Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 martie 2018
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/02-04-2018

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-09-2018
17-09-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2018 > 27-03-2018 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 martie 2018

2. Prezentarea Declarației Parlamentului României pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918. (adoptată)  

Domnul Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

În continuare, îl invit la tribună pe domnul Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților, pentru prezentarea Declarației Parlamentului pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918, pe care o vom supune votului la finalul intervențiilor reprezentanților grupurilor parlamentare.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea (de la tribună):

Vă mulțumesc.

În temeiul prevederilor art. 13 pct. 23 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, Parlamentul României adoptă prezenta Declarație pentru celebrarea unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării, în calitate de organism suprem legislativ reprezentativ al Basarabiei, din care făceau parte reprezentanți ai populației române majoritare și ai minorităților etnice, constituit în concordanță cu normele democratice ale timpului, în condițiile disoluției Imperiului țarist și ale desfășurării Primului Război Mondial, a dat expresie dorinței colective de unitate prin adoptarea Actului Unirii.

Textul Actului Unirii, votat de Statul Țării la 27 martie 1918, cuprindea într-un singur paragraf sufletul și năzuințele de unire ale basarabenilor.

"În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească Basarabia în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!".

Această decizie a fost recunoscută prin Tratatul de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920 și a rămas în memoria colectivă ca o pagină luminoasă de istorie modernă, scrisă de fiii Basarabiei care s-au dedicat spiritului național, ca moment istoric de mare importanță pentru poporul român de pe cele două maluri ale Prutului.

Prin revenirea Basarabiei la Țara Mamă, România, s-a înlăturat nedreptatea istorică de la 1812, când, prin Tratatul de la București dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, partea situată la răsărit de Prut a Principatului Moldovei a intrat în componența Imperiului Rusiei, formând gubernia Basarabiei.

Timp de 22 de ani, până la raptul teritorial impus de Uniunea Sovietică ca urmare a înțelegerilor secrete dintre Stalin și Hitler, cunoscut ca "Pactul Ribbentrop-Molotov", semnat la 28 septembrie 1939, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării și ale Gulagului, iar pe cetățenii români de pericolul pierderii identității naționale.

Parlamentul României are datoria istorică să aducă un omagiu plin de recunoștință înaintașilor politici, la 100 de ani de la declararea Unirii Basarabiei cu România.

Prin organizarea unei ședințe solemne a Camerelor reunite, în prezența unei delegații a Parlamentului și a Guvernului Republicii Moldova, venită de la Chișinău pentru acest eveniment, sărbătorim Actul Unirii votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918 și celebrăm momentul în care elitele politice din Basarabia și din Regat au dat curs năzuințelor naționale.

Considerăm, astăzi, drept o misiune de onoare a actualei și viitoarelor generații din stânga și dreapta Prutului să cinstească cu pioșenie memoria generației de la 1918, care a lucrat la construirea României Mari.

Astfel, având în vedere că:

  • Parlamentul României a condamnat, într-o declarație adoptată la 24 iunie 1991, Pactul Ribbentrop-Molotov "ca fiind ab initio nul și neavenit";
  • la 31 august 1989, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat limba română ca limbă oficială a statului și a repus în drepturi alfabetul latin, interzis de Guvernul sovietic în timpul ocupației, ca alfabet al limbii române scrise;
  • la 10 martie 1990, locuitorii Republicii Moldova au putut vota, în alegeri libere și corecte, deputați pentru Consiliul Suprem;
  • la 27 aprilie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a reinstaurat steagul românesc ca însemn oficial al statului;
  • la 23 iunie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Moldova a declarat Republica Moldova drept stat suveran;
  • la 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene, iar la 27 iunie 2014 Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

Parlamentul României, constituit în ședința solemnă la împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, astăzi, 27 martie 2018:

  • consideră ca fiind pe deplin legitimă dorința acelor cetățeni ai Republicii Moldova care susțin unificarea celor două state, ca o continuare firească în procesul de dezvoltare și afirmare a națiunii române, și subliniem că acest act depinde de voința acestora,
  • și declară că România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinței suverane a acestora.

Declarație adoptată de Camera Deputaților și de Senat, în ședința comună din data de 27 martie 2018.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

(Revine la prezidiu.)

În continuare, urmează alocuțiuni ale reprezentanților grupurilor parlamentare din Camera Deputaților și Senat.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, îl invit la tribună pe domnul deputat Victor Paul Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnilor președinți ai Parlamentului României,

Domnule președinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Majestatea Voastră,

Preafericirea Voastră,

Înalt Preasfinția Voastră,

Distinsă adunare,

Stimați colegi,

Astăzi, cu această aniversare, intrăm, în fapt, în sărbătorile unificării României Mari.

Acum 100 de ani, semnalul reunificării țării, semnalul realizării depline a statului unitar român a fost dat de Sfatul Țării de la Chișinău.

Acum, la un veac de atunci, trebuie să ne plecăm cu umilință, cu pioșenie, cu recunoștință în fața celor ce votau reunificarea Basarabiei cu Regatul României.

Cu umilință, cu pioșenie, cu recunoștință, pentru că acei români au uitat de proiecte personale, de ținte politice minore, de obiective pentru o zi, o lună sau un an.

Cu umilință, cu pioșenie, cu recunoștință, pentru că acei români au avut un proiect de țară, un proiect pentru generații, un proiect pentru veacuri - România Mare.

Proiectul a fost proiectul neamului nostru, pentru ca toți românii să fie împreună în fruntariile noastre istorice.

Acum, la 100 de ani, noi, cei care astăzi reprezentăm, conducem această țară, trebuie să luăm aminte unde suntem și ce dorim pentru România.

Suntem mândri că partidul nostru, iluștrii noștri înaintași au fost la înălțimea momentului istoric și au pus temeliile realizării marelui proiect care s-a împlinit la 1 decembrie 1918.

Acum însă, la 100 de ani, trebuie să ne asumăm cu toții că România a rămas mereu datoare oamenilor Basarabiei, Moldovei, în general.

Mitingurile, podurile de flori, facilitarea accesului la cetățenia română sunt necesare, sunt bine-venite, sunt pași înainte, dar sunt absolut insuficiente.

Basarabia, întreaga Moldovă, are nevoie de investiții, are nevoie de infrastructură, are nevoie de locuri de muncă.

Basarabia, Moldova întreagă, înseamnă milioane de români care își doresc bunăstare, firesc și legitim, ca orice alt cetățean al Europei, dar ca și oricare dintre compatrioții lor din București, Ilfov sau Transilvania.

România, Bucureștiul, autoritățile centrale avem o datorie de 100 de ani față de cei care inițiau Unirea, Marea Unire a acestei țări.

Colegii mei, Partidul Național Liberal își asumă această datorie. Suntem conștienți de responsabilitatea pe care o avem.

Astăzi este o șansă istorică unică. Avem astăzi o șansă unică și avem prieteni și aliați puternici. Destinul Basarabiei, ca și al României, nu poate fi îndeplinit decât în Uniunea Europeană.

În Proiectul de țară al liberalilor de astăzi, integrarea Basarabiei în Uniunea Europeană este o prioritate.

A trecut un veac. Un veac tragic, o istorie dramatică. Un veac de războaie, de revoluții, de suferințe. Un veac în care de-a lungul Prutului a fost mult timp o frontieră din sârmă ghimpată, în care mult timp nu am putut să ne vedem, în care mult timp ne era interzisă călătoria. Un veac însă în care am crezut tot timpul în destinul neamului nostru, în frumusețea limbii și culturii noastre, în viitorul acestei țări.

Suntem două state, dar o singură țară, o singură cultură, o singură limbă, un singur popor. Pentru că Basarabia e România.

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Tot din partea Grupului parlamentar al PNL, o invit la microfon pe doamna senator Iuliana Scântei.

Doamna Laura-Iuliana Scântei:

Vă mulțumesc, domnilor președinți, domnule președinte al Camerei Deputaților și domnule președinte al Senatului, pentru ocazia aceasta, de a mă adresa plenului reunit al Parlamentului României, astăzi, 27 martie 2018.

Majestatea Voastră, Margareta, Custode al Coroanei Române,

Altețele Voastre Regale,

Preafericirea Voastră, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Înalt Preasfinția Voastră, Robu, arhiepiscop și mitropolit al Arhidiecezei de București,

Doamnă prim-ministru,

Și Excelențele Voastre, domnilor miniștri,

Domnule președinte Candu, al Republicii Moldova,

Domnule viceprim-ministru al Republicii Moldova,

Distinși colegi parlamentari ai Parlamentului României,

Distinși invitați din Basarabia,

Mi-a fost teamă că astăzi, noi, cei aleși de românii din dreapta și din stânga Prutului, de românii din diaspora să-i reprezentăm cu cinste în adunările noastre parlamentare, vom pleca de la această sesiune solemnă a Parlamentului României doar cu amintirea unei lecții de istorie sau a unor discursuri politice spuse, unele, cu patimă, altele, cu temeri nejustificate.

Mi-a fost teamă că vom pleca de aici, din Parlamentul României, spre casele românilor care ne-au ales, fără emoția, fără bucuria, fără încrederea și fără speranța românilor moldoveni și munteni, dar și a celor bucovineni, ardeleni și dobrogeni, care acum 100 de ani, într-o zi astrală de 27 martie 1918, s-au bucurat împreună și au decis că drumul nostru istoric, al românilor din dreapta și din stânga Prutului, nu poate fi decât unul comun, precum a fost și ne este destinul, și că singura noastră bogăție pe care ei ne-o lasă nouă, ca generații ce le-am urmat, este o țară numită România.

Și cum o imagine face cât o mie de cuvinte, m-am prezentat azi în fața dumneavoastră, a distinsei audiențe, în acest costum popular moldovenesc, ca să simțiți mai bine însemnătatea cuvintelor mele.

Am vrut să fiu și o oglindă a ceea ce suntem toți, aici, la București, la Chișinău, dar și peste tot în lume, unde se află românii din diaspora românească. Oglinda a ceea ce suntem - români.

Distinși colegi,

Românii de la Iași, Suceava, Botoșani, Neamț, Bacău, Vaslui, Vrancea și Galați sunt tot la fel de buni moldoveni, cum moldovenii de la Chișinău ori Bălți ori Soroca sunt la fel de buni români ca noi. Vorbim aceeași limbă și recunoaștem că - io comoară, "În adâncuri înfundată/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată".

Ne învățăm la fel copiii și nepoții rugăciunea "Tatăl nostru", rugându-L pe Dumnezeu să ne ierte "greșalile nostre/ Precum și noi iertăm greșiților noștri".

Ne ascultăm străbunicii ori bunicii, cei care îi mai avem în viață, povestind adevărata și comuna noastră istorie. Nu cea din cărți, scrisă prin alte cancelarii străine.

Citim, deopotrivă, poeziile lui Eminescu și ale lui Alecsandri, ca și pe cele ale lui Grigore Vieru sau ale lui Alexei Mateevici.

Iubim și plângem la fel. Ne botezăm, ne cununăm ori, cu tristețe, ne ducem pe ultimul drum la fel, adică românește.

Portul acesta popular, pe care îl vedeți pe mine, ne-a însoțit mereu, ori la necaz, ori la bucurie.

Bunica mea maternă, din județul Iași, de pe Dealurile Șorogariului, din comuna Aroneanu, purta acest costum popular în toamna lui 1944, când a fost ucisă de trupele rusești bolșevice care se retrăgeau de pe front.

Același port popular moldovenesc l-am găsit, sâmbăta trecută, în comuna Cubolta, Sîngerei, locul de naștere al lui Pan Halippa, cel care a fost vicepreședintele Sfatului Țării în 1918, și-l purtau copiii, de la 3 la 18 ani, care ne-au primit cu o deosebită căldură și emoție, în tradiția românească, cu pâine și sare.

Am înțeles atunci de ce nu trebuie să vin cu un discurs politic în fața dumneavoastră, în Parlament, ci cu această oglindă vie a portului nostru și a ceea ce suntem noi - români.

Pentru că Regele Mihai spunea astfel, identificându-ne: "Basarabia, Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Banatul, Dobrogea sunt doar locuri de naștere ale omului. De îndată ce el începe să vorbească românește, el este român și aparține unei țări unice, indivizibile numită România".

La 27 martie 1918, românii și clasa politică a vremii de atunci, de la Iași, de la Chișinău, având viziunea și inspirația unui Rege Ferdinand I, "Întregitorul", și o iubire de țară și de neam arătată de Regina Maria, s-au gândit la noi, și nu la ei, atunci. S-au gândit să ne lase o țară, nu s-au gândit la niște partide politice. Și nu s-au gândit, atunci, nici la funcțiile politice pe care le-ar fi pierdut sau câștigat după Unire.

Domnule președinte Candu și distinși invitați din Basarabia,

Vă mulțumim că ați ales să fiți cu noi în această zi de sărbătoare a zilei de naștere a doi frați gemeni, separați de decizii politice nedrepte și nedorite de ei.

Bucuria ar fi fost cu atât mai mare cu cât ați fi coprezidat această ședință solemnă și ați fi pus și fruntea românilor moldoveni din Basarabia, acolo sus, în cadrul ședinței aniversare de astăzi.

Am fi arătat cu toții că oamenii de stat, oamenii politici, cum spunea Alexandru Marghiloman, cei care au făcut Unirea, la 1918, au ales să nu mai fie conducătorii unui stat, pentru a fi servitorii unei națiuni.

Pentru aceste motive, domnule președinte Candu, după ce ați audiat Declarația pe care Parlamentul României de la București urmează să o voteze la finalul acestei sesiuni plenare solemne, vă invit să semnați alături de noi Declarația aceasta, simbolic, ca să arătați că i-ați adus astăzi la București pe românii noștri din Basarabia și că împreună ne continuăm drumul comun, în contextul istoric actual. Un drum european, dar îl facem în comun, la bine și la greu.

Vă mulțumesc.

Dumnezeu să ne ajute!

Și vreau să vă arăt ce am primit cadou de la copiii din comuna Cubolta. E drept, e un cadou pe care l-au transmis Majestății Sale, Margareta, Custodele Coroanei Române, cu ocazia zilei de naștere, sărbătorită ieri, 26 martie. Este steagul României. O să vi-l dăruiesc. (Aplauze.)

Și pentru acest steag cred că merită să continuăm să transmitem nu frică, ci speranță și încredere, așa cum au transmis-o și cei de acum 100 de ani.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Din partea Grupurilor parlamentare ale USR, îl invit la tribună pe domnul deputat Ilie Dan Barna.

Domnul Ilie Dan Barna:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

O persoană pe care o respect foarte mult mi-a scris săptămâna trecută că "patriotismul este întemeiat pe memorie" și că "memoria poporului român va lega pentru totdeauna anul 1918 de Marea Unire".

M-a pus pe gânduri această propoziție pentru că are acest cuvânt - "patriotism".

Pare foarte la îndemână să vorbim despre patriotism astăzi, când sărbătorim 100 de ani de la Unirea cu Basarabia.

Dar mă întreb și vă întreb, ce mai înseamnă oare astăzi patriotism? Și mi se pare o întrebare cu atât mai importantă cu cât vedem în jurul nostru reactivarea naționalismului, în cele mai negre forme ale sale: intoleranță, xenofobie, rasism sau violență.

Este oare acesta singurul răspuns posibil la întrebarea "Ce este patriotismul?". Singurul fel în care poți fi oare patriot astăzi este să-i împingi la marginea societății pe cei care sunt diferiți de tine? Iei o banderolă pe braț, iei un steag în mână și scandezi lozinci. Doar asta înseamnă să fim patrioți? Iei un spray în mână, scrii pe toate zidurile "Basarabia e România!", gata, e suficient? Ești sau suntem patrioți?

În urmă cu 100 de ani, intelectualii interbelici - Lovinescu, mai întâi, apoi Cioran, Noica sau Eliade - au spus că prin Unire, generația lor a fost eliberată. Că prin Unire, sarcina pentru care părinții lor au consumat toată energia și resursele i-a eliberat.

Ei au devenit atunci liberi să se dedice unui nou ideal - construirea României Mari. România aceea interbelică, surprinzătoare, pe care o invocăm cu toții atunci când ne căutăm câte o referință de mândrie în istoria noastră.

Care este însă idealul nostru astăzi, la 100 de ani? Noi ce vrem să construim?

Răspunsul la această întrebare cred că este adevărata măsură a patriotismului.

Atunci când vom ști să răspundem care este idealul nostru, atunci vom ști ce înseamnă să fii patriot. Ce înseamnă să fii un bun român în acest secol, nu în cele care au trecut.

Tragedia Basarabiei, tragedie pe care avem datoria de a o evoca astăzi în Parlamentul României, este de fapt tragedia unei întregi Europe Centrale și Răsăritene, sfârtecate prin Pactul sovieto-german din august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov.

Pentru Basarabia, ca și pentru Bucovina de Nord, acest act de gangsterism internațional a însemnat exportul soluției staliniste de dezțărare, făurită prin violență, deportare și sânge. E bucata noastră de istorie amară din secolul trecut.

România, Moldova, românii de pe ambele maluri ale Prutului, noi, cu toții, de fapt, avem nevoie astăzi de un nou model de patriotism. Unul ancorat în memoria care ne unește, în memoria lui 1918, iar altul proiectat într-un viitor european, comun, pentru că viitorul european este singurul care are acum potențialul să ne unească.

Nu știu când va intra Moldova în Uniunea Europeană. Astăzi, privind prin lupa cotidianului imediat, perspectiva pare foarte îndepărtată. Dar în 1913 sau 1914, perspectiva Unirii nici nu exista. Și în doar 4 ani ea s-a produs.

Nu știu când va fi România o țară suficient de puternică și de credibilă în Europa ca să susțină și politic, și economic aderarea Moldovei. Dar idealurile nu sunt construite pe calcule politice, ele sunt construite pe speranță și încredere.

Marea Unire a fost un ideal pe care poporul român l-a păstrat viu, cu speranță, vreme de secole. Chiar și sub ocupație, chiar și împotriva campaniei sistematice de deznaționalizare pe care au suferit-o românii din Basarabia și Bucovina de Nord.

Istoria unui popor nu este însoțită în mod curent de miracole. Miracolul apare ca miracol la capătul unei speranțe cu puține șanse de realizare.

În 1918, idealul Unirii a devenit brusc realitate, a fost miracolul nostru de la capătul speranței.

După 100 de ani avem nevoie de un nou ideal. Oricât de îndepărtat, oricât de improbabil.

De fapt, cum istoria are bunul obicei să se repete, avem același ideal - un popor român unit într-o Europă unită.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc.

Îl invit la tribună pe domnul senator Novák Csaba-Zoltán, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Domnul Novák Csaba-Zoltán:

Distinsă adunare,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi și invitați,

Azi comemorăm un eveniment istoric de mare importanță pentru societatea românească, dar și pentru formarea Statului Modern Român. Comemorăm Unirea Basarabiei cu România, un act istoric care este într-adevăr o poveste de succes a istoriei românești, în pofida faptului că această unire cu Țara Mamă nu a fost de lungă durată.

Unirea Basarabiei cu România din 1918 a fost un proiect național, un obiectiv major, îmbrățișat de toți românii, indiferent în ce țară au trăit.

Trebuie să subliniem însă că aportul determinant în realizarea acestui deziderat a fost adus de basarabeni. Aspirația de libertate, dorința puternică pentru autodeterminare și curajul prin care ei au urmărit aceste obiective sunt și azi un exemplu demn de urmat.

Consider că acum, în anul Centenarului, trebuie să vorbim de aceste învățăminte care și astăzi sunt valabile și care sunt importante și pentru noi, maghiarii din România.

Unirea Basarabiei cu România s-a făcut pe baza unor principii. Citesc câteva puncte din Declarația semnată de Ion Dinculeț, președintele Sfatului Țării, și Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Țării.

La punctul 2 al Declarației s-a pronunțat că "Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Țării - Dietă ales pe viitor prin vot universal, egal, direct și secret, cu un organ împlinitor și administrație proprie".

La punctul 6 se declară "Respectarea drepturilor minorităților din Basarabia". Iar la punctul 10 că "Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin Constituție".

Doamnelor și domnilor,

Chiar și liderii români din provinciile care s-au unit cu Țara Mamă erau conștienți de caracteristicile culturale, istorice și etnolingvistice ale zonelor respective și au atras atenția asupra acestora în declarațiile lor de unire.

După 100 de ani de la Marea Unire, considerăm că în cadrul Uniunii Europene trebuie să fim capabili să discutăm despre aceste principii care au în vedere garantarea drepturilor comunitare și egalitatea față de legi.

De 100 de ani dezideratul comunității maghiare din România nu reprezintă altceva decât acele principii care au fost importante și pentru românii basarabeni, bucovineni sau orice altă comunitate minoritară națională din Europa.

Trebuie să ne punem întrebarea, dacă obținerea libertății și a autodeterminării românilor basarabeni a fost și este apreciată de noi, de societatea românească, ca o mare realizare și un lucru pozitiv, doleanțele comunității maghiare, de a lărgi cadrul legislativ în privința drepturilor minoritare, de ce nu sunt privite în același fel?

De ce suntem respinși ori de câte ori încercăm să vorbim despre autonomie locală, culturală sau teritorială?

De ce se încearcă prin diferite tertipuri obstrucționarea înființării școlilor cu predare în limba maghiară, cum este și cazul Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș?

De ce se vrea să ni se ia dreptul la simbolurile noastre naționale, dreptul de a ne folosi limba maternă în administrația locală?

Consider că măcar acum, în anul Centenarului, trebuie să renunțăm la standardele duble și să purtăm un dialog serios.

Trebuie conștientizat faptul că libertatea majorității nu va fi mai puțină dacă se acordă comunității maghiare dreptul de a decide asupra propriilor probleme.

Exemplul basarabenilor, dar și exemplul maghiarilor din Transilvania ne arată faptul că dorința de libertate, de autoafirmare nu poate fi asuprită nici de cea mai dură politică de asimilare.

Românii din Basarabia au supraviețuit politicii de anihilare a regimului țarist, iar mai apoi a regimului sovietic.

La rândul lor, maghiarii din România au rezistat în fața ororilor comuniste, a încercărilor sistematice de asimilare în perioada ceaușistă.

Exemplul românilor basarabeni ne dă o speranță în plus că într-o zi aspirațiile noastre vor fi ascultate și acceptate de majoritate.

Eu cred că despre aceste aspecte trebuie să purtăm un dialog deschis, în anul Centenarului.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PMP, îl invit la tribună pe domnul deputat Eugen Tomac.

Domnul Eugen Tomac:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă prim-ministru,

Domnule președinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Domnule președinte Traian Băsescu,

Domnule președinte Emil Constantinescu,

Majestatea Voastră,

Preafericirea Voastră, Părintele Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,

Înalt Preasfinția Voastră,

Doamnă primar general,

Domnule viceprim-ministru al Guvernului Republicii Moldova,

Doamnelor și domnilor miniștri din București și Chișinău,

Distinși membri ai Corpului Diplomatic,

Dragi invitați,

Români din întreaga lume,

Pentru mine este o onoare deosebită să mă adresez Domniilor Voastre, astăzi, într-o zi de sărbătoare.

Și vă spune acest lucru un tânăr care s-a născut în Basarabia și a crescut având în față, în propria curte, la doar câțiva kilometri, sârma ghimpată instalată între noi și noi de doi criminali.

Sunt unul dintre tinerii acestei țări care a ales calea spre care a visat. Pentru că n-am avut șansa să-mi fac studiile în limba română acolo unde m-am născut, am ales să revin în propria țară și să mă stabilesc aici, la București.

Sunt unul dintre tinerii României, care a avut curajul să-și asume identitatea românească atunci când nimeni nu îndrăznea să o facă, pentru că în URSS, în veacul trecut, cuvântul român era interzis.

Am crezut în cauza dreaptă și mi-am asumat o luptă continuă pentru acest ideal în care cred cu tărie și astăzi.

România de acum 100 de ani a fost clădită cu multă jertfă și cu mult curaj de toți cetățenii țării noastre și au contribuit cu toții la înfăptuirea acestui ideal.

Prima provincie care a declanșat procesul de reîntregire în 1918 a fost Basarabia. Și nu trebuie să uităm niciodată decizia Sfatului Țării de la 27 martie 1918.

Dragi colegi,

Vreau să vă mulțumesc pentru că anul trecut, în această sală, în unanimitate, ați votat pentru ca ziua de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, să fie, din acest an, zi de sărbătoare națională. (Aplauze.)

Vă mulțumim, Preafericirea Voastră, pentru că astăzi, în toată țara, în toate bisericile au bătut, la ora 11,00, clopotele în memoria celor care au avut curajul de a lua decizia înțeleaptă, pe 27 martie, la Chișinău, în 1918.

Nu trebuie să-i uităm în această zi nici pe românii care au avut de suferit cumplit după anexarea Basarabiei, în 1940, în urma odiosului Pact Ribbentrop-Molotov.

Milioane de români dintre Prut și Nistru au fost supuși unui proces diabolic de deznaționalizare, prin teroare, deportări, asasinate în masă, înfometare și sovietizare agresivă fără precedent, în încercarea de a elimina prin forță identitatea românească, la est de Prut.

După 1990 am ratat o oportunitate de reîntregire, dar nu avem dreptul să mai ratăm în viitorul apropiat, pentru că destinul Republicii Moldova este să fie împreună cu România. (Aplauze.)

Avem obligația să facem mai mult, pentru a fi cât mai bine cunoscută România printre cetățenii Republicii Moldova.

Și fac aici un apel către colegii din Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Dragi colegi,

Mergeți cât de des puteți în Republica Moldova și vorbiți-le despre viața minorităților din România, pentru că propaganda sovietică a semănat multă ură printre minoritățile Republicii Moldova.

Minoritatea rusă de peste Prut trebuie să știe că niciun etnic rus din România nu se simte discriminat în țara noastră și că Unirea nu înseamnă decât standarde moderne de păstrare a specificului fiecăruia dintre noi.

În ultimii ani, imaginea României în Republica Moldova s-a schimbat mult. Propaganda antiromânească a eșuat.

O fac aici, o fac în prezența dumneavoastră, o fac din suflet și din convingere. Vreau să-i mulțumesc, în mod special, omului care mi-a acordat șansa să promovez această cauză.

Domnul președinte Traian Băsescu este cel care a avut viziunea și curajul necesar pentru a pune printre prioritățile noastre de politică externă relația cu Republica Moldova. (Aplauze.)

Aveam o relație grea... (Aplauze.)... dar prin faptul că a existat o decizie de stat prin care am deblocat procesul de redobândire a cetățeniei române, astăzi, aproape un milion de români de peste Prut dețin și cetățenia română.

Faptul că a fost mărit, la 5.000 de burse, numărul de locuri acordate tinerilor din Republica Moldova, faptul că nu a lipsit niciodată de pe agenda Consiliului European situația din Republica Moldova, atât timp cât domnul președinte Traian Băsescu a fost membru în Consiliul European, este un merit uriaș al României și al Domniei Sale, motiv pentru care vreau să-i mulțumesc în mod deosebit.

Republica Moldova a devenit astăzi mult mai cunoscută și mai înțeleasă de noi, toți.

Iar obiectivul trasat de domnul președinte Traian Băsescu, în 2013, trebuie să ne mobilizeze pe toți pentru unirea Republicii Moldova cu România.

Nu o facem pentru a mulțumi un stat sau altul, o facem pentru a oferi generațiilor viitoare o țară unită și sigură în fața oricăror amenințări.

Dragi colegi,

Am fost despărțiți fără voia noastră și avem obligația să corectăm această nedreptate.

Pentru că ne aflăm în Parlament, vreau să mă adresez și partidelor politice.

Vă rog să aveți curaj și să faceți ceea ce noi, cei din Partidul Mișcarea Populară, am stabilit în urmă cu doi ani, printr-un congres, când am trecut în statutul nostru drept obiectiv de țară promovarea unirii Republicii Moldova cu România.

Așa cum partidul nostru a stabilit un parteneriat solid cu Partidul Unității Naționale din Republica Moldova, pentru a avea o legătură cât mai strânsă, vă recomandăm și dumneavoastră să faceți la fel, pentru că doar așa putem să ne atingem acest ideal. (Aplauze.)

Vă rog, în numele generației din care fac parte, să nu mai pierdem ocazii pe care istoria ni le scoate în cale și să avem curajul de a clădi o Românie reîntregită într-o Europă unită.

Da, locul Republicii Moldova este în Europa, iar noi nu o putem duce pe această cale singuri, avem nevoie de parteneri. Și sunt convins, domnule ministru de externe, că avem o diplomație eficientă.

Și mai avem ceva, avem instrumente date de dreptul internațional public.

Și aici, în această sală, putem decide, atunci când și Parlamentul de la Chișinău va fi pregătit să dea o decizie în acest sens.

Avem un precedent, RDG adus în U.E. de RFG, dar mai avem nevoie și de voință politică.

Să fie aceasta revanșa noastră pentru toți anii în care am uitat de românii de dincolo de Prut și am plecat capul, în loc să ne întărim vocea?

Colegi, orice ideal se împlinește prin pasiune și curaj, nu prin hârtii, scuze și resemnări.

Să fie acesta idealul nostru. Să oferim șansa românilor să se pronunțe în mod liber, pentru un viitor comun într-o țară reîntregită.

Așa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc.

Îl invit la tribună pe domnul deputat Varujan Pambuccian, reprezentantul Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți ai Camerelor Parlamentelor românești,

Prea multe parlamente, unul ar fi fost de ajuns. (Aplauze.)

Preafericirea Voastră,

Înalt Preasfinția Voastră,

Alteța Voastră Regală,

Mi-ar fi plăcut să spun Majestatea Voastră,

Doamnelor și domnilor,

Cam asta e diferența dintre România aceea și România de azi. Aceasta, din formulele de adresare.

Atunci era un singur Parlament, era o Românie cu adevărat mare din toate punctele de vedere, nu numai teritorial.

Și când se vorbește aici de părțile României care au venit în România, poate ar fi bine să ne amintim că Banatul a venit ca o parte distinctă și să sărbătorim și momentul acela. Și acela a fost un moment astral.

Și era un stat independent, cu independența câștigată sub sceptrul unui mare rege, Carol I, și reîntregit de un mare rege, Regele Ferdinand, "Întregitorul".

Au fost doi oameni care au contribuit - mari oameni din politica românească - care au contribuit la acel moment și pe care îi uităm. Sau îl pomenim numai pe Brătianu, de Vaida-Voevod nu spunem nimic. Au fost amândoi, în egală măsură, oameni care au contribuit la acel moment.

Basarabia se numește așa pentru că partea ei de sud era parte a regatului lui Mircea cel Bătrân. Pentru că a fost parte a unui regat condus de dinastia Basarabilor. De aceea se numește așa.

Moldova este altceva. Este a dinastiei Mușatinilor, tot pământ românesc.

Și când vorbim de reîntregirea României, nu vorbim de unirea Republicii Moldova cu România, ci de revenirea Basarabiei la Țara Mamă. E o mare diferență, foarte mare diferență. (Aplauze.)

Dacă atunci a existat o generație care a putut să facă asta, nu văd de ce astăzi generația care e aici, în sala aceasta, nu poate face același lucru. (Aplauze.)

Vorbim. Vorbim, așa, cu vorbe frumoase. Spunem: o să fim din nou împreună în interiorul Uniunii Europene. Nu cred că... (Aplauze.) ... Vaida-Voevod, că Brătianu, că Regele Ferdinand s-ar fi gândit să fim împreună într-o alianță, ci într-o țară care, sigur, are locul ei firesc în interiorul Uniunii Europene. Care, sigur, are locul ei firesc, ca aliată, în interiorul NATO. Care, sigur, are locul ei firesc în genul acesta de civilizație, pentru că aici a fost întotdeauna. De aceea, firesc.

Și, de aceea, este datoria noastră să ne purtăm firesc.

În numele acestui firesc, aștept ca românii din Basarabia să revină în Țara Mamă, pentru că noi - indiferent de ce tâmpenii veți auzi, nu suntem pregătiți economic, nu suntem... -, suntem pregătiți. Pentru că noi suntem pregătiți în fiecare clipă să fim din nou România care a fost.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Vă mulțumesc.

Din partea deputaților neafiliați există o solicitare de intervenție.

Vă rog, domnul Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulțumesc.

Stimați invitați,

Domnule președinte Candu,

Domnule prim-ministru Leancă,

Domnilor președinți,

Alteța Voastră Regală,

Preafericirea Voastră,

Înalt Preasfinția Voastră,

Doamnă primar general,

Doamnă prim-ministru și membri ai Guvernului,

Salut vorbele frumoase și declarațiile care s-au făcut astăzi, dar mă gândesc că dacă cei de peste Prut ar fi primit un leu pentru fiecare vorbă frumoasă din ultimii 28 de ani, astăzi ar fi fost cea mai bogată țară din Europa.

Din acest motiv, vreau să fac, cu acest prilej, un apel, ca proiectele importante pe care le-am desfășurat împreună cu domnul prim-ministru Leancă, cu domnul președinte Candu - mă refer la grădinițe, la microbuze, la sala cu orgă de la Chișinău, la Teatrul de la Cahul, gazoductul - să fie continuate. Pentru că tot ceea ce ne dorim noi, fără voință politică de ambele părți nu se va realiza vreodată.

În 2014, având sprijinul, investițiile, prietenia României, alegerile în Republica Moldova au fost câștigate de forțe pro-europene, pro-românești.

În noiembrie, anul acesta, vor fi din nou alegeri. Dacă vor primi de la București doar vorbe frumoase, s-ar putea ca cetățenii Republicii Moldova să decidă la alegeri să nu vină spre România, ci să meargă spre Rusia.

Așa încât salut încă o dată vorbele și declarațiile, dar sper ca România să facă mult mai mult decât vorbe și declarații.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae-Liviu Dragnea:

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Am încheiat intervențiile din partea grupurilor parlamentare.

Supun votului dumneavoastră Declarația Parlamentului pentru celebrarea Unirii Basarabiei cu România, Țara Mamă, la 27 martie 1918, așa cum a fost prezentată.

Vă rog să votați.

Cine este pentru?

Vă mulțumesc.

Sunt voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu doar 19 abțineri, Declarația a fost adoptată. (Aplauze. Sala este în picioare.)

Vă invit să participați la Expoziția organizată de Arhivele Naționale ale României și, de asemenea, la lansarea albumului filatelic aniversar, intitulat "100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România", în foaierul de la P1.

În aceste condiții, declar închisă ședința comună solemnă a Camerei Deputaților și Senatului, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

 

Ședința s-a încheiat la ora 11,47.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 23 septembrie 2018, 1:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro