şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor
din ziua de miercuri, 30 iulie 2008
Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.
Au participat: domnii Valer Dorneanu şi Lucian Augustin Bolcaş ? vicepreşedinţi, domnii Ioan Munteanu, Dan Radu Ruşanu şi doamna Daniela Popa ? secretari, domnii Cornel Popa şi Hunor Kelemen ? chestori; doamna Aurelia Vasile ? PSD, domnul Cristian Rădulescu ? PD-L, domnul Octavian-Mircea Purceld ? PRM, domnul Liviu Bogdan Ciucă ? Partidul Conservator, domnul Varujan Pambuccian ? Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, şi domnul Titu Nicolae Gheorghiof, secretarul general al Camerei Deputaţilor.
Invitaţi: doamna Cristina Pocora ? Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Mihai Unghianu ? secretar general adjunct, domnul Nicolae Sfăcăreanu ? secretar general adjunct, domnul Cristian Ionescu ? şeful Departamentului Legislativ, domnii Georgică Tobă şi Gabriel Stecoza - Departamentul Secretariatului tehnic; doamna Adriana Simion şi domnul Gheorghe Popescu - Direcţia pentru organizarea lucrărilor în plen; doamna Gabriela Enea - Direcţia pentru relaţii publice şi doamna Bogdana Balmuş ?Cancelarie Preşedinte.
*
PUNCTUL 1
Cererea Preşedintelui României de convocare a unei sesiuni extraordinare a celor două Camere ale Parlamentului României
Domnul Bogdan Olteanu:
Stimaţi colegi, suntem în cvorum.
Vă propun să începem, dacă sunteţi de acord.
Vă informez că, din câte ştiu, în sala aceasta se şi filmează. Este una dintre realizările importante ale acestei legislaturi. Aşa vom avea la toate comisiile, fără îndoială, de îndată ce vom avea banii necesari.
Am fost sesizaţi, stimaţi colegi, de Preşedintele României referitor la importanţa, necesitatea convocării unei sesiuni extraordinare pentru discutarea celor două cereri de începere a urmăririi penale.
Scrisoarea domnului preşedinte v-a fost distribuită.
Domnul preşedinte face referire la solicitarea domniei sale anterioară, precum şi la Raportul de ţară al Comisiei Europene.
La momentul respectiv, fără îndoială, Biroul permanent s-a pronunţat, s-au pronunţat aş spune tacit şi colegii noştri cărora le trimisesem documentaţia preşedintelui şi care nu au apreciat oportună sau necesară iniţierea unei sesiuni extraordinare. Ţinând cont, însă, de această nouă scrisoare a preşedintelui, am considerat că este oportun să evaluăm din nou situaţia şi să ne pronunţăm asupra ei. Aşa încât, stimaţi colegi, vă stau la dispoziţie, vă ofer cuvântul.
Vă rog, domnule Bolcaş.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Pornind de la punctul dumneavoastră de vedere exprimat în convocarea ce ne-a fost adresată, în sensul că preşedintele nu are atribuţia de a convoca o sesiune extraordinară, numai atunci când o asemenea convocare este legată direct de atribuţiile sale constituţionale. Nu aş vrea să intru în prea multe dezbateri, dar textul articolului 66 alineatul 2 din Constituţia României este clar: ?Sesiunea extraordinară se convoacă la cererea Preşedintelui României, a Birourilor permanente, sau a unui număr de o treime din senatori sau deputaţi.?
Principiul juridic, şi de la principiile acestea juridice nu mă voi abate niciodată, este unul singur: acolo unde legea nu distinge, nu avem voie să facem distincţii, deşi s-ar părea că această interpretare este interesantă într-un anume spirit de conturare a atribuţiilor prezidenţiale. Mergând, însă, pe respectarea acestui principiu juridic, Partidul România Mare, grupul parlamentar, este de acord cu convocarea unei sesiuni extraordinare la cererea constituţională, considerată de noi, a Preşedintelui României, cu ordinea de zi pe care a indicat-o. Sigur, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, ordinea de zi se supune votului plenului şi, dacă nu este aprobată, sesiunea nu-şi urmează cursul.
Dar noi solicităm în acelaşi timp, este un material distribuit, ca, uzând de prevederile constituţionale din articolul 107 alineat 1, la primul punct al ordinii de zi să fie invitat şi primul-ministru, care să dea un raport în numele Guvernului cu privire la acest aspect al politicii guvernamentale privind rezolvarea situaţiilor de urgenţă ivite cu ocazia calamităţilor. Precedentul parlamentar există ? domnul prim-ministru Adrian Năstase a convocat la un moment dat o sesiune a Camerei Deputaţilor pentru a da un raport cu privire la activitatea Guvernului. Ţin minte că atunci au fost discuţii pro sau contra unui asemenea procedeu constituţional şi s-a ajuns la concluzia că procedeul este constituţional. Deci ne bazăm şi pe acest precedent, fără a mai socoti că aceasta este o problemă prioritară.
Să nu uităm că la celălalt punct al ordinii de zi în ceea ce priveşte cererea de începere a urmăririi penale nu mai urmează nici un fel de dezbateri, nu mai urmează nici un fel de luări de cuvânt. Aici trebuie să dăm un vot, şi încasăm toate voturile de blam ale Comisiei Europene, ale presei şi aşa mai departe, numai pentru că avem de dat un vot.
În ceea ce priveşte Legea Curţii de Conturi, iarăşi trebuie să fiu consecvent cu mine însumi şi să recunosc în faţa domniilor voastre că o hotărâre de prelungire a mandatului este neconstituţională, categoric, şi nu poate tocmai un asemenea organism de control şi funcţioneze în afara Constituţiei. Deci şi aceasta constituie, din punctul nostru de vedere, o prioritate pe baza acestui principiu.
Dar noi nu cenzurăm prioritatea.
Repet: în concepţia pe care v-am oferit-o, preşedintele poate să convoace şi numai plenul poate să respingă ordinea de zi.
Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.
Domnul vicepreşedinte Dorneanu. Vă rog.
Domnul Valer Dorneanu:
Stimaţi colegi, mă voi abţine să fac orice comentariu politic cu privire la cererea preşedintelui, să o caracterizez ca fiind un demers politic menit pe de o parte să suplimenteze punctele pozitive pe care vrea să le acumuleze în jurul domniei sale, pe de altă parte să demonetizeze din nou Parlamentul care, iată, este cauza tuturor relelor din România.
Plec de la premisa că preşedintele nu doreşte acest lucru şi că solicită într-adevăr convocarea Parlamentului. Eu aici mi-aş permite să fac o nuanţare a punctului de vedere pe care deja domnul preşedinte Olteanu l-a făcut cu privire la natura juridică a demersului Preşedintelui României de a convoca Parlamentul, şi anume de a cantona acest demers strict la atribuţiile constituţionale directe care îi revin preşedintelui în legătură cu starea de urgenţă, cu declararea stării de război şi aşa mai departe.
Cred că într-adevăr prevederea constituţională potrivit căreia preşedintele poate cere convocarea Parlamentului trebuie privită, după părerea mea, într-un dublu aspect: pe de o parte, cazurile în care noi nu putem aprecia oportunitatea convocării, când convocarea se face de drept, ca urmare a atribuţiilor preşedintelui, şi sunt acele cazuri în care Constituţia îi dă ca atribut preşedintelui să se pronunţe cu privire la nişte situaţii foarte grave, şi celelalte cazuri. Nu pot să nu recunosc preşedintelui ales prin vot universal dreptul de a sesiza Parlamentul cu o cerere de convocare a acestuia în sesiune extraordinară în orice condiţii apreciază dânsul, dar asta, spre deosebire de convocarea de drept, când noi nu mai putem aprecia, trebuie să treacă prin analiza noastră, nu i-aş zice filtru, dar prin analiza noastră proprie, pentru că numai Parlamentul, în virtutea suveranităţii sale, este cel care se pronunţă în baza principiului autonomiei sale asupra oportunităţii convocării unei sesiuni extraordinare pentru alte cazuri decât cele în care Constituţia prevede obligatoriu acest lucru.
Şi, aici, noi trebuie să analizăm dacă într-adevăr este oportun sau nu este oportun să convocăm Camera Deputaţilor deocamdată, dar Constituţia vorbeşte de convocarea Parlamentului.
Este adevărat, nu putem nega ceea ce s-a spus în mod obiectiv în raportul pe care l-a întocmit Uniunea Europeană, deşi s-ar putea face şi aici comentarii cu privire la felul cum s-a ajuns la demonizarea şi de acolo a Parlamentului, a celor 320 de parlamentari care din când în când îşi permit să critice preşedintele.
Probabil a fost vina noastră că nu am întrunit cvorumul legal atunci, dar totuşi persistenţa preşedintelui de a cere din nou într-un caz şi într-un moment în care nu pare a fi acesta punctul cel mai nevralgic, prioritatea numărul 1 a României să convoace Parlamentul în sesiune extraordinară nu pentru a analiza ce se întâmplă în ţară cu inundaţiile, cu defrişările, cu abuzurile care sunt, nu pentru a legifera o chestiune care iarăşi este foarte importantă ? cum ar fi situaţia Curţii de Conturi, ci neapărat pentru a vedea trimişi în judecată doi membri sau patru membri ai Parlamentului.
Eu cred că aici trebuie să facem două observaţii: chiar dacă preşedintele poate sesiza Parlamentul să se convoace în sesiune extraordinară pentru acest lucru, preşedintele nu are căderea decât printr-o încălcare a Constituţiei şi a rolului său de prim arbitru, de om care trebuie să se situeze deasupra partidelor, să ne ceară şi ce să facem ? să convocăm şi să cerem începerea urmăririi penale.
Păi, stimaţi colegi, haideţi să ne reamintim ce spune Curtea Constituţională în acea decizie, care împarte atributul de a cere începerea urmăririi penale pentru parlamentari sau miniştri în trei: pentru cei care sunt sau au fost deputaţi, Camera Deputaţilor; pentru cei care sunt sau au fost senatori, Senatul; pentru cei care sunt miniştri şi nu sunt parlamentari, Preşedintele.
Curtea spune că fiecare din aceste autorităţi decid autonom.
În ce situaţie s-ar afla preşedintele dacă dânsul ar fi sesizat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie cu privire la un ministru, şi noi să-i spunem preşedintelui: domnule preşedinte, vedeţi ce faceţi acolo; acolo trebuie să cereţi neapărat începerea urmăririi penale. Nu cred că i-ar conveni şi ne-ar spune să ne vedem de atributul nostru potrivit principiului separaţiei puterilor.
Păi, dacă noi suntem sesizaţi şi este atributul nostru, este căderea noastră să apreciem când ne întrunim şi ce facem.
Acum, haideţi să fim totuşi realişti şi să plecăm şi de la mingea asta de foc pe care ne-a trimis-o preşedintele, minge de foc care a venit şi ca urmare a unei culpe a noastre de la sfârşitul sesiunii, când n-am fost în stare să ne mobilizăm. Din punctul ăsta de vedere, cred că ar trebui să dăm un semnal şi să cerem convocarea unei sesiuni extraordinare. Însă, stimaţi colegi, eu vreau să vă învederez un lucru: eu nu pornesc de la premisa că n-o să ne adunăm. Parlamentarii, deputaţii sunt suficient de serioşi şi de responsabili ca să răspundă unei asemenea motivaţii. Dar noi ne-am putea situa în postura de a lua o decizie contestabilă. Vreau să vă amintesc, şi amintesc întâi colegilor de la PD-L că au sesizat Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelui text de regulament în baza căruia noi luăm această decizie, deci Curtea Constituţională ar putea să spună: Camera Deputaţilor, în mod greşit vă raportaţi voi la un cvorum care n-ar fi constituţional şi pe care noi l-am aplicat sau l-am pretins a fi întrunit la ultima şedinţă: două treimi.
Deci, din moment ce există la Curte acest articol din Regulament, în baza căruia noi va trebui să votăm a doua oară, stimaţi colegi, cu alte condiţii, eu cred că ar fi mult mai nimerit să aşteptăm întâi decizia Curţii Constituţionale şi pentru a nu greşi, şi pentru a nu expune Curtea Constituţională la o decizie care să fie inutilă, din moment ce noi luăm o anumită măsură.
Şi, atunci, eu cred că ar trebui întâi să aşteptăm acea decizie hotărâtoare pentru soluţionarea acestor cazuri şi lămuritoare pentru noi cu privire la procedura pe care trebuie să o întrebuinţăm în cursul votului acelei probleme ? dacă începe sau nu începe urmărirea penală împotriva celor doi colegi ai noştri.
Deci în privinţa asta, în privinţa unei sesiuni extraordinare, noi cred că ar trebui să abordăm lucrurile mult mai complex şi vizavi de situaţia care există în ţară şi vizavi de faptul că suntem la sfârşitul unei legislaturi, când noi mai trebuie să rezolvăm nişte probleme foarte mari, şi cred că ar trebui să identificăm nişte proiecte de legi foarte importante pe care să le adoptăm. Să nu întrunim Parlamentul doar pentru o jumătate de oră ca să repetăm un anumit vot.
Mulţumesc.
Domnul Bogdan Olteanu:
Mulţumesc.
Domnul deputat Cristian Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
Stimaţi colegi, nu voi întârzia mult pe procedură fiindcă mie îmi este clar că litera Constituţiei şi a Regulamentului Camerei reglementează această situaţie care este foarte simplă într-un mod de neinterpretat.
Luăm articolul 66 cu 2 din Constituţie şi vedem cine poate cere Parlamentului să lucreze. Nu sunt cuprinse acolo clauze separate pentru cererea pe care o poate face preşedintele, sau cererea pe care o poate face Biroul permanent, sau pe care o pot face o treime dintre colegii noştri. La fel cum o treime dintre colegi, adunându-şi semnăturile, pot cere să lucreze, la fel şi preşedintele, la fel şi Biroul permanent. Nu se zice nicăieri că poate cere preşedintele în anumite circumstanţe, Biroul permanent în altele, şi o treime dintre colegi în alte circumstanţe.
Mai departe se reglementează şi cine trebuie să facă formal convocarea Camerei ? preşedintele Camerei Deputaţilor, şi asta este preluat şi în Regulament.
Mai departe, regulamentul detaliază şi zice acele unice cazuri în care preşedintele Camerei poate refuza să convoace Camera - atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile de la alineatele precedente din acel articol din regulament care reglementează. Deci zice aşa: ?Preşedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatele 2 şi 3 ale articolului 84? şi atât.
Cererea vine din partea preşedintelui, deci vine de unde trebuie, precizează care va fi subiectul, deci lucrurile sunt clare, şi precizează şi perioada pe care o cere. Mai mult de atât nu cere nici regulamentul, nici Constituţia, iar regulamentul nu prevede alte circumstanţe în care preşedintele Camerei ar putea să nu convoace la cererea persoanei îndreptăţite, preşedintele, o sesiune extraordinară. Rămâne, însă, sigur, o portiţă în regulament, şi este de bun simţ: dacă Camera Deputaţilor nu vrea să se întrunească, atunci deputaţii, ei înşişi adunaţi, votează împotriva ordinii de zi, zice paragraful următor. Păi sigur că poţi goli ordinea de zi şi nu mai ai pe ce să lucrezi. Deci, ar rămâne, prin interpretarea pe care deja aţi dat-o acestui ultim alineat, o portiţă prin care Camera, odată convocată, ar putea să nu lucreze. Dar nu suntem încă acolo.
Şi cu aceasta închei pe procedură, fiindcă lucrurile sunt mai mult decât clare.
Aici aş vrea să vă spun că vorbesc nu numai în numele grupului parlamentar, ci şi în numele de membru al Camerei Deputaţilor şi coleg al dumneavoastră, pe care îl preocupă, după cum ştiţi, în acelaşi grad ca şi pe dumneavoastră, felul în care suntem percepuţi.
Că suntem percepuţi într-un anumit fel de opinia publică internă, este un anumit aspect. De data aceasta, reverberaţia este externă şi, după cum vedeţi în raportul ei de monitorizare, Comisia Europeană ne zice anumite lucruri referitoare la felul în care noi ne desfăşurăm activitatea. Că ne place, că nu ne place, că o fi aşa, că n-o fi aşa, că este percepţia corectă sau este aproape corectă, aşa se vede, şi ştim bine că în politică contează foarte mult imaginea.
Aici aş face o referire la ce spunea domnul Dorneanu. Sigur că în acest moment ţara se confruntă cu lucruri foarte grave iar clasa politică trebuie să aibe aceleaşi preocupări. De aceea, eu aş subscrie punctului de vedere exprimat de către Grupul parlamentar PRM ? ca, în cazul în care se convoacă o sesiune extraordinară, să existe un punct la ordinea de zi, pe care Biroul permanent poate să-l propună şi susţine, referitor la activitatea Executivului prezentată de primul-ministru referitor la evenimentele din ţară. A fost o activitate încordată din partea Executivului pentru a face faţă catastrofei naturale cu care ne confruntăm, şi cred că nu ar fi de neluat în seamă posibilitatea prezentării unui raport din partea Executivului.
Încă odată revin: dacă, sigur, vrem să nu mai fim percepuţi în felul acesta şi să nu mai contorizeze doar o altă instituţie bile albe, şi noi numai bile negre, ar fi bine pe de o parte să nu mai sucim nişte articole care sunt foarte clare într-un sens care şi pentru un copil este totuşi altul, şi pe de altă parte să revenim la fond.
Cred că ar trebui să dăm curs acestei solicitări şi, pe de altă parte, să includem în ordinea de zi, susţin încă odată, şi ce propune Grupul PRM.
Haideţi să o luăm aşa: la urma urmei, nu contează cine vorbeşte, nu contează cine a propus. Haideţi să o luăm în felul acesta: în momentul de faţă unde suntem? Faţă de şedinţa precedentă din 26 iunie suntem după un raport de ţară care nu ne este pozitiv în unele privinţe, şi în unele privinţe este vorba şi de Parlamentul României.
Noi în clipa de faţă, dacă acceptăm cererea preşedintelui, unde ne situăm faţă de percepţia internă şi de percepţia europeană? Şi dacă o respingem din nou, ascunzându-ne sub nişte articole pe care le sucim, unde ne situăm?
Dacă ieşim de aici peste o jumătate de oră iarăşi cu o rejetare a cererii preşedintelui, vom sta mai bine în opinia publică internă şi în percepţia europeană?
Mulţumesc.
Domnul Bogdan Olteanu:
Mulţumesc.
Domnul deputat Dan Radu Ruşanu.
Domnul Dan Radu Ruşanu:
Mulţumesc.
În mod cert, colegul nostru Cristi Rădulescu are dreptate.
Percepţia Uniunii Europene este în mod clar eronată asupra Parlamentului României, în primul rând. Şi, în al doilea rând, cred că şi-au şi depăşit foarte mult unele atribuţii privind modul în care dau calificative Parlamentului şi parlamentarilor unei ţări membre a Uniunii Europene.
Nu cred că şi-au permis acest lucru faţă de Parlamentul Italian, faţă de alte parlamente care au o situaţie mai gravă decât în România, însă faptul că dânşii au făcut această apreciere este o problemă a dânşilor. Este eronată, repet. Este greşită. Trebuiau să fie mai bine informaţi că cei care luptă împotriva corupţiei în ţară, organismul abilitat este acel DNA. Şi este foarte ciudat faptul că, în vreme ce se spune în raport că lupta împotriva corupţiei a înregistrat un eşec major, trei fraze mai la vale spune că apreciază ca deosebită activitatea DNA-ului. Parcă cu corupţia în Ţara Românească s-ar ocupa Parlamentul României, iar DNA-ul ar fi cel care ar legifera. Deci contradicţia din raport este în mod cert evidentă.
Dacă continuăm în acest sens şi vrem într-adevăr să facem această sesiune extraordinară, prin care să discutăm asupra cererilor solicitate de către DNA, eu cred că sesiunea trebuie să aibă un singur punct la ordinea de zi. Nu trebuie neapărat acum să începem să amestecăm şi Legea Curţii de Conturi şi un raport al Executivului şi medierea şi celelalte.
Deci, dacă facem acea sesiune extraordinară, eu vă propun ca ea să fie cu un singur punct la ordinea de zi ? cel solicitat de Preşedintele României.
Dacă încercăm să lungim acest lucru şi să combinăm mai multe aspecte, atunci se va dilua foarte mult efectul şi vom transforma într-un întreg bâlci.
Propunerea este: dacă se acceptă, se acceptă un singur punct la ordinea de zi ? cererea solicitată de Preşedintele României, pentru care astăzi ne aflăm aici, fără altceva în plus.
Vă mulţumesc.
Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulţumesc.
Domnul deputat Cornel Popa. Vă rog.
Domnul Cornel Popa:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, aş vrea să ridic două probleme: 1. cea vizavi de convocarea de către Preşedintele României a unei sesiuni extraordinare şi, sigur, legat de ordinea de zi, aşa cum a încercat şi domnul Dan Radu Ruşanu să spună mai înainte.
Dacă nu aş vrea să abordez nuanţele articolelor Constituţiei vizavi de căderea preşedintelui de a convoca ori nu această sesiune extraordinară, o să vă spun că, din postura de reprezentant al Grupului liberal, sunt de acord, dincolo de orice discuţii, pentru convocarea acestei sesiuni extraordinare. Apoi, fiindcă cred că ţin mai mult decât cel care ne convoacă la această instituţie a Parlamentului, cred că trebuie să avem grijă şi când facem această sesiune, când convocăm această sesiune extraordinară. Să nu uităm că, deşi în timpul sesiunii care s-a încheiat n-am fost în stare să facem acest cvorum, cred că trebuie cu atât mai mult acum să avem grijă, din perspectiva că toţi colegii noştri şi-au făcut probabil planuri vizavi de concediile şi de timpul afectat familiilor lor. Sunt convins că majoritatea sunt în concediu la această oră. Practicile anterioare conduceau către sesiune extraordinară în prima săptămână a vacanţei parlamentare ori în ultima, tocmai din considerentele pe care le vi le-am explicat mai înainte, şi cred că aceste lucruri ar trebui luate în considerare la convocarea sesiunii extraordinare, pentru că, spuneam, ca şi dumneavoastră, ţin la această instituţie parlamentară, pe care toţi preşedinţii României de după ?89 parcă au ţinut în mod dinadins să o facă din ce în ce mai neînsemnată, pentru a-şi face o imagine din ce în ce mai bună. Dar nu insist pe acest aspect.
Insist doar pe imaginea care trebuie să meargă dincolo de fruntariile României, după munca pe care o prestăm, şi nu după conturarea imaginii ei din exteriorul acestei instituţii.
De aceea, vă rog, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să luăm în calcul dacă este nimerit să facem acum această sesiune extraordinară ori în ultima săptămână a vacanţei parlamentare.
Ştiu că această hotărâre va conduce spre asemenea speculaţii de diluare a interesului nostru vizavi de ceea ce ne cere preşedintele, dar nu cred că putem risca să ne prezentăm câţi suntem aici ori ceva mai mult cu cinci ? zece oameni în aula Parlamentului şi să dăm din nou naştere unor avalanşe de discuţii denigratoare la adresa Parlamentului României.
Eu vă avertizez şi în calitate de coleg că va fi doar un început, vizavi de campania care va începe nu peste multă vreme, în care preşedintele va încerca să ne pună în spate lipsa de interes şi toate celelalte care se vor amesteca în campania electorală, şi cred că dacă vom eşua acum vom duce după noi piatra de moară a unei imagini dezastruoase a Parlamentului în toată campania care urmează.
Îmi fac datoria să vă spun şi aceste lucruri legate de campanie tocmai pentru că le prevăd de pe acum.
Sunt de acord, deci, ca membru al Grupului Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor, să convocăm această sesiune extraordinară şi sunt de părere că trebuie să fie în ultima săptămână a vacanţei parlamentare. Poate că până atunci şi formalităţile legate de cele care trebuie să vină din comisii ori unele asemenea să se poată contura cumva mai bine.
Referitor la ordinea de zi, şi eu sunt de acord să rămânem doar la acest aspect al ordinii de zi, după cum cred că cererea Grupului România Mare va rămâne fără obiect până atunci pentru că, sunt convins, prin intervenţiile la posturile de televiziune, premierul va avea ocazia, şi o va face sigur, să spună naţiunii ceea ce s-a întâmplat, ceea ce trebuie făcut în urma catastrofelor naturale care se întâmplă acum. De aceea, cred că nu va avea obiect la acea dată, şi cred că opinia publică aşteaptă să nu diluăm interesul vizavi de ceea ce ne cere preşedintele legat de colegii noştri din Parlament, a căror soartă face obiectul unei preocupări deosebite, văd, din partea Preşedintelui României.
Mulţumesc.
Domnul Bogdan Olteanu:
Vă rog, domnule vicepreşedinte.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Nu fac nici un comentariu asupra punctelor de vedere, dar sunt deranjat, în calitate de parlamentar, de ideea că interesul pentru problemele cauzate de aceste calamităţi se va dilua pentru că premierul va lua cuvântul la posturile de televiziune. Iertaţi-mă, să nu punem pe acelaşi picior talk-show-urile şi toate dezbaterile televizate cu nişte dezbateri parlamentare. Este jignitor pentru noi, şi vă mărturisesc că dezbaterile parlamentare reprezintă cu totul altceva, şi pentru mine reprezintă o garanţie a seriozităţii. De aceea stărui în propunerea noastră.
Domnul Bogdan Olteanu:
Da, vă mulţumesc. Cu siguranţă, domnul vicepreşedinte Bolcaş le-a încercat din plin pe amândouă, şi poate face comparaţii.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Da. Am uitat să spun: vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Domnul Bogdan Olteanu:
Domnul Hunor Kelemen. Vă rog.
Domnul Hunor Kelemen:
Stimaţi colegi, eu consider că această iniţiativă a preşedintelui este doar un joc de imagine şi, dincolo de această constatare personală, eu cred că din punctul nostru de vedere, din punctul de vedere al Parlamentului şi al parlamentarilor, acest joc de imagine, mai ales că se apropie alegerile parlamentare, este şi trebuie luat în serios.
Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul. Sunt convins că pentru luna august domnul preşedinte are nevoie de nişte subiecte. Dacă nu vom lua noi acum o hotărâre, atunci acest subiect se va întoarce în septembrie, şi mai aproape de campania electorală.
Grupul UDMR şi eu, personal, în Biroul permanent, susţinem şi susţin convocarea sesiunii extraordinare, dacă nu la începutul lui august, atunci spre sfârşitul lui august. Până la urmă, nu are nici o importanţă. Sigur, cu cât mai repede, cu atât mai bine, fiindcă nu consider şi nu considerăm că în acest joc de imagine noi trebuie să luăm doar pumni în cap, aşa cum ne-am obişnuit să facem în ultimii patru ani, şi de fiecare dată la iniţiativa preşedintelui.
Deci eu zic că nu trebuie să discutăm dacă este constituţional, dacă este regulamentar, dacă este aşa, dacă este altfel; eu cred că putem convoca sesiunea extraordinară, şi cu toţi suntem conştienţi că de fapt aici este vorba despre un joc de imagine.
Raportul de ţară este scris. Raportul de ţară este public. Convocăm sau nu convocăm sesiunea, luăm o hotărâre sau luăm o altă hotărâre, raportul de ţară nu se va schimba. Preşedintele se foloseşte doar de raportul de ţară. Nu face altceva. Sunt convins că nu este îngrijorat de raportul de ţară şi sunt convins că nici el nu crede că, în urma hotărârii Biroului permanent sau a Parlamentului într-o sesiune extraordinară, raportul va fi rescris.
Sigur, dacă DNA ar fi rezolvat toate problemele, toate dosarele care sunt pe masa procurorilor în această perioadă privind corupţia, şi ar fi rămas doar dosarele Mitrea şi Năstase, Păcuraru şi Sereş, atunci într-adevăr această acuză că Parlamentul blochează funcţionarea DNA-ului şi investigarea cazurilor ar fi fost mai aproape de adevăr. Dar DNA-ul în această perioadă nu a rezolvat nici un dosar. DNA-ul nu că funcţionează prost, funcţionează foarte-foarte prost, şi nu din cauza Parlamentului, şi acest lucru trebuie spus.
Dar, cum consider eu, fiind vorba despre un joc de imagine a preşedintelui şi luând în considerare şi acest aspect, putem organiza sesiune extraordinară, nu este nici o problemă. Nu este problema Biroului permanent sau a preşedintelui Camerei.
În ceea ce priveşte ordinea de zi, eu cred că în această clipă trebuie să vorbim doar de acest subiect despre care scria şi Preşedintele Republicii.
Domnul Bogdan Olteanu:
Dacă nu mai sunt alte intervenţii, eu voi face mai întâi câteva comentarii. Îl voi contrazice pe domnul chestor Kelemen. DNA-ul a rezolvat un dosar, frumos ? a rezolvat dosarul ?Flota?, deci a avut eficienţa sa.
Nu voi intra în polemici referitoare la interpretare pentru că în această legislatură interpretarea Constituţiei şi a Regulamentului în anumite chestiuni îmi revine mie.
Am copii de vârsta copiilor domnului coleg Rădulescu, şi de aceea probabil că ascultăm şi dânsul şi eu aceleaşi interpretări copilăreşti de la copii noştri şi le preluăm poate de acolo în unele împrejurări, dar ne sunt foarte dragi, aşa că n-am să comentez acele interpretări.
Nu vă ascund că eu văd cu îngrijorare această solicitare a preşedintelui ca periclitând şansele cererii unei urmăriri penale, pentru că, iată, întrunindu-ne în august, va trebui să respectăm regula cvorumului şi a majorităţii de două treimi, regulă care, poate, în luna septembrie nu ar mai fi în vigoare şi, atunci, cererea de urmărire penală ar fi adoptată mai uşor. Dar, fără îndoială, Preşedintele României cunoaşte cel mai bine priorităţile ţării, este cel care o reprezintă şi, din acest punct de vedere, şi eu cred că este oportun, dată fiind şi constatarea Comisiei Europene, să luăm în considerare organizarea unei sesiuni extraordinare.
Eu mă voi manifesta în contradicţie cu colegii mei din coaliţia guvernamentală şi voi spune că sunt convins că primul-ministru ar dori să facă o prezentare Parlamentului pe această temă. Este un lucru normal, l-am mai făcut şi în alte împrejurări cu ocazia unor moţiuni simple, este adevărat, depuse, dacă nu mă înşel eu, în anul 2005, într-un ritm ameţitor pe tema inundaţiilor, şi pentru care sunt dator Opoziţiei din acea vreme pentru că, în calitatea mea de ministru, mi-au făcut un foarte frumos antrenament parlamentar, trebuind eu să răspund în locul unor colegi miniştri care nu se simţeau foarte confortabil în faţa colegilor parlamentari. Dar cred că este important din punct de vedere al funcţionării instituţiilor democratice din România, din punct de vedere al controlului parlamentar ca Parlamentul să fie informat. Cred, de asemenea, că, trecând câteva zile, lucrurile se vor sedimenta şi primul-ministru va putea să dea şi alte informaţii decât cele legate de simplele pagube pe care până în acest moment le cunoaştem. Ştiţi, şi doar spre informare vă spun: s-au înfiinţat cinci comitete de evaluare a pagubelor, care lucrează în aceste zile. Sigur, însă, că pagubele, din nefericire, încă nu s-au sfârşit pentru că apele sunt încă la faţa locului. Dar este foarte posibil, legând şi de propunerea de calendar pe care am să v-o fac, să existe pentru Guvernul un timp în care să poată face nişte evaluări desigur preliminare. Ţinem minte din experienţele nefericite ale inundaţiilor din anii 2005-2006 cel puţin, pe care şi eu le-am apucat într-o funcţie executivă, că evaluările pagubelor şi măsurile în consecinţă se iau într-un interval de circa 2-3 luni după înlăturarea apelor. Dar, sigur, nişte evaluări preliminare, nişte proiecţii asupra măsurilor care se vor lua cred că vor putea fi puse la dispoziţie.
Eu aş dori, stimaţi colegi, pornind de la această regulă care ne constrânge, a cvorumului de şedinţă, de la această necesitate a asigurării unei majorităţi de două treimi, să nu convocăm o sesiune extraordinară doar de dragul de a o convoca. Să nu convocăm o sesiune peste 2-3 zile, la care ştim foarte bine că este imposibil pentru colegii noştri să vină de acolo de unde se află.
De aceea, eu v-aş propune să o convocăm într-un termen rezonabil, şi vă sugerez să luăm în considerare ziua de 13 august. De fapt, nu cred că este necesar să discutăm de convocarea unei sesiuni pe termen de mai mult de o zi, pentru că, dacă am avea în considerare aceste două chestiuni ? un raport al primului-ministru, eventual, să zicem, câte o intervenţie de grup, dacă vom considera necesar, şi votul pe cele două, înţeleg că, procedural, la nivelul Biroului, se consideră că nu sunt necesare noi dezbateri pe cererile respective, ci reluarea procedurilor de vot, cred că o zi de sesiune extraordinară, care, sigur, să aibă program de lucru până la epuizarea ordinii de zi, ar fi suficientă.
V-aş propune, atunci, dacă vi se pare 13 dubios, poate vă propun 14, las la aprecierea dumneavoastră să discutăm, dar cred că este un interval rezonabil în care colegii noştri să poată să-şi replanifice activităţile.
Vă rog, domnule vicepreşedinte Dorneanu.
Domnul Valer Dorneanu:
Domnule preşedinte, în mod dramatic întotdeauna decizia noastră pare a fi determinată şi influenţată de imaginea mai bună sau mai rea a Parlamentului. Eu am pus o problemă, şi am constatat că nu a percutat nimeni să o analizeze, şi plec de la premisa de la care se pare că sunteţi toţi angajaţi: aceea de a lua o decizie care să nu afecteze în continuare imaginea Parlamentului.
Eu vă supun următorul scenariu: convocăm sesiune extraordinară, supunem la vot. Vom avea un vot afirmativ dar insuficient din punct de vedere al Regulamentului - acele condiţii de două treimi. Peste două săptămâni vom avea decizia Curţii Constituţionale care va spune, plecând de la nişte texte constituţionale invocate de colegii noştri de la PD-L, potrivit cărora hotărârile se iau cu majoritatea simplă, şi numai Regulamentul Camerei se adoptă cu altă majoritate, deci va spune Curtea Constituţională, ipoteză, ipoteză teoretică: textul acela în baza căruia noi am votat şi am constatat că nu sunt întrunite condiţiile regulamentului este neconstituţional. Ce va spune, atunci, opinia publică despre Parlament?
Deci n-ar fi mai corect să aşteptăm întâi decizia Curţii Constituţionale, să vedem cum trebuie să votăm, ca să nu ne mai raportăm greşit la diverse texte, şi pe urmă să fixăm sesiunea şi data votului, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a subliniat aici, nu mai trebuie să refacem dezbaterea.
Dar de ce să ne expunem unei situaţii ridicole? Deci vor fi două voturi, luând în considerare şi cel care a fost la sfârşitul sesiunii.
Domnul Cristian Rădulescu:
Aş face un comentariu.
Domnul Bogdan Olteanu:
Vă rog, domnul deputat Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
Mulţumesc.
În eventualitatea pe care o evocă domnul Dorneanu, am ieşi tot şifonaţi, dar, acum, întrevede cineva o posibilitate în care să ieşim imaculaţi faţă de felul în care am acceptat fiecare în decursul timpului diverse compromisului?
Amânarea dezbaterii asupra Regulamentului Camerei de către Curtea Constituţională de la sfârşitul lui iunie la jumătatea lui septembrie este unul din motivele care ne duce într-o astfel de posibilitate, ca noi în sesiunea extraordinară ce o vom face să ne exprimăm într-un anumit fel şi după aceea Curtea să spună: uite, interpretarea noastră este următoarea. Sigur că ea operează pentru viitorime, dar venind la vreo trei săptămâni după aceea toată lumea va face comparaţia. Şi ce a făcut Camera? A dat un vot care n-a fost valid, dar, dacă ar fi fost în condiţiile pe care acum Curtea le consideră corecte, votul ar fi fost valid. Deci, rezultatul acestei amânări este un factor agravant pentru situaţia în care suntem. Pe de altă parte, Camera a acceptat tacit, şi aici cam toţi ştim care au fost resorturile, ca ani şi ani de zile să avem această prevedere în Regulament, pe care am atacat-o noi acum la Curtea Constituţională, şi care ştim că nu este prevederea cea mai corectă, cu un cvorum de 2/3 care nu se mai aplică nicăieri, decât la textele constituţionale, în Adunarea Constituantă, şi am făcut clauză constituţională din votul pe începerea urmăririi penale şi, acum, în această conjunctură, este greu ca să nu ieşim puţin şifonaţi. Hai să vedem cum ieşim cel mai puţin.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Iertaţi-mă, dar sintagma este simplă. Cererea este a Preşedintelui României. Trebuie să fim de acord că această cerere trebuie onorată. Aşa spune Constituţia.
Ce să fac? Să mă opun voinţei preşedintelui, care este constituţională? Nu pot să mă opun.
Domnul Bogdan Olteanu:
Domnul deputat Munteanu. Vă rog.
Domnul Ioan Munteanu:
Şi eu sunt de acord cu ceea ce spune domnul Bolcaş - că nu trebuie să ne opunem unei sesiuni extraordinare, dar cred că este foarte corect sau a fost corectă susţinerea făcută de domnul Dorneanu.
Ne întâlnim pe data de 13, mergem pe două treimi, constatăm în sfârşit că n-am rezolvat nimic şi preşedintele la cinci zile ne spune că parlamentarii sunt cei mai răi de pe faţa pământului, că au numai interese de odihnă pe plaja de nu ştiu unde, pentru afaceri de nu ştiu ce fel. Cred că este corect să aşteptăm decizia Curţii şi, aşa cum de altfel suntem obişnuiţi, nu cred că raportul pe justiţie se îmbunătăţeşte din data de 10 sau 13 până în 26 sau 27 august. Nu cred. Nu cred că noi, parlamentarii, vom avea o altă imagine în aceste zece zile, pe care le propun în plus pentru sesiunea extraordinară.
Repet: este justificată solicitarea preşedintelui. Nu spun asta nicicum altfel.
Domnul Bogdan Olteanu:
Doamnelor şi domnilor colegi, vă atrag atenţia că onorata Curte Constituţională şi-a pus termenul de judecată pe 17 septembrie, deci dacă vrem să aşteptăm decizia Curţii nu mai vorbim de nici o sesiune extraordinară. Intrăm frumos în sesiune ordinară din cursul lunii septembrie. Decizia este în funcţie de asta. Diferenţa este nerelevantă între 13 sau 23 sau 31 august din punctul acesta de vedere. Poate fi din punct de vedere al prezenţei la vot.
Domnul Ioan Munteanu:
Eu aşa am înţeles de la domnul vicepreşedinte Dorneanu. Nu sunt un priceput, dar dânsul a spus că în maximum două săptămâni vom avea decizia Curţii.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Îmi permiteţi să vorbesc şi eu la microfon?
Sigur că problema deciziei Curţii Constituţionale există, este şi problema aplicabilităţii în timp a acestor decizii ale Curţii Constituţionale, şi vorbesc la microfon ca să marchez situaţia punctului meu de vedere.
Eu cred că Biroul permanent nu are competenţă decât să discute, nu să hotărască în această problemă.
Exact cum a spus şi domnul Munteanu, este cererea preşedintelui, o acceptăm ca atare. Discuţiile de acest gen şi propuneri de amânare sau de luare a votului aparţin plenului, care se pronunţă asupra ordinii de zi. Cred că aceasta este soluţia cea mai corectă şi cea mai elegantă.
Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulţumesc, domnul Bolcaş. Iau act de poziţia dumneavoastră, pe care o cunosc de altfel.
Continui să vă spun că va fi convocată o sesiune extraordinară dacă Biroul permanent prin vot sau parlamentarii prin semnături o vor convoca. Aceasta este interpretarea mea. Eu convoc sesiunea extraordinară. O voi convoca pe baza acestor două acte juridice.
Deci, stimaţi colegi, dacă pot să sintetizez propunerile, există până în acest moment după cum urmează: o propunere de a ţine sesiune extraordinară în data de 13 august, cu ordinea de zi formată din, că trebuie să luăm decizia în funcţie de ordinea de zi, bineînţeles, formată din cererea de începere a urmăriri penale pentru cei doi colegi ai noştri şi raport al primului-ministru. Este raport sau informare?
Preşedintele face raport. Primul-ministru cred că informează. Verificăm exact textul constituţional, ca să fim acoperiţi.
Deci, raport plus cerere.
A doua propunere este de a desfăşura o sesiune extraordinară în ultima săptămână a lunii august. Aceasta ar fi perioada 25-29. Stabilim ziua de comun acord.
Şi înţeleg că o a treia variantă care se degajă este aceea de a nu ţine sesiune extraordinară şi de a supune votului cererea de începere a urmăriri penale după decizia Curţii Constituţionale, deci să spunem în sesiunea ordinară.
Supun votului dumneavoastră pe rând cele trei propuneri.
Înţeleg că suntem opt membri ai Biroului permanent de faţă, dacă nu greşesc. Da. Majoritatea este de 5.
Consult mai întâi dacă pentru cea de-a doua variantă de sesiune extraordinară se menţine solicitarea PRM-ului privitoare la al doilea punct. Bun. Este normal să vă consult.
Atunci, supun votului dumneavoastră mai întâi propunerea de a organiza pe 13 august sesiune extraordinară cu aceste două puncte la ordinea de zi.
Cine este pentru? 5 (domnii Bogdan Olteanu, Lucian Bolcaş, Dan Radu Ruşanu, Cornel Popa şi Kelemen Hunor). S-a adoptat.
Nu cred că are sens să le mai supunem pe celelalte.
Stimaţi colegi, rog să informăm colegii. Rog, de asemenea, să transmitem colegilor noştri acest document transmis de Preşedintele României spre informare. Poate ar fi oportun să transmitem din nou colegilor noştri şi cele două rapoarte ale Comisiei juridice, în caz că nu le mai deţin, măcar în versiune electronică, pentru a putea să fie edificaţi. De fapt, sunt pe site, dacă nu greşesc. Bun. Sunt pe site, la caseta electronică a parlamentarului, deci lucrurile sunt, cred eu, destul de clare.
Ora? 10,00 vi se pare rezonabil? Programul de lucru?
11,00? Vreţi 11,00? Bun. Vă mulţumesc foarte mult.
Atunci, şedinţa o voi conduce eu.
Secretari de şedinţă? Domnul Ruşanu şi domnul Eserghep secretari de şedinţă. Rog să se comunice domnului Eserghep.
Ordinea de zi.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Deci începe la 11,00.
Domnul Bogdan Olteanu:
Absolut. Le luăm la rând.
Să începem cu votul, ca să fim siguri că avem colegi în sală?
Nu vorbesc de chestiunile procedurale, ci vorbesc de desfăşurarea chestiunilor de fond.
Atunci, începem cu raportul primului-ministru. Doriţi să avem câte o intervenţie de grup după aceea?
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Da, este corect.
Domnul Bogdan Olteanu:
Nu discut de lucrurile procedurale. Verificarea cvorumului şi toate acestea le poate cere orice lider de grup, şi vă stau la dispoziţie.
Deci, eu v-aş propune să nu fim extrem de stricţi în minute. Aici vom fi rezonabili cu toţii, sunt convins. Şi Guvernul şi grupurile parlamentare le vom aprecia, zic eu, singuri, dacă sunteţi de acord, cât este necesar să vorbim. Dacă vi se pare suficientă o intervenţie de grup, poate dacă vor fi necesare două în anumită împrejurare. Nu cred că trebuie aici să fim extrem de rigizi. Dacă sunteţi de acord. Înţeleg că da, şi Comitetul liderilor, cu această procedură. O intervenţie. Dacă există situaţii cu totul speciale, îmi voi manifesta obişnuita elasticitate.
Dacă este ceva de intervenit la final din partea Guvernului, după care trecem la procedura de vot cu bile. Sunteţi de acord să mergem din nou pe votul simultan la patru urne, ca să mai economisim timp? De acord.
Sigur că liderii de grup vor fi invitaţi să desemneze şi o comisie de numărare, vă anunţ din timp.
Atunci, începem la ora 11,00.
Consideraţi că este oportun să mai facem un Birou permanent înainte? Dacă este ceva, vă anunţ, dacă apare ceva cu totul special.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Eu v-aş propune să înscrieţi pe ordinea de zi şi reexaminarea Legii Curţii de Conturi.
Domnule preşedinte, nu va fi gata raportul, dar, pentru că cererea preşedintelui formal se referă la ea, o înscrieţi.
Domnul Bogdan Olteanu:
Nu se referă.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Ba se referă.
Domnul Bogdan Olteanu:
Domnule vicepreşedinte, nu se referă.
Nu a cerut-o nimeni şi nu mai începem şi cu legi.
Domnul Lucian Augustin Bolcaş:
Dacă nu se referă formal...
Domnul Bogdan Olteanu:
Bun. Dacă mai sunt alte chestiuni. Nu.
Închidem şedinţa.
*
Şedinţa s-a încheiat la ora 14,16.