|
Domnul Alfred-Robert Simonis:
Domnule preşedinte, în privinţa solicitării pe care au făcut-o grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat. Eu aş vrea să vă spun că, atunci când am ajuns lider de grup la Cameră era o falie majoră, o prăpastie chiar între putere şi opoziţie, pe care recunosc că am încercat s-o reduc, şi cred că am şi reuşit măcar în parte, astfel încât să existe o colaborare bună între putere şi opoziţie, evident contrându-ne pe temele politice actuale. Vă spun, de asemenea, că am avut o relaţie extraordinară cu Secretarul general al Camerei dar şi cu Secretarii generali-adjuncţi ai Camerei, uneori chiar fiind iritat de opoziţia acestora atunci când încercam să fac anumite chestiuni şi nu găseau prevederi regulamentare sau atunci când voiam să blochez anumite intenţii ale opoziţiei şi îmi spuneau că nu am prevedere regulamentară să o fac. Am făcut această solicitare de convocare a Birourilor permanente reunite, exact cum s-a întâmplat în alte ocazii, cu alte ocazii în ultimii ani de zile, atunci când au fost convocate Birourile permanente la solicitarea numărului de membri necesar pentru a fi convocate, şi evident chiar cum aţi făcut dumneavoastră, PNL-ul, o parte dintre membrii actuali ai BPR-urilor sunt semnatari ai convocării făcute în decembrie sau în noiembrie anul trecut. N-am încercat sau am reuşit să nu punem niciodată Secretariatul General în postura de a alege între putere şi opoziţie, înţelegând că nu ne sunt subordonaţi nouă şi în nici un caz nu pe criterii politice. Cred că situaţia în care s-a aflat astăzi opoziţia din Parlament, unsprezece membri Birou permanent - vicepreşedinţi, secretari şi chestori ai Camerei şi Senatului - să stea la uşa sălii Biroului permanent de la Senat, repet, vicepreşedinţi, secretari şi chestori care convocaseră, conform Regulamentului, şi revin şi la asta, Biroul permanent reunit, să stea la uşa aceea, iar cei de la Secretariatul General să nu deschidă uşa; practic, evident că n-a fost decizia lor. A fost o decizie politică pe care n-au avut, cum să spun, tăria să o conteste. Evident că puterea, majoritatea, avea o soluţie mult mai simplă: să deschidă uşa, să dea drumul la conexiunea Zoom, să nu se prezinte majoritatea, să nu fie cvorum şi, evident, opoziţia sau cei care au convocat plecau acasă. Însă acest mod de a sfida opoziţia - şi nu e pentru prima dată, domnule preşedinte - acest mod de a interpreta Regulamentul pentru că, e adevărat, la Cameră se convoacă cu 4, cu sau fără voia Preşedintelui, la Senat se convoacă cu 5, cu sau fără voia Preşedintelui, Regulamentul prevede că plenul reunit e convocat de Preşedinţi, dar tot Regulamentul comun prevede că, acolo unde sunt scăpări ale Regulamentului comun, se aplică cel de la Cameră şi Senat. Ar fi şi absurd, domnule preşedinte, ca doar doi oameni din România să poată convoca Birourile permanente reunite, pentru că am putea să ne aflăm în situaţia nefericită în care cei doi preşedinţi nu sunt disponibili pentru a convoca Biroul permanent reunit într-o situaţie de criză. Şi atunci evident că ar trebui ca un număr de membri ai BP-ului să poată convoca, repet, nu a vota, nu a stabili cu minoritate de voturi, ci a convoca Birourile permanente reunite. Putem să ne aflăm în situaţia în care, dacă preşedinţii sunt în aer, în zbor şi nu pot ateriza să ia legătura să convoace Biroul permanent, nimeni pe pământ să nu poată convoca acest for. De data asta, am să fac acest apel elegant şi am să încerc să continui pe drumul acesta de a nu crea clivaje, falii mai mari între noi decât cele care sunt existente. Însă vă rog şi pe dumneavoastră şi am să fac acelaşi lucru şi la Biroul permanent de când îl veţi convoca dumneavoastră şi am s-o rog şi pe doamna Dragu să nu pună Secretariatele Generale în situaţia în care aleg între noi şi dumneavoastră. Este foarte clar, şi cu asta închei, că Birourile permanente reunite puteau fi convocate, se putea pune la dispoziţie sala, conexiunea Zoom, iar majoritatea, dacă nu se prezenta, luam act de faptul că nu există cvorum şi plecam acasă. Altfel, aţi avut 11 membri, vicepreşedinţi, secretari şi chestori ai Camerei şi Senatului, care au stat la uşile unei săli fără să poată să aibă acces în ea. Mulţumesc.
|