STENOGRAMA

Şedinţei comune a Birourilor permanente ale Senatului

şi Camerei Deputaţilor din data de 27 iulie 2006

 

Şedinţa a început la ora 11,20.

Lucrările şedinţei au fost conduse  de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului şi domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Au participat:

De la Camera Deputaţilor: domnii Miron Tudor Mitrea, Valer Dorneanu, Lucian Augustin Bolcaş, doamna Daniela Popa ? vicepreşedinţi; Victor Viorel Ponta, Gheorghe Albu, Gelil Eserghep ? secretari; Miron Ignat ? chestor; Aurelia Vasile ? PSD,  George Crin Laurenţiu Antonescu ? PNL, Cristian Rădulescu ? PD, Ilie Merce ? PRM, Marton Arpad-Francisc ? UDMR, Varujan Pambuccian - Minorităţi.

De la Senat: doamna Paula Ivănescu, domnul Mihai Ungheanu ? secretar; Paul Păcuraru ? chestor; Gheorghe Funar ? PRM.

Invitaţi: domnul Radu Stroe ? secretar general al Guvernului, domnul Mihai Alexandru Voicu ? ministru în Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul, doamna Constanţa Călinoiu ? şef Departamentul Legislativ.

*       *       *

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să contactaţi rapid, la telefon, colegii care lipsesc. Vă rog să invitaţi ? (Discuţii)

Deci, poate să vină presa pentru imagini, după care să se retragă rapid. Rog încă o dată secretariatele, la telefon, rapid, dacă lipseşte cineva. Dacă sunt aici, în sediu, să vină la şedinţă. Suntem, însă, în cvorum de lucru, datorită, în mod deosebit, Camerei Deputaţilor.

Până atunci, am o rugăminte, colegii de la Senat, membrii ai Biroului permanent, care sunt de permanenţă, să înţeleagă că trebuie să fie în sediu, - vicepreşedinţii, secretarii, chestorii, pe perioada când am stabilit ? Ştiu, nu pentru dumneavoastră, pentru că aţi fost şi ieri. Deci, să asigurăm permanenţa în Senat. Sunt convins că acelaşi lucru se petrece şi la Camera Deputaţilor.

Avem doi colegi plecaţi în străinătate. Înţeleg că domnul senator Meleşcanu şi domnul senator Puskas. Omar nu se ştie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu s-a dovedit.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult presei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să-mi daţi voie să fac şi eu un anunţ pentru Cameră.

Cu îngăduinţa domnului preşedinte Văcăroiu, care conduce astăzi şedinţa, rugăminte către colegii de la Camera Deputaţilor, ca după încheierea şedinţei Birourilor permanente comune să mai rămânem pentru câteva minute. Avem o scurtă şedinţă a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor pentru câteva proiecte şi să rămânem tot aici, ca să nu ne mai deplasăm în grup.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, împreună cu domnul preşedinte Bogdan Olteanu, am luat decizia să convocăm o şedinţă comună, lărgită, a Birourilor permanente, Senat şi Camera Deputaţilor, la care să invităm, pe lângă cum este normal, liderii de grupuri parlamentare, să invităm preşedinţii Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, sau vicepreşedinţii, şi preşedinţii sau vicepreşedinţii Comisiilor juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, preşedinţii sau vicepreşedinţii Comisiilor de control SRI, preşedinţii sau vicepreşedinţii Comisiilor de control SIE.

De ce această componenţă? Ţinând seama de situaţia actuală, destul de explozivă, această criză pe care o numim instituţională. Multe probleme, multe declaraţii, multe speculaţii care se fac. Sigur că Parlamentul nu poate sta de-o parte şi trebuie să ne implicăm, chiar dacă suntem în vacanţă parlamentară. Este mult mai importantă stabilitatea ţării, funcţionarea instituţiilor statului şi, bineînţeles, încercăm prin experienţa pe care o avem să aducem o contribuţie la cunoaşterea adevărului şi informarea corectă a opiniei publice. Iată de ce v-am propus o ordine de zi pe care s-o discutăm în 5 puncte. Este invitat şi ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, la punctul 5, care ne va prezenta o scurtă informare cu privire la stadiul pachetului de legi privind siguranţa naţională. După cum aţi observat, în aceste zile a trebuit să dăm un comunicat din partea Parlamentului, pentru că intram, direct, şi noi într-o dezbatere ? De ce Parlamentul nu şi-a făcut datoria şi nu a adoptat proiectele de legi privind siguranţa naţională. Doresc să fie foarte clar. Conform procedurii, proiectele de legi se înaintează de către CSAT către Guvern, Guvernul ia decizia, chiar pentru dezbatere publică, - este dreptul lui, dar, în final, cu corecţiile de rigoare, puse sau nu de acord cu CSAT-ul, adoptă acest pachet de legi privind siguranţa naţională şi le înaintează Parlamentului, de aici, încolo, intervenind, conform legii procedurile noastre parlamentare de dezbatere şi adoptare. Şi este bine, cred eu, că s-a făcut acest lucru şi să fiţi de acord cu ceea ce am spus noi pe posturile de televiziune. De altfel, în ultimă instanţă, şi la aeroport, preşedintele Băsescu a recunoscut că legile nu au fost trimise în Parlament. Sigur, a fost sub o formă de informare generală, dar nu conform procedurii, pentru a putea fi luate în discuţie de către noi. Deci, avem primul punct, scrisoarea preşedintelui României privind demisia domnului Radu Alexandru Timofte, directorul SRI şi a domnului Gheorghe Fulga, directorul SIE.

Avem o scrisoare a Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. Este vorba despre primele audieri pe care le-a făcut comisia.

O cerere a doamnei deputat Daniela Buruiană-Aprodu, dar, în general, din partea Comisiei SIE pentru derularea, şi aici, de investigaţie şi audieri şi o scrisoare pe care am primit-o din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator. Dar se regăsesc prin declaraţii politice şi alte grupuri parlamentare, care au solicitat să derulăm, dacă este cazul, imediat, o sesiune extraordinară a Parlamentului. Va mai fi un punct 6, foarte scurt, la diverse, dacă dumneavoastră simţiţi nevoia să ridicaţi vreo problemă deosebită.

Vă consult dacă sunt obiecţiuni la ordinea de zi.

Nu sunt. Deci, de acord toată lumea cu ordinea de zi.

Vom intra în primul punct al ordinii de zi.

Deci, stimaţi colegi, este o problemă, într-adevăr, destul de delicată. Aveţi în faţă scrisoarea preşedintelui României, trimisă celor doi preşedinţi, al Senatului şi Camerei Deputaţilor, prin care ne aduce la cunoştinţă că domnul Radu Timofte, director SRI şi domnul Gheorghe Fulga, director SIE şi-au depus demisiile în 21 iulie 2006 din funcţiile de conducere pe care le deţin, şi aveţi copii cu aceste demisii ale celor doi. O să vă dau cuvântul pe această temă. Doresc doar să fac câteva precizări. Noi avem un set de legi în vigoare care au prevederi clare, mă refer acum, spre exemplu, la Legea privind organizarea şi funcţionarea SRI. Conform prevederilor din această lege, avem directorul SRI, care este persoană civilă, care este numit de Parlament, la propunerea preşedintelui României şi care depune jurământul în faţa Parlamentului. El este ajutat la comandă de un prim-adjunct care îi ţine locul, în condiţiile în care directorul SRI este în concediu, are alte atribuţii şi în cazul în speţă, în condiţiile în care îşi dă demisia. Dar, în astfel de situaţii, toate aceste situaţii, sigur că directorul SRI dă un ordin intern prin care împuterniceşte, la comandă, pe primul adjunct. În cadrul SIE, ne confruntăm cu două situaţii: legea actuală de organizare şi funcţionare a SIE, care a fost corectată prin Constituţia revizuită din 2003, dar, conform legii actuale, directorul SRI nu are prim adjuncţi şi are adjuncţi. În cazul în care, temporar, directorul serviciului de informaţii nu-şi poate exercita atribuţiile, - intră în concediu sau în alte situaţii, caz de boală, medical, - dă un ordin intern de a împuternici la comandă, pentru unul din adjuncţii săi. După cum observaţi, în ambele situaţii, nu preşedintele României desemnează interimatul, chiar în caz de demisie, ci prin ordine interne, cei doi directori ai serviciilor de informaţii dau o delegare, împuternicire. Aceasta este prima situaţie.

O a doua problemă care se pune este legată de procedura privind demisiile celor doi, ţinând seama de Constituţia revizuită, din 2003. Deci, prin asimilare, inclusiv directorul SIE, trebuia ca demisiile celor doi să fie depuse la Parlament. Acei doi preşedinţi aduceau la cunoştinţă celor două Birouri permanente reunite şi luau o anumită decizie, dar, oricum, trimiteau o scrisoare preşedintelui României care, sigur, cunoştea această situaţie, - dar îi solicitau ca într-un termen ?de?, legea de bază, de principiu spune că în termen de 30 de zile, preşedintele României să facă nominalizare pentru noi propuneri. Eu v-am dat tot acest cadru care se regăseşte în lege şi Constituţie pentru a avea o premisă privind discutarea acestui prim punct. Acum vă dau cuvântul, stimaţi colegi. Domnul deputat Valer Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte, nu vreau să iau cuvântul, vreau să vă pun o întrebare. Am ascultat cu foarte multă atenţia premisele convocării acestei şedinţe comune şi aş vrea, pentru a face o analiză exactă asupra acestei probleme deosebit de importante pentru relaţiile dintre instituţiile fundamentale ale statului, aş vrea să vă întreb pe dumneavoastră, cei doi preşedinţi, dacă preşedintele ţării, după ce a primit demisiile, înainte de a face orice act public, orice declaraţie, orice demers, dacă a avut vreo discuţie cu vreunul dintre dumneavoastră. Ştiu că nu există obligaţie constituţională, aşa cum nu există obligaţia constituţională a consultării celor doi preşedinţi, cu privire la dizolvarea Parlamentului, dar, având în vedere că potrivit Constituţiei numirea celor doi directori ai serviciilor de informaţii trebuia făcută de Parlament, vă întreb dacă a avut vreo discuţie cu dumneavoastră, vreo consultare?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Răspunsul, cel puţin din partea mea, nu a avut loc nici o consultare. Am primit, pur şi simplu, această adresă din partea preşedintelui, după conferinţa de presă pe care a ţinut-o, în data de 24 iulie. Şi eu, şi domnul preşedinte Bogdan Olteanu, am primit această scrisoare prin care ni se aduce la cunoştinţă că cei doi şi-au dat demisiile din funcţiile de conducere pe care le deţineau. Conform conferinţei de presă ţinute de preşedintele Traian Băsescu, s-a făcut afirmaţia că se va merge pe un interimat, până când vom adopta, vor veni în Parlament, se vor dezbate şi se va adopta pachetul de legi privind siguranţa naţională, după care vom face nominalizările. Dar, repet încă o dată, nu am avut o discuţie prealabilă. Dumneavoastră vă referiţi dacă a fost o discuţie cu preşedintele, în momentul în care a primit demisiile. Nu am avut o astfel de discuţie. Nu ştiu domnul preşedinte Bogdan Olteanu? Nici dânsul. Da, vă rog, domnule senator Voiculescu.

Domnul Dan Voiculescu:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Am doar 4 puncte concrete referitor la situaţia creată.

În primul rând, preşedintele României considerăm că nu are dreptul la grevă. El este obligat, constituţional, să-şi îndeplinească prerogativele. Nu poate condiţiona în vreun fel îndatorirea de a nominaliza şefii serviciilor secrete.

Pe de altă parte, condiţionarea îndeplinirii unei atribuţiuni prezidenţiale, de adoptare a unei legi, constituie, după părerea noastră, un act de şantaj la adresa Parlamentului, o imixtiune gravă în competenţa Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.

Punctul 3, noile manifestări de comportament abuziv din partea preşedintelui în funcţie reprezintă şi expresii ale strategiei sale, tot mai vizibile, de acaparare a puterii, de subminare a echilibrului puterilor în stat, consfinţit prin Constituţie, în scopul instaurării unui regim dictatorial.

Punctul 4, proiectele de legi privind siguranţa naţională trebuie dezbătute în procedură parlamentară normală, cu atât mai mult cu cât, în formele iniţiale, conţin periculoase îngrădiri ale democraţiei care sunt, de altfel, soluţii de revenire la puterea discreţionară a serviciilor secrete. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult. Domnul deputat Rădulescu, vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Da, mulţumesc. Domnule preşedinte, eu am apreciat prima parte a expunerii dumneavoastră, care cuprinde idei pe care, ca întotdeauna, le vom sprijini, referitor la buna funcţionare a Parlamentului. Sunt convins că am înţeles corect mesajul pe care preşedintele l-a avut în text şi în subtext, referindu-se la tema securităţii naţionale. Era un reproş la funcţionarea generală proastă a sistemului, în sensul că până în momentul de faţă, deşi toţi achiesăm la necesitatea acestor legi, legile nu sunt încă la Parlament, unde le este locul pentru a fi dezbătute. Reproşul, în opinia mea, nu era adresat Parlamentului. Nu am citit nici o nuanţă de acest fel în declaraţia preşedintelui. Am citit declaraţia de presă dată de dumneavoastră, în care sunt uşoare nuanţe de iritare, referitoare la ?o încercare venită din partea preşedintelui de a implica şi Parlamentul în acest război?, crearea impresiei că Parlamentul este o frână în calea bunei funcţionări a unor instituţii. Vă înţeleg, dar sunt convins că reproşurile nu au fost adresate către noi, fiindcă şi preşedintele este îndeajuns de bine informat, chiar dacă şefii serviciilor de informaţii şi-au dat demisia, că legile nu sunt la noi. Deci, această chestiune aş propune s-o considerăm închisă. Nu se raportează la noi unele constatări de neajunsuri în funcţionarea procedurii, făcută de către preşedinte. Referitor la a doua parte a expunerii dumneavoastră, sigur că sunt unele chestiune pe care le înţeleg, din partea cetăţenilor neinformaţi, din partea presei care poate nu se informează sau nu vrea să se informeze despre ce scrie în Constituţie şi ce scrie în lege, şi nu pot fi de acord cu dumneavoastră că Constituţia cuprinde clar o procedură care să oblige venirea în faţa Parlamentului şi în caz de demisie, exprimată de şefii serviciilor de informaţii. Acesta este, după cum ştim, act unilateral de voinţă şi Constituţia cuprinde  o singură referire care se direcţionează către numirea şefilor de servicii. În legătură cu ce aţi spus, că nu preşedintele numeşte interimarul la conducerea unui serviciu de informaţii, este foarte adevărat. Dar eu nu ştiu la ce facem referire, fiindcă din mapa noastră, care este plină de documente pe aproximativ aceeaşi temă, lipsesc şi nişte documente care ne-ar fi luminat. Respectiv, declaraţia de presă, comunicatul de presă din 24 iulie, de după şedinţa CSAT şi o a doua declaraţie, un al doilea comunicat de presă, a doua zi, care este şi mai lămuritor. Acestea sunt singurele documente oficiale care aduc informaţie publică referitoare la şedinţa respectivă şi trebuie să le citim aşa cum sunt ele. În rest, neexistând alte documente, sunt speculaţii. Eu m-am uitat şi pe comunicatul de presă din 24 iulie, şi pe cel din 25 iulie şi nu se face referire la faptul că preşedintele ar fi impus, ar fi dispus, s-ar fi referit la interimatul respectiv. Singura chestiune care se regăseşte în ceea ce aţi spus dumneavoastră se referă la opinia preşedintelui, pe care acesta şi-o poate exprima, că numirea şefilor de servicii de informaţii pe locurile vacante, în acest moment, nu se poate face pe un cadru legislativ foarte vechi, atâta vreme cât toată lumea şi-a exprimat preocuparea pentru un cadru legislativ nou în acest domeniu. Şi dânsul a spus că revenindu-i posibilitatea de a nominaliza, va aştepta până când acest cadru legislativ nou va există. Deci, celelalte referiri la ce ar fi zis, ce ar fi făcut preşedintele sunt neavenite şi nu se susţin pe nici un fel de document oficial al Preşedinţiei sau al CSAT-ului. Ultima remarcă, nu, penultima remarcă este că luarea de cuvânt a domnului preşedinte Voiculescu, cuprinzând patru puncte, cuprinde într-adevăr patru declaraţii pe teme care nu sunt punctul la ordinea de zi, adică, le-am luat la cunoştinţă, dar nici unul dintre aceste capete, să spunem, de declaraţie, nu ne ajută ca să parcurgem ordinea de zi, pentru că nu se referă la ceea ce avem noi, aici, la punctul unu ? scrisoarea preşedintelui referitoare la comunicarea demisiilor care au avut loc între timp. Şi atunci, eu vă întreb , de fapt noi ce discutăm la punctul 1? Facem o dezbatere generală, gen societate civilă, facem declaraţii politice generale referitoare la eficienţa sau ineficienţa sistemului de securitate naţională a unor instituţii, cum ar fi cea prezidenţială, cea parlamentară, cea guvernamentală, sau, pur şi simplu, luăm notă de faptul că ni s-au comunicat aceste demisii şi facem ce este în continuare de făcut ? aşteptăm să ni se comunice nominalizările respective şi în momentul acela, sigur că va trebui să ne grăbim ca să strângem Parlamentul şi să facem numirea oficială. Dar până atunci, cred că excedem foarte mult punctului de la ordinea de zi. Haideţi să luăm notă de această chestiune şi să mergem mai departe.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să-mi permiteţi trei precizări. Eu am avut ieri o discuţie cu preşedintele Traian Băsescu, legată de această încercare, chiar şi indirectă, dacă vreţi, de implicare a Parlamentului, ţinând seama că domnia-sa, în conferinţa de presă, a făcut o referire la faptul că pachetul de legi privind siguranţa naţională a fost trimis în Parlament şi, bineînţeles, la Guvern pentru dezbateri. Însă, opinia publică, şi am luat semnale de peste tot, - aici nu este vorba de politică, domnule deputat Rădulescu, - populaţia a înţeles că acest pachet de legi a venit în Parlament şi că noi, efectiv, am dormit aici şi nu le-am pus pe filiera de a ajunge la dezbatere şi adoptare. Şi din această cauză am intervenit, prin acea declaraţie, şi chiar am făcut precizarea, apoi, în conferinţa de presă că a apărut o trimitere indirectă, dar care, în opinia publică, dădea semnalul că vinovaţi sunt, până la urmă, parlamentarii. Dovadă că am avut dreptate, în urma discuţiei, la aeroport, preşedintele Traian Băsescu a făcut precizare foarte clară, de data aceasta, în care a spus că pachetul de legi a fost trimis la Guvern, s-au dispus dezbateri, s-a întârziat foarte mult, mă rog!

A doua precizare, legată de acest interimat. Stimaţi colegi, suntem, totuşi, instituţia fundamentală a statului care trebuie să-şi spună un punct de vedere. Nu putem spune ?luăm act?, după părerea mea, poate ajungem şi la această concluzie, dar trebuie să vedem care este procedura, care este prevederea legală. În orice instituţie din statul acesta, chiar şi în condiţiile în care tot Guvernul îşi dă demisia, este obligat să continue activitatea, până la numirea noului Guvern, chiar dacă toţi şi-au dat demisia. Cel puţin aşa judec eu, ca un principiu de drept şi de bună funcţionare a instituţiilor. Dar, mă rog?

Domnul senator Corneliu Vadim Tudor. Domnule vicepreşedinte, vă rog.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Stimaţi colegi, ce ne-a spus domnul deputat Rădulescu, să ne menţinem la ordinea de zi este corect în principiu, dar ce ne facem că ordinea aceasta de zi preocupă întreaga ţară. Noi suntem într-o criză politică gravă şi dacă Partidul Democrat nu înţelege aceasta, va rămâne singur pe eşichierul politic. Suntem oameni maturi, suntem oameni cu responsabilităţi şi nu este bine ce se întâmplă. Ne întreabă electoratul nostru. Noi suntem oameni votaţi, unii de sute de mii, alţii de milioane de oameni. Hai să nu coborâm în derizoriu ceea ce se întâmplă şi ceea ce ne-a determinat să lăsăm toate treburile şi să venim acum la Parlament. Este departe de mine gândul de a vă ţine o prelegere. Unii, poate, sunt mult mai bine pregătiţi decât mine, cel puţin în domeniul juridic, dar vă reamintesc tuturor că o ţară se conduce după legi, iar legile fac diferenţa între orânduirea tribală şi un stat civilizat. Partidul pe care îl conduc a adus destule critici şefilor celor trei servicii secrete, domnilor Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar vrem să rămânem obiectivi până la capăt. Acum, aceşti oameni sunt victime ale puseelor dictatoriale ale domnului Traian Băsescu. Poate nu vă place ce auziţi, dar ca şef de partid, ca vicepreşedinte al Senatului şi fost candidat la preşedinţie, şi poate şi viitor, dacă nu cumva poliţia politică a domnului Traian Băsescu va fi asmuţită în spatele meu, cum a fost asmuţită şi în spatele domnului senator Dan Voiculescu, mă va împiedica să mai candidez. Nu este nici o problemă, sunt încă tânăr, însă am făcut o analiză pe text a acestor demisii. Este clar că sunt nişte demisii imperative. Cum adică, brusc, trei şefi de servicii secrete au o iluminare, şi-şi dau demisia? Şi în faţa cui? În faţa cui nu trebuie. Ce competenţe are domnul Traian Băsescu, vizavi de SRI şi de demisia domnului Radu Timofte? Domnul Radu Timofte, dacă dorea să-şi dea demisia pe un motiv întemeiat, trebuia să vină în faţa Parlamentului, că Parlamentul l-a instalat în funcţia de şef al principalului serviciu secret. Este şi un decalaj aici. Vedeţi, este clar că ele au fost scrise în aceeaşi zi, pentru că este aceeaşi, - vă vorbesc ca scriitor acum, şi critic ? am scris sute, poate mii de pagini de critică literară, istorică. Ele sunt identice şi ca formulare, şi ca punere în pagină, dar ceva diferă. Domnul Timofte îşi dă demisia pe 21 iulie, iar domnul Fulga îşi dă demisia cu o zi înainte, pe 20 iulie. Dar amândoi au anunţat că joi şi-au dat demisia. Decalajul acesta mie îmi spune ceva. Cel puţin din punctul nostru de vedere, demisia domnului Radu Timofte este lovită de nulitate, dar şi celelalte două demisii, ca şi demisia procurorului general. Nu este un secret pentru nimeni, stimaţi colegi, că domnul Traian Băsescu acţionează, de multe ori, la mânie. Nu este prima oară când face această treabă. Mai sunt patru luni până la aderarea la Uniunea Europeană. Ni se cere stabilitate politică şi socială, nu mai vorbesc! Deşi noi suntem un partid din opoziţie, nu ştim cum să facem mai bine să nu fie cutremure sociale în România, tocmai să nu periclităm aderarea la Uniunea Europeană. Numai eu, Radu Stroe, aici de faţă, Călin Popescu Tăriceanu şi alţii ştim de câte ori am vorbit cu prim-ministrul să se stingă conflictul de la ?Tractorul?, de la Braşov. Şi astăzi voiau să iasă în stradă. Aproape că m-am umilit să li se rezolve nişte probleme, să li se plătească utilităţile acelor oameni, tocmai ca să fie linişte în ţară, să ne vedem noi intraţi în Uniunea Europeană.

Şi, brusc, se întâmplă cutremurul acesta de gradul 7. Şi o singură demisie, stimaţi colegi, într-o ţară democratică provoacă o criză majoră, darămite trei demisii ale şefilor serviciilor secrete, plus procurorul-general.

Vrem să semănăm cu America. Păi, acolo, general attorney ? procurorul general ? este mai important  de multe ori şi decât secretarul de stat, şi decât secretarul apărării. Numai la noi a fost tratat ca un terchea-berchea. Nimeni nu ştie ce responsabilităţi avea procurorul-general în fuga acestui Omar Hayssam.

Dar este, oare, atât de important acest Omar Hayssam pentru Ţara Românească? Ce este el? Richard Zorge? E Mata-Hari? Cine este nenorocitul ăsta, domnilor? un mafiot.

A! Că au contribuit toate regimurile politice la umflarea artificială a acestui Omar Hayssam, a lui Mohamad Murad, unde se duc mulţi demnitari acum din fruntea statului să-şi petreacă ziua de naştere, şi la mare... Şi aici în Bucureşti mai e unul care a instaurat o cenzură aberantă împotriva presei române pentru că a pus mâna pe societatea publică de difuzare, pe RODIPET, Hassan Awdi. Pe ăştia nu-i vede nimeni. Ăştia sunt Omar Hayssam la cub. Nu-i vede nimeni.

Acest Omar Hayssam a fost ajutat să fugă. Să nu ne temem de cuvinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule vicepreşedinte,  am o rugăminte. Avem punct aici. Avem punct pe treaba cu Hayssam.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Da, imediat, concluzionez. Da. Vreau să lămurim cum s-a ajuns aici.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu... Suntem la pct.1 cu cele două demisii şi pe urmă...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bun. Două fraze voi mai spune.

Pentru a înţelege cum este cu scenariul pus la cale şi cu teatrul jucat în penitenciar şi la spital de acest Omar Hayssam, trebuie să dăm filmul înapoi, în primăvara lui 2005.

Chiar ziariştii, care au implicaţi în aşa-zisa răpire, au spus că a fost un scenariu elaborat la Cotroceni. Ce Dumnezeu? Nimeni nu mai are dreptate în ţara asta? Numai Traian Băsescu deţine adevărul absolut, adevărul hegelian? Poate vom vorbi o dată şi de sistemul penitenciar din România, ce se întâmplă acolo, de ce se întâmplă ce se întâmplă.

Ca să concluzionez, voi repeta, cu vorbele mele, fireşte, şi cu argumentaţie proprie ceea ce a spus şi colegul Dan Voiculescu. Domnul Traian Băsescu vrea să încalece serviciile secrete şi Parchetul. Se pregătesc nişte alegeri anticipate.

Virgil Ardelean a fost pedepsit pentru că nu a jucat cum i s-a cântat. A fost pedepsit pentru că a contribuit la arestarea primarilor PD din municipiul Râmnicu Vâlcea, pe baza instrumentării făcute de fosta Unitate militară 0962 pentru primarul şi viceprimarul de acolo. Ei au fost arestaţi. Şi uite că acum a venit scadenţa.

Dar de ce nu au fost eliberaţi din funcţie sau destituiţi Vasile Blaga ? din câte ştim noi, frontierele sunt la Ministerul Administraţiei şi Internelor ? doamna Monica Macovei ? din câte ştim noi, sistemul penitenciar este la domnia-sa ? şi capul comunităţii de informaţii, domnul Sergiu Medar. Numai pentru că ei sunt colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui?

Atât am avut de spus în această fază. Noi  nu găsim nici o vină acestor oameni: Radu Timofte, Gheorghe Fulga, Virgil Ardelean şi Ilie Botoş, cel puţin în speţa de faţă nu au nici o vină şi din punctul nostru de vedere sunt în continuare în funcţie. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Arpad.

 

Domnul Marton Arpad:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Eu totuşi aş reveni la punctele de pe ordinea de zi...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Pct.1.

Domnul Marton Arpad:

Da... pentru că eu cred că cele două Birouri au menirea, în acest domeniu, de a convoca ceva. Pe baza situaţiei create se pot convoca doar cele două comisiei, trimiţându-le materialul primit, ceea mi se pare că este cam subţire.

Cele două comisii putând să ia o decizie, pe baza cărora să propună ceva biroului, eventual propunerea unei sesiuni extraordinare, dar asta numai în ipostaza în care preşedintele ţării va numi măcar, va nominaliza măcar, cel puţin o persoană pentru a fi şeful unuia din serviciile secrete enumerate.

Nu cred că poate fi condiţionată numirea acestor şefi de activitatea parlamentară, adică de aprobarea sau non-aprobarea unei legi.

După cunoştinţele mele, Parlamentul României - cele 4 formaţiuni politice care au depăşit pragul de 5% - a  primit un număr de voturi de 8.866.774, pe când preşedintele în exerciţiu a primit un vot de 5.126.794. Preşedintele României nu poate condiţiona activitatea Parlamentului. El are dreptul şi obligaţia de a propune şefii serviciilor secrete. Este o altă problemă, dacă domnia sa crede că nu doreşte să numească. Este, într-adevăr, o problemă constituţională. S-ar putea cineva să creadă că este un abuz, că este o încălcare a Constituţiei care ar putea duce la demiterea preşedintelui, dar pentru aceasta este nevoie de semnătura a cel puţin unei treimi din cele două Camere.

Şi atunci iar ne putem întruni să decidem dacă există o astfel de solicitare. Să avem o sesiune extraordinară pe această temă. Dar deocamdată, dincolo de faptul de a propune celor două comisii să analizeze situaţia creată, şi punctul meu de vedere este că cel puţin şeful SRI-ului este încă în funcţiune, el putând fi numit - şi conform legii, şi conform Constituţiei - de Parlament. Demisia nu a fost aprobată de Comisia pentru controlul SRI. Nu există o propunere de numire de înlocuire a situaţiei respective.

Sau, atunci, dacă se consideră ? dar singura care poate  să analizeze este comisia parlamentară ? validă această demisie, atunci există o persoană care îl poate înlocui până la propunerea noului de către preşedinte şi adoptarea acestuia de către Parlament.

Deci, eu cred că, astăzi, noi putem face un singur lucru, pentru că doar pentru aşa ceva avem material: să convocăm cele două comisii să analizeze situaţia creată.

Încă o dată spun: ceea ce am primit în dosar, inclusiv demisiile, cel puţin pentru mine sunt materiale subţiri, eufemistic vorbind. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul   Bolcaş. Scuzaţi-mă. Repet. Eu am notat pe măsură ce aţi ridicat mâna. Urmează după aceea Crin Antonescu, Dorneanu, Mitrea, Tărăcilă, Funar.

Vă rog să vă referiţi la primul punct, că pe urmă îl discutăm pe cel de-al doilea.

Domnule vicepreşedinte Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Situaţia acestor aşa-zise demisii ? pentru că va trebui, în primul rând, să clarificăm ce sunt acestea ? s-a mai petrecut în România. Un mare om de spirit, Cincinat Pavelescu, care era judecător de ţară, a fost chemat  - cum a fost chemat şi domnul Radu Timofte, probabil ? la ministrul justiţiei, care i-a spus:

 "Domnule judecător Pavelescu, sunt foarte nemulţumit de dumneata! Te rog, dă-ţi demisia!"

Iar Pavelescu i-a răspuns ce trebuia să se răspundă şi aici. "Eu ştiu că cel nemulţumit îşi dă demisia în asemenea situaţii." 

De ce mi-am permis să-mi aduc aminte? Pentru că aici, în primul rând, din punct de vedere formal juridic, pentru mine, bătrân avocat chiţibuşar,  nu există nici un fel de demisie. Vă rog să citiţi hârtiile care sunt în faţa domniilor voastre la şapirograf.

"Vă rog să binevoiţi a-mi aproba ? nu demisia! ? eliberarea din funcţia de director."

Deci eu solicit, îmi dau acordul ca să fiu eliberat de cineva care poate să mă elibereze din funcţie. Şi avem prima dovadă scrisă a ingerinţelor  directe în competenţele altor puteri ale statului din partea preşedintelui, de încălcare în scris a Constituţiei, în momentul în care scrie pe aceste cereri: "Da. Băsescu."

Deci, juridic vorbind, domnii Radu Timofte şi Gheorghe Fulga au cerut eliberarea din funcţie, adică destituirea  lor în faţa unei persoane necompetente să facă...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Fulga a cerut demisia. Numai Timofte...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Demisia. Iertaţi-mă. Da. Numai la Radu Timofte este această situaţie. Vă mulţumesc. (rumoare, discuţii)

Bun. Acum suntem în  două situaţii.

1. Acceptăm din partea domnului Radu Timofte ideea că ne aflăm în prezenţa unei demisii, ca să trecem peste chiţibuşurile şi artificiile juridice, independent de forma în care s-a scris acest lucru.

2. Sau nu acceptăm acest lucru.

Dacă nu-l acceptăm, înseamnă că dânsul este în funcţie în continuare până când, într-adevăr, îşi prezintă voinţa de a demisiona.

Dacă acceptăm că aceasta este expresie unilaterală de voinţă, atunci domnia-sa trebuie să procedeze aşa cum se procedează normal în reglementările de principiu care se regăsesc în Codul Muncii.

 De la data anunţării demisiei ? de data aceasta în faţa unui organ competent, nu la televizor sau la Preşedinţie, mi se pare că, la ora actuală, situaţiile sunt identice  - în 30 de zile el trebuie să-şi continue mandatul. Şi în continuarea acestui mandat, care nu expiră decât peste 30 de la această dată, să zicem 21.07 până la 21.08, el are o singură obligaţie fundamentală, nu de a numi un înlocuitori, pentru că textelor de lege şi Constituţiei noţiunea de "interimat" în această funcţie este străină. Unde a vrut legiuitorul să creeze interimat, a spus expres. Unde nu creează interimat, înseamnă că asta nu există. Dar există, în legislaţia în vigoare, această desemnare la comandă, la comanda unităţii.

Deci singura lor obligaţie în aceste 30 de zile este să desemneze la comanda unităţii cu informarea Parlamentului. Şi aici revin la ideea anterior expusă, şi anume: cele două comisii trebuie să ia act de persoana desemnată la comanda unităţii. Ele sunt competente să controleze activitatea, ele sunt competente chiar să-i someze pe demisionarii Timofte şi Fulga, să desemneze conform legii, indicând chiar textele, la comanda unităţii până la numirea unui nou preşedinte.

Asta este situaţia.

Eu cred că altă soluţie nu putem lua şi, evident, ar trebui totuşi să dăm o declaraţie, o luare de poziţie a Birourilor permanente reunite cu privire la această situaţie. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Crin Antonescu.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnilor colegi,

Încep cu ideea cu care a încheiat  distinsul coleg Bolcaş. Cred că, dacă admitem cu toţii câteva lucruri, este bine să le aranjăm într-o declaraţie a Birourilor permanente reunite, pentru a nu ne fi întrunit degeaba, dincolo de chestiuni administrative.

Şi, între aceste câteva  lucruri, primul este acela că nu este nici un dubiu, în raport cu Constituţia României şi cu celelalte elemente juridice în vigoare, că  SRI şi SIE se află sub controlul Parlamentului României şi nu a altcuiva. În sensul acesta, subscriu la tot ce s-a spus aici, şi nu mai dezvolt.

Privitor la adresa greşită la care aceste demisii au fost depuse, în măsura în care, după cum arăta tot domnul Bolcaş, ele sunt demisii. De altfel, ştiţi foarte bine, că nu discutăm acum chestiunea aceasta, acest lucru a devenit şi mai evident în momentul în care şi domnul Virgil Ardelean, cu rang de secretar de stat şi-a dat demisia  tot acolo, ceea ce nu mai putea avea nici un soi de  explicaţie!

Bun. Că şefii acestor servicii, oameni cu experienţă şi politică, şi profesională au greşit adresa e cum e. Problema este ce a făcut adresantul. Aici, doi dintre intervenienţi, în alocuţiunile lor ? domnul Voiculescu şi domnul preşedinte Tudor ? au pomenit cuvântul "dictatură", faţă de care, sigur, noi avem, aşa, o anumită reţinere, în sensul că nu ni se pare plauzibil.

Dictatura are multe forme, şi asta este puţin important pentru ordinea de zi, dar vreau să spun - aşa, pentru stenogramă ? că eu subscriu, de această dată, la îngrijorările şi la aprecierile pe care cei doi le-au făcut. Deoarece, în momentul în care preşedintele României ? la fel, un om cu vastă experienţă politică şi cunoscător, în orice caz, al prerogativelor pe care le are domnia-sa, pe care le are Parlamentul, cunoscător al Constituţiei, preocupat, în cel mai înalt grad, conform declaraţiilor de pe parcursul mandatului de până acum de buna şi corecta  funcţionare a instituţiilor statului ? vine şi spune public dacă Parlamentul va da legea cutare şi cutare... până când... în termenul de, atunci voi face şi eu... nu ştiu care lucru, poate că acesta nu este şantaj, cum spune domnul Voiculescu, dar este, în orice caz, o excedare absolut nepermisă a raportului între instituţiile fundamentale ale statului.

Parlamentul României este suveran. Parlamentul României nu poate primi ? fie şi de la domnul preşedinte al României ? condiţii! Parlamentul României adoptă dacă, şi când, şi cum vrea orice lege. Inclusiv legile securităţii naţionale.

E limpede - să o spunem! ? că discursul public al Preşedintelui României încearcă să inducă ideea pentru marele public, pentru electorat, că, până la urmă, şi Omar Hayssam a fugit sau a fost scăpat din România din cauză că nu s-au adoptat legile securităţii naţionale, aşa cum au venit ele şi cum, practic - cu un soi de unanimitate şi a forţelor politice, şi a acelei părţi din opinia publică preocupată de subiect - au fost respinse.

Iar acum ne spune foarte limpede că, până când nu adoptăm aceste legi, nu-şi va exercita nişte prerogative, nişte obligaţii pe care le are, neavând ? sunt şi eu de acord! ? dreptul la grevă.

Aşa încât, eu cred că, în faţa acestei situaţii, cu toate aceste aprecieri  pe care şi unii colegi le-au făcut aici şi pe care le-am văzut, şi în declaraţia conducerii Comisiei pentru controlul SRI, în acest moment putem să coroborăm cele două poziţii sau să le validăm, dacă vreţi, într-o declaraţie a Birourilor: şi poziţia pe care a adoptat-o comisia, şi poziţia pe care cei doi preşedinţi ai Camerelor ? domnii preşedinţi Văcăroiu şi Olteanu ? au luat-o, cerându-i printr-o adresă oficială a preşedintelui să-şi exercite prerogativele pe care le are, printr-o propunere ? că numai asta poate să facă! -  pentru numirea unor noi şefi la aceste direcţii.

În rest, dacă vom duce discuţia de aici, de la această situaţie, către locul unde se află în acest moment proiectul Legilor securităţii naţionale, cum trebuie ele făcute, de ce nu au fost făcute, înseamnă, pur şi simplu, să vorbim despre altceva.

Avem o situaţie practică, pentru care avem prevederi legale foarte clare şi în care, fără să mai comentăm şi să răstălmăcim pe înţelesul tuturor legile şi Constituţia, aşa cum doreşte să facă domnul preşedinte Băsescu, trebuie să ne facem fiecare datoria, să ne exercităm atribuţiile constituţionale, fără a ne condiţiona unii pe alţii.

Iar în legătură cu cauzele şi împrejurările în care detonatorul acestei afaceri, dispariţia lui Omar Hayssam, s-a produs, asta este o altă chestiune şi sper că, fie şi prin mijloace parlamentare, ea va fi cumva clarificată. Pentru că nu este un lucru de colea. Eu nu am cum să cred vreodată că este rodul unei neglijenţe! Sau dacă o neglijenţă este dusă până la asemenea nivel, atunci avem de-a face cu altceva.

În fine, închei spunând următorul lucru.

Nu pot fi de acord cu ceea şi colegul meu Cristi Rădulescu spunea aici; că preşedintele are dreptate atunci când spune că nu se pot numi noii şefi ai serviciilor până când nu avem un cadru legislativ. Păi, pe logica asta, iertaţi-mă, înseamnă că desfiinţăm serviciile cu totul până când avem un nou cadru legislativ. Or, cred că aşa ceva nu poate susţine nimeni. Sau dacă, totuşi, domnul preşedinte Băsescu susţine aşa ceva, atunci îi trebuie altă ţară şi altă Constituţie. (discuţii, râsete)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte,  

Stimaţi colegi,

Deşi ordinea de zi pare foarte delimitată va trebui, totuşi, să ne referim şi la celelalte puncte, măcar în treacăt, pentru că sunt  foarte legate: scrisoarea preşedintelui şi...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Să nu complicăm.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu... Nu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aici trebuie să luăm o decizie...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu o să le discut  de-a valma.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

...legată de problema aceasta a demisiilor şi cum procedăm.

Domnul Valer Dorneanu:

De acord.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mă băgaţi în discuţia cu toate cele...

Domnul Valer Dorneanu:

Discuţia cu privire la primul punct comportă două planuri: unul politic şi constituţional şi unul, dacă vreţi, regulamentar şi parlamentar.

Planul politic şi constituţional ne demonstrează că, din păcate, de mai mult timp, mai exact de 2 ani, la noi instituţiile statului nu funcţionează potrivit principiilor statului de drept - adică într-un  cadru de cooperare şi de echilibru ? şi se uită că, după revizuirea Constituţiei, principiul separaţiei puterilor în stat a fost  reformulat tocmai în acest sens. (discuţii)

(Din sală, mai multe voci): La cererea lui Boc... La cererea lui Boc. Da...

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aprobarea tuturor. (discuţii) Vedem că preşedintele, în loc să consulte Guvernul, în loc să consulte Parlamentul, în loc să aprecieze cadrul democratic, constituţional în care trebuie să funcţioneze, sfidează şi Guvernul, şi Parlamentul.

La rândul lui, Guvernul, care a participat ? de asta vă spuneam că trebuie să ne referim puţin şi la legi ? în CSAT la elaborarea acelui set de legi l-a trimis ulterior opiniei publice să-l aprobe la rândul ei.

Din păcate, repet, asistăm la permanente derapaje instituţionale, la permanente demonstraţii de sfidare reciprocă a instituţiilor statului.

Iată că - într-o chestiune care este strict de competenţa Parlamentului, numirea directorilor serviciilor de informaţii  şi, aşa cum spunea domnul Crin Antonescu, nu numai numirea, ci şi controlul activităţii acestor servicii se află la Parlament - preşedintele, fără să consulte Parlamentul, aprobă deja demisia sau eliberarea din funcţie a celor trei directori şi avansează deja propuneri de numiri, anunţând că, pentru SIE, Parlamentul nici nu trebuie consultat!

Ce este de făcut?

Eu cred că aici domnul Rădulescu avea dreptate. Să depăşim discuţia politică şi să vedem ce face Parlamentul.

Noi, aici, trebuie să ne pronunţăm în primul rând la cele două acte unilaterale de voinţă. Le spun "acte unilaterale de voinţă" pentru că ele sunt formulate diferit. Directorul SRI, văzându-şi legea proprie  şi gândindu-se probabil şi care este sensul deciziei sale, a spus: "Vă rog să aprobaţi eliberarea din funcţie".

Legea de organizare a SRI spune clar într-un articol... (rumoare, discuţii) Nu. Art.23, văzut şi de domnul vicepreşedinte Mitrea.

"Eliberarea din funcţie a directorului SRI se face de Parlament."

Domnul Miron Mitrea:

"La solicitarea preşedintelui."

Domnul Valer Dorneanu:

"La solicitarea preşedintelui". Bun. Cine face? Dar preşedintele nu ne-a solicitat nouă să-l eliberăm din funcţie. A aprobat întâi şi ne-a trimis spre informare. (discuţii)

Faţă de această situaţie, eu cred că Parlamentul nu poate face altceva decât să se convoace în şedinţă comună pentru a decide asupra celor două cereri: de eliberare sau de demisie.

Este adevărat că demisia este un act unilateral. Este, însă, tot atât de adevărat că cei doi directori numiţi de Parlament au depus un jurământ de credinţă, jurământ de credinţă a cărui putere încetează la eliberarea din funcţie de către Parlament.

Deci numai în momentul în care Parlamentul în şedinţă comună va decide că eliberează din funcţie, atunci actul lor devine efectiv.

Problema se pune dacă convocăm direct Parlamentul sau, aşa cum s-a propus aici, ar fi util ca înainte să fie convocate cele două comisii comune ale Parlamentului  să analizeze fiecare aspectele care se ridică.

Din scrisoarea SRI-ului rezultă că dânşii vor să facă o anchetă. Această anchetă nu o pot dispune dânşii. Ancheta parlamentară o poate aproba numai Parlamentul în şedinţă comună.

Pe de altă parte, nu ar fi oportun şi nici indicat ca numai Comisia de control a SRI-ului să verifice această chestiune care, aşa cum s-a spus aici, implică multe alte domenii, multe alte ministere.

Şi atunci, ca să închei, eu cred că  înainte de a convoca dumneavoastră, cei doi preşedinţi, Parlamentul în şedinţă comună, pentru a se pronunţa asupra celor două acte unilaterale de voinţă, va trebui să cerem comisiilor să facă un raport comun pentru a nu începe discuţia nepregătiţi. 

Să începem discuţia în plen pe baza unor rapoarte făcute exclusiv cu privire la acest aspect. Un aspect de anchetă parlamentară, inclusiv cu privire la cauza şi modalităţile în care a plecat Hayssam din ţară, trebuie făcute de o comisie parlamentară în sensul larg al cuvântului, una mixtă, care să vizeze şi Internele, şi Justiţia şi frontierele şi toate celelalte. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule preşedinte,   dacă-mi permiteţi. 10 secunde numai.

O metaforă vizuală. Ştim cu toţii cum arată baletul subacvatic. Aceşti trei şefi de servicii secrete parcă sunt trei dansatoare de balet subacvatic care şi-au coordonat mişcările în acelaşi minut. Au ridicat mâna stângă, piciorul drept şi şi-au dat demisia. Aici e straniu şi inacceptabil!

Au fost forţaţi. Nu au avut brusc o iluminare, un  gest de conştiinţă: suntem nişte criminali, haideţi să ne predăm.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul vicepreşedinte Mitrea. Vă rog.

Domnul Miron Mitrea:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Cred că avem în faţă două probleme. Una, cea pe care a ridicat-o domnul vicepreşedinte Corneliu Vadim Tudor, şi care a fost sprijinită şi de alţi colegi, este nevoie de comisii de anchetă parlamentară, să clarifice aceste ciudăţenii care au apărut, ca să nu spun altfel. Ciudăţenii legate de concomitenţa demisiilor, povestea cu Hayssam. Aici este o chestiune asupra căreia, uitându-mă în Regulamentul celor două Camere, este evident care este procedura şi eu propun să începem această procedură, să decidem acest lucru şi aceasta este o chestiune.

A doua chestiune este cea a scrisorii pe care am primit-o, punctul 1 de pe ordinea de zi, la care trebuie să fac referire.- aici, din scrisoare se face referinţă la SRI şi la SIE. Uitându-mă pe materialele primite şi pe legile în vigoare, cel puţin eu, constat unele lucruri care sunt comune celor două situaţie, şi unele lucruri care nu sunt comune. În primul rând, cu toţi suntem de acord că atât SIE, cât şi SRI sunt subordonate Parlamentului României. În Constituţie lucrurile sunt foarte clare. Singurii care pot să numească directorii celor două instituţii, sunt cele două Camere ale Parlamentului, în şedinţă comună. Acest lucru este acceptat, deci, de toată lumea. Am să ridic şi ceea ce spunea colegul meu, domnul deputat Valer Dorneanu, eliberarea din funcţie a directorului se face de către ?, la?. . Eu interpretez altfel decât colegul meu, domnul deputat Crin Antonescu, scrisoarea domnului Băsescu, cel puţin pe cererea lui Radu Timofte. Deci, Radu Timofte cere eliberarea din funcţia de director al serviciului şi cere cui trebuie, preşedintelui. Preşedintele României este singurul care poate să supună Parlamentului, el sau 1/3 din membrii Parlamentului, eliberarea din funcţie. Deci, domnul Radu Timofte roagă pe cel care este îndreptăţit, să supună Parlamentului, conform legii, eliberarea din funcţie. Aici apare problema, că nu văd nici o demisie. Cel puţin, în acest caz, cuvântul demisie este inutil, este neavenit. Deci, Radu Timofte l-a rugat pe Traian Băsescu, care este preşedintele României, să intre în procedura foarte clară spusă la art.23 ?eliberarea din funcţie a directorului SRI se face de Parlament, în şedinţă comună a celor două Camere, la propunerea preşedintelui României? sau a cel puţin 1/3 din membrii Parlamentului. Era greu să depună, Radu Timofte, o cerere la 1/3 din parlamentari, şi a folosit soluţia simplă. A trimis o cerere spre preşedintele României, cerere prin care îi cere acestuia să-l elibereze din funcţie. Preşedintele României, acest ?da? eu îl interpretez că spune că este de acord ca Parlamentului să-l elibereze din funcţie pe Radu Timofte şi eu cred că noi trebuie să aşteptăm în continuarea scrisoarea preşedintelui României, de eliberare din funcţie a domnului Radu Timofte. Până atunci, despre ce înlocuitor vorbim, despre ce interimat vorbim, atâta vreme cât Radu Timofte nu a fost eliberat din funcţie, conform legislaţiei în vigoare, pe care o am în faţă? Aici, cred că cei care au pregătit scrisoarea preşedintelui, au făcut o eroare, pentru că din punct de vedere legal, scrisoarea este eronată. În această scrisoare ?vă aduc la cunoştinţă că domnul Radu Timofte a cerut eliberarea din funcţie şi supun şedinţei comune a celor două Camere eliberarea din funcţie, cu care eu sunt de acord?. Cred că aşa putea să sune, conform legii, această scrisoare. Până atunci, din punctul meu de vedere, Radu Timofte, şi cred că este evident, este în funcţia de director al SRI şi nu poate fi numit nici un interimar în locul domniei-sale. Urmează să aşteptăm, dacă înţelegem acest ?da? aşa cum am spus mai devreme, ca un acord cu eliberarea din funcţie, scrisoarea preşedintelui, conform art.23 din secţiunea a III-a a proiectului de lege privind organizarea şi funcţionarea SRI pentru eliberarea din funcţie. Deci, din punctul meu de vedere, această chestiune este clară. Radu Timofte nu şi-a dat niciodată demisia, a cerut eliberarea din funcţie. Repet, aşteptăm scrisoarea preşedintelui. Până atunci este director. Nu putem vorbi de nici un fel de înlocuire sau de interimat. Putem vorbi de înlocuire dacă pleacă omul în concediu. În ceea ce priveşte Gheorghe Fulga, lucrurile sunt puţin mai complexe, pentru cererea este foarte ciudată. Domnul Fulga nu face un act unilateral de demisie. Noi ştim cum sună un act de demisie. Subsemnatul ?Popescu Vasile? îmi dau demisia din funcţia de ?. Şi, bineînţeles, sunt de acord cu  ceea ce au spus colegii mai devreme, a depus un jurământ. Rămâne în funcţie, îşi exercită toate prerogativele funcţiei, până când se numeşte un înlocuitor, nu interimat. Nu există interimat în aceste cazuri. Suntem cu toţii de acord. Domnul Fulga, însă, cere ?vă rog să binevoiţi a-mi aproba demisia din funcţie?. Domnul Fulga, neavând o lege, aşa cum are domnul Radu Timofte, - pentru că domnul Radu Timofte este evident că face apel la lege, prin formularea de eliberare din funcţie ? domnul Fulga, neavând o lege, - aceasta este interpretarea mea, de data aceasta, încearcă să intre în aceeaşi procedură ca şi domnul Radu Timofte ?aprobaţi-mi demisia?. Dar cine poate să aprobe demisia? Parlamentul. Deci, după părerea mea, şi în acest caz, domnul Fulga se adresează cui trebuie, domnului preşedinte Traian Băsescu, al cărui ?da? înseamnă că este, după părerea mea, de acord cu eliberarea din funcţie a domnului Fulga, eliberare din funcţie pe care o poate face Parlamentul României şi, deci, scrisoarea este din nou eronată. Şi în acest caz scrisoarea ar fi trebuit să sune ?rog Parlamentul, sau aduc la cunoştinţă Parlamentului României că domnul Fulga intenţionează să demisioneze din funcţie. Vă rog să aprobaţi această demisie în şedinţă comună?. Deci, indiferent cum privim lucrurile în cele două cazuri, şi mă refer doar la chestiunea legală şi constituţională, nu intru în problema politică, după cum aţi văzut, nici nu vreau să mă ating acum de problema politică, ca şi parlamentar cu oarecare vechime, sunt la al treilea mandat, vreau să spun că interpretarea este foarte clară. Scrisoarea este greşită. Trebuiau să vină două scrisori. Amândouă scrisorile să ceară Parlamentului, în şedinţă comună, una ? eliberarea din funcţie a domnului Radu Timofte, şi cealaltă, aprobarea demisiei domnului Fulga, deoarece nu există lege în zona respectivă. Deci, numai aşa poate fi interpretată scrisoarea domnului preşedinte. Singurul lucru pe care noi putem acum să-l decidem, după părerea mea, este aceea că de a interpreta corect scrisoarea sau de a o trimite înapoi, spre refacere. Deci, putem cădea de acord că această scrisoare, fiind greşită din punct vedere stilistic. Juriştii care s-au ocupat de ea nu au fost atenţi datorită presiunii din momentul respectiv şi s-o retrimitem la preşedinte, s-o formuleze în conformitate cu legea, ceea ce sunt convins că domnia-sa o va face, sau să considerăm că, de fapt, ea îmbracă forma pe care eu am spus-o mai devreme, şi să convocăm cele două Camere, undeva, la sfârşitul lunii august şi să punem în discuţie eliberarea din funcţie a domnului Radu Timofte şi acceptarea demisiei domnului Gheorghe Fulga. Până atunci, după părerea mea, în mod indiscutabil, cei doi sunt în funcţie şi poate, e adevărat, să numească înlocuitori la comandă, dacă se duc în concediu, dacă îşi rup piciorul, dacă fac alte accidente. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc. Domnul senator Tărăcilă, domnul vicepreşedinte, vă rog.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi, stimaţi colegi,

Sunt într-o situaţie delicată. Ascultându-l pe colegul meu de partid, domnul deputat Miron Mitrea, aveam sentimentul că sunt la o şedinţă la Cotroceni, nu că sunt într-o şedinţă a Birourilor permanente reunite. Nu înţeleg de ce trebuie eu, ca parlamentar, să caut scuze preşedintelui sau să-mi permit să interpretez scrisoarea, atâta timp cât există două cereri, formulate individual de directorii serviciilor de informaţii, şi un act oficial al Preşedinţiei României, semnat de preşedintele României, Traian Băsescu. Deci, astăzi, în această şedinţă, noi trebuie să răstălmăcim voinţa demisionarilor sau să încercăm să găsim scuze juriştilor neprofesionişti care au făcut această adresă? Eu cred că competenţa noastră este determinată de scrisoarea preşedintelui României. Scrisoarea preşedintelui României nu vine pe un fond gol, ci, dimpotrivă, are în spate două adrese, are în spate două scrisori primite încă din 21 iulie, deşi una este semnată 20, intrarea la Preşedinţia României, are aceeaşi dată, 21 iulie, potrivit cărora cei doi şefi de servicii, unu ? Timofte, solicită eliberarea din funcţia de director, al doilea, Gheorghe Fulga, solicită demisia din funcţia de director. Potrivit dispoziţiilor legale şi constituţionale este foarte clar, din punctul meu de vedere, că cei doi, pe lângă faptul că au fost forţaţi să-şi prezinte demisiile la preşedintele României, acesta a procedat în mod greşit, în momentul în care a pus rezoluţie pe ele, în sensul că le aprobă. De fapt, acest lucru cereau cei doi demisionari. Dacă preşedintele ar fi pus doar o rezoluţie ?luat act şi se înaintează celui care este în drept să decidă în legătură cu solicitarea fiecăruia dintre cei doi?, cu siguranţă ne găseam într-o anumită situaţie, atunci când şi folosesc şi eu presupunerea colegului Miron Mitrea, scrisoarea de înaintare către Parlament era cu totul alta, şi se spunea că ?se înaintează pentru a decide cel care, potrivit Constituţiei, are acest atribut, respectiv Parlamentul?, dar nu pot fi înaintate doar cele două cereri de demisie şi eliberare din funcţie, pentru că, potrivit legii şi Constituţiei, vă rog să observaţi că nu este o simplă eliberare din funcţie. L-aş ruga pe domnul vicepreşedinte Bolcaş să mă asculte, pentru că susţin, total, ce a spus domnia-sa. Cred că avem încă o problemă de rezolvat, că nu ne găsim în prezenţa unui contract de muncă, ca să interpretăm că luăm act şi că ei au obligaţia ca ei să gireze cele 30 de zile funcţia  pe care o deţin şi că noi, ca principiu, sunt de acord cu dumneavoastră. Eu cred, ?.(Discuţii) Domnule preşedinte, avem o chestiune extrem de importantă. Cei doi au ajuns directori ai celor două servicii, urmare a unor decizii politice şi parlamentare. Ei au un mandat primit, nu ocupă o simplă funcţie de pe care pleacă atunci când doresc, să scrie o hârtie, s-o adreseze cui trebuie sau cui nu trebuie. În condiţiile acestea, în baza mandatului primit de la Parlament, aceste cereri pot fi aprobate sau pot fi respinse de către Parlament. În momentul în care preşedintele României pune pe această cerere rezoluţia ?da, aprob demisia?, vă întreb pe dumneavoastră ? Parlamentul este legat de aprobarea demisiei sau eliberării din funcţie, dată de către preşedinte? Şi întreb colegii din Birourile permanente, pentru că eu îl respect pe preşedintele României şi cred că a scris în mod serios ?da?.

Deci, v-aş ruga să revenim la cele două acte cu care noi suntem sesizaţi. Pe de o  parte, cererile de eliberare din funcţie şi de demisie sunt aprobate nelegal şi neconstituţional de preşedintele României.

Doi, adresa înaintată de preşedintele României către dumneavoastră, cei doi preşedinţi ai Camerelor, este incorectă, pentru că vă aduce doar la cunoştinţă că cei doi şi-au prezentat demisiile, spune de data aceasta? Sigur că da. Iar domnia-sa nu cere revocarea celor doi din funcţiile pe care le deţin şi se propun înlocuitori. Doar vă încunoştiinţează că şi-au depus demisia. Sigur că, în mod firesc, fiind în Parlament se ridică întrebarea: ?bun, ce facem mai departe??, pentru că suntem într-o situaţie de criză gravă, iar Parlamentul este obligat să decidă. Primul lucru pe care doresc să-l fac este să apreciez activitatea colegilor mei parlamentari din comisiile speciale şi din Comisia de apărare. De ce? Pentru că Parlamentul nu a stat pasiv şi în această perioadă a încercat, prin comisiile de specialitate, prin Comisia pentru apărare să răspundă nevoilor societăţii româneşti, în sensul de a cunoaşte adevărul. Eu cred că ar trebui să cerem, în prima fază, acestor comisii să-şi definitiveze anchetele proprii, potrivit competenţelor pe care le au. În momentul în care cele trei comisii prezintă aceste rapoarte, să discutăm în prezenţa şefilor de instituţii, pentru că ei au mandat de la Parlament, şi nu din altă parte, în acel moment putem să decidem împreună, Birourile permanente, dacă se impune, pentru că eu cred că se impune o comisie specială de anchetă, întrucât cutremurul a lovit nu doar serviciile de informaţii. Gândiţi-vă că Omar a fugit din ţară, bănuiesc peste frontieră, nu pe ? nu ştiu dacă a ajuns în neant şi deci, este vorba şi de poliţie de frontieră, este vorba şi de alte instituţii, este vorba şi de Parchet şi de Ministerul Justiţiei, şi de procurori care, observ, că-şi dau demisia sau sunt demişi. De aceea, situaţia fiind atât de complexă, în final, cred că va trebui, în momentul în care avem rapoartele din partea comisiilor, să instituim această comisie specială de anchetă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult. Poate ne apropiem de final. Am o rugăminte, însă, la colegii jurişti, apropo de textul din Legea SRI, art.23 care spune că ?Parlamentul aprobă eliberarea din funcţii?. Cum? Prin vot secret, buletine, cum au fost numiţi? V-am pus o întrebare. Bun! Domnul senator Funar, vă rog.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule preşedinte, stimate şi stimaţi colegi,

Am să duc puţin mai departe ideile foarte bune, avansate aici de domnul preşedinte Vadim, domnul Bolcaş, domnul Mitrea, domnul Tărăcilă. Despre ce este vorba? Chestiunea este foarte complicată, cum susţin unii colegi şi, în acelaşi timp, este extrem de simplă. Ne aflăm în faţa unei scrisori venită de la preşedintele ţării. Noi trebuie să fim politicoşi şi să răspundem preşedintelui la scrisoarea venită şi să-i arătăm care sunt prevederile constituţionale, care sunt prevederile din legi şi care sunt atribuţiile dânsului, pentru că, se pare, că nu are consilieri prea buni, iar dânsul a semnat ca primarul aceste două solicitări. Există o mică diferenţă, domnule preşedinte Olteanu, între noi. Dânsul a ajuns preşedintele ţării. Ce am constatat, şi aţi subliniat şi dumneavoastră: că directorul Radu Alexandru Timofte, directorul SRI-ului, este în funcţiune. SRI-ul, aşa cum vă amintiţi, în timpul diversiunii ?aviare?, a fost pus să confunde curcile, cu găinile. A venit acum, în timpul plecării, cu voie de la stăpânire, a lui Omar Hayssam, a venit ministrul administraţiei şi internelor şi a confundat berbecuţii cu Hayssam. Acum ni s-a oferit un alt aspect pe care, probabil, nu l-aţi sesizat. Domnul vicepreşedinte Mitrea a mers până la un anumit punct. Vă rog să vă uitaţi şi pe cererea înaintată de către domnul Gheorghe Fulga, care cere să i se aprobe demisia dintr-o funcţie care nu există, dintr-un serviciu care nu există în România, din funcţia de director al Serviciului de Informaţii Ex .. me sau ?. Nu scrie externe, domnule preşedinte! Deci, este un serviciu ? Probabil că a fost emoţionat. Domnul preşedinte Vadim a sesizat faptul că au fost determinaţi să îşi scrie aceste demisii, şi v-aş ruga să observaţi că demisia domnului Gheorghe Fulga este datată 20 iulie, şi are număr de înregistrare 1984/21 iulie. Demisia domnului Timofte este dată a doua zi, în 21 iulie, dar este înregistrată mai devreme decât a domnului Fulga, la numărul 1983. Deci, sintetizând, domnilor preşedinţi şi stimate şi stimaţi colegi, cred că trebuie să răspundem la această scrisoare, venită din partea domnului preşedinte Traian Băsescu, să-i arătăm că cei doi au greşit adresanţii. Ce trebuia să facă Cancelaria prezidenţială? La sugestia preşedintelui, să le răspundă celor doi şi să-i îndrume să se adreseze Parlamentului. Nu era cazul, domnul preşedinte să scrie un ?da? aici, cu un ?a? şi nici să ne dea de lucru cu această scrisoare. Scrisoarea, după părerea mea, aşa cum s-a subliniat aici, nu atinge fondul problemei. Şi în ipoteza în care cei doi doresc să se adreseze Parlamentului, să o facă. Să-i îndrume preşedintele spre Parlament. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Geoană, domnul preşedinte, vă rog.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule preşedinte, cred că sunt două paliere ale discuţiei. Unul de natură juridico-procedurală şi cred că o să-i răspundem preşedintelui României că trebuie să intrăm în legalitate. Punctul meu de vedere este extrem de clar ? cei doi şefi de servicii, din punct de vedere legal, au continuitate de atribuţii, cel puţin 30 de zile. Pe ordin intern pot să desemneze un locţiitor la comandă, conform legilor existente la cele două servicii. Preşedintele României trebuie să înveţe că suntem un stat de drept. Trebuie să-i răspundem foarte clar, să intre pe procedură.

Doi, din punct de vedere fizic, cei doi sunt demisionari şi cred că au suficient de multă demnitate ca să nu intre într-un joc, în care spun ?sunt încă la comandă, nu sunt la comandă?. De aceea, cred că trebuie să intrăm în palierul doi, care se numeşte ?pentru ce s-ar convoca Parlamentul?? Conform legii, spunea şi Miron Mitrea, Parlamentul ar trebui să se întrunească, chiar în perioada de vacanţă, pentru a lua notă de demisiile celor doi, după ce reintrăm în procedură legală. Dar mie mi se pare că ar fi, din punct de vedere al banului contribuabilului şi al sensibilităţii temei cu care ne confruntăm astăzi, un act indecent din partea noastră să convocăm Parlamentul doar pentru  a lua notă de demisia acestor cetăţeni. Mai pot să mai stea două săptămâni cu locţiitorii la comandă, nu se întâmplă nimic deosebit. Noi nu avem dreptul, stimaţi colegi, indiferent din ce partid suntem, să nu ne uităm la gravitatea problemei create prin  plecarea lui Hayssam. De aceea, finalizarea urgentă a audierilor şi a concluziilor comisiilor de specialitate este un pas obligatoriu care trebuie consfinţit astăzi. Dacă la finalul acestora vom simţi că nu avem date suficiente cu privire la circumstanţele dubioase în care Hayssam a părăsit ţara, cred că avem tot dreptul şi cred că trebuie să mergem către o comisie parlamentară care să aibă tot dreptul, nu să îngroape, ci să dezgroape acest caz. Dacă noi vom lăsa plecarea ruşinoasă a lui Hayssam, s-o îngropăm pentru că unii nu doresc să aflăm adevărul, cred că ne facem, nu numai noi de râs, ca oameni publici, dar condamnăm România la impotenţă şi la impostură încă 20 de ani de acum încolo.

În al treilea rând, dacă ajungem într-o sesiune extraordinară sau, aceasta este o decizie pe care Birourile permanente o vor lua, nu putem să ne rezumăm numai la comisia parlamentară de anchetă şi la eventuale numiri ale unor noi şefi de servicii, conform legii şi Constituţiei, ci cred că va trebui să ne aplecăm, într-adevăr, şi asupra cadrului de siguranţă naţională, pe care îl avem astăzi.

Încercarea de şantaj constituţional a preşedintelui Traian Băsescu este inacceptabilă într-o democraţie, şi va trebui să-i arătăm preşedintelui României care este locul său, cu respect, nu are dreptul să ne sugereze termene limită şi ultimatumuri date Parlamentului. Regele Mihai a făcut grevă constituţională sau grevă de zel în anii finali ai domniei sale. Este foarte posibil ca şi preşedintele României să intre într-o grevă similară şi nu cred că este bine pentru ţară, şi pentru dânsul, să intrăm într-un război frontal pe această temă. Dar, este clar că trăim într-o perioadă extrem de complexă din punct de vedere climat-internaţional. Eu sunt convins că preşedintele României va veni din întâlnirea cu Bush şi cu o eventuală solicitare să trimitem trupe în sudul Libanului, ca forţă de interpunere, sub egidă NATO, şi cu participare inclusiv europeană. De aceea, dacă venim într-o sesiune extraordinară, eu vă solicit şi opinia mea este că va trebuie să discutăm şi despre cadrul general al siguranţei naţionale, inclusiv tema atât de spinoasă legată de prezenţa trupelor româneşti în străinătate, şi ultimul punct pe care l-aş face într-o sesiune extraordinară sau când considerăm că va fi nevoie, funcţie şi de vacanţa parlamentară, preşedintele Traian Băsescu trebuie să vină şi să dea explicaţii în faţa Parlamentului şi a naţiunii, ce s-a întâmplat cu criza Hayssam şi care este viziunea domniei-sale asupra securităţii naţionale a României. Este restanţier de un an şi ceva în faţa noastră cu această obligaţie. Deci, punctul meu de vedere este, - haideţi să intrăm în legalitate trimiţând înapoi mingea, dar dacă ne apucăm să facem o sesiune a Parlamentului pe acest subiect, haideţi să facem o dezbatere serioasă, profundă cu privire la servicii, cu privire la Hayssam şi cu privire la siguranţa naţională în momentul actual. Repet, preşedintele României, când a condiţionat numirea de noi şefi de servicii de aprobarea legilor siguranţei naţionale, cred că a făcut unul din cele mai grave şi impardonabile gesturi antidemocratice, pe care le poţi gândi într-o ţară normală. Într-o ţară cu democraţie consolidată, preşedintele României, probabil că ar fi intrat imediat pe o procedură de Curte Constituţională şi un început de empeachement, pentru că aşa ceva nu se face. Este o lipsă de respect elementar faţă de separaţia puterilor în stat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, sigur că vă pot da în curând de discuţii pe problema aceasta ? Dacă aveţi ceva deosebit, vă ascultăm pe toţi cu cea mai mare plăcere, dar cred că trebuie să tragem, până la urmă, o concluzie. Deci, nu facem dezbateri de mare amploare aici. Domnul senator Pereş, după care domnul senator Vasilescu.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

O chestiune de procedură, domnule preşedinte. Eu aş propune să fiţi de acord ca stenograma acestor dezbateri să fie făcută publică, dacă vorbim de transparenţă. O spun asta şi ca vicepreşedinte la conducerea Senatului, acum de serviciu, Senatul fiind gazda acestei dezbateri. Sunt şi om de presă, de asemenea, şi nu cred că am discutat secrete militare, NASA, NATO, nu ştiu ce? aşa că presa, şi prin presă, opinia publică, au dreptul să ştie despre ce se vorbeşte în această chestiune gravă, cu adevărat. Mai reflectaţi, dar cred că este o propunere de bun simţ.

Domnul Lucian Bolcaş:

Iertaţi-mă că intervin dar este o propunere regulamentară. În Regulamentul Camerei Deputaţilor se prevede, expres, că stenogramele şedinţelor Biroului sunt publicate pe site-ul Camerei. Regulamentul şedinţelor comune tace, deci se aplică Regulamentul Camerei. Aşa că, vă rog să dispuneţi ca să fie publicate pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Păi da, dar astăzi, nu peste trei săptămâni, când nu mai este atât de actual subiectul!

Domnul Lucian Bolcaş:

La Cameră se publică în aceeaşi zi, totdeauna, aşa că, astăzi!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă. O să vreţi şi peste o oră. Acestea trebuie bătute la maşină, trebuie făcut ? Aici s-a vorbit 4 ore, domnule senator! Ştiţi ce înseamnă să scoţi o revistă! Lăsaţi-o domne, nu putem merge ? Deci, este de lucru, este atenţie mare. Normal ar trebui să vă trimitem la fiecare, care aţi luat cuvântul, să colaţionaţi dacă sunteţi de acord. Deci, treaba este mai complicată dacă urmărim procedura. Că pe urmă o să spuneţi ?nu am spus eu aşa ceva!?. Bun.

Are cuvântul domnul senator Pereş. Domnule vicepreşedinte, vă rog.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, dacă-mi permiteţi scurt, şi o să vin puţin, efectiv, pe subiectul primului punct la ordinea de zi. Doar o simplă referire, în sensul că, în mare parte, mulţi dintre colegi au presupus şi au interpretat nişte situaţii ? Daţi-mi voie şi mie ca să vin cu o asemenea posibilitate. Şi domnul preşedinte Văcăroiu, aici, spunea, întrebând la un moment dat juriştii, modalitatea de a alege şi de a elibera directorul serviciului de informaţii, respectiv la art.23. Atunci, dacă convenim asupra acestei modalităţi, ?aşa cum îl numim, îl şi eliberăm? atunci, permiteţi-mi să vă spun că dacă la eliberarea din funcţie a directorului SRI se face la propunerea preşedintelui, atunci şi la numire, cam acelaşi lucru trebuie să folosim. Iar ceea ce avem noi aici ? Şi atunci, scrisoarea venită de la Cotroceni, prin care suntem, sigur, anunţaţi că există două demisii, acel ?da? pus acolo, poate fi interpretat conform art.23, trimis către Parlament. În şedinţă comună, se va discuta şi se va lua această măsură. Este o interpretare, dacă vreţi ?

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Noi nu am înţeles aşa.

Domnul Alexandru Pereş:

Fiecare înţelege cum crede. Eu pot să înţeleg aşa. Sigur că există o neclaritate a legii şi a art.23. Eu am văzut în acele propuneri care, sigur, le-a făcut şi Guvernul şi le face şi Preşedinţia, art.23 este complet, inclusiv situaţia de eliberare la cerere este pusă acolo şi probabil că, datorită acestui lucru, noi astăzi discutăm aici. Sigur, şi datorită altor lucruri. Dar eu aşa aş interpreta şi, dacă-mi permiteţi, sigur, nu pot să fiu de acord cu ceea ce mulţi dintre colegi au reiterat aici. Vă mulţumesc frumos.

 

Domnul Lucian Bolcaş:

Pun o întrebare. Dar cine-şi poate permite să spună că ştie ce gândeşte domnul preşedinte Traian Băsescu?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Vasilescu, vă rog.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi, doamnelor şi domnilor colegi, am fost extraordinar de atent la tot ceea ce s-a discutat. Deci, lucrul care mie mi se pare în momentul de faţă cel mai important şi asupra căruia trebuie să medităm, este problema legată de atribuţiunile serviciilor respective. Deci, problema de securitate a ţării. În momentul de faţă, opinia publică ştie că trei servicii foarte importante sunt, să nu spunem decapitate, dar şefii lor nu mai sunt în funcţie, deşi noi, Birourile permanente reunite, toţi spunem că atât Radu Timofte, cât şi domnul Fulga sunt, în momentul de faţă, în funcţie. Şi conform Constituţiei, în ceea ce-l priveşte pe Radu Timofte, nici nu există vreun dubiu, şi tot conform Constituţiei, în ce-l priveşte şi pe domnul Fulga, pentru că art.65 din Constituţie vorbeşte despre şefii serviciilor de informaţii. Deci, foloseşte pluralul, nu singularul. Deci, ambii, în momentul de faţă, sunt în funcţie. Eu nu cred că Radu Timofte şi Fulga sunt doi naivi care-şi scriu nişte cereri pe colţul unei mese. Radu Timofte şi Fulga ne spun ceva în momentul de faţă. Aşa cum au făcut ei, aşa cum au procedat, aşa cum au depus cererile pentru demisie? Nu este demisie. Am vorbit foarte bine. Le-au depus acolo şi au ştiut că depun unde nu trebuie depus. Acolo a fost un test pe care Radu Timofte şi Fulga l-au făcut asupra serviciilor Preşedinţiei şi nu este prima oară când constat  că nu funcţionează cum trebuie aceste servicii. Deci, eu unul interpretez că cei doi nu sunt naivi. Orice putem spune despre Timofte şi despre Fulga, dar că ei ar fi nişte naivi şi că ei se duc cu dosarul în braţe şi depun la Preşedinţie demisia sau cer eliberarea din funcţie ? A spus domnul Tărăcilă sau domnul Bolcaş.

Deci în momentul în care numirea se face de către Parlament, nu este vorba de demisie, ci este vorba de eliberarea din funcţie şi eliberarea din funcţie trebuie să o facă cel care a numit.

Deci preşedintelui trebuia să i se aducă la cunoştinţă că   s-a solicitat Birourilor permanente ale Parlamentului eliberarea din funcţie şi preşedintele, în momentul respectiv, putea foarte frumos să comunice Parlamentului:  Da. Prin adresa... mi s-a adus la cunoştinţă că... aşa şi pe dincolo. Asta era o procedură.

Altă procedură. În cazul în care preşedintele nu era de acord cu eliberarea lor din funcţie. Mai exista procedura pe care o prevede Legea nr.14 ca o treime dintre parlamentari să solicite eliberarea din funcţie a celor două persoane sau oricăreia dintre cele două persoane.

Deci eu propun Biroului permanent ? şi s-a discutat aici şi sunt absolut de acord cu ceea ce spunea domnul Crin Antonescu ? să plecăm din această şedinţă a Birourilor permanente cu o declaraţie către presă în care nu scrisoarea preşedintelui trebuie să însemne pct.nr.1, ci situaţia în care se află cele mai importante servicii care se ocupă de securitatea naţională a ţării noastre. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul senator Ungheanu.

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule preşedinte,   eu vreau să subliniez de la început că ne aflăm în faţa unei provocări fără precedent. Parlamentul României se întâlneşte cu o situaţie foarte complicată   care, dacă o expediem cu rapiditate, riscăm să rămână încâlcită.

Vrea să spun în continuare că a fost salutară iniţiativa comisiilor şi eu cred că trebuie acţionat în continuare aşa cum au conceput să acţioneze.

Punctul cel mai important mi se pare mie ? că ne-aţi invitat la pct.1 ? adresa. Adresa care ne-a fost trimisă de preşedintele României este atât de sumară, atât de expeditivă şi, în fond, atât de necuvenită, încât ea este fondul principal al discuţiei noastre. De ce? Pentru că ea vrea să stabilească un alt raport decât cel care există între preşedinte şi Parlament. Or, acest lucru nu trebuie trecut cu vederea. Este nevoie de un  răspuns la această adresă, inteligent, normal, în care să se restabilească raporturile dintre Parlament şi Preşedinţie.

Declaraţia către presă poate să fie altceva. Acest răspuns este obligatoriu pentru demnitatea Parlamentului şi pentru viitoarele relaţii cu preşedintele României.

Adresa asta este ceva de ne-i-ma-gi-nat! Şi cred că de aici ar fi trebuit să plecăm.

Punctul 3, cu care voi încheia, este următorul. De fapt, este vorba despre conduita preşedintelui României şi după aceea discutăm chestiunea cu Omar Hayssam. Este o conduită prin care a dezinformat societatea românească. A încurcat foarte multe lucruri care trebuie descâlcite unul câte unul. 

Or, dacă noi plecăm de aici numai cu câteva decizii pentru perioada imediată, sigur că facem lucru util, dar să nu uităm că această conduită ne va da de lucru cel puţin 6 luni de zile, dacă nu mai mult, pentru că fiecare punct din conduită, din declaraţie şi tot ce a făcut, trebuie discutat şi analizat.

 De ce, de exemplu, nu s-a adresat Executivului care era primul implicat? De ce a mers către serviciile secrete? Păi, asta încurcă foarte tare minţile celor care aleg: opinia publică! Este o conduită impardonabilă!

Deci acesta este pct.3. Această conduită trebuie avută în vedere pentru că, dacă lăsăm să treacă asemenea adrese, asemenea declaraţii, înseamnă că nu ne facem datoria de parlamentari, de membri ai Biroului  permanent -  eu nu sunt - eu sunt lider de grup, dar vreau să vă spun că este mult mai mult decât să discutăm câteva chestiuni, aşa cum suntem obligaţi prin ordinea de zi, dar vom avea de furcă cu această provocare ? care după părerea mea e calculată ? şi ea va avea urmări lungi.

Am vrut doar să atrag atenţia asupra necesităţii ca această adresă să aibă un răspuns potrivit - o declaraţie este altceva -   să avem în vedere că situaţia este foarte complicată şi că, de fapt, este vorba de turtirea laolaltă a Constituţiei, a legilor, pentru ca deasupra să se aşeze un singur om. Poate că asta îi cere temperamentul. Dar noi trebuie să avem în vedere că răspunderea Parlamentului rămâne răspundere şi că nu putem lua această adresă ca un ceva eronat.

Este un lucru calculat, de subordonare a Parlamentului României!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Albu.

 

Domnul Gheorghe Albu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Foarte scurt.

Plec de la ceea ce spunea domnul preşedinte Geoană, că demisionarii sunt oameni de onoare şi nu cred că s-au jucat sau se joacă cu vorbele, mai degrabă cred că unii dintre noi exagerăm interpretându-le cele scrise.

Dacă aveau ceva de rectificat, de lămurit, o lămureau fie la comisii, fie în presă, fie altfel. Deci, evident că asistăm la o demisie. Nu asistăm la o eliberare din funcţie şi, evident, că asta a fost în intenţia domniilor lor. Altfel, repet, făceau aceste clarificări în timp util.

Şi nu cred că este cazul ca noi să mai interpretăm dacă sunt demisii, eliberări, dacă sunt în funcţii, dacă nu sunt... Şi dacă sunt demisii, este evident că ei nu mai sunt în funcţie la această oră.

Din păcate, noi avem aici o problemă legislativă. Nici în Legea de funcţionare a SRI, nici în altă parte nu este specificată problema demisiei, nu este tratată problema demisiilor directorilor acestor instituţii.

Dacă în Constituţie preşedintele ţării poate demisiona ? şi se specifică ce se întâmplă; se vacantează postul ? aici nu se specifică dacă demisionează.  Eliberarea din funcţie, în interpretarea mea, care nu sunt jurist, este cu totul altceva. este o schimbare, nu ştiu, a unei puteri... a unei alte majorităţi care doreşte schimbarea   şefului de serviciu în altă parte... Este altceva eliberarea din funcţie. De aceea se face la propunere şi de aia trebuia aprobată de Parlament.

Aici suntem în situaţia unei demisii. Or, când ea nu este reglementată în cadru legal, evident că s-a făcut, poate puţin forţat, dar nu cred, referire la această chestiune legată, mai degrabă, de eliberarea din funcţie, pentru că, repet, tema cealaltă nu e tratată şi s-a adresat scrisoarea preşedintelui ţării. Mi se pare procedura extrem de normală, iar preşedintele ţării ce a făcut?

În timp util a transmis Parlamentului cele două demisii. Ca să o lămurim: demisii! Vedeţi? Noi avem o problemă aici şi cu demisia şefului SIE. Pentru că nici numirea şefului SIE nu e foarte bine reglementată faţă de raportul cu Parlamentul. Că dacă ne uităm în Regulamentul şedinţelor comune, spune foarte clar aici la art.1 pct.7.

"În şedinţele comune se face numai numirea directorului SRI." Punct. Punct, nu altceva!

Or, este Regulamentul nostru. (discuţii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Staţi o secundă. Regulamentul se completează cu Regulamentul Senatului, cu Regulamentul Camerei şi, în orice caz, prin asimilare, cu Constituţia nouă. Suntem oameni de...

 

 

Domnul Gheorghe Albu:

Domnule preşedinte,   este în vigoare sau nu este în vigoare? Dacă este în vigoare poate să fie şi de un secol.  (rumoare, discuţii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ceea ce vreţi să ne spuneţi vă traduc eu simplu. Din tot ce mi-aţi spus până acum, rezultă unul singur clar. Directorii nu pot fi schimbaţi. Asta mi-aţi spus. Nu există legiferată demisia, deci nu pot fi schimbaţi.

Domnul Gheorghe Albu:

Nu. Haideţi să vă traduc eu exact cum am vrut să spun, nu-mi traduceţi dumneavoastră mie, că eu ştiu exact ce am vrut să spun.

Eu am spus că, dacă mergem la limita actelor care reglementează schimbările, vom avea probleme cu directorul SRI. Am spus nu că nu se poate, am spus că dacă mergem la limită.

Şi am spus că sunt lacune legislative, asta trebuia tradus, cum sunt şi lacune legate de instituţia demisiei, care nu există. Dacă reglementăm... repet, ca să fiu bine înţeles. Dacă reglementăm demisia preşedintelui ţării, noi nu reglementăm demisia unui şef de servicii secrete. Asta am spus.

Şi atunci ne întoarcem la acest punct. Deci au depus corect unde au depus demisiile. Preşedintele a procedat corect că ne-a informat. Noi ce avem de făcut? Să lăsăm preşedintele ? după părerea mea v-aş solicita să aşteptăm să se întoarcă, că mai durează o zi sau două, şi poate are de gând să mai dea nişte lămuriri, nu se acutizează criza într-o zi -  poate chiar ne face nişte nominalizări,  poate îl ajutăm prin activitatea noastră dând şi acele legi şi apreciez că dumneavoastră aţi clarificat situaţia că nu a fost un şantaj, până la urmă, a Parlamentului.

A făcut corectura de rigoare preşedintele, dacă era cazul de corectură, în conferinţa de presă de la aeroport şi cred că a lămurit lucrurile suficient de clar pentru noi toţi.

Şi atunci să aşteptăm. Poate îl ajutăm pe domnul preşedinte să facă nominalizările mai repede. Cum? Aşteptând un termen foarte scurt, să lăsăm comisiile să lucreze, să facă acest pachet de legi, noi îl adoptăm şi atunci, într-un orizont de timp extrem de mic, eu cred că se poate rezolva situaţia.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, există tendinţa să o luăm încă o tură de la capăt. (rumoare, discuţii) Vă rog eu foarte mult. Şi domnul Arpad, şi domnul Rădulescu, vreţi să o luăm de la capăt? Facem un tur de forţă? Se poate.

Domnul Cristian Rădulescu:

Nu. Eu vreau să fac o propunere tocmai ca să terminăm. Deşi e tentantă treaba cu al doilea tur, că am auzit că există posibilitatea să se publice şi atunci aş vrea să mai zic ceva. (discuţii, râsete)

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu. Nu. Staţi, să nu... Vă dau. (discuţii, râsete) Domnule Rădulescu, să nu mă înţelegeţi greşit.

Domnul Cristian Rădulescu:

Nu. Propunere pe procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveţi cuvântul, domnule deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Sunt două ore şi mai mult care au trecut de când am început pe această temă. Am făcut de la început propunerea să scurtăm discuţia la pct.1 şi să nu ne descărcăm toate energiile şi frustrările eventuale pe acest punct.

Acest punct, din punctul meu de vedere, nu se poate concluziona decât cu un singur lucru: cu luarea la cunoştinţă a acestei chestiuni.

Altminteri, mai fac eu o propunere. Să evităm, în relaţia cu preşedintele, care în momentul de faţă asta se discută de fapt: relaţia Parlamentului cu preşedintele. Aici s-a ajuns, la această subliniere cu tuşă groasă. Să evităm să fim noi ridicoli, să fim pe lângă lege, lucru pe care îl reproşează mulţi preşedintelui.

Păi, nici una din propunerile făcute nu poate fi una decentă din partea Parlamentului care să ne poziţioneze bine pe noi.

Comunicat că suntem într-un stat de drept şi că respectăm  legea. Haideţi să ne uităm acum, puţin detaşat, la aceste propuneri. Putem să ieşim noi cu aşa ceva de aici?

Convocarea Camerelor ca să se ia act de demisie! Pe lângă lege.

 Sau să spunem... să dăm o declaraţie că directorii, în opinia noastră, sunt încă în funcţie! Putem noi face aşa ceva? O fi opinia noastră, dar nu putem să ieşim cu o declaraţie din Birourile permanente reunite.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Nu. Noi putem face şi dumneavoastră nu semnaţi. Este opţiunea dumneavoastră.

Domnul Cristian Rădulescu:

Nu... Sau o altă propunere. Să facem o declaraţie  asupra stării critice a securităţii naţionale. Avem noi, Birourile, competenţa aceasta în momentul de faţă?!

Putem să ieşim, de aici, de la primul punct, doar cu ce am spus: să luăm la cunoştinţă de faptul că nişte oameni şi-au dat demisia şi nu mai trebuie să facem analiză pe text cu data de înregistrare, cu ce a vrut să spună, că i s-a forţat mâna şi aşa mai departe, că nu e cazul. Oamenii ăştia au ieşit public şi au spus că ei şi-au dat demisia. Şi asta ne-a comunicat şi preşedintele.

Iar acest prim punct nu putem să-l concluzionăm altfel. Eventual mai putem să descărcăm energii la următoarele puncte. Dar să trecem mai departe...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule deputat, iertaţi-mă...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Totuşi... dacă...Numai o secundă...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

... Parlamentul nu este un ghişeu de primire a scrisorilor de la preşedintele ţării.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă. Domnule Vadim! Domnule vicepreşedinte... S-a înţeles. Mulţumesc.

Mai există vreo luare de cuvânt? (rumoare, discuţii) Domnul Arpad a ridicat mâna mai devreme şi nu vreau să...

Domnul Marton Arpad:

Tot pe procedură, domnule preşedinte.

În primul rând sunt categoric împotrivă să legăm demisiile de o posibilă adoptare a unor legi.  Nu are nici o legătură. La acest punct - şi la nici un punct - nu putem vorbi de aşa ceva. 

2. Ceea ce putem noi face, astăzi, adică dumneavoastră, este trimiterea acestor scrisori către cele două comisii care să elaboreze un raport, conform art.83.

(Din sală): E foarte corect.

Domnul Marton Arpad:

Când există acest raport, doar atunci vom putea convoca plenul celor două Camere în sesiune extraordinară pentru... Şi în cazul SRI-ului, este clar că numai acest plen poate elibera din funcţie. Este clar. La SIE este o problemă constituţională pe care nu am rezolvat-o. Dar din punct de vedere al Constituţiei, art.66 alin.2 lit.a, spune clar despre serviciile secrete care sunt numite în aceste şedinţe comune, deci inclusiv eliberate sau aprobată demisia.

Deci este nevoie, procedural.

Singurul lucru pe care îl putem face astăzi, este să trimitem către cele două comisii să facă raportul pe baza acestei scrisori şi, pe baza acestor rapoarte existente, eventual, putem convoca plenul Camerelor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Procedură, domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este foarte simplă aici în a fi pusă în ecuaţie.

Noi, la ora actuală, suntem investiţi cu nişte cereri de revocare din funcţie, admiţând că şi demisia este o formă de revocare din funcţie, ca să mergem şi pe a doua cerere a domnului Fulga.

Procedura este simplă. Eliberarea din funcţie şi revocarea se face de Parlament în şedinţă comună. Când? La propunerea preşedintelui României. Şi atunci dilema noastră este următoarea.

Scrisoarea preşedintelui României este o propunere de revocare? Şi atunci o acceptăm ca atare: punem comisiile să lucreze, să facă  raport pentru şedinţa comună sau scrisoarea preşedintelui este o bizarerie juridică şi ? cum să vă spun eu? ? epistolară care nu ne interesează.

Deci cred că, procedural, trebuie supus la vot, în primul rând, caracterizarea scrisorii preşedintelui. Se încadrează în parametrii constituţionali şi regulamentari pentru a declanşa noi procedura de revocare sau nu se încadrează?  Asta este prima problemă.

A doua problemă. Dacă nu se...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Bolcaş, o precizare.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Duceţi raţionamentul juridic până la capăt. Noi nu putem declanşa procedura de eliberare din funcţie până nu avem propunerea de numire. Pentru că dacă am merge mâine în plenul celor două Camere cu propunerea raportului comisiilor de eliberare, ar însemna că nu mai avem servicii o perioadă până numim pe altcineva, pentru că nu există funcţia interimatului...

(Din sală): Aşa este... (discuţii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi mai mult decât atât, ca să conducă serviciul trebuie să fie, după regulă, să fie civil, să depună jurământul în faţa Parlamentului, sunt mai multe condiţii. Scuzaţi-mă de intervenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Intervenţia este interesantă, dar vă rog să nu vă apropiaţi de gândirea domnului preşedinte Băsescu, care condiţionează orice de numiri, inclusiv de statutul minorităţilor probabil.

Nu. Ar fi normal, ar fi pragmatic să o legăm, dar legea nu o leagă. Noi suntem obligaţi să hotărâm acum asupra unei scrisori semnate de preşedintele României. Ce reprezintă pentru Parlament această scrisoare? (discuţii)

Dacă consideraţi că o asemenea epistolă ? nu o pot caracteriza altfel ? reprezintă o constituţională investire a Parlamentului, procedăm la declanşarea audierilor în comisii şi aşa mai departe.

Dacă nu reprezintă aşa ceva, faţă de echivocul exprimărilor, vă rugăm să o trimiteţi înapoi, sub semnăturile domniilor voastre, că v-au fost adresate dumneavoastră, preşedintelui Senatului şi al Camerei Deputaţilor, ca domnul preşedinte să binevoiască să-şi precizeze punctul de vedere.

Cere, conform art.23 alin.3 din legea nu ştiu care, revocarea? Sau nu o cere? Asta e toată problema.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Domnul preşedinte Bogdan Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte ca, sigur, dumneavoastră să trageţi concluziile, aş fi vrut să fac câteva precizări legate şi de poziţia oarecum mai specială pe care o avem noi, fiindcă noi suntem   beneficiarii acestei corespondenţe şi de discuţiile care au avut loc în Biroul  permanent.

În primul rând, cred că ideea de a desfăşura corespondenţă cu domnul preşedinte este perfect funcţională instituţional. Senzaţia că domnul preşedinte poate să ne scrie şi, în acelaşi timp, să ne gratuleze în declaraţii publice, dar dacă noi îi răspundem asta creează sau amplifică o criză, cred că este o senzaţie greşită. Noi corespondăm des cu domnul preşedinte.

Am corespondat cu domnul preşedinte de câte ori i-am solicitat, conform prevederilor legale şi constituţionale, să facă numiri. Unele s-au făcut, altele nu, fără îndoială. Dar întotdeauna sau în anumite situaţii Preşedinţia are competenţa de a face propuneri Parlamentului.

În acest caz, domnul preşedinte ne-a trimis o scrisoare şi cred şi eu că trebuie să-i solicităm domnului preşedinte o mai clară precizare, astfel încât să nu ne trezim că avem o discuţie în plen.

Dacă în Birourile  permanente noi am făcut o discuţie de vreo două ore sau trei pe tema naturii juridice a acestei scrisori, cred că mult mai înţelept ar fi ca, într-o corespondenţă cu domnul preşedinte, cu Administraţia Prezidenţială, să lămurim cât se poate de clar şi să avem o solicitare explicită, care nu trebuie să fie neapărat nici temei de dezbatere publică, nici senzaţie de scandal, ci o corespondenţă instituţională din care să rezulte dacă domnul preşedinte, conform legii de organizare şi funcţionare a SRI, solicită sau nu solicită eliberarea din funcţie a domnului Radu Timofte. 

În ceea ce priveşte  situaţia domnului Fulga, eu, personal, vă mărturisesc că sunt în dilemă şi aş sugera luarea în discuţie şi a variantei de a solicita Comisiilor juridice  un punct de vedere privitor la modalităţile prin care domnul Fulga îşi poate da demisia, cine trebuie să ia act  sau nu trebuie să ia act de chestiunea asta, cine trebuie să voteze sau să nu voteze eliberarea din funcţie, pentru a nu risca să fim într-o situaţie în care, fără îndoială, orice fel de decizie a Parlamentului ar putea fi ulterior contestată nu numai politic, dar şi juridic.

În sfârşit, cred că din această şedinţă a Birourilor permanente - şi îmi permit să intru pe această temă că a fost mult discutată, chiar dacă ea probabil va fi reluată şi la celelalte puncte  - trebuie să rezulte un lucru. Până în acest moment, Parlamentul României, singura instituţie a statului care şi-a făcut datoria şi a demarat audieri referitoare la situaţia de criză în care ne aflăm.

Suntem într-o situaţie de criză dacă întâiul terorist al ţării a dispărut. Suntem într-o situaţie de dificultăţi instituţionale... (discuţii, râsete)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Spuneţi "întâiul terorist al ţării". La cine vă referiţi?

Domnul Bogdan Olteanu:

Mă refer la domnul Omar Hayssam. Vă rog să se consemneze în  stenogramă. (discuţii, rumoare, aplauze, râsete)

Da. Suntem într-o situaţie de criză instituţională şi asta nu trebuie neapărat să sune peiorativ. Crizele sunt situaţii de administrarea unui sistem. Dar suntem într-o situaţie de criză instituţională când trei şefi de servicii, şi procurorul-general, şi-au dat demisia. Şi încă nici noi, nici atât opinia publică, nu ştim foarte clar de ce.

Noi am demarat, la nivelul Parlamentului, audieri. Cred că este o decizie înţeleaptă pe care birourile ar putea-o lua astăzi, să solicite comisiilor să continue şi să cheme din vacanţă acele comisii care nu au program de activitate, pentru a desfăşura acest gen de audieri şi a veni cu propuneri în faţa plenului.

S-a discutat aici de convocarea plenului. Sigur că îl convocăm oricând. Problema este ce discutăm în plen? În plen se pot discuta rapoarte, puncte de vedere, propuneri. Acestea sigur că le aşteptăm de la comisii. Există investigaţii în curs la două comisii, dacă nu mă înşel, însă există suficient de multe comisii care au treabă.

Din păcate, nu s-au desfăşurat aceleaşi genuri de investigaţii şi în ramura executivă.

Cred, în plan politic, o spun aici, nu mai este o chestiune care ţine strict de funcţionarea  Birourilor Camerelor, că este şi treaba puterii Executive să vadă ce a făcut şi ce nu a făcut.

De aceea, sugestia mea este de a lua şi aceste chestiuni în considerare legate de desfăşurarea unei corespondenţe clarificatoare, legate, eventual, şi de  lămurirea situaţiei de la SIE la Comisiile juridice. Din câte ştiu, Comisia SIE nu s-a întrunit, deci nu avem un punct de vedere, aşa cum avem unul de la SRI.

Şi, în sfârşit, legate ? să vedem la care dintre puncte ? de desfăşurarea în continuare a lucrărilor în comisii. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

O frază de procedură, în încheiere, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule senator, ne e de mare folos.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Acum vreo 250 de ani, Voltaire spune o frază genială: "Hai să ne precizăm termenii."

Domnul Bogdan Olteanu a spus  bine: termenii sunt echivoci. Este o confuzie aici: constituţională, legislativă, relaţională. Au avut dreptate şi domnii de la PD. Îi înţeleg perfect. Să nu se politizeze cazul.

Suntem în faza în care am primit o scrisoare de la preşedintele în exerciţiu al României şi sunt numai două posibilităţi de a ieşi cu un răspuns.  Tertium non datur. Adică să tăcem? Asta nu se poate. Pentru că  ştim maniera de gândire şi reacţie a unora şi altora şi ne pomenim deseară pe toate posturile de televiziune sau mâine: Ia uite, Parlamentul nu lucrează. A tăiat frunză la câini trei ore.

Deci sunt numai două posibilităţi. La scrisoare să-i răspundem preşedintelui tot cu o scrisoare, în care îl invităm, civilizat, să-şi precizeze termenii, să spună ce înţelege prin apostila DA, din moment ce prevederile constituţionale sună altfel sau să ieşim cu un comunicat al Birourilor  permanente, o declaraţie de presă, cum a făcut preşedintele Nicolae Văcăroiu alaltăieri, relativ pe aceleaşi chestiuni.

Dar în nici un caz nu putem ieşi de aici ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Trebuie ceva scris ca să fie un punct de plecare pentru relaţiile viitoare şi pentru a rezolva această criză care altminteri se va adânci şi s-ar putea să contamineze şi alte domenii de activitate.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Putem încerca să concluzionăm?

(Din sală, mai multe voci): Da!... Da!...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi, au fost 19 luări de cuvânt. Cred că toate grupurile şi-au spus un punct de vedere. Chiar au reluat. Au pus accent pe anumite laturi. Au rezultat, legat de acest subiect, două idei.

Prima. Să luăm act. Cei doi sunt demişi. La comandă se află nişte înlocuitori numiţi prin ordin de actualul... de Fulga, la SIE, şi de Timofte, la SRI, cu prim-adjunctul, şi, pe cale de consecinţă,  comisiile să analizeze... Dar nu mai au ce analiza dacă acceptăm că au fost demişi.

Să luăm act, cum spune preşedintele României, şi să aşteptăm noi propuneri. Dacă luăm de bună declaraţia preşedintelui, după ce vor fi aprobate legile siguranţei naţionale... pachetul de legi cu siguranţa naţională, inclusiv punerea de acord cu Constituţia, bineînţeles.

Marea majoritate a luărilor de cuvânt, dacă am reţinut bine, au plecat în argumentaţie pe ideea următoare. Directorii şi la SRI şi SIE sunt încă în funcţiune, pe argumentaţiile pe care dumneavoastră le-aţi dat.

Art.23 din Legea SRI care ne spune că eliberarea din funcţie se face numai de către Parlament la propunerea preşedintelui.

Iar în cazul SIE, prin asimilare, ţinând cont de prevederile Constituţiei din 2003, revizuită.

Chiar dacă nu am ţine cont de acest lucru, nici Fulga, în calitate de director SIE, cererea lui trebuia să fie cu acceptarea preşedintelui şi  propunere către CSAT de eliberare din funcţie, care tot nu s-a făcut nici acest lucru.

(Din sală): Din legea veche.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Legea veche. Dar, în orice situaţie, suntem pe formula în care... ? problemă pe care mi-au explicat-o şi mie colegii jurişti mai în detaliu - prin asimilare, conform Constituţiei noi. Formula ar fi; în cadrul SIE se practică acelaşi regim ca în cazul directorului SRI.

Pe cale de consecinţă, stimaţi colegi, va trebui să supun la vot. Repet, suntem în cvorum şi vă cer scuze că vă supun nişte secvenţe. După care  vă dau concluzia. Dar dacă vreţi o duc mai departe.

Încerc să merg cu raţionamentul până la capăt.

Deci, primul lucru pe care l-aş supune membrilor Biroului permanent - şi votaţi şi consemnăm ? este  această formulare care s-a făcut aici că atât directorul SRI, Radu Timofte, cât şi directorul SIE, Fulga, care au cerut eliberarea, respectiv demisia, sunt încă în funcţiune până când plenul celor două Camere reunite vor vota eliberarea lor din aceste funcţii.

Cine este pentru această variantă? Vă rog să votaţi. Vă rog să număraţi. 1...2... 15...

(Din sală): 16. Fără Aura.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Fără Aura. Numai membrii Biroului permanent. Deci 14. 16?

Vă rog să mai ridicaţi mâna o dată, că e foarte important aici. 1...2...3... 14... Cu amândoi preşedinţii.

Cine este împotrivă? Vă rog să ridicaţi mâna. Deci colegii de la PD. 1... 2... 3. Colegii de la PD, membri ai Birourilor permanente, împotrivă.

Abţineri? Nu sunt. (rumoare, discuţii)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

1... 2... 3... 18 prezenţi. Sunt 15 pentru şi 3 împotrivă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Atunci, scuzaţi-mă. (rumoare, discuţii) Deci încă o dată. Colegii de la...

Cine este împotrivă? Staţi să vedem. Împotrivă? Deci, 1, 2, 3.

Deci 15 pentru această soluţie, 3 împotrivă.

Deci este o primă decizie pe care am luat-o.

Deci, rog stenogramele...  Vă rog foarte mult.  (discuţii)

 Nu suntem nici la ? Nu este nimic de râs aici! Dacă stenograma nu se înregistrează exact ce spun, avem probleme! Trebuie să ştim ce votăm.

Deci, a fost prima problemă.

 Deci, pe cale de consecinţă, cealaltă variantă a picat

O a doua propunere pe care v-o fac în baza luărilor dumneavoastră de cuvânt. Să fiţi de acord ca cei doi preşedinţi, în numele Birourilor permanente reunite, să trimită o scrisoare preşedintelui României în care să-i spună că am luat act de înştiinţarea privind demisia celor doi, - observaţi că nu vreau să intru în chiţibuşuri, numai o secundă ? că am luat act de demisiile depuse la preşedinte, dar, în conformitate cu prevederile legii, cu trimitere la art.23 din Legea SIE, şi prin asimilare, conform Constituţiei, cu directori şi ?., rugăm Preşedinţia să trimită o nouă scrisoare către cei doi preşedinţi, prin care să spună că solicită Parlamentului, în baza acceptului de ?da? pe care l-a dat pe cele două cereri, să elibereze pe cei doi din funcţiile pe care le deţin, în conformitate cu prevederile art.23.

Domnul Radu Stroe:

Propune, nu solicită!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Propune, scuzaţi-mă! Să propună. Propune Parlamentului, care să se facă conform legii, exact ce spunea domnul Mitrea.

Supun la vot ?

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule preşedinte, încă nu! Să nu fim vulnerabili! Să nu spunem că am luat act de cererile de demisie. Să precizăm exact termenii. În cazul lui Timofte este vorba de cerere de înlocuire din funcţie. Adică, să nu vorbim noi în numele lor. Să reproducem exact ce au scris ei acolo. Aşa cred că este corect. Altminteri, lăsăm o poartă deschisă către alte interpretări şi suntem acuzaţi că am greşit noi.

Domnul Radu Stroe:

Vă propun eu, ?luând act de solicitările celor doi?. Ştim care sunt alea.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Le dăm numele. Corect. Şi aşa este corect.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun. Supun votului dumneavoastră acest al doilea punct.

Vă rog să votaţi. Aici am o rugăminte. Rog, doamna Călinoiu? De la Cameră, la fel,  să se facă această scrisoare şi vreau să fie văzută de colegii jurişti ? domnul Bolcaş, domnul Ponta şi pe cine mai avem aici.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Tărăcilă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Tărăcilă. Să vedeţi. Vă întruniţi, vedeţi scrisoarea aceasta, ca să avem ? că am spus totul corect.

Supun votului dumneavoastră propunerea.

15 voturi pentru şi 3 voturi împotrivă, colegii de la PD.

Deci, de acord şi cu acest punct.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De pildă, să nu figureze cuvântul ?persoane?, cum scrie domnul Băsescu. Sunt, totuşi, generali. Cică, ?luaţi act de cererile celor două persoane?.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ba nu, sunt civili! Chiar dacă au fost generali la viaţa lor, sunt civili. Stimaţi colegi, al treilea punct pe care vi-l propun. Cele două Comisii pentru control SRI şi pentru control SIE să-şi continue activitatea de audieri pe această temă, legat de motivaţia prezentării, în baza căreia să aveţi elementele necesare, în momentul când vine scrisoarea preşedintelui, de propunere de eliberare din funcţie, să aveţi elementele necesare pentru a întocmi un raport pe care să-l prezentăm plenului celor două Camere. Observaţi că nu mă refer la celelalte disfuncţionalităţi cu Omar Hayssam. Mă refer numai la punctul acesta. Un termen, mi-e greu să ? Până în 20 august se poate? Termen: 20 august.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cu 15 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi o abţinere, s-a aprobat şi acest punct.

Al patrulea punct ? Nu ştiu dacă o să-l supun aprobării, dar vreau să-l ridic. Să fiţi de acord ca, în afară de cele trei puncte pe care le-am votat, preşedinţii celor două Camere să aibă libertatea de a purta o discuţie cu preşedintele Traian Băsescu pe tema în speţă. Nu supun la vot. (Discuţii)

Nu supun la vot, dar să ştiţi că vom face acest lucru.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule preşedinte, ? să dăm stenograma la presă. Propunerea mea.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Imediat. Când terminăm, că mai avem două puncte. Stimate coleg, mai avem două puncte.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Dumneavoastră, acum, sunteţi primul om în stat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu, sunt de toate acum. Sunt senator, în primul rând. Deci, stimaţi colegi, mai este o problemă în faţa dumneavoastră, nu pentru vot, dar care vreau s-o ştiţi. Există şi varianta în care, vineri, preşedintele? dacă nu vineri, sâmbătă sau luni dimineaţa, preşedintele României Traian Băsescu, să trimită această scrisoare, la care a făcut vorbire, de eliberare din funcţie, propunerea de eliberare din funcţie a celor doi, şi propuneri de numire a noilor directori la SRI şi SIE. Această formulă a rezultat şi din discuţia pe care am avut-o, ieri, cu preşedintele Traian Băsescu. Într-o astfel de situaţie, vom primi cele două scrisori. Nu o să convocăm Birourile permanente, să fiţi de acord, însă cele două Comisii SRI şi SIE vor fi aici şi vor lucra la ceea ce am spus mai devreme, iar cei doi preşedinţi, cu aprobarea pe care ne-o daţi acum, a Birourilor permanente, vor trimite, inclusiv, propunerile, cu documentaţie, cu tot, la Comisia comună SRI, Comisia comună SIE pentru a elabora până în 20 august, inclusiv raportul privind numirea noilor ? audieri, tot. Se fac audieri, şi raportul cu numirea. De acord?

Supun votului dumneavoastră, cine este de acord cu partea aceasta, legat de ? să trimitem propunerile, să deruleze Comisiile pentru controlul SRI, SIE, audieri, să facă raportul, să ne pregătim, până în 20 august, pentru a fi prezentate plenului celor două Camere.

În unanimitate, 18 voturi pentru.

Deci, stimaţi colegi, acestea sunt hotărârile pe care noi le-am luat astăzi, legat de acest subiect. Poate revenim puţin, după aceea.

Revin la punctele 2 şi 3.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

A avut domnul preşedinte Bogdan Olteanu o propunere foarte interesantă ? Comisiile juridice să se pronunţe pe proceduri.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, vă rog eu să reţineţi. Deci, ca să discutăm la obiect, inclusiv pe punctul 4, că nu vreau să dezvoltăm prea mult. Dacă este cazul, dezvoltăm subiectul. Deci, sesiune extraordinară, stimaţi colegi, ar însemna s-o facem în partea a doua a lunii august. Atenţie foarte mare! Până atunci, până când nu eliberăm, prin şedinţă comună, cei doi directori, sunt la comandă şi vom trimite scrisori, sub semnătura că Birourile permanente au stabilit, în conformitate cu prevederile legii, că cei doi directori au, în continuare, responsabilitatea serviciilor, chiar dacă deleagă la comandă, prin ordin, că sunt plecaţi în concediu ? Amândoi au plecat în concediu, ca să fiu sincer cu dumneavoastră, să vă spun, şi sunt la comandă prin ordin dat, intern, de Fulga şi, respectiv, Radu Timofte, - primul adjunct la SRI şi unul din adjuncţi, la SIE.

Deci, ideea centrală este următoarea ? coroboraţi cu ce mai avem noi pe aici, prin grădină, o să aveţi Agenţia pentru integritate, cu multe, ? Ideea este că după 20 august, eventual începând cu ori 21 august, 22, 24 august sau 28, 30 august, să facem o sesiune extraordinară, în care prima zi să fie dedicată unei şedinţe comune, unde să supunem aceste rapoarte de eliberare şi de numire, pe ideea ca să ştiţi dumneavoastră, ca membrii ai Biroului permanent. Asta legat, pentru că am avut solicitarea Grupului parlamentar al PC să analizăm această posibilitate.

Acum, stimaţi colegi, pe lângă acest subiect, avem o mare problemă legată de situaţia creată şi, mai ales, din ultimele două zile, când fiecare instituţie aruncă în capul celeilalte responsabilitatea a ceea ce s-a întâmplat cu ? vezi Iskandarani, Omar Hayssam. Lucrurile nu s-au clarificat. Domnul Blaga vorbeşte de maşină diplomatică cu care a fugit acela, nu ştiu cum, dar trebuia, oricum, să treacă pe la frontieră. Apropo de poliţia de frontieră, apropo de procurori care au cerut eliberarea lor pe motive medicale, apropo de medici care au dat aprobarea. Deci, o suită întreagă de lucruri, evenimente care s-au petrecut şi care au dus la această explozie şi au creat această criză instituţională, mai ales la nivelul serviciilor privind siguranţa naţională. Eu cred că nici nouă nu ne este clar. Pe legislaţia actuală, dacă un cetăţean român are interdicţie de a părăsi ţara, cine urmăreşte acest lucru? Cine are responsabilitatea urmăririi persoanei în cauză? Care sunt ? Dacă procurorul şi judecătorul care-i dă o astfel de interdicţie, scrie acolo şi cine răspunde? Scrie acolo şi avem documentele prin care Blaga trimite la toată poliţia de frontieră consemn cu poze? Nu mă pricep. Zic şi după ce am în cap. Toate acestea trebuie investigate. Doamna ministru Monica Macovei spune ?domne, eu nu vreau să comentez ce au făcut procurorii şi judecătorii?. Pentru aceasta, stimaţi colegi, vă propunem, aceasta a fost discuţia cu domnul Bogdan Olteanu, - sigur că discutăm, ca cele două Comisii juridice comune, mă refer la ele întâi, până în data de 20 august să deruleze, de asemenea, audieri şi investigaţii, să aibă împuternicirea Birourilor permanente reunite, începând cu ministrul, până la ultimul om care are implicaţii în domeniul respectiv, să solicită documente, stimaţi colegi, şi adeverinţa medicală nu era înregistrată. Consemnul la frontieră, - decizia, ordinul ministrului cu consemnul, când s-a dat, când a venit. Adică, documente pe care dumneavoastră le ştiţi mai bine decât mine, domnilor! Audieri, dosar şi până în 20 august Comisia juridică să ne dea un raport legat de justiţie. Ce s-a întâmplat pe filiera Parchet, Judecătorie. Separat, Comisiile pentru apărare din cele două Camere, Senat şi Camera Deputaţilor, tot până în 20 august, tot ce au început, să continue cu audieri referitor la responsabilităţile Ministerului de Interne. Şi tot până în 20 august, legat aceste cazuri de excepţie, cu ieşirea din ţară şi lipsa de responsabilitate, să avem un raport. Acelaşi lucru, pe această temă a dispariţiei lui Omar Hayssam şi eliberarea la solicitarea procurorului, să avem şi din partea Comisiei comune SRI şi SIE. Să ştim exact, au avut vreo responsabilitate, în baza legii? Deci, nu numai de demisia lor, responsabilitatea concretă de urmărire, de monitorizare. Sunt lucruri pe care dumneavoastră le ştiţi, dar să avem, de asemenea, din partea acestei comisii comune, un raport pe această temă. Vom avea aceste patru rapoarte. Le vom primi pe 20 august. Probabil pe 25, 26 august ne vom întâlni, membrii Birourilor permanente reunite cu aceste rapoarte şi în funcţie de rezultat să luăm o decizie care poate fi în şedinţa comună a celor două Camere, pe lângă eliberarea şi numirea directorilor de servicii, să meargă, după aceea, să se prezinte cele patru rapoarte şi în baza lor să ieşim şi cu o hotărâre, dacă este cazul, a Camerelor reunite, pentru o comisie de anchetă de aprofundare a acestei situaţii, care a creat imaginea că în România instituţiile statului nu-şi fac datoria. Aceasta este propunerea. Deci, repet, sunt două lucruri distincte, legat de demisii. Aici este vorba, ce spunea şi preşedintele României, ce aţi spus şi dumneavoastră, prin diferite interviuri, dar, uitându-ne pe dezbaterile de pe televiziune, nimeni nu mai ştie nimic. Ardelean spune că a trimis scrisori,  nu au nici o implicare. SRI nu are nici o implicare, SIE, la fel. Şi atunci, cine are? Ministerul justiţiei spune că nu vrea să comenteze, deşi toate acestea s-au petrecut în sfera justiţiei, în relaţia Parchet-procuror-judecător, şi cu penitenciare. Deci, sunt nişte treburi. Nu supun la vot deocamdată.

Subiectul 2 este în dezbatere.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Se mizează prea mult pe lipsa de profesionism şi chiar pe naivitatea unor civili, şi a noastră, că suntem civili, ca parlamentari. Acest Omar Hayssam a fost agent multiplu şi înainte de 1990 şi după aceea. Un agent multiplu nu scapă aşa uşor. El a fost monitorizat zi şi noapte. Se ştia şi pe ce parte doarme şi la spital, şi la puşcărie, şi acasă, ce Dumnezeu! El a fost ajutat să scape pentru că i s-a rezervat un loc în criza actuală din Orientul Apropiat. Nu intru în amănunte. Altceva este grav, mi se pare mie şi trebuie, pe viitor, să preîntâmpinăm asemenea fenomene. S-a depreciat ideea asta de terorism în România şi s-au depreciat serviciile secrete, de 16 ani. Şi forţe din ţară, şi forţe din străinătate au avut interesul să facă şvaiţer din serviciile secrete româneşti, din sistemul imunitar românesc. Păi atunci când este plimbat un amărât cu o pungă de plastic şi cu nişte teneşi rupţi în picioare, acum vreo 3-4 ani şi prezentat ca marele terorist cu păstârnac în pungă, de la piaţă. Şi a doua zi i s-a dat drumul. Atunci când este iar prezentat şi defilează prin faţa întregii naţiuni dar şi prin faţa posturilor de televiziune străine teroristul butelie, care venea cu un aragaz, făcea o conectare şi arunca tot Banatul în aer! Nu mai ia nimeni în serios munca unor asemenea servicii, pentru că se lucrează cu neprofesionişti. Râd şi americanii de noi. Zicem că avem parteneriat strategic. Ăia se luptă cu Osama bin Laden şi cu Zarqawi şi cu nu mai ştiu cine, şi noi venim cu teroristul-aragaz, mâine o să apară teroristul-reşou şi nu mai ştiu cine! Ne facem de râs! Prin urmare, serviciile secrete ştiu cum a scăpat Omar Hayssam şi unde se află. Dacă vor să le apărăm, să le dăm legitimitate, să le dăm forţă în continuare, şi credibilitate, să spună ce ştiu, în limitele posibilităţilor, să nu strice alte jocuri pe tabla de şah a serviciilor secrete.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă mai sunt intervenţii aici? Nu mai sunt. Stimaţi colegi, că am să supun votului dumneavoastră. Deci, propunerea, repet încă o dată, este următoarea: Comisiile comune juridice, Comisiile comune pentru apărare, Comisiile comune SRI, Comisiile comune SIE vor continua audieri şi investigaţii legat de situaţia creată şi lipsa de reacţie a unor instituţii, care a dus la cazurile pe care le cunoaşteţi, Omar Hayssam şi altele. Preşedintele a spus că mai sunt încă vreo 74 de cazuri. Deci, audieri şi solicitarea de documente care să vă permită, pe baza informaţiilor culese să elaboraţi, până în 20 august, un raport. Ceea ce nu văd aici, văd din partea SIE, din partea SRI, din partea Comisiilor pentru apărare? Da? Ca să înregistraţi ceea ce am spus. Din partea Comisiilor juridice? Deci, domnul vicepreşedinte Şerban, vă rog să convocaţi ? domnul Eckstein nu serveşte în vacanţa parlamentară, dar trebuie să-l convocaţi şi să-i convocaţi. Stabiliţi când, să aveţi timp suficient, pentru că cea mai grea sarcină o are justiţia. Ne interesează în mod clar ceea ce s-a petrecut în întregul proces, etapele procesului judiciar petrecute în domeniul acesta. Deci, termen 20 august.

Supun votului dumneavoastră această propunere. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi. Deci, să se facă rapoarte, în baza cărora ne întrunim şi luăm decizie dacă mergem mai departe cu comisie de anchetă.

Cu 16 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi o abţinere, s-a aprobat propunerea.

(Discuţii pe marginea votului)

Sunt 15 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi o abţinere, s-a aprobat propunerea.

Avem ultimul punct de pe ordinea de zi, informare referitor la stadiul proiectelor de legi privind siguranţa naţională. Este aici domnul ministru pentru relaţia cu Parlamentul, care ne va prezenta o informare scurtă privind stadiul acestor proiecte de lege. Aveţi cuvântul.

Doamna Mariana Buruiană-Aprodu:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, înainte de a trece la următorul punct, pentru că am această solicitare din partea Comisiei SIE, am înţeles despre ce este vorba. Noi, deja, am demarat această audiere care, din câte am înţeles de la personalul care lucrează la comisia noastră, va avea loc marţi, la ora 10,00. Un aspect pe care aş dori să-l aduc la cunoştinţa dumneavoastră, mă refer la reprezentanţii celor două Birouri permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, este faptul că, de data aceasta, vorbesc în calitate de euroobservator. Vreau să vă spun, domnule preşedinte, stimaţi colegi, că nu trebuie neglijat acest aspect. Criza instituţională creată în România, să ştiţi că este foarte greu de cuantificat şi de înţeles la nivelul înalţilor oficiali europeni. Nu ar fi exclus să avem chiar surprize, vizavi de Raportul de ţară care se va prezenta în luna noiembrie, şi în acest context, toate eforturile depuse de România s-ar putea să fie lovite de nulitate şi să ne trezim cu o amânare, cel puţin. Deci, vă rog pe dumneavoastră, reprezentanţii celor două Birouri permanente ale Parlamentului României să faceţi toate demersurile necesare pentru a rezolva cât mai urgent această criză, care este greu de înţeles pentru o ţară care încearcă să pună temelia unui stat de drept. În nici o ţară a Uniunii Europene nu s-a pomenit să-ţi dai afară doi şefi de servicii de informaţii, unul de la ?.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamna Buruiană Mariana, vă rog eu foarte mult să închideţi, nu o luăm de la capăt, s-a discutat subiectul, am înţeles gravitatea şi vom acţiona în consecinţă. Putem discuta mult pe tema aceasta, desigur. Vom face o dezbatere în şedinţă comună. Domnul Albu.

Domnul Gheorghe Albu:

Cerusem cuvântul înainte, domnule preşedinte! Dacă vreţi, într-un anumit fel, cu toate că nu se practică în Birourile permanente reunite, voiam să explic votul nostru în două cuvinte numai. Nu ne-am opus propunerilor dumneavoastră pentru că am fi de la PD, ci, pur şi simplu ne-am opus pentru că eu cred că nu este de competenţa Birourilor permanente, nici să constatăm sau să dăm delegaţia şefilor serviciilor secrete că vor sau nu vor fi în funcţie, în continuare, şi asta prevede legea, demisia intră în funcţie când au depus-o, nu putem noi să le prelungim cu de-a forţa ?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu spunem aşa ceva, domnule Albu, scuzaţi-mă. Legea spune că nu poate fi eliberat decât de Parlamente.

 

 

Domnul Gheorghe Albu:

Eu am mai spus-o, domnule preşedinte, că este vorba de demisie, nu de eliberare. Iertaţi-mă puţin, domnule preşedinte ?

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule deputat, un şef de serviciu secret, nicăieri în lume, nu pleacă atunci când vrea el şi de capul lui. El este un depozitar de informaţii, extraordinar de important.

Domnul Gheorghe Albu:

Domnule preşedinte, iertaţi-mă, cu toată deferenţa, preşedintele ţării poate pleca, şi nu poate pleca un şef de serviciu, dacă-şi dă demisia! Preşedintele ţării poate pleca instantaneu. Atunci, poate pleca şi şeful. Eu vreau să explic, ca să înţelegeţi, pentru că de fiecare dată, domnul preşedinte a avut grijă să precizeze că PD-ul a ? Deci, nu ca PD. Iar al doilea lucru, ceea ce aţi propus acum, vizavi de reunirea aceasta a Comisiilor juridice, SIE, SRI ş.a.m.d., chiar dacă nu se cheamă comisie de anchetă ceea ce am propus noi, prin obiect, prin ce aţi propus dumneavoastră, prin însărcinarea comisiei, documente, audieri, de fapt, seamănă ca o comisie de anchetă. Şi nu este, iar, competenţa Biroului permanent să înfiinţeze o comisie de anchetă, chiar dacă ea nu se cheamă comisie de anchetă, repet. Dar prin obiect, este o comisie de anchetă, de fapt. Aceasta am vrut să precizez, ca o explicare a votului.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult. Am reţinut. Vreau să reţineţi, însă, că orice comisie poate declanşa o anchetă, fără nici o aprobare a plenului, fără nimic. Numai când constituim o comisie specială de anchetă. Însă sunt lucruri care se petrec. Vedeţi că comisiile ne-au luat-o înainte! Comisia SRI, Comisia pentru apărare, Comisia SIE au şi început. S-au autosesizat. Da, domnul Bogdan Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă-mi îngăduiţi, domnule preşedinte, vreau să fac o precizare pentru  a fi foarte clar înţeleşi, anchetele se aprobă de plenul Camerei. Deci, nu am dat nici uneia din comisii permisiunea de a face anchetă, de a face audierea pe altceva. Acestea ţin de competenţele fiecăreia dintre comisii. Dar, nu este vorba de nici un fel de anchetă parlamentară, pentru că orice fel de anchetă parlamentară, inclusiv la comisiile permanente, se aprobă în plen. Deci, am permis desfăşurarea de audieri de activităţi curente care ţin de competenţa comisiilor respective, conform Regulamentelor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Să-l ascultăm pe domnul ministru Voicu, referitor la stadiul proiectelor de lege privind siguranţa naţională. Să ne spună ce are în cap Guvernul, ce doreşte Guvernul. Vă rog!

 

 

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Guvernul, prin grija Secretariatului general, a distribuit la toţi membrii Cabinetului proiectele de lege. Termenul pentru ca aceştia să formuleze propuneri şi observaţii este 2 august, deci expiră marţi, şi acest lucru se întâmplă pentru că miercuri ne propunem, în primă lectură, Guvernul să aibă pe masă aceste proiecte de lege.

În paralel, ieri, a avut loc, prin organizarea Secretariatului general al Guvernului, o dezbatere publică pe tema acestor legi. Termenul pe care ni-l propunem este ca până la începutul sesiunii parlamentare sau chiar până la începutul sesiunii extraordinare, dacă este cazul, să trimitem la Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, proiectele de lege.

În ceea ce priveşte  Legea-cadru a securităţii naţionale, care momentan nu este redactată, a fost postată, conform procedurilor, pe site-ul Guvernului pentru 30 de zile, şi în acelaşi timp, începem, de asemenea, procedurile de dezbateri publice pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Stroe, nu în calitatea de preşedinte de comisie, ci în calitatea de secretar general al Guvernului, ar putea să mai aibă ceva de adăugat.

 

 

Domnul Radu Stroe:

Pentru a nu exista nici un dubiu, aş vrea să vă spun că legile au fost transmise membrilor Guvernului la 26 mai 2006. Până la această dată, pachetul de legi, începând undeva din luna aprilie-mai 2005, a stat la CSAT. Un an de zile.

Prima măsură pe care noi ne-am gândit să o luăm a fost aceea de a pune în dezbatere publică aceste proiecte de lege şi nu numai într-o singură întrunire, ci în mai multe, pentru că este esenţialmente să luăm în considerare punctele de vedere ale societăţii civile privind o serie de chestiuni pe care pot doar să vi le evidenţiez foarte pe scurt.

- definirea clară a conceptului de securitate naţională;

- extinderea controlului parlamentar asupra tuturor activităţilor desfăşurate de serviciile de informaţii;

- eliminarea posibilităţii ca serviciile de informaţii să desfăşoare activităţi comerciale, atât în mod direct, cât şi prin angajaţii lor;

- generalizarea controlului judiciar asupra propunerilor de operaţiuni care conduc sau pot conduce la restrângerea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului;

- menţionarea în mod expres a faptului că serviciile de informaţii nu pot întreprinde activităţi de investigare, cercetare şi aşa mai departe.

Vreau să vă spun că, în pachetul de legi de la Cotroceni, sunt foarte superficial tratate aceste chestiuni, unele însă nici nu sunt luate în consideraţiune.

Guvernul nu-şi poate permite luxul să iasă cu un proiect care să nu ia în considerare aceste elemente.

Acesta este primul lucru pe care am vrut să vi-l spun.

Aş vrea să vă mai informez  că lansarea, ieri, pe site-ul Guvernului a Legii securităţii naţionale ? ceea ce este un merit ? este de natură să complice un pic lucrurile, deoarece Legea securităţii naţionale va trebui să fie legea-cadru. Toate celelalte servicii vor trebui să-şi alinieze, prin legile lor de organizare şi funcţionare, activitatea după legea de securitate naţională. Cea care este în vigoare este complet depăşită din toate punctele de vedere.

Aş vrea să mai fac o precizare. Acţiunea Guvernului de ieri, atât cu masa rotundă, cât şi cu informarea Guvernului în legătură cu  modul în care miniştrii au răspuns la proiectele de la Cotroceni, nu au nici o legătură nici cu domnul Omar Hayssam, nu au nici o legătură nici cu demisia şefilor de servicii. Ele sunt în grafic de două luni de zile încoace. Habar nu aveam noi pe vremea aceea că o să fugă sau o să plece sau o să moară sau nu ştiu unde o să dispară Omar Hayssam!

Domnule preşedinte, aş mai avea două lucruri dacă-mi permiteţi.

Aţi spus mai devreme că doriţi să se scrie celor doi directori despre faptul că ei sunt în funcţiune în continuare şi aşa mai departe şi este în regulă.

Întrebarea mea de amănunt este: Cine va scrie? Dumneavoastră sau noi, comisiile? Sau cum decideţi? Poate lămurim lucrul acesta. (discuţii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci, stimate coleg, aici a avut loc şedinţa celor două Birouri permanente, unde am luat act şi de scrisoarea semnată de preşedintele Comisiei comune SRI. Şi, pe cale de consecinţă, noi nu scriem... Cum este legea.

Domnul Radu Stroe:

Asta voiam să vă şi propun. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu cumva să se spună că noi hotărâm... Nu, domnule. Asta e legea. Art.23 ultimul alineat din Legea nr.14/1992 spune lucrul acesta: "eliberarea lor nu se poate face decât de plenul celor două Camere, la propunerea preşedintelui". Punct.

Pe cale de consecinţă, Birourile permanente au luat act. Aşteptăm propunerea Preşedintelui României, concretă, de solicitare... de eliberare din funcţiune... propunerile de numiri şi vom demara procesul.

Da, domnule Stroe.

Domnul Radu Stroe:

Cred că nu am fost eu explicit. Dumneavoastră, la un moment dat, aţi spus că va trebui să se scrie celor doi directori...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Sub semnătura celor doi preşedinţi... în baza celor discutate...

Domnul Radu Stroe:

Acest lucru voiam să vă întreb. Dacă vreţi să o faceţi dumneavoastră sau ne daţi nouă sarcina la comisii. Asta era întrebarea. (discuţii)

(Din sală): Nu, nu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu. Să o facă preşedinţii. Sub semnătura celor doi preşedinţi. Ia să vedem Comisia pentru apărare. Vă rog.

Domnul Costică Canacheu:

Trebuie să precizeze Biroul permanent un pic mai bine ce a votat în legătură cu rapoartele comisiilor, deoarece constatăm că nu avem nici formal, nici informal o solicitare a comisiilor pentru audieri şi pentru întocmirea de rapoarte. În afară de  cererea de la pct.3 - a doamnei Daniela Buruiană-Aprodu - nu avem. Şi Birourile  permanente nu pot însărcina comisiile să...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Unde aţi citit aşa ceva? Birourile permanente pot orice.

 

Domnul Costică Canacheu: 

Nu. (discuţii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Unde aţi citit dumneavoastră că Birourile permanente nu pot?

Domnul Costică Canacheu:

Pe baza unei solicitări.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Adică poate scrisoarea unui senator şi nu pot Birourile permanente?!? Lăsaţi-o încolo!

Domnul Costică Canacheu:

Domnule preşedinte...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Aveţi un text.

Domnul Costică Canacheu: 

Dacă Biroul permanent se adresează comisiilor cu o solicitare, aceasta trebuie să fie explicită, clară şi în baza Regulamentului. (discuţii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Spuneţi-mi ce doriţi mai clar faţă de cele ce v-am spus.

Domnul Costică Canacheu: 

Care este baza regulamentară? Asta spuneam.

 

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Baza regulamentară este hotărârea de astăzi a Birourilor permanente reunite! (discuţii)

Al doilea punct!

Domnul Costică Canacheu: 

Hotărârea Birourilor se face pe baza solicitării Birourilor comisiilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poftim! Solicitarea preşedintelui Senatului, pe care v-am făcut-o în plenul Birourilor permanente, şi a preşedintelui Camerei Deputaţilor. Dacă mai e vreun punct neclar!

Domnul Costică Canacheu: 

Este o interpretare. (discuţii)  Eu o voi prezenta colegilor din comisie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este nici o interpretare. (discuţii)

Domnul Costică Canacheu:

Eeee... Nu avem o asemenea prevedere.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, dacă vreţi, este o hotărâre a Birourilor permanente reunite, supusă la vot. Este suficient şi este actul cel mai puternic pentru Comisiile juridice.

Nu aveţi nevoie de nimic altceva. Dacă am încălcat vreun articol din legea noastră ? din Regulament ? vă rog să spuneţi, că atunci discutăm. Dacă vreun coleg, membru al Biroului permanent crede că am încălcat vreo hotărâre... vreo... (discuţii)

(Din sală): Nu... Biroul permanent nu crede aşa ceva... (discuţii) 

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte, voi susţine eu, în locul colegului, această chestiune. El a susţinut-o din partea comisiei. Dar, sigur, pentru mai bună ordine, vă vom ruga să precizaţi ? sigur, Biroul  permanent are funcţii enorme, dar, în baza Regulamentelor pe care funcţionăm ? care este articolul pe care se bazează convocarea comisiilor.

Articolul din Regulament! Cel puţin în Regulamentul Camerei Deputaţilor eu nu găsesc o atare situaţie descrisă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog frumos.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş: 

Comisiile parlamentare lucrează în perioada sesiunilor şi ori de câte ori este nevoie în perioada vacanţelor parlamentare. Este text expres. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Arpad, vă rog.

Domnul Marton Arpad:

Tot text expres, art.9 din Regulamentul comun. În acelaşi mod se va proceda şi pentru alte materiale - deci modul în care se reunesc comisiile ? care, potrivit art.1, se dezbat în şedinţă comună.

Deci inclusiv scrisoarea preşedintelui României.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Deci avem bază legală suficientă.

Domnul Cristian Rădulescu:

Tocmai asta spuneam, că nu avem bază legală.

Domnul Costică Canacheu:

Deci ni se transmite scrisoarea preşedintelui, să înţeleg? Ca să întocmim un raport pe ea?

Domnul Marton Arpad:

Dar ce se va discuta la comisie? Care este documentul?

Domnul Costică Canacheu: 

Despre asta vorbim, domnule Marton. Ne transmite scrisoarea preşedintelui?

Domnul Cristian Rădulescu:

Stai, să nu ne suprapunem.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mai spun o dată, domnule Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Care este documentul?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dacă mă refer strict la Comisiile juridice ? aşa cum a procedat şi comisia comună SRI-SIE ? vor derula audieri, vor solicita documente, informaţii cu privire la ceea ce s-a petrecut în cazul Omar Hayssam, la nivelul Parchetului, la nivelul penitenciarului, la nivelul Procuraturii, cu medicii  cu adeverinţele, se fac audieri, primesc un set de informaţii şi, pe această bază, trebuie să ştim un singur lucru.

În Ministerul Justiţiei este cineva vinovat de dispariţia lui Omar Hayssam? E cineva? Nu ştiu. Un procuror, unul care închide uşa...

Am înţeles că la SRI şi SIE şi-au dat demisia. Dar la nivelul Justiţiei... începând cu audierea ministrului justiţiei... Că s-au creat confuzii. Să nu înţelegeţi altceva.

Pe dumneavoastră nu v-a deranjat, ieri, când a ieşit ministrul justiţiei şi a spus că: "Nu comentez nimic cu privire la ce au făcut judecătorii şi procurorii?"

Conform Constituţiei, este responsabilul direct legat de ceea ce se întâmplă în domeniul procuraturii. Dumneavoastră aţi mai întâlnit cazuri în care procurorul care acuză, procurorul cere eliberarea?!?

Asta vrem de la dumneavoastră!

Domnul Costică Canacheu: 

Numai dacă solicită comisia, domnule preşedinte. Dacă solicită comisiile. Atunci Biroul  permanent poate lua act de acest lucru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu vrem altceva decât ce fac şi colegii de la apărare să faceţi şi dumneavoastră, Comisia juridică, în domeniul justiţiei...

Domnul Costică Canacheu: 

Eu sunt de la Comisia pentru apărare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

A! De la apărare... A! scuzaţi-mă. A! nu. Atunci, scuzaţi-mă. Dumneavoastră vă referiţi la Ministerul de Interne.

Dumneavoastră v-a plăcut declaraţia domnului Blaga? "Se pare că a trecut pe la frontieră... dar se pare că a plecat cu un..."

Domnule, dar Poliţia de Frontieră în subordinea cui este? Nu ştiu. Poate are dreptate.

Domnul Costică Canacheu:

Domnule preşedinte,   doar constat că nu este o solicitare a Biroului comisiei pentru audieri.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Repet. Este o hotărâre de azi a Birourilor permanente.

Domnul Costică Canacheu:

Nu avem o asemenea prevedere regulamentară.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

 Vă rog eu, contestaţi după aceea şi realizaţi ceea ce vă spun.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,   permiteţi-mi să intervin din nou.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da.

Domnul Cristian Rădulescu:

Am aceeaşi preocupare ca şi dumneavoastră pentru lucrurile care se întâmplă în sistemul de securitate naţională.  Nu ne putem juca cu astfel de lucruri. Dar am aceeaşi preocupare ca noi, aici, în Birourile reunite ? şi împărtăşesc în continuare solidaritatea cu dumneavoastră de la începutul scrisorii dumneavoastră ? să nu facem lucruri care să ne arunce în ridicol, eventual, şi în contrapondere cu altă instituţie a statului, pe care o ştim bine, că a fost prezentă în aceste discuţii.

Deja noi am început aici să votăm tabelul lui Mendeleev. Mai devreme s-a votat o chestiune conform căreia noi considerăm, adică Birourile reunite, că cei doi directori de servicii sunt în continuare în funcţie. Ăia şi-au dat demisia, au spus-o în public, dar noi perseverăm în a spune: "Nu, domn'le, noi vă considerăm..."

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Rădulescu, nu o luăm de la capăt. Am discutat subiectul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Nu o luăm de la capăt. Adaug.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu foarte mult. Aţi ridicat problemele, aţi votat, aţi argumentat de ce.

Domnul Cristian Rădulescu:

Şi problema mea de procedură este asta.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun.

Domnul Cristian Rădulescu:

În Regulamentul şedinţelor comune, care reglementează clar, zice aşa art.9 ? Lucrările în comisiile permanente. Ce se poate face, ce lucrează comisiile?

"Proiecte de lege... şi aşa mai departe... În acelaşi mod se va proceda şi pentru alte materiale care, potrivit art.1, se dezbat în şedinţă comună a Camerelor Parlamentului, pentru care Birourile permanente reunite au stabilit că este necesară dezbaterea şi avizarea în comisii permanente."

Care este materialul? Habemus documentum? Nu avem.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, încă o dată. Eu îmi dau seama că vă deranjează nişte treburi. (discuţii)

Domnul Costică Canacheu: 

Este o poziţie care nu se susţine, domnule preşedinte. Nu ne deranjează.  Ne deranjează ca Biroul permanent să nu funcţioneze... (discuţii) 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mă refer la dumneavoastră. Deranjează în general. Domnilor, populaţia asta a României trebuie să ştie că cineva are o responsabilitate.

În Justiţie  nu-i nimeni vinovat... în Interne nu... Ăla a dispărut, Omar... Iskandarani nu ştiu pe unde. O spune preşedintele României. Domnilor, preşedintele României o spune!! Că mai sunt 74 de dosare!!

Iar dumneavoastră, în calitate de comisii de apărare şi comisii juridice, aveţi sarcini, prin atribuţiile dumneavoastră, controlul asupra activităţii ministerelor pe care le coordonaţi! Ce e atât de greu?

Asta-i viaţa. S-a votat în Biroul  permanent, vă rog eu nu mai discutaţi. (discuţii)

Domnul Dorneanu, vă rog.

Domnul Costică Canacheu: 

Domnule preşedinte,   e cu totul altceva dacă Comisia pentru apărare... îşi propune...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am încheiat discuţia.  Vă rog eu, am încheiat discuţia. Nu vă dau cuvântul.

Domnul Costică Canacheu: 

Trebuie să reţineţi că nu a existat o bază pentru acest vot.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-am spus foarte clar ce aveţi...

Domnul Costică Canacheu: 

Este, pur şi simplu, o recomandare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu este nici o recomandare, este o obligaţie, stimate coleg!! O hotărâre a Birourilor permanente reunite nu e o re-co-man-dare, ci este o obligaţie!! Deci vă rog să o luaţi ca atare. Sunteţi deputat al Parlamentului României.

Rog să se noteze în stenogramă că hotărârile Birourilor permanente sunt obligatorii pentru senatori şi deputaţi.

Domnul Costică Canacheu:

Atunci când se încadrează în Regulament.

 

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, nu v-am dat cuvântul. Domnule Dorneanu, aveţi cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu nu pot decât   să   apreciez strădania colegilor de la PD de a-şi apăra propriii miniştri, dar haideţi să nu devenim ridicoli, cum aţi spus dumneavoastră.

Dumneavoastră inversaţi nişte situaţii. Puneţi Birourile permanente ale comisiilor deasupra Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi a Birourilor permanente ale celor două Camere.

Birourile permanente coordonează activitatea comisiilor. Le dă indicaţii, le dă dispoziţii, le stabilesc termene, le aprobă activitatea în timpul vacanţelor. Serios. Nu fiţi uşor... cum să vă spun? ...  (discuţii)

Domnul Costică Canacheu: 

Nu s-a întâmplat aşa ceva aici, domnule Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Cum ne pretindeţi dumneavoastră...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog eu. Aţi avut cuvântul. Nu mai vorbiţi la microfon neîntrebat.

Mulţumesc. Domnul preşedinte Bogdan Olteanu.

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doar pentru stenogramă, pentru a se înregistra din punct de vedere regulamentar.

Conform art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, care completează Regulamentul Camerelor reunite, "Comisiile permanente examinează proiecte de lege şi aşa mai departe... dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul  permanent."  

Este o problemă, este trimisă de Biroul  permanent. Sigur că numai comisiile au dreptul suveran de a decide dacă este o problemă... care...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, domnule preşedinte. Avem şi la Senat... Mulţumesc.

Încheiem şedinţa noastră de astăzi.

Domnul Costică Canacheu:

Care este problema? Dezbaterea este o chestiune, audierea este altceva.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog... Deci există obligativitatea să faceţi ce am spus astăzi aici şi nimic mai mult!

 Vă mulţumesc. Încheiem şedinţa noastră comună.

Domnul Bogdan Olteanu:

O chestiune de procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Procedural, domnul preşedinte Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi, procedural, la Camera Deputaţilor vreau să anunţ că, din lipsă de cvorum, nu mai putem ţine şedinţa.

Regret, şi rog să se consemneze, că nu vom putea trimite Agenţia Naţională de Integritate la comisii, întrucât nu mai avem cvorum la Camera Deputaţilor.

Rog să se facă prezenţa colegilor din Biroul Camerei Deputaţilor, aflaţi în acest moment  în sală.

Domnul Costică Canacheu:

Se poate face un apel telefonic. Cred că unii dintre colegi au uitat de solicitarea dumneavoastră.

*

Membrii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor prezenţi în sală:

Domnul preşedinte Bogdan Olteanu;

Domnul   Miron Tudor Mitrea;

Doamna   Daniela Popa;

Domnul Valer Dorneanu;

Domnul  Gheorghe Albu;

Domnul Miron Ignat.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14.20.