Nicolae Georgescu
Nicolae Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 14 martie 2018
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.44/21-03-2018

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2018 > 14-03-2018 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 14 martie 2018

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.61 Nicolae Georgescu - declarație politică intitulată "România în anul Centenarului Marii Uniri - model de succes în promovarea drepturilor și libertăților minorităților naționale";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Nicolae Georgescu:

"România în anul Centenarului Marii Uniri - model de succes în promovarea drepturilor și libertăților minorităților naționale"

România are o lungă istorie a conviețuirii multietnice și multiculturale, deoarece pe teritoriul ei trăiesc de mai multe secole numeroase minorități etnice.

Problematica minorităților naționale în România a ocupat un loc important pe agenda publică în special după Primul Război Mondial, odată cu destrămarea imperiilor multinaționale. La acel moment, autoritățile române au luat măsuri pentru a crea cadrul legal care să asigure deplina egalitate a cetățenilor, indiferent de originea etnică.

Punctul culminant avea să fie Constituția din martie 1923, care asigura toate libertățile consfințite de lege pentru toți cetățenii români, "indiferent de originea etnică, de limbă sau de religie". Pornind de la Legea fundamentală, statul român a asigurat în perioada interbelică un cadru legislativ destul de coerent, ceea ce a permis dezvoltarea activității politice, culturale și economice a minorităților.

Noua situație politică din februarie 1938 nu a adus modificări în privința statutului minorităților, menținând dispozițiile constituționale din 1923, potrivit cărora toți cetățenii statului român erau egali înaintea legii. Având în vedere contextul relațiilor internaționale, regimul de monarhie autoritară a adus o politică care a îmbinat concesiile cu fermitatea. În august 1938 a fost publicat și un Statut al Minorităților, care însuma reglementările privind situația acestora în cadrul statului român.

În pofida dezvoltării unui cadru constituțional democratic favorabil minorităților naționale, în România, ca și în spațiul central și sud-est european, s-au dezvoltat curentele și organizațiile antisemite.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, sarcina ocrotirii drepturilor omului și a creării normelor juridice pentru îndeplinirea acestui scop a fost încredințată Organizații Națiunilor Unite. În acest context, după o scurtă perioadă de tranziție marcată de speranța revenirii la normalitatea democrată, în România s-a instaurat un regim totalitar, care, cel puțin la nivel propagandistic, a promovat o ideologie internaționalistă, opusă exceselor naționaliste interbelice, dar, în fapt, va desființa treptat drepturile și libertățile individuale.

Regimul de dictatură comunistă a înlocuit sintagma "minoritățile etnice/naționale" cu "naționalități conlocuitoare", în aparență o formulare democratică, deoarece enunța o egalitate deplină indiferent de originea etnică. În practică, statutul minorităților nu era unul bazat pe asumarea diferenței. Mentalitatea asimilaționistă, bazată pe principiile național-comuniste, avea să afecteze în sens negativ viața comunitară a minorităților naționale.

Anul 1989 aduce în istoria contemporană a românilor înlăturarea comunismului, a terorii și a discriminărilor de orice fel. Noua Românie democratică, împreună cu minoritățile sale pe care le consideră cetățeni demni ai unei patrii comune, a hotărât eliminarea oricăror discriminări și persecuții, oferind tuturor cetățenilor săi șanse și drepturi egale.

România este singura țară din Europa care asigură tuturor minorităților naționale dreptul de a fi reprezentate în Parlament. Dreptul la reprezentare în Parlament a fost consfințit în art. 59 alin. (2) al Constituției adoptate în 1991: "organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetățenii unei minorități naționale pot fi reprezentați numai de o singură organizație". Acest drept este menținut și prin art. 62 alin. (2) din Constituția din 2003.

Întreaga legislație românească în materia minorităților naționale, precum și structurile create în baza acesteia urmăresc armonizarea legislației românești cu dispozițiile reglementărilor internaționale în vigoare.

În prezent, România are un cadru legislativ și instituțional coerent și modern în ceea ce privește minorităților naționale, dialogul autorități-organizații ale minorităților naționale se realizează în bune condiții, astfel încât, în situațiile punctuale unde se produc încălcări ale legii, se poate interveni eficient pentru rezolvarea situației. Totodată, în România nu există o discriminare instituționalizată pe criterii etnice, rarele excepții punctuale fiind soluționate de instituțiile abilitate. Toate aceste aspecte au fost constatate și de Comisia Europeană care, în raportul de țară despre România, arată că țara noastră îndeplinește criteriile de la Copenhaga din 1993 în ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană.

În Programul de guvernare 2017-2020, PSD și ALDE au prevăzut o serie de măsuri pentru minoritățile naționale în ceea ce privește învățământul, apărarea și promovarea activă a drepturilor, inclusiv prin promovarea modelului românesc de succes, internațional recunoscut, de integrare a minorităților naționale. Guvernul României asigură dreptul de a-și păstra și dezvolta liber exprimarea identității etnice pentru toți cetățenii aparținând minorităților naționale, astfel încât să se poată manifesta pe deplin în viața publică, în administrație și în justiție, în sfera culturii, limbii, religiei, educației, vieții publice, în conformitate cu Constituția României, cu angajamentele României în procesul de integrare în Uniunea Europeană, precum și cu documentele europene și internaționale în materie.

Protecția minorităților în Uniunea Europeană face mai mult obiectul politicii la nivelul statelor membre, fiecare având practici, instrumente, organe și legislație proprie privind minoritățile. Există mari diferențe în rândul statelor membre în ceea ce privește disponibilitatea acestora de a recunoaște minoritățile, de a le proteja drepturile și de a le garanta participarea politică. Spre exemplu, Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, adoptată la 10 noiembrie 1994, în vigoare din 1998, a fost ratificată de 35 de state, din cele 45 membre ale Consiliului Europei. Grecia a semnat-o, dar nu a ratificat-o niciodată. Franța, Turcia, Andorra au refuzat să semneze Convenția.

De-a lungul timpului, Franța s-a caracterizat printr-un număr destul de considerabil de străini pe teritoriul său, de aceea fiind considerată un stat deschis tuturor străinilor. Însă minoritățile naționale nu au reușit niciodată să fie asimilate poporului francez, Franța fiind recunoscută ca o țară care nu recunoaște drepturile minorităților. În momentul ratificării Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, Franța a precizat că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 27 - în statele în care există minorități etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparținând acestor minorități nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalți membri ai grupului lor, propria lor viață culturală, de a profesa și de a practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă. În martie 2008, în Raportul ONU în ceea ce privește chestiunile relative asupra minorităților din Franța, se precizează că Franța "nu recunoaște noțiunea de drepturi ale minorităților, iar recunoașterea oficială a grupurilor minoritare sau a drepturilor colective sunt considerate ca fiind incompatibile cu Constituția și cu principiile Republicii care promovează drepturile individuale, egalitatea și libertatea". Sistemul legislativ nu promovează drepturile și libertățile minorităților, motiv pentru care Franța a fost sancționată de Uniunea Europeană pentru faptul că nu respectă drepturile minorităților.

Conform Constituției Germaniei, "fiecare persoană are dreptul la libera dezvoltare a personalității sale, atât timp cât nu încalcă drepturile altora sau nu contravine ordinii constituționale sau bunelor moravuri" și "orice persoană are dreptul la viață și la integritate fizică. Libertatea persoanei este inviolabilă."

Totodată, se stabilește că "nicio persoană nu poate fi favorizată sau defavorizată pe motive de sex, filiație, rasă, limbă, țară și origine, credință sau opinii politice ori religioase. Nicio persoană nu poate fi defavorizată din cauza invalidității." Cu toate acestea, nu se poate vorbi, în activitățile de zi cu zi, că drepturile minorităților sunt respectate.

De aceea, se consideră că, dacă în acest moment ar trebui să adere la Uniunea Europeană, Franța și Germania nu ar îndeplini condițiile prevăzute în acest domeniu.

În anul Centenarului Marii Uniri, activitatea politică și socială, educația și actele de cultură trebuie să rămână și să se dezvolte sub egida unității, a toleranței, a deschiderii, a acceptării diferențelor și a respectului pentru celălalt. Este firesc ca și minoritățile naționale să celebreze acest eveniment unic alături de toți cetățenii, să susțină și să promoveze România, valorile și tradițiile românești. Valorificarea bunelor relații dintre majoritate și minoritățile naționale trebuie să se reflecte și în activitățile pe care fiecare dintre cele 18 minorități naționale recunoscute în România le desfășoară în general, și în particular în acest an.

Este momentul să ne unim eforturile pentru împlinirea năzuințelor celor care acum 100 de ani au înfăptuit Marea Unire, o Românie modernă și puternică, o Românie a tuturor. Centenarul Marii Uniri este un prilej de a identifica fragmentele de istorie ale acestui secol de existență comună, de prețuire și de recunoaștere a importanței identității naționale, a tradițiilor, a limbii române.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 17 octombrie 2021, 2:26
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro