Plen
Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2017
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.163/21-11-2017

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2018 (comună)
12-12-2018
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2017 > 13-11-2017 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 noiembrie 2017

4. Dezbateri politice cu participarea domnului Tudorel Toader, ministrul justiției, la solicitarea Grupului parlamentar al PNL, cu tema "Situația penitenciarelor din România".  

 

Domnul Florin Iordache:

  ................................................

Potrivit art. 205 din Regulament și a programului de lucru, în ședința de astăzi, la Ora Guvernului, avem organizate Dezbateri politice la solicitarea Grupului parlamentar al PNL, cu tema "Situația penitenciarelor din România".

Din partea Guvernului participă la aceste dezbateri politice domnul Tudorel Toader, ministrul justiției.

Pentru buna desfășurare și în condiții regulamentare, a dezbaterilor, timpul maxim stabilit pentru fiecare participant este astfel: reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea - 5 minute; reprezentantul Guvernului, respectiv, domnul ministru - 5 minute, pentru a răspunde; reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea, respectiv, Grupul parlamentar al PNL - 3 minute, iar celelalte grupuri - câte 3 minute, pentru a-și prezenta punctul de vedere, cu excepția celui mai mare grup parlamentar din opoziție, care are 5 minute; reprezentantul deputaților neafiliați - un minut; iar la final, domnul ministru - 5 minute, pentru răspunsuri.

O invit, în continuare, pe doamna deputat Adriana Săftoiu, reprezentantul Grupului PNL, pentru a face prezentarea dezbaterii politice.

Doamnă deputat, aveți 5 minute.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Bună ziua!

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule ministru,

Pe data de 20 octombrie a.c., știrea că 500 de deținuți urmează să părăsească penitenciarele a fost comentată cu îngrijorare, revoltă, pe ici, pe colo, cu umor negru. Și e firesc să fie așa. Liberarea rezolvă problema supraaglomerării pentru cel mult trei sau șase luni; uneori, doar o singură zi, dacă ne gândim că unii s-au întors, după liberare, doar într-o singură zi, la penitenciare.

Domnule ministru, eu nu vă consider principalul responsabil pentru situația din penitenciare, dar s-ar putea să vă adăugați pe listă, dacă nu vom lua, cu seriozitate, nu vom lua, cu multă atenție, această problemă în discuție.

Opinia publică, confruntată cu un sistem de educație, de sănătate precare, cu o infrastructură debilă, nu mai are nicio toleranță față de acești oameni.

Clasa politică s-a sensibilizat doar atunci, în momentul în care a devenit direct beneficiara condițiilor degradante și uneori dezumanizante din penitenciare.

CEDO ne sancționează, și probabil că va continua s-o facă, pentru supraaglomerare. Ne-a oferit șase luni, care s-au încheiat în octombrie, pentru a prezenta măsuri cu termene și obiective clare. Suntem în noiembrie.

Supraaglomerarea e o chestiune reală. Vă ofer câteva imagini de la Jilava, unul dintre penitenciarele vizitate.

Capacitatea Jilavei e de 700 de persoane; deține 1.326 de persoane; dintre acestea, 127 beneficiază de cei 4 m2 care sunt legali; în rest, toți ceilalți stau în celule. Într-o celulă de șase persoane stau și 22 de persoane. Cele 22 de persoane beneficiază de un singur duș și o singură toaletă. Dar sunt norocoși, pentru că în Secția 2 de la Penitenciarul Jilava există un culoar cu peste 10 celule; în fiecare celulă, 20 de persoane; în total 200 de persoane care au un singur duș și o singură toaletă.

Dar să știți că și ei sunt norocoși, pentru că am fost în Arestul Central al Poliției Capitalei. Vă mărturisesc că după ce am fost acolo, pentru mine, penitenciarele au început să devină locuri foarte civilizate.

Știu, domnule ministru, că nu intră la dumneavoastră în curte subiectul respectiv. Recunosc că m-am întâlnit astăzi în lift, urcând la plen, cu doamna ministru, și i-am sugerat să facă o vizită. Pentru că dacă CEDO ar afla cum arată Arestul Central al Capitalei...

Sincer, vă spun, pe mine mă deranjează...

Domnule ministru Ștefan... domnule ministru Ștefan, dacă vreți... un pic... nu un pic, că deja vă aud și pe dumneavoastră ce vorbiți, mă iertați... da...

Deci... îi spuneam și doamnei ministru că dacă CEDO ar afla despre cum arată aceste numite "aresturi centrale", s-ar putea ca o parte din bugetul de stat al României să meargă doar pe amenzile pe care le-am primi de la CEDO.

Supraaglomerarea, din păcate, e doar un efect și nu o cauză. Și despre lucrul acesta vreau să vorbim. Nu este cauza situației, ci este efectul cauzei. Cauza e politica pe care statul român o are față de deținuți și față de momentul care se numește post-liberare.

Supraaglomerarea vine și ca urmare a pedepselor mari pentru infracțiuni fără violență și cu un anumit prejudiciu. Raportul dintre România și media europeană este de 37,8 luni la 9,5 luni - media europeană.

În egală măsură, sigur, sunt și țări... țări pe care noi le luăm ca model și spunem: "Vreau o țară ca afară!", unde cei care sunt condamnați pentru infracțiuni fără violență și cu un anumit prejudiciu își pot începe detenția la domiciliu, cu monitorizare, brățară electronică. Aici, domnule ministru, pot să vă spun că PNL-ul... și nu vă sfiiți să vă ajutați de noi, a depus de mult un proiect de lege în această privință.

Mai mult decât atât, în Germania, de exemplu, o persoană condamnată pentru tipul acesta de infracțiune - mă refer la infracțiune fără violență și cu prejudiciu limitat - își începe ispășirea pedepsei acasă și, în momentul în care se eliberează un loc în penitenciare, este chemată.

Deci sunt multe motive ale suspraaglomerării. Dar să ne întoarcem.

PNL... eu consider și vă mărturisesc că m-am gândit dacă construcția de penitenciare este soluția. Da, poate să rezolve o parte din condiții, dar nu rezolvă principala cauză care duce la supraaglomerare: recidiva. Recidiva! În momentul în care vom ști ce să facem cu acest subiect, supraaglomerarea va dispărea.

Și aici trebuie să vă spun că am văzut în Programul de guvernare al PSD că și-a propus scăderea recidivei de la 40% la 30%. Să știți că ne furăm singuri căciula. Dacă noi considerăm că 40% înseamnă că un condamnat care este condamnat de mai multe ori, pentru infracțiuni diferite înseamnă 40%, OK. Dar dacă luăm în considerare că un condamnat care este condamnat de mai multe ori, chiar și pentru infracțiuni diferite, recidiva ajunge până la 70%.

Există vreo situație în România în care recidiva a scăzut? Să știți că da. Dar nu este meritul statului român. Și când spun "stat român" mă refer la toate instituțiile statului român. Și știți unde am văzut lucrul acesta? În Jilava, în Rahova, și înțeleg că mai există în Târgșor. Se numește "Comunitatea terapeutică", Programul "Comunitatea terapeutică". Și să știți că este un succes.

În Jilava - și acestea sunt date oficiale -, cei care au reușit să termine acest program, altfel, destul de aspru - s-au înscris 280 de persoane și au terminat 100 de persoane -, știți câte au recidivat din 100 de persoane? Două.

La Rahova, dintre cei care au făcut acest program, au recidivat trei.

Ați văzut imaginile, cum arată camerele acolo unde recidiva ajunge în mod real, spun eu, la 70%.

Ce vedeți dumneavoastră acum e tot Jilava, dar e acolo unde acest program se bazează pe fonduri norvegiene, susținut din fonduri norvegiene. Nu mai vorbim de celule, vorbim de camere; sunt uși, sunt 4 m2 pentru fiecare. Este un program care pune, în primul rând, accent pe: terapie, alfabetizare, școlarizare, reabilitare, calificare, loc de muncă. În momentul în care ei ies din acest program, mulți dintre ei deja au un loc de muncă.

Și ajungem la un subiect foarte, foarte greu. Am discutat acest lucru cu domnul ministru, când ne-am întâlnit, în septembrie, la Festivalul de folclor al penitenciarelor - ieșirea la muncă a deținuților. Sunt foarte puțini cei care ies la muncă - și mă refer mai ales la cei care sunt în regim deschis și semideschis. Sunt foarte mulți cei care după ce se liberează n-au niciun loc de muncă. Gândiți-vă că și în Parlament, pentru ca să-i angajăm femei de serviciu, le trebuie cazier curat, nu-i așa?

De ce nu ies la muncă? Ei, bine, se spune că nu ies la muncă pentru că nu există suficient personal pentru a li se asigura escorta, însă legislația spune că în regim deschis și semideschis ei nu au nevoie de escortă.

Ceea ce vedeți e sala de mese de la "Comunitatea terapeutică". În timp ce în zona unde recidiva e de 70% nu există sală de mese. Oamenii mănâncă în aceeași cameră unde dorm. Și nu doar.

Revenind. Drept urmare, ei nu sunt scoși la muncă, pentru că se spune că nu există personal pentru escortă.

La Jilava, unde e regim deschis și semideschis, domnule ministru, am văzut pușcăriași care se plimbau în acele cuști pe care eu le-aș numi, mai degrabă, cuști zoologice, nu sunt spații de plimbare; probabil ați văzut cum arată acele cuști. Deținuți care erau păziți, deși nu aveau nevoie de acest lucru.

Acum, e adevărat că lipsa personalului este un lucru absolut real și nu pot să-l contest. Și e adevărat, la Jilava, dacă toți deținuții care au dreptul la muncă și care, dacă ar munci, poate după liberare nu s-ar mai întoarce atât de repede în închisori, Jilava ar rămâne fără pază. Pentru că, să știți, jumătate din Penitenciarul Jilava este păzit de deținuți. Deținuți care păzesc deținuți. Ceea ce nu e nicio calificare în muncă.

Dar atât cât e, personalul e folosit uneori în mod irațional. Vă spuneam de paznici care păzesc deținuți. Mai mult decât atât, sistemul video care permite audierea unui deținut din penitenciar - aceasta este camera din Jilava - deci în această cameră, un deținut poate fi audiat de instanță. Și dacă s-ar întâmpla acest lucru, am putea face economie de resursă umană, de energie, de bani, de combustibil. Instanțele nu vor. La Jilava, înțeleg că acest sistem, care a costat foarte mulți bani, de vreo trei ani de când există a fost acceptat de către instanță doar de două ori.

Fără programe de reabilitare, care înseamnă scoaterea la muncă, accesul la cursuri de alfabetizare, de școlarizare, de calificare - aici legislația prevede în mod ilogic accesul la cursuri de calificare în ultimele nouă luni, e absolut o absurditate. În loc să-i lași să se înscrie la cursuri de calificare, să meargă la muncă cât se poate de repede, legislația le spune - doar în ultimele nouă luni.

V-am înaintat raportul cu observații și propuneri în septembrie. Nu sunt adepta ideii că atunci când ești în opoziție trebuie să ai doar un discurs critic. Și vreau să cred, domnule ministru, că nici dumneavoastră nu sunteți adeptul ideii că orice propunere a opoziției trebuie ignorată. Genul acesta de raportare putere-opoziție și-a arătat roadele în acești 28 de ani. Propun să depășim această atitudine nefastă și să ne luăm într-un timp relativ scurt măsurile care să combată cauza situației închisorilor din România.

Iar cauza e modul în care gândim recidiva și ceea ce se întâmplă cu oamenii aceștia după ce pleacă de acolo. Nu pentru CEDO trebuie să acționăm, ci în folosul societății românești. Acești oameni aparțin țării, cu greșelile lor. Și să ridice piatra cel fără de păcat. Ei se întorc într-o comunitate care în acest moment are toate motivele să fie îngrijorată de liberări care nu se bazează pe o politică de reeducare în detenție, pentru o reintegrare reală în civilie.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

Domnul ministru Toader.

Vă rog.

Aveți cinci minute. Și o să mai aveți și la finalul dezbaterilor.

Domnul Tudorel Toader (ministrul justiției):

Stimate domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimată doamnă deputat Săftoiu,

Sigur, apreciez interesul față de o temă atât de actuală și atât de importantă, o temă care trebuie să fie rezolvată nu doar pentru că avem o decizie CEDO, o hotărâre-pilot, ci pentru că deținuții din penitenciare sunt tot oameni, care au nevoie de condiții minimale, de condiții în acord cu standardele europene, standardele Convenției și Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu permisiunea dumneavoastră, doamnă deputat, m-ați invitat, și Grupul parlamentar, la dezbateri politice, am dat curs invitației și spuneam că voi veni, chiar cu plăcere, ori de câte ori, eventual, voi mai fi invitat.

Dar, în același timp, dacă discursul dumneavoastră a fost unul politic, având un real conținut juridic, o problemă reală, răspunsul meu aș vrea să fie unul tehnic. Adică să nu dau un răspuns cu fraze frumos articulate, ci să mă refer punctual la problemele enunțate de dumneavoastră.

O primă precizare. Pe data de 15 octombrie, n-au fost eliberați din penitenciar 500 de deținuți, au fost eliberați 529 de deținuți, exact.

O a doua precizare. Ați spus că nu mă considerați principal vinovat de Legea nr. 169. Eu vă repet, și repet pentru oricine vrea să audă și să înțeleagă, faptul că Proiectul Legii nr. 169 a venit de undeva, din septembrie-octombrie anul trecut, 2016, inițiat de precedentul ministrul justiției de la vremea respectivă, că a plecat de la Ministerul Justiției cu propunerea de a fi considerate trei zile câștigate pentru beneficiul liberării condiționate; că a ajuns în CSM; CSM-ul a propus schimbarea sensului naturii juridice a instituției, de a nu se considera zile câștig pentru liberare condiționată, de a se considera zile efective de detenție, zile efective care se adaugă la cele 30; și în felul acesta, din CSM, sensul, natura juridică a fost schimbată din "beneficiu" în "efective"; a venit în Parlament; și Parlamentul, din trei zile a făcut șase zile efective, considerate executate, la 30 executate în condiții necorespunzătoare.

Legea n-a fost adoptată la Ministerul Justiției, a fost adoptată de Parlament. Legea a intrat în vigoare. Și oricare dintre noi, că este ministrul justiției sau altceva, director de ANP, în ziua în care legea intră în vigoare trebuie să o pună de-ndată în aplicare. N-ai niciun temei juridic să reții pe cineva o oră, darămite o zi sau mai mult, peste durata pedepsei efectuate, din cele 30 de zile plus șase considerate efectuate.

Vă spun, cum bine știți și dumneavoastră, vă spun în deplină cunoștință de cauză, spun eu, în condițiile în care baza mea profesională, juridică, e aceea de profesor de drept penal, că dacă, după ce s-a împlinit durata pedepsei, ții un deținut în penitenciar, încă o zi, încă o oră, din momentul în care a dispărut temeiul juridic al privării de libertate, se numește lipsire de libertate în mod ilegal.

Prin urmare, Administrația penitenciarelor corect a procedat. Când s-a împlinit durata efectivă, integrală a pedepsei, executată sau considerată executată din beneficiu, trebuia să le dea drumul, și le-a dat drumul, pe cale administrativă, fără intervenția judecătorului. Judecătorul intervine când e chemat să aprecieze dacă vocația la liberare condiționată, o vocație devine un drept efectiv, și îl pune în libertate condiționată.

Încă o precizare, doamnă deputat. Termenul dat de hotărârea-pilot a CEDO... doamnă deputat Săftoiu, dumneavoastră vă răspund... termenul dat de hotărârea-pilot CEDO nu este de șase luni și n-am ieșit din termen. Au fost trei luni de zile pentru rămânerea definitivă a hotărârii, alte șase luni pentru a prezenta foaia de parcurs. La jumătatea lunii ianuarie, cel târziu, avem obligația de a prezenta foaia de parcurs.

În nici într-un caz nu am ieșit din termen. Trei luni de zile s-a așteptat să rămână definitivă, șase luni de zile pentru a redacta foaia de parcurs. În linii mari, noi am redactat-o și în termen scurt o vom prezenta public Guvernului și Curții Europene a Drepturilor Omului.

Revenim la fondul problemelor, care este extrem de sensibil, este extrem de important.

Problema penitenciarelor din România, spuneam și la prezența mea anterioară aici, nu e de ieri, de alaltăieri, este o problemă istorică, pe de o parte, este o problemă sistemică, de sistem, pe de altă parte.

În 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o decizie, o hotărâre-semipilot, oarecum estimând cam ceea ce urmează. Anul acesta a pronunțat hotărârea-pilot, a suspendat mii de cauze aflate pe rolul CEDO, mii de cauze, până la pronunțarea pilot, mii de cauze pe care, în egală măsură, trebuie să le rezolvăm.

Prin urmare, o primă concluzie, pe fond, este aceasta. Că n-avem de rezolvat în baza hotărârii-pilot, n-avem de rezolvat numai situația existentă din penitenciare, astăzi; avem de rezolvat și situația celor care au stat în penitenciare în condiții necorespunzătoare, din aprilie 2012 încoace, și care între timp au fost eliberați. Și, pentru ei, hotărârea-pilot spune că trebuie să găsim o soluție echitabilă. Nu le mai putem da zile de compensare, că ei sunt acasă. Dar Ungaria a dat 5 euro, Italia a dat 8 euro, Bulgaria a dat la fel; toate țările care au avut probleme de sistem de penitenciar.

Astăzi, când vorbim, mai exact, acum două zile în urmă, aveam 25.093 de deținuți. 25.093 de deținuți, deși, în percepția publică, informația care s-a tot reluat e aceea că avem în penitenciare 27.000. Deci nu sunt 27.000, sunt 25.093 de deținuți, exact cu câteva zile în urmă.

Capacitatea de cazare la standardul de 4 m/deținut, percepția publică reține că avem 7.000-8.000 de deținuți mai mult. Riguros, exact... riguros, exact, avem 5.972 de deținuți, peste capacitatea de cazare cu 4 m la deținut.

Ca urmare a aplicării Legii nr. 169, au ieșit în prima zi din penitenciar 529, astăzi, când vorbim, 650 de deținuți.

Care sunt măsurile pe care noi le avem în vedere? Și vă asigur că preluăm inițiativele bune, venite de la oricine, pentru că am convingerea faptului că, putere sau opoziție, avem același interes comun, de a rezolva problema sistemică din penitenciare. Cu toții ne exprimăm pentru a găsi soluțiile cele mai bune și nu pentru a resuscita un discurs politic.

Am această convingere și vă asigur că preluăm din propunerile dumneavoastră tot ceea ce se integrează, în viziunea noastră, măsurilor pentru rezolvarea problemelor de sistem.

Prin urmare, avem în vedere două mari categorii de probleme de rezolvat: problemele de penitenciare, de condiții efective în penitenciare. Și aici enumăr doar câteva.

Avem un amplu proces, în momentul acesta, de renovare, de modernizare a celulelor existente. Și am statistica exactă pe care... doamnă deputat Săftoiu, am statistica... știu că sunteți preocupată și vreți să... așa... am statistica exactă a numărului de locuri pe care le modernizăm, în momentul de față, în fiecare penitenciar.

Avem o altă categorie de penitenciare, la care, dincolo de modernizarea celulelor existente, extindem, construim pavilioane noi. Evident, la standarde moderne.

Și iarăși, vă înaintez materialul din care rezultă exact unde modernizăm și cât modernizăm, unde extindem, și numărul de locuri pe care îl avem în vedere pentru extindere. Spre exemplu, la Găești - 208 locuri noi, la Gherla - 60 de locuri, la Craiova - 24, la Botoșani - 36, la Spitalul Dej - 6, la Rahova - 155 și așa mai departe.

Avem în vedere și construcția a două noi penitenciare. Cel de la Berceni este într-un stadiu mai avansat, pentru că obținerea avizelor n-a întâmpinat nicio dificultate și suntem acum în procedura de achiziție publică a studiului de fezabilitate.

O discuție pe care o știți - și nu vreau să o ocolesc - posibila construcție a unui penitenciar la Caracal. Eu am preluat acest obiectiv, cu dorința și obligația de a continua, numai că, de la Statul Major al Armatei, am primit un aviz negativ, care a spus, printre altele, că "vecinătatea unui penitenciar, vecinătate de unitatea de la Deveselu, este de natură să afecteze, să perturbe..." și așa mai departe.

S-a făcut revenire la Armată, care a dat un aviz, de data aceasta, interpretabil - interpretabil! -, motiv pentru care am revenit pentru a treia oară, solicitând clarificări - putem sau nu putem să punem în vecinătatea lui Deveselu un penitenciar? În funcție de răspunsul primit, vom proceda ca atare.

Am preluat de la localitatea Unguriu, din Buzău, un perimetru mare de 15.000 și ceva de metri pătrați, trei foste unități în același perimetru, l-am preluat de dată recentă prin Hotărâre de Guvern, dăm drumul la documentație pentru achiziția studiului de fezabilitate și celelalte măsuri care trebuie îndeplinite - aceasta, din punctul de vedere al locurilor de detenție efectivă.

Avem în vedere al doilea set de măsuri, cele de natură legislativă.

La măsurile de natură legislativă deja am făcut referire la Legea nr. 169, privind acel recurs compensatoriu.

Avem în vedere modificarea părții generale a Codului penal și procedura penală, în mod corespunzător, pentru a consacra ceea ce dumneavoastră, doamnă deputat, spuneați, supravegherea cu brățara aceea electronică.

Am la mine proiectul nostru și proiectul depus de dumneavoastră, care conține deosebiri, diferențe de reglementare, de soluții legislative. Sigur, vom căuta și sper că vom găsi soluția cea mai adecvată, cea mai bună.

Supravegherea electronică poate fi, ca modalitate de executare, integrală a pedepsei - sigur, anumite categorii de gravitate, limită de pedeapsă și așa mai departe -, dar, în același timp, poate fi și modalitate de liberare, partea finală a executării unei pedepse, care să ajute la integrarea în societate.

Ce mai avem în vedere?

Să participăm la dezbateri, dacă vor exista, dacă se vor desfășura, cu privire la Proiectul de Lege privind grațierea, pe care a parcurs-o o Cameră și se află spre dezbatere la cea de-a doua Cameră.

Mai avem în vedere un lucru - și mă apropii de final -, un lucru care mie mi se pare extrem de util, de necesar.

Avem 25.093 de deținuți, avem 13.000 de funcționari cu statut special în penitenciare - deci la 25.000, 13.000 de funcționari cu statut special.

Dânșii spun că sunt prea puțini 13.000 și trebuie să se ducă undeva spre 20.000.

Statele de funcții sunt blocate undeva la nivelul anilor 2007-2008.

Am demarat o procedură și se află în transparență decizională, Proiectul de Hotărâre de Guvern, prin care să suplimentăm la ANP schema de personal, peste cei 13.000 încă 1.000, dar mia aceea să nu fie ocupată. Mia aceea să le permită directorilor mobilitatea schemei de personal, dacă au nevoie de mai mulți la supraveghere la muncă, să-i ducă acolo, să nu rămână blocați în posturi și în funcții, deși dinamica serviciilor din penitenciare s-a schimbat în mod radical.

Spuneam de 13.000... că vor fi 14-15... la un moment dat - este un lucru care, din punctul meu de vedere, este de neacceptat.

Toți ne pregătim - sau ar trebui să ne pregătim - formarea aceea continuă, profesională.

Avocații au formare continuă, medicii au formare continuă, notarii, magistrații, toată lumea.

Cei din ANP n-au așa ceva!

Există la Pantelimon un sediu care este 70% construit, fostul sediu al Parchetului Național Anticorupție, pentru care am vrea ca, prin memorandum, să propunem transformarea lui într-un centru de pregătire profesională, inițială pentru cei care vin, sau continuă pentru cei care sunt în activitate. Pentru că, dacă intri în calitatea de funcționar special și stai acolo, funcționezi 25 de ani, până te pensionezi, în chip firesc, au și dânșii nevoie de pregătire continuă.

Avem Centrul de la Rodbav, care este extrem de generos, care este funcțional, dar care poate fi reabilitat și folosit cu rezultate și mai bune.

Domnul Florin Iordache:

Domnule ministru,

Vă rog să concluzionați, totuși!

Domnul Tudorel Toader:

Concluzionăm, domnule președinte!

Mai avem în vedere și serviciile de probațiune, care au problemele lor, de la scheme de personal, sedii și toate celelalte.

Zilele acestea... mâine am întâlnire cu cei care reprezintă funcționarii speciali din instanță, grefierii, poimâine mă întâlnesc cu sindicatele din ANP, după aceea cu cei de la Probațiune, pentru că fiecare categorie socială are problemele ei și pentru că numai împreună... dacă sunt rezolvate, problema sistemului din penitenciare poate, de asemenea, să fie rezolvată.

Evident că aveam mai multe notate aici, evident că mult mai multe pot fi spuse, dar, dacă în intervenția finală va fi cazul, eventual voi completa, voi reveni.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Începem dezbaterile din partea grupurilor parlamentare.

Doamna deputat Oana Florea.

Aveți trei minute, doamnă deputat.

Doamna Oana-Consuela Florea:

Domnule președinte de ședință,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Cred că suntem cu toții de acord că penitenciarele nu sunt nici ale PSD-ului, nici ale PNL-ului, sunt penitenciarele României. Suntem direct responsabili cu toții de ceea ce se întâmplă acolo.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului ne-a condamnat pentru încălcarea art. 3 și anume, "tratamente inumane și degradante". Asta oferim cetățenilor români care au greșit și care se află în penitenciare.

Nu cred că este cazul acum să dezvolt ce se întâmplă în penitenciare și cum încălcăm drepturile omului, în fiecare zi, în penitenciarele din România.

Cred că este bine să ne canalizăm puțin pe cauze și pe soluții și cred că una dintre cauze poate fi identificată afirmând doar atât: în România, media perioadei de detenție este de 25 de luni; în Europa, media perioadei de detenție este de 9 luni, iar europenii se străduiesc să o scadă în continuare. Asta se întâmplă, pentru că politica noastră penală se bazează pe pedeapsă. Pentru fiecare lucru mic - și este celebru cazul femeii de 60 de ani care a primit o pedeapsă de 3 ani și 3 luni.

Deci pentru fiecare greșeală, la noi, se dă foarte ușor pedeapsa cu închisoarea, spre deosebire de alte țări, care au în vedere pedepse alternative - și acum mă îndrept spre soluții - pedepse alternative fiind munca în folosul comunității, detenția la domiciliu...

Iată, în penitenciarele din România se poate face un parteneriat public-privat, prin care putem folosi mâna de lucru de acolo, astfel încât penitenciarele să se poată întreține, iar deținuții să aibă o ocupație.

Pe de altă parte, mai sunt alte soluții pe care le-am identificat și pe care le-am depus, unele dintre ele sunt acum în Parlament, una a trecut de Comisia pentru muncă... S-a menționat mai devreme de cele 9 luni, că un deținut în ultimele 9 luni de detenție poate să facă un curs de pregătire profesională. Ei, bine, inițiativa respectivă se referă tocmai la faptul că, pe întreaga perioadă a detenției, deținutul respectiv poate să participe la un curs de pregătire profesională.

O altă inițiativă legislativă semnată de mine și de alți colegi de-ai mei, dacă nu mă înșel, semnată și de colegi de la PNL - pentru că tocmai spuneam că este o problemă a țării noastre și nu a unui partid anume - se referă la faptul că, cu două-trei luni înainte de eliberare, penitenciarul trebuie să facă o fișă a deținutului și să se identifice persoanele vulnerabile, respectiv, deținuții care nu au familie, care nu au casă, pentru a preîntâmpina recidiva. Da, recidiva este cea mai mare din Europa. Este vorba de 43% recidivă. De ce? Reeducare - zero! Asta se face în penitenciare, la acest moment, cel puțin.

Bun. Pentru aceasta, una dintre propuneri este ca... oamenii care își execută o pedeapsă, au aceleași drepturi, sunt nevinovați, da? Ies din penitenciar și au nevoie de o a doua șansă. Acești oameni din penitenciar sunt priviți de cetățeni - sau de majoritatea lor - ca niște probleme, ca niște ciumați, ca niște oameni de care trebuie să se ferească. Dar ce facem noi, ca politicieni? Clasa politică are dreptul să se gândească așa la ei? Acei oameni din penitenciar au drept de vot, poate unii dintre ei v-au și votat! Ce faceți dumneavoastră pentru ei? Cum faceți să le dați o a doua șansă?

Și atunci, o altă propunere legislativă, care este acum în Parlament, se referă la faptul că firmele trebuie să fie încurajate să angajeze persoane care au... (I se întrerupe microfonul.)

Domnul Florin Iordache:

Păi nu ți-am făcut nimic! Apasă pe...

Doamna Oana-Consuela Florea:

Nici eu n-am făcut nimic! Scuze!

...firmele trebuie să fie încurajate să angajeze persoane care au executat o pedeapsă privativă de libertate.

Cu adevărat, dacă credem în a doua șansă, trebuie să le întindem o mână acestor oameni.

De ce? Simplu! La acest moment, România nu are o punte de legătură, din punct de vedere legislativ, între penitenciar și viața de libertate. Acolo este o "fractură". Oamenii cu probleme de familie, care nu au unde să se întoarcă, trebuie să beneficieze de o cartelă la o cantină, de o gratuitate la un mijloc de transport, până își găsesc un loc de muncă, de ajutor... E o mare problemă! Nu au acte! În momentul în care se întorc, neavând o casă, nu au buletin, neavând buletin, nu beneficiază de nimic! Deci revenim, probleme legislative!

Și închei, rugând colegii de la PNL, dacă cu adevărat au inițiat această dezbatere cu bună-credință, să ne sprijine în aceste inițiative despre care tocmai am vorbit.

Vă mulțumesc.

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

Grupul PNL, domnul deputat Predoiu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marian-Cătălin Predoiu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Domnule ministru,

Doresc, în primul rând, să o asigur pe colega noastră de la PSD că venim aici întotdeauna mânați de buna-credință, așa cum suntem încredințați că și dumneavoastră faceți la fel.

Domnule ministru,

Nimeni nu se aștepta de la dumneavoastră să faceți minuni, chiar dacă uneori am avut senzația că ni le anunțați la tot pasul. Asta pentru că, așa cum bine ați spus și dumneavoastră, este o situație istoric... dificil moștenită și complicată, pe măsură ce timpul a trecut.

Într-adevăr, conform unei statistici pe care dumneavoastră ați dat-o publicității în luna august 2017, existau în închisorile din România aproximativ 26.000 de deținuți. Astăzi, cum era și firesc, între timp, s-au modificat lucrurile, sunt mai puțini, aproximativ 25.000. Cert este că norma legală calculată la 4 metri pătrați pe deținut este depășită cu mult.

De unde vine această problemă, ar însemna să epuizăm toată ziua de azi, să discutăm. În orice caz, e bine de știut că în 1990 Guvernul României a adoptat un Program de modernizare a sistemului penitenciar care prevedea, printre altele, construirea a 15 închisori preventive.

În fapt, după 1989, au fost construite trei penitenciare - la Arad, Giurgiu și Rahova - și două centre pentru minori la Buziaș și Tichilești.

Până astăzi, din motive obiective, niciun ministru nu a reușit să facă Guvernele să construiască mai mult, în ciuda bunelor intenții.

Așadar, nimeni nu se aștepta, domnule ministru, de la dumneavoastră să faceți Guvernul să construiască unul sau 15 penitenciare într-un interval de câteva luni, scurse de la preluarea mandatului dumneavoastră.

Dar ne așteptam, totuși, să faceți altceva. În primul rând, să nu pierdeți timp prețios pe această problemă - și doresc să mă explic, argumentând.

Partidul Național Liberal a semnalat, încă de la preluarea mandatului dumneavoastră, faptul că încă din 2011 Guvernul a aprobat o listă de 11 unități militare dezafectate, cazărmi dezafectate, care să fie transformate în penitenciare.

Dumneavoastră spuneți că ați luat inițiativa, ați luat-o într-adevăr, ați vizitat în august trei unități la Buzău, cu vicepremierul Ciolacu și întreprindeți aceste demersuri.

Vă rugăm să le accelerați, dacă tot a durat câteva luni până să înceapă, pentru că în urgență este extinderea capacității de cazare, și după aceea putem aborda și alte chestiuni.

În orice caz, sperăm să aveți mai mult succes dumneavoastră, cu Guvernul Tudose, care să "dispună de fondurile necesare construcției de noi penitenciare, eventual din surplusurile create de revoluția fiscală sau efectul pozitiv de antrenare în economie a majorării salariilor și pensiilor" - am citat din Programul de guvernare.

Dragi colegi,

Domnule ministru,

Drepturile deținuților sunt încălcate în penitenciare din cauze tehnice multiple - de la capacitatea limitată de cazare, cum am spus, condiții de detenție, prevederi legale care trebuie îndreptate, absența închisorilor preventive care să facă respectat principiul imparțialității anchetei penale, care spune că cel care este anchetat trebuie să se afle în custodia celui care judecă și nu a celui care face ancheta.

Dar, în opinia subsemnatului - și v-o spun constructiv - cred că greșiți când spuneți: "Nu vreau să discut politică, mă duc pe problemele tehnice!". Inevitabil trebuie să ne asumăm o politică! Pentru că principala, fundamentala cauză care a condus la această stare de lucruri este aceea că Guvernele nu și-au asumat, ca prioritate, politica în penitenciare, reforma penitenciarelor. A fost tot timpul, inclusiv pe durata mandatelor trecute, ale Guvernelor trecute și ale miniștrilor anteriori, tot timpul, din multiple cauze, unele obiective, subsidiar, colateral, marginal. Acesta este miezul problemei! În momentul în care vom transforma această problemă marginală, aparent fără importanță pentru societate, dar crucială pentru standardul de civilitate al ei și al modernizării justiției, în general, atunci vor apărea și finanțările, și legislația corectă.

Până atunci, domnule ministru, mai așteptăm de la dumneavoastră câteva lucruri: un management eficient al sistemului judiciar și în particular al sistemului penitenciar, un raport bun pe MCV - dar despre aceasta vom vorbi în câteva zile, după ce va fi publicat - și, în fine, dacă s-ar putea, să fiți un lider constructiv în sistemul judiciar și nu neapărat unul care bulversează, chiar dacă doriți să schimbați anumite lucruri necesare.

Concret. E foarte adevărat, Legea privind recursul în compensare a fost adoptat în timpul unui mandat anterior. Dar răspunderea aplicării o are Guvernul, domnule ministru, așa cum ne spuneți dumneavoastră la fiecare lecție de drept pe care ne-o țineți, nu? Puterile trebuie să rămână în matca lor constituțională! Răspunderea aplicării Legii recursului în compensare ați avut-o dumneavoastră.

Și, ca să nu fiu judecat că sunt partizan politic, folosesc cuvintele dumneavoastră.

La 22 martie, anul curent, ați declarat la Bruxelles - citez - "Eu nu primesc ordine de la nimeni!". Am aici declarația dumneavoastră.

Mai departe, la 8 august, ați spus, după întâlnirea cu liderii sindicali din sistemul penitenciar - citez - "Eu personal voi coordona ANP și toate penitenciarele, eu personal mă voi ocupa direct să fiu într-o legătură cu directorii de penitenciare și conducerile penitenciarelor" - am încheiat citatul. De asemenea, declarați aici.

Pe de altă parte, la 18 octombrie ați declarat: "Mâine intră în vigoare Legea privind recursul compensatoriu. Comisiile din penitenciare sunt pregătite, au făcut toate calculele" - la 18 octombrie.

Două zile mai târziu a intervenit un dezastru, pentru câteva persoane nevinovate, violate și tâlhărite de cei care tocmai ieșiseră din penitenciare - o adevărată tragedie.

Ce ați avut de spus, domnule ministru, după acest moment? Vă citez din nou: "Este mult și peste orice așteptare a mea! Nu credeam că impactul va fi atât de mare!".

Așadar, cum rămâne, domnule ministru, ori ați controlat, ori ați fost depășit de situație?!

O astfel de abordare, domnule ministru, este reproșul nostru către dumneavoastră, astăzi, respectiv să vedeți dincolo de perspectivă și să vă ocupați de gestiunea curentă a problemelor urgente.

Să nu mai avem situații în care liderii de penitenciar se întâlnesc cu dumneavoastră și le spuneți că faceți poliție penitenciară și după aceea văd altceva în programul ministerului, să nu mai avem situații în care declarațiile dumneavoastră se contrazic!

Închei aici, spunând că suntem total interesați în reușita dumneavoastră, domnule ministru, pentru că avem cu toții nevoie de o justiție funcțională și de un sistem penitenciar reformat, dar, credem, câteva lucruri trebuie schimbate.

Noi vă stăm la dispoziție pentru consultări! Mulțumim și pentru deschiderea dumneavoastră. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc.

În continuare, Grupul parlamentar al USR.

Doamna deputat Lavinia-Corina Cosma.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Lavinia-Corina Cosma:

Domnule ministru Tudorel Toader,

De mai bine de un an situația din penitenciare preocupă opinia publică. Vă preocupă și pe dumneavoastră, cei care sunteți la guvernare, este adevărat, într-un fel aparte.

Ne aducem foarte bine aminte de Proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse. Ați folosit acest subiect ca manipulare în campania electorală, din păcate. Singura preocupare constantă a Guvernelor PSD a fost să-și elibereze sau să nu ajungă la închisoare proprii membri de partid.

România trebuie, din păcate, să plătească dure sancțiuni. Dacă nu soluționăm aceste probleme, vom aveam foarte mult de plătit.

Ne preocupă acest subiect; pare o problemă recentă.

Știm cu toții că, în realitate, pentru prima dată, România a fost condamnată la CEDO în 2007. Acest prim avertisment nu a fost luat prea în serios de niciun Guvern. Am primit foarte multe cartonașe galbene și, într-un final, am primit și un cartonaș roșu.

Într-un recurs la memorie, vă reamintesc că această nepăsare de un deceniu a fost sancționată de CEDO, astfel încât Guvernul a fost nevoit să promită ca în termen de șase luni de la data rămânerii definitive a hotărârii să pună în aplicare, de fapt, un calendar exact pentru rezolvarea acestor probleme.

V-ați grăbit să prezentați CEDO un pachet de măsuri care vizează reducerea limitelor pedepselor pentru anumite infracțiuni, aplicarea amenzii penale, ca alternativă la pedeapsa închisorii, renunțarea și amânarea aplicării pedepsei.

Ați resuscitat astfel dezbaterile și ați realimentat temerile din luna februarie, că anumiți politicieni condamnați vor fi exonerați de executarea pedepselor.

Puneți accentul pe pedeapsă și deloc pe reintegrare socială. Ați vorbit foarte puțin despre măsuri alternative reale și vreau să vă întreb, domnule ministru, ce se întâmplă cu Strategia națională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate - 2015-2020? Da, avem o astfel de strategie, se pare. Este un document de 70 de pagini. Reprezintă, în viziunea Guvernului, soluția la suprapopularea penitenciarelor.

Se dorește să se atingă un ambițios procent de recidivă, 30% până în 2019. Doar că timpul a trecut, suntem în 2018 imediat, și nu s-a întâmplat nimic în acest sens.

Sunt nominalizate multe instituții, însă nu am găsit nicăieri, în această așa-zisă strategie, care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze un deținut, din momentul în care iese pe ușa închisorii - cine îl preia, cine îl găsește, cine îl sprijină să-și găsească un loc de muncă, o casă și așa mai departe?

Nimic concret, domnule ministru!

Avem nevoie de lucruri concrete, eficiente!

În ce fel răspund cei care conduc aceste instituții menționate și însărcinate să se ocupe de foști deținuți, dacă nu își fac treaba?!

Mai mult decât atât, sunt ele pregătite pentru a-și asuma astfel de sarcini?

În martie anul curent recidiviștii reprezentau peste 38% din numărul total al persoanelor private de libertate.

Dacă mai adăugăm acestora în jur de 23% persoane cu antecedente penale aflate în detenție, avem, din păcate, dimensiunea eșecului Guvernului din care faceți parte.

Cei care și-au ispășit pedeapsa au nevoie de sprijin pentru a-și continua viața ca integrați în societate.

Vreau să vă citesc două rânduri din Raportul de activitate al ANP-ului. Spune așa: "Întârzierea în implementarea activităților interinstituționale privind strategia mai sus menționată a fost determinată de realizarea unei singure întâlniri a comisiei constituite". Deci, din 2015 până în prezent, s-a întâlnit această comisie o singură dată.

"Potrivit celor prevăzute de strategie, comisia se întrunește semestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau la solicitarea unui membru al acesteia".

Sunt convinsă, domnule ministru, că știți ce scrie aici. Și spune așa: "Președintele comisiei interministeriale este reprezentantul Ministerului Justiției".

Aș vrea să vă rog să ne spuneți care este activitatea acestui reprezentant al Ministerului Justiției și cum se întâmplă de a avut timp doar o singură dată să facă parte efectiv din această comisie?

Deci era treaba Ministerului Justiției să pună lucrurile în mișcare. Această strategie este de fapt doar pe hârtie, căci în realitate nu se întâmplă mai nimic.

Cine și cum răspunde de cele menționate în strategie, cum, vrem să aflăm și noi. Însă dumneavoastră, domnule ministru, trebuie să ne răspundeți public, acum și aici.

Ar fi trebuit să avem, până în 2020, 40 de centre de informare și consiliere, 50 de convenții de colaborare cu ONG-urile din domeniu, 5 acte normative și așa mai departe. Până acum, aș vrea să ne spuneți ce avem.

Din informațiile existente, nu am găsit nimic relevant pe acest subiect.

Tot în Raportul de activitate al ANP-ului scrie așa: "Comparativ cu situația din anii anteriori, se constată o scădere a numărului de deținuți incluși în programe și activități educaționale." Asta înseamnă că nu suntem foarte preocupați să-i pregătim pe acești oameni să se reintegreze în societate.

Și noi, cei de la USR, am fost să vedem care sunt condițiile din penitenciare. Toți suntem de acord că sunt condiții foarte proaste. Dar care este strategia dumneavoastră, ca responsabil, domnule ministru?

Veniți în Parlament, nu e prima oară când sunteți aici, ne țineți discursuri lungi, însă fără nimic concret și eficient.

Sigur, e și asta o strategie - dacă nu poți să-i convingi, zăpăcește-i!

Dar, stați liniștit, domnule ministru, noi, cei de la USR, suntem cu ochii pe dumneavoastră.

Avem nevoie de acțiune, domnule ministru, nu de documente de zeci de pagini care zac uitate în diferite sertare, prin diferite ministere. Avem nevoie de legislație clară și responsabili trași la răspundere.

Soluția este să construim un sistem eficient de reintegrare, nu să ridicăm mai multe locuri cu gratii. Trebuie să le demonstrăm acestor oameni care își ispășesc pedepsele că sunt parte din societate, și nu să-i marginalizăm. Trebuie să schimbăm percepția că un astfel de om nu mai are nicio șansă la a avea o viață normală, la a avea o casă, o familie, un loc de muncă. Acești oameni trebuie recuperați, iar acest lucru îl putem face doar dacă le oferim servicii de sprijin eficiente și profesioniste.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

Grupul UDMR, domnul deputat Antal István.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Antal István-János:

Domnule ministru,

Domnule președinte de ședință,

Stimate doamne, stimați domni deputați, colegi,

Ca membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, primim tot felul de sesizări, reclamații, petiții de la diferite penitenciare. S-ar putea scrie doctorate întregi, numai analizând aceste reclamații.

În această calitate, atât eu, cât și colegii mei, am avut ocazia să vizităm câteva penitenciare. Eu, personal, am fost la Penitenciarul de la Slobozia, care, din presă, reiese că este considerat Iadul pe pământ.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că toate problemele constatate acolo sunt cunoscute. Numărul de deținuți - la vremea respectivă, în loc de 303 erau 467; 12-15 persoane în trei-patru paturi suprapuse; personal insuficient; gradul de ocupare a posturilor din cadrul penitenciarului, undeva, la 80%; trei medici activează; un singur preot și așa mai departe.

Conform reglementărilor în vigoare, deținuții au dreptul la muncă. Dar sunt puține, foarte puține solicitări în acest sens.

Deci munca nu este obligatorie la penitenciare. În alte state, deținuții sunt obligați să muncească; numai în cazuri excepționale, pe motive de boală, nu lucrează.

Poate n-ar strica să se înființeze, pe lângă penitenciare, o instituție specializată pentru a contracta forța de muncă, acolo.

Vreau să vă prezint o situație bizară pe care tot cu ocazia acestor vizite am aflat-o.

Din discuțiile cu judecătorul de supraveghere, am aflat că sunt deținuți care speculează condițiile de detenție din penitenciare, colaborează cu anumite firme de avocatură și ciupesc bani serioși din bugetul statului, ca despăgubiri. Deci dau în judecată penitenciarul pentru condițiile bine-cunoscute; încasează o sumă; după eliberare, caută un alt județ, cu condiții asemănătoare, de unde, din nou, obțin venituri importante, împreună cu firme de avocatură.

Deci condițiile trebuie respectate, dar aceste aspecte se pot evita.

De exemplu, un deținut - tot de acolo am aflat - are probleme la dantură; a obținut o despăgubire, pentru că în perioada detenției nu s-a vindecat, a ieșit din penitenciar, a făcut o faptă bine gândită, ca să ajungă înapoi, și a mai ciupit o dată bani, tot pentru acest lucru.

Sunt foarte multe probleme care se ivesc din cauză că acele regulamente interne ale penitenciarelor nu sunt în concordanță cu normele semnate de România la CEDO.

România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului încă din 1994, dar unele cazuri...

De exemplu, în penitenciar, deținutul a făcut o faptă - l-a înjurat pe gardian -, a primit o pedeapsă. El a cerut să se deplaseze acasă, pentru un caz de boală sau decesul unui membru al familiei. Nu i s-a permis, din cauza faptului că a fost pedepsit. Din cauză că n-a putut să meargă, a obținut, prin procese, despăgubiri de la statul român.

Sunt foarte multe aspecte care se pot rezolva doar prin organizarea acestor probleme.

Mulțumesc.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

Grupul ALDE, domnul deputat Marius-Gheorghe Surgent.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marius-Gheorghe Surgent:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Cu puțin timp în urmă, Marian Dobrică, directorul ANP, declara: "Anul viitor se va propune să se dea drumul la 1.421 de noi locuri de cazare în câteva unități penitenciare. Concomitent, se continuă modernizarea la standarde europene a locurilor de cazare, existente deja în sistemul penitenciar. Încă din această toamnă au fost date în folosință cele 200 de locuri de la Penitenciarul Bacău, în decembrie 200 de locuri la Penitenciarul Giurgiu, 500 de locuri în proces de modernizare la Penitenciarul Deva".

Nu cu mult timp în urmă, Executivul a discutat despre posibilitatea implementării unor soluții concrete pentru problemele din penitenciare. Astfel, principalele teme ale discuțiilor au vizat: repunerea unor acte normative în circuitul de aprobare; îmbunătățirea condițiilor de lucru; eliminarea deficiențelor din legislație privind salariile și pensiile; necesitatea suplimentării veniturilor sistemului penitenciar, prin reînființarea întreprinderilor penitenciare.

La o primă estimare, un număr de 20-25 de întreprinderi înființate în penitenciare, pornind de la capacitățile existente, ar putea da de lucru unui număr de 6.000-8.000 de deținuți, în condiții de siguranță și cu utilizarea unui număr de personal de supraveghere sensibil redus față de punctele de lucru exterioare.

Toate acestea ne arată că există o preocupare concretă de a rezolva problemele reale cu care se confruntă sistemul penitenciar din România.

Noi, cei din ALDE, vom sprijini orice inițiativă care să ducă la crearea de condiții normale și civilizate pentru cei care se află în privare temporară de libertate.

Astăzi, unii vă manifestați îngrijorarea cu privire la rezolvarea situației din penitenciare. Dar unde erați în ziua de 11 octombrie 2016, când, în Parlamentul României, a fost dezbătută moțiunea simplă determinată de faptul că ministrul justiției de atunci a recunoscut în fața CSM că a mințit la CEDO în legătură cu situația penitenciarelor din România?

Ținând cont de toate acestea, precum și de cele prezentate de către domnul ministru al justiției, cred că ați invocat astăzi această temă, situația penitenciarelor din România, la modul superficial și puțin cam populist.

Vă mulțumesc.

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

În continuare, reprezentantul Grupului PMP.

Vă rog, domnule deputat. Inițial, se înscrisese domnul Turcescu. Bănuiesc că a plecat la emisiune. V-a lăsat pe dumneavoastră.

Domnul Corneliu Bichineț:

Domnule ministru,

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu sunt înlocuitorul domnului Turcescu, vorbesc în numele Partidului Mișcarea Populară, care a considerat că sunt foarte potrivit să iau cuvântul la această sensibilă problemă.

De aceea, voi cântări fiecare cuvânt pe care îl voi rosti, pentru că ceea ce facem noi, astăzi, aici, este doar un exercițiu.

Am avut privilegiul, de foarte tânăr, să lecturez "Amintiri din casa morții" și, mai târziu, "Zahei orbul", din care am aflat ce atrocități se pot petrece, se pot derula în pușcăriile din lume și din România.

M-am ferit, prin tot ce am făcut în timpul vieții mele, și datorită educației pe care am primit-o de la școală, și de acasă, să ajung vreodată prin preajma unei astfel de instituții. Dar niciodată nu poți să știi ce te așteaptă în viitor.

Aflu, domnule ministru, că e greu în penitenciarele din România. E drept că nu atât de greu ca afară, în unele sate din Moldova, dar e greu și acolo.

Grija pentru deținuți e benefică, este umană. Cei care au ajuns acolo nu și-au pierdut drepturile, sunt oameni.

Am discutat cu un coleg care acum este aici, în sală, și mi-a relatat prin ce a trecut în perioada de detenție - nemeritată, de altfel, că a fost eliberat - când trebuia să meargă să-și facă nevoile fiziologice și erau ațintiți asupra Domniei Sale 40 de ochi. Este inuman, degradant, rău, alarmant.

De asemenea, aș vrea să vă spun că cele 3 milioane de euro, pe care România le plătește din cauza celor 510 procese pierdute de noi la CEDO, sunt luate din bugetele pentru școli, pentru spitale, pentru cultură.

Dacă n-ar fi ajuns în penitenciare oameni cu o situație economică deosebită probabil că nici noi, nici presa, nici nimeni n-ar fi știut ce se întâmplă acolo: violuri, atrocități de tot felul, cei mai tineri sunt supuși la diferite acțiuni inumane de către cei care sunt considerați veterani acolo. Și e bine ca lucrurile acestea să nu se mai întâmple în penitenciarele din România.

Am stat de vorbă, de asemenea, că m-am pregătit, cu oameni care lucrează în penitenciar, sunt angajați acolo. Mulți dintre ei sunt practic condamnați la locul de muncă, toată viața lor sunt într-o carapace, practic trăiesc jumătate din zi în penitenciar.

Poate ați aflat și dumneavoastră, domnule ministru, de clanurile care domină lumea interlopă chiar din penitenciare, cu acele telefoane, metoda "Accidentul", care a proliferat în România și se derulează din pușcării.

Acum, culmea ironiei este ca, în România, să ajungi dintr-o eroare judiciară în penitenciar, și, tot dintr-o eroare de acest gen, să fii eliberat înainte de termen.

Am aflat că trei dintre deținuții dintr-o pușcărie românească au fost trimiși acasă cu câteva zile mai înainte. Cineva plătește?

Aflu, de asemenea, că atunci când ies unii interlopi de la pușcării sunt așteptați cu limuzine, cu cai albi, de parcă sunt eroii de la Podul Înalt sau nu știu de unde.

Domnule ministru, eu, ca parlamentar al Partidului Mișcarea Populară, mă străduiesc să rămân politicos. Vă știu ca un profesor universitar redutabil. Cred că sunteți, în perioada aceasta, un om nefericit. Nu atât de nefericit ca domnul Dragnea, dar oricum.

Vreau să vă spun că - și e bine să țineți cont de părerea unui om cinstit - ați lungit-o prea mult cu Legile acestea ale Justiției, nepermis de mult. Încât v-aș ruga, de la înălțimea acestei tribune, să finalizați odată dezbaterile cu diferiți oameni.

Și, să știți, cauza pentru care ajung oamenii în pușcării: în primul rând, este sărăcia din România, lipsa de educație care, mai ales în lumea rurală, este endemică, 6 din 10 copii abandonează școala.

Nu vreau să fac un rechizitoriu, nu vreau să mă agăț de un partid sau altul. Trebuie cu toții - și am apreciat cuvântările, luările de poziție ale tuturor colegilor noștri - să înțelegem că există viață și după detenție, există viață și în detenție.

Un coleg de la UDMR a spus de obligativitatea muncii. Nu știu dacă e termenul cel mai bun, dar în România cred că nu e dăunătoare munca. Nici în pușcărie, nici afară.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc, domnule Bichineț.

Din partea Grupului minorităților naționale niciun coleg nu și-a exprimat dorința, cât și din partea deputaților neafiliați nu dorește nimeni să intervină.

Drept la replică, doamna Săftoiu.

Aveți două minute, vă rog.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Domnule ministru,

Formal se numește drept la replică, pentru că de felul meu încerc să nu fiu conflictuală.

Și îmi pare rău că v-am lăsat atât de mult imaginea unui discurs politic pe un subiect care, într-adevăr, nu trebuie să fie politizat. Dar, în fine.

Și mie mi-ați dat aceeași senzație, că ați avut mai degrabă un discurs politic, chiar dacă probabil vă considerați tehnocrat.

Să știți că, făcându-mi acea precizare, că era vorba de 529 în loc de 500, sincer vă zic, această precizare a dumneavoastră schimbă foarte tare situația.

Dar, trecând peste asta, vă mărturisesc că aș vrea să plecați de aici cu o concluzie foarte clară.

Eu, cel puțin, împreună cu Partidul Național Liberal, și am pledat foarte des pe acest subiect care este atât de greu de dus în spațiul public, și, repet, e greu de dus în spațiul public, opinia publică nu prea are toleranță față de aceste situații. Dar vreau să înțelegeți că supraaglomerarea sau... eu, cel puțin, din ceea ce am văzut, din ceea ce am discutat cu șefi de penitenciare, cu deținuți, cu ONG-uri care monitorizează această situație, supraaglomerarea este un efect. Cred că ceea ce trebuie să ne intereseze foarte mult e scăderea recidivei, care nu se poate întâmpla decât prin reintegrarea acestor oameni în societate.

Și vă mărturisesc - și cu asta închei -, eu, de exemplu, am făcut un pas înainte. Am propus unui ONG care se ocupă de reparații de biciclete, e vorba de cei care au biciclete în Herăstrău, să accepte să lucreze cu deținuții. Există deja un contract între acest ONG și Penitenciarul Jilava. De mai bine de o lună, în baza acestui contract pe care l-am intermediat, cinci deținuți se duc la muncă fără escortă. M-am întâlnit cu ei, sunt mulțumiți. Își iau cei 40% - salariul; 60% revine penitenciarelor.

Deci, practic, se poate, dacă vrem.

Mulțumesc.

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc.

În finalul dezbaterilor, îl invit pe domnul ministru, pentru cinci minute.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Tudorel Toader:

Am să țin cont de sugestia doamnei deputat de la USR, fără discursuri lungi. Și voi răspunde absolut punctual. Dar îi voi răspunde întâi Domniei Sale.

Eu n-am participat la nicio campanie electorală. Prin urmare, n-am folosit tema grațierii în campanie electorală.

În al doilea rând, n-am prezentat la CEDO nimic din planul de măsuri, din foaia aceasta de parcurs, pentru că nu s-a împlinit termenul, cum spuneam, jumătatea lui ianuarie. O pregătim. Și astăzi am discutat cu colegii din minister.

Deci nu m-am prezentat la CEDO cu nicio măsură.

În al treilea rând, statistica pe care ați prezentat-o este relativă. Dacă vreți o statistică riguroasă, se află pe site-ul Ministerului Justiției și ANP-ului.

Către domnul deputat de la PMP. Sigur că ne referim la deținuți și nu la oamenii care, sigur, o duc greu, unii dintre ei, din păcate, mulți din societate, din țară. Dar asta o facem pentru că hotărârea CEDO se referă la penitenciare și la deținuți. De oamenii liberi, alegătorii dumneavoastră sau nu, vă ocupați dumneavoastră, prin măsurile pe care le luați.

Cu privire la tehnica legislativă. Spuneam eu și altă dată, și să nu vă supărați, că nu toată lumea cunoaște tehnica legislativă, fără să mă refer la cineva anume. Dar, cu siguranță, din 21-22 de milioane, nu toți cunosc tehnica legislativă.

Punctual, dumneavoastră mi-ați cerut, vă citez: "să grăbesc odată Legile Justiției". Dar vreau să vă informez acum, aici, că Proiectul de Lege pentru modificarea legilor justiției nu mai este la Ministerul Justiției, că a fost preluat ca inițiativă parlamentară de unii membri din Comisia specială, cu modificări, este adevărat. Prin urmare, eu n-am ce să mai grăbesc.

Un răspuns un pic mai amplu, dar tot punctual, pentru domnul deputat de la PNL.

E adevărat că am stat pe același scaun. E adevărat că îi răspund cu aceeași apreciere față de discursurile obiective, punctuale, riguroase și fără patimă, pe care le exprimă în spațiul public.

Domnule deputat,

Domnule ministru,

Spuneați că niciun ministru n-a reușit. Din lungul șir pe care l-ați enumerat; sigur, unele reușite au fost.

Poate că hotărârea-pilot a creat momentul, necesitatea și obligația rezolvării situației din penitenciar.

Poate că, dincolo de voința și posibilitățile noastre în general, poate că hotărârea-pilot constituie o motivare destul de obiectivă pentru a rezolva, pe termen mediu, dacă nu scurt, problema sistemică din penitenciare.

Sigur, și eu sunt de acord cu dumneavoastră, să fim riguroși și realiști.

Vă dau însă un exemplu, domnule deputat.

În Memorandumul privind intenția CEDO de aplicare a hotărârii-pilot, memorandum adoptat în aprilie 2016, se prevede ceva care mie mi se pare și nerealist, și inutil, în același timp. Într-un termen scurt, România să construiască un număr de 10.895 de locuri de detenție.

Păi, dacă faci 10.000 de locuri de detenție noi, sunt echivalentul a 10 penitenciare. Imposibil de realizat în câțiva ani, de construit 10 penitenciare, câtă vreme n-am reușit până acum să facem chiar unul sau două penitenciare. După cum, în opinia mea, inutil să construim 10 penitenciare, pentru că populația penitenciară - dinamica - este în scădere și nu în creștere. O țară civilizată, cum se spune aici, n-are nevoie de multe penitenciare. Are nevoie de reinserție, de reintegrare socială, de penitenciare care să răspundă standardelor moderne, europene.

Prin urmare, sunt rezervat față de sugestia de a se prelua 15 unități militare și a se face mutații, transformate în penitenciare, în condițiile în care împreună știm cel puțin la fel de bine faptul că uneori e mai costisitor să transformi, să adaptezi o unitate penitenciară veche, dezafectată, decât să faci una nouă.

Dar mă întorc și la celălalt argument. Nu cred că avem nevoie de 10.000 de locuri noi de cazare, ci avem nevoie de maximum unu-două, poate trei, care vor stabiliza dinamica penitenciară și cărora să le schimbăm filosofia, din detenție pe lungă durată și detenție severă, în regimuri semideschise, deschise, lucrative, ca să-i reintegrăm în societate.

Ați folosit cuvântul "dezastru". Nu e prima dată când îl folosiți, încât nu m-ați surprins și nu este o noutate.

Dar dați-mi voie să vă reamintesc ceea ce am spus și în partea introductivă. Ați spus că răspunderea de punere în aplicare a Legii nr. 169 revine actualilor guvernanți, ceea ce e adevărat. Dar de punere în aplicare.

Cineva, să nu spun cine, făcea afirmații în care nici dânsul nu credea. Că în momentul în care legea intra în vigoare trebuia să faci studiu de impact. Păi, cum să faci studiu de impact, când legea intră în vigoare? Când intră în vigoare trebuie aplicată riguros și de-ndată. Studiul de impact se face la început, la inițiativă, sau pe parcurs. Nu puteam după 19 octombrie să spun: "Stați, domnilor deținuți, încă o lună, două, șapte, nouă, să facem studiu de impact, față de care să vedem dacă punem sau nu punem legea în aplicare, cum o punem, cum n-o punem", că e lege, că e obligatorie, și nu era niciun comentariu suplimentar de făcut.

Prin urmare, ați folosit și cuvântul "reproș". Văd că încep să mă dedau la discursul politic, cum spunea doamna Săftoiu, dar țin să reproduc, ați folosit și această formulă, de "reproș".

N-aveți ce reproș să faceți celui care pune în executare legea. Trebuie să vă întoarceți, din punctul meu de vedere, la cei care au inițiat, cei care i-au schimbat sensul, cei care au adoptat legea.

Cineva îmi spunea că trebuia să intervin și legea să nu intre în vigoare în prag de toamnă.

Dar cât de ministru al justiției pot fi eu, să vin în fața dumneavoastră să vă spun să nu intre în vigoare acum. Să intre când? În iarnă nu era bine. În primăvară sau în vară, că în toamnă oricum nu este bine.

Ar fi fost, și vă rog să fiți de acord, o ingerință nepermisă și fără niciun rezultat din partea mea să vin, ce?, să fac studiul de impact pe care nu l-au făcut alții sau să cer să intre în vigoare legea mai târziu.

Prin urmare, eu, personal, atât cât voi fi ministru al justiției, vor coordona penitenciarele, ANP-ul.

Salariile au fost mărite cu 10%; regimul de hrană s-a schimbat, s-a uniformizat; am realizat egalitatea aceea și în cadrul aceleiași categorii, familii ocupaționale - ordine publică, siguranță națională.

Coordonez personal și am fost în multe penitenciare, spuneam, neanunțat, cunosc bine situația din penitenciare. Oamenii au nevoie de condiții, dar au nevoie și de încredere, să vadă că noi putem și vrem să luăm măsurile necesare prin raportare la hotărârea-pilot, pe de o parte, prin raportare la drepturile lor de oameni și semeni de-ai noștri care temporar se află în privare de libertate.

Eu vă mulțumesc încă o dată. (Aplauze.)

Domnul Florin Iordache:

Și eu vă mulțumesc, domnule ministru.

Doamnelor și domnilor deputați,

Dezbaterile s-au încheiat.

Mulțumesc mult.

Declar ședința închisă.

La revedere!

Ne vedem mâine dimineață la 08,30.

 

Ședința s-a încheiat la ora 17,40.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 17 decembrie 2018, 2:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro