Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Staţi puţin, vă rog. Parcă am hotărât ceva.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Am hotărât ca luni pe ordinea de zi să existe numai respingeri.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Nu! Vom discuta luni după-amiază. Aşa am convenit luni - că va începe şedinţa de plen de luni cu respingerile.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Atunci, doamna preşedintă, înţeleg că ordinea de zi a săptămânii viitoare se modifică astfel: la punctul 1, la "Proiecte de lege", intră poziţia 21, pentru a fi retrimis la comisie, după aceea se continuă ordinea de zi cu toate proiectele de respingere pe care le avem - care sunt circa 100 şi care, dacă nu se termină luni după-amiază la ora 18,00, vor continua marţi, şi, când se epuizează respingerile, se începe cu ordinea de zi - cu punctul 2, adică vor fi proiecte de lege în afara respingerilor şi a primului punct care a fost retrimis.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Deci asta înţelegem că va fi.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Urmându-se de data aceasta ordinea de aici - numerică - din ordinea de zi propusă, cu modificarea făcută.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Fiind 100 şi ceva, s-ar putea să nu reuşim să terminăm dacă nu se începe la timp, dacă mai apare ceva. Cred că mai corect este să mergem şnur pe programul tradiţional.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamna preşedintă, haideţi să discutăm o problemă de procedură de principiu: punctul 1 va fi punctul 21 - la "Proiecte de lege", apoi vor fi toate proiectele de respingere - punctul 2, şi apoi ce rapoarte adună Secretariatul general care vor veni până mâine şi până vineri şi care au aprobare tacită şi la trebuie obligatoriu să intrăm în termen ca să nu fie aprobare tacită; prin urmare, acestea urmează după respingeri.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Da, exact, ca să nu avem nici un fel de problemă de natură procedurală.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: În legătură cu acest lucru, voiam să vă spun că iar s-a modificat, şi nu ştiu de ce se tot modifică ora.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: La ora 12,00 este pauză şi la ora 12,30 este vot final. Toată lumea ştie acest program, dar se tot modifică. Dar să rămână astfel stabilit foarte bine ca să ştie toţi deputaţii.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Toţi colegii mei ştiu de ora 12,30 - vot final. De regulă, datorită votului final, se încurcă şi comisiile după aceea, care sunt programate la ora 14,00.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Exact.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Şi toţi colegii noştri vor fi exact că acesta este programul.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Doamna preşedintă, nu plec decât de la premisa de bună-credinţă a tuturor şi de la faptul că toţi vrem să facem modificări de substanţă care să corecteze actualele deficienţe pe care le constatăm în aplicarea Regulamentului. În consecinţă, orice grabă, din punctul meu de vedere, este nejustificată. Sigur, nici nu trebuie să lungim acest lucru la infinit. Deci, eu vă propun ca procedură, ca să nu avem nici un fel de dubiu ulterior, următoarea variantă: această propunere de hotărâre să fie transmisă tuturor grupurilor parlamentare spre analiză şi dezbatere. Eu cred că, înainte de a se duce către Comisia de Regulament, ar trebui să existe o întâlnire a liderilor grupurilor parlamentare pe acele puncte sensibile, la care ar trebui să existe o negociere politică serioasă, şi numai după aceea să se ducă pentru forma tehnică la Comisia de regulament, şi, prin Comisia de regulament, cu aşezarea tuturor punctelor de vedere din punct de vedere tehnic, ne putem întoarce la plen, cred eu, cu înţelepciune, dacă vrem ca Parlamentul să-şi reia rolul normal de Cameră Legislativă serioasă. Vă rog să agreaţi o asemenea posibilitate. Aceasta înseamnă să avem două săptămâni de discuţii la grupurile parlamentare, o săptămână pentru discuţii la nivelul liderilor grupurilor parlamentare, şi încă o săptămână sau două săptămâni de discuţii în comisie. Deci, undeva la 31 martie să ne reîntoarcem cu un proiect de hotărâre oarecum acceptat, în măsura în care se poate.
		.............................
		Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu: Iertaţi-mă, doamna preşedintă. Nu pot să fiu de acord cu colegul Eugen Nicolicea, pentru că sub această formă de ameninţare nu cred că se poate lucra, pe de o parte. Pe de altă parte, dimpotrivă: există suficient de multe prevederi regulamentare astăzi care ne dau posibilitatea să ducem la îndeplinire ceea ce noi am convenit. Deci, asta nu înseamnă o frână, ci dimpotrivă. Noi putem să flexibilizăm relaţiile dintre noi şi prin negocieri directe; nu trebuie neapărat să umblăm pe regulament. Noi vrem să umblăm pe Regulament ca să îl facem mai coerent, să ne ajute să ne facem o activitatea mai bună, nicidecum să dăm satisfacţie unui grup parlamentar sau altuia. Nu cred că acesta este interesul; să lucrăm punctual şi să rezolvăm o problemă. Noi trebuie să rezolvăm problemele de principiu şi, evident, să le găsim soluţii tehnice. Vă aduc aminte că atunci când începusem discuţia pe modificarea Regulamentului în acel colectiv pe care dumneavoastră trebuia să îl patronaţi şi să finalizăm, chiar pornisem şi de la alte abordări, şi anume: ce ar însemna, şi domnul Ioan Oltean spunea pe bună dreptate, să aşezăm echilibrul puterilor în conducerea Camerei Deputaţilor poate pe alte principii, poate sub altă formă. Vă aduc aminte, de asemenea, că ne gândiserăm cu toţii că ar trebui să încercăm să identificăm cutumele şi să le introducem în Regulament, ca să nu mai fie invocate în situaţii de avantaj sau dezavantaj, de la caz la caz. Deci, sunt foarte multe lucruri de făcut şi care cu bună-credinţă pot fi luate în considerare. De aceea, eu nu cred că trebuie să ne fie teamă că, dacă întârziem, se întâmplă nu ştiu ce lucru în defavoarea unui coleg sau a altuia; nu cred că este justificată o asemenea poziţie.