6. Avizul comun întocmit de Comisiile pentru afaceri europene ale Camerei Deputaţilor şi Senatului asupra mandatului României la reuniunea Consiliului European din 17-18 decembrie 2015
	s-a luat act consultă

		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Este vorba de avizul comun întocmit de Comisiile pentru afaceri europene ale Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 8 decembrie cu privire la mandatul pe care preşedintele statului l-a dat primului-ministru al României pe cele şase teme stabilite pentru următoarea şedinţă a consiliului. Dacă sunt obiecţii, comentarii la mandat? Nu sunt. Atunci Biroul permanent ia act de acest lucru.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Vreau să revin asupra acestui subiect şi să vă aduc încă o dată la cunoştinţă că procedura pe care o urmăm este incorectă, nu respectă nici Legea 373, nici Decizia Curţii Constituţionale care amândouă vorbesc despre aprobarea dată de Parlament. Aprobarea dată de Parlament înseamnă că, pe baza avizului dat de Comisiile de afaceri europene, ar trebui ca acest lucru să-l formalizăm printr-o Hotărâre a Parlamentului adoptată în plen. Avizul comisiilor nu ţine loc de aprobare a Parlamentului. Legea 373, după ce a fost adoptată, a făcut obiectul unei sesizări de neconstituţionalitate în 2013 din partea preşedintelui de atunci şi sesizarea de neconstituţionalitate care se referă la articolul 18, alineatul 1, 2 şi 3 a fost respinsă. Alineatele 1, 2 şi 3, articolul 18 din Legea 373 vorbeşte foarte clar despre situaţia în care primul-ministru vine în Parlament cu proiectul de mandat pentru reprezentare la Consiliul European şi despre obligaţia Parlamentului de a dezbate şi a aproba acel raport. Prin urmare, vă solicit să includem pe ordinea de zi a şedinţei comune a Camerei şi Senatului, până în data de 17 decembrie, când pleacă domnul Cioloş la Bruxelles, un punct distinct în care să discutăm, să dezbatem în sensul în care grupurile să-şi poată preciza punctul de vedere. Avem raportul comisiei şi supunem votului proiectul de mandat care este neschimbat în urma avizului comisiilor, în fine, şi îl supunem aprobării, lucru care ne dă posibilitatea să formalizăm, aşa cum v-am spus, printr-o hotărâre a Parlamentului aprobarea acestui mandat. Aceasta este şi practica europeană în toate ţările. Acest lucru îl spune şi Curtea Constituţională. Aceasta este propunerea pe care v-o fac.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Dragi colegi, este un şef de Departament de afaceri europene aici? Nu este. Are cineva Legea 373, articolul 18 cu privire la posibilitatea de a adopta., "poate adopta un proiect de hotărâre"? Că scrie "poate". Deci, dragi colegi, proiectul de mandat ca şi COM-urile pe care le adoptăm în baza Tratatului de la Lisabona la care noi suntem parte, pe toate Comisiile de afaceri europene, nu judecăm în procedura pe care o avem de aprobare a unei legislaţii. Mandatul pe care îl dă Parlamentul are două componente în toate statele europene, un mandat care să dă de către Comisiile de afaceri europene şi un mandat care este modificat şi pe care Parlamentul atunci îl supune, printr-un proiect de hotărâre, aprobării plenului reunit. Dacă mandatul este la nivelul Comisiei de afaceri europene şi majoritatea statelor au acest lucru în anumite limite, îl dau primului-ministru cu avizul Comisiilor afacerilor europene care, aşa cum aveţi şi dumneavoastră la Senat, cum avem şi noi la Cameră, are două componente ca şi la COM-uri.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Dar vine şi hotărârea şi decizia Curţii 400 nu ştiu cât din 2013.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: În momentul în care preşedintele statului, care prin alte decizii ale Curţii Constituţionale a retrimis această Lege 373 la Parlament, în România mandatul la Consiliu îl are preşedintele statului. Preşedintele statului nu este obligat să prezinte în faţa Parlamentului, sub nici o formă, la cererea noastră, punctul de vedere şi mandatul pe care îl are. În varianta în care preşedintele predă mandatul primului-ministru al României, în acest capitol 78 scrie: "Se poate adopta printr-un proiect de hotărâre". Cum se poate adopta? Dacă Parlamentul României, prin cele două comisii reunite, modifică mandatul dat de către preşedinte primului-ministru. Acest lucru poate să-l facă. Aici apar două probleme, ca şi la COM-urile pe care noi le aprobăm. Noi aprobăm COM-urile.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Dar e greşit. Nu e corect ce spuneţi. În cazul în care primul-ministru vine şi prezintă un proiect de mandat, proiectul de mandat nu este dat de preşedinte. Scrie foarte clar: proiectul de mandat este al primului-ministru, care are obligaţia să ceară aprobarea Parlamentului. Numai în situaţia pe care aţi menţionat-o anterior, preşedintele se duce la Consiliul European, nu are nicio obligaţie de a veni şi a supune mandatul aprobării Parlamentului. În cazul în care e primul-ministru, primul-ministru nu primeşte mandat de la preşedinte şi de aceea, conform raporturilor stabilite între Guvern şi Parlament, trebuie să vină să ceară aprobarea Parlamentului. Vă rog să citiţi şi legea şi Decizia Curţii Constituţionale. Am stat ieri şi alaltăieri şi le-am răsfoit pe toate părţile, pentru că am spus că poate greşesc eu, ceea ce nu este exclus niciodată, dar m-am uitat de multe ori. M-am consultat şi cu cei din serviciile de la noi, de la Senat. Vă rog, uitaţi-vă cu multă atenţie. Sunt două proceduri total distincte şi total separate. Când vine primul-ministru e altă procedură. Nu are legătură cu preşedintele. Vine, se supune mandatul, se dezbate, se poate modifica sau nu şi Parlamentul îl adoptă şi-i dă mandat.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Dragi colegi, fiecare dintre noi are dreptatea lui. Eu vă citesc articolul şi alinatul - "Controlul parlamentar asupra reprezentării României la Consiliul European". Art.18 alin.(2): "Înaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul poate (repet, "poate") adopta propuneri privind mandatul". Poate! "Propunerile adoptate în conformitate cu alin.(2) (spune la următorul alineat) se includ în proiectul de mandat formulat de Guvern". Deci, proiectul de mandat pe care Parlamentul României îl primeşte - nu-l iniţiem noi noaptea, în somn, ci Guvernul, pe care îl primeşte de la preşedinte, în acest caz.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Nu-l primeşte de la preşedinte.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Îl iniţiază pe baza propunerilor date de preşedinte şi-l trimite Parlamentului României. Guvernul României vine cu un proiect. Dacă noi modificăm proiectul de mandat, vine la noi, la Birourile permanente reunite, ca şi la celelalte COM-uri, care sunt nelegislative, pentru că acesta este nelegislativ, este un mandat. Mandatul nu este legislativ. Nu votăm ceva care se va transforma într-o directivă europeană, ci este opinia noastră şi a altor state. Atunci, îl păstrăm în Biroul permanent. Dacă modificăm, îl trimitem în plen, aşa cum facem şi cu COM-urile. La COM-uri, dacă COM-urile au caracter legislativ, scrie în Regulamentul nostru şi la Senat, pe baza acestei legi suntem obligaţi să-l ducem în plen şi-l dezbatem în plen. Până când am avut această lege în 2013, niciun Guvern al României de la 1 ianuarie 2007 nu a cerut vreun mandat. Niciunul, pentru că nu a vrut. Astăzi avem următoarea chestiune. Domnul Cioloş a trimis un proiect de mandat, pe care noi l-am aprobat în Comisiile pentru afaceri europene, nemodificându-l şi, pe principiile pe care le-am formulat la celelalte COM-uri, îl aprobăm în Biroul permanent. Putem la fel de bine să ne ducem şi în plen să-l dezbatem, aşa cum le dezbatem şi pe celelalte. Preşedintele Comisiei de afaceri europene intervine, nu interesează pe nimeni. Dar, dacă e să respectăm regulile care se întâmplă şi în celelalte Parlamente, atunci eu vă propun, pentru că suntem reprezentanţii tuturor grupurilor politice parlamentare, să mergem până în Biroul permanent. Dacă era o virgulă modificată în proiectul de mandat de către Comisiile de afaceri europene, atunci era un nou proiect, pe care noi îl trimiteam în plen. Ambele variante pot fi luate în calcul. Dar vă spun încă o dată, la alin.(2): "Parlamentul poate." Nu este obligat. Domnul Nicolăescu.
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Domnule preşedinte, Ceea ce faceţi dumneavoastră acum - şi-mi cer scuze că o să vă critic - este total incorect, în sensul în care ceea ce vorbim de 10 minute s-a tranşat prin vot luni. Ce discutăm astăzi? Deci, din punctul meu de vedere, Parlamentul, dacă şi-a dat un vot, s-a închis subiectul. Astăzi n-am făcut decât să luăm act de hotărârea Birourilor permanente reunite de luni. De ce rediscutăm? Şi de aceea vă critic şi-mi pare rău, nu trebuia să reluaţi subiectul. El a fost tranşat o dată şi închis. Procedura a fost stabilită, ea a fost respectată, a venit avizul, s-a luat act de el şi am închis procedura, domnule preşedinte. Vă mulţumesc.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Sunt de acord cu dumneavoastră. Domnul Galan.
		Domnul Constantin Galan: Domnule preşedinte Zgonea, eu cred că ar trebui să nu-i luaţi dumneavoastră rolul Parlamentului şi, în cazul acesta, dacă spuneţi că, în seara aceasta, comisiile reunite pot decide, haideţi să decidem şi despre buget şi nu mai este nevoie de Parlament. Dacă domnul Tăriceanu spune că votul trebuie să-l preia Parlamentul iar dumneavoastră spuneţi că o comisie, înseamnă că putem reduce şi cheltuielile şi ne rezumăm la 20 de oameni şi ei iau hotărârea pentru o ţară întreagă. Eu cred că nu este corect. Dumneavoastră probabil că vedeţi lucrurile dintr-un unghi, dar vedeţi că din unghiul acela se pot vedea şi altfel lucrurile. Interpretaţi cum doriţi. Nu este corect.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Eu sunt coleg cu dumneavoastră şi pot să vă spun că ştiu foarte bine care este diferenţa dintre ciment şi beton. Aceasta este diferenţa între o opinie a Parlamentului sau un mandat nelegislativ dat ex-ante, pe afaceri europene, şi un vot pe care îl dă Parlamentul într-un proiect de lege, cu avizul comisiilor de specialitate. Pentru cei care nu se pricep la acest lucru, este foarte greu şi de aceea am explicat procedura. Noi am plecat de la această dezbatere pentru că în celălalt Birou permanent, la care eu am lipsit, fiind plecat în delegaţie oficială, s-a făcut referire la corpul unei decizii de respingere ca nefondată a unei cereri a preşedintelui României, iar în corp, Curtea Constituţională, fără obligaţia noastră, că nu poate să legifereze Curtea Constituţională, a explicat că Parlamentul este suveran şi poate pe art.18 alin.(2) - dacă vrea face mandat, dacă nu, zice "am luat act de proiectul tău de mandat şi mie îmi convine", în cele două cazuri, în Comisia de afaceri europene sau direct în plen, dacă îl modifică. Această chestiune este obligatorie, pentru că aceasta este lege. Decizia Curţii Constituţionale de a respinge ca nefundat un proiect de lege şi în explicaţii Curtea Constituţională aduce nişte argumente din alte state şi le spune acolo, nu sunt obligatoriu valabile pentru Parlamentul României, că nu legiferează Curtea Constituţională. Şi este singura decizie care a fost la bază, prezentată de câţiva reprezentanţi ai departamentelor de afaceri europene ca marea filozofie; noi, dacă avem o decizie prin care Curtea Constituţională respinge ca nefondată contestaţia mea, ca membru al Partidului Social Democrat, sau a celor de la PNL, aceasta nu înseamnă că ce scrie în corp eu sunt obligat să introduc în lege. Acesta este fondul discuţiei de la ultimul Birou permanent reunit. E o decizie prin care Curtea Constituţională îşi motivează respingerea contestaţiei făcute de către domnul preşedinte Traian Băsescu în 2013, care voia să blocheze această lege, raporturile dintre Parlament şi Guvern în materia afacerilor europene, care nu închid numai mandatul de la Consiliu, ci sunt mult mai complexe.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Bun. Deci, domnule deputat Nicolăescu, eu am crezut că experienţa pe care aţi câştigat-o în ultima perioadă, în ultimii ani în viaţa politică şi parlamentară v-a adus la înţelepciunea proverbului latin: "Errare humanum est". Perseverare, ştiţi cum este, diabolicum. Vreau să vă citez din lege, că noi am vorbit poate mai mult sau mai puţin aproximativ. Legea 373, la articolul 18, alineatul 2, alineatul 1, spune ce trebuie să facă Guvernul, Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice înaintea reuniunii Consiliului propunerea de mandat pe care delegaţia României intenţionează să o prezinte. Doi. Vă rog să fiţi puţin atenţi! Înaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul poate adopta propuneri privind mandatul, adică modificări ale Parlamentului.
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Poate.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Da, da, propuneri. Eu subliniez: poate adopta propuneri. Am spus următorul lucru: poate. Eu am subliniat, dar este vorba de propuneri, nu e vorba de "poate adopta hotărâri", nu. Este vorba de propuneri. Propunerile adoptate în conformitate cu alineatul 2 se includ în proiectul de mandat. Deci, dacă sunt propuneri, dar dacă nu sunt propuneri ce spune legea? Legea nu spune nimic. A.., nu mai este nevoie de vot, este suficient votul comisiilor? Şi atunci, am decizia Curţii Constituţionale ca urmare a sesizării făcute de domnul preşedinte la vremea respectivă pe articolul 18, alineatul 1, 2 şi 3 care este respins în totalitate. Am să vă citez un pic cu dificultate că este scris foarte mărunt. Preşedintele a vrut să sesizeze Curtea că articolele sunt neconstituţionale şi a respins cererea preşedintelui, deci, articolele sunt constituţionale.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Adică Parlamentul poate.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Dar nu este vorba de propuneri, dom’le! Este vorba de propunerea de mandat, nu este vorba de propuneri de modificare ale mandatului! Nu faceţi distincţia între două lucruri simple? Voi tot o ţineţi înainte că este vorba de propuneri de modificare şi eu vă spun că este propunerea de mandat ce discutăm acum. Nu au făcut Comisiile de afaceri europene propuneri de modificare, perfect. Perfect, nu au făcut propuneri de modificare, mandatul rămâne aşa cum este. Ce facem mai departe? Uitaţi ce spune Decizia Curţii: "Atunci când deleagă atribuţia sa de participare la reuniunile Consiliului European, preşedintele poate formula conţinutul mandatului, iar primul-ministru este dator să se adreseze Parlamentului cu un proiect propunere de mandat, pentru ca acesta din urmă să îl aprobe". Deci, proiect de mandat pe care Parlamentul să îl aprobe. De asta vorbim, nu vorbim de propuneri de modificare.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Daţi-mi voie să vă citez eu un articol. Eu am citit-o foarte bine şi o cunosc, de 15 ani în Comisia aceasta de integrare. Eu vă mai citez ceva de la pagina 5 pct.2, aşadar, toată explicaţia, care până la urmă, respinge cererea lui Băsescu: "Atribuţia de a participa la reuniunile Consiliului aparţine reprezentanţilor de la nivel ministerial al fiecărui stat membru"; 5.2, potrivit articolului 3, alineatul 2 din lege: "Hotărârea Parlamentului sau a uneia din cele două Camere este preluată de către Guvern la definitivarea poziţiei naţionale de negociere în Consiliu". Îi dai un mandat, nu este legislativ. De asemenea, "Guvernul motivează în scris în cel mai scurt timp susţinerea acestei poziţii. În consecinţă (spune Curtea Constituţională), Guvernul este cel care stabileşte în final conţinutul mandatului sau al mandatului general, după caz, la Consiliul Uniunii Europene în sensul articolului 2, alineatul 3 şi lit.f) din lege. Acesta nu poate stabili conţinutul mandatului sau ale mandatelor generale decât într-o şedinţă de Guvern, la care preşedintele României poate participa". Dacă preşedintele spune: dom’le, nu vreau eu să mă duc la Consiliu, deleg Guvernul. Guvernul trimite către Parlament proiectul şi aici există două variante. Şi varianta domnului Tăriceanu este universal valabilă, dar niciun stat nu o foloseşte cu dezbatere doar în plen, ci în anumite condiţii stabilite prin regulament sau prin lege la nivelul Comisiilor de afaceri europene, iar în momentul în care proiectul de mandat cerut de către Guvern este modificat sau este extins sau este simplificat, se transmite către Birourile permanente ale acelui Parlament sau către Biroul permanent care se duce cu el în plen, pentru că este o modificare a mandatului pe care îl cere în şedinţa de guvern Guvernul unui stat Parlamentului şi este corect. Eu asta am spus. Noi avem în acest moment date nelegislative, aprobarea Birourilor permanente reunite care sunt de acord cu poziţia pe care o exprimă Parlamentul României prin vocea Comisiei de afaceri europene, care s-a consultat ex ante cu comisia de specialitate. În acest caz, în acest mandat, Comisiile de afaceri europene au discutat cu primul-ministru al României, au constatat că mandatul, aşa larg cum este cerut de către Guvern, corespunde cerinţelor şi exigenţelor Parlamentului României, Comisiilor de afaceri europene şi nu au obiecţii. Şi atunci, pe baza unui comportament pe care l-am avut la mandate nelegislative, scrise în textul legii, am propus să aprobăm în Biroul permanent reunit. Aceasta nu înseamnă că creăm o cutumă şi că de mâine încolo vom face aşa, ci doar pentru acest caz, astfel încât primul-ministru să vină, aşa cum am discutat cu el, şi înainte dar şi după să ne spună ce a făcut acolo. Rolul Parlamentului este să fie informat. Până astăzi, nu a fost niciodată informat cu ce s-a întâmplat decât în momentul în care domnul Băsescu i-a dat domnului Victor Ponta care, după ce a fost, nu înainte, deşi legea era în vigoare, ne-a informat ce s-a întâmplat la Consiliu. Asta este opinia mea pe care mi-o susţin.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte, este o mică diferenţă. Haideţi să vă spun ceva. Rolul Parlamentului este să dezbată şi să aprobe legi, hotărâri ş.a.m.d. Opinia publică, avem datoria, să o informăm. Este o diferenţă mare. Noi nu suntem aici organism de informare, să primim informări. Este o diferenţă fundamentală de viziune asupra rolului Parlamentului. Punctul doi. Nu cred că domnul Cioloş este de sticlă şi se sparge dacă vine în Parlament şi asistă la luările de poziţie ale liderilor grupurilor parlamentare, care pot să aibă o părere în consens cu mandatul sau pot eventual să aibă o părere care să nu fie în consens cu mandatul dar, având în vedere că Parlamentul este suveran, votează în consecinţă şi îi dă mandat primului-ministru. Nu văd unde este problema. Ce este mic şi trebuie să-l apărăm, să nu se spargă? Care este problema?
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Nu îi iau eu apărarea domnului Cioloş, poate să se apere singur, dar sunt două chestiuni. În primul rând, primul-ministru al României a venit în Parlament şi a cerut, la aprobarea Guvernului, dacă avem o altă opinie în Comisiile de afaceri europene. Noi am decis în Comisiile de afaceri europene, aşa cum a zis domnul Nicolăescu, în Birourile permanente reunite. Doi. Ceea ce spuneţi dumneavoastră nu este interzis pentru că noi putem, după ce se duce la Consiliu, să cerem primului-ministru, dacă dânsul nu vine în următoarea săptămână, să informeze Parlamentul României cu ce a discutat acolo şi atunci, în urma informării, aşa cum am mai făcut şi cu domnul Victor Ponta, care a fost primul prim-ministru care a făcut acest lucru, să avem dezbateri şi să criticăm dacă anumite poziţii au fost în afara mandatului. Atâta timp cât pentru prima dată îi dăm mandat nu putem să-l criticăm pe om şi să-i dăm cu piatra în cap. Să-l vedem cum duce mai departe cele şase puncte de pe ordinea de zi a Consiliului, ce face.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Nu, dar poate veneau toţi şi astă seară toată lumea, într-un cuget, urmau să-l laude.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Bun. Am luat act de mandatul care este transmis de Comisiile de afaceri europene în urma deciziei Biroului permanent reunit de data trecută, la care eu nu am participat, şi am luat act şi de cererea preşedintelui Senatului ca domnul prim-ministru să vină.
		Domnul Călin Popescu-Tăriceanu: Care nu se mai poate supune votului, pentru că unii dintre colegi au plecat.
		Domnul Valeriu Ştefan Zgonea: Nu. Sunt aici, în hol. Domnule secretar general, să formulaţi o scrisoare prin care noi am luat act de acest mandat. Birourile permanente reunite aprobă mandatul Comisiilor de afaceri europene, dar cere primului-ministru ca după ce se duce în Consiliu să vină să prezinte Parlamentului rezultatul mandatului pe care l-a avut. Mulţumesc foarte mult. Declar şedinţa închisă.