şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor
din ziua de miercuri, 8 martie 2006
Şedinţa a început la ora 1017.
Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor.
Au participat: domnii Dan Radu Ruşanu, doamna Daniela Popa, vicepreşedinţi; Titu
Nicolae Gheorghiof, Gheorghe Albu, Gelil
Eserghep, secretari; Marin
Diaconescu, Ioan Oltean, Kelemen Hunor, Miron Ignat, chestori; Ioan Munteanu -
PSD; Ion Mînzînă - PRM; Cristian Rădulescu - PD; Gabriel Sandu - PNL; Marton
Arpad Francisc - UDMR; Nicolae Popa - Partidul Conservator; Ibram Iusein -
Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale şi doamna Georgeta Ionescu,
secretar general.
Invitaţi: doamna Cristina Pocora - secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul; domnii Mihai Unghianu, Nicolae Sfăcăreanu, secretari generali adjuncţi; doamna Anca Alexandrescu - Cancelaria preşedintelui Camerei Deputaţilor; doamna Cecilia Păduroiu, Departamentul pentru activităţi parlamentare; Georgică Tobă, Gabriel Stecoza, Direcţia secretariatului tehnic; Gheorghe Popescu, Direcţia pentru organizarea lucrărilor în plen; Constantin Bantaş, Direcţia pentru lucrările în comisii; Rodica Avram, Direcţia pentru comunicare, presă şi relaţii publice; Traian Chebeleu - Direcţia generală pentru relaţii externe şi protocol.
*
Domnul Adrian Năstase:
Stimaţi colegi, cred că nu avem lucruri foarte speciale astăzi. Poate facem o şedinţă ceva mai scurtă decât de obicei.
"La mulţi ani!" colegelor, doamnelor care sunt aici, să le spunem din partea membrilor Biroului permanent.
Este o zi frumoasă, zi importantă pentru noi toţi. Sper să fie o zi liniştită şi sper ca ea să anunţe o perioadă de echilibru şi de construcţie.
Domnul Adrian Năstase:
Dacă aveţi observaţii?
Vă rog, domnule Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
Domnule preşedinte, propun la "Diverse", de exemplu, includerea pe ordinea de zi şi discutarea funcţionalităţii sistemului de vot electronic al Camerei Deputaţilor. Chiar vreau să vedem dacă putem vota în condiţii de corectitudine sau nu. Este a doua oară când se întâmplă o chestiune de genul acesta. Ştiţi că a mai fost o dată, s-a anulat un vot, s-a reluat a doua zi.
Domnul Márton Árpád-Francisc:
Din păcate, domnul Bolcaş nu este aici. Dânsul l-a împiedicat, neinspirat, pe domnul Pambuccian, care ar fi vrut să spună de la microfon care este soluţia.
Eu zic că aceasta este o soluţie de moment. Într-adevăr, din când în când nu funcţionează şi soluţia este să extragi cadrul, să-l introduci de două-trei ori. Mi se pare totuşi că înseamnă că ceva într-adevăr nu este în ordine. Teoretic, când se conectează, chiar dacă stă tot timpul acolo, cartela ar trebui să funcţioneze.
Domnul Adrian Năstase:
Este clar că trebuie văzut ce anume se întâmplă. Altcineva spunea că, fiind ţinut în buzunar sau punând mâna pe zona aceea de contact, uneori se oxidează şi că trebuie din când în când cumva curăţată acea zonă. În sfârşit, nu ştiu care este problema. Va trebui însă să vedem cu atenţie. Şi să vedem mai ales de ce nu funcţionează pe partea dreaptă şi funcţionează pe partea stângă. Şi aceasta este o chestiune. S-ar putea să fie totuşi o operaţiune politică.
Domnul Gelil Eserghep:
Asta vroiam să spun şi eu, că este oxidarea mai puternică pe o anumită parte a sălii.
Şi vroiam să-l rog pe colegul Marton Arpad, domnul Bolcaş nefiind de faţă, că este nefericit termenul că a fost neinspirat. Nu l-a lăsat pentru că ... Am încercat şi eu să-i explic domnului Bolcaş: "Vedeţi că n-are decât un aspect tehnic de lămurit domnul Pambuccian", dar aţi văzut că fiecare...
Domnul Adrian Năstase:
Era o anumită stare de tensiune şi cred că s-a gândit că este vorba de altceva şi, atunci, ca să nu genereze...
Eu cred că a făcut foarte bine că a permis repetarea votului, pentru că altfel probabil că am fi discutat astăzi despre cu totul altceva.
Este un început. Sistemul acesta nu este perfect şi va trebui să vedem care sunt riscurile de nefuncţionalitate.
Bine, discutăm la "Diverse" chestiunea aceasta.
Doamna secretar general.
Doamna Georgeta Ionescu:
Dacă-mi permiteţi, am să-l invit pe directorul tehnic, la momentul respectiv, să dea câteva explicaţii membrilor Biroului permanent şi liderilor.
Domnul Adrian Năstase:
Bine.
PUNCTUL 1
Ordinea de zi pentru şedinţele Camerei Deputaţilor
Domnul Adrian Năstase:
Dacă aveţi comentarii? Nu sunt.
Supun votului, în Biroul permanent ,ordinea de zi. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
Şi Comitetului liderilor. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
Da, vă rog.
Domnul Gheorghe Albu:
Aş dori ca, pentru mâine, să vă propun să modificăm puţin programul. Adică de la 830-930, ştiu ce am hotărât, să votăm respingerile acelea, am vorbit şi cu domnul Mitrea, care înţeleg că va conduce şedinţa, aş dori totuşi să dezbatem Codul vamal. Va trece repede, pentru că nu sunt probleme. Sunt două de trecut: şi SOLVENŢA, la care nu sunt probleme. Ar trebui să le trecem acum.
Domnul Adrian Năstase:
Sunt observaţii?
Ideea este ca, pe primele locuri, să fie acestea două. Noi acceptaserăm unul dintre ele, care altfel intra în aprobare tacită.
Dacă sunteţi de acord cu această modificare a ordinii de zi pentru mâine. Cine este de acord în Biroul permanent? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
Şi în Comitetul liderilor. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
PUNCTUL 2
Programul de lucru al Camerei Deputaţilor
Domnul Adrian Năstase:
Dacă sunt observaţii? Doamna Popa.
Doamna Daniela Popa:
A fost o propunere, luni, în Biroul permanent, ca să suplimentăm o zi cu comisii.
Domnul Adrian Năstase:
Dacă sunteţi de acord ca luni să discutăm chestiunea aceasta pentru joi. Eventual, să vedem ce se întâmplă şi astăzi. Dar să aprobăm de principiu programul standard şi, dacă luni avem elemente suplimentare, să transformăm ziua de joi.
Supun votului acest program standard pentru săptămâna viitoare. Cine este pentru? În Biroul permanent. Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
Şi Comitetul liderilor. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
PUNCTUL 3
Notă cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor
Domnul Adrian Năstase:
La pag.10 este proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală în procedură de urgenţă.
Supun această propunere votului Comitetului liderilor. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. S-a acceptat procedura de urgenţă.
De asemenea, este o solicitare de procedură de urgenţă pentru propunerea legislativă privind autorizarea interceptării comunicaţiilor... realizarea securităţii naţionale.
Supun această propunere votului Comitetului liderilor. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. S-a acceptat procedura de urgenţă.
La pct.3 - propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare.
Cine este pentru procedură de urgenţă? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.
Patru: propunere legislativă pentru completarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru finanţarea rezidenţiatului stagiaturii ... de cercetare medicală în sectorul sanitar. Propunerea a fost respinsă la Senat.
Vă întreb dacă sunteţi de acord cu procedura de urgenţă. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 1 vot împotrivă (Marton Arpad). Abţineri? S-a aprobat procedura de urgenţă.
Probabil că domnul Marton o să spună că, fiind respinsă, introducând-o acum în procedură de urgenţă... Eu nu vreau să reiau argumentul. Este argumentul pe care l-aţi adus şi data trecută şi mie mi se pare corect, dar conform voinţei autorilor, am supus-o votului.
Dacă mai sunt şi alte aspecte legate de iniţiativele legislative? Nu. Mulţumesc. Mergem mai departe.
PUNCTUL 4
Solicitare din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă privind stabilirea termenului pentru aprobare tacită la 60 de zile pentru PLx nr.45/2006
Domnul Kelemen Hunor:
Domnule preşedinte, dacă-mi daţi voie.
Este o solicitare pentru prelungirea termenului de adoptare tacită în cazul proiectului privind modificarea Legii 41. Eu cred că putem aproba, mai ales că săptămâna viitoare este termenul de depunere a raportului şi încă nici n-am început dezbaterea în comisie. Am discutat cu doamna preşedintă şi aceasta a fost soluţia convenabilă pentru toată lumea.
Domnul Adrian Năstase:
Înţeleg că nu sunt alte comentarii. Solicitarea este aprobată.
PUNCTUL 5
Solicitare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi privind prelungirea termenului de depunere a raportului la PLx nr.105/2006
Domnul Adrian Năstase:
Ştiu că şi la Senat au luat nişte decizii în legătură cu tema aceasta. Ştiţi cumva care este...?
Ar trebui să vedem şi la Senat ce decizii au luat.
Eu ştiu că în Biroul permanent au discutat subiectul acesta. Nu ştiu de ce. Am impresia că era vorba doar de chestiunea desemnării candidaţilor, în baza ordonanţei. Şi acest aspect ştiu că a fost avut în vedere, la un moment dat, de către Senat şi ar trebui să ne coordonăm cu ei.
Nu am o informaţie de primă mână, dar un comentariu în sensul că ei vor propune o prelungire cu 30 până la 60 de zile a funcţionării actualei echipe, nu?
Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:
Întrucât sunt foarte multe amendamente, noi am dat un termen prea scurt pentru raport şi solicită chiar şi ministrul delegat 13-15 martie pentru dezbatere. Întrucât termenul nu se împlineşte aşa cum am calculat noi, fiind înregistrat la Camera Deputaţilor la 27.02, februarie a avut numai 28 de zile, termenul se împlineşte în 29 martie şi ca atare putem să acordăm 20 martie termenul solicitat de Comisia juridică.
Domnul Adrian Năstase:
Atunci, înţeleg că acceptăm această solicitare, iar celălalt aspect să vedem şi la Senat şi luni să avem o propunere şi eventual unele soluţii din punctul de vedere al situaţiei de tranziţie.
Domnul Marton Arpad.
Domnul Márton Árpád-Francisc:
O singură observaţie. Totuşi trebuie să remarcăm, cu această decalare de termen, în mod evident, ordonanţa de urgenţă, cu toate elementele prevăzute, se va aplica în variantă nemodificată. Deci, modificarea ei, practic, nu are nici un sens.
Domnul Adrian Năstase:
Ştiu că sunt discuţii intense în această materie. De altfel, am văzut şi o scrisoare de la domnul Ticu Dumitrescu sau nu? Poate o discutăm acum.
Cererea domnului Constantin Ticu Dumitrescu
Doamna Georgeta Ionescu:
Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, potrivit noului Regulament, accesul la şedinţele comisiilor este deschis.
Domnul Adrian Năstase:
Eu vă propun să trimitem această solicitare la comisii şi, sigur, cu sugestia noastră de a accepta. În sfârşit, conform Regulamentului, eu cred că nimeni nu va avea obiecţiuni în ceea ce priveşte participarea sa.
Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:
Ar trebui să-i comunicăm domnului Ticu Dumitrescu că celelalte două iniţiative legislative sunt la Senat, nu sunt la noi. Să facă o cerere către Senat.
Domnul Adrian Năstase:
Vă rog, doamnă secretar general, să îmi pregătiţi un proiect de răspuns către domnul Ticu Dumitrescu în care să-i spunem că, pentru textul de la Cameră, am transmis Camerei şi nu avem nimic împotrivă, Regulamentul permite, dar decizia trebuie luată la nivelul comisiei şi am transmis această solicitare.
În ceea ce priveşte celelalte două propuneri legislative, ele se găsesc la Senat şi îl rog să ia legătura cu colegii de la Senat.
PUNCTUL 6
Materiale pe linia relaţiilor parlamentare externe
1. Participarea la misiunea de observare a alegerilor parlamentare din Ucraina (26 martie 2006).
Domnul Adrian Năstase:
Dacă sunt observaţii? Nu. Memorandum-ul este aprobat.
2. Vizita în Macedonia a unei delegaţii a Grupului parlamentar de prietenie cu Macedonia, conduse de doamna deputat Liana Dumitrescu, preşedintele Grupului (26-29 martie 2006).
Domnul Adrian Năstase:
Dacă sunt observaţii? Nu. Memorandum-ul este aprobat.
3. Conferinţa preşedinţilor Comisiilor pentru afaceri externe din parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene, parlamentele statelor candidate şi din Parlamentul European (Viena, 27-28 martie 2006).
Domnul Adrian Năstase:
Dacă sunt observaţii? Nu. Memorandum-ul este aprobat.
4. Organizarea unei noi licitaţii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică "Servicii de transport aerian şi cazare în străinătate pentru anul 2006".
Domnul Adrian Năstase:
Rog chestorii să prezinte punctul de vedere.
Domnul Kelemen Hunor:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi, noi am avut mai multe întâlniri, ultima întâlnire ieri dimineaţă şi au existat două propuneri.
Prima propunere era scoaterea la licitaţie a acestui serviciu.
O altă propunere era să păstrăm în interiorul Camerei şi serviciile noastre interne să se ocupe de deplasările în străinătate, cumpărarea biletelor, rezervarea la hoteluri ş.a.m.d.
Din punct de vedere legal, nu se poate păstra în interiorul Camerei Deputaţilor, pentru că Legea achiziţiilor publice ne obligă să scoatem la licitaţie, fiind vorba de o sumă mai mare de 40 de mii de euro sau echivalentul a 40 de mii de euro.
Noi propunem, din acest motiv, organizarea unei licitaţii publice pentru acest serviciu. Caietul de sarcini a fost pregătit de direcţia de specialitate, doamna Popa a avut nişte observaţii în legătură cu caietul de sarcini. Experţii noştri au lucrat pe acest material, au inclus amendamentele, propunerile doamnei vicepreşedinte, cele care au fost acceptabile din punct de vedere legal. Nu a avut alte observaţii, dar din punct de vedere legal au analizat aceste amendamente.
Şi noi propunem să fiţi de acord în Biroul permanent cu scoaterea la licitaţie.
Sigur, contractul cu firma DANCO, sau cum se numeşte, expiră pe data de 31 martie. Licitaţia nu se poate face până la 31 martie şi în memorandum există o solicitare de a aproba ca până la termina licitaţiei, până la semnarea contractului, să mergem pe această variantă cu care lucrează şi Senatul, la limita legii. Dar, în această perioadă, nu vom depăşi suma de 40 de mii de euro sau este puţin probabil să depăşim suma de 40 de mii de euro şi să cumpărăm noi biletele şi să se ocupe direcţia de specialitate de aceste lucruri pentru deplasările noastre în străinătate.
Este urgent să dăm drumul cât mai repede la licitaţie, pentru că va dura în jur de 60 de zile şi, oricum, suntem în întârziere.
Domnul Adrian Năstase:
Doamna Popa.
Doamna Daniela Popa:
Eu nu am alte comentarii de făcut. Toate discuţiile s-au purtat în Biroul permanent. Domnii chestori au fost mandataţi de Biroul permanent să se ocupe strict de acest caz. Dânşii au găsit soluţia optimă. Noi n-avem decât să luăm la cunoştinţă de ceea ce au decis şi să continuăm procedura.
Domnul Gheorghe Albu:
Domnule preşedinte, nu cred că prima concluzie este cea corectă. Legislaţia în vigoare privind achiziţiile spune că, dacă valoarea cumulată depăşeşte 40.000 de euro? Aceasta se referă la situaţia în care apelăm la o firmă terţă. Dacă lucrurile se desfăşoară în cadrul societăţii, în cadrul Camerei Deputaţilor în acest caz, nu are relevanţă. Sunt societăţi comerciale care cheltuiesc mult mai mult de 40.000 de euro pe transport, pe cazare şi nu apelează la alţii. Aceasta este valabil în situaţia în care vreau să înstrăinez serviciul, nu în situaţia în care vreau să-l fac eu. Dacă vreau să-l fac eu, pot să am orice valoare, nimeni nu mă obligă să fac licitaţie. Aceasta este problema şi, dacă se trage această concluzie, atunci raţionamentul e fals. Deci, putem fără nici un fel de problemă să organizăm acest serviciu şi în cadrul Camerei. Nu ne obligă legea. Dacă noi avem alte constrângeri, de eficienţă, de costuri, nu ştiu, aceasta e altă discuţie. Dar nu ne obligă legea să facem acest lucru.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Eserghep.
Domnul Gelil Eserghep:
Şi eu sunt de acord cu ceea ce a spus colegul meu pentru că, într-adevăr, în cazul acesta Senatul este în afara legii de câţiva ani buni de zile?, pentru că la ei nu este o situaţie de o lună sau de două. Şi mai e o problemă. Dacă într-adevăr personalul de specialitate poate suplini această treabă, dacă în eventualitatea venirii unei firme din nou înseamnă că avem oameni în plus care nu au ce face? Aţi mai zis dumneavoastră că e vorba şi de eficienţa persoanelor pe care le avem aici, că sunt câţiva zeci la direcţia respectivă. Înseamnă că unii nu au ce face în acest timp, dacă pot lucra aici şi după aceea, dintr-o dată, neavând obiectul muncii, ei rămân pe schemă.
Eu aş zice să mergem în continuare pe posibilitatea de a ne asigura singuri acest serviciu şi vă zic eu că o să fie mai bine.
Domnul Adrian Năstase:
Punctul de vedere al chestorilor? Această observaţie este corectă sau nu?
Domnul Kelemen Hunor:
Stimaţi colegi, Senatul este la limită. Ei de fiecare dată cer oferte, merg pe această variantă, dar Curtea de Conturi a făcut nişte observaţii în legătură cu această procedură folosită de Senat. Noi am cerut şi punctul de vedere al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. Deci, noi nu putem să considerăm că Camera Deputaţilor este o societate comercială. Societăţile comerciale nu lucrează pe bani publici, din venituri extrabugetare, pot să meargă pe alte variante. Cei de la Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice ne-au recomandat această procedură.
În plus, deplasările de la Camera Deputaţilor sunt mult mai numeroase decât cele de la Senat. Anul trecut am avut peste 300 de deplasări. Aceasta înseamnă că în fiecare zi, să spunem, mergem la limita legii. De fiecare dată trebuie să apelăm la ofertă deschisă, prin fax, prin Internet, prin porumbei dresaţi, nu ştiu, fiindcă nu putem să mergem doar printr-o singură ofertă cerută de la o singură firmă sau de la o singură companie şi, conform Legii achiziţiilor publice, nici nu se poate sparge un serviciu, care înseamnă o durată de un an de zile, pe bucăţi, pe zile, pe săptămâni, pe deplasări, ca să nu depăşim suma de 40.000 de euro.
Varianta legală corectă şi transparentă, fiind vorba de bani publici, este licitaţie şi externalizarea serviciului respectiv. Acesta este punctul nostru de vedere.
Noi am analizat ieri şi am încercat să vedem dacă se poate organiza prin serviciile Camerei Deputaţilor; nu cred că este posibil, nici legal, nici din punctul de vedere al eficienţei. Nu cred că este posibil.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Oltean.
Domnul Ioan Oltean:
Domnule preşedinte, din informaţiile care ni s-au pus nouă la dispoziţie a rezultat că şi Senatul a organizat licitaţie pentru aceste servicii şi, din motive obiective, mă rog, participanţii au renunţat în ultimul moment la licitaţie şi, neavând altă soluţie, au recurs la îndeplinirea acestor servicii prin personalul propriu. Dar s-a precizat în mod clar că sunt la marginea legii.
Pe de altă parte, având în vedere că actualul contract expiră la 31 martie, până când se va organiza licitaţia şi se va hotărî care este câştigătorul, vor fi cel puţin 30-40-50 de zile, perioadă în care va trebui ca acest serviciu să-l îndeplinim cu personalul Camerei Deputaţilor. O să vedem în perioada aceasta care sunt greutăţile, care sunt problemele cu care se confruntă acest serviciu, desfăşurat de către personalul nostru, având şi un termen de comparaţie, care ulterior ne poate ajuta să forţăm un pic cadrul legal, dacă într-adevăr se va ajunge la concluzia că aceasta este varianta care este optimă, sub toate aspectele, şi al eficienţei şi al economiei naţionale.
Domnul Adrian Năstase:
Eu am următoarea rugăminte, până luni, adică să nu luăm o decizie acum, dar am poate o curiozitate pe o zonă în care poate sunt alte argumente pe care nu le cunosc. Sunt convins că la Autoritatea Naţională pentru Achiziţiile Publice, orice am întreba în legătură cu achiziţiile, va spune că trebuie să se facă prin achiziţii publice, pentru că acesta este obiectul muncii pe zona respectivă. Deci, nu am aici foarte multe îndoieli în legătură cu această chestiune.
Dar eu aş vrea să vedem pe anul trecut, pentru 2005, să luăm, să spunem, călătoriile Bucureşti-Bruxelles. Au fost la noi 500, să spunem, şi la Senat au fost 200. Să vedem costul mediu al acestor călătorii. Sau putem să luăm două sau trei destinaţii, costul mediu la Senat şi costul mediu la Cameră pentru că, dacă la noi, în aceste condiţii, preţul mediu a fost mai scăzut decât la Senat, înseamnă că vorbim degeaba, înseamnă că mecanismul nostru a fost mai bun. Deci, să vedem, să luăm anul trecut, că avem o bază şi comparăm preţul pe aceeaşi călătorie. Rog chestorii şi secretarul general să ia legătura şi cu cei de la Senat şi să facem o analiză comparativă de preţ, pentru că poate că vorbim degeaba. Noi într-un fel ne gândim că o soluţie cu cei din afară ar putea să ne coste mai mult decât o soluţie internă, aşa cum este cea de la Senat. Poate că nu se verifică această chestiune şi atunci nu are rost să mai discutăm foarte mult şi dăm drumul imediat la chestiunea aceasta. Dar de ce suntem preocupaţi de această chestiune? Vrem ca biletele să fie cât mai ieftin posibil, pentru că avem sume reduse şi avem presiuni mari pentru aceste călătorii.
Doamna Daniela Popa:
Şi să nu se mai întâmple disfuncţionalităţile care s-au întâmplat până acum.
Domnul Adrian Năstase:
Sigur, nu mai discut despre disfuncţionalităţi. Dar să spunem că acestea sunt accidente pe care le putem într-un fel sau altul evita mai bine, mai puţin bine. S-ar putea să apară astfel de disfuncţii şi în cazul în care noi organizăm acest serviciu de deplasare.
Rugămintea mea este ca până săptămâna viitoare să avem o analiză comparativă. Ştiu că nu va fi foarte simplu. Să-i rugăm, totuşi, pe cei de la Senat să ne ajute. Cred că şi ei sunt interesaţi, până la urmă, să aibă o analiză comparativă pe aceste trasee, da? Şi luăm câteva, cele care sunt mai importante. Luăm Bruxelles, Paris, nu ştiu dacă mai este vreo direcţie?
Atunci, amânăm pentru luni, săptămâna viitoare, dacă sunteţi de acord.
Domnul Kelemen Hunor:
Da, sigur, amânăm pentru săptămâna viitoare. Doar o singură propoziţie. Noi am încercat să facem o comparaţie în ceea ce priveşte costurile, dacă noi cumpărăm de la agenţii sau de la companii direct biletele sau dacă mergem prin varianta licitaţiei şi prin intermediul unei firme. Dacă noi cumpărăm de la ei direct, costă mai mult biletul fiindcă, făcând contract cu firme de specialitate, pe tot anul primesc nişte reduceri. Dacă mergi direct la compania aeriană, îţi dă la preţul zilei, care este mai mare.
Domnul Adrian Năstase:
E adevărat. Dar, pe de altă parte, din câte spuneau alţi colegi, compania respectivă este interesată într-o anumită valoare a preţului şi atunci valoarea preţului trebuie să fie cât mai ridicată, pentru că ei iau un comision de la noi, în funcţie de valoarea biletului. Atunci, ei câştigă de două ori. De exemplu, dacă ajungi la Paris prin Londra, ei iau oricum un discount pentru biletul Bucureşti-Londra-Paris, câştigă o dată pentru că, dacă ai fi luat biletul Bucureşti-Londra-Paris direct de acolo era mai scump. În acelaşi timp, câştigă de la noi, pentru că, în loc să ia un comision la o valoare mai redusă, iau un comision la un preţ mai ridicat şi singurii fraieri în operaţiunea aceasta sunt deputaţii.
Şi aici este o chestiune de timp, este o chestiune de eficienţă, este o chestiune de costuri. Aceasta este, de fapt, problema. Am explicat corect? Pentru că am descoperit colegi de-ai noştri care ajungeau la Bratislava după 9 ore de zbor. De aici am pornit. Deci, argumentul parţial este corect, dar problema este că nu trebuie neapărat, ca să ajungi la Paris, să iei un bilet Bucureşti-Londra-Paris. Aceasta este singura chestiune. Dar este adevărat că biletul acesta l-am cumpăra noi ceva mai ieftin decât dacă l-am cumpăra direct. Dar nu avem nevoie de acest bilet. Aşa am înţeles eu?
Domnul Kelemen Hunor:
Domnule preşedinte, e complicat, fiindcă de foarte multe ori deputaţii care au plecat în deplasare au ales alte trasee decât cele prezentate şi traseul cel mai scurt. Dacă alegem traseul cel mai scurt, se poate, dar atunci înseamnă că trebuie să plece dimineaţa, să nu mai doarmă o zi acolo, nu mai vizitează nu ştiu ce? Deci, e o situaţie destul de complicată; de la caz la caz.
Domnul Adrian Năstase:
Cunosc bine istoria acestor deplasări. Deci, rugămintea mea e ca luni să vedem şi aceste elemente suplimentare, că poate avem o idee preconcepută.
Mergem mai departe.
4. Informare privind participarea la Reuniunea Comisiei pentru Probleme Economice şi Dezvoltare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, 19-20 ianuarie 2006, Londra
S-a luat act.
5. Informare privind participarea la reuniunea Comisiei pentru mediu, agricultură şi probleme teritoriale a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
S-a luat act.
PUNCTUL 7
Scrisoarea din partea Institutului Român pentru
Drepturile Omului
Domnul Adrian Năstase:
Situaţia este destul de complicată. Institutul acesta este sub autoritatea Parlamentului şi practic a rămas fără sediu, datorită faptului că sediul său este într-o casă, într-o vilă care a fost revendicată şi este restituită în natură. Cum procedăm? Doamna secretar general, aveţi cuvântul.
Doamna Georgeta Ionescu:
Dacă îmi permiteţi, ieri am avut o primă întâlnire cu omologii noştri de la Senat, o echipă tehnică din partea Camerei şi, de asemenea, şi din partea Senatului. În urma discuţiilor legate de lista de investiţii în principal, s-a degajat clar ideea că trebuie făcute eforturi conjugate ca să eliberăm în cel mai scurt termen corpul care găzduieşte în momentul de faţă SPP-ul. Ar exista atunci spaţii probabil suficiente de alocat şi Institutului pentru Drepturile Omului. În momentul de faţă, însă, altă variantă? Noi nu avem practic nici spaţii de lucru pentru staff-ul nostru. Aşa cum v-am informat acum câteva zile, deja staff-ul care deserveşte diverse direcţii, mai puţin staff-ul de la comisii şi de la grupuri, dar staff-ul care deserveşte serviciile tehnice şi aparatul Secretariatului General lucrează deja în condiţii improprii. Nu mai putem face alte eforturi ca să-i comasăm.
Singura variantă de rezervă în momentul de faţă ar mai fi comasarea eventuală a spaţiului destinat - şi-mi cer scuze - activităţii parlamentarilor în spaţiul de lucru al comisiilor, pentru că sunt alocate foarte multe birouri care nu sunt utilizate. Dacă prin bunăvoinţa unora dintre deputaţi ele mai pot fi restituite administraţiei, putem să mai eliberăm eventual două-trei încăperi în care să găzduim şi Institutul, dar o altă variantă în momentul de faţă nu avem.
Domnul Adrian Năstase:
Vă rog.
Domnul Gelil Eserghep:
Totuşi, numele acesta George Gaiţă apare într-o grămadă de retrocedări. Noi chiar nu avem nici o posibilitate să verificăm sau să dispunem o comisie de anchetă în această privinţă? Suntem doar aşa, decorativi? Ştiţi prea bine că este o adevărată mafie cu imobiliarele acestea. George Gaiţă apare într-o grămadă de chestii; nu am nimic, nu-l cunosc, nu ştiu cine e şi nici nu mă interesează, dar peste tot? Le ia acum şi lor sediul şi e posibil ca aici să fie un caz foarte grav pentru că, deşi nu era treaba lor, dacă în adresa către Biroul permanent al Camerei, prof.univ.dr. Irina Moroianu Zlătescu, într-un subpunct aici, specifică faptul că ?Nu suntem noi chemaţi să ne pronunţăm asupra legalităţii dar, totuşi, vă informăm că potrivit ? imobilul a intrat în proprietatea statului ca urmare a donaţiei fostului proprietar?, nu se poate verifica acest lucru de către Direcţia noastră juridică sau de către cineva de aici? Sincer, nu aş vrea un răspuns de genul ?Domnule, ştii că nu putem, că nu ştiu ce? şi treaba merge înainte pentru simplul motiv că aici nişte?
Doamna Georgeta Ionescu:
Atâta timp cât există hotărârea judecătorească, e greu de intervenit, dar putem cere în contencios să facă această verificare.
Domnul Gelil Eserghep:
Dacă există donaţia. E, totuşi, o sesizare a unui profesor universitar doctor.
Domnul Gheorghe Albu:
Evident că Biroul nostru nu poate să facă acest lucru, dar doamna profesor universitar poate să facă o adresă (nu-i dăm noi sfaturi dar, dacă vrea să fie ajutată) către Comisia de abuzuri, care poate să ia urma acestei situaţii, în baza acestei adrese. Noi, evident, nu ne putem implica în nici un caz.
Domnul Gelil Eserghep:
Haideţi să scurtăm. Sesizăm noi Comisia de abuzuri cu privire la acest lucru, mai ales că acest Institut este în subordinea Parlamentului, noi suntem ordonatorul principal de credite. Chiar aşa, nu avem nici o putere, Biroul acesta permanent al Camerei, doar stabilim şi învârtim hârtii de aici încolo? Nu putem nici măcar atâta lucru, când e vorba de aşa ceva? Deci, ne-a sesizat directorul acestui institut, este un profesor universitar doctor, nu este oarecine şi ne-a introdus aceasta în cererea către noi. Dacă nici acum nu ne sesizăm la un aspect din acesta, atunci vorbim degeaba de lupta anticorupţie şi alte din acestea pentru populaţie. Chiar aşa, ieri, prin cererea aceea care s-a respins, s-a terminat cu lupta anticorupţie? Să începem cu cea reală, că vă zic eu că aici, la terenuri, e problema. Aici, la terenuri şi case! Dacă cineva din subordinea noastră - nu direct -, ne sesizează, chiar aşa cum e aici, mai mult aluziv, cu o problemă şi noi nu ne sesizăm, nu putem nici măcar să facem acest lucru, păi, înseamnă că noi atunci într-adevăr avem dreptate să avem 15% credibilitate la populaţie. Suntem nişte neputincioşi. Vine unul la mine şi, într-adevăr, ?Eu nu pot să fac nimic ca parlamentar. Uite, îmi vine şi o hârtie în faţă şi nu am absolut nici o putere. Sunt vai de capul meu!? Ar fi corect aşa ceva?
Să facem noi sesizarea, cum a zis colegul, către Comisia de abuzuri, deci avem o Comisie de abuzuri, poate să se uite şi să vadă acest lucru.
Domnul Marin Diaconescu:
Domnule preşedinte, şi eu voiam să susţin, să propun de fapt acelaşi lucru ca şi colegul. Cred că este momentul ca în această zonă a imobiliarelor să ne implicăm puţin şi să dau şi câteva direcţii în care am putea să intervenim. Cred că este bine să sesizăm Comisia de abuzuri şi să facă verificarea aceasta. Este corect şi, chiar dacă există o hotărâre judecătorească, vom găsi modalitatea de atacare a ei. Se fac prea multe abuzuri ca să nu verificăm.
Domnul Ioan Oltean:
Domnule preşedinte, domnilor colegi, cred că noi uităm care este rolul Parlamentului. Parlamentul, ştim cu toţii, este forul legislativ al ţării şi atât. Pe urmă, uităm de principiul constituţional al separaţiunii puterilor. În al treilea rând, domnilor colegi, din adresa aceasta nu rezultă de nicăieri că este un abuz, că acest imobil s-a restituit fostului proprietar sau cui i s-a restituit în temeiul unui act normativ abuziv. Şi dacă avem la mijloc şi o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, lucrul este şi mai clar.
Ceea ce s-ar putea face, dacă chiar se doreşte, pentru informarea noastră, este să solicităm Primăriei generale a Capitalei să ne comunice care au fost actele care au stat la baza restituirii imobilului respectiv, în temeiul legii, şi abia pe urmă putem să gândim dacă într-adevăr, din actele care sunt comunicate, vom constata că aici s-a săvârşit un abuz, să sesizăm noi sau oricine altcineva Comisia de abuzuri a Camerei, care să întreprindă pe linia ei cercetări. În afara unor asemenea date, orice fel de intervenţie a noastră sau a personalului de specialitate din cadrul Camerei Deputaţilor este un abuz care nu va avea nici un fel de justificare pe temei legal.
Domnul Gelil Eserghep:
Dacă nu ne implicăm, atunci ar fi un abuz. Dar eu am citit foarte clar şi dumneavoastră, când aveţi pregătire de cadru didactic la bază, dacă citiţi, vă daţi seama foarte clar că ea ne explică acest lucru.
Din cunoştinţele noastre, imobilul a intrat în proprietatea statului ca urmare a donaţiei foştilor proprietari, deci nu ca urmare a preluării abuzive. Deci, imobilul, la bază, nu a fost luat abuziv de către stat, ci a fost o donaţie a fostului proprietar.
Facem o adresă către Primăria Generală să ne trimită înapoi exact copia hotărârii judecătoreşti, pentru că în baza acestui act a dat primăria. Şi, uite aşa, imediat am închis cercul.
Şi îmi pare foarte rău! Dumneavoastră aveţi un limbaj extraordinar şi v-am admirat când v-am văzut la televizor cum luptaţi împotriva corupţiei şi pentru alte probleme. Şi, în cazul acesta, când este un lucru clar, evident, ne facem că nu-l vedem! Este mare lucru să punem pe cineva să verifice să vadă dacă există barem această donaţie. Este adevărat sau nu este adevărat. Dacă este adevărat, putem discuta. Dacă nu este adevărat, atunci într-adevăr a avut dreptate primăria, i-a luat spaţiul, i-a luat tot, este OK. Dar poate există această donaţie. Poate statul nu a luat abuziv, pentru că nu toate clădirile pe care le-a luat statul în proprietate în acel an au fost luate abuziv. Să ştiţi că sunt foarte multe clădiri pentru care proprietarii, pe vremea aceea, au primit bani şi unii au fost mulţumiţi cu ce bani au primit.
Eu zic: haideţi să lăsăm retorica aceasta. Dacă vreţi, tot ce am spus până acum poate să se şteargă din stenogramă. Nu am nevoie să afle presa sau să-mi arog nu ştiu ce calitate de... dar nici măcar acum... Deci, vă spun sincer, nu am treabă cu statutul de membru în Biroul permanent, totuşi suntem nişte deputaţi, suntem trimişi de nişte oameni şi vorbim frumos, aşa, altădată, că suntem trimişi de unii sau de alţii. Şi nici măcar când vine cineva şi sesizează o chestiune de genul acesta, nu poţi să faci nimic!
Domnul Ioan Oltean:
Dacă-mi permiteţi.
Domnul Adrian Năstase:
Da, un drept la replică.
Domnul Ioan Oltean:
Nu este un drept la replică, pentru că aş vrea să precizez din capul locului că, dacă sunt elemente care converg spre o concluzie că este un abuz, sunt primul care subscriu unei asemenea iniţiative. Deci, din capul locului, nu încerc să obstrucţionez efectuarea unei analize foarte serioase a unei documentări în privinţa aceasta.
Ceea ce spun eu, ca jurist, este că, din cunoştinţele mele, această afirmaţie a doamnei director a acestei instituţii este atât de vagă, atât de generală, încât nu se poate furniza nici un indiciu că într-adevăr, în speţa dată, există un abuz. Ori, tot din punct de vedere juridic, din punct de vedere al atribuţiilor pe care Camera Deputaţilor le are, noi trebuie să ne raportăm la ceea ce este Cameră şi la atribuţiile care sunt conferite din Constituţie, nici un specialist al Camerei Deputaţilor nu are dreptul să meargă la primărie sau în altă parte, în virtutea calităţii acestuia, şi să facă investigaţii privind această cauză.
Aceasta este chestiunea pe care eu am luat-o în calcul. Nicidecum faptul că n-ar trebui să facem ceva. Sigur, să facem ceva, ceea ce ne permite legea şi ceea ce ne poate conduce, în ultimă instanţă, la exercitarea atribuţiilor noastre, dar numai pe cadru legal şi nu în afara legii.
Este adevărat că noi, ca deputaţi, suntem legaţi de mâini şi de picioare în rezolvarea problemelor cu care se confruntă cetăţeanul şi ştim cu toţii, pentru că la birourile parlamentare vin atâţia oameni. Pentru rezolvarea acestora, noi nu facem decât să dăm un telefon şi să-l trimitem la o persoană abilitată să rezolve cauza dată.
Dacă identificăm, domnule preşedinte, o soluţie prin care noi putem verifica, sigur, n-am nimic împotrivă în privinţa aceasta.
Domnul Ioan Munteanu:
Eu cred că sunt două probleme.
Mai întâi, în spaţiul care astăzi este închiriat institutului, am putea spune că, noi fiind ordonatorii de credit, va trebui să ştim dacă noi am fost cei care suntem chiriaşii sau ei, indirect.
Şi a doua problemă este că dispoziţia de primar fiind, dată în 27 februarie, poate fi încă atacată la tribunal, la secţia civilă, în cele 30 de zile. Deci, ar mai fi timpul necesar chiar să fie atacată. Cine? Nu mă pricep, nu sunt jurist, dar sunt soluţii de genul acesta în acest moment.
Domnul Márton Árpád-Francisc:
Aici sunt două probleme.
În primul rând, legat de donaţie, ştiţi foarte bine că, într-o perioadă, era acest sistem al donaţiilor forţate. Deci, multe persoane erau forţate, prin natura lucrurilor, să doneze anumite lucruri.
Pe de altă parte, este o altă problemă; ce am înţeles eu aici.
În mod evident, dacă se poate contesta, să fie contestată, nu ştiu, în cele 30 de zile, această decizie a primăriei.
Este o soluţie ca doamna să sesizeze Comisia de abuzuri, dar atunci să trimită o scrisoare către acea comisie, cu toate elementele care se solicită acolo şi atunci ei, pe cei au ei posibilităţi, să investigheze situaţia.
Dar, dacă această retrocedare s-a realizat pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, nu este într-un stat de drept nimic care să mai poate ataca, să se mai poată reveni la această retrocedare. Nici Parlamentul, nici alţii.
Ştiţi foarte bine, era o perioadă cu recursul în anulare şi am primit destul de multe pentru astfel de soluţie.
Deci, n-avem cum.
Trebuie să găsim o altă soluţie pentru acest institut, dacă este nevoie de acest institut; este o altă discuţie.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Gheorghiof.
Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Am impresia că noi discutăm într-un avânt asupra unui imobil care a fost retrocedat în baza Legii 10. Nu văd niciunde stipulat că ar fi vorba de o hotărâre judecătorească irevocabilă. Este vorba de o notificare a executorului judecătoresc, potrivit dispoziţiilor Legii 10: foştii proprietari sau moştenirii îşi notifică vocaţia către executorul judecătoresc care pune în întârziere cel care deţine ilegal spaţiul. Este calea urmată de Legea 10. Nu există o hotărâre judecătorească. S-a făcut către Municipiul Bucureşti. Primarul Municipiului Bucureşti a verificat şi, aşa cum a spus colegul meu Marton Arpad, în perioada respectivă - şi am întâlnit nenumărate cazuri în practică - atunci, când donezi ceva şi demonstrezi că gestul tău de a dona donaţia ca atare de fapt nu a fost făcut decât prin manopere dolozive a celui care şi-a dorit să primească această donaţie sau prin violenţă asupra consimţământului tău, pentru că exista fiscul care venea să-ţi solicite nişte bani sau o execuţie pe o situaţie financiară a ta, omul era obligat să doneze, statul prelua, dar consimţământul lui a fost lovit şi este lovit de această nulitate a manoperei dolozive şi a violenţei făcute asupra lui.
Nenumărate cazuri în practica judecătorească; dar aici niciodată nu s-a ridicat vicierea consimţământului sau atacarea donaţiei ca atare, pentru că, în baza Legii 10, vedeţi unde face trimitere, executorul judecătoresc a notificat Primăria Municipiului Bucureşti, care a verificat actele. Deci, este un act al administraţiei, Primăria Municipiului Bucureşti, de retrocedare în baza Legii 10.
Este adevărat că acest act poate să fie atacat în justiţie de către cel prejudiciat şi cel prejudiciat - şi îmi pare rău că doamna profesor universitar, care este şi director al institutului nu a atacat şi o trimite spre noi, ca noi să-i apărăm drepturile ei, pentru că potrivit înscrisului care există aici, la dosar, acest imobil a fost atribuit ca sediu pentru Institutul Român pentru Drepturile Omului, deci a fost dat fie administraţiei, fie în folosinţa acestui institut. Institutul a fost prejudiciat, prejudiciat între ghilimele şi dânsa, ca şi conducătoare a acestui institut, director, poate, dacă nu s-a împlinit termenul, să atace în contencios administrativ. Nu noi să fim puşi în situaţia respectivă, aşa cum s-a discutat aici, să facem nu ştiu ce. Şi acolo, în faţa instanţei, se poate verifica dacă donaţia a împlinit condiţiile de la data când s-a făcut actul de donaţie, dacă nu cumva a fost viciat consimţământul donatorului şi se poate reveni. Dar altfel în nici un caz.
Domnul Mihai Unghianu:
Domnule preşedinte, fac menţiunea că doamna profesor este şi membră a CSM. În consecinţă, are toate căile şi mijloacele prin care să implice toată problema aceasta de manoperă dolozivă mult mai simplu şi mult mai direct decât noi. Deci, doamna profesor este şi membră a CSM.
Domnul Adrian Năstase:
Stimaţi colegi, cunosc oarecum istoria acestui institut. Deci, el a fost creat în 1990, dacă nu mă înşel, pe vremea când eram ministru de externe şi el a fost creat în urma unor discuţii la Geneva. Pe vremea aceea, era domnul Vaillant raportor special pentru România şi el a avut un rol deosebit în perioada aceea.
Sigur, în ceea ce priveşte spaţiul ca atare, clădirea ca atare, cred că ea a fost alocată de la RAPPS, era liberă şi atunci s-a făcut contractul de închiriere.
Institutul are personalitate juridică. Finanţarea însă se face prin bugetul Camerei.
Ceea ce mă miră pe mine este că noi avem în Consiliul ştiinţific mai mulţi parlamentari membri în această structură.
Aş vrea să avem o informare, pentru luni, pe această chestiune.
Eu bănuiesc că lucrurile sunt în continuare la fel. Eu cred că avem, în continuare, parlamentari care sunt în Consiliul ştiinţific. La început, aceasta a fost formula de conducere. Cred că domnul Marton Arpad îşi aduce aminte, mai sunt şi alţii. Şi erau din toate partidele reprezentanţi în Consiliul ştiinţific al institutului. Şi asta i-a dat valoare. Asta i-a dat valoare o lungă perioadă de timp.
Sigur, pe urmă au apărut şi alte institute, lucrurile s-au diversificat. Nu vreau să discut acum pe fond lucrurile respective. Lucrurile şi-a căpătat o anumită autoritate, a realizat o mulţime de cercetări.
Deci, prima chestiune pe care eu cred că ar trebui s-o facem este să cerem punctul de vedere al colegilor noştri parlamentari din Consiliul de administraţie.
Doi, cred că este important să avem o evaluare foarte exactă a relaţiilor dintre Cameră şi institut. Deci, din punct de vedere juridic. Şi aici, într-adevăr, biroul nostru pentru contencios ne poate spune dacă noi doar asigurăm finanţarea sau avem şi alte obligaţii, dacă există o altă relaţie între noi. Cred că numai Camera Deputaţilor, nu şi Senatul; sau mi se pare că este şi Senatul, nu? Numai Camera?
În fiecare an, am avut un raport al institutului. Aceasta era obligaţia, pentru că noi asiguram finanţarea.
Deci, prima chestiune, repet, un punct de vedere al colegilor din Consiliul de administraţie, parlamentari, dacă mai avem.
Doi, o evaluarea din partea Direcţiei de contencios a raporturilor juridice dintre Cameră şi institut.
Trei, sunt de acord că nu putem, pe o simplă afirmaţie în această hârtie, să facem evaluări, această cerere, solicitare, scrisoare, evaluări în legătură cu natura donaţiei, dacă a fost sau nu viciată. Într-adevăr, în perioada respectivă, multe dintre donaţii au fost donaţii forţate. Nu vom putea noi să facem o calificare acum a acestei chestiuni. Şi, deci, chiar temeiul contestării operaţiunii. Nu putem să punem în discuţie această problemă în acest cadru.
Cred însă că ideea care s-a degajat de aici, iar colegii din Consiliul de administraţie şi Consiliul ştiinţific pot să o decidă, împreună cu doamna director, este aceea de a se adresa Comisiei de abuzuri.
Pe de altă parte, noi putem să transmitem, avem o scrisoare, putem să trimitem o scrisoare către primarul general în care să spunem că am primit această sesizare şi să-l rugăm să evalueze, în măsura în care acest lucru este posibil. Şi chestiunea sediului, până la urmă, pentru că problema nu este doar a Camerei şi nu Camera se ocupă cu alocarea de spaţiu. Până la urmă şi primăria, în definitiv, în situaţia în care a retrocedat un spaţiu, poate să-şi pună problema, fiind vorba de un institut care are o anumită autoritate, să găsească eventual un spaţiu alternativ pentru institut, dacă nu există o altă soluţie.
Şi, pe de altă parte, trebuie să vedem cine ar putea să fie titular al contestării administrative; numai institutul, probabil. Eu cred că are personalitate juridică, din câte îmi aduc aminte. Asta a fost ideea din 1990; au trecut 16 ani.
Cred că aceste lucruri ar trebui să contureze cumva abordarea noastră şi cred că am sintetizat oarecum ceea ce am spus cu toţii aici, da?
Mergem mai departe.
Comunicare a Grupului parlamentar al PSD privind desemnarea domnului deputat Alecsandu Ştiucă ca reprezentant al Grupului parlamentar al PSD la Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană
Domnul Adrian Năstase:
Am luată notă.
Sesizare a Grupului parlamentar al PSD privind disfuncţionalităţi în cadrul şedinţelor rezervate pentru declaraţii politice
Domnul Adrian Năstase:
Avem şi o adresă din partea domnului Titu Gheorghiof. Este o propunere din partea domnului Gheorghiof şi rugămintea este să facem o distribuire mai?
Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:
Nu, eu aş ruga şi liderii de grup, pentru că sunt aici prezenţi, să pună în vedere colegilor noştri respectarea Regulamentului Camerei - art.188 şi 189 -, pentru că altfel, aşa cum liderul Grupului PSD a notificat, grupurile care au 111 membri, sau celelalte grupuri care au un număr destul de mare de deputaţi, nu pot să-şi prezinte punctele de vedere pentru că - ne-am lovit chiar de la independenţi -, vin cu 10,11 interpelări, declaraţii şi se înscriu şi atunci ceilalţi? Nu avem decât 90 de minute, prin extensia pe care am făcut-o cu noul Regulament. 3 minute! Dacă sunt aşa cum a fost la ultima şedinţă, 51, ce o să facă atunci doamna vicepreşedinte?
Doamna Daniela Popa:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi, este corect timpul calculat pentru fiecare grup parlamentar, dar niciodată - şi iau exemplu orice partid politic - nu o să ia cuvântul 10 persoane de la PSD, pentru că nici un parlamentar nu respectă strict cele 3 minute consacrate prin Regulament unei declaraţii politice. Dar ponderea luărilor de cuvânt se respectă de fiecare dată şi vă dau un exemplu din ziua de ieri: de la PSD au luat cuvântul 5 persoane, dintre care o persoană a vorbit cât pentru 3 (şi domnul lider de grup ştie, este prezent aici), de la PNL au vorbit din 6 persoane numai 3, restul le-au depus în scris - şi acestea vi le spun din memorie, se consemnează în stenogramă şi mă puteţi verifica -, de la PD au vorbit din 4 persoane, 2 persoane, de la PRM au vorbit cele 3 persoane, de la UDMR, din cele 2 persoane, o singură persoană, de la Partidul Conservator au vorbit 3 în loc de 2, de la Minorităţile Naţionale 2, independenţi 2, în loc de 1. Deci, practic, pe total ponderea se respectă. E adevărat, nu o să ia niciodată cuvântul 10-6-4-3, cât s-a stipulat aici, tocmai pentru considerentul pe care vi l-am spus la început. Nici un parlamentar nu vorbeşte strict 3 minute, cu toate intervenţiile preşedintelui de şedinţă, cu toate apelurile de a se încheia declaraţia politică. Mai există un comentariu, mai există o ultimă frază şi timpul curge în timpul acesta.
Domnul Adrian Năstase:
Stimaţi colegi, eu vă propun două lucruri. Primul, pentru că este aici şi reprezentantul Direcţiei Tehnice, noi putem să punem pe ecranele din sală un cronometru, aşa cum aţi văzut probabil mulţi dintre dumneavoastră la Parlamentul European; începe cu 3 minute sau cu secunde, cum vreţi să punem, şi curge înapoi până la zero şi, eventual, după două minute are şi un sunet special, care atenţionează că este ultimul minut. Ştiţi bine, aţi participat la astfel de dezbateri. Eu nu cred că avem o problemă. Nu ştiu dacă trebuie să se odihnească atât de mult ledurile acestea şi nu putem să le punem să muncească puţin pe acest program? La limită, putem să punem şi în faţă o extensie, undeva acolo, jos, care să-i arate timpul. Deci, o conexiune de la programul de calculator. Este simplu de făcut chestiunea aceasta şi mă mir că nu s-a făcut până acum, cu atâtea sute de oameni pe care îi avem aici, specialişti în macro-tehnologii şi mega-investiţii, că nu avem această poveste care este simplă, după ce am adus atâtea plasme. Aceasta este prima chestiune şi rugămintea mea este ca în două săptămâni povestea aceasta să fie finalizată.
A doua chestiune. După părerea mea, înregistrările pe aceste liste trebuie făcute nu pe o singură listă, ci pe una-două-trei-patru-cinci-şase-şapte-opt liste distincte. Prima este lista PSD, să spunem, pentru că aşa sunt făcute, nu?, pe grupuri, şi cu timpul alocat: 30 de minute? După aceea, cronometrat timpul pe grup. Dacă grupul şi-a înscris 20 de oameni, din care fiecare vorbeşte un minut, înseamnă că mai are încă 10 minute care rămân libere. Dacă, însă, a epuizat timpul, este o problemă de disciplină a grupului. Aceasta nu mai este problema celui care conduce.
Doamna Daniela Popa:
În acest caz, completăm prezidiul la declaraţii politice cu secretari.
Domnul Adrian Năstase:
Eu cred că secretarii trebuie să fie prezenţi.
Domnul Ioan Munteanu:
Măcar unul.
Domnul Adrian Năstase:
Cel puţin.
Doamna Daniela Popa:
Dacă e să cronometrăm fiecare grup?
Domnul Adrian Năstase:
Nu cred că o astfel de operaţiune poate să fie făcute doar de preşedinte.
Domnul Ioan Munteanu:
Eu cred că timpii pe care i-a distribuit domnul Gheorghiof sunt corect făcuţi şi, aşa cum aţi spus dumneavoastră, important e să primim cele 30 de minute. Că le consumăm în 7 intervenţii sau în 10, este treaba noastră.
Domnul Adrian Năstase:
Ar fi un program mult prea complicat să facem tot informatic pe cumulare de timp, dar ne trebuie atunci un secretar care să ţină evidenţa acestor chestiuni.
Vă rog, domnule Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
Nu voi dezvolta pe larg, o să reiau chestiunea aceasta lunea următoare, când e momentul pentru a face programul pe săptămâna care urmează, însă, fiindcă a venit vorba despre acest lucru, aş vrea să spun că în fond activitatea de legiferare, care trebuie să fie dominantă a activităţii noastre, a degenerat complet. Dacă facem socoteala, lucrăm pe legiferare o oră şi jumătate luni, o oră şi ceva marţi, o oră şi jumătate, două maxim, joi.
O să am propunerea săptămâna următoare în ceea ce priveşte declaraţiile politice să le punem între 8,30-9,30, fiindcă de fapt ele se desfăşoară între 8,30-10,30, intrăm de-a dreptul în vot final, după aceea suntem foarte mulţumiţi de ce am făcut pentru săptămâna aceasta şi plecăm.
O să am rugămintea şi la domnii vicepreşedinţi când, totuşi, rămâne un sfert de oră, rămâne o jumătate de oră pentru legiferare, să le folosească. De exemplu, ieri, reprezentantul Guvernului a fost şi de la 10,00 la 10,30, a fost şi după ce s-a făcut votul final, a mai rămas un sfert de oră, s-a dat o pauză înaintea chestiunii cu percheziţia. Totul s-a transferat la comisii şi la declaraţii politice. Sunt colegi şi marea, imensa majoritate, din păcate, nu au vorbit niciodată în Parlament, dar au o colecţie impresionantă de declaraţii publice, de întrebări, de interpelări cu care se mândresc. Hai să le dăm posibilitatea să se implice în procesul de dezbatere legislativă. Dar, dacă o facem aşa de redusă în fiecare săptămână, nu o să se poată.
Deci, aş vrea să folosim mai eficient scurtul timp pe care îl avem pentru legiferare şi să-i mai lungim puţin limitele cu jumătăţile acelea de oră care pot fi recuperate. Şi voi relua aceasta săptămâna următoare.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Popa.
Domnul Nicolae Popa:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi, problema aceasta privind declaraţiile politice este mai veche. Tot timpul au fost discuţii şi controverse.
Părerea mea este ca, de acum încolo, grupurile parlamentare să hotărască pe cei care vor face declaraţii marţea; să comunice preşedintelui de şedinţă oamenii care fac declaraţii, în timpul disponibil pe care-l au la dispoziţie şi care a fost calculat, iar ceilalţi colegi ai noştri, care vor să facă declaraţii politice, le depun direct la stenograme, ca să nu încurcăm lucrurile; pentru că preşedintele de şedinţă, dacă nu va avea o situaţie clară de la fiecare grup parlamentar, cine ia şi cine nu ia cuvântul, vă spun eu că se vor încurca lucrurile.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Gheorghiof.
Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:
Stimaţi colegi, limitarea sau reducerea timpului prevăzut în Regulament, la art.188, nu putem. Am extins acest timp de la 60 de minute la 90 de minute, este între 0830-1000.
Dacă vreţi, modificăm Regulamentul. Veniţi cu un amendament, o propunere, modificăm Regulamentul şi atunci revenim la vechea practică de 60 de minute sau 40 de minute, pentru că au fost şi 40 de minute. Putem face. Altfel, nu avem cum să reducem.
Şi încă un lucru. Dacă fiecare din grupurile parlamentare, din partidul pe care-l reprezintă, a solicitat deputaţilor şi le-a spus: "Vedeţi că dacă nu avem un număr X de declaraţii, intervenţii, întrebări şi interpelări, nu veţi fi puşi pe listă" şi, în judeţ, se uită fiecare şi spune: "Uitaţi, eu am 30 de întrebări, 40 de declaraţii politice. Vedeţi ce bine v-am reprezentat?". Atunci va fi năvala aceasta pe declaraţii, întrebări şi interpelări.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Marton Arpad.
Domnul Márton Árpád-Francisc:
O singură observaţie. Mi se pare această procedură cu contorizarea timpilor, eventual cu această posibilitate de a depune pentru ceilalţi colegi, dacă nu vor cu tot dinadinsul să vorbească de la microfon, pentru că are acelaşi element: când intri pe internet, apare că a avut cele 40 de discursuri, mi se pare corect.
Oricum, în Regulament nu avem diferenţiere între diferite şedinţe. Toate şedinţele Camerei Deputaţilor au un preşedinte şi doi secretari; că, din varii motive, tacit, am căzut de acord să nu stea acolo, dar măcar unul poate să stea şi poate să facă această contorizare a timpilor.
Domnul Adrian Năstase:
Este un ajutor absolut necesar. Preşedintele nu poate să şi cronometreze, să se uite şi oameni, nu?
Doamna Popa.
Doamna Daniela Popa:
Ce vroiam să vă mai spun este faptul că, la propunerea domnului Nicolae Popa şi a domnului Marton Arpad, acest lucru se întâmplă şi până acum. Marea majoritate a parlamentarilor îşi depun declaraţiile politice în scris, pentru că, să nu ne facem vise, în nici o săptămână, în nici o şedinţă consacrată declaraţiilor politice nu vor putea lua cuvântul 50-60-70 de parlamentari.
Este foarte bună ideea domnului preşedinte, cu acel cronometru cu trei minute. Fiecare grup parlamentar îşi poate stabili numărul de parlamentari care vorbeşte, dar nu mai mult de trei minute fiecare; pentru că acele maximum trei minute sunt prevăzute, de asemenea, în Regulament.
Domnul Adrian Năstase:
Domnul Ruşanu.
Domnul Dan Radu Ruşanu:
Stimaţi colegi, ştim cu toţii că avem anumiţi colegi care sunt abonaţi la aceste declaraţii şi vedem acolo, pe listă, la un moment dat este şi penibil să-l vezi pe acelaşi deputat care apare cu 14-15-18 interpelări, şi la Ministerul Agriculturii, şi la Gara din Apahida, şi la Ministerul de Interne.
Ar trebui ca liderii de grup să facă o triere cât de cât, pentru că nu se poate!
Mă uitam acum, ultima dată, luni, la răspunsurile la interpelări, cineva din sală mi-a pus 21 de interpelări şi nici măcar nu a fost în sală ca să primească răspunsul.
Deci, haideţi să încercăm totuşi, pentru că în această formalitate, care într-adevăr suntem toţi monitorizaţi la partidul respectiv şi ni se decontează acolo câte interpelări a făcut, câte întrebări. Şi, dacă-i luaţi pe toţi cei care sunt la interpelări, vedeţi că nu au nici o intervenţie în plen; sau majoritatea dintre ei sunt campioni la interpelări, dar depune interpelarea în scris, ia răspunsul în scris, mai vine pe acolo, mai citeşte. Nici măcar nu vine când este ministrul respectiv, ca să-i răspundă acolo; în schimb, el apare acolo premiant. În partea cealaltă, în plen - şi ne cunoaştem între noi, că suntem colegi de atâta timp - când este să ia cuvântul în plen...
Domnul Adrian Năstase:
Doamna Popa.
Doamna Daniela Popa:
Referitor la interpelări, este adevărat că sunt anumite persoane abonate pe acest tronson şi au adunat un număr foarte mare de interpelări, eu am mai făcut o propunere în Biroul permanent anul trecut şi anume, poate că este bună, poate că nu, dumneavoastră, cu toţii vom decide aici. Ne vine, de fiecare dată, de la Guvern, o listă, pe ministere, cu răspunsurile la interpelări.
Pe de altă parte, în Regulament se prevede că se dă răspuns la interpelare pentru fiecare grup parlamentar în parte şi, numai dacă timpul ne permite, putem să reluăm răspunsurile pentru parlamentarii respective. N-ar fi mai bine ca acea listă - şi am solicitat Guvernului - să vină pe parlamentari şi nu pe miniştri? Pentru că aşa ne-ar uşura şi nouă munca şi nu s-ar mai ivi acele certuri în sală; pentru că or să zică: "Uite, domnule, a venit reprezentantul, ştiu eu, al Ministerului Sănătăţii şi are de dat răspunsuri la şapte persoane", dar eu nu pot să dau cuvântul decât pentru două, ca să pot să le dau posibilitatea tuturor să primească răspuns în şedinţa respectivă.
Deci, părerea mea este ca acea listă de răspunsuri să se facă pe parlamentari şi nu pe miniştri.
Domnul Adrian Năstase:
Haideţi să ne gândim cum organizăm mai bine acest segment de program, care este într-un tip de anonimat evident la centru şi capătă doar o semnificaţie cantitativă la nivel local.
Avem interesul totuşi că dezbaterea politică pe teme importante, nu numai pe teme strict locale, funcţionează; ori, aceasta se vede mult mai puţin.
Pe de altă parte, chestiunea de legiferare, pe care a ridicat-o domnul Rădulescu, este foarte adevărată. Noi însă am făcut un lucru care nu ştiu dacă a fost foarte bun, acela că am transferat în mare măsură dezbaterea legislativă la comisii. Aceasta a fost intenţia. Poate că ar trebui să asigurăm mai mult publicitate pentru dezbaterile din comisii. La unele comisii se realizează deja şi aţi văzut că este foarte mult interes. Dar la altele, ori nu au foarte multă materie, ori nu au ei o anumită deschidere pentru dezbaterea aceasta! De aceea, plenul, până la urmă, şi-a pierdut din rosturile iniţiale, când într-adevăr dezbaterea era foarte aprinsă în plen, din acest motiv, că există foarte mult presiune pentru reacţii rapide, pentru legiferare rapidă. Este bine sau rău, îmi este greu să spun, dar aceasta este filozofia acestui Regulament, care de fapt preia Regulamentul anterior pe această chestiune.
Repet, au fost presiunile acestea imense de la Uniunea Europeană, de transfer de legislaţie şi au fost sute de legi care, mai mult sau mai puţin digerate, au fost introduse în ordinea internă. De aici, nevoia de modificare a abordării.
Dacă intrăm într-o fază mai puţin aglomerată din punctul acesta de vedere, poate pentru viitor ar trebui eventual să regândim această relaţie între plen şi comisii. Dar, repet, trebuie să facem o analiză foarte atentă a ceea ce urmează în perioada următoare din punct de vedere al legiferării.
Domnul Gheorghe Albu:
Un scurt comentariu vroiam să fac la propunerea dumneavoastră, care este excelentă, cu acel monitor şi cu acel semnal de atenţionare. Cred că într-o săptămână lucrurile intră în normal şi oamenii vor învăţa să-şi modeleze interpelările.
Aş dori, dacă s-ar putea, pe program, cred că se poate pentru dumneavoastră, şi o chestiune de cumulare a timpului pe partide, cele şase rubrici, ca să se vadă cât a consumat fiecare; pentru că altfel secretarul stă cu ceasul în mână şi..., acolo se poate contoriza!
Altceva, ce vroiam să mai spun este că - şi aceasta este chestiunea la care vroiam să mă refer - ...
Domnul Adrian Năstase:
Iertaţi-mă, domnule Albu. Dacă putem să facem lucrul acesta, atunci nu mai avem probleme nici la moţiuni sau la moţiunile de cenzură, pentru că şi acolo avem o problemă de însumare de timp şi mă uit la secretari că stau cu ceasul să cronometreze. Ori, dacă avem o chestiune de însumare pe plasma din sală, atunci chiar nu avem probleme.
Domnul Gheorghe Albu:
Se poate, domnule preşedinte.
Ce vroiam să mai propun este ca acest carusel al declaraţiilor politice şi al interpelărilor să ştiţi că l-am încurajat noi. L-am încurajat noi prin site-ul Camerei, în care să vedem la fiecare, indiferent, să spună câte iniţiative legislative a avut. Înţeleg, este foarte importante. De câte ori a luat cuvântul în plen, de ce este atât de important. Şi oamenii ajung la o competiţie cu propria presă locală, în care spune: "Ia uite, domnule, nu ai luat cuvânt decât de 16 ori sau 62 de ori", ori acest lucru generează această situaţie. Eu ştiu şi cazurile în care colegii îşi depun interpelările numai ca să le publice într-un ziar local. Asta este o situaţie.
Domnul Adrian Năstase:
Eu am crezut că vom face o şedinţă scurtă astăzi, dar nu am reuşit. Vă plac şedinţele Biroului permanent. Mă bucură lucrul acesta.
Mai avem chestiunea tehnică şi-l rog pe domnul director să ne explice ce s-a întâmplat, ieri, la votul electronic.
Domnul Alexandru Tănase:
Domnule preşedinte, domnilor deputaţi, mă numesc Alexandru Tănase, sunt directorul Direcţiei tehnice.
Noi, după şedinţa de plen de ieri, am demarat o activitate de verificare şi testare a sistemului de vot. Am avut nişte concluzii preliminare. Aseară am trimis faxuri către integratorul sistemului, respectiv RASIROM şi proiectantul în specialitate, prin care le-am solicitat să facă parte astăzi dintr-o comisie tehnică de analiză. În momentul în care eu am intrat în sala Biroului permanent, ei încă erau în sala de plen şi verificau instalaţia.
După concluziile noastre preliminare, în sala de plen, ieri, s-a produs o apăsare a unor taste, care nu era necesar să fie apăsate în acel moment; în sensul că sistemul, pe perioada sesiunii de votare, de zece secunde sau cât este stabilită de către preşedintele de şedinţă, sunt funcţionale cele patru taste pe care le cunoaştem - unu, doi, trei şi patru. În momentul în care sesiunea de votare se termină, acele taste, dinamic alocalbile, cum ne spune Bosch, producătorul sistemului, au alte funcţiuni, respectiv înscrierea la cuvânt.
Vreau să vă informez că denumirea completă a sistemului achiziţionat de Cameră este, citez: Sistem integrat de conferinţă, vot electronic, sonorizare, traducere simultană, comunicaţie audio şi video şi de date din sala de şedinţe din Corpul D3, cota +9. Acest sistem este configurabil pentru a putea acoperi o gamă largă de activităţi din sala de plen. Bineînţeles, primordială este cea de vot.
De asemenea, am putut vedea că şi cea de translaţie este, cu ocazia diferitelor vizite...
Domnul Adrian Năstase:
Noi am avut o şedinţă lungă astăzi.
Prezentaţi-ne mai clar concluziile.
Deci, din cauză că s-a apăsat pe alte taste, putea să...?
Domnul Márton Árpád-Francisc:
Nu vă supăraţi! N-aveam cum să apăs pe alte taste, pentru că nu am fost conectat. Aţi scris doar microfonul. Deci, nu a apărut acea inscripţie că s-a luat la cunoaştere că sunt prezent şi să pot apăsa. N-aveam cum să apăs pe altă tastă. A trebuit să introduc şi să conectez încă o dată şi nu a mers. De două-trei ori a trebuit să repetăm, până când m-a luat în seamă acel minunat aparat. Deci, fără să apăs vreo tastă.
Domnul Gelil Eserghep:
La începutul fiecărei şedinţe, preşedintele de şedinţă să explice cum se votează şi să explice şi acest aspect, că dacă a introdus o dată, trebuie s-o extragă şi...
Domnul Márton Árpád-Francisc:
Când a început şedinţa, plenul Camerei Deputaţilor, eu m-am aşezat la locul meu şi m-am pregătit ca să pot vota la orice solicitare. Mi-am consemnat prezenţa, prin introducerea cartelei, da? Şi când a fost primul vot, nu a funcţionat. Deci eu, în acest interval, n-am făcut nimic. N-am apăsat pe nici o tastă, n-aveam cum.
Domnul Adrian Năstase:
Deci, practic, dacă înţeleg eu bine de la unii dintre colegi, sistemul nu a funcţionat în ceea ce priveşte afişarea şi disponibilitatea de a prelua comanda; ceea ce, într-un fel, elimină prezumţia noastră că s-au oxidat contactele pe cardul electronic. Înseamnă că este o chestiune a sistemului, dacă înţeleg eu bine, nu neapărat de şters cardul şi de introdus şi de scos etc.
Domnul Alexandru Tănase:
Datorită modului de conectare, dacă-mi permiteţi, sistemul funcţionează - el este conectat prin fibră optică, unităţile sunt digitale - el funcţionează tot sau se opreşte tot.
Practic, modul de utilizare a pupitrului rămâne la latitudinea fiecăruia.
Eu am mai informat diferiţi deputaţi de următoarea posibilitate:
Dacă această cartelă este scoasă din pupitru, chiar 1 mm sau 2 mm, ea nu se mai conectează la ploturile din pupitrul de votare, dar în acel caz, nefiind în sesiune de votare, se observă acest lucru, în sensul că nu vi se semnalizează ledul nr.1 pentru efectuarea prezenţei, nu vi se afişează pe LCD identificare/confirmare.
Acum, cu tot respectul, dacă există alte situaţii, sistemul este în garanţie patru ani, noi putem să supunem atenţiei aceasta integratorului şi să ia măsurile corespunzătoare.
De altfel, subliniez că acest sistem este instalat la colegii de la Senat, la Strasbourg, exact acelaşi sistem. Este posibil...
Domnul Gheorghe Albu:
Domnule director, problema care este? Mult mai simplă. Pe vreo 10-18-20 de aparate a apărut un nume: Voinea nu ştiu cum, ceea ce nu mai ţine de apăsarea tastelor; ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată.
Al doilea, această defecţiune - toţi au acelaşi sistem de operare, toţi deputaţii - nu a apărut decât de la rândul al doilea al PD-ului până la UDMR. Deci, a apărut numai într-o zonă a sălii.
Doamna Daniela Popa:
Domnule deputat, eroare. Nici eu nu am putut...
Domnul Gheorghe Albu:
De la PC în dreapta.
Domnul Ioan Munteanu:
Este o soluţie, domnule preşedinte.
Părerea mea, în momentul în care preşedintele de şedinţă anunţă: "Faceţi prezenţa", atunci, ca să nu mai apară discuţii privind votul, să se reia şi se spune că nu se ştie ce s-a întâmplat, apare o problemă, atunci să spună.
Domnul Adrian Năstase:
Stimaţi colegi, cunoştinţele mele în materie de electronică şi informatică sunt destul de reduse. Ale unora dintre cei care sunt aici bănuiesc că sunt mult mai avansate, dar nu ale tuturor.
Şi, atunci, eu vă propun ca, luni, domnul director să ne prezinte un raport serios; nu ce crede dânsul că s-ar fi putut întâmpla şi nici ce cred unii dintre noi că s-ar fi putut întâmplat. Este clar că a fost o defecţiune tehnică, din câte înţeleg eu sau a fost o problemă tehnică. Nu ştim.
Domnul Alexandru Tănase:
Nu a fost o problemă tehnică. Dar luni vom prezenta un raport.
Domnul Adrian Năstase:
Bun, a fost o problemă. Oricum, a fost o problemă. Poate politică, dacă nu a fost tehnică. Eu aş vrea să verificaţi toate punctele nevralgice ale sistemului şi să le corectăm.
Domnule director, vorbesc cu dumneavoastră.
Deci, cea ce vă rog până săptămâna viitoare, luni, să ne prezentaţi un raport pe această temă. Verificaţi punctele nevralgice ale sistemului. Sunt convins că nimeni nu a intenţionat să creeze nu ştiu ce probleme. De aceea e bine că s-a repetat votul, dar este clar că în momente importante ar putea să mai apară astfel de dificultăţi. Să încercăm să le eliminăm, să vedem care sunt punctele sensibile ale sistemului.
Domnul Rădulescu.
Domnul Cristian Rădulescu:
De acord. Nemulţumirea mea este legată de faptul că - unu - de ieri şi până astăzi nu avem încă o explicaţie serioasă asupra fenomenului şi - doi - că se sugerează că vreo 35 dintre deputaţi cel puţin, la minim, nu ştiu cum să folosească cartelele, ceea ce este departe de adevăr. Sunt şi alte lucruri care arată că e ceva ce ţine de sistem.
Dacă astfel de chestiuni se întâmplă în astfel de momente şi nu au posibilitatea să voteze liderul Grupului PC, liderul Grupului UDMR, liderul Grupului PD şi liderul Grupului PNL, chestiunea poate să degenereze şi mulţumită domnului Bolcaş, care a avut pulsul situaţiei, nu au degenerat dar, într-o atare situaţie, o asemenea întâmplare poate duce foarte departe.
Domnul Adrian Năstase:
Aşa este, sunt absolut de acord.
Domnul Cristian Rădulescu:
Aşa că vreau să lămurim cât mai repede chestiunea aceasta.
Domnul Adrian Năstase:
Absolut. Dacă era la un vot obişnuit, poate că nu discutam atât de serios. Dar este o problemă într-adevăr serioasă. Putea ieri, cum spune domnul Rădulescu? Da, domnule Marton, şi după aceea închidem şedinţa.
Domnul Márton Árpád-Francisc:
Dacă îmi permiteţi. Vă rog eu frumos să ne şi credeţi din când în când. În mod clar, o cartelă introdusă, dacă o perioadă de vreme nu se votează şi se trece după o oră, o oră şi jumătate la vot, dacă nu fac încă o dată mişcarea aceasta, pur şi simplu nu funcţionează. Şi nu ieri am păţit. Eu am păţit-o de mai multe ori, numai că ieri era acea situaţie, când de obicei este nevoie de o singură reconectare. Ieri a fost nevoie de trei? E o altă problemă. Deci, nu o luaţi aşa, că am uitat să o montăm aşa cum trebuie. Nu! Are o problemă de contact. Dacă eu, când mă aşez (am acest prost obicei), mă şi conectez la aparat atunci, până când ajungem peste o oră, două, la primul vot, nu mai funcţionează. Nu pot folosi butoanele, nu am ce folosi, credeţi-mă.
Domnul Adrian Năstase:
Este evident că apare o chestiune legată de o eventuală oxidare a contactului sau se mai întâmplă ceva. Trebuie văzut. Nu ştiu care este explicaţia, dar luaţi foarte în serios aceste lucruri.
Doamna Popa.
Doamna Daniela Popa:
Foarte, foarte scurt referitor la sistemul de vot. Sesiunea de vot durează, de regulă, 10 secunde, aşa cum am stabilit cu toţii, dar depinde de preşedintele de şedinţă şi de multe ori se generează foarte multe nemulţumiri că acele 10 secunde sunt respectate sau nu. Poate că ar fi bine, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, ca acest semnal sonor de care vorbeam mai înainte pentru declaraţii şi interpelări să funcţioneze la încheierea sistemului de vot.
Domnul Adrian Năstase:
Foarte bună ideea. Am mai discutat despre chestiunea aceasta şi rog să se perfecţioneze sistemul. Dar în primul rând să-i vedem fiabilitatea în ceea ce priveşte chiar votul şi după aceea să introducem şi aceste elemente de noutate. Domnule director, luni veniţi cu un raport complet şi cu propuneri, cu sugestii şi explicaţiile necesare.
Vă rog.
Domnul Gabriel Sandu:
Domnule preşedinte, vă rog să luaţi în considerare, dacă se poate, să mărim la 15 secunde. Iar, domnule director, cred că ar fi mai bine să fiţi atent, că nu deputaţii greşesc. Doar dumneavoastră!?
Domnul Adrian Năstase:
Ideea cu cele 15 secunde poate că nu este rea. Atenţie, însă, în anumite situaţii, cele 15 secunde, cu vot, cu numărare, cu pregătire de vot, în momentul în care folosim foarte mult votul electronic, începe procedura aceasta să fie mai ineficientă decât procedura consensuală pe care o folosim în alte situaţii. Deci, atenţie, şi aici preşedinţii de şedinţă au un rol important, când să folosească procedura consensuală, să simtă că nu sunt obiecţii sau să folosească votul pentru că, totuşi, dacă este vorba de foarte multe voturi succesive pe vot electronic, timpul însumat începe să afecteze durata dezbaterii.
Vă mulţumesc foarte mult. Ne vedem luni pe chestiunea aceasta.
*
Şedinţa s-a încheiat la ora 12,05.