S T E N O G R A M A
şedinţei comune a Birourilor permanente ale
Senatului şi Camerei Deputaţilor din ziua de
28 octombrie 2010
Şedinţa a început la ora 10,00.
Lucrările au fost conduse de domnul Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, asistat de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.
Au participat:
De la Camera Deputaţilor:
Domnul Ioan Oltean, domnul Adrian Năstase, domnul Valeriu-Ştefan Zgonea domnul Ludovic Orban ? vicepreşedinţi; domnul Dumitru Pardău, domnul Sever Voinescu-Cotoi, domnul Georgian Pop, domnul Mihai Alexandru Voicu ? secretari; domnul Gheorghe Albu, domnul Nicolae Bănicioiu, domnul Dan-Ştefan Motreanu, domnul Seres Denes - chestori; domnul Mircea Toader - Grupul parlamentar al PDL; domnul Mircea Duşa ? Grupul parlamentar al Alianţei Politice a PSD + PC; domnul Călin Anton Popescu Tăriceanu ? Grupul parlamentar al PNL; domnul Máté András-Levente ? Grupul parlamentar al UDMR; domnul Ovidiu-Victor Ganţ ? Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale; domnul Eugen Nicolicea ? Grupul parlamentar al deputaţilor independenţi.
De la Senat:
Domnul Alexandru Pereş, domnul Petru Filip, domnul Teodor-Viorel Meleşcanu, domnul Dan Voiculescu ? vicepreşedinţi; domnul Gheorghe David, domnul Orest Onofrei, domnul Adrian Ţuţuianu ? secretari; domnul Constantin Dumitru; domnul Verestoy Attila ? chestori; domnul Cristian Rădulescu ? Grupul parlamentar al PDL, domnul Ilie Sârbu ? Grupul parlamentar al Alianţei Politice a PSD+PC, domnul Puiu Haşotti ? Grupul parlamentar al PNL; domnul Fekete-Szabó András-Levente ? Grupul parlamentar al UDMR.
Invitaţi:
Din partea Guvernului:
Domnul Valentin-Adrian Iliescu ? şef al Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul.
Din partea Camerei Deputaţilor:
Domnul Gheorghe Barbu ? secretar general; doamna Ileana Maria Luncan ? secretar general adjunct; domnul Nicolae Vasilescu ? Departamentul legislativ; domnul Georgică Tobă şi domnul Gabriel Stecoza ? Departamentul Secretariatului tehnic; doamna Adriana Simion şi domnul Gheorghe Popescu ? Direcţia pentru organizarea lucrărilor în plen; doamna Laura Riteş - Direcţia procedură legislativă, sinteze si evaluări; doamna Gabriela Enea ? Direcţia pentru relaţii publice.
Din partea Senatului:
Domnul Ion Moraru ? secretar general; domnul Constantin Dan Vasiliu ? secretar general adjunct; doamna Constanţa Călinoiu ? director general Direcţia generală legislativă; domnul Gabriel Sterea ? director Direcţia Secretariat general; doamna Veronica Iacob ? director Direcţia pentru organizarea şedinţelor plenului Senatului; doamna Mihaela Ciochină ? director Direcţia proceduri parlamentare, sinteză şi evidenţă legislativă; doamna Elena Diaconu ? şef Serviciul pentru lucrările Biroului permanent; doamna Ionela Mihăilă ? consilier Serviciul pentru lucrările Biroului permanent; doamna Elena Diana Antonescu ? consilier.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Bună dimineaţa!
Stimate colege şi stimaţi colegi, mă bucur să ne revedem după ziua mai încărcată de ieri.
Daţi-mi voie, pentru că motivul principal pentru care ne-am reîntâlnit astăzi este intenţia Guvernului de a-şi asuma răspunderea pe Legea educaţiei naţionale, să vă fac o scurtă informare, în calitate de preşedinte al Senatului, asupra stadiului situaţiei acestei legi în Senat şi a contestaţiei pe care am înaintat-o Curţii Constituţionale, poziţie pe care am apărat-o în persoană, ieri, în faţa Curţii Constituţionale. Pentru colegii deputaţi care nu au urmărit, probabil, evoluţiile din Senat, fac această informare ? colegii senatori sunt deja la curent.
În cadrul Senatului, din momentul în care am fost sesizaţi cu proiectul de lege aprobat de Camera Deputaţilor, comisia permanentă a Senatului, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a avut peste 29 de întâlniri pe comisie, reuşind să parcurgă, inclusiv prin consultarea partenerilor sociali, asociaţiilor profesionale, sindicatelor, părinţilor, părţilor interesate, mai mult de jumătate din această lege, aprobând până în acest moment, în unanimitate, în cadrul comisiei, aproape 600 de amendamente la această lege.
Aş spune că este un efort considerabil şi este şi o dovadă a faptului că atunci când există un proiect important, există resurse politice şi de interes public, astfel încât diferenţele naturale între partidele politice, putere şi opoziţie să fie ceva mai estompate.
Mai mult decât atât, ţineţi mine că, anul trecut, Guvernul Boc în forma sa anterioară, în compoziţia sa anterioară, şi-a asumat răspunderea tot pe Legea educaţiei naţionale, ocazie cu care Curtea Constituţională a emis o decizie în care a limitat de facto dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea, spunând, practic, două limitări: o limitare legată de majoritatea pe care Guvernul o are sau nu o are şi a doua legată de termenul rezonabil, deci de urgenţa respectivului proiect.
În opinia mea, ca preşedinte al Senatului ? este şi ceea ce am prezentat şi pledat în faţa Curţii Constituţionale ? niciuna dintre aceste condiţii nu sunt reunite. Mai mult decât atât, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat este obligată să-şi continue activitatea în Senat de Regulamentul Senatului care spune extrem de clar că, atunci când suntem în faţa unui proiect de lege primit din Camera Deputaţilor şi pentru care Senatul este Cameră decizională, acel proiect de lege nu poate fi oprit şi el este, într-un fel, în mod obligatoriu, dezbătut în continuare până la adoptarea unei forme sau găsirea unei soluţii la nivelul Senatului.
De aceea, vă spun cu un ton extrem de constructiv şi de doritor să încercăm, în această atmosferă extrem de agitată politic, economic şi social ? şi este un apel pe care-l fac şi către colegii şi colegele din majoritate şi către primul ministru ? în acest moment, angajarea răspunderii, în opinia mea, este o exagerare, iar faptul că ieri decizia Curţii Constituţionale a fost amânată cu o săptămână arată complexitatea speţei şi faptul că acolo există argumente - probabil pro şi contra - care au solicitat şi au determinat judecătorii Curţii Constituţionale să amâne un verdict până pe 3 noiembrie 2010, săptămâna viitoare.
De aceea, sunt absolut convins că angajarea răspunderii, astăzi, a Guvernului pe Legea educaţiei naţionale, înainte ca să se fi pronunţat Curtea Constituţională, reprezintă o persistenţă în eroare, pe care noi trebuie s-o corectăm. Nu se întâmplă nimic şi nu cade nici ţara, nici sistemul de educaţie dacă mai aşteptăm o săptămână şi Guvernul aşteaptă o săptămână. Să aştepte verdictul Curţii Constituţionale, dacă la nivelul Curţii Constituţionale se va spune OK, în această etapă, este permisă asumarea răspunderii, evident că se poate proceda la asumare şi opoziţia va face ceea ce va considera necesar, se intră în procedura respectivă. Dacă, în schimb, Curtea Constituţională va spune că angajarea nu este permisă în această situaţie, cred că Guvernul, dar şi Parlamentul, Senatul în speţă, se expun împreună unei situaţii absolut inacceptabile. Este un risc pe care nu cred că ni-l putem permite. Guvernul să-şi angajeze răspunderea în faţa Parlamentului şi peste o săptămână, Curtea Constituţională să ne spună, eventual, că acest lucru nu este permis.
Cred că, din punct de vedere de atmosferă democratică generală, persistenţa de a se angaja răspunderea astăzi, înainte ca la nivelul Curţii Constituţionale să se fi pronunţat un verdict, o decizie, o hotărâre a Curţii Constituţionale, mi se pare un lucru exagerat.
Eu pledez, încercând să depăşim graniţele putere-opoziţie sau interesele mai mult sau mai puţin punctuale faţă de această lege, să înţelegem că într-o astfel de situaţie este imoral, din punct de vedere democratic, să încerci să angajezi răspunderea în momentul în care Curtea Constituţională este sesizată. Acest lucru prin extindere, prin extensie, este valabil şi atunci când există o contestaţie la Curtea Constituţională a unei legi care a fost adoptată de Parlament şi care aşteaptă promulgarea. Suntem, prin extensie, într-o situaţie oarecum similară.
De asemenea, aş vrea să vă reamintesc faptul că în pofida situaţiilor nefericite în care guvernele succesive de după 2008 nu au reuşit să acorde educaţiei bugetul pe care l-am prevăzut în Pactul naţional pentru educaţie şi este mare păcat, putem înţelege constrângerile bugetare, constrângerile financiare, dar este mare păcat că unul dintre puţinele locuri în care ne-am întâlnit şi am convenit să dăm educaţiei un loc cu adevărat strategic în societatea noastră şi evoluţiile noastre, nu a fost respectat.
Dar dacă vom merge cu o forţare a unei asumări de răspundere, care de fapt este o invitaţie la schimbarea din nou a acestei legi, atunci când această majoritate sau acest Guvern se vor fi schimbat, cred că este o invitaţie la modificarea legii de către următoarea majoritate. Asumarea răspunderii este un gest care invită, practic, la reacţie şi invită la contrareacţie.
Dacă dorim să avem o lege care într-adevăr să dureze şi care să elimine instabilitatea cronică din sistemul nostru de învăţământ, ocazia pe care cred că trebuie s-o folosim este sentimentul cvasiunanim din Senat şi Senatul, în timp extrem de scurt, va putea să dea ţării o lege care cred că va putea fi votată în cvasiunanimitate, ceea ce este un lucru rarisim în contextul politic extrem de agitat şi într-un context foarte, foarte partizan şi uneori de radicalism politic care nu cred că, în cele din urmă, face bine.
De aceea, înainte să intrăm în ordinea de zi şi să vă consult cu privire la ordinea de zi şi alte eventuale lucruri pe care doriţi să le ridicaţi, eu ridic această problemă şi o ridic cu un sentiment constructiv şi nu cu un sentiment partizan. Cred că ar fi o greşeală ca Guvernul, astăzi, să meargă mai departe. Într-o săptămână Curtea Constituţională se va pronunţa. Nu cred că sunt dificultăţi ca săptămâna viitoare Parlamentul să se poată reuni şi să urmărească decizia Curţii Constituţionale şi, evident, după aceea să respectăm decizia Curţii Constituţionale, cum este firesc în democraţia noastră.
Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, vă rog, aveţi cuvântul.
Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:
Domnule preşedinte, doamna preşedinte, stimaţi colegi membri ai Birourilor permanente reunite, aş dori să adaug în plus faţă de ceea ce domnul preşedinte al Senatului a menţionat, că ar trebui să avem neapărat în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1557 din 24 noiembrie 2009, asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii educaţiei naţionale. Probabil că mulţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi această decizie a Curţii Constituţionale.
Dacă-mi permiteţi, eu v-aş reaminti câteva din prevederile deciziei care a fost luată de Curtea Constituţională ca urmare a sesizării făcute de un grup de parlamentari, în anul 2009, tot în urma asumării răspunderii pe Legea educaţiei naţionale şi Curtea Constituţională a decis ca neconstituţională legea. Daţi-mi voie, în continuare, să vă citesc ceea ce a decis Curtea Constituţională.
?Angajarea răspunderii Guvernului, potrivit articolului 114 din Constituţie, reprezintă o procedură complexă ce implică raporturi de natură mixtă deoarece, pe de o parte, prin conţinutul său este un act ce emană de la Executiv şi, pe de altă parte, prin efectul său, fie produce un act de legiferare ? aşa cum este în speţa de faţă - fie se ajunge la demiterea Guvernului. Aşa fiind, angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege reprezintă o modalitate legislativă indirectă de adoptare a unei legi, care neurmând procedura parlamentară obişnuită, este practic adoptată tacit în absenţa dezbaterilor, Guvernul ţinând cont sau nu de amendamentele făcute, în cazul respectiv.
La această modalitate simplificată de legiferare, trebuie să se ajungă din extremis, atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă nu mai este posibilă, ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgenţă.
În speţă, însă nu se pune aceeaşi problemă, întrucât atunci când există o majoritate parlamentară ? aş spune eu, cum este şi în momentul de faţă, cum este cazul nostru ? care rezultă din faptul că partidele respective au format Guvernul, adoptarea sub forma asumării răspunderii nu este oportună, cu atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestei legi nu se face imediat.
Decizia Curţii Constituţionale se referea la anul universitar 2010-2011, noi o să ne referim, evident, la anul universitar 2011-2012.
În plus, Curtea Constituţională constată că dezbaterea în procedură obişnuită în Parlament nu numai că ar fi fost beneficiara unor amendamente, dar ar fi permis implicarea societăţii civile în problema educaţiei naţionale.
De altfel, angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă, iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege.
Concluzia este simplă, eu cred că pe lângă ceea ce a spus domnul preşedinte Geoană, că ar trebui să aşteptăm decizia Curţii Constituţionale în urma sesizărilor făcute, eu cred că avem această decizie care este atât de clară pentru toată lumea, încât, în mod normal, ar trebui să ne pună în situaţia să avem o atitudine pe cale de consecinţă şi să nu încercăm să repetăm acelaşi lucru, în condiţiile existenţei unei decizii a Curţii Constituţionale. Sigur că ar fi fost bine ca acest lucru să fi fost avut în vedere de către Guvern. Noi ca Parlament poate că nu suntem întotdeauna atât de presaţi cum este Guvernul să ia decizii în pripă şi cred că trebuie să reflectăm cu toţii, aici, în Birourile permanente reunite şi să constatăm existenţa acestei decizii a Curţii Constituţionale, pe care nu o putem neglija.
Deci este evident că angajarea răspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale nu este oportună, clar, din această perspectivă şi din toate considerentele legale şi politice.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Doar un scurt comentariu, aceste argumente sunt incluse în contestaţia pe care am prezentat-o Curţii Constituţionale, dacă va fi nevoie de consultat, ea este publică deja.
Încă o dată vă spun, ieri, dimineaţă, am fost invitat şi am susţinut această contestaţie ca preşedinte al Senatului, au fost şi un reprezentant al Camerei Deputaţilor şi unul al Guvernului.
Faptul că ieri Curtea Constituţională nu a luat o decizie reprezintă, cred, o indicaţie extrem de clară asupra faptului că tema este în dezbatere şi nevoia de a clarifica pentru o săptămână este în mod clar pentru noi o invitaţie indirectă de a aştepta această decizie, indiferent de argumentele pro şi contra care pot fi, eventual, folosite.
Doamna preşedinte Anastase, vă rog, aveţi cuvântul.
Doamna Roberta-Alma Anastase:
Domnule, preşedinte, în primul rând, cred că nu este corect să definim acest conflict ca fiind un conflict interinstituţional pentru că aici poziţia celor doi preşedinţi este una diferită ca şi abordare. Şi eu am avut, de data aceasta, un punct de vedere diferit de cel al preşedintelui Senatului şi noi am avut un reprezentant ieri la Curtea Constituţională. Aici, mă rog, lucrurile, să zicem că, sunt de nuanţă, pe ici, pe colo, chiar cu conotaţii politice.
În al doilea rând, suntem în următoarea situaţie: noi am convocat plenul; trebuie să mergem la plen şi, sigur, în cazul în care există viziuni diferite, le putem supune la vot şi plenul să decidă într-un sens sau altul. În acest moment şi în această fază, nu cred că mai este de competenţa noastră, a Birourilor permanente reunite, atât timp când tot noi am fost cei care am declanşat o procedură.
În al treilea rând, cele două proceduri pot merge în paralel, nu sunt condiţionate. Deci o acţiune a Curţii Constituţionale nu suspendă o procedură a Parlamentului până când nu este luată o hotărâre. Şi atunci, sigur, discuţia este interesantă, este importantă, dar eu cred că în acest moment singura soluţie pe care o avem, să spunem, procedural este aceea de a merge în plen şi a supune la vot în plen această propunere care intervine, mă rog, într-un mod surprinzător astăzi.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Un singur comentariu şi după aceea domnul vicepreşedinte Oltean şi după aceea domnul vicepreşedinte Năstase.
Noi nu suntem aici pe pilot automat. În clipa în care apare o circumstanţă nouă şi decizia Curţii Constituţionale de a-şi amâna decizia exact pe această speţă nu cred că poate să treacă neobservată şi, eventual, nedecisă în Birourile permanente reunite. Când apare o situaţie excepţională care se referă la speţa cu care suntem sesizaţi şi pe care într-adevăr am decis s-o dezbatem astăzi, cred că avem obligaţia să ne aplecăm asupra acestor elemente de noutate. Care este decizia birourilor, care este decizia plenului este un lucru de altă factură, dar cred că este obligatoriu pentru noi să dezbatem acest lucru în Birourile permanente reunite.
De aceea, cred că ar trebui să vedem care este concluzia noastră şi după aceea, evident, să vedem ce înseamnă plenul şi celelalte consecinţe.
Domnule vicepreşedinte Oltean, vă rog, aveţi cuvântul.
Domnul Ioan Oltean:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi, am ascultat cu atenţie argumentele domnului preşedinte al Senatului, ale domnului lider al Partidului Naţional Liberal şi vreau să subliniez că nu au prezentat nici un fel de argument în premieră. Mai puţin, să luăm în calcul faptul că nu s-a pronunţat Curtea Constituţională asupra contestaţiei pe care domnul preşedinte al Senatului a înaintat-o.
În rest, argumentele care au fost prezentate astăzi au fost prezentate şi acum o săptămână şi totuşi am decis că nu putem obstrucţiona Guvernul să vină să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului. Din acest punct de vedere cred că lucrurile sunt foarte clare, nu cred că este cazul să reiterăm aceleaşi argumente.
În ceea ce priveşte conflictul, noi nu putem vorbi de un conflict între Parlament şi Guvern, din considerente pe care şi doamna preşedinte Roberta Anastase le-a reiterat. Dar eu aş mai adăuga un element în plus. Nu văd un posibil conflict între Parlament şi Guvern pe tema angajării răspunderii parlamentare, pentru că legiuitorul ne pune la îndemână un instrument prin care noi putem sancţiona Guvernul dacă ar exista un asemenea conflict. Angajarea răspunderii dă posibilitatea opoziţiei să depună o moţiune de cenzură, prin care să sancţioneze Guvernul, dacă constată că există o anumită stare conflictuală între cele două instituţii.
(Discuţii în sală)
Parlamentul numeşte Guvernul şi nu Guvernul numeşte Parlamentul. Putem vorbi de o stare conflictuală între Guvern şi Parlament, dar nu între Parlament şi Guvern.
Din acest punct de vedere, în opinia mea, nu există argumente care să justifice o atitudine de genul blocării şedinţei de astăzi.
De aceea, stimaţi colegi, dacă chiar într-adevăr această discuţie trebuie să conducă la amânarea dezbaterii pentru un alt termen, acest lucru se poate aproba doar în plenul celor două Camere şi nicidecum în acest moment, pentru că noi nu avem argumente în plus, cu atât mai mult cu cât, la ora aceasta, şedinţa în plen ar fi trebuit să înceapă.
De aceea, apreciez că trebuie să ne prezentăm în plenul celor două Camere şi să tranşăm acolo discuţia dacă într-adevăr se insistă pe amânarea şedinţei de angajare a răspunderii Guvernului.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.
Domnule vicepreşedinte Adrian Năstase, vă rog, aveţi cuvântul.
Urmează domnii Toader, Voicu şi Zgonea.
(Discuţii în sală)
Am rugămintea să încercăm să concentrăm argumentele pentru a putea să luăm o decizie.
Domnul Adrian Năstase:
Stimaţi colegi, în primul rând, dacă este conflict interinstituţional, eu cred că nu este nevoie de un acord al celor doi preşedinţi pentru a ataca şi pentru a sesiza la Curtea Constituţională un astfel de conflict. Conform Constituţiei şi legii Curţii Constituţionale, oricare dintre ei poate sesiza Curtea Constituţională. Deci chiar dacă unul dintre ei are o altă poziţie, asta nu înseamnă că un astfel de conflict nu poate fi declanşat şi Curtea Constituţională este cea care decide dacă există sau nu există.
În al doilea rând şi în dreptul canonic există un recurs la un Papă mai bine informat. Săptămâna trecută, noi am discutat despre angajarea răspunderii, au fost puse în evidenţă decizia anterioară a Curţii Constituţionale în legătură cu această chestiune şi de asemenea Regulamentul Senatului, articolul 93.
Atunci, în ideea unui răspuns rapid din partea Curţii Constituţionale am stabilit o perioadă mai lungă de timp pentru procedura propriu-zisă de angajare a răspunderii. Acestea au fost raţiunile. În momentul în care, astăzi, suntem în situaţia în care ceea ce ar fi trebuit să fie răspunsul Curţii Constituţionale de ieri şi în mod normal pe baza acestei hotărâri, dacă ieri Curtea Constituţională ar fi hotărât că nu este posibilă angajarea răspunderii, bănuiesc că Guvernul nu ar fi putut să-şi angajeze răspunderea astăzi. Cred că suntem de acord cu acest lucru, nu? Sau se putea şi lucrul acesta?
(Discuţii în sală)
Se putea, îmi spuneţi. Se putea, totuşi, chiar dacă Curtea Constituţională ar fi spus că Guvernul nu-şi poate angaja răspunderea.
Este adevărat, în statul nostru, în momentul de faţă, se poate.
Şi atunci, în condiţiile în care Curtea Constituţională a amânat pronunţarea şi, prin reducere la absurd, am fi în situaţia în care astăzi Guvernul să-şi angajeze răspunderea, iar săptămâna viitoare Curtea Constituţională ar spune că angajarea răspunderii nu este posibilă ce am face? Guvernul şi-ar retrage angajarea răspunderii?
Eu aş vrea să nu intrăm într-o situaţie penibilă. Şi din acest punct de vedere, în condiţiile date, eu cred că amânarea cu o săptămână a angajării răspunderii este răspunsul firesc, natural, politic, logic şi juridic la situaţia creată. Şi nu văd care este problema aici.
Eu cred că Birourile permanente reunite care au decis agenda de angajare a răspunderii, în noile condiţii pot să revadă această agendă prin prisma noilor elemente pe care le avem.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Cred că este un comentariu absolut pertinent şi de bun simţ, dar acest lucru nu mă împiedică să-i dau cuvântul domnului lider Mircea Toader.
Domnul Mircea-Nicu Toader:
Da. Vreau să vă reţin două secunde numai. Am discutat acum o săptămână, chiar am convenit să fie după moţiune. Noi mai avem o problemă la Camera Deputaţilor că săptămâna viitoare avem o deplasare la Iaşi, şi susţin acelaşi lucru, avem o ordinea de zi, toată lumea este adunată, să urmăm programul pe care l-am stabilit.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule Mihai Voicu, vă rog, aveţi cuvântul.
Domnul Mihai-Alexandru Voicu:
Vă mulţumesc.
Am constatat o confuzie în câteva luări de poziţie. Conflictul juridic de natură constituţională este foarte clar definit de Constituţie şi de asemenea sunt enunţate persoanele care pot declanşa acest lucru. Este vorba de Preşedintele României, primul ministru, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
Nu este vorba aici de o poziţie a Parlamentului, este vorba de poziţia uneia dintre persoanele enunţate mai sus. Nici nu se pune problema, Constituţia nu prevede aşa ceva.
De ce a iniţiat preşedintele Senatului acest demers? Pentru că este vorba de o lege care se află în dezbaterea Senatului, într-un stadiu foarte avansat şi în acest moment Senatul reprezentat prin preşedintele său înaintează către Curtea Constituţională o poziţie în care spune că prin acest demers al Guvernului o procedură legislativă extrem de avansată în Senat - nu are legătură cu Camera Deputaţilor - este blocată, dacă vreţi, dreptul de legiferare al Senatului este practic îngrădit sau limitat de acţiunea Guvernului. Iată de ce, deci nu se pune problema de acţiunea Parlamentului şi nu cred că ar trebui să mai facem această confuzie.
În legătură cu decizia de la şedinţa precedentă, se pot consulta şi stenogramele şi propunerea de calendar, care ? mă rog, întâmplarea face că mi-a aparţinut şi am fost foarte atent la ceea ce am spus şi am repetat chiar de două ori acest termen - a fost următoarea precizare: joi, dacă va fi cazul, Guvernul să-şi angajeze răspunderea. Această expresie se referea la două elemente: desigur, moţiunea de cenzură şi decizia Curţii Constituţionale. Moţiunea de cenzură a trecut, decizia Curţii Constituţionale nu.
Iată de ce suntem într-o situaţie în care avem o decizie care are aprobată această nuanţă cu privire la calendarul nostru.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc. Domnul vicepreşedinte Pereş, după aceea, domnul vicepreşedinte Zgonea.
Domnul Alexandru Pereş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Sigur, doresc să am o intervenţie pertinentă, nu ştiu cât de competentă, dar vreau să mă lămuresc cu nişte lucruri, dacă, sigur, şi domnul Adrian Năstase este de acord să mă corecteze dacă greşesc.
Şi-i mulţumesc domnului Popescu-Tăriceanu pentru că a lecturat puţintel decizia Curţii Constituţionale nr. 1557, prin care vreau să vă învederez că există două schimbări, două modificări faţă de recomandările acelei decizii a Curţii Constituţionale.
Şi anume, absenţa dezbaterii era o motivaţie clară şi sigur, corectă a Curţii Constituţionale, foarte corectă. De data aceasta nu mai suntem în situaţia aceea. Vreau să vă aduc aminte că în Camera Deputaţilor acest proiect de lege a fost dezbătut şi ulterior, a venit la Senat.
Pe de altă parte, tot acolo se spunea, în această decizie, că există o solicitare privind graba, mă rog, ?asumarea răspunderii este solicitată de graba intrării în vigoare a acestei legi?? Suntem într-o asemenea situaţie, pentru că în bugetul anului 2011, vrând, nevrând, are o implicaţie destul de importantă ceea ce înseamnă această zonă a învăţământului. Deci această grabă este justificată de astă dată.
Sigur, nu ştiu ce s-a petrecut ieri acolo, am înţeles că a fost votul de 4 la 4, şi lipsind un judecător de la Curtea Constituţională, s-a amânat. Eu cred că totuşi noi am stabilit data trecută şi am dezamorsat, de fapt, şi articolul 93 alin. (2) în sensul că Guvernul nu vine să retragă, de fapt, din dezbatere Legea educaţiei, ci vine cu asumarea răspunderii. Asupra acestui lucru, sigur, va trebui să mai discutăm şi poate aţi aduce şi corecţiile necesare.
Pe de altă parte, sunt de acord cu domnul Oltean şi cu doamna Roberta Anastase, oricât am discuta noi aici, tot va trebui să ducem această propunere a noastră în plenul Camerelor reunite. Iar acolo, prin vot, vom tranşa, dacă reuşim într-adevăr să dezbatem astăzi această asumare sau, mă rog, să audiem, asumarea răspunderii Guvernului pe Legea educaţiei sau o vom amâna pentru o săptămână sau pentru altă dată, aşa cum de fapt opoziţia cere în acest moment.
Vă mulţumesc.
Domnul Mircea-Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnule vicepreşedinte Zgonea, vă rog, aveţi cuvântul.
Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea:
Domnule preşedinte, stimaţi colegi şi domnul secretar Voicu şi domnul vicepreşedinte Năstase au spus o parte dintre argumentele pe care voiam să le spun şi eu. Bineînţeles că domnul Bănicioiu fiind doctor nu prea ascultă, dar o să fie mai atent data viitoare.
(Discuţii în sală)
Eu aş vrea să vă gândiţi că din punct de vedere al democraţiei, nu toate punctele de vedere diferite ale anumitor structuri se pot supune numai la vot şi că democraţia a stabilit şi alte principii, în afară de vot. Unul dintre principii este acesta pe care noi îl facem, astăzi, aici.
Noi putem să ducem instituţia Parlamentului într-un penibil şi într-un ridicol în care, de fapt, o duc unii dintre colegii noştri, dar din care nu putem s-o mai scoatem prea repede.
Cred că argumentele acestea spunând că nu Parlamentul trebuie să supună la vot o chestiune de genul acesta. Nu noi supunem dacă Curtea Constituţională decide sau nu decide, cum nu dumneavoastră stabiliţi dacă argumentele din Decizia nr. 1557 vor fi copy/paste în argumentele de la următoarea decizie. Nici eu nu pot să stabilesc acest lucru.
Dar v-aş ruga pe dumneavoastră, distinşi colegi, care sunteţi nominalizaţi de către Partidul Democrat Liberal în Birourile permanente, să ne spuneţi care este explicaţia pe care noi am da-o dacă Curtea Constituţională, săptămâna viitoare, ar declara că acest Parlament nu trebuia să primească asumarea răspunderii pentru că aceasta s-a pronunţat prin Decizia nr. 1557.
Eu vă propun, ca să nu mai existe această discuţie, în cadrul Biroului permanent, pentru că este atributul Biroului permanent pe baza Regulamentului comun al Camerei Deputaţilor şi Senatului, vă propun să supuneţi votului amânarea cu o săptămână şi să cerem noi, ca Birourile permanente reunite, pe baza argumentaţiei pe care aţi spus-o toţi aici, care, sub o formă sau alta, distinşii mei colegi, merge către aceeaşi concluzie, să cerem Guvernului să amâne asumarea răspunderii cu o săptămână până când Curtea Constituţională, unul dintre actorii principali ai instituţiilor politice, îşi va exprima punctul de vedere.
După care, sunt de acord cu dumneavoastră, dar, mai mult decât atât, faţă de argumentele dumneavoastră, oferiţi opoziţiei posibilitatea de a nu intra într-un ridicol pe care dumneavoastră vreţi să-l împingeţi. Eu nu pot să depun o moţiune de cenzură în momentul în care Curtea Constituţională, poate, săptămâna viitoare, se poate pronunţa, aşa cum aţi spus dumneavoastră, cu 5 la 4, că nu are dreptul Guvernul să-şi asume răspunderea. Şi atunci eu ce să fac? Să-mi retrag şi eu moţiunea?
Dumneavoastră aţi mai trecut o dată prin penibilul acesta, cu PRM-ul, ştiţi. Şi avem, de vreo 7 ani, o moţiune pe care n-o dezbate nimeni. N-aş vrea să se întâmple la fel.
Eu vă respect şi vă apreciez. Tocmai de aceea v-am spus că din punctul meu de vedere nu pot să-mi depun semnătura pe o moţiune pe care, după aceea, să mi-o retrag după o săptămână. Eu pot să depun 3 sau 4, dar niciodată nu pot să-mi retrag semnătura.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Mulţumesc.
Domnul senator Verestóy.
Domnul Verestóy Attila:
Doamna preşedinte,
Domnule preşedinte?
(Discuţii, consultări)
Domnul Mircea Dan Geoană:
Rog atenţia tuturor colegilor.
Rog atenţie şi respect pentru opiniile exprimate în jurul mesei.
Domnul Verestóy Attila:
Eu cred că am ajuns la punctul la care dezbaterea s-a încheiat. Toţi şi-au spus argumentele. Sunt de acord cu prietenul meu, domnul senator Zgonea.
A venit momentul să luăm o decizie clară şi conformă cu Regulamentul nostru comun.
În momentul de faţă plenul s-a întrunit. Există o majoritate, un cvorum îndeplinit în sală. Noi stăm aici şi, domnilor colegi, colegii noştri ne aşteaptă acolo şi noi discutăm despre un lucru pe care l-am decis deja.
Avem câteva probleme însă peste care nu ar trebui să trecem foarte repede.
După punctul 1 din ordinea de zi, care este trecut şi stabilit ? am auzit că vreţi să reveniţi la acest punct, eu nu cred că e cazul ? urmează până la punctul 11, încă 10 puncte. Vreţi să discutăm despre ele? Este proiectul de hotărâre privind contribuţia financiară a Parlamentului României la schema de co-finanţare a plăţii ofiţerului de contact al IPEX, modificarea componenţei nominale, tot o modificare a unei componenţe nominale etc. etc.
Cred că putem să trecem foarte repede peste ele, să mergem în plen şi să vedem care este eventuala opţiune a plenului cu propunerea de scoaterea de pe ordinea de zi a unui punct şi anume: angajarea răspunderii.
Aceasta este situaţia. Vreţi să o lungim? Se poate, dar nu e corect.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Din partea liderilor de grupuri parlamentare mai există intervenţii?
Vă rog, domnule deputat.
Domnul Ovidiu Victor Ganţ:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
În primul rând, faptul că o instanţă şi, în speţă, Curtea Constituţională a amânat o pronunţare nu înseamnă nici măcar o apartenenţă de admitere sau respingere a acelei cereri. Este frecvent, din păcate, pentru că inclusiv Curtea Constituţională este supraîncărcată cu dosare. Inclusiv la procesele de drept comun, penale sau civile, ştim foarte bine că o cerere adresată Curţii Constituţionale nu mai suspendă judecarea acelor cauze, iar procedura angajării răspunderii Guvernului este o procedură constituţională tocmai, aşa cum avem şi noi, ca deputaţi sau senatori, dreptul la iniţiativă, nu putem admite ca până la finalizarea adoptării unui proiect de lege sau chiar prin angajarea răspunderii să spunem că sunt probleme de constituţionalitate. După votul final se poate spune dacă Curtea Constituţională va admite sau nu că există probleme de constituţionalitate.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Nu cred că avem informaţii despre gradul de încărcare al Curţii Constituţionale, cred că avem informaţii despre numărul de judecători care au participat ieri la dezbatere.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Domnule preşedinte, eu o să vă rog să sistăm acum dezbaterile şi să intrăm pe vot?
Domnul Mircea Dan Geoană:
Nu, nu o să sistăm dezbaterea înainte să-l ascultăm şi pe domnul senator Haşotti şi pe domnul ministru Iliescu. Este corect să ascultăm şi opinia Guvernului.
După aceea voi cere un vot şi procedăm la?
Doamna Roberta Alma Anastase:
Singura mea problemă este că de 35 de minute plenul este reunit, este în cvorum.
Domnul Puiu Haşotti:
Da, doamna Roberta Anastase.
Foarte pe scurt, un minut, dacă aveţi răbdare. Uitaţi-vă la ceas, nu depăşesc un minut.
Evident că săptămâna trecută, când am stabilit că astăzi îşi va asuma Guvernul răspunderea, nu ştiam că distinsa noastră Curte Constituţională îşi va amâna pronunţarea pentru săptămâna viitoare.
Evident, dacă vreţi doar strict teoretic, ne putem afla într-o situaţie aberantă. Săptămâna viitoare, Curtea Constituţională să se pronunţe ca neconstituţională procedura şi legea să fie, practic, adoptată.
În ce măsură poate depune opoziţia o moţiune de cenzură dacă nu ştie cum se va pronunţa Curtea Constituţională?
Prin urmare, eu cred că acest punct nu trebuie astăzi discutat în plen.
În al doilea rând, pentru că tot ne-aţi cerut să ne pronunţăm şi asupra altor chestiuni, eu văd aici că Grupul parlamentar al PDL, sub semnătura domnului Mircea Toader, o propune pe doamna Zamfirescu Crina Elena pentru funcţia de membru titular în Consiliul Naţional al Audiovizualului în locul domnului Zanc. De când este acest Parlament toate aceste chestiuni au fost discutate şi atribuite în urma unor discuţii între liderii grupurilor parlamentare şi după un algoritm. Asta se numeşte tâlhărie politică, domnule, haiducie. Nu se poate aşa.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Robin Hood, este mai modern acum, de când cu băncile.
Domnul Puiu Haşotti:
Ce Robin Hood. Staţi puţin. Robin Hood era un nobil, era un aristocrat căruia regele i-a luat drepturile. Aici nu e vorba? Aici este Toma Alimoş, e altceva. E rău de tot. Nu se poate chiar aşa.
Liderii de grup nu se întâlnesc, algoritmul nu există. Chiar aşa, domnule?
Ca să nu mai spun ? îmi pare rău că îmi aduc aminte ? mie puţin îmi pasă dacă acest post se duce la PDL şi nu la PSD, mi-e egal, dar e o chestiune de principiu. Discutam cu nişte colegi de la PDL ieri, făceau nişte propuneri foarte interesante, dar ce încredere mai poţi să ai în astfel de discuţii? Nu se poate. Totul are o limită.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Mulţumesc mult.
Haideţi să tranşăm primul punct, pentru că aici este, în mod clar, un punct divergent. Continui să cred că este profund greşit să se nesocotească, să se sfideze Curtea Constituţională, pentru că, până la urmă, nu se întâmplă nimic altceva în dezbaterea noastră decât constatarea unei situaţii nou create şi aşa cum Birourile permanente reunite convoacă plenul, tot Birourile permanente reunite pot să constate apariţia unor circumstanţe care să ne conducă la concluzia că acest plen, cel puţin pentru punctul respectiv, nu se mai justifică. Birourile permanente reunite sunt cele care convoacă şi decid cu privire la plenurile reunite. Acesta este scopul principal al acţiunii noastre.
De aceea, eu am să supun votului Birourilor permanente reunite propunerea avansată de domnul vicepreşedinte Zgonea, care, în esenţă, solicită amânarea cu o săptămână, până după pronunţarea Curţii Constituţionale, a dezbaterii în plenul reunit a asumării răspunderii şi cred că este, până la urmă, o propunere rezonabilă care trebuie să fie tranşată prin decizia şi prin votul nostru.
Cine este în favoarea propunerii de amânare pentru o săptămână? 11 voturi.
Cine este împotrivă ? 12 voturi.
Propunerea a fost respinsă.
Din punct de vedere al ordinii de zi?
În mod evident, liderii grupurilor parlamentare vor putea să-şi ia deciziile pe care le consideră necesare.
Domnule senator Sârbu, vă rog.
Domnul Mircea Toader:
Domnule preşedinte?
Domnul Ilie Sârbu:
Aveam eu cuvântul.
Dacă domnului Puiu Haşotti ? şi-l înţeleg ? nu-i pasă de schimbarea care se propune vizavi de CNA, nouă ne pasă şi dacă nu mai respectăm niciun fel de înţelegere, niciun fel de algoritm, niciun fel de cutumă ? şi mai pot să adaug la cele spuse ? atunci tot ceea ce s-a spus aici şi ce încercaţi să spuneţi de săptămâni de zile, că vreţi ca lucrurile să meargă, să găsim o soluţie să intre în normalitate n-au niciun fel de bază şi vom trata ca atare situaţia. Puteţi să supuneţi votului, puteţi să faceţi ce doriţi că, oricum, în plen nu o să participăm şi n-o să fie cvorum.
Dacă aşa ni se pun pe masă o hârtie, fără a fi pe ordine de zi? Nici liderul grupului de la Senat nu ştie despre ce e vorba. Ne aruncă o hârtie pe masă la prima oră fără ca noi să avem o discuţie? Nu mi se pare corect.
Acesta e un fel de dictatură pe care începeţi să o instauraţi, dar nu la nivelul Parlamentului. Faceţi în ministere, faceţi cu Poliţia, cu jandarmii, cu cine vreţi, dar nu cu noi, că veţi avea probleme toată sesiunea aceasta şi în viitor. Fiindcă nu asiguraţi niciodată cvorumul nici la Senat, nici la Camera Deputaţilor.
La Senat, de luni încolo, vă promitem o poziţie cum v-am arătat săptămâna trecută.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Doamna preşedinte Anastase, care cred că are informaţii cu privire la acest subiect.
Doamna Roberta Alma Anastase:
Domnule preşedinte, haideţi să nu trecem la ameninţări. În schimb, eu vă propun, tocmai pentru că înţeleg că discuţia aceasta nu a avut loc între liderii grupurilor, să scoatem din ordinea de zi de astăzi şi să se poarte discuţia între liderii grupurilor şi la următorul Birou permanent reunit să?
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Doamna preşedinte, nu aveţi dreptate. Îmi cer scuze că vă spun. Discuţia a fost făcută la începutul acestui an. Cei care sunt vechi în Parlament ştiu. În continuare, partidele politice au post la toate instituţiile care sunt sub controlul Parlamentului îşi păstrează mandatele, deci nu avem ce să negociem aici. Dacă era al UDMR-ului şi l-au păstrat, dacă este al PSD-ului şi-l păstrează.
Faptul că dumneavoastră, astăzi, induceţi această chestiune, este un semnal pe care l-a mai făcut şi Partidul Naţional Ţărănist. Vă spun cu toată sinceritatea şi cu tot respectul. Dacă era un post al Partidului Democrat Liberal în continuare nu aveam, cum n-am avut în ultimii doi ani de zile, niciun comentariu. Nu există un comentariu dacă partidul politic este în Parlament. Şi avem aici pe domnul Verestóy, care a negociat o viaţă şi ştie, este domnul Meleşcanu, sunt toţi distinşii mei colegi.
Domnul Mircea Dan Geoană:
Suntem, extrem de clar, în afara oricărei forme cutumiare sau de respectare a algoritmului. Cred că nu sunt întrunite condiţiile pentru discutarea acestui subiect?
Doamna Roberta Alma Anastase:
Şi liderii de grup să discute?
Domnul Mircea Dan Geoană:
Sunt absolut convins că niciun lider de grup, cu excepţia poate a liderului care a avansat propunerea, nu va accepta o modificare brutală a modului în care operăm de 20 de ani în acest Parlament.
Deci acest subiect îl consider ca nefăcând parte din agenda noastră. Da? De acord.
Liderii grupurilor parlamentare, vă rog, ne vedem sau nu ne vedem la plen.
Şedinţa s-a încheiat la ora 10,45.