interese particulare, interese de gașcă politică.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să concluzionați, domnule deputat.

Domnul Ioan Cupșa:

Dacă-mi permiteți, domnule președinte, trebuie să citesc moțiunea simplă și îmi veți permite, sunt convins...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Eu vă permit, dar decizia Biroului permanent este: aproximativ 15 minute. Vă permit... Doar v-am informat că ați depășit timpul. Din momentul acesta, încercați să fiți mai concret.

Domnul Ioan Cupșa:

Vă mulțumesc.

Deși sunt ardelean, am încercat să am un ritm alert, ați remarcat acest lucru, și voi continua în același ritm.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog să continuați.

Domnul Ioan Cupșa:

Stimați colegi,

Prioritățile ministrului și ale PSD-ALDE sunt:

1. Controlul politic asupra corpului magistraților, prin Inspecția judiciară, care va fi parte componentă a Ministerului Justiției, activitatea inspecției va fi pe deplin controlată, fiind reglementată prin ordin de ministru;

2. Controlul politic asupra parchetelor, astfel încât propunerile de numire în funcțiile de conducere și anume, Procurorul General și procurorii șefi ai DNA și ai DIICOT, precum și adjuncții acestora să fie făcute, în fapt, de ministrul justiției.

Domnule ministru Tudorel Toader, ceea ce propuneți reprezintă o "încercare a mării cu degetul", o trăsnaie!

De unde ne dăm seama? Chiar din declarațiile șefilor dumneavoastră, atât pe linie de Guvern, domnul Mihai Tudose, cât și pe linia girantului politic, prin ricoșeu, domnul Liviu Dragnea, care declară cu nonșalanță că aveți dreptul la o părere, aveți dreptul la o idee.

Iată declarația domnului prim-ministru, Mihai Tudose: "Propunerile unui singur om nu pot fi niciodată un atac la nimic. Domnul Tudorel Toader a ieșit într-o conferință și a prezentat ceea ce a reieșit din punctul de vedere al Domniei Sale și din consultările cu cei implicați. De aici până la a vorbi despre Legile justiției e o cale lungă. Toată lumea se manifestă, își pune păsul, ne va ajuta să ne facem o idee despre ce își dorește țara. Pe baza acestei transparențe, vom lua și o decizie în Guvern, vă asigur că va fi ziua și nu noaptea."

Nici domnul Liviu Dragnea, președintele PSD, dar și al Camerei Deputaților, nu pare prea bucuros să îi sară, chipurile, în ajutor domnului ministru Tudorel Toader: "Eu nu am fost în stradă, cu toate că și eu am avut același punct de vedere. Eu în toamnă am spus că nu sunt de acord cu proiectul domnului Tăriceanu, susținând ideea să rămână trei entități pe acest circuit de numiri. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă năpustesc pe un om care a enunțat niște principii".

După astfel de reacții, avem impresia că, de fapt, domnul profesor a fost scos la tablă, dar, pentru că nu a recitat corect poezia scrisă la partid, a fost trimis până acasă pentru a mai aprofunda principiile justiției PSD-iste!

Stimate colege și stimați colegi deputați, cei care susțineți această coaliție de guvernare,

Oare vă simțiți confortabil în fața acestei situații mai mult decât delicate?

E drept, nu am remarcat din partea Domniilor Voastre reacții coerente, nici pro, nici contra, față de această acțiune a domnului ministru Tudorel Toader. Așteptați, cumva, să scoată Domnia Sa, cu mâinile sale, cartofii încinși din focul justiției și, mai apoi, să vă înfruptați din aceștia?!

Stimate colege și stimați colegi deputați,

Nu mai girați această mascaradă!

Prin adoptarea acestei moțiuni veți crea premisele existenței unei adevărate și independente justiții în România!

Ajutați justiția, să nu fie trasă în jos de oameni și interese ascunse!

Stimate domnule ministru al justiției,

Noi, semnatarii acestei moțiuni simple, în așteptarea gestului de responsabilitate și de onoare, așteptând manifestarea dumneavoastră de voință potrivită atât cu interesele sociale generale, cât și cu propriile dumneavoastră interese, vă solicităm următoarele:

1. Devoalați agenda ascunsă a acestei inițiative legislative privind modificarea și completarea Legilor justiției!

2. Nu promovați, în forma actuală, acest proiect de lege și rezumați-vă doar la acele aspecte care vor sprijini justiția și nu o vor îngropa în mocirla intereselor politicianiste!

3. Delimitați-vă, aici, în plenul Camerei Deputaților, de această acțiune toxică a adevăraților autori morali, liderii PSD-ALDE, și dejucați-le planul de a îngenunchea sistemul de justiție din România. În caz contrar, veți fi complicele lor și veți completa galeria miniștrilor justiției din Guvernările PSD, miniștri care au dat o palmă grea și dureroasă acestui sistem atunci când i-au condus destinele. Nu puneți "chingile roșii" pe sistemul judiciar și contribuiți la întărirea și nu la aservirea acestui sistem!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc, domnule deputat.

În continuare, îl invit la tribună pe ministrul justiției, domnul Tudorel Toader.

Vă rog, domnule ministru, aveți cuvântul.

Vă reamintesc că aveți 50 de minute, pe care vi le puteți împărți cum doriți, la început și la finalul dezbaterilor.

Domnul Tudorel Toader (ministrul justiției):

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor deputați,

Înainte de a răspunde celor sesizate prin moțiune, îngăduiți-mi să fac unele cuvenite precizări. Eu privesc această dezbatere a moțiunii de cenzură...

Voci din sală:

Simplă!

Domnul Tudorel Toader:

Simplă!

...dezbaterea acestei moțiuni simple și ca pe o oportunitate, ca pe o șansă pe care opoziția mi-a oferit-o mie de a vorbi aici, în fața dumneavoastră, mai pe larg, despre demersurile pe care le-am făcut până în prezent în domeniul reformării justiției, inclusiv pachetul de legi referitoare la justiție - Legea nr. 303, Legea nr. 304, Legea nr. 317, toate din 2004.

Vă mărturisesc următorul lucru: vorbesc de la această tribună a Camerei Deputaților pentru a treia oară.

O dată pe 6 octombrie 2006, când eram învestit ca judecător la Curtea Constituțională, pentru un rest de mandat de un an de zile.

A doua oară, pe 12 iulie 2007, când am fost învestit ca judecător la Curtea Constituțională, pentru un mandat complet de 9 ani.

Astăzi, în fața dumneavoastră, pentru a răspunde moțiunii simple pe care PNL-ul a depus-o.

De fiecare dată, cele trei prezențe ale mele aici, la tribună, la microfon, au fost la propunerea, la solicitarea Partidului Național Liberal.

Prima dată, să mă învestească judecător (Aplauze.); a doua oară, să mă învestească judecător, repet, pentru un mandat complet; astăzi, să răspund la moțiunea depusă.

Dacă privesc - și sigur că am analizat și am formulat și un punct de vedere scris cu privire la moțiune -, de principiu, aș caracteriza moțiunea pe următoarele trei trepte. Aș spune patru, dar pe al patrulea l-aș ține în rezervă.

O dată, o direcție, vorbindu-se despre politica privind infrastructura justiției.

A doua direcție, privind Proiectul de Lege de modificare a celor trei legi ale justiției.

A treia direcție, pe care permiteți-mi să nu-i dau citire, pentru că domnul deputat care a susținut aici moțiunea a făcut - și, dacă îmi permiteți, chiar nu reiau, dar vreau să-i mulțumesc - a făcut un adevărat laudatio la adresa mea și a carierei mele profesionale, pentru care îi mulțumesc și voi reține aceste fraze, acolo, în arhiva mea. (Aplauze.)

A patra direcție, pe care nu voi insista, vizează deja conținutul uneori defectuos, iertați-mi formula, cu privire la conținutul moțiunii. Și, sigur, argumente voi da pe parcurs, dacă va fi cazul, dar, după știința mea, moțiunea aceasta nu îmi este adresată mie, este la adresa mea, e adresată dumneavoastră, Camera Deputaților, pentru a o analiza, pentru a o vota și pentru a-i da eficiența juridică pe care știm că o are moțiunea simplă, spre deosebire de moțiunea de cenzură.

Sigur, eu sunt cel vizat, dar nu-mi este destinată mie, ci este destinată dumneavoastră, dacă-mi îngăduiți, la adresa mea, ca ministru al justiției.

Eu nu voi da citire celor scrise, pentru că probabil am un confort de a vorbi liber ideile pe care mi le-am notat. Nu voi abuza de răgazul dumneavoastră, deși vă asigur de faptul că 50 de minute sunt absolut insuficiente să răspund la toate problemele enunțate, fie chiar și într-o formulă sintetică sau parțial corectă.

Se vorbește despre faptul că Proiectul de Lege de modificare a legilor justiției este îndreptat împotriva independenței justiției, ceea ce înseamnă că autorii moțiunii au ferma convingere că în România justiția este minunată, că funcționează foarte bine, că este pe deplin independentă și eficientă, că ne apără pe deplin drepturile, libertățile fundamentale, că protecția aceasta e ridicată la standardele europene, din marea familie din care facem parte.

Enunțul este enunț, realitatea este realitate, pe care cred că nici autorii acestor fraze nu o pot contesta. Se vorbește despre episodul Ordonanței nr. 13. Eu nu am să revin, pentru că nu eram atunci aici, dar am să subliniez doar faptul că Ordonanța nr. 13 a intrat în percepția publică dintr-o anumită perspectivă, dar conținutul și procedura de adoptare au fost evaluate de către Curtea Constituțională. Era prima zi de ministru, când am susținut în fața Curții excepția ridicată. Excepție pe care Curtea a admis-o, constatând un conflict juridic de natură constituțională între puteri. Pentru că, de bună seamă, pentru oricine este faptul - și dumneavoastră, cu atât mai mult, ca legiuitor - faptul că un procuror cu deplin respect față de instituție, față de funcție nu poate să ancheteze nici oportunitatea, nici legalitatea, nici constituționalitatea adoptării unui act normativ, pentru că avem o lege, Legea nr. 24/2000, cu multe modificări, o lege care ne descrie tehnica legislativă, o lege care lasă libertatea decidentului în aprecierea oportunității. Și atunci s-a născut conflictul validat de Curte.

Iar astăzi, dacă facem un arc peste timp, nu foarte mult timp, vedem chiar că cei trei procurori care au combătut faptele acelea, grave și reprobabile, care s-au substituit dumneavoastră, în aprecierea oportunității adoptării unui act legislativ, sunt, la rândul lor, anchetați, verificați de către Inspecția Judiciară - o consecință, dacă îmi îngăduiți, pe care o găsesc mai mult decât firească, pentru că eu nu - îmi închipui ca un procuror din România, unul dintre cei 2.650 de procurori, câți avem astăzi, să nu știe că el este în paradigma înfăptuirii, interpretării și aplicării normei, și nu în paradigma adoptării unui act normativ, substituirii legiuitorului, Parlamentului, unica autoritate legiuitoare. (Aplauze.)

Mulțumesc.

Sar peste paragraful acesta, la adresa mea - care, sigur, este măgulitor, dar îmi place să cred că și adevărat -, adăugând, pe lângă cele multe spuse, și faptul că din mai 2014 sunt membru titular în Comisia de la Veneția, că am participat la evaluările și avizele Comisiei.

Și permiteți-mi să îndrăznesc să cred, căci cunosc respectivele standarde și proceduri, și vă asigur că proiectul de lege are raportare la respectivele standarde.

S-a spus în moțiune că, întâmplător sau nu, am prezentat în public acele slide-uri, pe 23 august, o zi care în memoria noastră are o semnificație istorică. Sigur, și pentru mine. Dar eu am prezentat pe 23 august, din simplul motiv că atunci se făceau exact șase luni de zile de la data numirii ca ministru al justiției - 23 februarie - 23 august, 6 luni, un mic bilanț.

A fost o perioadă în care se ridicau semne de întrebare asupra procedurilor de inițiere a actelor normative. Or dumneavoastră știți mai bine decât oricine altcineva în România faptul că tehnica legislativă nu îți permite să sari etape. Știți că de la inițierea unui act normativ cu transparență decizională, avize și celelalte, matematic, trec trei luni de zile. Matematic, trec trei luni de zile. Că, dacă nu, încălcăm art. 1 alin. (3) din Constituție.

O afirmație subliniată și astăzi, aici, scrisă în moțiune, despre care aș putea vorbi mult. Sper că și bine.

Proiectul acesta a fost înaintat, spuneți dumneavoastră, "pe furiș". Eu nu știu cât e pe furiș transmis acest proiect. În opinia mea, probabil, este unul dintre cele mai dezbătute proiecte de acte normative. Și găsiți în răspunsul scris, nu vă răpesc timpul să vă explic, să prezint și astăzi.

Dar vreau să subliniez următorul lucru, care nu prea a răzbătut în spațiul public, iar cei care îl cunosc nu prea au avut interesul să îl prezinte, așa cum este el.

Spuneam că legile justiției sunt din 2004. Între timp, am intrat în Uniunea Europeană. În urmă cu un an, tocmai se revizuise Constituția. Au trecut 13 ani. Legile trebuie aduse în actualitate și nu privim în urmă, cu 13-15 ani. Dar nu acesta a fost motivul, deși era necesar.

În 2015, pe 5 noiembrie 2015, dar reținem 2015, Ministerul Justiției a fost sesizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, punând în discuție nevoia de actualizare, de modificare a legilor justiției.

A urmat 2016, pe 8 februarie 2016, când ministrul justiției de atunci a constituit un grup de lucru pentru a analiza propunerile formulate de CSM.

Din 8 februarie 2016 până în 7 octombrie 2016, proiectul a fost dezbătut în grupul de lucru, în dezbateri publice organizate la București, Iași și Cluj, dându-se forma finală a acestuia - octombrie 2016.

În ianuarie 2017... și, sigur, pus pe transparență decizională, pe site-ul Ministerului Justiției.

În ianuarie 2017, proiectul a revenit la Ministerul Justiției, unde ministru era domnul Florin Iordache.

Am spus-o public și o repet și astăzi, am apreciat faptul că Domnia Sa, deși avea tot parcursul de elaborare, a trimis proiectul înapoi, la CSM, pe considerentul că între timp fuseseră alegeri și erau alți membri titulari la CSM, și a vrut să vadă opinia actualului Consiliu și nu a fostului Consiliu.

S-a dus înapoi la CSM, unde a stat până pe data de 24 aprilie 2017. 24 aprilie 2017 - a revenit iarăși la Ministerul Justiției. Am primit propuneri de la CSM, dar și de la Înalta Curte, DNA, DIICOT, toate structurile, asociațiile profesionale, societate civilă; am făcut dezbateri publice; am dat forma proiectului și l-am trimis din nou, a treia oară, la CSM, să dea aviz pe această ultimă formă.

Așteptăm până la sfârșit de septembrie, când CSM-ul ne-a anunțat că va trimite avizul, după care vom trimite proiectul de lege la Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la Finanțe, la Apărare, la Sănătate, la Consiliul Economic și Social pentru a ne da avizele necesare; îl vom prezenta în Guvern - exprim speranța faptului că Guvernul îl va aproba cu sau fără modificări -, după care îl vom trimite în Parlament pentru dezbateri și pentru găsirea celor mai bune soluții, în măsura în care cele propuse de noi se va dovedi că nu sunt cele mai bune.

Prin urmare, convingerea mea, pe baza celor sintetic prezentate, este aceea că Proiectul de Lege a fost foarte, foarte dezbătut, a parcurs toate etapele - de avizare, de consultare, de transparență decizională -, iar ce am făcut în 23 august, practic - și aici vă rog să fiți de acord, și dacă nu sunteți, tehnica legislativă ne spune că așa stau lucrurile -, practic, am prezentat principalele direcții de modificare, pe care le-am pus în dezbatere publică; primesc zilnic puncte de vedere de la oameni care n-au nicio legătură sau care lucrează în justiție, cine știe unde. Vom da forma finală, așadar, trimitem la Guvern, trimitem la Parlament, și dumneavoastră veți putea exprima soluțiile cele mai bune.

"190 de modificări" - s-a spus aici. Vă mărturisesc că nu le-am numărat, pentru că depinde care este opțiunea. Că poți să numeri pe margine un articol, să zici o modificare, dar în conținutul acelui articol să ai șapte aliniate și să modifici cinci dintre ele. Numeri o dată, după denumire marginală, sau numeri de cinci ori, după conținut. Oricum am număra, sunt multe modificări.

Oricum, veți reține, la dezbateri parlamentare, foarte multele modificări sunt dintre cele transmise de către CSM, de asociațiile profesionale, de tot corpul de specialitate. Și cu o referință expresă - mă refer la Legea nr. 317 privind organizarea și funcționarea CSM-ului, care are prevederi de ordin tehnic, de organizare, de promovare, de revocare, de votare, de sancționare, de suspendare și de tot ce e acolo, propuneri pe care în mare parte le-am reținut în conținutul primit de la CSM, pentru că dânșii sunt cei mai în măsură să-și cunoască nevoia de bună organizare, nevoia de bună administrare, nevoia și pârghiile de asigurare a independenței justiției.

Prin urmare - și trec la un alt punct - reținem că inițiativa a venit din sistemul acesta judiciar, din putere, și nu dintr-un sistem, cum am auzit adineauri, paralel sau din spațiul public. Deci inițiativa a venit de la puterea, de la garantul independenței. De trei ori am făcut acest du-te-vino între inițiatori, CSM, Ministerul Justiției, societate civilă, asociații profesionale. Căutăm forma cea mai bună și o veți primi spre dezbatere. Cu o precizare suplimentară: proiectul va căpăta forma finală, pe care o prezentăm la Guvern, după ce primim avizul de la CSM. Aici sunt, repet, direcții de evoluție, de posibile modificări privind legile justiției.

Sigur, una din cele mai dezbătute modificări se referă la procedura de numire a procurorilor de rang înalt, cum spune Comisia de la Veneția. Care procedură o fi cea mai bună? Nu există un standard la nivel european, național, prin care cineva să ne dea o soluție, să spună: "Așa trebuie să faceți!". De ce nu există? Pentru că dumneavoastră știți foarte bine raportul dintre norma europeană și norma națională, raport în care legiuitorul are libertatea de apreciere, marja de apreciere, cu respectarea specificului național.

Dacă ne uităm pe standarde, pe Raportul privind independența justiției, emis de Comisia de la Veneția, vom vedea standarde diferite, proceduri diferite. Vom vedea, de exemplu, cum în Albania numește Parlamentul, în Croația numește Parlamentul. Veți spune: "Să nu dăm exemplul Albaniei!". Dar vă asigur de un lucru, domnule deputat, de multe ori spunem: "Să nu dăm exemplul Albaniei!", "Să nu dăm exemplul Moldovei!", dar de foarte multe ori dânșii au legislații mai bune decât noi, pentru că au avut curajul și determinarea să facă modificări radicale, cu consultanță, cu specialiști din Germania, Olanda, Statele Unite, de unde or fi.

În 2004, eu eram membru în Comisia de elaborare a Codului penal din Moldova. Au instituții juridice funcționale și eficiente, pe care noi, acum, de câțiva ani, le descoperim și începem să le înțelegem.

Deci criteriul că e o țară, nu e suficient să judecăm independența și valoarea sistemului.

Dar la englezi - englezii sunt mai democratici și o țară mai consolidată - numește Parlamentul.

Dar mai dau un exemplu, care a fost în spațiul public și pe care unii l-au prezentat doar pe jumătate.

În Statele Unite, desemnează Președintele, dar confirmă Senatul. În procesul decizional facem distincția dintre treptele actului decizional - că e propunere, validare, confirmare și așa mai departe -, dar vă asigur următorul lucru: în Statele Unite desemnează Președintele, dar confirmă Senatul; efectul juridic e decizia Senatului, în condițiile în care Senatul, după Constituție, poate să spună "Da" sau poate să spună "Ba", adică poate să infirme. Că există o înțelegere, asta este cu totul altceva.

Aduc un alt argument. De 10 ani de zile, noi suntem sub acel Mecanism de Cooperare și Verificare, acel MCV. N-aș putea spune cât de bine și cât de eficient a fost gestionat acest mecanism, pentru că este o interferență între juridic și politic, pentru că decizia de multe ori e luată pe considerente și de oportunitate.

Dar dumneavoastră știți că, la un moment dat, aveam trei-cinci recomandări. Astăzi avem 12 recomandări, fiecare cu subpuncte. Prima recomandare vizează identificarea unei soluții robuste, transparente, la adăpost de factorul politic, pentru desemnarea procurorilor de rang înalt.

Or, întrebarea mea, întrebare pe care dumneavoastră o veți dezlega, când proiectul vă va ajunge, este următoarea. Din moment ce noi avem acum o procedură, prin care ultimul cuvânt îl are Președintele, dacă această procedură este bună, cum se mai justifică prima recomandare, care spune: "Găsiți și luați măsuri!". Ceea ce înseamnă că procedura actuală are ceva ce trebuie îndreptat. Eu voi propune, dumneavoastră veți delibera, veți dezbate și veți decide.

Inspecția judiciară. Filonul nostru juridic sigur că este cel francez. În 1860, Cuza îl trimitea pe Boerescu, și traducea codurile din Franța, și am stat cu ele, ale lui Napoleon, și au fost bune - sub anumite aspecte mai bune decât unele pe care între timp le-am modificat sau adoptat.

În Franța, inspecția judiciară este la Ministerul Justiției.

Pe 23 august eu spuneam că... ceva... cum și la primul interviu al meu, la un post de televiziune, public, spuneam că ceva scârțâie și nu este în regulă, și trebuie resetată justiția. Iar astăzi sunt mai convins decât atunci. Dovadă, nu modelul de unde am luat numai jumătate, de la francezi, și unde lucrurile merg bine. Am văzut critici recente, la nivel înalt, că, mă rog, afectăm independența dacă trecem inspecția... Dar în țara de origine, lucrurile stau exact așa.

Dar să nu luăm modelul..., poate am luat noi numai jumătatea bună și ne-am îndepărta de jumătatea mai puțin bună de la dânșii. Ar fi un fapt foarte bun.

Dar dumneavoastră știți ce se petrece zilele acestea în raportul dintre Inspecția Judiciară, Secția de procurori și CSM? Știți că unii altora își fac reclamații? Știți că se anchetează unii pe alții? Știți că CSM-ul face, aprobă Regulamentul de organizare, de funcționare a Inspecției Judiciare? Că inspectorii verifică judecătorii și procurorii, iar rezultatul verificării trebuie aprobat tot de către CSM, cel care reprezintă toți magistrații? (Aplauze.)

Eu nu știu dacă asta este soluția cea mai bună. Sunt convins că nu, dar dumneavoastră veți decide. Pentru că, dintr-o altă perspectivă, apare, dacă vrem, și un fel de incompatibilitate între funcții, o separație a competențelor și funcțiilor în sistemul judiciar.

Eu îți fac regulamentul, după care tu mă controlezi pe mine, tu faci raportul de control și eu îți aprob raportul de control. Dacă nu ne înțelegem și nu este bine, ne facem sesizări și ne anchetăm reciproc. O fi asta soluția? Dumneavoastră, sigur, veți decide.

Se spune în moțiune despre "vremelnicul ministru al justiției". Dar cine nu este vremelnic în funcție sau pe unde se află? Încât n-am să... (Aplauze.) ... n-am să răspund la această chestiune.

Penitenciarele. La nivel de penitenciare, este o problemă istorică și sistemică în același timp. Nu s-a născut de când sunt eu ministru, și mi-aș dori să se atenueze cât voi fi eu ministru, indiferent cât voi fi, măcar să începem să rezolvăm lucrurile.

Avem 27.000 de deținuți, la 13.000 de funcționari cu statut special; avem 7.800 de deținuți în plus, față de suprafața, de spațiul de cazare 4 metri pătrați, cum ne recomandă și cum sunt standardele europene.

Avem probleme cu... mă rog, în multe țări din Europa, și am să dau exemplul Danemarcei, unde avem 27 de arestați. Curtea Supremă din Danemarca nu ni-i dă înapoi, să execute pedeapsa, pentru că nu avem condiții de standard european pentru detenție.

Sigur, este nemulțumirea dânșilor pentru faptul că cetățeanul român, aflat în vizită sau la muncă în Danemarca, a comis o infracțiune, și după ce a încălcat valorile de acolo, mai stă să execute pedeapsa și pe cheltuiala statului danez. Iar interesul dânșilor este cât se poate de justificat.

Avem și în Spania, și în Italia, și în mai multe părți.

În momentul în care vom avea condițiile de asigurare a celor 4 m/deținut, sigur îi vom aduce acasă, să spunem astfel, în România, și vom rezolva parțial o problemă bilaterală, a disputei privind detenția condamnaților.

Voi prezenta - voiam săptămâna aceasta, dar încă mai iau un timp de reflecție, probabil săptămâna viitoare - foaia de parcurs pentru a răspunde hotărârii-pilot CEDO.

Acum două zile am făcut solicitarea ANP-ului și astăzi am vorbit cu directorul să-mi dea toate hotărârile judecătorești prin care deținuții au fost amânați. Voi face... eu voi citi miile de hotărâri - cei care sunt astăzi privați de libertate, în amânare, după executarea fracției - și voi face public - dacă veți vrea, voi veni în fața dumneavoastră, dar publicitatea o asigură, nu?, media - din care rezultă următorul lucru, care este absolut inadmisibil într-un stat de drept, la nivelul la care e structurat statul nostru de drept. Hotărâri judecătorești aproape nemotivate, prin care se respinge eliberarea condiționată, chiar dacă a făcut fracție.

Vorbeam zilele acestea cu cineva foarte autorizat, să spun astfel, din domeniul justiției, spunând: "Domnule, avem o problemă". De ce? Pentru că m-am dus prin penitenciare și toți spun că asta e problema. Sigur, n-or fi având toți dreptate, dar mulți, cred, sunt convins că au. Și zic: "Care sunt considerentele dispozitivului prin care judecătorul terț față de sistem și altul decât cel din comisie amână?". Și răspunsul a fost... te lasă fără niciun fel de replică: "Apăi, domnule ministru, judecătorii se mai orientează și după pedeapsă. Dacă pedeapsa e mare, îi mai amână". E inadmisibil așa ceva. Pentru că art. 99-106 din Codul penal stabilesc criterii obiective și subiective de eliberare condiționată.

Dacă ai făcut - avem o individualizare legală, pe care o faceți dumneavoastră, în emiterea, în adoptarea legii, avem o individualizare judiciară, pe care o face judecătorul în stabilirea pedepsei și avem o individualizare ... o individualizare administrativă, pe care Comisia o verifică, a făcut fracția, n-a făcut fracția, are la dosar abateri de natură să-l mai ținem sau nu.

Din moment ce un condamnat - în opinia mea, aici -, din moment ce un condamnat a executat integral fracția obligatorie din Cod, a muncit, poate a avut și recompensă, învoiri sau ce-o fi avut el, n-a avut nicio abatere, niciun avertisment, nimic, tu, judecător, n-ai temei să spui: "Mai stai șase ani", "Mai stai șase zile", "Mai stai un an". Pentru că - și închei - nu e există în legislația penală, după știința mea - și vă asigur că așa stau lucrurile - nu există o individualizare postexecutare. Individualizarea e aici, o faceți dumneavoastră legală, e în sala de judecată, o face judecătorul judiciară, după criteriile pe care le pun la dispoziție Codul penal, niciun alt criteriu.

Și să uităm că în 2003, la revizuirea Constituției, urmare a unei decizii a Curții Constituționale, s-a renunțat la factorul volitiv, la conștiința judecătorului, pentru că e subiectiv, iar cu drepturile și libertățile fundamentale ale unui cetățean, când îl judecăm, nu punem în balanță factorul volitiv, ci punem în balanță faptele obiective comise de el, criteriile de individualizare și individualizarea modului de executare. Orice se adaugă acestor trei dimensiuni este în afara legii și nepermis.

Cert este că voi citi toate hotărârile - ziua, noaptea, văd eu când -, voi scoate frazele acelea, care motivează prelungirea, le voi face publice și dacă va fi o practică neunitară, obligația, cum îi spunea domnul deputat când mi-a citit obligațiile de ministru, obligația mă face să declanșez demersurile legale pentru un recurs în interesul legii, pentru asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii în procedura de soluționare a cererilor de eliberare condiționată.

Prin urmare, revin... (Aplauze.)

Prin urmare, revin, avem multe penitenciare în care modernizăm spațiile existente. Avem penitenciare în care extindem spațiile, pavilioanele existente, cu 80 de locuri, cu 60 de locuri, cu 600 de locuri. Avem două penitenciare - pentru cel de la Berceni s-a pus pe SEAP, s-a încărcat ieri licitația pentru achiziția studiului de fezabilitate. Sunt în discuții alte două locații, una la Unguriu, în județul Buzău, trei foste unități militare, pe o suprafață de 15 ha, de transformat în penitenciare, eventual unul cu regim semideschis și Penitenciarul de la Caracal.

Avem Legea privind recursul compensatoriu - cele 6 zile la 30 executate. Avem Legea grațierii care, după părerea mea, necesită unele îmbunătățiri, o lege pe care o veți aprecia dacă îi dați drumul în procesul de adoptare și, în felul acesta, se vor rezolva, vor fi eliberați aproape 2.000-3.000 de deținuți din penitenciare, evident.

Vreau să vă mai spun următorul lucru, pe care sunt convins că îl știți. Trendul populației, dinamica populației penitenciare este în scădere. Din toamna lui noiembrie 2015 până în vara anului 2017, în fluxul acesta de intrări-ieșiri, de eliberări și intrări în penitenciare, numărul celor deținuți a scăzut cu 1.540. De ce aceasta? Or fi judecătorii mai blânzi? Nu cred. Judecătorii aplică legea în spiritul și litera ei. Pentru că, între timp, a venit Codul penal din 2014, care a schimbat filosofia represiunii politicii penale, de la un sistem represiv la un sistem preventiv.

Prin urmare, dacă modernizăm din celulele existente, dacă extindem în pavilioanele actuale, dacă construim alte două pavilioane, din acelea cu aproape 600 de locuri - cum în demers am văzut 80 de locuri la Codlea și 600 de locuri în altă parte -, dacă vine recursul compensatoriu, acum, nu la sfârșit de septembrie, deja comisiile încep să funcționeze. Dacă vine Legea grațierii, dacă lămurim și practica neunitară privind liberările condiționate - mă rog, acum, indiferent ce spune altcineva - eu cred că este profund, este dramatic și profund nedrept ca unul care a stat doi ani din trei, fără nicio abatere, a muncit, are recompense, are tot, să se ducă în fața unui judecător care poate nu a intrat în penitenciar, nu a făcut parte din comisii, și spune ...3 ani... 2 ani, ce spune în dosar... se amână 6 luni. Omul acela nu știe de ce stă 6 luni, pentru că în baza Codului a fost condamnat, în baza Codului a executat fracția, în baza Codului a avut un comportament corect și în baza aceluiași Cod ar trebui să iasă.

Dacă reușim, într-un termen scurt, aceste măsuri de infrastructură, aceste măsuri de adoptare a legislației, la care punem și măsura aceea cu supravegherea electronică, atunci putem spera că, într-un termen scurt, îndeplinim cerințele hotărârii-pilot și respectăm dreptul la demnitate în executarea pedepsei, a celor care se află în penitenciare.

Prin urmare, cu privire la ceea ce scrie aici, "activitatea ministrului este nedetectabilă cu privire la asigurarea din penitenciare", eu v-am spus ceea ce v-am răspuns.

Se repetă aceeași chestiune la adresa mea, deși eu acum... dacă sunt rele, mi le asum, dați-mi-le mie, dacă sunt bune, avem un colectiv la Ministerul Justiției, cu direcții, cu oameni specializați, de bună-credință, că nu fac eu tot ce se face acolo, în colaborare cu dânșii, coordonându-i pe dânșii, dar se repetă și cred, dacă am numărat bine, a treia oară, faptul că Proiectul de modificare a legilor justiției este o inițiativă a ministrului justiției. Tocmai am spus, tocmai am repetat că nu-i meritul meu și nici al ministrului de atunci de a fi declanșat procedura de modificare a celor trei legi, este meritul CSM-ului, cel care a simțit nevoia de actualizare, de reformare, cel care cunoaște cel mai bine nevoile macro ale sistemului.

Prin urmare, vă rog să nu-mi conferiți meritul de a fi avut inițiativa de modificare a legilor justiției. (Aplauze.)

S-au citat aici două afirmații aparținând prim-ministrului și președintelui PSD. Le-am auzit și eu afirmațiile, atunci, nu știu dacă nu chiar în direct. Dar eu le-am privit ca pe un pahar pe jumătate gol. Le-am privit din partea optimistă, pozitivă. Păi, normal, părerea unui om, indiferent de funcția pe care ar avea-o, nu este lege. Drumul acesta de legiferare este lung, cu competențe complementare, până când ajunge în Monitorul Oficial, plus cele 3 zile de intrare în vigoare, dacă nu se prevede altfel.

Eu altceva vreau să fac, dacă împrejurările îmi vor permite.

Dăm drumul la pachetul pentru decizia-pilot. Mă voi duce la CEDO și le voi prezenta. Aici decizia a fost una chiar prin luarea în considerare a specificului național, pentru că CEDO nu ne-a zis "... 80 de milioane amendă", așa cum se vehicula în spațiul public, nu ne-a zis "... rezolvați problemele până la 1 ianuarie 2018" - putea să o zică, dar era absolut nerealist, că nu are nimeni o soluție miraculoasă, să facem să răsară penitenciare... nu e posibil.

CEDO vrea să vadă că știm ce avem de făcut, că vrem să facem, că avem această susținere și mijloacele, instrumentele de punere în aplicare a celor mai adecvate măsuri pentru a ridica standardele de protecție.

Și mă voi duce la CEDO, voi prezenta foaia de parcurs în Guvern, mă voi duce la CEDO și o voi prezenta, dar, sigur, nu vom aștepta nicio prorogare de termen. Deja acționăm pentru îndeplinirea respectivelor condiții.

Prin urmare, forma finală a moțiunii îmi cere să devoalez public această inițiativă care nu-mi aparține, îmi cere să nu promovez actualul proiect de lege și să mă delimitez public de scopul Proiectului de Lege pentru modificarea legilor justiției.

Repet, proiectul de lege nu are formă finală. Repet, la experiențele pe care le-am acumulat la catedră, dar de fiecare dată, tot timpul, am avut și o robă pe mine, în practica judiciară, indiferent de culoarea ei, că a fost roșie - de judecător, neagră - de procuror sau neagră - de avocat. Ca ministru al justiției trebuie să văd lucrurile din această perspectivă a ministrului justiției.

Evident că nu am niciun temei să mă delimitez de tot ceea ce am scris și am susținut până acum, pentru că am deplina convingere în justețea și nevoia de reformare, de modificare, chiar dacă, pentru moment, unii ne judecă din interes, alții ne judecă după formă, alții ne judecă cu scepticism.

Vorbeam cu ambasadorul Angliei, acum 2-3 zile. Dânsul a venit în spațiul public, a dat anumite informații, am stat de vorbă mult, plăcut. Noi ne cunoaștem dinainte de a fi ministru. Dânsul are limbă românească frumoasă, cu accent moldovenesc, deprinsă la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Dânsul a venit cu agenda proprie, perspectiva Brexit-ului și nevoia de a ieși - acesta-i drumul - din culoarul juridic european, să transforme aceste coordonate juridice de la nivel de Uniune la nivelul Angliei, să le transpună pe coordonate bilaterale, păstrând standardele de protecție pentru studenții noștri din Anglia, pentru turiștii noștri din Anglia, pentru comercianții noștri, pentru cei care prestează servicii, care muncesc acolo.

Am stabilit un calendar comun, este o obligație și un interes legitim comun. Dar dânsul... discutam așa, tangențial, și despre legile justiției și spuneam că în societate noi vorbim despre încrederea în justiție. Dar încrederea în justiție are multe elemente. Unul ține și de maturitatea celui care ține balanța în mână, de experiența de viață, de experiențele căpătate, personale și profesionale, și sociale, și cum vrem. Și am întrebat... știam reglementarea dumnealor... "Credeți că este corect ca în România actul de justiție, soarta unui om, până la urmă, să fie lăsată la aprecierea unui tânăr de 23, de 24 de ani, foarte bun cunoscător de articolul, articolul și articolul"? Zice el - "Nu, la noi trebuie experiență". Foarte bine! Păi, dacă la dumneavoastră trebuie experiență, pentru cel care împarte dreptatea, la noi, de ce nu ar fi necesară această experiență?

După aceea, nu pot să... sigur am aici foarte multe exemple... dacă ar fi să privesc din altă perspectivă, dar mai am 5 minute și mă opresc... asta este, merg după ceasul meu... (Aplauze.)

Domnule, există un principiu. Există un principiu de rang constituțional, pe care, vrem nu vrem, trebuie să-l respectăm. Putem să nu-l respectăm, doar dacă nu îl cunoaștem - și aceasta nu este o excepție, de multe ori... în principiu... răspund eu. Care anume? Că un statut socioprofesional nu poate fi dobândit pe căi diferite, pe proceduri diferite, pe criterii diferite. Dacă vrei să te faci judecător, procuror, o iei cu INM-ul, cu CSM-ul, cu decretul, cu 5 ani, cu concursul, cu toate celelalte. Vrei să te faci profesor universitar, o iei cu ISI, cu criterii, cu asistent, cu lector, cu toate celelalte, cu concursuri, cu CNATDCU - acestea sunt cerințele postului pe care vrei să-l ocupi.

În actualele legi ale justiției se prevede următoarea formulă, pe care eu, din prima prezență în CSM, am dezavuat-o... așa, să spunem... și am spus public la ședința CSM-ului din martie, după numirea din 23 februarie, că, la prima ocazie, voi propune abrogarea acestei soluții.

Care era speța, concret, și care este frecvent folosită?

Se pensionează un judecător în ianuarie, la o vârstă în putere, cu 25 de ani de activitate, ceea ce înseamnă sub 50 de ani vârstă, cu o pensie care poate fi și mai mare, dar care este suficient de mare față de ceilalți pensionari, poate la fel de bine calificați în domeniul lor; stă o lună, două acasă și are disconfortul plecatului la serviciu și se duce la CSM, face o cerere de reangajare ca judecător procuror - acolo este și o deficiență a legii, pentru că spune că CSM-ul dă un aviz. Un vot secret, și zice da, și el revine judecător. Sigur, aici problema este și de fond. Dacă CSM-ul dă aviz, președintele îl numește... cine îl face procuror judecător? E hotărârea CSM-ului, care îi redă calitatea de magistrat. Bun.

Eu am stat judecător. Am participat la 3 sau 4 decizii ale Curții Constituționale, soluții legislative care au fost declarate neconstituționale, pentru că permiteau dobândirea unui statut socio-profesional prin altă procedură, pe altă cale, pe altă ușă decât cea pe care trebuia să intre în mod normal. O să spuneți că lucrurile așa stau și în materia justiției. Sigur, o altă soluție pe care... indiferent, acum, că suntem de stânga sau de dreapta, dar normalitatea este normalitate pentru toți.

Sunt magistrați, judecători sau procurori, care dau un examen sau două, dobândesc gradul profesional de tribunal, de curte, de înaltă curte, de parchet de pe lângă înaltă curte, iau salariul acela de acolo, dar muncesc la nivel de judecătorie sau parchet, o muncă cu o cazuistică mai așa... mai puțin complicată, să spunem altfel.

Sistemul are nevoie de oameni bine pregătiți, dar sistemul are nevoie ca oamenii pregătiți să muncească acolo, pe funcția pentru care s-au pregătit.

Vă dau un exemplu. O președintă distinsă, președintă de curte de apel, îmi spunea următorul lucru: "... Am 4 posturi de judecător la curtea de apel, la secția penală, nu pot să le ocup, dar am judecători la judecătoriile arondate, cu grad de curte de apel, care nu vor să vină..." - detașarea, știți, înseamnă acordul de voință, consimțământul - "... nu vor să vină"... și că oamenii sunt de înțeles. Dacă au bani, libertate, volum puțin de muncă, de ce s-ar duce?! Și atunci, să dobândească gradul superior, dar să fie plătit conform muncii efective pe care o exercită. Când se va duce acolo, nu mai dă concurs pentru grad, că îl are, când se va duce acolo, va munci la curte, la tribunal, la înaltă curte, va fi plătit pentru înaltă curte.

Prin urmare... gata, am încheiat!

Prin urmare, fiecare propunere dintre acestea, puține sunt de oportunitate, multe sunt de revenire la normalitate. Eu, sigur, repet, am deplina convingere în justețea soluțiilor propuse, proiectul de lege va urma procedura pe care o știți, dar eu mi-am făcut datoria să repet. Dumneavoastră veți primi proiectul de lege și veți decide.

Eu vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat posibilitatea să vorbesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna deputat Trăilă Cristina, dezbateri din partea Grupului PNL.

Aveți, împreună cu domnul Andronache, 12 minute.

Doamna Cristina Trăilă:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru al justiției,

Pachetul de propuneri pentru modificarea legilor justiției, în forma prezentată de Ministerul Justiției, este o greșeală uriașă și reprezintă un abuz care, cu siguranță, va avea repercusiuni grave pe termen mediu și lung. (Vociferări.)

Acest pachet, domnule ministru, statuează ideea de nedreptate în România și creează un dezechilibru, evident, între cele trei puteri ale statului.

Domnule ministru,

Nu uitați că un abuz naște un alt abuz. Ați propus ca procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și procurorii șefi ai DNA și DIICOT să fie numiți de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiției.

Ați deținut calitatea de judecător al Curții Constituționale, e adevărat, la propunerea Partidului Național Liberal, pentru că atunci noi încă mai credeam că principiile care v-au călăuzit în profesia dumneavoastră sunt de neclintit.

Din păcate, domnule ministru, e trist. Ați ajuns o simplă unealtă a PSD-ului împotriva justiției. Ați semnat și v-ați asumat deciziile care constatau ceea ce Legea fundamentală statuează. Și cunoașteți, domnule ministru, că orice decizie a Curții Constituționale este obligatorie.

Vă reamintesc că în anul 2005 Curtea Constituțională a adoptat Decizia nr. 375, potrivit căreia, dacă Președintele României nu ar avea niciun drept de examinare și de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru numirea judecătorilor și procurorilor în anumite funcții de conducere, atribuțiile Președintelui României, prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constituția României, ar fi golite de conținut și importanță.

Astfel, Constituția prevede în mod clar că singurele instituții cu atribuții în domeniul justiției, care garantează independența acesteia, sunt Președintele României și CSM-ul.

Potrivit art. 134 alin. (1) din Constituție, domnule ministru, Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii.

Dar, iată, domnule ministru, nu faceți altceva decât să deveniți, așa cum v-am spus, o unealtă politică a acestei coaliții de guvernare, folosită de domnul Dragnea și de prietenii dumnealui pentru mutilarea justiției, pur pentru atingerea intereselor personale.

Lupta domnului Dragnea cu instituția președintelui este deja binecunoscută.

Dar, domnule ministru, nu intrați în acest joc care vă compromite toată activitatea profesională de până acum.

L-ați citat și dumneavoastră pe prim-ministrul dumneavoastră, Mihai Tudose, precum că propunerile unui singur om nu pot fi niciodată un atac la nimic.

Dar, din păcate, domnule ministru, sunteți singurul om aruncat în față pentru a acoperi nesăbuința PSD-ului și a liderilor săi, pentru a justifica incapacitatea Guvernului de a-și asuma punerea în aplicare a unor acte normative deja existente.

Vorbeați de răspunderea magistraților, în proiectele dumneavoastră, și de marea reformă pe care ați propus-o prin aceste texte de lege.

Înlocuiți un singur cuvânt: "poate" cu "trebuie".

În schimb, domnule ministru, "poate" ar trebui să-i cereți colegului dumneavoastră Mișa să aplice legile existente și să recupereze toate prejudiciile constatate de instanțele de judecată și chiar de deciziile CEDO, multe dintre ele, dacă vă aduceți aminte, privind retrocedările ilegale din vremea domnului Iliescu, plătite de noi, contribuabilii.

Credeți că ar fi nevoie să-i forțați mâna domnului Mișa să aplice o lege deja existentă?

Nu uitați că Legea supremă spune foarte clar care vă sunt atribuțiile, în calitate de ministru.

Art. 134 alin. (2) spune clar: "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică".

În aceste situații, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au drept de vot.

Și atunci, întrebarea pe care v-o adresez, domnule ministru: cum ați putea să faceți propuneri pentru funcțiile de conducere ale Parchetelor, când dumneavoastră, conform Constituției, nu vi se permite nici măcar să participați fizic la deciziile CSM-ului, care au drept obiect răspunderea magistraților?

Or, așa cum am spus, singurul organism care garantează independența justiției este CSM-ul.

Astfel, în spiritul acestui text constituțional, mai sus amintit, nu aveți căderea, ca ministru al justiției, să vă subordonați Inspecția Judiciară.

Chiar de curând Inspecția Judiciară a votat, în unanimitate, că instituția trebuie să rămână în cadrul CSM, și nu sub control politic, al unui ministru.

Iar când vorbeați de transparența decizională, matematic calculată, despre care moment discutați? Despre cel în care ați postat pe site-ul ministerului niște fragmente din presupusele legi pe care ulterior le-ați comunicat CSM-ului? Sau în momentul în care discutați despre existența unui pachet de legi, inițiat de miniștrii dinaintea dumneavoastră?

Ce a cerut MCV-ul, de care vorbiți că este prost gestionat, a fost modificarea legilor existente, dar nu oricum, domnule ministru.

Probabil că toate aceste măsuri... în schimb, domnule ministru, aveți o mulțime de alte atribuții administrative, conform legii care vă organizează ministerul.

Vorbiți de standarde europene și mai ales într-o calitate măgulitoare, spuneți dumneavoastră, de membru al Comisiei de la Veneția.

Eu vă întreb un lucru: când ați intrat ultima oră în clădirea în care funcționează Înalta Curte de Casație și Justiție?

Probabil că toate aceste măsuri v-au venit în minte, gândindu-vă la toate fișierele pline de dosare care stau să cadă pe holurile celei mai înalte instanțe de judecată din România, și v-ați gândit să faceți o selecție prealabilă a acestor dosare, amputând din independența procurorilor și creând un control ierarhic suplimentar și abuziv, respins de însuși Corpul magistraților.

Ați venit și ați prezentat în ședința Guvernului acest pachet de legi, ca urmare, spuneți dumneavoastră, a unor decizii ale CCR-ului, ale unor decizii ale CEDO și, mai mult decât atât, cu acordul forurilor internaționale.

Ați lăsat de înțeles, atunci când premierul Tudose v-a întrebat, că aveți acordul expres al Comisiei Europene.

De altfel, premierul Tudose a spus următoarele lucruri: avem o serie de impuneri, unele de la Uniunea Europeană, altele de la CCR și trebuie să reglementăm. A fost - vorbind de dumneavoastră - la Bruxelles și a prezentat ce și cum și a venit cu OK-ul de acolo.

Dar, domnule ministru, eu v-am auzit vorbind de Albania și de Moldova, ca exemple. Poate ar trebui să luați exemplul Rusiei, că vi se potrivește mai bine.

Dar eu vă întreb în mod expres și direct: aveți acordul Comisiei Europene, în ceea ce privește acest pachet de legi? Pentru că în acest context, Comisia Europeană și-a arătat îngrijorarea față de propunerile dumneavoastră și față de dezinformarea pe care Guvernul PSD-ALDE a propagat-o în spațiul public, în ceea ce privește acordul dat.

Și tot în acest context, al invocării organismelor internaționale, vă reamintesc că atât Ambasada Statelor Unite, Ambasada Germaniei și Ambasada Marii Britanii, de care făceați vorbire, toate v-au atras atenția, domnule ministru, că acest pachet de legi trebuie să nu compromită lupta împotriva corupției, iar sistemul judiciar să fie unul independent și puternic.

Și pentru că ați invocat decizii ale CEDO, în tot acest demers, țin să vă reamintesc că nu magistrații sunt de vină pentru infracțiunile comise de prietenii dumneavoastră, că mediatizatele condiții jalnice din penitenciare sunt cu adevărat atributul Ministerului Justiției.

Nu blamați soluțiile instanțelor de judecată și ocupați-vă de condițiile din închisori, pentru că tot ceea ce ați reușit să faceți până acum - cum de altfel ați și spus astăzi - este o biată decizie de demarare a unui studiu de fezabilitate, publicată când...? Ieri, în Sistemul Electronic al Achizițiilor Publice.

Ați propus, domnule ministru, în pachetul de legi, ca o persoană să poată deveni magistrat după împlinirea vârstei de 30 de ani, având, în mod obligatoriu, minimum 5 ani de experiență în domeniul juridic.

Domnule ministru,

Sunteți profesor universitar și sper că vă veți întoarce la catedră. Vă întreb, sincer, cum vă veți putea uita în ochii studenților dumneavoastră, să le spuneți că, dacă își doresc să devină magistrați, cariera lor profesională începe după 30 de ani?! Până atunci, se pot juca de-a juriștii. Și cum le veți explica că ai lor colegi de breaslă - avocați, notari - pot exercita profesia respectivă încă din momentul terminării facultății.

Afirmați că ați făcut un studiu la nivel european, în ceea ce privește formarea profesională a magistraților. Întâmplarea face să fi făcut un astfel de studiu în 2008 și vreau să vă spun, domnule ministru, că, la nivel european, cea mai înaintată vârstă de la care un judecător poate lua singur decizii într-un complet de judecată este de 27 de ani, și se întâmplă în Germania. Dar, până atunci, nimeni nu îi îngrădește dreptul de a intra în profesia de magistrat și de a efectua o perioadă de stagiu, tocmai pentru a căpăta experiența necesară exercitării pe deplin a profesiei de magistrat. E ca și cum aș interzice unui doctor să profeseze în calitate de medic rezident.

Este pentru prima oară când o profesie este discriminată într-un mod total neconstituțional. Și dacă vorbim de discriminare, domnule ministru, o altă prevedere propusă de dumneavoastră face să instituie un Parchet special pentru anchetarea magistraților.

Țin să vă aduc aminte aici și în calitatea dumneavoastră de fost procuror, că un magistrat anchetează fapte penale, și nu categorii de oameni.

Prin urmare, domnule ministru, atacul asupra întregului corp al magistraților este unul evident.

Justiția, prin actele dumneavoastră, este pusă la zid și sugrumată de brațul armat al PSD-ului, așa cum se întâmplă de la Adrian Năstase încoace. Poate vă aduceți aminte de această tristă guvernare!

Domnule ministru,

Nu deveniți un paravan pentru casta PSD-ALDE și sub această imagine, a unui profesionist imaculat, să lăsați să se întâmple cele mai grotești decizii care amputează independența justiției.

Demnitatea, domnule profesor, și domnule ministru, nu este negociabilă!

Funcțiile, exact cum am spus, sunt, în schimb, temporare! Faceți un pas înapoi și întoarceți-vă la catedră, atâta timp cât încă îi mai puteți privi în ochi pe studenții dumneavoastră.

Nu alterați viitorul acestor tineri!

Dați-vă demisia, domnule ministru! (Vociferări.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog!

Stimată doamnă, ați reușit să epuizați tot timpul PNL-ului. Mai aveți un coleg înscris din grup. Îi acord două minute domnului Andronache, în plus. Acum. (Vociferări.)

Eu decid, domnule deputat! Când o să fiți dumneavoastră, decideți dumneavoastră!

Vă rog.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule ministru,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Suntem astăzi, aici, pentru a discuta despre problemele din justiție.

Noi, semnatarii moțiunii simple, am identificat o problemă de interes politic național, și anume neîndeplinirea de către ministrul justiției a atribuțiilor privind gestionarea eficientă a infrastructurii justiției și exercitarea cu rea-credință a dreptului de inițiativă legislativă.

Obiectul moțiunii relevă o situație alarmantă. Toată activitatea ministrului justiției poate fi sintetizată prin afirmația prim-ministrului Mihai Tudose. Citez: «Treceți-o la "discutate" și "uitate"!».

Da, domnule ministru, toate cele afirmate de dumneavoastră la audierea din Parlament, cu ocazia învestirii Guvernului Tudose, au fost atunci și sunt și astăzi doar vorbe, nimic nu s-a concretizat.

Înalta Curte de Casație și Justiție își desfășoară activitatea în condiții foarte proaste.

Putea fi soluționarea solicitării magistraților de la Înalta Curte privind alocarea sau construirea unui nou sediu prioritatea mandatului dumneavoastră.

Constituția afirmă, la art. 126 alin. (1), printre altele, că - citez - "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție".

Dar cum să înfăptuiești justiția, când ai la dispoziție un spațiu dotat la nivelul secolului al XIX-lea?!

PSD se află la putere din 2012 și nu a mișcat un deget pentru a rezolva această problemă. De ce? Oare pentru că în opinia PSD justiția este dușmanul său principal?

Așa-zisul proiect al cartierului justiției este o abureală pusă pentru a ascunde lipsa voinței pentru a rezolva această problemă. Dovada o reprezintă bugetul construit de PSD în anul 2017, în care nu se alocă niciun sfanț pentru soluționarea problemei sediului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În privința soluționării din penitenciare, aceeași concluzie - citez - «Treceți-o la "discutate" și "uitate"!». Discuții interminabile și zero acțiuni!

Era atât de simplu, domnule ministru, să preluați amendamentele Partidului Național Liberal la bugetul de stat pentru a aplica achiziționarea de brățări electronice care să faciliteze deplasarea și integrarea socială a persoanelor care execută o pedeapsă în regim deschis.

Era atât de simplu să preluați, să discutați și chiar să îmbunătățiți proiectul Partidului Național Liberal privind măsurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate. Simplu pentru noi, complicat pentru dumneavoastră! De ce? Pentru că nu vă interesează, domnule ministru. Vă interesează doar exercitarea cu rea-credință a dreptului de inițiativă legislativă...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Concluzionați, domnule deputat!

Domnul Gabriel Andronache:

Imediat!

...în stilul și în continuarea Ordonanței nr. 13.

Concluzia este simplă: unde era nevoie de acțiunea dumneavoastră ați ales să vorbiți, și unde nu trebuia să acționați ați ales calea acțiunii pentru a arunca în aer autoritatea judecătorească.

Este necesar, domnule ministru, să faceți gestul de onoare și să eliberați funcția de demnitate publică pe care o ocupați, astfel încât afirmația prim-ministrului, parafrazată, să se refere la dumneavoastră astfel: "discutat și înlăturat".

Vă mulțumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul Iordache, Grupul PSD.

Domnul Florin Iordache:

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Sunt surprins de modul în care ați gândit să depuneți această moțiune simplă - chiar am văzut-o semnată de două grupuri parlamentare - sunt surprins de declarațiile pe care le aveți dumneavoastră, pentru că se vede că sunteți într-o criză de idei și, în aceste condiții, încercați să ocupați timpul cu teme false. Ca spirit de glumă, am văzut că s-a schimbat moneda națională, nu mai e leul, ci e sfanțul.

Deci cred că, serios vorbind, am câteva chestiuni pe care cred că ar trebui să le abordăm.

Reamintesc semnatarilor moțiunii că cele trei legi privind justiția au fost elaborate sub directa coordonare a Comisiei Europene și ca urmare a adoptării acestora a fost încheiat Capitolul 24 de negocieri privind aderarea României la Uniunea Europeană, iar ulterior România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar legislația a fost modificată și adoptată directivelor europene.

La nici un an de la adoptarea acestor legi, prin Legea nr. 427, Monica Macovei, în calitate de ministru al justiției, a schimbat cele trei legi, astfel încât ceea ce s-a obținut a fost o subordonare politică a procurorilor, o înlăturare a unor prevederi democratice din organizarea CSM.

La o privire generală se poate observa cu ușurință faptul că prin proiectul de modificare și completare a legilor justiției textele sunt mai concise și mai clare. Ar fi bine să vă reamintesc, stimați colegi, că pentru Ordonanța nr. 13 avem două decizii ale Curții Constituționale care au constatat pertinența actului adoptat, abuzul reprezentanților Ministerului Public, și prin emiterea respectivei ordonanțe nu s-a încălcat niciun atribut al Ministerului Public, al CSM sau vreo dispoziție constituțională sau legală.

În prezenta moțiune nu specificați în ce constă încălcarea principiilor independenței și inamovibilității magistraților și în ce anume constă nerespectarea principiilor unui stat democratic.

Vă precizăm că am citit și noi cu atenție modificările propuse, care vizează reformarea sistemului, și ele nu încalcă sub nicio formă independența și inamovibilitatea magistraților.

Cu privire la funcțiile de conducere din Ministerul Public, modificările propuse de ministrul justiției nu numai că înlătură un eventual control politic, dar stabilesc o legătură între procurorii care funcționează în cadrul Ministerului Public și secția de procurori a CSM.

Ce aduce nou proiectul de modificare este că propunerile pentru funcțiile de conducere din cadrul Ministerului Public sunt verificate de secția de procurori din CSM care are posibilitatea de a respinge motivat propunerile ministrului justiției.

Faceți o confuzie gravă între puterea judecătorească și instituțiile care fac parte din autoritatea judecătorească.

Puterea judecătorească, așa cum este definită de art. 1 și art. 126 din Constituție, este reprezentată de judecători, organizați în Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești.

Ministerul Public, așa cum este reglementat de art. 131 din Constituție, reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Potrivit art. 132 din Constituție: "Procurorii își desfășoară activitatea sub controlul ierarhic și autoritatea ministrului justiției".

Nu există niciun text relevant în modificările propuse care să facă referire la modalitatea de presiune asupra magistraților. Ceea ce afirmați nu se regăsește concret în vreun text indicat de dumneavoastră.

Există o problemă care trebuie soluționată, și anume faptul că trebuie să existe și o răspundere efectivă a magistraților.

Sancțiunile aplicate de CEDO pentru lipsa unui proces echitabil, trimiterea în judecată și condamnarea unor magistrați pentru fapte care au legătură cu statutul lor și recentul scandal cu privire la controalele efectuate de inspecția judiciară sunt elemente care trebuie să oblige orice putere responsabilă să modifice dispozițiile aflate în vigoare.

Este sau nu necesară răspunderea magistraților? Poate fi întotdeauna obiectivă și imparțială o cercetare făcută de colegi de aceeași breaslă? Este necesară sau nu introducerea unui mecanism autonom care să nu răspundă nici ingerințelor politice și nici influențelor de breaslă?

Un prim pas a fost făcut de ministrul justiției care a propus o variantă. Este vorba de o propunere care se află în dezbaterea asociațiilor profesionale, a societății civile, după care ministrul justiției va înainta către Parlament forma finală adoptată de Guvernul României.

Împotriva a ce vă revoltați? A unei propuneri aflată în dezbatere publică?!

Soluția este una singură. Când pachetul de legi va ajunge în Parlament, veniți alături de noi și prin amendamente depuse, discutate, analizate cu toți cei interesați vom adopta legile care să cuprindă adevărata reformă a justiției.

Vă reamintesc că numai Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a României, potrivit Constituției. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul Stelian, USR.

Domnul Stelian-Cristian Ion:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne aflăm astăzi, aici, pentru că pe data de 23 august ministrul justiției a întors armele împotriva justiției.

Legile justiției, în versiunea lui Tudorel Toader, dau putere unui singur politician, respectiv ministrului justiției. Această putere înseamnă subordonarea justiției politicului, deschide calea presiunii și abuzurilor asupra magistraților. Ministrul justiției, în loc să apere justiția, se face servitorul intereselor lui Liviu Dragnea, ale PSD-ului, ale politicienilor cercetați sau judecați pentru corupție. Este cea mai gravă încercare de subordonare a justiției de până acum, pentru că se renunță la concepția anterioară care consacra o subordonare strict administrativă a Ministerului Public față de ministrul justiției, în favoarea unei subordonări funcționale. Noțiunea de "independență a procurorului" este practic golită de conținut.

Se dorește schimbarea regulilor, în privința numirii și revocării procurorului general al României, procurorilor șefi ai DNA și DIICOT, precum și adjuncților acestora, din procedură fiind înlăturat președintele României, pe care PSD încearcă sistematic să-l izoleze.

Numirea și revocarea din celelalte funcții de conducere din Parchetul General, DNA și DIICOT se va face tot de CSM, dar nu la propunerea procurorului general al României și a procurorilor șefi ai DNA și DIICOT, ci la propunerea ministrului justiției, numit și subordonat politic.

Mutarea inspecției judiciare din cadrul CSM în cadrul Ministerului Justiției constituie o gravă încălcare a independenței justiției, creându-se o formă de presiune și șantaj politic la adresa judecătorilor și procurorilor. Toți inspectorii judiciari, inclusiv inspectorul șef, inspectorul șef adjunct vor fi numiți de ministrul justiției, numit și subordonat politic.

Se dorește înființarea, prin lege, a unei direcții specializate în efectuarea urmăririi penale pentru magistrați, care amintește de perioada comunismului totalitar.

Doamnelor și domnilor deputați ai PSD,

Domnule ministru,

Vă amintiți de cazul procurorului Panait, care s-a sinucis în urma presiunilor biroului de anchete speciale? Cine a efectuat atunci acele presiuni? Vă mai amintiți sau preferați să uitați?!

Numele ministrului justiției Tudorel Toader, continuator fidel al predecesorului său Florin Iordache, autorul Ordonanței nr. 13, va rămâne în memoria noastră ca un simbol al contrareformei în justiție.

Aceste modificări întorc România în perioada de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană, în epoca Năstase-Rodica Stănoiu, când închiderea și deschiderea dosarelor penale se decidea în ședințe de partid. Probabil vă mai amintiți de aceste momente.

Am fost foarte atent la cele expuse de domnul ministru. Domnia Sa a reținut din episodul Ordonanței nr. 13 doar acea anchetă penală, nu a reținut sutele de mii și milioanele poate de români ieșiți în stradă. Oamenii nu ies în stradă pentru că s-a făcut dreptate, de principiu.

În al doilea rând, considerăm că ce ați făcut dumneavoastră prin această propunere nu este decât un cadou otrăvit, împachetat într-un ambalaj care pare frumos. E adevărat, unele dintre măsuri sunt necesare, dar esența este una nocivă.

Ați strecurat prin toate acele măsuri necesare niște puncte care aruncă pur și simplu în aer sistemul judiciar.

Foarte clar spun un lucru, nu s-a făcut dezbatere publică pe acest proiect. Se încearcă acum un simulacru, se mimează o dezbatere, însă proiectul ca atare nu se știa nici la 23 august anul acesta. S-a purtat o corespondență cu CSM, s-a reluat acea corespondență, după ce s-au făcut alegeri acolo, în speranța că va fi un punct de vedere mai favorabil, dar nu așa se procedează. Dezbaterea publică, probabil, s-a făcut doar cu șefii PSD.

O altă chestiune. Este foarte trist că v-ați luat drept etalon, ca reper spre care tindeți, sistemul judiciar din Albania și din Republica Moldova.

În final, aș reaminti faptul că nici măcar în Programul dumneavoastră de guvernare nu există aceste propuneri, nici măcar ca idee. Dacă ați fi avut de gând să faceți aceste lucruri, era firesc să le puneți în Programul de guvernare...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

O concluzie, domnule deputat!

Domnul Stelian-Cristian Ion:

...și să ne avertizați și pe noi ce urmează să faceți cu justiția.

În concluzie, vă cerem să opriți atacul la justiție, iar domnul Tudorel Toader să plece din funcția de ministru. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumim.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule ministru,

Domnule vicepreședinte,

Stimați colegi,

Moțiunea pornește cu stângul, vorbind de "o încercare de anulare a tuturor progreselor pe care țara noastră le-a înregistrat începând cu reformele din anii 2004-2005" în ceea ce privește independența justiției. Pornește cu stângul, salutând un șir de decizii pe care noi le considerăm a fi o contrareformă, din cauza căreia România tinde să semene cu ceea ce a fost în anii '50 ai secolului trecut, adică o dictatură de extremă stângă.

O țară în care domnește bunul-plac al procurorilor care, mână-n mână cu anumite segmente din serviciile secrete, distrug vieți omenești, care terorizează întreaga administrație de stat, chiar și Parlamentul sau judecătorii membri ai CSM-ului, fără a răspunde pentru faptele lor. O țară în care drepturile omului fiind doar un "lux", nu sunt deloc respectate. O țară în care orice persoană poate fi ascultată și înregistrată aproape permanent, fără nicio stavilă, cu invocarea siguranței naționale. Astfel, unor persoane incomode acestor structuri li se intentează câte un proces penal, pe alt temei, folosindu-se părți din înregistrările trunchiate, fără să se permită audierea întregii înregistrări, pe motivul protejării securității naționale. O țară în care prezumția de nevinovăție, respectiv cea a caracterului ilicit al dobândirii averii rămân litere moarte ale Constituției.

Din cauza acestei contrareforme s-a născut un monstru, un monstru al cărui caracter potrivnic statului de drept a fost recunoscut chiar de către fostul președinte al țării și mai recent zugrăvit în detalii de un fost ofițer de informații.

Iată de ce noi nu suntem de acord cu această contrareformă. Este nevoie, deci, de o adevărată reformă a justiției. Noi am depus mai multe proiecte în acest sens, din păcate neadoptate încă. Am așteptat, ca atare, ca pachetul legislativ să pună la loc tot ce a fost distrus în ultimii 12 ani, pentru că în Programul de guvernare scria negru pe alb: "Începând cu 2017, vizăm modernizarea legislației privind sistemul judiciar, astfel încât acesta să fie asemănător cu cel din statele membre ale UE, împiedicând astfel apariția exceselor sau abuzurilor din partea acestei puteri a statului", ceea ce, din păcate, s-a întâmplat doar parțial.

Suntem de acord cu prevederile care reglementează modalitățile de intrare, respectiv înaintare în magistratură, cu responsabilizarea magistraților în demersul lor, astfel încât răspunderea lor financiară să devină efectivă și obligatorie, cu modificarea procedurii de numire în funcții de conducere a procurorilor, în consens cu prevederile alin. (1) al art. 132 din Constituție, dar aceasta nu este de ajuns!

Așadar, stimați colegi semnatari ai moțiunii, noi nu putem fi de acord cu menținerea stării actuale din justiție.

Dar, domnule ministru, nu suntem mulțumiți nici cu pachetul propus, care este firav, față de ceea ce se regăsește în Programul de guvernare.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc.

Doamna Cătăniciu.

Două minute, doamnă deputat.

Suntem deja ieșiți din program.

Doamna Steluța-Gustica Cătăniciu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Plus două de la PSD, să nu spună lumea că nu ne înțelegem în Coaliția de guvernare.

Domnule președinte,

Domnule ministru al justiției,

Stimați colegi, mai ales stimați colegi semnatari ai moțiunii simple,

Am citit textul moțiunii și vă mărturisesc că sunt surprinsă că un subiect atât de serios și atât de grav, cum este cel al stării justiției din România, este tratat într-o manieră atât de neserioasă. Superficialitatea care v-a caracterizat în ultimul timp strategia de opoziție se regăsește și în paginile acesteia.

Pornind de la titlul ei, moțiunea pe care o dezbatem astăzi poate fi considerată doar o "scrisoare pierdută", scrisă de unii care și-au pierdut memoria. Mă refer aici la colegii parlamentari ai PNL.

Nu știu pe ce v-ați bazat, stimați colegi, atunci când prin textul moțiunii v-ați exprimat îngrijorarea cu privire la ceea ce considerați a fi o continuare a serialului "marțea neagră", dar se pare că ați uitat că ziua de 10 decembrie 2013 a fost regizată ca scenariu al episodului "marțea neagră", de Traian Băsescu și Monica Macovei.

Unde erați în ziua de 10 decembrie 2013? În USL, în această sală, votând modificările de care astăzi vă deziceți, și astăzi, și ori de câte ori aveți ocazia. Vorbiți cu cinism despre realizările obținute în timp de sistemul de justiție din România. Care sunt aceste realizări? Pentru că în timpul la care faceți referire, al Monicăi Macovei și al lui Traian Băsescu, sistemul de justiție a ieșit cu mult din cadrul legal și democratic.

În timpul la care faceți referire, un judecător, și nu orice fel de judecător, ci președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, se declara partenerul de nădejde al DNA, iar România era condamnată pe bandă rulantă la CEDO. Statul de drept era confiscat de structurile de forță, fiind pervertită ideea de drepturi fundamentale în cea de luptă anticorupție.

În timpul la care faceți referire, 40% din judecătorii completelor penale de la Înalta Curte de Casație și Justiție au fost formate din foști procurori, iar condamnările în multe dosare au fost dispuse fără probe. Acestea sunt progresele justiției, realizate în timpul la care faceți referire.

Stimați colegi semnatari ai moțiunii,

Vorbiți despre episodul Ordonanței nr. 13 care, așa cum spuneți, vă este viu în memorie. Chiar așa? Este viu acel episod, însă vi s-a șters din memorie Decizia Curții Constituționale din 27 februarie 2017, prin care Curtea a constatat că Guvernul PSD și ALDE a acționat legal în adoptarea acelei ordonanțe.

Vă manifestați cu nonșalanță îngrijorarea cu privire la rezolvarea situației din penitenciare. Unde erați în ziua de 11 octombrie 2016, când în Parlamentul României se dezbătea moțiunea simplă, determinată de declarația uluitoare a fostului ministru al justiției Raluca Prună, care a recunoscut în CSM că a mințit la CEDO în problema penitenciarelor.

Vă manifestați îngrijorarea cu privire la una din prioritățile ministrului justiției și a Guvernului PSD și ALDE, și anume, propunerea privind procedura de numire a șefilor DNA, DIICOT și a procurorului general, prin care va avea loc o reală depolitizare, pentru că cel care va face aceste numiri va fi CSM-ul.

Ce mai contează că acum patru ani PNL, prin vocea actualului președinte Ludovic Orban, susținea exact modificarea pe care acum o criticați? Atunci era președinte Traian Băsescu. Acum președinte este generalul Iohannis.

Stimați colegi,

Ați scris textul acestei moțiuni la fel cum vă manifestați în opoziție: superficial, demagogic și populist, încercând să manipulați prezentând minciuna drept argument în această dezbatere, în speranța că veți mai scoate lumea în stradă, negândindu-vă la consecințele acestor manevre.

Vă anunțăm că ALDE va vota împotriva acestei moțiuni.

Propunerile de modificare a Legilor nr. 303, 304 și 317 din 2004, prezentate de către domnul ministru al justiției Tudorel Toader, fac parte dintr-o viziune care are la bază principii constituționale și urmăresc o consolidare reală a statului de drept, precum și separația și controlul reciproc al puterilor în stat.

Vă mulțumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc.

Domnul Tomac.

Vă rog, domnule Tomac.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule președinte de ședință,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Am auzit des astăzi făcându-se referire la președintele Băsescu. Cred, la fel ca și Domnia Sa, că România a făcut progrese uriașe în justiție și aveți o misiune foarte grea, domnule ministru, de a nu strica ceea ce s-a făcut bun în justiție și de a corecta ceea ce nu este perfect astăzi.

Chiar dacă declarațiile celor din opoziție uneori nu vă convin, dumneavoastră sper să-mi puteți răspunde, domnule ministru, la două întrebări.

Știu că încă nu aveți carnet roșu de partid, chiar dacă aveți cravată, vreau, totuși, să ne răspundeți la două întrebări: de ce considerați că președintele trebuie exclus din mecanismul de numire a șefilor la parchete și de ce considerați că inspecția judiciară trebuie dusă sub control politic, sub controlul ministrului justiției?

Vă mulțumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc.

În încheiere, domnule ministru, vă rog.

Aveți prilejul să încheiați, să trageți concluziile acestei dezbateri.

Vă rog. Cât vreți dumneavoastră, dar nu foarte mult.

Domnul Tudorel Toader:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă asigur că în 50 de minute pot răspunde la toate întrebările. (Râsete.)

Din sală:

Pe măsura întrebărilor!

Domnul Tudorel Toader:

Acum, nu... am să încerc, așa, răspunsuri foarte scurte..., pe măsura întrebărilor. Mi-e greu pe măsura întrebărilor... (Aplauze și râsete.) Și spun aceasta pentru că întrebările sunt ale celor care le-au formulat, sper, și nu doar le-au citit, iar răspunsurile sunt ale mele... (Aplauze.)

Să-i răspund, să nu omit, la ultimele două întrebări domnului Tomac. Cred că n-a trecut mult timp de când am vorbit, am explicat despre procedura de numire a procurorilor de rang înalt și inspecția judiciară, încât pe bandă este înregistrat... Și să nu consum timpul dumneavoastră cu domnul Tomac, cu care ne știm de multă vreme, în particular îi repet. (Aplauze.)

Cu privire la evoluțiile înregistrate în reforma justiției, pe perioada ultimilor 10 ani, când eu eram judecător la Curte, vă asigur că am contribuit la îndreptarea lor, prin zecile de decizii de declarare a neconstituționalității acelor măsuri de reformare.

Fac trimitere, domnule deputat, la Legea nr. 247/2005, cu privire la reforma în domeniile proprietății și justiției, deși acolo e un principiu al faptului că proiectul de lege trebuie să fie omogen și să nu cuprindă o paletă foarte largă de domenii de reglementare care să se includă într-un singur pachet. Acea lege de reformă a adus modificări profunde și s-a mai subliniat aici, astăzi, la cele trei legi ale justiției. Legea a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, deci fără transparența aceea și dezbaterile publice.

Legea aceea a generat ulterior foarte multe decizii de neconstituționalitate, încât despre justiția procedurii și constituționalitatea acelei..., numite reforme, îngăduiți-mi să nu repet, doar să adaug că este vorba de foarte, foarte multe decizii care, în conținut, aproape au schimbat filosofia reformei la care v-ați referit.

În altă ordine de idei, doamna deputat a făcut o remarcă cu un iz ușor de trecut, să nu spun altfel, spunând că PNL-ul a avut încredere în mine în 2006 și 2007... și m-ați reevaluat, da, când m-a propus și, sigur, dumneavoastră m-ați votat, un vot a fost împotrivă, deci cu aproape unanimitate, dar din formularea acestei pierdute încrederi rezultă că suntem cu mult în urmă, dar vă asigur că am convingerea și de actualitate, nu numai de trecut. Așa se face că dacă acceptam propunerea PNL-ului astăzi, cu siguranță, puteam să ocup un fotoliu de deputat sau unul de senator, încât încrederea nu e chiar pierdută în timp. Tind să cred că e și actuală! (Aplauze.)

În altă ordine de idei, apreciez aprecierile autorilor moțiunii la adresa ministrului justiției.

Sigur, fac în același timp sau nefiind..., având doar cravată roșie, nu și carnet... de altă culoare, încerc să fac distincția dintre discursul politic și discursul tehnic, juridic, aplicat și argumentat.

Am dat exemplul Albania și Croația, pe care l-ați evocat, dar spunând că să nu ne raportăm la ele, că veți spune că au standarde și am dat contraexemplul că sub anumite aspecte au instituții chiar mai consolidate, aduse prin proiecte din Occident. Am dat exemplu și Moldova, dar spuneam: "Haideți să ne raportăm, ca să avem și noi standarde democratice, la Anglia sau la Statele Unite", încât vă rog... Sigur, dumneavoastră veți face cum veți vrea... să nu insistați pe exemplul Albaniei, că am mers exact în direcția cealaltă.

S-a mai afirmat că magistrații anchetează fapte, și nu oameni. Foarte corect enunțul, dar faptele sunt comise de oameni.

Nu uitați de justiția militară, care are competență exclusivă pentru infracțiunile săvârșite de militari și cei, sigur, angajați, funcționarii publici din domeniu, încât aici nu e nicio inadvertență.

Sigur că anchetează fapte, dar justiția nu trage la răspundere faptele, trage la răspundere oamenii pentru faptele pe care le-au comis.

Ați întrebat dacă comisia a aprobat modificările. Dumneavoastră cu siguranță știți mai bine decât mine faptul că... - și am făcut și eu referire la raportul dintre norma europeană și norma națională. Dacă vreți să ne ducem pe fond la efectele juridice pe care le produc regulamentele cu aplicare directă în spațiul juridic național, spre deosebire de efectele juridice pe care le produc directivele și care trebuie transpuse în limita marjei de apreciere, cu respectarea specificului național, motiv pentru care la comisie nu te duci să spui: "Vă rog să-mi aprobați!", că dumneavoastră aprobați legea, nu comisia. La comisie vorbești despre standardele spre care tinzi. Și Comisia Europeană și Comisia de la Veneția vorbesc constant și în mod firesc de faptul că evoluția trebuie să fie ireversibilă, spre aceleași standarde comune de protecție, de garantare, protecție, realizare a drepturilor și libertăților fundamentale.

Mi-ați sugerat să mă întorc la catedră. Vă mulțumesc, dar vă asigur că n-am plecat de la catedră, mi-am ținut cursurile continuu, chiar dacă la sfârșit de săptămână. (Vociferări.)

N-am realizat, dar răspund la încheiere!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Nu dialogați cu sala, domnule ministru!

Domnul Tudorel Toader:

Dar nici singur!

Transparența decizională de unde rezultă? Păi, dacă vreți și-mi îngăduiți, iau notițele și repet, din nou...

Din 2015, și în 2016...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Nu, vă rugăm noi!

Domnul Tudorel Toader:

...și în noiembrie 2016, și în ianuarie 2017, și în aprilie 2017, și în mai 2017... De acolo e transparență! Din punere pe site, din dezbateri publice de la Iași. Cluj și București... Asta e transparență!

Pentru că transparența decizională... mi-ați pus o întrebare la care nuanțez răspunsul. Transparența decizională nu poți s-o indici - că a avut loc în ziua cutare. Transparența decizională e un proces care se derulează pe o anumită perioadă, sub anumite forme, cu anumiți participanți și competențele specifice partajate fiecărui decident la procedura de legiferare.

Prin urmare, în măsura în care nu sunt solicitate alte răspunsuri sau aprofundări la răspunsurile date, vă mărturisesc că fraza cu care am început este cât se poate de adevărată, mi-ați oferit prilejul să mă exprim de la această tribună, vă mărturisesc că a început să-mi placă (Râsete.) și dacă mă veți mai chema voi veni. (Aplauze.)

Vă mulțumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulțumesc, domnule ministru.

Dezbaterile fiind finalizate, exprimarea votului asupra moțiunii va avea loc în ședința de vot final de mâine, miercuri, 13 septembrie 2017.

Declar închisă ședința.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 19 octombrie 2017, 4:54
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro